Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Iar intre tine si acest copil nu exista obstacole, nepotriviri, desincronizari. Nu exista ca este gresit, nu este nici bine, hai sa ne razgandim, sa ne ranim, sa ne iertam si sa ne ranim din nou. Este un copil frumos care creste, pe care il cresti, care te creste mare. Este o poveste prin care cunosti, il cunosti, te cunosti. Sunteti facuti parca sa va priviti tacut unul in ochii celuilalt si sa intelegeti ca viata a facut sa mergeti prin ea impreuna, manuta in mana. Merita sa investesti tot ce ai mai bun in copilul tau frumos.
Si duci aceasta iubire, duci acest copil minunat in locul cel mai sfant si intim care ti-a ramas: il urci in suflet. Iar sufletul il duci in locul aflat cel mai departe de ura si rautate. Si unde ai putea sa-ti duci iubirea si povestea ei daca nu la tarm de mare, la margine de apa, acoolo unde respira apa, unde infinitul sufla viata?
Si incet, incet, cu rabdarea cu care construiesti un munte, ii construieste un palat la margine de mare. Uzi nisipul Ai lacrimi de fericire destule Din nisipul umed construiesti ceea ce nimeni nu a mai construit vreodata. Un turnulet, o raza de soare, un curcubeu ce-l inconjoara o scara, un vis in care crezi inca o scara.. inca un vis pe care vrei sa-l inchizi in pumnul copilului tau sis a-l sufli din palmas.. ziduri.. mari si inalte.. ca nimeni sa nu poate intra la ele decat cu ganduri blajine geamuri mari si luminoase iubirea nu trebuie nici sa va izoleze de restul lumii, de lumina, viata, drumul principal pe care il urmeaza la un
moment dat toti oamenii entuziasm nu poti sa cresti nimic fara sclipirea de viata camera iubirea cere intimitate si fuga de ochii curiosi ai lumii.
Vrei sa-i dai o forma... Oare ce forma ar putea sa aiba iubirea daca nu forma ochilor, a mainilor, a buzelor, a degetelor, a pielii, a dezmierdarilor, a soaptelor pierdute? Si castelul tau e gata. Copilul tau frumos este rege peste cel mai frumos palat ridicat vreodata. Locuieste, traieste si creste fericit aici, crezand ca o sa fie pentru eternitate.
Dar intr-o zi intr-o zi oarecare un val mic a sters un turnulet. Aducea cu el reprosuri si cuvinte gresite. Intr-o alta zi, soarele prea arzator a uscat prea tare nisipul uneia dintre camere. Ne-am trezit straini unul langa altul. A fost apoi o ploaie scurta care a facut zidurile sa crape de atata ape. Imediat, un om rautacios a calcat intentionat sau neintentionat tocmai turla cea mare a castelului. A patruns ulterior o furnica in fundatia solida.. doua a doua oara, apoi au invadat toate deodata castelul vorbele rele si certurile au spart ferestrele castelului reprosurile au impiedicat lumina sa mai patrunda prin fostele ferestre. Scarile s-au prabusit cand copilul cel frumos si-a dat seama ca nu mai are nici vointa, nici puterea si nici aripile sa le urce.
Intr-o zi oarecare, copilul cel frumos s-a trezit ca de regatul lui s-au ales vantul si nisipiul. Are lacrimi in ochi, dar nici nu mai stie sa planga. Ii e ciuda. Il incearca un junghi de amareala, dezamagire, trezire... un sentiment necunoscut, indepartat, strain si rece nu seamana deloc cu ceea ce simtea frumos si usor pana acum.. de data aceasta doare. Naucit, bezmetic, asteapta sa fie cald si bine ca sa poata sa construiasca un alt castel de nisip. Sau cine stie la momentul potrivit de data aceasta din piatra. Iti recomandam si articolele: Poveste de iubire Poveste urata de septembrie