UNIVERSITATEA DIN BUCURESTI Facultatea de Geografie

Mijloacele si metodele de masurare a elementelor meteorologice. Radiatia solara directa, difuza, globala, reflectata, efectiva.

Referat la : METEOROLOGIE Student: GORE ROBERT-NICOLAE

2011-2012

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 CUPRINS: Pag: 1.Organizarea si efectuarea observatiilor Meteorologice.............................................................3 Cuvinte cheie, rezumat, introducere.........4 1.1.Organizatia Meteorologica Mondiala................................5 1.2.Institutul National de Meteorologie, Hidrologie si Gospodarire a apelor..............................................................5 1.3.Organizarea retelei de statii meteorologice.......................6 1.4.Planurile schematice ale platformei meteorologice...........7 1.5.Planul schematic al adapostului meteorologic..................7 1.6.Modul si timpul de efectuare a observatiilor meteorologice in statii............................................................7 2.Mijloace si metode de masurare pentru radiatii. Albedometrul. Bilantul radiativ .....................................8 Cuvinte cheie. Rezumat.........................................................9 2.1.Elementele si fenomenele meteorologice.......................10 2.2.Factorii genetici ai climei...............................................10 2.2.1.Factorii radiativi.........................................................10 2.2.1.1.Fluxurile de unda scurta..........................................11 2.2.1.1.1.Radiatia solara directa..........................................11 2.2.1.1.2.Radiatia difuza.....................................................11 2.2.1.1.3.Radiatia globala...................................................12 2.2.1.1.4.Radiatia reflectata................................................12 2.2.1.2.Fluxurile de unda lunga..........................................12 2.2.1.2.1.Radiatia terestra...................................................12 2.2.1.2.2.Radiatia atmosferica............................................12 2.2.1.2.3.Radiatia efectiva..................................................13 2.2.1.2.4.Bilantul radiativ...................................................13 2.2.2.Factorii dinamici........................................................13 2.2.3.Factorii fizico-geografici............................................14 2.3.Actinometria.................................................................14 2.4.Masurarea radiatiei solare, atmosferice si terestre.........15 2.4.1.Pirheliometrul cu compensatie...................................15 2.4.2.Actinometrul termoelectric Savinov-Ianisevski..........16 2.5.Masurarea radiatiei difuze si globale.............................17 2.5.1.Piranometrul absolut tip Angstrom.............................17 2.5.2.Piranometrul termoelectric Savinov-Ianisevski..........18 2.6.Masurarea intensitatii radiatiei reflectate.18 2.7.Masurarea radiatiei effective...19 Bbliografie.20

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102

1. Organizarea si efectuarea observatiilor meteorologice

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102

Termenii cheie (statie meteorologica, platforma meteorologica, retea de statii, adapost meteorologic, Organizatia Meteorologica Mondiala) vor fi explicati pe parcursul referatului. Rezumat Observatiile meteorologice s-au realizat din cele mai vechi timpuri. Din necesitatea de a compara masuratorile efectuate, s-a hotarat ca toate statiile meteorologice sa lucreze dupa acelasi sistem. Reteaua de statii meteorologice s-a dezvoltat rapid, avand ca for unic de coordonare a observatiilor Organizatia Meteorologica Mondiala. Statiile meteorologice sunt amplasate pe trepte altimetrice, in locuri deschise. In alcatuirea statiilor meteorologice intra platforma, adapostul meteorologic si o parcela destinata observatiilor, care se fac dupa aceeasi metodica si dupa acelasi program. Inca din cele mai vechi timpuri, oamenii si-au aratat interesul fata de schimbarile periodice si neperiodice ale situatiilor atmosferice si au facut observatii indelungate asupra succesiunii anumitor fenomene precum: schimbarea anotimpuala a vremii, regimul vanturilor de coasta. Datele meteorologice erau folosite in navigatia pe mare si pentru informarea in agricultura. De-a lungul timpului, s-au facut observatii meteorologice razlete care nu permiteau obtinerea unor concluzii reale. Astfel, in sec. XVIII s-a impus realizarea unor determinari asupra proceselor atmosferice dupa un program comun, dupa aceeasi metodica de lucru si cu o aparatura de acelasi tip, fapt ce permitea efectuarea masuratorilor comparative continue si la termene fixe. Prima retea de statii meteorologice din Europa, retea care cuprindea 39 de statii, a luat fiinta in anul 1780, fiind organizata de catre o societate stiintifica particulara germana. In Romania, prima retea de statii meteorologice s-a infiintat in 1880-1882, cuprinzand 12 statii. Reteaua de statii meteorologice din toate statele lumii s-a dezvoltat rapid datorita mijloacelor tehnice moderne de telecomunicatii.

