>

l
r ! SA-.t.
ANATOMIA
FIZIOLOGIA
OMULUI
& APLA| PRA%
Pentru col santare postlceale
sub redac[a prof. un;. dr.
ALANDR&%DRSPAS

ru/.'.KiI
aoo
UCURETI, 2000


EDITURA DIDACTICA I
PEDAGOGICA'
Acelt manual este elaborat pe baza programei scolare aprobate '
de Ministerul Educatiei Nationale pentru scolile sanitare postlice,
ISBN 973-^-9373-4 x
;
, .
.. ^ ^f - ^* ?
- ^wK
opyright 2000. Toate drepturile asupra acestei editii sunt
rezervate Editurii Didactice si Pedagogice - Bucuresti.
- ^*-H r&

H l l Hx/l
*< / *
f * [
Redactor: Dr. Bianca Vasilescu
Tehnoredactor: Anca Pe(a
Coperta: Dumitru $malenic
Autori
1. Bunea Dorina - Asist. Univ. Dr. - atedra de Fiziologie, UMF ,arol
Davila" Bucuresti
2. Drghia Florin - Asist. Univ. Dr. - atedra de Anatomie, UMF ,arol
Davila" Bucuresti
3. Dumitrache Constantin - ProI. Univ. Dr. - Spitalul ,. I. Parhon"
Bucuresti
4. Filipoiu Florin - Asist. Univ. Dr. - atedra de Anatomie, UMF ,arol
Davila" Bucuresti
5. Ispas Alexandru Teodor - ProI. Univ. Dr. - atedra de Anatomie, U M !'
,arol Davila" Bucuresti
6. Lupu Gheorghe - Asist. Univ. Dr. - atedra de Anatomie, UMF , arol
Davila" Bucuresti
7. Poian Ctlina - SeI Lucrri Dr. - atedra de Endocrinologie, UMF
,arol Davila" Bucuresti
8. Popescu Daniel - Asist. Univ. Dr. - atedra de Anatomie, UMF ,arol
Davila" Bucuresti
9. Popescu Gabriela - Asist. Univ. Dr. - atedra de Anatomie, UMF ,arol
Davila" Bucuresti
10. Sepe(eanu Ileana - Medic
11. Stanciu Gheorghe - Asist. Univ. Dr., UMF ,arol Davila" Bucuresti
12. Tu Anca - Asist. Univ. Dr., UMF ,arol Davila" Bucuresti
13. Trifan Ovidiu - Asist. Univ. Dr., UMF ,arol Davila" Bucuresti
14. icmeanu Mariana - onI.,Univ. Dr., UMF ,arol Davila" Bucuresti
15. Vlad Marius - SeI lucrri Dr., UMF ,arol Davila" Bucuresti
16. Voinea Liliana - SeI lucrri Dr., UMF ,arol Davila" Bucuresti
UPRINS
,1. itologie - Asist. univ. dr. Ovidiu TriIan ....................................................................... 11
elula ................................................................................................................... 11
:, Membrana celular ........................................................................................... 11
Specilizri ale supraIetei celulare ...................................................................... 18'
Jonctiuni intercelulare ...................................................................................... 19
Organitele celulare ........................................................................................... 20
Nucleul ............................................................................................................ 24
Matricea citoplasmatic .................................................................. , ................ 28 .
!L
Sinteza proteinelor.................... ............................................................................... 30
iclul celular ......................................................................................................... 33
2. Hlstologie - ProI. univ. dr. Alexanru Teodor Ispas ......................................................... 34
Tesuturile epiteliale ................................... .......'.... ........ ..... .'.................................... 34
Epitelii de acoperire .................................................... ....:.i ............. .fu ..... .....Apt ,, 35|
; Epitelii glandulare ............................................................................................ 37
- Tesuturile conjunctive ............................................................................................ 39
, . Tesuturi conjunctive propriu-zise .............. .:........ ; ......................... :... ............... :
:
39:
Tesuturi conjunctive cu Iunctii speciale ......... ,....;.............................................. 40
Tesutul cartilaginos .......................................................................................... 41 .
Tesutul osos................................................................. .'.............. '. ...... .-...', ...... 42
Tesuturi musculare ................................................................................................. 44
Tesutul muscular striat scheletic ....................................................................... 44
Tesutul muscular cardiac............'.'.................................... : ............................... 50
Tesutul muscular neted .................................................................................... 52
Tesutul nervos ................................................................................................... ..,.., 53
Nriirnmil ............................................................................... r ..................... ..." 53
Nevi ngli i le ................................................ ,..................................................... 58

-*
3. Ollnlo,l ,l irlrolnglt - Allit. univ. dr. Florin Drghia, ProI. -Uni v. Dr. Alexandru
Teodor lipas ...................................................................... 60
Anpwiigeinrnlo privindilitemul 11 ..... M.: ..................................... .....:/ >< 6
2 fulngl lnlor ............................ ; .........x ........................... 60
tp*c .......................................................................................... 60
Huhiill Iliiii'lliiinl ,( oiiolor ................................................ ............... .....:....,- 61
l 'ii'slIii unitilor.................................. , ...... ! ................................................... . 61
fNl nnul! l rtknl[llle nleroou* ........................................................ 6
Sclilmiil ,i nioulitllletrunchiului .............................................. .:... 61
Nrhliul uipulul ............................................................................................. 68
Si'helvtul ,l niculitille membrului superior ...................................................... 72
Scheletul bazinului........................................................................................... 78
Scheletul ,i irticultiile membrului inIerior ....................................................... 81
Aspecte privind,internul articular- SeI lucrri dr. VladMarius .............. .;... ............ 86
MorIologia articulatiilor. lasiIicare ................................................................. 86
Miscrile articulatiilor...................................................................................... 90
4. Miologie - Asist. univ. dr. Florin Drghia, ProI. Univ. Dr. Alexandru Teodor Ispas ......... 94
Aspecte generale privind sistemul muscular ............................................................. 94
Forma muschilor .............................................................................................. 94
Structura muschiului scheletic .......................................................................... 94
* Inervatia muschiului scheletic .......................................................................... 95
l', l .. Tipuri de contractie muscular .......................................................................... 95
, . t, Tonusul muscular ............................................................................................. 96
' Dinamica organismului .................................................................................... 96
Ml Principalele grupe de muschi somatici si actiunile lor........................................................ 97
W ' Muschii trunchiului .......................................................................................... 97
d?
l
.. Muschii abdomenului ....................................................................................... 99
6
;
: , Perineul ........................................................................................................... 102
K'.i .. .. DiaIragma .................................................................................. i .................... 103
' ' i Muschii capului si gtului ................................................................................. 104
''' Muschii membrului superior.............................................................................. 108
;j '!. .. Muschii membrului inIerior .............................................................................. 111

. Aparatul respirator ..................................................................................................... 117

- - Anatomia aparatului respirator - Asist. univ. dr. Florin Filipoiu ................................. 117
: i -' avitatea nazal .................................................................................. : ........... 117

J~ Faringele............................................................................................................ 118
- .; Laringele ......................................................................................................... 118
i - , Traheea .....................................................................:.;.,.,.,.............................. 119
; s"' .. Bronhiile ............................................................ ; .............................................................................. 119
*V' .. Plmnii ...................................................................;..;. .................................. 119
avitatea toracic ............................................................................................ 121
; ~
r
Pleura .............................................................................................................. 121
' .... Mediastinul ...................................................................................................... 122
Proiectiile pleuro-pulmonare ............................................................................ 123
Fiziologia respiratiei - Asist. univ. dr. Dorina Bunea .............. .~............................... 123
Mecanica respiratiei ......................................................................................... 123
Volume, capacitti si debite pulmonare ............................................................. 125
ompozitia aerului atmosIeric, expirat si alveolar .............................................. 126
Ventilatia alveolar .......................................................................................... 127
Transportul sanguin al gazelor respiratorii ......................................................... 127
Schimburile gazoase tisulare ............................................................................ 128
Reglarea respiratiei .......................................................................................... 129
Fonatia ............................................................................................................ 130
6. Aparatul cardio - vascular ......................................................................................... 131
Anatomie - Asist. univ. dr. Florin Filipoiu ...................................................... .'...... 131
Inima .................................................... ................................. ; ....................... 131
Sistemul circulator ............................................................................. .'............. 135
Fiziologia inimii - Asist. univ. dr. Dorina Bunea ..................................................... 142
Propriettile Iiziologice ale muschiului cardiac .................................................. 142
iclul cardiac .................................................................. .............. ,. ........ .!.... 144
ManiIestri electrice ale activittii cardiace .......................... ................ ...t ......... 145
:
ManiIestri mecanice ale activittii cardiace....................................................... 146
ManiIestri acustice ale activittii cardiace ........................................................ 146
Reglarea activi tatii inimii..... ................................................ !.
;
. .......................... 147
irculatia arterial ........................................................................................... 148
irculatia capilar................................................................................... i ....... 148
irculatia venoas .......................................................:................................... 149
........ irculatia limIatic .................................................................................... i ...... 151
............................................................................................................................
irculatia pulmonar.. ............................................................................................. l SI
irculatia coronarian ........................................................ i ............................ 151
irculatia cerebral .......................................................................................... 132
irculatia splenic .................................... : ...................... ............. i .............. 152
rrt ~
7i Aparatul digestiv ..................................................................... , ................................. 153
Anatomie - Asist. univ. dr. Florin Filipoiu................ a-,..................................... 153
avitatea bucal ..................................................................................... 153
vi.
1
Glandele salivare ................................. ,.................... ., ......... ............... 154
..,.. Faringele ......................... : ...................................................................; 155
EsoIagul ............................................................................................... 155
Stomacul................................................................... , ........................... 156
Duodenul .............................................................................................. 158
Jejuno-ileonul ......................... , ............................................................. 158 j
Intestinul gros................................................. ; ..................................... 159 j
Glandele anexe ale tubului digestiv ........................................................... 161 t
Vena port ............................................................................................ 164 j
Peritoneul ............................................................................................. 164 J
Fiziologia digestiei - Asist. univ. dr. AncaTu .................................................. 165 j
Digestia bucal ................; ..................................................................... 165 j
Deglutitia ........................................................................................................ 167 l
; .. Digestia gastric..................................................................................... 168 j
v; Digestia intestinal ................................................................................. 171 j
Fiziologia intestinului gros ...................................................................... 175 !,
Functiile Iicatului ................................................................................... 176
Functiile cilor biliare ............................................................................. 176
8. Metabolismul - Asist. univ. dr. Anca Tu ............................................................... 177
' Metabolismul intermediar al glucidelor ............................................................ 177 :
Metabolismul intermediar al proteinelor ........................................................... 179 !
Metabolismul intermediar al lipidelor .............................................................. 180
Metabolismul energetic ................................................................................ 181 !
Termoreglarea............................................................................................. 182 l
9. Vitaminele - Asist. univ. dr. Anca Tu .................................................................. 183 :
10. Aparatul excretor - Asist. univ. dr. Gabriela Popescu ................................... , ........ 185 j
Anatomia aparatului excretor ......................................................................... 185 j
Rinichii ......................... ,...................................................................... 185 )
ile excretoare ale urinei ........................................................................ 189 t
Vezica urinar ....................................................................................... 190 j
Uretra masculin .................................................................................... 191
Uretra Ieminin ..................................................................................... 193 s
Fiziologia aparatului excretor......................................................................... 194 j
Functiile rinichiului ................................................................................ 194 j
11. Aparatul genital - Asist, univ. dr. Daniel Popescu ................................................. 199 '
Aparatul genital masculin .............................................................................. 199
Testiculul .............................................................................................. 199 ;
ile spermatice........................................... , ........................................ 200
Punicului spermatic .................................. , .......... , ................................ 200
Prostata ................................................................................................ 201
........................................................................................................... ;
Vezicula seminal............. , .................................................................... 201 j
Glandele bulbouretrale ............................................................................ 202
Penisul ................................................................................................. 202 '
Uretra masculin .................................................................................... 203
Functiile aparatului genital masculin .............................. , ............................... 203
Fiziologia testiculului exocrin ................................................................... 203
Activitatea endocrin a testiculului ............................................................ 204
Fiziologia cilor spermatice si a glandelor anexe ........................................... 205
Mecanismul excretiei ............................................................................... 205
Aparatul genital Ieminin ................................................................................ 206
Ovarul .................................................................................................. 206
Tubele uterine ........................................................................................ 207
Uterul ................................................................................................... 208
Vaginul ............................................................................................................ 210
Vulva ...... : ........................................................................................... 211
litorisul ......................................................................................................... 212
Bulbii vestibulari ............................................................................................. 212
Fiziologia organelor genitale Ieminine.............................................................. 213
Fiziologia ovarului .................................................................................. 213
Fiziologia uterului................................................................................... 214
12. Sistemul endocrin - ProI. univ. dr. onstantin Dumitrache ...................................... 217
Generalitti ................................................................................................. 217
HipoIza ..................................................................................................... 21H
Anatomie .............................................................................................. 2IX
Hormonii hipoIizei posterioare......................................................................... 222
Hormonii hipoIizei anterioare.................................................................... 224
Tiroida .................................................................................................................. 2} l
Anatomie ......................................................................................................... 231
Hormonii tiroidieni ................................................................................. 2)2
alcitonina ............................................................................................ 233
Paratiroidele ............................................................................................... 236
Anatomie .............................................................................................. 236
Hormonul paratiroidian ........................................................................... 236
' Glandele suprarenale .................................................................................... 238
Anatomie ......................................................................................................... 238
atecolaminele ...................................................................................... 239
'* " Hormonii corticosuprarenali ..................................................................... 241
i
1
Androgenii suprarenali ............................................................................. 246

Pancreasul endocrin ................. l ................................................................... 247

