Sei sulla pagina 1di 2

Originea limbii romane ese legata de procesul de formare a poporului roman, proces de sinteza daco-romana, asupra caruia s-au

exercitat in timp si alte influente. Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. In ciuda imprumuturilor diverse din alte limbi cu care a venit in contact, romana este o limba romanica pentru ca elementele sale constituitive sistemul fonetic, structura gramaticala si cea mai mare parte a fondului lexical principal sunt de origine latina. Limba romana face parte din familia limbilor romanice, impreuna cu limba franceza, italiana, spaniola si altele. Toate limbile romanice au evoluat in limba latina populara, varianta orala a limbii latine, folosita in vorbirea familiara si care ignora aspectele normative. Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. Incadrandu-se in familia limbilor romanice, romana este rezultatul unui ansamblu de evolutii si influente suferite de latina adusa de colonistii romani in Dacia si in provinciile dunarene ale Imperiului roman. Procesul de transformare a latinei populare dureaza cateva secole si are anumite particularitati in nordul si in sudul dunarii. O prima faza evoultiva ar fi aparitia limbii romane comune din latina vulgara. Prin asezarea slavilor si a bulgarilor in zona sud-dunareana au loc stramutari de populatie romaneasca, rezultatul fiind aparitia celor patru dialecte romanesti. Romana este o limba romanica deoarece elementele sale constitutive sunt de origine latina. Procesul complex de transformare a latinei populare in limba romana a actionat la fiecare nivel al limbii. La nivel fonetic au actionat mai multe legi, precum transformarea consoanei l aflata intre doua vocale in r, modificarea unor vocale urmate de consoana n. In limba romana, cuvintele cu cea mai mare putere de circulatie sunt cele de origine latina. Cuvintele din fondul principal lexical se caracterizeaza prin frecventa mare in vorbire, prin polisemantism, prin stabilitate, majoritatea fiind de origine latina, 20% de origine slava, iar restul de alte origini. Din limba daca s-au pastrat putine cuvinte, dar ele fac parte din fondul lexical principal, cu putere derivativa: abur, balta, barza, viezure etc. si cateva toponime: Arges, Somes, Prut etc. Evolutia limbii romane literare a fost impartita de istoricii limbii in doua mari etape: perioada veche pana la 1780 si perioada moderna: dupa 1780. Perioada veche este dominata de cultura slavona, din care se traduc carti religioase sau laice incepand cu secolul al XVI-lea. Primul document in limba romana care s-a pastrat este Scrisoarea lui Neacsu din Campulung catre judele Brasovului, din 1521. In secolul al XVIII-lea, tendinta de imbogatire a limbii se accelereaza, ea manifestandu-se tot sub inraurirea limbilor greaca si latina. Prima gramatica romaneasca apartine lui Dimitrie Eustatievici Brasoveanul (1757). Limba literara este aspectul cel mai elaborat, mai ingrijit al limbii

unei comunitati, stabilit prin norme unitare si consolidat prin scris. Limba literara este deopotriva conservatoare si inovatoare, acceptand modernizare. In secolul XX, au aparut mai multe lucrari din nevoia de a surprinde aspectul normat al limbii din diferite puncte de vedere, dar si de a inregistra elementele de modernizare care au patruns treptat in limba. Cele mai recente asemenea lucrari sunt: DOOM 2 si Gramativa limbii romane (GALR) In concluzie, originea limbii romane este legata de procesul de formare a poporului roman, proces de sinteza daco-romana, asupra caruia s-au exercitat in timp si alte influente. Despre procesul de romanizare, majoritatea specialistilor considera ca s-a desfasurat incepand cu secolul 1 I.Hr. si pana in sec. VII d. Hr. Procesul de formare a limbii romane este unul complex si de lunga durata. In ciuda imprumuturilor diverse din alte limbi cu care a venit in contact, romana este o limba romanica pentru ca structura gramaticala si vocabularul de baza sunt majoritar latine. Raspandirea scrisului si a tiparului au determinat ca pe parcursul a trei secole (intre 1550 si 1850) limba romana sa se unifice definitiv in structura pe care o cunoastem acum.