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 1.1. Organizatia meteorologica mondiala:

Actiunea de cercetare continua a atmosferei a impus, ca pe o necesitate inevitabila, colaborarea majoritatii statelor lumii. Inceputul colaborarii internationale meteorologice s-a facut inca din a doua jumatate a secolului XIX. Astfel, in 1873 a aparut la Viena, Organizatia Meteorologica Internationala (O.M.I.), avand rolul de a da informatii stiintifice asupra modului de efectuare a observatiilor meteorologice, asigurand o metodologie unitara pentru compararea datelor, emitand atlase pentru semne conventionale. In martie 1951 a luat fiinta la Paris, Organizatia Meteorologica Mondiala (OMM), ca organizatie specializata a Organizatiei Natiunilor Unite. Organizatia Meteorologica Mondiala initiaza si coordoneaza actiuni de cercetare simultana, la scara planetara a unor fenomene meteorologice si geofizice, care nu pot fi studiate decat prin conjugarea eforturilor intreprinse de nenumarate state ale lumii. Colaborarea dintre state este materializata in schimburile reciproce de informatii, care se efectueaza prin telex sau radio si se refera la starea actuala si viitoare a vremii in regiunile respective. 1.2. Institutul national de meteorologie, hidrologie si gospodarire a apelor : In organizarea institutului s-a plecat de la Comisia Dunareana. Dupa restructurarea din aprilie 1999, INMH se bazeaza pe informatii furnizate de cele 138 statii functionale, 378 posturi pluviometrice, 10 statii de sondaj pilot, 8 statii actinometrice, 7 statii radar, 3 observatoare aerologice. Obiectul principal de activitate al Administratiei Nationale de Meteorologie il constituie activitatea de meteorologie si climatologie necesara dezvoltarii social-economice a Romniei si integrarea acestei activitati in sistemul de conventii si relatii internationale. In acest scop efectueaza observatii si masuratori asupra starii si evolutiei vremii, asigura si controleaza circulatia interna de date si informatii meteorologice, elaboreaza metodologii de masurare si prelucrare a datelor si realizeaza produse meteorologice, elaboreaza diagnoze, prognoze si avertizari meteorologice, realizeaza studii de cercetari in domeniile meteorologice, elaboreaza studii si scenarii de evolutie a climei, realizeaza schimbul international de date in domeniul meteorologiei, organizeaza si coordoneaza sistemul national de formare si pregatire profesionala in domeniul meteorologiei, climatologiei si fizicii atmosferei. Prin natura sa, meteorologia impune o stransa colaborare internationala, Romania fiind membru fondator al Organizatiei Meteorologice Mondiale (OMM). Pe langa schimbul extern de date, Administratia Nationala de Meteorologie participa la actiuni internationale din cadrul programelor OMM, fie legate de proiecte stiintifice finantate de Comunitatea Europeana (CE) sau colaborari bilaterale si multilaterale.

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 1.3. Organizarea retelei de statii meteorologice: Organizarea retelei de statii meteorologice a fost facuta in functie de natura observatiilor, de gradul de dotare cu instrumente, de numarul zilnic de observatii. Statiile pot fi: -climatologice- efectueaza observatii de 4 ori pe zi ; -sinoptice- efectueaza observatii din ora in ora, transmit informatii la centrele de prognoza ; -aerologice- statii aeriene unde instrumentele, montate intr-un balon, fac diferite observatii la diferite ore ; -observatoare pentru fizica atmosferei ; -posturile pluviometrice- fac masuratori 1 data, 2 ori/zi. Elementele meteorologice masurate in statii reprezinta insusirile cantitative si calitative care exprima procesele si feomenele fizice ce se petrec in atmosfera caracterizand diferite stari :radiatia solara, radiatia atmosferica si terestra, temperatura aerului si solului, presiunea atmosferica, directia si viteza vantului, evapo-transpiratia, umezeala aerului, nebulozitatea, felul si cantitatea precipitatiilor, vizibilitatea, fenonemele atmosferice precum ceata, furtuna. Unitatea de masura pentru: -temperatura: grade Celsius sau Kelvin; -presiunea, tensiunea vaporilor de apa, deficitul de saturatie: milimetri; -umezeala relativa, frecventa vantului: procente; -nebulozitatea: zecimi de bolta cereasca; -viteza vantului: km/h sau m/s; -durata de stralucire a Soarelui: ore si zecimi de ore; -precipitatiile: mm; -grosimea stratului de zapada: cm Pentru a obtine date meteorologice comparabile, este necesar ca statiile meteorologice din fiecare tara sa faca observatii dupa o metoda unica, dupa un program comun si cu acelasi tip de aparate. Statiile meteorologice se amplaseaza intr-un loc deschis, lipsit de vegetatie arborescenta sau de constructii in imediata sa apropiere, pe o suprafata orizontala, departe de intinse oglinzi de apa. Statiile sunt asezate si in functie de altitudine pentru a reflecta caracterele elementelor meteorologice pe diferite trepte altimetrice. Din punct de vedere al densitatii statiilor in teritoriu, este de dorit ca numarul acestora sa fie mai mare in conditii de variabilitate a componentelor cadrului natural in scopul surprinderii cat mai multor particularitati in modul de manifestare a elementelor meteorologice. In prezent, in Romania functioneaza 160 de statii meteorologice, 1200 de posturi pluviometrice si circa 50 de statii agrometeorologice. O statie meteorologica este alcatuita dintr-o cladire, in care este amenajat biroul ei, o platforma pentru efectuarea majoritatii determinarilor si o parcela (sau doua) destinata observatiilor privitoare la stratul de zapada.