'*" Anatomie .............................................................................................. 247
Insulina ........................................................................................................... 247
Glucagonul ...................................................................................................... 249
Testiculul endocrin................................................................................................. 249
Anatomie .............................................................................................. 249
Actiunile testosteronului .......................................................................... 250
Ovarul endocrin........................................................................................... 251
Anatomie .............................................................................................. 251
Actiunile hormonilor estrogeni ................................................................. 252
11 Actiunile progesteronului ......................................................................... 253
EpiIiza cerebral (glanda pineal).................................................................... 254
Anatomie............. ............... ; ................................................................ 254
~ ' ' Fiziologia pinealei .......................................................................................... 254
. I Timusul ...................................................................................................... 255
'"' ' Anatomie ............................................................................................... 255
Fiziologie .............................................................................................. 255
;
Placenta - actiuni endocrine ........................................................................... 256
?I3. Sistemul nervos - Asist. univ. dr. George Lupu.,.......... ......j....;.: ..... ...,;.,.,..,.,.., .....
t .........
258
' Notiuni generale ...................................................................'*...... ~i....... 258
Mduva spinrii ........................................................................ .-...f.- ........ 260
Asezare si raporturi ........................................................................... :..... 260
Meningele spinale ............................................................. ,........ ; ........... 260
'." onIiguratia extern a mduyei spinrii............................................ , ......... 260
i':i Structura mduvei spinrii ........................................................................ 261
i}; Nervul spinal ............................................................................................ ; ..... 266
''
:
Tmnchiul cerebral ........................................................................................ 267
.! onIiguratia extern .......................................................... .;.....................-....... 268
- : , Structura ....................................................... ; ......................................................................................... 269
, ; Nervii cranieni ....................................................................................................... 272
' ' erebelul ...................................................................................... .,, ...................... 277
onIiguratie extern ........................................................................................ 277
Structur ......................................... , ............................................................... 277
onexiunile si Iunctiile cerebelului ................................................................... 278
DienceIalul ............................................................................................................ 279
onIiguratie extern ....................... , .............................................................. 280
Structura si Iunctiile dienceIalului .............................................................. 281
:
EmisIerele cerebrale .............................................................................................. 282
onIiguratie extern ................................................................................ 282
':. Structur ............................................................................................... 283
, Principalele localizri corticale ............................................................................................... 285
i.. Meningele cerebrale .................................................................................................................. 287
,,.. Fiziologia emiseIerelor cerebrale ............................................................. :. 288
Sistemul nervos vegetativ .............................................................................. 291
;": entrii sistemului nervos vegetativ ................................ , ........................... 291
Fiziologia sistemului nervos vegetativ .......................... , ....... .".................... ,,,... 294
14. Analizatorii - ProI. univ, dr. Alexandru Teodor Ispas
Asist univ. dr. George Lupu........................................ : ................. 296
Analizatorul vizual ................................................................................................. 296
Anatomie......................................................................................................... 296
Fiziologie .............................................................................................. 300
Analizatorii acustic si vcstibular...................................................................... 303
&rechea extern ........................................................................ -. .......... 304
" Urechea medie ..........................................................................;... .................. 304
, Urechea intern ...................................................................................... 305
,)f. Fiziologia analizatorului vestibular ............................................................. 307"
, .. i'.'. Analizatorul olIactiv ...................................................................................... 308
`
1
". Analizatorul gustativ ...........................................................................:/!/. ..... 309
"Ii Analizatorul kinestezic ................................... :,..~.................. ...vi/.; ... V.I..A, .... 310
i*. Analizatorul cutanat ............................................. ,1................. ......Ucu,... ...... 311
'MS ' ' 'na:..
J.M. Aplicatii medicale privind osteologia- SeI lucrri dr. Marius Vlad ........ -......:. .... , ..... 313
" Axe, planuri si regiuni ale corpului uman ........................................................... 313
iii Repere osoase si articulare pe viu.................................................................... : 315
'"'
:
Anatomia radiologic a scheletului si articulatiilor .............................................. 319
Elemente de patologie a aparatului locomotor ..................................................... 322
''~ Explorarea antropometric a scheletului ........................................... i ............ .'.. 327
16. Aplicatii de miologie- SeIluorari dr. Manus Vlad............... .v................ ............... ...;'. 328
" - Analomiu Iiiiic,ii~nal a pozitiilor corpului uman .................,-.;.; .............................. ;.i 328
bff. Anatomia Iunctional a dinamicii corpului uman ...................................................... 329
dtt Procedee simple de reeducare Iunctional locomotorie ............................................. 332
GtIc Explorarea clinic si paraclinic a aparatului locomotor ........................................... 332
Alte metode de examinare obiectiv a aparatului locomotor ..................................... 335
i '17: Aplicatii medicale privind aparatul respirator - Asist. univ. dr. Gheorghe Stanciu .... 336
t iIjr Explorarea semiologic a aparatului respirator ....................................................... .'. 336
j . *' Examenul radiologie............................................................................................... 339
s Probe ventilatorii uzuale ........................................................................................ 339
i Examenul biochimic'lgazelor respiratorii-v. .......... ....-...;...;....... ..' ............................ 340
}'; Respiratia artiIicial ............................................................................................... 340
18. Aplicatii medicale privind aparatul cardio-vascular -
Asist univ. dr. Gheorghe Stanciu.................... .-..........................;.................................. 342
"- Explorarea clinic a aparatului cardio-vascular ............. : ......................................... 342
Qlfi Proiectia toracic a cordului si a oriIiciilor valvulare- ..................................... 342
U"Ir Palparea socului apexin .......................................................... * ...................... 342
' 'I . Ascultatia zgomotelor cardiace ......................................................................... 343
)')!* Palparea si numrarea pulsului .................................... ...................... ; ............. 344
I-W Ascultatia arterelor ........................................................................................... 344
HW Observarea desenului venos ............................................................................. 345
t MrI
1
Explorarea paraclinic a aparatului cardio-vascular ................................................... 345
0 Msurarea tensiunii arteriale .............................................. : ............................ 345
~(V- ... nregistrarea electrocardiogramei ....... ........... ........... ...:.... ................................. 346
Examinarea Iundului de ochi ............................................................................ 349
. Examenul oscilometric....................................................................... ...../.. ...... 349
Explorarea radiologic vascular si cardiac........................
:
.......... : ................. 349
Investigatii de specialitate ....... : ....................................................................... 350
Msurarea pulsului si presiunii venoase ............................................................ 351
Rspunsul cardio-vascular la
;
eIort.: ............ : .......; .......... :...;..........: .................... 351
-' Probe pentru explorarea circulatiei arteriale ...................................................... 352
' Resuscitarea cardiac ....................................................................................... 352
1-9. Aplicatii medicale privind anatomia si Iiziologia aparatului digestiv -
' ' Asist. univ. dr. Gheorghe Stanciu ................................................................................ 354
Procedee clinice de examinare a organelor digestive ................................................ 354
Examenul radiologie .............................................................................................. 356
Examenul ecograIic ............................................................................................... 357
Biochimia secretiilor digestive si dinamica lor ......................................................... 358
Examenul materiilor Iecale ..................................................................................... 359
Explorarea biochimic a Iunctiilor Iicatului si pancreasului ...................................... 360
Metode de explorare a pancreasului exocrin ............................................................ 361
Explorarea biopsic a Iicatului si pancreasului ......................................................... 362
Explorarea tomograIic .......................................................................................... 362
Explorarea endoscopic ......................................................................................... 162
20. Aplicatii medicale privind metabolismul organismului -
Asist. univ. dr. Gheorghe Stanciu ................................................................................ 36)
Greutatea corporal ................................................................................................ UI
Metabolismul bazai ................................................................................................ MI
Ratia alimentar ..................................................................................................... S70
21. Aplicafii medicale privind anatomia yi fiziologia aparatului excretor -
Asist. univ. dr. Gheorghe Stanciu...................................................;............................ 376
Procedee clinice de examinare a organelor aparatului excretor ................................. 376
Explorarea paraclinic ............................................................................................ 376
Rinichiul artiIicial .................................................................................................. 380
22. Aplicafii medicale privind anatomia si fiziologia aparatului genital -
Asist. univ. dr. Daniel Popescu ................................................................................... 382
Explorri clinice si paraclinice la Iemeie................................................................. 382
Explorri clinice si paraclinice la brbat ................................................................. 385
23. Aplica(ii medicale privind anatomia yi fiziologia sistemului endocrin
SeI lucr. dr. tlina Poian ........................................................................................ 386
Explorri clinice si paraclinice privind Iunctionarea sistemului endocrin .................. 386
24. Aplica(ii medicale privind anatomia yi fiziologia sistemului nervos -
onI. univ. dr. Mariana Ticmeanu ............................................................................. , 400
Explorarea clinic si inIormatiile pe care le oIer ..................................................... 400
InIormatii care se pot obtine prin examenul Iunctional al nervilor cranieni ......... 400
Explorarea motilittii ....................................................................................... 401
Explorarea sensibilittii ................................................................................... 403
Mersul ............................................................................................................ 403
Ortostatiunea ................................................................................................... 404
Explorarea Iunctional a limbajului scris si vorbit ............................................. 404
Examenul psihic .............................................................................................. 405
Explorarea paraclinic si inIormatiile pe care le oIer.............................................. 405
ElecrroenceIalograIia.......................................................................... ...., ..... 405
Examenul electromiograIic .............................................................................. 406
Examenul radiologie........................................................................................ 406
Examenul biochimic al lichidului ceIalorahidian ............................................... 409
23. Aplica(ii medicale privind anatomia si fiziologia analizatorilor-
SeI lucr. dr. Liliana Voinea, dr. Ileana Sepeteanu ......................................................... 410
Analizatorul vizual ................................................................................................ 410
Analizatorul acustic ............................................................................................... 411
Analizatorii chimici ............................................................................................... 412
Analizatorul cutanat .............................................................................................. 412
1.
/ CITQLOGIE
CELULA
Toate organismele vii sunt alctuite din celule.
elulele au cteva caracteristici structurale comune, cum ar Ii spre exemplu
arhitectura membranelor, n diIerite tipuri de celule, evenimente metabolice
complexe se desIsoar, n esent, n acelasi Iel: replicarea ADN-ului, sinteza
proteinelor si producerea energiei chimice prin conversia glucozei.
Din punct de vedere al organizrii morIologice, biochimice si genetice, exist
dou tipuri de celule:
- celulele eucariote (celule cu nucleu) care intr n alctuirea tuturor plantelor
si animalelor. Tot eucariote sunt si microorganismele unicelulare: alge adevrate,
amoebe si Iungi;
- celulele procariote (celule Ir nucleu) care sunt bacterii.
Att eucariotele ct si procariotele sunt nvelite de membrana plasmatic
Spre deosebire de procariote, eucariotele contin n citoplasm un sistem complex
de endomembrane, Ir legtur cu membrana plasmatic, care delimiteaz
compartimente, separndu-le de restul citoplasmei (Iig. 1.1).
MEMBRANA ELULAR
(PLASMALEMA, MEMBRANA PLASMATI)
Toate celulele sunt delimitate la periIerie de membrana celular. Plasmalema
mentine compartimentul intracelular diIerit de mediul nconjurtor, de aceea, Ir
ea viata celular este imposibil.
Plasmalema este un Iiltru extrem de selectiv care mentine de o parte si de
cealalt concentratii inegale ale ionilor, permite substantelor nutritive s ptrund
n celul si substantelor neutilizabile s prseasc celula.
Toate membranele biologice, plasmalema si membranele interne (endo-
membranele) ale celulelor eucariote au o organizare general comun modelul
mo:aic fluid). sunt ansambluri de lipide si proteine mentinute mpreun prin legturi
necovalente.
11

'' Fig. 1.1. Schema organizrii generale a unei celule eucariote.
Moleculele lipidice (IosIolipide si colesterol) sunt dispuse ntr-un strat dublu
continuu (Iig. l .2). Acest bistrat lipidic asigur structura de baz a membranei celulare
si serveste drept barier relativ impermeabil pentru moleculele solubile n ap.
Moleculele proteice sunt dispuse n mozaic n bistratul lipidic: Iie sunt asezate
de o parte sau alta:a bistratului lipidic, Iie l strbat. Proteinele m'embranre care
strbat integral bistratul lipidic se numesc proteine intrinseci,
1
integralev-Proteinele
dispuse pe Ietele stratului dublu lipidic sunt denumite proteine extrinseci./o Ji
12

Granule secretorii
Reticul endophismic
rugos
Reticul cndoplasmic
neted
Aiivclopu
nuclearii
Mitocondrie
Nucleol
Lan[ur olgozahardce legate
^e protene au da lpd*
Fig. 1.2. Modelul mozaic Iluid al structurii membranei celulare: membrana este alctuit
dintr-un bistrat lipidic n care proteinele sunt dispuse n mozaic. Unele proteine sunt
, atasate de o parte si de alta a bistratului (proteine extrinseci), altele l strbat complet
(proteine transmembranare). Toate proteinele transmembranare, proteinele extrinseci
atasate versantului extern al membranei si unele lipide din monostratul extern, au
' atasate spre exterior lanturi oligozaharidice.
Proteinele membranare mediaz diferite func(ii ale membranei, printre care:
- transportul speciIic al moleculelor n si din celul;
- cataliza reactiilor asociate membranei (enzimele);
- stabilirea legturii structurale ntre citoscheletul celular si matricea cxtra-
celular;
- receptia si traducerea semnalelor chimice din mediul nconjurtor celulei
(receptori).
Membranele sunt structuri fluide yi asimetrice. Fluiditatea membranelor se
datoreaz capacittii majorittii moleculelor lipidice si proteice de a se misca n
planul membranei. Asimetria membranelor este consecinta compozitiei lipidice si
proteice diIerite a celor dou Iete membranare.
Pe versantul extern al membranei celulare exist lanturi oligozaharidice atasate
de proteine (glicoproteine), sau de lipide (glicolipide) alctuind glicocalixul.
Pe versantul intern al membranei exist atasate proteine care alctuiesc o
structur denumit citoschelet. Functia citoscheletului este de a mentine Iorma
membranei celulare.
TRANSPORTUL PRIN MEMBRANA CELULARA
lipidic este permeabil pentru ap, gaze, molecule mici relativ
( hidroIobe\si este impermeabil pentru molecule mari, macromolecule, particule,
ioni srIioleculc ncrcate electric. Diverse substante pot ajunge n citoplasm prin
mecanisme de transport variate. " ;
13
Protene extrnsec
Protene trans2e2branare
Lpde
Transportul moleculelor, mici
Multi ioni si unele molecule mici pot strbate membrana celular n sensul
gradientului concentratiei lor chimice sau electrochimice, printr-un proces cunoscut
drept transport pasiv, n care nu se consum energie metabolic. Pentru unii ioni
transportul prin membran este cuplat cu hidroliza de ATP si se numeste trans-
port activ. Transportul moleculelor mpotriva gradientului de concentratie prin
utilizarea energiei stocate n gradientul de concentratie transmembranar al unui
ion se numeste cotransport.
Transportul pasiv
Transportul pasiv se realizeaz prin: diIuziune ampl, diIuziune facilita(i,
proteine canal ionic.
ifu:iunea simpl ~,. ,
n diIuziunea simpl, o molecul mic n solutie apoas se dizolv n bistratul
lipidic, l strbate si apoi se dizolv n solutie apoas de partea celalt a membranei.
Procesul este putin speciIic, iar viteza relativ de diIuziune a moleculelor prin
bistrat este proportional cu gradientul de concentratie transmembranar si ci
caracterul lor hidroIob.
Prin diIuziune simpl strbat membrana: apa, gazele (O
2
, 0
2
, N
2
) si
moleculele mici relativ hidroIobe (ex.: etanol).
ifu:iunea facilitat
DiIuziunea Iacilitat este cel mai comun tip de transport pasiv si se realizeaz
prin proteine speciIice numite permeaze, care ajut la transportul prin membran
n unor molecule, cu greutate molecular mic. Deoarece diIeritele tipuri celulare
au nevoie de anumite molecule, membrana plasmatic a Iiecrui tip celular contine
un set speciIic de permeaze care permit accesul selectiv al moleculelor, asa cum s-a
ntmplat de altIel si cu membranele care nconjur Iiecare tip de organit celular.
Procesul este selectiv iar viteza de diIuziune este mai mare dect n diIuziunea simpl.
Prin diIuziune Iacilitat, spre exemplu, sunt transportate prin membrana
hematiei glucoza si ureea.
Ie ` ' " '
Transportul prin proteine canal ionic
Membrana celular contine un tip special de proteine numite proteine canal
ionic care permit anumitor ioni (ex.: Na

, K*, I") s o traverseze cu viteze diIerite

n sensul gradientului lor de concentratie. Proteinele canal ionic determin
14
permeabilitatea selectiv a membranei celulare, care (mpreun cu gradientul) de
concentratie genereaz poten(ialul electric transmembranar. Acest potential
variaz ntre - 30 si - 100 m V, cu interiorul celulei negativ Iat de exterior (vezi
potentialul electric transmembranar).
Gradientul ionic si potentialul electric transmembranar au o important
deosebit n activitti celulare precum: conducerea impulsului electric n axonii
neuronilor, initierea contractiei musculare, declansarea secretiei n celulele exocrine.
Transportul activ
Membranele celulare (inclusiv endomembranele) contin enzime n care
hidroliza ATP-ului este cuplat direct cu transportul ionilor mpotriva gradientului
electrochimie, mecanism numit transport activ.
Na*/K

ATP-aza este localizat n plasmalem si transport ionii Na

n exte-
rior, iar ionii K

n interiorul celulei.
a
2
ATP-aza transport ionii a
2
aIar din celul sczndu-se concentratul
intracitosolic. Se gseste n Iibrele musculare si n membrana reticulului -..m u-
plasmatic, sensul de transport Iiind dinspre citoplasm spre lumenul rcticnlnlui
Membrana lizozomilor contine H* ATP-aza care transport H' de cito,~l.i n~ ~
(pH ~ 7,0) spre lumenul organitului pH ~ 4,5-5,0). Se mentine astIel n li/.- ......
o concentratie de aproximativ 100 de ori mai mare Iat de citosol, diIcrcn,a ~ un-
depinde de productia celular de ATP.
Cotransportul !
Glucoza, aminoacizii, unii ioni pot Ii transportati n celul mpotriva gradicntu-
lui de concentratie, prin utilizarea energiei stocate, n gradientul transmcmbrnnar
al ionilor Na

sau H

. Aceast modalitate de transport se numeste cotransport ti

este de dou Ieluri: i
- simport, atunci cnd molecula sau ionul sunt transportate n acelasi sens
cu ionul al crui gradient transmembranar este utilizat (ex.: o molecul de gluco/Il
este transportat n celul o dat cu un ion Na'
1
");
- antiport, atunci cnd molecula sau ionul sunt transportate n sens opus
ionului al crui gradient transmembranar este utilizat (ex: un ion a
2
este schimbat
cu 2 ioni Na

).
Internalizarea macromoleculelor yi particulelor
elulele pot prelua din mediul nconjurtor macromolecule, sau chiar particule
mari, prin nvelirea lor de ctre o regiune a membranei plasmatice, urmat de
Iormarea unei vezicule mtracelulare.
15
Endocitoza
Endocitoza este mecanismul prin care regiuni mici din membrana.celular se
invagincaz, pn cnd se Iormeaz o nou vezicul intracelular cu diametru de
iiproximativ 0,1 mm. Endocitoza este de dou Ieluri: pinocitoz si endocitoz
mediat de receptori.
Pinocitoz const n preluarea nespeciIic a unor picturi mici din lichidul
exlracelular n astIel de vezicule. Prin acest mecanism orice substant dizolvat n
lichidul cxtracclular este internalizat proportional cu concentratia sa din lichid.
Kndocitoza mediat de receptori const n ,recunoasterea" si legarea unei
macromolecule (ligand) din spatiul intercelular de ctre un receptor de pe supraIata
membranei celulare. Ulterior, regiunea din membrana ~plasmatic care contine
complexele ligand-rcceptor este endocitat.
Aceeasi vezicul de endocitoz poate Ii Iolosit pentru pinocitoz si
endocitoz mediat de receptori; se spune despre o macromolecul c intr n
vezicul printr-un mecanism sau altul, n Iunctie de legarea sa de un receptor spe-
ciIic de pe membrana celular.
Fagocitoza -s . ^r .( -i`'<
Fagocitoza const n internalizarea particulelor mari (pn la ctiva micro-
metri), cum ar Ii bacterii sau Iragmente de celule. La.nceput particula tint este
legat de supraIata celular. Ulterior membrana plasmatic se extinde pe supraIata
particulei, nconjurnd-o complet.
Veziculele de Iagocitoz sunt mult mai mari dect cele de endocitoz. O alt
deosebire important este c Iagocitoz necesit participarea activ a
microIilumcntclor de actin din imediata`vecintate a supraIetei celulare.
Substantele introduse n celul prin endocitoz sau Iagocitoz pot Ii secretate
n sp;i,iul cxtracclular de aceeasi parte a celulei, sau pot Ii transportate prin qelul
si secretate, procesul numindu-se transcitoz. Unele din substante got Ii stocate
iiilracelular n vezicule de stocare. u toate acestea, n majoritatea situatiilor,,
materialele ingcrate sunt degradate n lizozomi secundari. ,.,.,,
Potocitoza
Potocitoza este un mecanism de transport speciIic moleculelor mici, care
combin endocitoz cu transportul pasiv. Moleculele transportate prin acest
mecanism sunt nti concetrate (de exemplu prin interactiunea ligand-receptor) la
nivelul unor invaginri ale membranei celulare denumite caveole. Dup nchiderea
caveolei (se ntrerupe legtura cu spatiul extracelular) moleculele trec n citoplasm
prin transport pasiv.
16
POTENIALUL ELECTRIC TRANSMEMBRANAR
O proprietate important a membranei celulare a unor celule (neuron, celule
musculare) este permeabilitatea selectiv pentru diIeriti anioni si cationi. Acest
Ienomen se maniIest inclusiv pentru principalii ioni celulari (Na'

, K

, l

), astIel
nct ei au tendinta de a se deplasa n sensul gradie'ntului de concentratie
transmembranar cu rate diIerite. Gradientul transmembranar al ionilor este mentinut
prin transport activ (cu consum de STP).
Aceste dou proprietti, permeabilitatea selectiv si gradientul de
concentratie al ionilor, determin o diIerent de potential ntre interiorul si exteriorul
celulei, denumit poten(ial electric transmembranar (poten(ial de repaus,
poten(ial de membran). Potentialul de membran se exprim n milivolti (mV)
si este negativ n interiorul celulei Iat de exteriorul considerat ca potential de
reIerint (O volti), n general el variaz ntre - 30 mV si - 100'mV.
Dac membrana plasmatic ar Ii permeabil doar pentru K

, potentialul de
membran ar putea Ii determinat cu ajutorul ecuatiei Nernst:
" - ~*~ :-"-, RT K " '
.:.,: :'. ; : . ;, , ; . E
K
In 91mV,
K
ZF K,
unde: E
K
reprezint potentialul de echilibru pentru potasiu, R constanta gazelor, T
temperatura absolut; Z valenta, F constanta Faraday, K
c
si K. concentratiile
potasiului extra- si intracelular. K, si K. sunt mentinute prin activitatea continu ' a
Na

/K

ATP-azei.
n celule situatia este mult mai complicat, deoarece exist mai multi ioni,
care diIer prin capacitatea lor de a strbate membrana celular. Din acest motiv se
deIineste pentru Iiecare n parte constanta de permeabilitate P (msura capacittii
unui ion de a strbate l cm
2
de membran antrenat de o diIerent de concentratie
de IM; se exprim n cm/s). Pentru Na

, K

, l~, ioni care particip decisiv la

Stabilirea potentialului de membran, constantele de permeabilitate P
Na
, P
K
, P
,
depind de numrul si activitatea proteinelor canal ionic corespunztor.
Potentialul electric transmembranar (E) este dat de o variant mai complex
a ecuatiei Nernst n care concentratiile ionice sunt considerate potential de
permeabilitatea membranei pentru ionul respectiv:
*, , , , . :. , *, #, .
c

RT
, PnK-tPN.Na. PcA . .
'```" ':' - 1Y!'< t i

------ In ---------------------------------------------- ' "

ti: m.,. ,. ,w.ua F
Utiliznd aceast ecuatie, potentialul de membran poate Ii calculat fel orice
moment si n orice punct. Spre exemplu, nlocuind n ecuatie datsle
;
din tabdujU>l
se obtine o valoare a potentialului de repaus de - 52,9 mV. .
2 - Anatomii ,l (Utologll omului cd. 116 17
Tabelul 1. J
Exemple de valori ale concentra(iilor ionice yi constantelor de
permeabilitate pentru neuron

|on
oncentratia
extracelular (e)
oncentratia
intracelular (i)
onstanta de
permeabilitate (P)
K' 4mM 140 mM 10'
Na' ISOmM 12mM
io-
8

I 120mM 4mM IO
8

Alti anioni 34 mM 148 mM
1

oncentratiile ionilor sunt n general mentinute constante prin activitatea
ATP-azelor membranare. ModiIicarea constantei de permeabilitate pentru un ion
poate determina modiIicri previzibile ale potentialului de membran:
1. reterea P
K
determin hiperpolarizarea membranei, potentialul din
membran devenind si mai negativ (intuitiv, mai multi ioni K

prsesc citosolul,
ajungnd mai multe sarcini pozitive pe Iata extern a membranei, lsnd un exces
de sarcini negative pe Iata citoplasmatic). Scderea P
K
determin depolarizarea
membranei si un potential mai putin negativ.
2. reterea P
Na
determin depolarizare. Dac aceast crestere este suIicient
de marc, potentialul de membran poate deveni pozitiv n interior (vezi potential
de actiune). Scderea P
Na
conduce la hiperpolarizare.
3. reterea P
c/
determin hiperpolarizarea membranei (intuitiv, ionii l~ au
lciulin,ii de a intra n citoplasm, aducnd un exces de sarcini negative pe Iata
ciltiMilicIi a membranei si lsnd un exces de sarcini pozitive n exterior). Scderea
P
rl
conduce la depolarizare.
SPEIALIZRI ALE SUPRAFETEI ELULARE
Unele celule din organismul uman pot avea la supraIata lor anumite structuri
specializate. Specializri ale supraIetei celulare sunt rnicrovilii, cilii si Ilagelul.
MICROVILH
Microvilii sunt prelungiri digitiIorme ale membranei celulelor specializate
n absorbtia substantelor nutritive. Ei au un diametru de aproximativ 100 nm si
contin n axul lor Iilamente de actin dispuse longitudinal.
La nivelul enterocitelor (celulele absorbante din epiteliul intestinal) rnicrovilii
Iormeaz marginea n perie. Ei mresc supraIata celular, crescnd rata de absorbtie
n celul.

CILII
i
ilii sunt structuri lungi (1020 mm), subtiri si mobile care proemin pe
supraIata celulei. Ei sunt alctuiti dintr-un ansamblu complex de microtubuli, numit
axonem, nvelit de o extensie a membranei celulare. Axonema const din 9 perechi
de microtubuli dispuse n jurul unei perechi centrale (dispozitie 91). La baza
cilului se gseste o celul numit corpuscul bazai.
ilii sunt structuri mobile si execut o miscare de tip nainte-napoi. Prin
miscarea lor coordonat sunt antrenate mediile Iluide de la supraIata celulelor
(ex: mucusul secretat la supraIata celulelor din epiteliul respirator).
FLAGELUL
Flagelul este mai lung dect cilii, dar are o organizare comparabil. Spre
deosebire de cili, Ilagelul execut o miscare elicoidal. La mamiIere, singura celul
Ilagelat este spermatozoidul.
JONTIUNI INTERELULARE
Multe din tesuturile organismului (ex: tesuturile epiteliale) sunt de Iapt
agregate de celule. Pentru a Iunctiona integrat, diIeritele tipuri de celule au structuri
de supraIat specializate, denumite jonc(iuni intracelulare. Jonctiunile permit
sau mpiedic trecerea moleculelor printre celule si determin celulele s adere
ntre ele sau la matricea extracelular. Principalele tipuri de jonctiuni intercelulare
sunt: jonc(iunile strnse, desmozomii si jonc(iunile gap.
1ONCIUNILE STRANSE
Jonctiunile strnse sunt structuri n Iorm de centur care nconjoar celula.
La acest nivel plasmalemele celulelor
1
vecine Iuzioneaz. Aceste jonctiuni nchid
spatiile intercelulare (mpiedic trecerea moleculelor prin stratul de celule) si
ataseaz Iiecare celul de`Vecinele ei.
;

DESMOZOMII
Desmozomii sunt jonctiuni intercelulare care asigur rezistenta tesuturilor si
sunt de mai multe Ieluri:
Desmozomii n band - sunt jonctiuni cu aspect de centur, care nconjoar
complet celula, asigurnd adezivitatea celular.
19
Desmozomii n spot - sunt jonctiuni de aspect punctiIorm ntre dou celule
adiacente.
Hcmodesmozomii - au o structur similar desmozomilor n spot si ancoreaz
membrana celular de elemente ale matricei extracelulare (membrana bazal).
1ONCIUNILE GAP
Jonctiunile gap (comunicante) sunt structuri la nivelul crora citoplasmele
celulelor comunic. Deoarece permit schimbul de molecule mici (ioni, metaboliti),
ele ajut Ia integrarea activittii metabolice a celulelor dintr-un tesut.
ITOPLASM
itoplasm celulelor eucariote contine organitele celulare si matricea
Itoplasmatic.
ORGANITELE ELULARE
RETICULUL ENDOPLASMIC
Reticulul endoplasmic este Iormat dintr-un sistem continuu de membrane de aspect
variat (cel mai Irecvent cisterne si tubuli), care delimiteaz n interiorul celulei un
compartiment nchis numit lumenul reticulului endoplasmic. Deoarece mem-
brana reticulului endoplasmic se continu cu
membrana extern a anvelopei nucleare,
lumenul reticulului endoplasmic comunic cu
cisterna perinuclear (vezi nucleul).
Unele regiuni din reticulul endoplasmic au
numerosi ribozomi atasati pe Iata extern a
membranelor (Iig. 1.3). Datorit aspectului
vizibil la microscopul electronic, aceste regiuni
sunt denumite reticul endoplasmic rugos.
Reticulul endoplasmic rugos este implicat n
principal n sinteza proteinelor care din punct
de vedere Iunctional sunt n aIara citosolului,
adic:
- protei
nele
care
sunt
exportate din celul;
- proteinele ncorporate n membran;
- proteinele ncorporate n interiorul unor
orgahite cum ar Ii lizozomii.
Proteinele care rmn n citosol sunt
sintetizate de ctre ribozomii ,liberi" (neatasali
reticulului endoplasmic).
20
Ribozomi Pori AnveIopa
nucIeari nucIeara
Fig. 1.3. Schema organizrii reticulului
endoplasmic.
Reticulul endoplasmic rugos este Ioarte bine reprezentat n celulele speciali-
zate n sinteza de proteine pentru export, cum sunt spre exemplu plasmocitele
(celule ale sistemului imun care sintetizeaz anticorpi), sau celulele acinare
pancreatice (secret enzimele pancreatice).
Portiunile din rcticulul endoplasmic care nu au ribozomi atasati Iormeaz
reticulul endoplasmic neted. MorIologia si dimensiunile reticulului endoplasmic
neted depind de varietatea celular.
Reticulul endoplasmic neted poate interveni n procese variate, printre care:
- modiIicarea proteinelor sintetizate n reticulul endoplasmatic rugos;
- sinteza lipidelor;
'"- sinteza hormonilor steroizi (ex: hormoni sexuali - celulele Sertoli din
testicul, celulele interstitiale din ovar);
- metabolizarea barbituricelor sau a altor medicamente (hepatocit);
stocarea si eliberarea calciului (Iibrele musculare).
APARATUL GOLGI
Aparatul Golgi este de obicei localizat n apropierea nucleului si este compus
din numeroase seturi de cisterne turtite, cu aspect de disc, alctuite din membrane.
Fiecare set de cisterne Iormeaz o structur asemntoare unei stive de IarIurii.
Dimensiunile aparatului Golgi variaz n Iunctie de tipul celular, n celulele
specializate, cum sunt celulele caliciIorme din epiteliul intestinal (care secret o
glicoprotein numit mucus), el ocup cea mai mare parte a volumului citoplasmei.
' isternele golgiene sunt ntotdeauna nsotite de numeroase vezicule mici
(microvezicule, cu diametrul de aproximativ 50 nm) cantonate n dreptul Ietei
orientate spre reticulul endoplasmic, precum si lateral, n vecintatea portiunii
periIerice, dilatate, a Iiecrei cisterne
(Iig. 1.4). n celulele specializate n
elaborarea de produsi de secretie se
gsesc vezicule de talie mare (diametrul
de aproximativ 1000 nm) numite
vezicule secretorii (granule secre-
torii), continnd produsul de secretie
concentrat. Veziculele secretorii sunt
localizate n vecintatea Ietei aparatului
Golgi orientat spre membrana
plasmatic.
Aparatul Golgi este polarizat
structural si biochimic.
Structural, o Iat este convex,
este numit Iat cis, si este situat n
imediatii vecintate a unei portiuni de
trun/.itic, netede, a reticulului endoplas-
F
ig. 1.4. Schema tridimensional a organizrii
mic. I'iija concav, numit Iat trans, aparatului Golgi.
21