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 1.4. Planurile schematice ale platformei meteorologice: Platforma meteorologica este o suprafata de teren special amenajata pe care se efectueaza la statii cea mai mare parte a observatiilor meteorologice. Platforma trebuie sa fie reprezentativa, adica situata intr-un spatiu deschis, tipic pentru regiunea in care se afla. Astfel, datele obtinute sunt valabile pentru o suprafata mult mai intinsa de teren, aflata in jurul statiei. Platforma meteorologica trebuie sa evite apropierea soselelor, cailor ferate, fabricilor, uzinelor pentru ca fumul , praful si trepidatiile influenteaza negativ functionarea aparatelor meteorologice, obtinandu-se valori false. Suprafata platformei meteorologice trebuie sa fie orizontala, perfect neteda si acoperita cu vegetatie ierboasa. Aria platformei este de 24x24m, suprafata de teren pe care se organizeaza platforma cu instrumentele si aparatele specifice. Acestea se instaleaza astfel incat sa nu exercite influente negative, unele asupra altora. In partea de N a platformei se amplaseaza stalpii pentru giruete, anemograf si chiciurometru. Intrarea se face prin partea de N a platformei. In partea central se amplaseaza cele 2 adaposturi meteorologice, pluviometrele si pluviograful. In partea sudica se instaleaza heliograful si termometrele. Protectia instrumentelor si aparatelor se asigura prin imprejmuirea platformei cu un gard de plasa, avand inaltimea de 2 m. La statiile de mare altitudine, laturile platformei sunt marcate prin tarusi sau pietre vopsite in alb. 1.5. Planul schematic al adapostului meteorologic: Adapostul meteorologic protejeaza instumentele si aparatele cu care se determina temperature si umezeala aerului de radiatia solara, de precipitatii si de vant. Adapostul este alcatuit dintr-o cusca de lemn (cu peretii alcatuiti din sipoi/jaluzele subtiri), un support (alcatuit din 4 picioare de lemn) si o scara de lemn, care nu trebuie sa se sprijine de suportul adapostului meteorologic. 1.6. Modul si timpul de efectuare a observatiilor meteorologice in statii: Observatiile meteorologice se realizeaza atat pe cale vizuala, cat si pe cale instrumentala. Pentru ca rezultatele determinarilor efectuate in diferite statii sa fie comparabile, este necesar sa se lucreze dupa o metoda unica, dupa un program comun si cu o aparatura de acelasi tip. Observatiile meteorologice trebuie sa fie facute cu mare precizie, exact la orele indicate, intr-o ordine tip obligatorie. Pentru statiile cu program climatologic, termenele sau orele de observatii sunt: 01, 07,13,19, iar pentru cele cu program sinoptic: 02,05,09,11,14,17,20 si 23. Datorita volumului mare de observatii, acestea incep cu 20 de minute inainte de ora indicata si se termina cu 20 de minute dupa aceasta ora. Rezultatele observatiilor meteorologice efectuate la statii se inscriu in registre si formulare speciale.

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102

2. MIJLOACE SI METODE DE MASURARE PENTRU RADIATII. ALBEDOMETRUL. BILANTUL RADIATIV

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102

Termenii cheie (radiatie, actinometrie, pirheliometru, piranograf, albedometru) vor fi explicati pe parcursul referatului.

Rezumat Elementele si fenomenele meteorologice determina starea vremii si sunt generate de o serie de factori ce pot fi grupati in 3 categorii: factori radiativi, dinamici si fizico-geografici. Toate fenomenele meteorologice sunt rezultatul interactiunii radiatiei solare cu atmosfera si suprafata terestra.

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 2. 1.Elementele si fenomenele meteorologice Elementele meteorologice: temperatura, umezeala, presiunea atmosferica; Fenomenele meteorologice: precipitatiile, vantul determina starea vremii si sunt generate de o serie de factori ce pot fi grupati in 3 categorii: -radioactivi; -dinamici; -fizico-geografici. Toate fenomenele meteorologice sunt rezultatul interactiunii radiatiei solare cu atmosfera si suprafata terestra. Radiatia solara este elementul determinant al fenomenelor meteorologice, iar atmosfera si suprafata terestra influenteaza modul de manifestare. Sondajele aerologice au condus la concluzia ca sub raportul insusirilor fizice, atmosfera nu este un mediu omogen; temperatura, presiunea si densitatea variaza atat pe verticala, cat si pe orizontala. Elementele meteorologice se desfasoara in special in troposfera. roposfera variaza intre 10-11km si provine din termenul grecesc ,,tropei=agitat, tulburat. Aerul se afla intr-o continua agitatie ce se extinde de la nivelul suprafetei terestre pana la cel la care temperatura aerului nu mai descreste cu inaltimea, adica 16-18km in zona ecuatoriala, 10-12km in zona temperata, 6-8km in zona polara. Grosimea troposferei variaza cu 2km: vara in plus, iar iarna in minus. Troposfera concentreaza 80% din masa atmosferei si 90% din vaporii de apa. 2.2. Factorii genetici ai climei 2.2.1. Factorii radiativi: Includ toate fluxurile de energie radianta care strabat atmosfera, dar pot fi redusi la radiatia solara, deoarece radiatia terestra, radiatia atmosferei nu sunt altceva decat energie solara transformata. Factorii radiativi au rolul hotarator, in absenta lor celelalte categorii de factori climatogeni neputand nici macar sa existe ca atare. Fluxul energiei radiative reprezinta energia radianta primita de o suprafata in unitatea de timp si se exprima in cal/cm1/min. Radiatia care vine de la Soare este considerata radiatie de unda scurta, iar cea emisa de atmosfera si de suprafata terestra, radiatie de unda lunga. Din radiatia de unda scurta fac parte: radiatia solara directa, radiatia difuza, radiatia globala si radiatia reflectata, iar fluxurile radiative de unda lunga cuprind: radiatia terestra, radiatia atmosferei si radiatia efectiva. Din cantitatea totala de energie radianta solara receptionata de sistemul Pamantatmosfera, o parte este reflectata si difuzata spre spatiul cosmic (cca 30%), alta parte este absorbita de atmosfera (17-19%), iar restul (51-53%) este absorbita de suprafata terestra, care la randul ei o emite (o radiaza) inapoi spre atmosfera.