este de obicei orientat spre membrana plasmatic. Proteinele sintetizate n reticulul
endoplasmic rugos sunt transportate n microvezicule de Iatacis a aparatului Golgi,
apoi de la o cistern la alta (dinspre regiunea cis spre regiunea trans) si prsesc
aparatul Golgi spre destinatii diIerite prin Iata trans.
Biochimic, cele dou Iete ale aparatului Golgi sunt diIerite. Grosimea
membranelor golgiene varia: (n portiunea cis sunt mai subtiri, asemntoare
membranelor reticulului endoplasmic; la polul trans mai groase, asemntoare
membranei plasmatice), iar continutul cisternelor este diIerit.
Aparatul Golgi intervine n:
- modiIicarea covalent a proteinelor n scopul stabilirii Iormei Iinale a
moleculei; , . . . . . . .,
- sortarea proteinelor n Iunctie de destinatia (Iinal), intracelular sau
extracelular.
LIZOZOMII ' .
Lizozomii sunt vezicule delimitate de endomembrane ce contin numeroase
enzime (aproximativ 40 enzime diIerite) cu rol n digestia intracitoplasmatic.
Lizozomii se ntlnesc aproape n toate variettile celulare, Iiind mai numerosi n
celulele cu activitate Iagocitar (celule capabile s Iagociteze si s distrug
particule din mediul nconjurtor, spre exemplu: macroIage, leucocite, neutroIile,
osteoclaste).
Desi natura si activitatea enzimelor lizozomale diIer n Iunctie de tipul celulei,
cele mai comune enzime sunt: IosIataza acid (substrat: majoritatea IosIomono-
cslcrilor), ribonucleaza (substrat: ARN), dezoxiribonucleaza (substrat: ADN),
protcaAi (substrat: proteine), sulIataza (substrat: sulIati organici), lipaza (substrat:
lipide) si b-glucuronidaza (substrat: polizaharide si mucopolizaharide). Aceste
cii/unc sunt capabile s degradeze toate clasele de macromolecule si sunt active la
un/'l I acid.
Ilnzimcle lizozomale sunt sintetizate n reticulul endoplasmic rugos si apoi
transIerate n aparatul Golgi unde sunt modiIicate, sortate si mpachetate n lizozomi.
Absenta congenital a unuia sau a mai multor enzime lizozomale poate determina
boli extrem de grave, cum sunt spre exemplu mucopolizaharidozele (datorit
deIicitului enzimatic are loc acumularea mucopolizaharidelor-glicozaminoglicani
- corespunztoare din matric
3
ea intercelular n Iibroblaste; vezi tesutul conjunctiv).
Lizozomii care nu au intrat n procesul de digestie sunt denumiti lizozomi
primari; sunt de obicei sIerici, au un diametru cuprins ntre 50 si 500 nm si
examinati la microscopul electronic au un aspect dens, omogen.
Lizozomii secundari sunt lizozomi n care are loc digestia. Ei rezult prin
Iuziunea lizozomilor primari cu vezicula de endocitoz sau Iagocitoz, au n general
un diametru cuprins ntre 0,2 si 2 mm, iar la microscopul electronic au un aspect
eterogen, dependent de materialul digerat.
22
n urma digestiei continutului lizozomilor secundari, substantele nutritive
strbat membrana li:o:omal afungand in citoplasm. omponentele nedigerabile
sunt retinute n vacuole care devin astIel corpi reziduali, n unele celule cu viat
lung (ex: neuron, celulele din miocard), acesti corpi reziduali se acumuleaz
Iormnd depozite de lipofuscin.
Digestia substantelor provenite din mediul nconjurtor celulei se numeste
heterofagie. Materialul este preluat din mediul extracelular ntr-o vezicul (vezi
transportul prin membrana celular), care Iuzioneaz apoi cu un lizozom primar,
Iormnd un lizozom secundar.
O alt Iunctie a lizozomilor este cea de degradare a organitelor celulare,
Ienomen numit autofagie. Organitele sau portiuni din citoplasm sunt nvelite n
endomembrane, rezult vezicule, care prin Iuziunea cu lizozomii primari Iormeaz
autofagozomi. Produsii rezultati din digestie sunt reciclati, ceea ce permite celulei
rennoirea, rearanjarea si reconstructia componentelor citoplasmatice.
n uncie situatii lizozomii primari si pot elibera continutul n spatiul
extracelular, enzimele actionnd la acest nivel. Acest Ienomen se ntlneste Iiziologic
n timpul rspunsului inIlamator, sau la degradarea colagenului din matricea osoas
sub actiunea colagenazei eliberat de ctre osteoclaste (vezi tesutul osos).
PEROXIZOMII
Peroxizomii sunt organite sIerice (diametru de 0,5-1,2 mm) delimitate de
endomembrane. Matricea peroxizomilor este omogen, si contine enzime oxidativc,
Unele reactii peroxizomale genereaz peroxid de hidrogen (H
2
O,), o substant
reactiv care este utilizat n oxidarea enzimatic a altor substante, sau degradarea
printr-o reactie catalizat de enzima numit catalaz:
2 H
2
O
2
- 2 H
2
O O
2
. '
Functia peroxizomilor este de a proteja celula de eIectul peroxidului de hidrogen.
Peroxizomii mai contin enzime implicate n p-oxidarea acizilor grasi cu lant lung
de atomi de carbon (18 atomi de carbon sau mai mult).
MITOCONDRIILE
Sursa principal de energie a majorittii celulelor din organismul uman este
glucoza. Degradarea aerob complet a glucozei la O
2
si H,O este cuplat cu
sinteza a 32 molecule de ATP:
,
6
H,
2
0
6
6 0
2
32 P
a
32 ADP - 6 O
2
6 H
2
O 32 ATP 32 H
2
O.
n celulele eucariote, stadiile initiale ale degradrii glucozei se petrec n
citosol, iar stadiile Iinale, incluznd cele cele care implic oxigenul, se desIsoar
n mitocondrii. Dou molecule de ATP sunt generate n citosol. n mitocondrie
" 23
pot Ii sintetizate pn la 30 molecule de ATP. u toate acestea, energia disponibil
pcnlni sinteza ATP n mitocondrie este mai mic, deoarece o parte din ea este
consumat pentru alte scopuri, cum ar Ii: generarea de cldur, transportul
moleculelor n si din mitocondrie.
Mitoeondriile sunt organite celulare cu aspect sIeric sau Iilamentos, cu
(linniMnil de 0,5-1 mm si o lungime de pn la 10 mm.
l ,ocali/arca lor intracelular este variabil. Au tendinta de a se acumula n
/uncie din citoplasm n care consumul de energie este mai intens, cum ar Ii: polul
itpicnl al celulelor ciliate, piesa intermediar a spermatozoidului, polul bazai al
celulelor spcciali/ate n transportul ionilor. nd nu sunt localizate speciIic au
tendinta de a se dispune paralel cu axul lung n celulele alungite, sau radiar n
celulele rotunde. Aceste organite sunt prezente n toate celulele organismului uman
(exceptie hanuitia adult).
elulele contin numeroase mitocondrii (de exemplu se estimeaz aprox. 800
pentru celula hepatic), dar totdeauna ntr-un numr speciIic Iiecrui tip de celul
n parte.
Ultrastructural mitocondriile au aspect caracteristic, cu mici variatii n Iunctie
de tipul celular. Au o membran extern yi o membran intern cu invaginri
(pliuri spre interior care mresc supraIata intern mitocondrial) numite criste
(Iig. 1.5). Majoritatea mitocondriilor au criste plate, de aspect lamelar, dar, spre
exemplu, n celulele care secret hormoni steroizi mitocondriile au criste tubulare.
Membranele mitocondriale delimiteaz dou componente: spa(iul inter-
membranar yi matricea mitocondrial.
Membrana mitocondrial extern contine proteine si lipide n proportii egale.
aracteristic este prezenta la acest nivel a unor proteine, porine, care Iac ca aceast
membran s Iie permeabil pentru moleculele cu greutate molecular mai mic
de 10 000.
Membrana intern este mult mai putin permeabil si contine aproximativ
20 lipide si 80 proteine.
Matricea mitocondrial contine ioni, metaboliti, numeroase proteine si ADN
milocondrial (implicat n sinteza unora dintre proteinele mitocondriale).
. . . . La nivelul matricei si a membranei
Mombrana externa ^ , . . . .. . .
` ` ` mitocondriale sunt localizate enzimele
Spa(iul interrnembranar^,,-^"`^
care

cat a
ij
ze
az oxidarea Iinal a
Membrana interna /** glucidelor si lipidelor, precum si sinteza
Matrice li I4! l `
n
``
s
' I
s
I
at
anorganic.
Criste
NUCLEUL
n celula eucariot, n interIaz,
nucleul este un compartiment intra-
celular distinct, separat de restul celulei
printr-o structur numit anvelopa
Fig. 1.5. Schema organizrii tridimensionale nuclear (nveliy nuclear), n interiorul
a mitocondriei. nucleului se aIl cromatina, nucleolul
24
Fig. 1.6. Structura nucleului: anvelopa nuclear
se continu cu reticulul endoplasmic (sgeata);
H - hetero-cromatina; E - eucromatma;
NU -nucleol.
si matricea nuclear (Iig. l .6). Nucleul are n general o Iorm rotund sau eliptic
si un diametru cuprins n medie ntre 5 si 10 mm. Nucleul este sediul inIormatiei
genetice, care la om este stocat n moleculele de acid dezoxiribonucleic (ADN).
Anvelopa nuclear
Anvelopa nuclear este alctuit din dou membrane si spatiul delimitat ntre
ele, numit cisterna perinuclear.
Membrana nuclear extern are o compozitie chimic asemntoare
membranei reticulului endoplasmic si se poate continua cu aceasta. Pe Iata sa extern
exist atasati poliribozomi.
Membrana nuclear intern este strns asociat cu o structur situat n
interiorul nucleului, denumit lamina densa interna.
ontinuitatea anvelopei nucleare si a laminei densa interna este ntrerupt
de pori nucleari. La nivelul lor interiorul nucleului comunic cu citoplasm
(permit trecerea ansamblurilor macromoleculare: proteine, ARNm, subunittile
ribozomale). Porii nucleari au un diametru mediul de 70 nm si o structur complex.
Cromatina
/
n celulele umane lungimea moleculelor de ADN este extrem de mare (n
total aproximativ l ,6 m) si de aceea ele sunt totdeauna mpachetate prin legarea de
proteine speciale (histone), Iormnd cromatina.
Unitatea structural de baz a cromatinei este nucleozomul. El este alctuit
dintr-un mic/, de proteine histonice (cte 2 copii ale histonelor: H2A, H2B, H3,
H4) n jurul cruia se nIsoar molecula de ADN (Iig. 1.7): Nucleozomii sunt
legati prin segmente de ADN, ceea ce d cromatinei aspectul de ,mrgele pe Iir".
Fibra de cromatina poate Ii la rndul su mpachetat sub Iorma unei Iibre de
25



26
Fig. 1.7. Desen ilustrnd gradele de mpachetare ale cromatinei. Molecula de
ADN (A) se nIsoar n jurul octamerului histonic pentru a Iorma nucleozomii (B),
Nucleozomii se leag de histonele HI () si se mpacheteaz pentru a Iorma
Iibra de 30 nm (D). Aceast Iibr se onduleaz Iormnd Iibra de 300 nm (E), care
mai departe Iormeaz Iibra de 700 nm (F), corespunztoare unei cronatide
dintr-un cromozom n raetaIaz (G). ; ~ii i;~ *~!'?

2 n2
n n2
30 n2
300 n2
700 nm
400 n2
30 nm solenoid), apoi sub Iorma Iibrei de 300 nm, romozomii sunt Iorma cea
mai nalt de mpachetare a moleculelor de ADN. Gradul de mpachetare al
cromatinei diIer n Iunctie de momentul ciclului celular (vezi ciclul celular) si de
inIormatia continut n segmentul respectiv de ADN.
La microscopul optic si electronic cromatina poate Ii evidentiat sub dou
Iorme: heterocromatin si eucromatin.
Heterocromatina examinat la microscopul electronic apare sub Iorma unor
granule mari, electronodense, iar la microscopul optic (dup colorarea adecvat)
sub Iorma unor densiIicri intens bazoIile. Heterocromatina corespunde segmentelor
de cromatina nalt condensate si reprezint sectoarele de ADN care nu contin
inIormatie genetic util.
Eucromatin vizualizat la microscopul electronic are un aspect Iin granulat,
iar la microscopul optic este reprezentat de zonele slab bazoIile din nucleu.
Eucromatin contine sectoarele de ADN de pe care se Iace transcrierea inIormatiei
genetice (vezi sinteza de proteine).
Alternanta dintre heterocromatin si eucromatin d aspectul de la ntunecat
la luminos al nucleului. Raportul si dispozitia n nucleu a celor dou tipuri de
cromatina sunt caracteristice pentru Iiecare tip de celul, ajutnd de multe ori Ia
identiIicarea variettilor de celule sau tesuturi din organismul uman.
n timp ce celula se pregteste pentru diviziune, n nucleu devin vizibile la
microscopul optic structuri Iilamentoase, lungi, bazoIile, denumite cromozomi.
n acest moment ei sunt alctuiti din dou cromatide identice unite la nivelul
cinetocorului. Totalitatea cromozomilor dintr-o celul se numeste cariotip. I.a
om numrul de cromozomi este 46, cu exceptia grnetilor, care au cte 23
cromozomi. romozomii sunt perechi (23 la om). ei doi componenti ai unei
perechi, cromozomii omologi, sunt morIologic identici, cu exceptia perechii XY
de la masculi. Deoarece (cu exceptia mentionat) cromozomii apar n duplicat,
cariotipul este numit diploid.
Nucleolul
Nucleolul este o Iormatiune intranuclear, de aspect aproximativ sIeric,
vizibil n majoritatea celulelor. Nu este delimitat de membrane si are o structur
eterogen. Numrul nucleolilor ntr-un nucleu depinde de tipul si starea Iunctional
a celulei.
Ultrastructural nucleolul este alctuit din pars chromosoma (segmente de
ADN din mai multi cromozomi ce contin inIormatia necesar sintezei KNr),pars
fibrosa (reprezint moleculele primare de KNr),pars granulosa (contine ribozomi
n curs de maturare) si pars amorpha.
Nucleolul are Iunctia de a sintetiza ribozomii. Proteinele ribozomale sintetizate
n citoplasm se asambleaz n nuIclueol cu moleculele de ARNr modiIicate
posttranscriere. Subunittile ribozomale astIel Iormate prsesc nucleul prin porii
nucleari, ,jj,,.
27
Matricea nuclear
Matricea nuclear este componentul nuclear care umple spatiile dintre
cromatin si nucleoli. Ea contine proteine (unele au activitate enzimatic), metaboliti
si ioni. Se consider c lamina densa interna, asociat cu anvelopa nuclear, apartine
matricei nucleare.
Dac se ndeprteaz acizii nucleici si celelalte componente solubile, rmne
o structur continu, Iibrilar, alctuind citoscheletul matricei nucleare.
i
MATRIEA ITOPLASMATI
Matricea citoplasmatic are dou componente: faza fluid -citosolul - Ior-
mat din ap, electroliti, molecule organice mici si proteine solubile si faza solid
ce contine ansambluri moleculare care se comport ca structuri solide.
Multe din componentele matricei pot Iorma geluri reversibile, n Iaza solid
intr: citoscheletul matricei citoplasmatice, ribozomii si depozitele de rezerve
metabolice.
CITOSCHELETUL MATRICEI CITOPLASMATICE
n citoplasm celulelor eucariote exist o retea complex de proteine Iibrilare,
denumit citoschelet. n Iunctie de dimensiuni si compozitia molecular, aceste
proteine sunt: microfilamente, filamente intermediare si microtubuli. ito-
scheletul asigur Iorma si miscrile celulei, localizarea diIeritelor organite, miscarea
intracitoplasmatic.
itoscheletul si citosolul nu trebuie privite ca entitti matriceale izolate si
rigid constituite, ci, dimpotriv, ca Iiind Iluctuante, aIlate ntr-un permanent schimb
de molecule proteice.
.! !.
Microfilamente
MicroIilamentele sunt proteine Iibrilare cu diametru mediu de 7 nm.
MicroIlamcntelc de actin sunt prezente n toate variettile celulare si rezult prin
polimerizarea monomerilor de actin. Acestea interactioneaz cu Iilamentele scurte
de miozin si cu alte proteine contractile, Iormnd unitti motorii variate ca mrime,
conIormatie si Iunctie.
n Iibrele musculare striate se asociaz cu Iilamente de miozin, alctuind
structuri contractile permanente.
n majoritatea celulelor microIilamentele de actin sunt prezente n vecintatea
plasmalemei, Iiind implicate n procese cu membrana celular precum endocitoza,
cxocitoza, miscarea celulei, sau clivarea corpului celular n cele dou celule Iice la
28
sIrsitul diviziunii celulare, n interiorul microvililor, microIilamente de actin
sunt dispuse paralel cu axul lung, contribuind la miscrile acestora.
MicroIilamentele sunt intim asociate cu organitele celulare, veziculele si
granulele, jucnd un rol important n deplasarea lor intracelular.
Filamente intermediare
Filamentele intermediare sunt elemente citoscheletale cu diametru de
aproximativ l O nm. Ele rezult prin polimerizarea unor proteine, a cror natur
diIer n Iunctie de tipul celular: 1) celulele epiteliale contin Iilamente alctuite din
citokeratine, 2) n celulele de origine mezodermic Iilamentele sunt de vimentin,
3) Iilamentele de desmin se gsesc n celulele musculare; 4) neurofilamentele
sunt caracteristice neuronilor; 5) gliofilamentele sunt speciIice celulelor gliale.
Microtubuli
Microtubulii sunt structuri tubulare cu diametrul de aproximativ 25 nm. Ei
rezult prin polimerizarea heterodimerilor de tubulin a si (3. Polimerizarea
microtubulilor se realizeaz la concentratii sczute de a
2
* si este Iacilitat de
proteine denumite proteinele asociate microtubulilor.
Microtubulii sunt implicati n:l) determinarea si mentinerea Iormei celulare;
2) asigur n interiorul celulei un sistem de ghidare, de-a lungul cruia se misc
diIerite componente subcelulare; 3) alctuiesc Iusul de diviziune; 4) intr n
structura cililor, Ilagelilor si a centriolilor.
entriolul este o Iormatiune cilindric (lungime de 0,35 mm si diametru de
0,5 mm) compus din 9 triplete de microtubuli, dispuse ca paletele unei turbine la
periIeria cilindrului, n interIaz, celula are o singur pereche de ccntrioli (dispusi
perpendicular), localizat n apropierea nucleului.
nainte de nceputul proIazei (vezi diviziunea celular), ccntriolii se duplici
si Iiecare pereche migreaz de o parte si de alta a nucleului, ntre cele dou perechi
de centrioli se Iormeaz Iusul de diviziune (prin polimerizarea heterodimerilor de
tubulin) si devine vizibil dup dezansamblarea nvelisului nuclear.
' ' RIBOZOMII
;

Ribozomii sunt particule vizibile la microscopul electronic, cu dimensiuni
de aproximativ 20x30 nm. Sunt alctuiti din dou subunitti: subunitatea
ribozomal mare si subunitatea ribozomal mic. Din punct de vedere chimic,
ribozoinii suni alctuiti din 4 tipuri de ARN ribozomal #Nr) si aproximativ 80
de proteine diIerite. ARNr este sintetizat n nucleoli (vezi nucleul) si ansamblat cu
proteinele ribo/.omalc (sintetizate n citoplasm) n cele dou subunitti ribozomale.
Acestea piIlsesc nucleul prin porii nucleari si ajung n citoplasm.
Riho/.omii sunt prc/cnti n toate variettile celulare avnd numr si distributie
caracteristice.
29
Ribozomii particip la sinteza proteinelor. Ei pot exista liberi n citoplasm
sau atasati membranelor reticulului endoplasmic rugos, individuali sau aglomerati,
Iormnd poliribozomi. n poliribozomi, ribozomii sunt tinuti mpreun prin atasarea
pe o molecul de. ARN mesager (ARNm).
DEPOZITE DE REZERVE METABOLICE
(INLUZIUNI ITOPLASMATIE)
n multe celule matricea citoplasmatic con(ine particule de glicogen yi/sau.
picturi Hpidice. 9
Particulele de glicogen de 25 nm se gsesc n majoritatea celulelor. Particulele
mai mari, cu diametru de 80 nm, se gsesc n hepatocite.
Picturile lipidice au mrimi variate (de la 0,2 mm la 5 mm). Ele sunt mai
Irecvente n celulele al cror metabolism energetic se ba:ea: pe acizi grasi, n
adipocite (celulele specializate n stocarea lipidelor) picturile pot ajunge pn la
80 mm. n celulele specializate pentru sinteza de hormoni steroizi picturile lipidice
contin mari cantitti de esteri ai colesterolului.
SINTEZA PROTEINELOR
Pentru sinteza proteinelor celulele utilizeaz numai 20 aminoacizi (,esentiali"
- tabelul 1.2). Structura lanturilor polipeptidice ce alctuiesc proteinele este
controlat de ctre gene.
Tabelul 1.2
Aminoacizii ,esen(iali"
Denumirea
aminoacidului
Simbol
Denumirea
aminoacidului
Simbol
Denumirea
aminoacidului
Simbol
1. Serin Ser 8. Acid glutamic Glu 15. Leucin Leu
2. Treonin Thr 9. Acid aspartic Asp 16. Metionin Met
3. Asparagin Asn 10. istein ys 17. Fenilalanin Phe
4. Glutamin Gin 11. Glicin Gly 18. TriptoIan Trp
5. Lizin Lys 12. Prolin
Pro
19. ValinS ,im
Val
6. Arginin Arg 13. AlaninS
Ala
20. Tirozin ;""
Tyr
7. Histidin His 14. Izoleucin Ile

' ' ' i
30
`Genele sunt entitti elementare ale eredittii, dispuse liniar pe cromozomi.
Din punct de vedere molecular, genele reprezint ntreaga secvent de acizi nucleici
(secventa ADN) necesar sintezei unui polipeptid Iunctional, sau unei secvente de
ARN. La organismele diploide Iiecare gen exist n dublu exemplar (cte una pe
Iiecare cromozom omolog), genele perechi numindu-se alele. Totalitatea genelor
dintr-o celul se numeste genom.
Acizii nucleici sunt polimeri liniari Iormati din patru tipuri de mononucleo-
tide. ADN contine nucleotidele adenin (A), citidin (), guanin (G) si timidin
(T). ARN contine nucleotidele adenin (A), citidin (), guanin (G) si uridin
(U). ei 20 de aminoacizi sunt codiIicati de grupuri de cte 3 nucleotide, denumite
codoni. Totalitatea codonilor se numeste cod genetic (tabelul 1.3). Din cei 64
codoni posibili (4
3
) doar 61 codiIic aminoacizi. odul genetic este degenerat (n
sensul c este redundant), deoarece acelasi aminoacid poate Ii codiIicat de mai
multi codoni.
Tabelul 1.3
Codul genetic (coresponden(a ARN - aminoacizi)
Prima
pozitie
A 2-a
pozitie
A 3-a
po/.i,ic
U
U A G
U

A
G
Phe Ser Tyr ys
Phe Ser Tyr ys
Leu Ser . Stop Stop
Leu Ser Stop Trp

Leu Pro His Arg
U

A
G
Leu Pro His Arg
Leu Pro Gin Arg
Leu Pro Gin Arg
A
Ile Thr Asn Ser
U

A
G
Ile Thr Asn Ser
Ile Thr Lys Arg
Met
(start)
Thr Lys Arg
i)JV
G
!~.. . .
Val Ala Asp Gly
y
c
AG
Val Ala Asp Gly
Val Ala Glu Gly
Val Ala Glu Gly
31
Sinteza proteinelor debuteaz cu sinteza
ARNm n nucleu pe baza ADN, Ienomen
denumit transcriere. Moleculele de ARNm
prsesc nucleul prin porii nucleari, ajun-
gnd n citoplasm. Sinteza lanturilor poli-
peptidice pe baza inIormatiei Iurnizate de
ARNm (secventa de aminoacizi) se
numeste transla(ie si necesit participarea
ribozomilor.
Sinteza proteinelor presupune mai
multe etape:
- i
ni(ier
ea -
atasar
ea
molec
ulei
de
metion
in de
ARN-
ul de
transpo
rt
(tARN
)
corespunztor - tARN
Mcl
; asamblarea
tARN
Mct
cu subunitatea ribozomal mic,
o molecul de GTP si molecula de ARNm;
ulterior aceste complexe se asociaz cu
subunitatea ribozomal mare, Iormnd un
ribo:om functional,
- elongarea - n aceast etap lantul
polipeptidic creste n lungime prin atasarea
de noi aminoacizi, secventa Iiind stabilit
prin complementaritatea dintre ARNm si
moleculele de tARN;
i- terminarea^- elongarea continu pn se ajunge la unul dintre codonii
UGA, UAA sau UAG; translatia este ncheiat prin interventia unei proteine
numit factor de terminare, cu eliberarea polipeptidului si disocierea
subunittilor ribo/omale.
Lanturile polipcptidice care urmeaz s rmn n citosol sau s ajung n
oip.iimlc, precum si mitocondria si peroxizomii, sunt sintetizate de ctre poliribo-
y.omn liberi tlin citoplasm.
Proteinele destinate exportului sau altor compartimente diIerite de citosol
(ex: aparat (olgi, lizozomi, membrana celular) sunt sintetizate n ribozomii atrasi
rcticulului endoplasmic rugos. Pe msur ce sunt sintetizate, lanturile polipeptidice
ajung n lumcnul rcticulului, unde au loc primele modiIicri posttranslationale
(protcoliz si glicozilare). Ulterior aceste molecule sunt transportate prin
microvezicule la aparatul Golgi unde suIer modiIicri care vor stabili Iorma
Iinal a proteinei. La nivelul ultimei cisterne golgiene, proteinele destinate
exportului sunt mpachetate n vezicule de secretie si ulterior exocitate (veziculele
de secretie Iuzioneaz cu membrana celular, iar proteinele sunt eliberate n spatiul
extracelular).
Secventa parcurs de proteinele destinate exportului se numeste ciclu
secretor (Iig. 1.8).
32

prin
(In nlouitn
'2cnln cn
rondenimo
2pachutnp
o2plex Qol[j
glcuzlarn s
alte 2odfcr
Retcul
endoplas2c
rugos
snteza
Fig. 1.8. Reprezentarea schematic a drumu-
lui parcurs de proteinele destinate exportului
(ciclul secretor).
CICLUL CELULAR
elulele au proprietatea de a
creste si a se divide. elulele eucariote se
divid prin mitoz.
Mitoza este modalitatea de
diviziune celular n care Iiecare din
celulele Iiice primeste un cariotip
identic cu cel al celulei din care provin.
Desi este un proces continuu, mitoz
comport mai multe Iaze:
ProIaza. Este caracterizat prin
mpachetarea treptat a cromatinei
nucleare, cromozomii devenind din ce
n ce mai evidenti. Anvelopa
nuclear,ncepe s de dezorganizeze,
iar centriolii migreaz spre polii opusi ai
celulei, ntre ei Iormndu-se Iusul
de diviziune. Unii microtubuli ai Iusului de diviziune se ntind de la un centriol la
altul, iar altii se ntind de la centrioli pn la cinetocor.
MetaIaza. romozomii migreaz spre planul ecuatorial al celulei, unde se
aliniaz. La sIrsitul Iazei, cele dou cromatide se separ.
AnaIaza. Fiecare cromatid migreaz spre cte un pol al celulei urmrind
directia microtubulilor din Iusul de diviziune. La sIrsitul Iazei ncepe s devin
vizibil diviziunea corpului celulei mam prin citokinesis.
TeloIaza. Reapar nucleii n cele dou celule Iiice, iar cromozomii se desIac,
Iiind mai putin evidenti. Dispare Iusul de diviziune si se deIinitiveaz cilokinesisse
separ cele dou celule).
Intervalul de timp ce se scurge de la intrarea Iiecrei celule nou Iormate
ntr-o nou mitoz se numeste interIaz. Aceasta se mparte si ea n mai multe Iaze:
G, - este o Iaz activ, n care celula creste, procesele de sintez Iiind extrem
de active.
S - este denumit i fa:a de sinte: deoarece are loc replicarea semi-
conServativ a ADN-ului (sau replicarea cromozomilor - sinteza unei noi molecule
de ADN pe baza moleculei preexistente; a helix-ul dublu de ADN se desIace, pe
Iiecare din catenelc omoloage sintetizndu-se o nou caten complementar. Fiecare
molecul de ADN nou Iormat este alctuit dintr-o caten provenit din molecula
de ADN original si o caten nou sintetizat). La sIrsitul acestei Iaze se dubleaz
cantitatea de 'ADN din nucleu.
G
2
- reprc/iht perioada de timp scurs ntre Iaza S si urmtoarea mitoz.
Alternanta dintre mitoz si interIaz este cunoscut sub numele de ciclu
celular (liIt. l .9); Pentru celulele care nu se divid continuu, ciclul celular poate Ii
suspendat temporar siwpermanent (cx: neuronii). Aceste celule prsesc ciclul si
progresea/. de la ( i , la un studiu numit G
Q