10

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 Ramura meteorologiei care se ocupa de masurarea intensitatii tuturor acestor fluxuri radiative absorbite, difuzate, reflectate, directe, globale, efective, dar si a bilantului radiativ se numeste actinometrie. 2.2.1.1.Fluxurile radiative de unda scurta: Radiatia care vine de la Soare este considerata ca fiind de unda scurta. In functie de modificarile suferite de aceasta la trecerea prin atmosfera, pot fi separate 2 fluxuri distincte si anume: radiatia solara directa si radiatia difuza. Luate impreuna ele poarta numele de radiatie globala sau totala. La si dupa traversarea atmosferei, o parte din radiatia globala sufera fenomenul reflexiei constituind fluxul numit radiatie reflectata. 2.2.1.1.1. Radiatia solara directa: fractiunea din radiatia solara care strabate atmosfera, ajungand nemodificata la suprafata terestra sub forma unui flux de raze paralele poarta numele de radiatie solara directa. Intensitatea radiatiei solare directe se defineste ca fiind cantitatea de caldura, exprimata in calorii, pe care o primeste, in timp de 1 minut, o suprafata egala cu 1 cm, dispusa perpendicular pe directia razelor. Valoarea nu coboara sub 1,9 cal/cm/min si nici nu depaseste 2,1 cal/cm/min. Intensitatea radiatiei solare directe variaza in functie de inaltimea Soarelui deasupra orizontului (latitudinea, anotimpul si momentul zilei) si transparenta atmosferei (umezeala aerului, nebuloz itatea, concentratia pulberilor in suspensie). Dependenta de inaltimea Soarelui deasupra orizontului face ca regimul anual al intensitatii radiatiei solare directe sa prezinte valori minime in decembrie, iar dependenta de transparenta atmosferei impiedica producerea valorilor maxime in iunie. Valorile fluxului scad paralel cu cresterea latitudinii. La statiile actinometrice din Romania, intensitatea radiatiei solare directe se masoara cu diferite tipuri de pirheliometre (piros-foc; helios-Soare; metron-masura) si actinometre. Cele mai folosite sunt: actinometrul termoelectric AT-50, pirheliometrul calorimetric Michelson, actinometrul bimetalic Michelson si pirheliometrul cu compensatie electrica Angstrom. Radiatia solara directa este singurul flux de energie radianta solara care atinge, nemodificat, suprafata terestra, ponderea ei variind intre 21 si 27% din constanta solara. 2.2.1.1.2. Radiatia difuza: reprezinta acea parte a radiatiei solare, care, dupa ce a fost difuzata de moleculele gazelor ce compun atmosfera si de suspensiile din cuprinsul acesteia, ajunge la suprafata terestra venind din toate directiile. Intensitatea radiatiei difuze depinde, ca si cea a radiatiei solare directe, de inaltimea Soarelui deasupra orizontului si de transparenta atmosferei. Scaderea transparentei atmosferei determina cresterea intensitatii radiatiei dfuze. Pentru determinarea intensitatii radiatiei solare difuze si totale se apeleaza la diferite tipuri de piranometre care pot fi absolute (la care intensitatea se exprima in cal/cm/min) sau relative (ce determina intensitatea radiatiilor in unitati conventionale care se inmultesc cu un factor de transformare). La statiile actinometrice din Romania, cele mai folosite instrumente sunt: piranometrul absolut Angstrom, piranometrul relativ Arago-Davy, piranometrul termoelectric Ianisevski. Radiatia difuza, care ajunge la suprafata terestra este apreciata de diversi autori, ca reprezentand 24-28%din constanta solara. In cazul cerului acoperit cu nori, se constata o sporire a intensitatii radiatiei difuze care o poate depasi de 8-10 ori pe cea din zilele cu cer senin.