3 Anatomia ,l Ilglulogl* omului - cd II
33
(illvlzlmi.)
Fig. 1.9. iclul celular pentru o celul cu timpul de
viat al unei generatii de 16 ore: M - mitoz; G, - Iaza
G,; S - Iaza de sintez; G, - Iaza G2; t - timpul
parcurs n ore.
2.
HISTOLOGIE
f" Organismul uman este alctuit dintr-un numr extrem de mare de celule.
`Varietatea celulelor din corpul omenesc se datoreaz procesului numit diferen(iere
! (celule, care au aceeasi inIormatie genetic, ajung s diIere morIologic si Iunctional).
Pentru a realiza diversele Iunctii necesare existentei si stabilittii organismului
ca ntreg, celulele se organizeaz n grupuri. Agregatele de celule organizate n
scopul eIecturii unei anumite Iunctii se numesc (esuturi.
n ciuda variatiilor aspectului general, organizrii structurale si propriettilor
Iunctionale ale diIeritelor organe ce compun corpul uman, agregatele de celule
care le compun pot Ii clasiIicate n patru tipuri de tesuturi fundamentale. 1. tesuturile
epiteliale; 2. tesuturile conjunctive; 3. tesuturile musculare si 4. tesutul nervos.
ESUTURILE EPITELIALE
Epiteliile sunt alctuite din celule poliedrice strns agregate, cu putina sub-
stant intercelular. Tesuturile epiteliale au n principal urmtoarele Iunctii: 1) acoper
corpul (epiderm), sau cptusesc organe cavitare (ex.: uroteliul); 2) transportul
selectiv de substante (ex.: epiteliul intestinal); 3) secretia (celulele epiteliilor
glandulare); 4) receptia stimulilor (epiteliul olIactiv, mugurii gustativi); 5) contrac-
tilitatea (celulele mioepiteliale).
Epiteliile deriv din toate cele 3 Ioite embrionare. De exemplu epidermul si
epiteliile care cptusesc cavitatea bucal, cavitatea nazal si anusul au origine
ectodermal. Epiteliile care tapeteaz sistemul respirator si tubul digestiv, glandele
asociate tubului digestiv (ex.: Iicat, pancreas) sunt de origine endodermal. Epiteliile
rinichiului si ale gonadelor, mezoteliul (cptuseste cavitatea pleural, pericardic
si peritoneal) si endoteliul (tapeteaz vasele sanguine si limIatice) sunt de origine
mezodermal.
u toate c au morIologie si Iunctie variate, dependente de localizarea lor n
organism, tesuturile epiteliale au cteva caracteristici comune. Sunt tesuturi bogate
n celule, cu spatiile intercelulare extrem de reduse, cel mai Irecvent invizibile la
microscopul optic. elulele sunt puternic coezive, n principal datorit,prezentei
jonctiunilor intercelulare. Toate epiteliile sunt asezate cu polul bazai pe o membran
bazal si nu sunt vascularizate. . , . . . - ,
--.;*. - . . '
Tesuturile epitcliale prezint polaritate: au o supraIat liber, apical si o
supraIat bazal asezat pe membrana bazal. SupraIata extern a epiteliilor este
reprezentat de straturi celulare Ioarte diIerentiate n cazul epiteliilor stratiIicate,
sau de structuri speciale ale polului apical al celulelor (cum sunt microvilii si cilii)
n cazul epiteliilor monostratiIicate si glandulare.
Nutritia epiteliilor se realizeaz pe baza vaselor de snge aIlate ntotdeauna
n tesutul conjunctiv de sub membrana bazal. Substantele nutritive si produsii de
metabolism ajung la, respectiv prsesc epiteliul prin diIuziune.
Tesuturile epiteliale primesc numeroase terminatii nervoase din sistemul
nervos periIeric.
elulele epiteliilor sunt rennoite continuu prin mitoz (celulele epiteliului
intestinal sunt nlocuite n 2-5 zile).
n anumite conditii, un tip de epiteliu se poate transIorma reversibil n alt tip
de tesut epitelial. Acest proces este numit metaplazie (ex.: transIormarea epiteliului
respirator n epiteliu pavimentos stratiIicat la marii Iumtori, sau n caz de
hipovitaminoz A).
Dup structura si Iunctia lor dominant, epiteliile se clasiIic n trei grup*
principale: epitelii de acoperire, epitelii glandulare si cpitclii senzoriale (veii
analizatorii), mprtirea este arbitrar deoarece exist cpitclii de acoperire n cart
toate celulele au Iunctie secretorie (ex.: epiteliul gastric). Tot de origine cpitclitll
sunt si celulele mioepiteliale, specializate n contractie (localizate n glandelo
exocrine).
EPITELIILE DE AOPERIRE :
Sunt epitelii cu celule dispuse n straturi, care acoper corpul, sau cptusesc
organele cavitare. MorIologic ele pot Ii clasiIicate, n Iunctie de numrul de straturi
de celule, n epitelii simple si stratiIicate.
EPITELIILE SIMPLE
Dup Iorma celulelor epiteliile simple sunt pavimentoase, cubice si cilindrice
(Iig.2.1).
Epiteliul pavimentos simplu (scuamos simplu) este alctuit dintr-un singur
strat de celule turtite, cu aspect scuamos, dispuse pe o membran bazal. Endoteliul
(cptusesc vasele de snge si limIatice) si mezoteliul (cptuseste cavittile pleurale,
pericardic si peritoneal) sunt exemple de epiteliu pavimentos simplu.
Epiteliul cubic simplu este alctuit din celule cubice asezate ntr-un singur
strat si poate Ii ntlnit la supraIata ovarului si a plexului coroid.
Epiteliul cilindric simplu (columnar simplu) contine un strat de celule nalte,
cilindrice. Un exemplu este epiteliul intestinal.
35
pIItIIu pavtmtnIo timpIu EpiteIiu cubic simpIu
CapiIare

McroviIi
CapiIare
EpiteIiu
r' =
7

Membrana
bazaIa . .
esut
conjunctiv
Fig. 2.1. Exemple de tesuturi epiteliale: A) epiteliu pavimentos simplu; B) epiteliu cubic simplu;
) epiteliu simplu cilindric. Toate epiteliile sunt separate de tesutul conjunctiv subiacent printr-o
membran bazala.
A ptelu pa;2entos stratfcat
B ptelu de tranz[e

elule
u2belfor2e
C EpiIoIiu pseudostratiIicat
- -v*
Mucus
C'

CeIuIe epiteIiaIe
%. S * *
CeIuIe caIiciforme ' - '
CeIuIe bzie ' -
Membrana 6. .
'bazaIa
esut '
conjunctiv
Fig. 2.2. Exemple de tesuturi epiteliale: A) epiteliu pivamento's
stratiIicat moale; B) epiteliu de tranzitie (uroteliu); ) epiteliu pseudostratiIidat - celulele calciIorme
secret mucus, care Iormeaz un strat
continuu deasupra cililor.
36
EpiteIiu
Membrana
1
'
bazaIa >
elule bze
e2brana
bazala |esut
conjunct;
EPITELII STRATIFICATE
' "Jl.' n IuncIi'e de Iorma celulelor din stratul superIicial, epiteliile
stratiIicate sunt
pavimentoas`cubicc, cilindrice si de tranzitie (Iig. 2.2).
Epifeliul pavimcntos stratificat keratinizat alctuieste stratul superIicial
al pielii (epiderm). elulele sale sunt asezate n mai multe straturi: n imediata
vecintate a membranei bzie celulele sunt cuboidale sau columnare stratul
germinativ sau ba:ai), straturile intermediare contin celule poliedrice stratul
spinos). Spre supraIat, celulele devin din ce n ce mai turtite stratul granulos),
iar la supraIat sunt scuamoase, si pierd nucleii stratul lucid) si se keratinizeaz
stratul cornos).
Epiteliul pavimentos stratificat nekeratinizat (moale) acoper .supraIete
umede, expuse la solicitri mecanice (cavitatea bucal, esoIag, cavitatea vaginal).
Structural, acest epiteliu este identic cu epiteliul pavimentos stratiIicat keratinizat,
cu exceptia celulelor de la supraIat care mor si se exIoliaz Ir se keratinizeze.
Epiteliul stratificat cilindric (columnar) este rar. Este ntlnit la om n
canalele excretorii ale unor glande exocrine si n conjunctuva ocular.
Epiteliul tranzi(iona.l (uroteliul) tapeteaz vezica urinar, ureterul si
portiunea superioar a uretrei. elulele din vecintatea membranei bzie stratul
ba:ai) sunt mici. In'straturile imediat urmtoare celulele au Iorm de rachet (de
tenis), iaI'".n stratul de la supraIat, celulele sunt mari, umbeliforme. ModiIicarea
supraIetei epiteliului (o dat cu mrirea de volum a organului) se Iace prin alunecarea
celulelor, cu scderea numrului straturilor de celule (5-8 straturi n epiteliul
tranzitional netensionat; 34 straturi n epiteliul ntins).
Epiteliul pseudostratificat este alctuit dintr-un singur strat de celule cure
se sprijin toate pe membrana bazal, unele neajungnd la supraIata epiteliului.
Aspectul pseudostratiIicat se datoreaz asezrii nucleilor la nltimi diIerite.
Exemple: epiteliul pseudostratiIicat cilindric ciliat al cilor respiratorii; epiteliul
pseudostratiIicat cilindric cu stereocili din cile genitale masculine.
EPITELIILE GLANDULARE,,
Epiteliile glandulare Iormeaz glande si sunt alctuite din celule specializate
n sinteza unor molecule care urmeaz a Ii exportate. Glandele pot Ii unicelulare
(ex.: celulele caliciIorme din epiteliul intestinal si respirator), sau pluricelulare
(majoritatea glandelor).
, Epiteliile glandulare deriv din epiteliile de acoperire, prin invaginarea n
tesutul conjunctiv subiacent urmat de diIerentiere.
Glandele exocrine (ex.: glandele salivare) pstreaz legtura cu epiteliul de
supraIat din care deriv (produsul de secretie este eliminat la supraIata corpului
sau ntr-un organ cavitar.
Glandele endocrine (cx.: tiroida, hipoIiza) pierd legtura cu exteriorul,
produsii lor de secretie (hormonii) Iiind preluati si transportati la locul de actiune
de ctre snge.
37
%
TubuIara
simpIa
TuboIo-
gIomeruIara
TubuIara
ramificat
Acinoasa
(aIveoIara)

TubuIoaIveoIara
compusa
TubuIara
compusa
AIveoIara compusa
Fig. 2.3. Principalele tipuri de glande exocrine. Portiunea din gland Iormat din celule cu
Iunctie secretorie este reprezentat n negru. Glandele compuse au'ducte ramiIicate.
Glandele mixte au att o component endocrin ct si una exocrin (ex.:
pancreasul).
Glandele exocrine au o portiune secretorie si o portiune excretorie (duet excretor).
n Iunctie de aspectul portiunii excretorii, glandele pot Ii simple yi compuse.
Forma unittilor secretorii clasiIic glandele simple n: tubulare, tubulo-
glomerulare, tubulare ramificate si alveolare acinoase).
Glandele compuse pot Ii tubulare, alveolare sau tubuloalveolare fig. 2.3).
Un alt criteriu de clasiIicare a glandelor exocrine este natura produsului de
secretie: glande seroase (produc secretii apoase, Irecvent bogate n enzime), glande
mucoase (secret mucus), glande mixte (produc ambele tipuri de secretii).
n Iunctie de mecanismul de secretie, glandele exocrine se clasiIic n: glande
merocrine (produsul de secretie este stocat n vezicule secretorii si este eliminat
prin exocitoz; ex.: pancreas exocrin), glande holocrine (produsul de secretie este
eliminat mpreun cu ntreaga celul; ex.: glanda sebacee), glande apocrine
(produsul de secretie este eliminat o dat cu o portiune din citoplasm apical; ex.:
glanda mamar).
38



ESUTURILE CON1UNCTIVE
Tesuturile conjunctive sunt cel mai bine reprezentate n organism si au rolul
de a conecta diIerite celule, tesuturi, sau organe. Sunt alctuite din celule con-
junctive yi matricea intercelular.
Celulele conjunctive sunt de dou Ieluri: 1) celule confunctivepropriu-:ise.
fibroblaste, fibrociste, mastocite, celule adipoase si 2) celule de origine sanguin
migrate n tesutul conjunctiv: macrofage, plasmocite, limfocite, leucocite neutrofile
si eo:inofile.
Matricea intercelular cuprinde fibre confunctive si substant fundamental.
Fibrele conjunctive sunt reprezentate de fibre de colagen, fibre de reticulin
i fibre elastice.
Substanta Iundamental contine lichid tisular si macromolecule complexe:
glico:aminoglicani (mucoplizaharide), proteoglicani si glicoproteine structurala.
n Iunctie de predominanta si natura unui component sau a altuia (celule,
Iibre, matrice intercelular), tesuturile conjunctive sunt de mai multe tipuri:
1. tesut conjunctiv propriu-zi s:
- lax (areolar);
- dens: orientat (ordonat); neorientat (neordonat);
2. tesut conjunctiv cu proprietti speciale:
- elastic;
- reticular;
- mucos;
adipos: alb-galben; brun;
3. tesut cartilaginos:
- hialin;
-elastic; . .. ,. , '
- Iibros; ." ........ .. , "
4. tesut osos: '
;
'
- compact; `i
- spongios.
TESUTURI ONJUNTIVE PROPRIU-ZISE
ESUTUL CON1UNCTIV LAX (AREOLAR)
Tesutul conjunctiv lax este Ioarte rspndit n organism, ocupnd toate locurile
libere din organe si dintre organe. Este mai bine reprezentat n stratul papilar al
dermului, n hipoderm, n corionul mucoaselor, n organele mobile sau mobilizabile.
Tesutul conjunctiv lax contine toate tipurile de celule conjunctive (predomin
Iibroblastele si macroIagele), Iibre de colagen, putine Iibre elastice si de reticulin,
iar matricea intercelular este cel mai bine reprezentat. ontine un numr mare
de vase de snge si nervi.
n organism, pe lng rolul mecanic, tesutul conjunctiv lax intervine activ n
metabolismul local si general.
39
ESUTUL CON1UNCTIV DENS
Tesutul conjunctiv dens contine aceleasi elemente ca si tesutul conjunctiv
lax. Matricea intercelular este slab reprezentat. Predomin Iibrele de colagen
riirc se dispun n mnunchiuri orientate tesut confunctiv dens orientat. tendonul,
ii/~t~ncvm:i. fesului confunctiv lamelor-in cornee, teaca nervilor) sau neorientate
umilit confunctiv dens neorientat: dermul pielii, submucoasa tractului digestiv,
,i/inlcli- organelor).
Tesnlul conjunctiv dens joac un rol mecanic important, intervine n
M lumburilc nutritive si n aprarea tisular.
TESUTURI ONJUNTIVE U FUNTII SPEIALE
' ' ESUTUL CON1UNCTIV ELASTIC
^ . .
Tesutul conjunctiv elastic se ntlneste n ligamentele galbene ale coloanei
vertebrale, n corzile vocale adevrate, n ligamentul ceIei (nucal), n ligamentul
suspensor al penisului. Are culoarea galben si o elasticitate mare. Este alctuit
din Iascicule groase de Iibre elastice, dispuse paralel ntre ele. Spatiile dintre acestea
sunt ocupate de Iibre Iine de colagen si Iibroblaste turtite.
ESUTUL CON1UNCTIV RETICULAR
Tesutul conjunctiv reticular contine Iibre de reticuliri si celule reticulare
care secret o matrice Iin n jurul Iibrelor. Se ntlneste n organele hemato- si
limIopoiclicc (mduva rosie hematogen, ganglioni limIatici, splina).
ESUTUL CON1UNCTIV MUCOS
esutul conjunctiv mucos contine o cantitate mare de substant Iundamental,
un numlr mic de celule si putine Iibre (de colagen) lungi, subtiri. Se ntlneste n
cordonul ombilical yi n pulpa dintilor tineri.
ESUTUL ADIPOS
od-I
Tesutul adipos contine celule specializate numite adipocite, care deriv din
celulele mezenchimale din care iau nastere si Iibroblastele. ncepnd cu sptmna
a 30-a de dezvoltare embrionar, citoplasm adipocitelor se.ncarc cu picturi
lipidice, care Iuzioneaz apoi ntr-o bul lipidic unic ce ocup cea mai mare
parte a citoplasmei.
Exist dou tipuri de tesuturi (celule) adipoase: tesut adipos alb-galben
(unilocular) si tesut adipos brun (multilocular).
40
Tesutul adipos unilocular este Ioarte rspndit n organism (n hipoderm, n
jurul unor organe, de-a lungul vaselor de snge), este bine vascularizat si inervat,
este sensibil la unii hormoni (ATH, cortizon) si are Iunctia de a depozita si
metaboliza trigliceridele.
Tesutul adipos multilocular contine celule de culoare ntunecat, datorat
unui continut ridicat de citocrom n mitocondriile din citoplasm. Este bine
reprezentat la embrion si la nou-nscut, o dat cu naintarea n vrst Iiind nlocuit
cu tesut adipos alb. Functia tesutului adipos brun este de a genera o parte din
cldura organismului (termogeneza).
TESUTUL ARTILAGINOS
Tesutul cartilaginos este o Iorm specializat de tesut conjunctiv alctuit din
matricea cartilaginoas (Iormat am fibre si substant fundamentala), care are o
consistent semidur, si celule: condrocite (celule adulte); condroblaste (celule
tinere), localizate n matrice n cavitti numite condroplaste lacune).
artilajele sunt avasculare, n majoritatea situatiilor, substantele nutritive
ajungnd prin diIuziune din tesuturile conjunctive adiacente. artilajele nu au vase
limIatice; si nu sunt inervate. Majoritatea cartilajelor (exceptnd cartilajele ce
acoper supraIetele osoase din articulatiile mobile) sunt acoperite de pericondru,
un strat de tesut conjunctiv dens.
Tesutul cartilaginos este de trei tipuri: hialin, elastic si Iibros. ,,,..-
:
, .-
CARTILA1UL HIALIN i . ;.
artilajul hialin este cel mai bine reprezentat n organism. Se gseste sub
Iorm de cartilaj articular, care nveleste capetele osoase ale articulatiilor mobile,
precum si n septul nazal, laringe, trahee, bronhiile mari, cartilaje costale. Pn la
vrsta de 25 ani cartilaj hialin se gseste si ntre epiIizele si diaIiza oaselor lungi,
asigurnd cresterea lor n lungime (cartilaj de crestere). La embrion Iormeaz
scheletul primitiv care este nlocuit treptat cu tesut osos.
Matricea cartilaginoas este omogen si este alctuit din Iibre de colagen
Iine, cuprinse n substanta Iundamental bogat n glicozaminoglicani si
proteoglicani. elulele situate n condroplaste pot Ii izolate, sau dispuse n grupuri
izogene (grupuri de 4-8 celule). Grupurile izogene pot Ii orientate dup un singur
ax - grup i:ogen axial (de exemplu n cartilajele ce se osiIic), sau dup mai multe
axe radiare - grup i:ogen coronar (de exemplu n cartilajele costale).
CARTILA1UL ELASTIC
artilajul elastic se gseste n epiglot, n unele cartilaje ale laringclui, n
pavilionul urechii si n canalul'auditiv extern.
Structura sa este asemntoare cartilajului hialin, dar contine mai multe celule
si,,,-pe lng Iibrele de colagen, contine numeroase Iibre elastice, izolate sau n
mnunchiuri, care nconjoar si separ grupurile izogene.
41
CARTILA1UL FIBROS
artilajul Iibros (fibrocartilajul) intr n alctuirea discurilor intervertebrale,
n unele Iibrocartilaje articulare si n simIiza pubian. Are caracteristici inter-
mediare ntre tesutul conjunctiv dens si cartilajul hialin. ondrocitele sunt rare,
asezate n coloane. Fibrele de colagen sunt numeroase, paralele ntre ele, Iiind
dispuse n benzi oblice unele Iat de altele, care dau cartilajului un aspect penat.
artilajul Iibros nu are pericondru, este Ioarte rezistent si nu.se deIormeaz la
presiuni mari.
TESUTUL OSOS
esutul osos este o varietate de tesut conjunctiv alctuit dintr-un material
intercelular calciIicat, matricea osoas, yi 3 tipuri de celule.,osteocite, localizate
n cavitti lacune, osteoplaste) spate n matrice; osteoblaste, care sintetizeaz
componenta organic a matricei; si osteoclaste, celule gigante, multinucleate, im-
plicate n resorbtia si remodelarea tesutului osos. n Iunctie de proportia si
distributia componentelor, tesutul osos poate Ii: (esut osos haversian sau com-
pact si (esut osos spongios sau trabecular. Dup vrst, tesutul osos se mparte n
(esut osos imatur sau primar (Iibre de colagen dispuse dezordonat; continut mi-
neral mai sczut; osteocite mai numeroase) si (esut osos matur, secundar sau
lamelar (Iibre de colagen dispuse ordonat n lamele). Tesutul osos intr n alctuirea
oaselor. SupraIetele extern si intern ale oaselor sunt acoperite de tesut conjunctiv
numit periost, respectiv endost.
ESUTUL OSOS COMPACT
Tesutul osos compact se ntlneste n diaIiza oaselor lungi, stratul super-
Iicial al epiIizelor si corticala oaselor scurte si late. Unitatea morIoIunctioal a
tesutului osos compact este sistemul haversian (osteon). Fiecare sistem haver-
sian este un cilindru lung, Irecvent biIurcat, paralel cu axul lung al diaIizei (Iig. 2.4).
n sectiune transversal osteonul apare centrat de un canal Havers, n jurul cruia
sunt dispuse concentric 4-20 lamele osoase. analele Havers contin tesut conjunctiv
lax, vase de snge, terminatii nervoase. Ele comunic ntre ele, cu periostul, sau
cu cavitatea medular prin canale Jolkmann dispuse transversal sau oblic, n
lamelele osoase exist osteoplaste (contin osteocite), care comunic ntre ele prin
canalicule Iine.
Printre sistemele haversiene se gsesc grupuri de lamele necentrate de un
canal Havers numite sisteme intersti(iale (intermediare). Aceste structuri
reprezint lamele rmase din sistemele haversiene distruse n timpul cresterii'-si
remodelrii osului. "'
42
Endost
Periost
Fig. 2,4. Reprezentarea schematic a peretelui diaIizei unui os lung. Se pot
observa sistemele hevarsiene, iar n cel care proemin n dreapta este
reprezentat orientarea Iibrelor de colagen n Iiecare lamel osoas.
ESUTUL OSOS SPONGIOS
Tesutul osos spongios se ntlneste n epiIizele oaselor lungi si n portiunea
central a oaselor scurte si late. Este alctuit din trabecule osoase de grosimi si
Iorme diIerite. Trabeculele se orienteaz n general pe linia Iortelor care se exercit
asupra osului respectiv si delimiteaz cavitti inegale, ce contin mduv osoas.
Trabeculele sunt Iormate din lamele osoase care contin osteoplaste cu osteocite,
dar care nu sunt centrate de un canal haversian.
43
'dkmnw
ESUTURILE MUSCULARE
Tesuturile musculare sunt alctuite din celule specializate pentru contractie.
Diitoril Iormei lor alungite, aceste celule sunt denumite n mod uzual fibre
iniiHcularc. itoplasm Iibrelor musculare se numeste sarcoplasm, reticulul en-
tloplasmic neted este denumit reticul sarcoplasmic, iar plasmalema (membrana)
se numeste sarculema,
(

Pe baza caracteristicilor morIologice si Iimctionale se disting 3 tipuri de tesut
muscular: striat scheletic, cardiac yi neted (Iig. 2.5).
TESUTUL MUSULAR STRIAT SHELETI
Tesutul muscular striat scheletic este alctuit din celule cilindrice (diametru
cuprins ntre 10-100 mm), lungi (pn la 35 cm), neramiIicate si multinucleate.
Tesutul muscular striat scheletic intr n alctuirea tuturor muschilor scheletici
(somatici), precum si n alctuirea: muschilor laringelui, sIincterului uretral ex-
tern, musculaturii cavittii bucale si Iaringelui, stratului muscular din jumtatea
superioar a esoIagului, sImcte'rului anal extern (voluntar), muschilor extrinseci ai
globilor oculari, muschilor din urechea medie.
Muschiul scheletic, ca organ, este alctuit din Iibre musculare striate scheletice
dispuse paralel si legate ntre ele prin tesut conjunctiv (Iig. 2.6), care Iormeaz:
endomisium (teac Iin conjunctiv care nveleste Iiecare Iibr muscular, alctuit
dintr-o membran bazal si Iibre Iine de ret[cnln),perimisium-(teac conjunctiv
care nveleste Iascicule de Iibre musculare) si epimisium (nvelisul conjunctiv al
NucIeu
SECIUNI LONGITUDINALE
1
SECIUNI TRANS'ERSALE

44
Fig. 2.5. Diagrama structurii celor 3 tipuri de Iibre musculare. Desenele din dreapta arat
aspectul n sectiune transversal. Muschii scheletici sunt alctuiti din Iibre multinucleare,
extrem de lungi. Miocardul este alctuit din celule ramiIicate, solidarizate prin discuri inter-
calare. Muschii netezi sunt aglomerri de celule IuziIorme.
Mutch
I neted

Fig. 2.6. Structura unui muschi scheletic. Desenul din dreapta arat localizarea n muschi
a ariei detaliate.
muschiului). Tesutul conjunctiv din muschi transmite Iorta generat de contractia
Iibrelor musculare si asigur ci de acces pentru vascularizatie si inervatie.
Fibrele musculare striate scheletice sunt delimitate la periIerie de sarcolem.
n anumite locuri, sarcolem penetreaz n interiorul Iibrei musculare scheletice
sub Iorma unor invaginri tubulare numite tubi transveryi sau tubi T. Acesti tubi
au o directie perpendicular pe sarcolem, totalitatea lor alctuind sistemul T
(sistem tubular transvers) (Iig. 2.7).
Fibrele musculare striate scheletice au numerosi nuclei (cte 20-40 nuclei
pentru Iiecare centimetru de lungime) localizati imediat sub sarcolem. Sarco-
plasma contine organite comune (mitocondrii, aparat Golgi, lizozomi, ribozomi,
reticul endoplasmic rugos - n cantitti neglijabile), incluziuni sarcoplasmice (gra-
nule de glicogen, granule de lipide) si organite speciIice (miofibrile, reticul
sarcoplasmic).
MioIibrilele
1
sunt substratul contractii n Iibra muscular striat scheletic,
ocupnd aproximativ
:
8Q din volumul Iibrei. Ele au o grosime de 0,2-2 mm, se
extind pcintrcaga lungime a Iibrei si sunt ordonate n pachete cu orientare
longitudinala.
45

Sarcoplas2a
Fbre

Fig. 2.7. Diagrama unui segment di ntr-o Iibr muscular
' ' scheletic. Sunt reprezentate urmtoarele componente: (l)mio-
Iibrele; (2) reticulul sarcoplasmic liber; (3) cisternele terminale
ale reticulului sarcoplasmic; (4) mitocondrii; (5 si T) sistemul
T; (6) sarcolema; (7) membrana bazal a Iibrei musculare
scheletice; (8) Iibre de reticulin A si I.
Examinate la microscopul optic, Iibrele musculare scheletice au un aspect
striat transversal. ibrele musculare scheletice sunt striate pentru c miofibrilele
sunt striate. Aspectul striat al mioIibrilelor este datorat alternantei unor benzi
(Iig. 2.8): banda A (anizotrop n lumina polarizat, ntunecat n contrast de Iaz)
si banda I (izotrop n lumina polarizat, clar n contrast de Iaz). Benzile A si I
sunt dispuse n general la acelasi nivel pe mioIibrile nvecinate, de unde si aspectul
striat transversal al Iibrei musculare. Banda A este bisectat de o band clar,
banda H, care, la rndul su, este bisectat de o band ntunecat, banda M.
Banda I este bisectat de o band ntunecat, denumit banda (linia) Z.
Se consider c unitatea Iundamental structural si Iunctional a mioIibrilei
este sarcomerul. Un sarcomer se ntinde ntr-o mioIibril pe o distant de
aproximativ 2,5 mm, Iiind delimitat ntre dou benzi Z succesive.
46
/ banda Iinia banda banda~^.^
/ Z A I

<

3
a

nda Z -S ar co2 er -
Z
H

ofbrla
>c
ofla2ente

n

<

<


N _

------------------ u ----------
W ) )



----------- f -
Z^- - .

FiIamente d ceUna
RIamente da mIozJn*
T
Fig. 2.8. Diagrama organizrii Iibrelor musculare striate scheletice: A) Iibra muscular; B)
organizarea mioIibrelor; ) organizarea sarcomerului; D) Iilamentele de actin si
miozin; E) sectiuni transversale la diIerite niveluri ale sarcomerului.
Ultrastructural, mioIibrilele sunt alctuite din subunitti orientate paralel cu
axa longitudinal, numite miofilamente. Au Iost puse n evident dou tipuri de
mioIilamente: filamente groase i filamente subtiri. Banda I contine numai Iila-
mente subtiri, banda H contine numai Iilamente groase, iar restul benzii A (n aIara
benzii H) contine att Iilamente groase ct si Iilamente subtiri, n sectiune
transversal, la nivelul benzii A (acolo unde mioIilamentele se interdigiteaz),
Iiecare Iilament gros are n jurul su 6 Iilamente subtiri, iar Iiecare Iilament subtire
este nconjurat de 3 Iilamente groase.
Filamentele groase sunt alctuite din molecule de miozin. Pe supraIata lor
exist asa-numitele pun(i transversale, care apar pe imaginile de microscopie
electronic ca proiectii laterale, ce se extind ctre Iilamentele subtiri.
47

Muchi

Fibra muscuIara
Filamentele subtiri sunt alctuite din molecule de actin, dar contin si
proteinele cu Iunctie reglatoare: tropomiozina si troponina (, T si I).
Rcticulul sareoplasmic din Iibra muscular scheletic este un exemplu tipic
de speciali/ure Iunctional a reticulului endoplasmic si de aceea este considerat un
orgaml speciIic Iibrei musculare scheletice.' Reticulul sareoplasmic este alctuit
din rctlnilul sareoplasmic jonctional (care stabileste contacte cu tubii T) si
reticulul snrcoplusmic liber (care nu vine n contact cu tubii T).
Rol icului sareoplasmic jonctional const din portiunile dilatate ale reticulului
sareoplasmic numite eistcrne terminale. De regul, cisternele terminale sunt asezate
cte douIt, de o parte si de alta a unui tub T, Iormnd o triad. Triadele sunt localizate
la jonctiunea dintre banda I si banda A.
Rcticulul sareoplasmic liber este Iormat din tubi cu orientare predominant
longitudinal, ce Iac legtura dintre cisternele terminale.
Functia principal a reticulului sareoplasmic estede a acumula, stoca si elibera
ionii de calciu.
.... MECANISMUL CONTRACIEI FIBREI MUSCULARE SCHELETICE
ontractia muscular const n ntreptrunderea prin alunecare a Iilamentelor
subtiri de actin printre Iilamentele groase de miozin. a urmare, dimensiunile
benzii A rmn constante, iar scurtarea mioIibrilelor se Iace prin ngustarea benzii
I. Glisarea Iilamentelor subtiri printre cele gro'ase are la baz Iormarea si desIacerea
ciclic a unor legturi ntre puntile transversale si Iilamentele subtiri (interactiunea
actin-miozin).
CUPLAREA EXCITAIEI CU CONTRACIA
Mecanismul prin care impulsul electric de la nivelul sarcolemei produce
contractia mioIibrilelor din interiorul Iibrei implic urmtoarea secvent:
- potentialul de actiune este condus prin sistemul T adnc n interiorul Iibrei
musculare pAnIl n vecintatea reticulului sareoplasmic;
- ea urmare a semnalului primit de la'tubii T, reticulul sareoplasmic elibereaz
n sarcoplasm, prin canalele ionice din membrana sa, ionii a
2
(Iig. 2.9);
- cresterea concentratiei a
2
sareoplasmic de la 10~
7
M la'lO`M, sau chiar
l O'M; ' '
- a
2
' se leag de troponina (proteina receptor pentru a
2
) si via complex
troponinic modiIic pozitia tropomiozinei, ceea ce Iace posibil interactiunea actin-
miozin, hidroliza ATP (Iig. 2.10), urmat de alunecarea Iilamentelor de actin
printre cele de miozin;
- reacumularea ionilor a
2
n reticulul sareoplasmic (prin transport activ)
scade concentratia sarcoplasmic de a
2
* producnd relaxarea.
4
Relaxat
ontractat
Fig. 2.9. A. n muschiul relaxat reticulul sarcoplasmic transport activ (cu consum de ATP) n lumenul
su a
2
* din sarcoplasm. B. Potentialul de actiune ajuns n proIunzimea Ii brei musculare
prin sistemul T declanseaz eliberarea a
2
' din reticulul sarcoplasmic.