11

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 2.2.1.1.3.Radiatia globala: rezulta din insumarea radiatiei solare directe si radiatiei difuze, masurate pe unitatea de suprafata orizontala. Este denumita uneori insolatia. Valorile intensitatii radiatiei globale se afla in stransa dependenta de starea atmosferei si procesele vremii. Astfel, pe timp acoperit, cand radiatia solara directa nu poate ajunge la suprafata terestra, ele sunt mai reduse si se refera numai la radiatia difuza. In situatiile cu intensitate mare a radiatiei solare directe si cu valori ridicate ale radiatiei difuze, radiatia globala poate atinge valori apropiate de 2 cal/cm/min. Regimul anual al radiatiei globale prezinta un munim in decembrie si un maxim in iulie. 2.2.1.1.4. Radiatia reflectata: radiatia totala care ajunge la suprafata terestra este partial absorbita contribuind la incalzirea solului si partial reflectata sub numele de radiatie reflectata sau reflexa. Proprietatea sau capacitatea de reflexie a diferitelor suprafete active (zapada, sol, vegetatie, apa) constituie albedoul, care reprezinta raportul dintre radiatia reflectata (Rs) si cea globala (Q), pe care o primeste acea suprafata. Determinarea intensitatii radiatiei reflectate se face cu ajutorul albedometrelor se statie si portabile, al fotoelementului cu seleniu si al solarimetrului Gorezynski, aparate ce masoara albedoul diferitelor tipuri de suprafete active. Determinarea albedoului face posibila definirea coeficientului de absorbtie al suprafetei active. Reflexia este un proces care diminueaza radiatia solara la trecerea prin atmosfera. Astfel, norii reflecta in medie 24-25% din radiatia solara incidenta la limita superioara a atmosferei. Dupa traversarea atmosferei, radiatia solara este reflectata de suprafata terestra in proportie de 25%. 2.2.1.2. Fluxurile radiative de unda lunga: Radiatiile emise de suprafata terestra si de atmosfera (in domeniul infrarosu) sunt considerate ca fiind de unda lunga. Ele formeaza fluxuri distincte orientate diferit: de jos in sus-radiatia terestra si de sus in jos-radiatia atmosferei. Diferenta dintre aceste doua fluxuri poarta numele de radiatie efectiva. 2.2.1.2.1. Radiatia terestra:Emisia neintrerupta a suprafetei terestre in domeniul infrarosu al spectrului da nastere fluxului numit radiatia terestra. Intensitatea radiatiei terestre depinde, in primul rand, de temperatura absoluta a suprafetei emisive. La randul ei, temperatura absoluta a suprafetei terestre este comandata de intensitatea radiatiei globale. De aici rezulta ca regimul diurn al intensitatii radiatiei terestre urmareste intocmai regimul diurn al intensitatii radiatiei globale, inregistrand valori maxime ziua la amiaza si minime noaptea, cu putin inainte de rasaritul Soarelui. Acelasi lucru se petrece si in cazul regimului anual. Valorile maxime ale intensitatii radiatiei terestre se produc in zilele de vara, pe suprafetele de teren cu sol uscat, iar cele minime, in noptile de iarna. 2.2.1.2.2. Radiatia atmosferei:Cea mai mare parte a radiatiei terestre este absorbita de atmosfera, la a carei incalzire contribuie in mare masura. Absorbtia are caracter selectiv si se datoreaza vaporilor de apa, particulelor lichide de apa, bioxidului de carbon si ozonului. Incalzindu-se prin absorbtia radiatiei terestre si pe alte cai, atmosfera emite neincetat si in toate directiile energie radianta. Partea indreptata spre suprafata terestra se numeste radiatia atmosferei (Ea) sau contraradiatia atmosferei (Cr). Atmosfera, cu temperatura ei medie de 10C emite cca 0,42 cal/cm/min.

12

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 2.2.1.2.3. Radiatia efectiva:Atmosfera este strabatuta de doua fluxuri opuse de radiatii infrarosii si anume: radiatia terestra indreptata de jos in sus si radiatia atmosferei indreptata de sus in jos. Diferenta dintre aceste doua fluxuri de radiatii calorice poarta numele de radiatie efectiva. Valoarea medie a intensitatii radiatiei efective variaza intre 0,10 si 0,30 cal/cm/min. Marimea ei depinde de temperatura si umezeala suprafetei terestre, de distributia verticala a temperaturii si umezelii absolute a aerului si de nebulozitate. Temperaturile mari ale suprafetei terestre duc la cresterea radiatiei efective prin sporirea intensitatii radiatiei terestre. Dimpotriva, temperaturile mari ale atmosferei (inversiunile termice) duc la scaderea radiatiei efective, prin sporirea intensitatii radiatiei atmosferice. In regimul anual, intensitatea maxima se constata vara sau primavara, cand transparenta aerului este mai mare, iar cea minima in timpul iernii, cand transparenta atmosferica este mai mica, iar aportul de energie solara mai redus. Pe verticala, intensitatea radiatiei efective creste cu altitudinea datorita scaderii temperaturii si cresterii transparentei aerului din ce in ce mai sarac in vapori de apa. Pentru masurarea intensitatii radiatiei efective se folosesc aparate radiometrice de tipul pirgeometrelor, cel mai folosit la statiile din tara fiind tipul Savinov-Ianisevski. 2.2.1.2.4. Bilantul radiativ: reprezinta diferenta dintre suma tuturor fluxurilor radiative primite (de unda scurta+ de unda lunga) si cele emise de o suprafata oarecare. In meteorologie se analizeaza, de regula, bilantul radiativ al suprafetei terestre, al atmosferei si al sistemului Pamant-atmosfera. Valorile bilantului radiativ se determina cu ajutorul unui instrument actinometric special, ce functioneaza pe principiul producerii curentilor termoelectrici, numit bilantometru. 2.2.2.Factorii dinamici Sunt reprezentati prin circulatia generala a atmosferei, circulatia musonica, vanturile locale si curentii oceanici. Circulatia aerului este rezultatul repartitiei inegale a presiunii atmosferice, iar curentii oceanici se datoreaza, in cea mai mare parte, vanturilor circulatiei generale a atmosferei. Repartitia geografica a presiunii atmosferice: Distributia inegala a radiatiei solare pe suprafata terestra si modul diferit in care energia radianta se transforma in caldura, determina o repartitie neuniforma a presiunii atmosferice. Datorita repartitiei inegale a presiunii, in atmosfera ia nastere un sistem complicat de miscari ale aerului, cunoscut sub numele de circulatia generala a atmosferei. Aceasta cuprinde curentii estici din regiunile polare, curentii ascendenti din zonele minimelor barice subpolare, curentii vestici si activitatea ciclonica din zonele temperate, curentii descendenti din zonele maximelor barice subtropicale, alizeele din zonele tropicale si curentii ascendenti din zona minimei barice ecuatoriale. In troposfera inferioara, aerul din zona ecuatoriala se incalzeste puternic capatand o miscare ascendenta intensa, iar cel din regiunile polare se raceste determinand aparitia miscarilor descendente. Drept urmare, in troposfera inferioara presiunea scade la ecuator si creste la poli, iar in cea superioara creste la ecuator si scade la poli. Aerul se deplaseaza dinspre poli spre ecuator in troposfera inferioara si dinspre ecuator spre poli in troposfera superioara.

13

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 Intrucat deplasarea maselor de aer la latitudini medii si superioare se realizeaza mai ales prin intermediul ciclonilor si anticiclonilor mobili, ei constituie in acelasi timp si componente esentiale ale circulatiei atmosferice generale. Ciclonii si anticiclonii se deplaseaza din sectorul vestic catre cel estic. Transportand mase de aer cu insusiri fizice diferite, ei conditioneaza modificarile mai mult sau mai putin rapide ale tuturor elementelor meteorologice si, prin aceasta, evolutia vremii. Ciclonii sunt forme negative ale reliefului baric, reprezentate pe harta sinoptica prin izobare, inchise, mai dese in partile lor centrale si din ce in ce mai rare spre periferii. In ciclonii tineri, temperatura este distribuita neuniform. In partea centrala a ciclonului iau nastere sisteme noroase compacte din care cad cantitati apreciabile de precipitatii. Deplasarea ciclonilor se realizeaza, in general, de la vest catre est, existand insa si abateri care fac ca acestia sa aiba loc de la nord la sud sau de la sud la nord. Viteza deplasarii ciclonilor este in medie de 50 km/h in limita inferioara si de 100 km/h in limita superioara. Anticiclonii sunt forme pozitive ale reliefului baric, reprezentate pe harta sinoptica prin izobare mai rare in partile lor centrale si mai dese catre periferii. Viteza vantului este redusa pana la calm absolut pe suprafete intinse, ea putand depasi si 20-30m/s la periferii. Deplasarea anticiclonilor are loc mai ales de la N-V catre S-E. Anticiclonii sunt mai putin mobili decat ciclonii. 2.2.3.Factorii fizico-geografici Daca radiatia solara ar fi singurul factor genetic al climei, aceasta ar fi repartizata zonal in functie de unghiul inaltimii Soarelui deasupra orizontului, valorile termice scazand uniform de la acuator catre poli. In realitate, aceeasi cantitate de radiatie solara este inmultita si reflectata diferentiat din cauza neomogenitatii conditiilor fizico-geografice ale suprafetei. 2.3. Actinometria Ramura meteorologiei care studiaza radiatia solara, terestra si atmosferica, in conditiile din natura, absorbtia, reflexia si difuziunea radiatiei precum si problemele bilantului radiativ-caloric al atmosferei si suprafetei terestre, poarta numele de actinometrie sau radiometrie. In atmosfera terestra se individualizeaza numeroase fluxuri de energie radianta a caror sursa primara este Soarele. Toate aceste pot fi exprimate in unitati de masura energetice sau calorice. In meteorologie se utilizeaza exclusiv unitatile de masura calorice, deoarece cantitatea de caldura, pe care o produc fluxurile radiative ce strabat atmosfera, poate fi determinata mai usor decat energia lor. Raportand cantitatea de energie a unui flux radiativ la suprafata pe care acesta cade se obtine intensitatea fluxului respectiv: I=F/S <cal/cm/min> sau <1ly=1cal/cm=ly/min>. KIRCHOFF a studiat propagarea energiei radiante solare. El a stabilit ca orice corp fizic absoarbe si emite radiatii cu aceeasi lungime de unda.

14

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 Actinometria se bazeaza pe 4 metode: 1)Metoda calorimetrica-bazata pe efectul de incalzire a unui corp masiv cu suprafata neagra, supus actiunii unui flux radiativ oarecare: 2)Metoda termoelectrica- se bazeaza pe faptul ca pierderile de caldura suferite de receptorul instrumentului radiometric, expus timp indelungat actiunii radiante, sporesc paralel cu cresterea temperaturii lui. 3)Metoda cu curent de apa- a fost propusa in 1900 de Michelson, iar principiul care sta la baza ei rezida in masurarea diferentei de temperatura a receptorului cu regim stationar. 4)Metoda compensarii consta in masurarea intensitatii radiatiei cu ajutorul a 2 receptoare absolut identice. 2.4. Masurarea radiatiei solare, atmosferice si terestra Intensitatea radiatiei solare se determina cu ajutorul diverselor tipuri de pirheliometre si radiometre sau actinometre. Pirheliometrele sunt instrumente absolute, iar radiometrele sunt instrumente relative. Intensitatea radiatiei solare directe se determina cu ajutorul diverselor tipuri de pirheliometre si radiometre sau actinometre: -pirheliometrul cu compensatie; -pirheliometrul calorimetric Michelson; -pirheliometrul cu compensatie electrica Angstrom; -actinometrul termoelectric Savinov-Ianisevski; -radiometrul bimetalic Michelson; -radiometrul termoelectric RT-50. Radiometrele sunt considerate instrumente relative; unitatea de masura o fixeaza firma constructoare, iar formula de calcul e scrisa in manualul de instructiuni al aparatului. 2.4.1.Pirheliometrul cu compensatie este un instrument absolut, folosit pentru a determina intensitatea radiatiei solare directe. Restul pirheliometrelor au rezultat din acest pirheliometru de baza. Partea principala a pirheliometrelor e compusa din 2 placute de manganin notate cu M si N, subtiri, identice, innegrite si asezate alaturat. Placuta M e supusa actiunii razelor solare, iar N este umbrita. Pe partea inferioara a celor 2 placute, este sudat un termoelement in circuitul caruia este conectat cu galvanometrul G. Placuta M incalzita duce la diferente de temperatura intre suduri, iar circuitul termoelementului produce un curent termo-electric care determina deviatia acului galvanometric. Deviatia acului galvanometric se compenseaza prin incalzirea artificiala a placutei M, facand ca prin aceasta sa treaca un curent electric de intensitate I, de la bateria de acumulator E. Pentru reglarea si masurarea curentului de compensatie se conecteaza la circuit reostatele R1 si R2 si unul de protectie R. Se mai conecteaza si miliampermetrul A, astfel incat curentul de compensatie sa duca acul galvanometrului la valoarea 0 si sa-l mentina, rezultand o temperatura egala pentru cele 2 placute de manganin. Formula de calcul al pirheliometrului este I=K i , unde K este constanta de fabricatie a pirheliometrului. 15

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 Placutele receptoare montate pe tije metalice fixate la randul lor pe un panou de ebonit formeaza corpul pirheliometrului care este introdus intr-un cilindru nichelat, scurt, iar la un capat este astupat cu un capac cu 2 gauri patrate in dreptul placilor. Aparatul se instaleaza in directia soarelui cu ajutorul unui dispozitiv alcatuit din 2 placi rotunde aflate una in fata celeilalte la extremitatile pirheliometrului. Acest instrument determina valoarea intensitatii radiatiei solare directe in unitati absolute: cal/cm/min. 2.4.2.Actinometrul (radiometrul) termoelectric Savinov Ianisevski: Acest aparat se aseamana cu pirheliometrul, diferind piesa receptoare. Acest actinometru functioneaza pe principiul producerii unui curent termo-electric sub actiunea radiatiilor solare ce incalzesc pe rand primul rand de sudura a unei baterii termoelectrice, iar al doilea rand de sudura ramane umbrit. Piesa receptoare a actinometrului e un disc de argint notat cu d, subtire de 2 microni, acoperit cu negru de fum pe partea expusa la soare, pe care sunt lipite 72 de fire de manganin si constantan dispuse alternativ sub forma spitelor unor roti, ansamblu ce reprezinta o baterie termoelectrica. Pe partea inferioara a discului sunt lipite termosudurile care variaza in functie de dimensiunea actinometrului de la 8 la 36. Sudurile periferice sunt prinse de un inel de cupru, iar tubul metalic al instrumentului, lung de 116mm, e prevazut la un capat cu o diafragma cu diametrul de 20 mm servind ca orificiu de patrundere a radiatiei solare. La partea inferioara a tubului se afla bornele firelor de legatura cu galvanometrul ce determina intensitatea curentului termo-electric. Tubul actinometrului este fixat pe un suport al carui ax de rotatie este paralel cu axul Pamantului si se orienteaza corespunzator latitudinii locului notat cu L. Exista si un dispozitiv D pentru urmarirea mersului aparent al Soarelui pe bolta cereasca. Aparatul este etalonat incat 5 megaamperi de pe scara ampermetrului corespund cu intensitatea radiatiei solare adica o cal/cm/min. Discul de argint (d) innegrit asezat in partea inferioara a tubului este expus razelor solare producand incalzirea acestuia si a sudurilor interioare in timp ce sudurile exterioare asezate in umbra nu se incalzesc. Curentul electric produs datorita diferentei de temperatura se masoara cu ajutorul galvanometrului (G) cuplat la actinometru. Intensitatea radiatiei este proportionala cu deviatia N a acului indicator al galvanometrului dupa formula I=KxN, unde K este coeficientul de proportionalitate, adica factorul de transformare al instrumentului in combinatie cu galvanometrul. Observatiile cu ajutorul actinometrului se fac astfel: Aparatul se instaleaza dupa razele solare. Acestea trebuie sa pice perpendicular pe discul receptor. Se pune capacul instrumentului si dupa 15 secunde se face citirea galvanometrului. Urmatoarele 3 citiri se fac din 10 in 10 secunde, de 3 ori, se obtine valoarea medie-N. Se pune din nou capacul peste tubul actinometrului, iar dupa 15 secunde se determina pentru a 2-a oara pozitia 0 al galvanometrului. Exista si aparatele inregistratoare care permit inregistrarea continua a radiatiei, iar acestea sunt pirheliografele si actinografele.

16

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 Aceste instrumente sunt prevazute cu un mecanism de ceas care le permite sa se roteasca odata cu soarele. Ele sunt legate la galvanografe, prevazute cu un cilindru rotitor si diagrame pe care sunt inscrise variatiile intensitatii radiatiei solare. 2.5. Masurarea radiatiei difuze si globale Determinarea intensitatii radiatiei difuze se face cu ajutorul piranometrelor, instrumente prevazute cu un ecran care nu lasa radiatia directa sa ajunga la partea receptoare. Tot cu piranometrele se poate masura intensitatea radiatiei globale, daca indepartam ecranul respectiv. Ca si celelalte instrumente actinometrice, ele pot fi absolute si relative: -piranometrul absolut tip Angstrom; -piranometrul relativ Arago-Davy-Kalitin; -piranometrul termoelectric Savinov-Ianisevski; -piranometrul relativ Ianisevski; -piranograful (actinograful) cu lamele bimetalice Robitsch. 2.5.1.Piranometrul absolut tip Angstrom: Piesa sensibila este alcatuita din 2 perechi de lame subtiri de manganin (2 acoperite cu negru de fum, 2 cu alb de magneziu, care reflecta total radiatiile). Lamele sunt dispuse alternativ, piesa fiind acoperita cu o calota semisferica de sticla cu rol de a permite numai trecerea radiatiei difuze de unda scurta si de protectie impotriva radiatiilor de unda lunga (emise de atmosfera sau corpurile din jur) si a vantului. In acelasi plan cu unda receptoare se afla un dispozitiv pentru verificarea orizontalitatii aparatului. Pa partea inferioara a placutelor sunt lipite sudurile unor cupluri termoelectrice manganin-constantan in circuitul carora se afla galvanometrul. Sub actiunea radiatiei difuze lamele se incalzesc diferentiat, dezvoltand un curent termoelectric care produce devierea acului galvanometric. Pentru compensare se produce cu ajutorul unei baterii si unui reostat o cantitate de caldura egala cu cea produsa de radiatia difuza in lamele negre. Cand temperatura se egalizeaza, acul galvanometric revine la 0. I=intensitatea radiatiei difuze care ajunge la lame; p=coeficientul de permeabilitate a sticlei; s=suprafata lamelor; aa si an=coeficientii de absorbtie pentru radiatia difuza a lamelor negre si albe; i=intensitatea curentului de compensare citit la miliampermetru; c=constanta din legea lui Joule egala cu 0,24; r=rezistenta introdusa in circuit de reostat. formula de calcul obtinuta dupa inlocuirea lui Qn si Qa in formula Qn=Qa+2600,24ri Acest piranometru absolut da valoarea intensitatii radiatiei difuze, direct in cal/cm/min.

17

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 2.5.2. Piranometrul termoelectric Savinov-Ianisevski Aparatul este un instrument relativ. Piesa receptoare este o baterie termoelectrica formata din lamele fine de constantan si manganin, dispuse alternativ si colorate in alb si negru, cu o suprafata de 4 cm, alcatuita din 28 termosuduri sau 80-112, sub forma unei placute de sah. Pe spatele acestora sunt lipite sudurile unui cuplu termoelectric ce se conecteaza la bornele galvanometrului. Acest instrument functioneaza pe principiul producerii curentului termoelectric datorita incalzirii diferentiate a placutelor. Piesa sensibila e protejata de o calota (semisferica) de sticla, intregul aparat fiind prevazut cu un ecran inelar dispus perpendicular pe axa pamantului, pentru a umbri piesa sensibila, in scopul determinarii radiatiei difuze. Expus radiatiei difuze, va avea o diferenta de temperatura intre lamele negre si albe, producandu-se un curent termoelectric a carui intensitate (i) va fi egala cu intensitatea I a radiatiei difuze: I=Ki. Coeficientul de proportionalitate K se deduce prin determinarea simultana a radiatiei difuze si globale cu piranometrul, precum si a intensitatii radiatiei solare directe, cu ajutorul actinometrului Michelson. Pentru radiatia globala avem I+I=Ki1, iar pentru cea difuza I=Ki. Facand diferenta intre ultimele 2 ralatii vom avea: I=K(i1-i). Daca cu ajutorul actinometrului determinam valoarea I a radiatiei directe, vom putea afla valoarea K intrucat intensitatile i1 si i ale curentului termoelectric se citesc la galvanometrul sensibil al aparatului, deci Ordinea de executare a lucrarii: Ambele aparate trebuie instalate la locul observatiilor cu 20-30 inaintea inceperii citirilor, pentru a putea capata temperatura aerului inconjurator. Observatiile incep cu notarea pozitiei 0 a acului galvanometrului, calota de sticla fiind acoperita cu capacul metalic. Pentru pozitia 0 se fac 3 citiri la intervale de 5-10 rezultand o medie. Dupa citirea pozitiei 0 se scoate de pe capul piranometrului capacul si se umbreste receptorul cu un ecran. Peste 10 se fac 3 citiri la galvanometru, la intervale de 5-10. Se indeparteaza ecranul si peste alte 10 se citesc indicatiile galvanometrului corespunzatoare radiatiei totale. Se umbreste din nou si se fac citiri pentru radiatia difuza, dupa care emisfera de sticla se acopera, citindu-se pentru a 2-a oara pozitia 0. 2.6. Masurarea intensitatii radiatiei reflectate: Se face cu urmatoarele instrumente: -albedometrul de statie; -albedometrul portabil; -fotoelementul cu seleniu; -solarimetrul Sorczynski.

18

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 Albedometrul, de fapt, este un piranometru de tip Ianisevski instalat pe o suspensie ce permite intoarcerea aparatului cu 180 grade. 2.7.Masurarea radiatiei efective: Se face cu ajutorul pirgometrului Savinov-Ianisevski

19

Facultatea de Geografie Student: Gore Robert-Nicolae An I, Grupa 102 BIBLIOGRAFIE: 1. Sterie Ciulache, Ionac Nicoleta, Meteorologie si Climatologie, Editura Universitara, Bucuresti; 2. Lector Dr. Elena Dumitrescu, 1973, Curs de meteorologie-climatologie, vol.I, Centrul de multiplicare al Universitatii din Bucuresti; 3. Lector Univ. Dr. Marin Ion, 1986, Masuratori si calcule in Meteorologie si Climatologie, Editura Universitatii Bucuresti.

20