Fig. 2.10. ontractia muscular este initiat prin legarea a
2
' de troponina din complexul tropo-
ninic, urmat de deblocarea situsului de legare al miozinei de pe activ. Puntile transversale (capul
moleculei de miozin) se leag de actin, este hidrolizat ATP cu eliberare de energie care modiIic
pozitia puntii transversale. onsecinta acestor modiIicri n molecula de miozin conduce la
alunecarea Iilamentelor subtiri printre cele groase. Acest proces se repet de multe ori n timpul
unei contractii musculare.
49

4 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116
TESUTUL MUSULAR ARDIA
Tesutul muscular cardiac intr n alctuirea miocardului. Pe baza propriettilor
Iunctionale, celulele musculare cardiace se clasiIic n dou categorii:
- celule miocardice lucrtoare, a cror Iunctie este contractia (Iormeaz
masa miocardului contractii atrial si ventricular);
- celule nodale sau excito-conductoare, avnd Iunctia de a genera si con
duce impulsuri electrice (sunt dispuse n miocardul contractii sub Iorma unor
aglomerri distincte, constituind: nodul sinoatrial, nodul atrio-ventricular,
fasciculul His si re(eaua Purkinje, Iormatiuni numite generic tesut excito-con-
ductor cardiac).
CELULELE MIOCARDICE LUCRTOARE
elulele miocardice lucrtoare au o Iorm aproximativ cilindric, uneori sunt
ramiIicate, au un diametru mediu de 15 mm, o lungime de 100 mm si au un nucleu
(uneori doi) localizat central ntr-o portiune de citoplasm n care lipsesc striatiile.
Fibrele miocardice lucrtoare alctuiesc o retea plexiIorm. Masa cito-
plasmatic are striatii transversale, asemntoare striatiilor Iibrelor musculare
scheletice. Printre Iascicule se gseste putin tesut conjunctiv (echivalent cu
cndomisiul) n care se aIl capilare sanguine, n preparatele histologice (mai ales
n cele colorate cu hematoxilin Ieric sau hematoxilin IosIotungstic) sunt vizibile
linii transversale, intens colorate, care intersecteaz complet lanturile de celule
musculare cardiace, la intervale neregulate, numite discuri intercalare (Iig. 2.11).
0

Fig. 2.11. Schema unei sectiuni prin muschiul cardiac artnd localizarea
central a nucleilor si discurile intercalare.
H Discurile intercalare sunt situate la interIata dintre dou celule musculare
;

-.cardiace adiacente. Ele reprezint complexe jonctionale cu structur si Iunctionali-
tate special, existnd numai n miocard. Pot avea aspect de linie sau de trepte de
scar (de aceea mai sunt denumite si strii scalariforme). Discurile intercalare
contin jonctiuni de adezivitate (care asigur solidarizarea celulelor) si jonctiuni
comunicante (care asigur cuplarea electric a celulelor, conIerind miocardului
proprietti de sincitiu Iunctional).
Dintre toate celulele organismului uman, celulele miocardice lucrtoare sunt
cele mai bogate n mitocondrii, acestea ocupnd aproximativ 40 din volumul
celular. elulele miocardice lucrtoare au lizozomi putini, un reticul endoplasmic
rugos greu observabil, au aparat Golgi, peroxizomi, numeroase granule lipidice si
de glicogen. i
Aparatul contractii contine aceleasi tipuri de proteine contractile ca si n
Iibra muscular striat scheletic. MioIilamentele sunt organizate n sarcomere,
dar pe sectiunile transversale mioIilamentele sunt dispuse neregulat (nu Iormeaz
mioIibrile).
Tubii T sunt mai numerosi n Iibrele musculare cardiace ventriculare dect
n Iibrele musculare striate scheletice si sunt dispusi n dreptul benzii Z. Reticulul
sarcoplasmic este diIerit morIologic, si probabil Iunctional, de cel din Iibra
scheletic. Este alctuit din reticulul sarcoplasmic jonctional (dilatatii sacciIorme
apozitionate plasmalemei periIerice si sistemului T) si reticulul sarcoplasmic liber.
n celulele musculare cardiace nu exist triade. Tubii T se asociaz doar cu o
dilatatie apartinnd reticulului sarcoplasmic jonctional, alctuind diade.
Desi morIologic au aspect de muschi striat, Iibrele musculare cardiace se
contract involuntar, contractiile sunt ritmice, iar muschiul nu oboseste niciodat.
elulele miocardice lucrtoare atriale au n plus Iat de cele ventriculare
granule secretorii localizate n regiunea perinuclear. Aceste granule contin
factorul natriuretic atrial, hormon ce actioneaz la nivelul rinichiului determinnd
cresterea eliminrii de ap (diureza) si sodiu (natriureza).
CELULELE SISTEMULUI EXCITOCONDUCTOR
elulele sistemului excitoconductor sunt de trei tipuri: celule P, T si Purkinje.
Celulele P au Iorm rotund, citoplasm clar, nucleul mare, situat central.
elulele P, neavnd Iunctie contractil, au aparatul contractii slab dezvoltat. Ele
stabilesc jonctiuni ntre ele si cu celulele T. Sunt dispuse sub Iorm de grmezi
localizate central n nodul sinoatrial si atrioventricular. Se consider c celulele P
au Iunctia de pace-maker.
Celulele T au structur si organizare celular intermediar ntre celulele P si
celulele miocardice lucrtoare. Sunt dispuse printre celulele P, Ia periIeria nodului
sinoatrial si atrioventricular. Ele stabilesc jonctiuni cu celulele P si cu celulele
miocardice lucrtoare. Rolul celulelor T este de a rspndi impulsurile de contractie
generate de celulele P.
1
Celulele Purkinje sunt mai mari dect cele ale miocardului lucrtor si, simi-
lar celorlalte celule ale sistemului excitoconductor, nu au tubi T. Stabilesc jonctiuni
cu celulele T si cu celulele miocardice lucrtoare. elulele Purkinje intr n alctuirea
Iasciculului His, a ramurilor sale si a retelei subendocardice Purkinje. Au Iunctia
de a conduce si rspndi n masa ntregului miocard impulsurile de contractie.
TESUTUL MUSULAR NETED ; ., ,
t
, , ,
:

Tesutul muscular neted este alctuit din celule avnd cel mai Irecvent aspect
IuziIorm, un diametru de aproximativ 46 mm si o lungime variind ntre 20 si 500 mm.
Ele au o dispozitie n Iascicule (circa 20-100 Iibre musculare cu aceeasi orientare),
Iiind solidarizate prin tesut conjunctiv.
Spre deosebire de muschii scheletici, muschii netezi nu Iormeaz organe
anatomic distincte, intrnd alturi de alte tesuturi n alctuirea unor organe. Fibrele
musculare netede sunt prezente n: peretii tubului digestiv de la treimea medie a
esoIagului pn la sImcterul anal intern; peretii canalelor excretoare ale glandelor
anexe ale tubului digestiv; arborele respirator; conductele aparatului urogenital;
tunica medie a arterelor, venelor si limIaticelor mari; muschii erectori ai Iirelor de
pr; muschii intrinseci ai globilor oculari.
Fibrele musculare netede sunt delimitate la periIerie de sarcolem. Spre
deosebire de Iibrele musculare scheletice, sarcolem Iibrelor musculare netede nu
are tubi T, dar prezint specializri Iunctionale numite caveole (microinvaginri
ale plasmalemei de aspect vezicular), arii dense (zone de material electronoopac
asezate pe versantul intern al sarcolemei prin care Iilamentele subtiri de actin
sunt ancorate de membrana plasmatic) si jonc(iuni intercelulare (jonctiuni
comunicante; jonctiuni intermediare - de tip adherens; apozitii prin proiectii
dinitilbrmc - prelungiri cu Iorme si dimensiuni diIerite care se ntreptrund cu
cele ale celulei vecine).
Fibrele musculare netede au un singur nucleu elipsoid, localizat central.
Sarcopliisma contine organite celulare comune (mitocondrii, reticul endoplas-
inic rugos, ribozomi, aparat Golgi, lizozomi, centrozom etc.), incluziuni (gra-
nule de glicogcn, granule de lipide) si organite speciIice (aparatul contractii,
reticul sarcoplasmic).
Aparatul contractii este alctuit din filamente groase de miozin si filamente
sub(iri de actin (Iilamentele subtiri mai contin proteine cu Iunctie reglatoare:
tropomio:ina si caldesmond). i
Spre deosebire de Iibrele musculare striate, in fibrele musculare netede
aparatul contractii nu este organi:at in miofibrile i nici nu exist sarcomere,
citoplasm acetor celule avnd un aspect neted (omogen) la microscopul optic.
omparativ cu muschii scheletici, muschii netezi au Iort si vitez mai mic
de contractie, au o capacitate mai mare de scurtare si nu sunt sub control voluntar.
52
j
.
ESUTUL NERVOS
Neuronii sunt unitti independente
Iunctional si anatomic, Iiind rspunztori
de receptia, transmiterea si prelucrarea
stimulilor. Neuronii sunt alctuiti din
(Iig. 2.12):
1. Corp celular (pericarion) -
centrul troIic al neuronului, este sensibil
la sn'muli si contine nucleul si citoplasm
perinuclear.
2. Dendrite - sunt prelungiri mul
tiple, ramiIicate, cu rol n receptionarea
stimulilor din mediu, de la celulele
epiteliale specializate, sau de la alti
neuroni.
3. Axon - este o prelungire unic,
cilindric, diametrul su variind n
Iunctie de tipul neuronului. Lungimea
axonului poate ajunge pn la 100 cm
(axonii neuronilor motori care inerveaz
muschii piciorului). Zona de emergent
a axonului se numeste con axonal.
Portiunea distalIl a axonului este de

SISTEM NER'OS PERIFERIC
'CeIuIa Schwann Ramuri
coIateraIe
Fig. 2.12.
Reprezentarea
schematic a unui neuron motor. Teaca de
mielina este produs de oligodendrocite n
sistemul nervos central si de ctre celulele
Schwann n sistemul nervos periIeric. Sunt
reprezentate dendritele, o sinaps
axodendritic si trei plci motorii.
5
3
Tesutul nervos este distribuit n ntreg organismul, intrnd n alctuirea
sistemului nervos. Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos este alctuit
din sistemul nervos central (constituit din creier si mduva spinrii) si sistemul
nervos periferic (constituit din nervi si grupuri de celule nervoase numite
ganglioni nervoi).
Structural, tesutul nervos este alctuit din neuroni si mai multe tipuri de
celule gliale (nevroglii) cu rol n protectia si sustinerea Iizic si metabolic a
neuronilor.
reierul si mduva spinrii, sectionate, apar alctuite din substan(a alb yi
substan(a cenuyie. Substanta cenusie este Iormat din corpii neuronilor, nevroglii
si o retea complex de prelungiri ale acestora. Substanta alb nu contine corpi
neuronali, ci doar prelungiri ale acestora
si nevroglii, aspectul su datorndu-se
prezentei mielinei, o substant albi- .*, .
cioas care nveleste majoritatea pre- * .w / ~
lungirilor neuronale. ` ,
NEURONUL
SegmentuI ini|iaI
aI axonuIui
OIigodendrocit
Axon SISTEM NER'OS
CENTRAL
Nod Ranvier -
motorii

FIg. 2.13. Reprezentarea schematic a mai multor tipuri de neuroni. Toti neuronii exempliIicati,
exceptnd neuronii bipolari si pseudounipolari, sunt neuroni unipolari.
obicei ramiIicat, constituind arbori:atia terminal. Fiecare din aceste ramiIicatii
se termin pe o alt celul printr-o portiune dilatat numit buton terminal (vezi sinapsa).
Neuronii si prelungirile lor au Iorme si dimensiuni variate (Iig. 2.13). orpul
celular poate Ii oval, sferic, triunghiular sau poligonal, iar dimensiunile sale pot
varia ntre 4 mm (neuronii din stratul granular al scoartei cerebeloase) si 150 mm
(neuronii motori Betz din aria motorie a scoartei cerebrale).
n Iunctie de Iorma si dimensiunile prelungirilor, neuronii se clasiIic n:
1. Neuroni pseudounipolari - au o prelungire unic, care, dup un traiect
scurt, se ramiIic lund aspectul literei T. n neuronii pseudounipolari stimulii sunt
preluati de dendrite si ajung la axon rar s mai treac prin pericarion (ex.: neuronii
din ganglionii senzitivi localizati pe rdcina posterioar a nervilor spinali).
2. Neuroni bipolari - au o dendrit si un axon (ex.: neuronii bipolari din
retin, din ganglionii cohleari si vestibulari).
3. Neuroni multipolari - au mai multe prelungiri dintre care una este axonul.
Majoritatea neuronilor din organism sunt multipolari.
Functional neuronii se clasiIic n:
1. Neuroni senzitivi (aferen(i) - sunt implicati n receptia stimulilor din
mediu si din organism.
2. Neuroni motori (eferen(i) - controleaz organele eIectoare cum ar Ii
Iibrele musculare si glandele exocrine sau endocrine.
3. Interneuroni - stabilesc interrelatii ntre ceilalti neuroni Iormnd circuite
Iunctionale complexe.
54


Neuron piramidaI Neuron Purkinje Neuron din aria
(cortexuI cerebraI) (cerebeI) optica
Neuron centraI din
sistemuIui nervos
autonom
Neuron gangIionar
din sistemuI nervos
Neuron
secretor
Neuron motor
din mduva spinrii
1

Neuron
pseudounipoIar
Neuroni
bipoIari
POTENIALUL DE ACIUNE
Functia integratoare a tesutului nervos depinde de generarea si conducerea
impulsurilor nervoase, n conducerea impulsului nervos (poten(ial de ac(iune)
rolul cheie este jucat de membrana plasmatic.
n neuronul n repaus, potentialul de repaus (vezi potentialul electric trans-
membranar) este de aproximativ - 90 mV, marea majoritate a canalelor de sodiu si
potasiu Iiind nchise. Stimularea neuronului (ex.: prin sinapsa excitatorie) produce
depolarizarea local, adic deplasarea potentialului de membran spre O volti.
nd potentialul atinge un nivel critic numit poten(ial prag (aproximativ - 70 mV)
canalele de sodiu operate electric se deschid, permitnd sodiului s intre n celul.
Aceasta are ca eIect accentuarea depolarizrii, deschiderea si mai multor canale de
sodiu, ceea ce duce la inversarea local a potentialului de membran (aproximativ
35 mV). Ulterior canalele de sodiu se inactiveaz spontan si rmn n aceast
stare circa 1-2 milisecunde.
onsecutiv modiIicrii potentialului de membran canalele de potasiu ope-
rate electric se deschid, dar mai ncet si pentru o perioad mai mare de timp. Aceasta
are eIectul de a reduce potentialul de membran la valorile initiale (repolarizarea).
Aceast succesiune de evenimente se numeste poten(ial de ac(iune si
Iunctioneaz dup legea ,tot sau nimic", adic poate Ii declansat doar de stimulii
mai mari dect pragul si are durata si amplitudinea constante. Dup l -2 milisecunde
(perioada refractar) canalele revin la starea initial, plasmalema putnd rspunde
la noi stimuli.
Potentialul de actiune, generat n conul axonal, se propag dc-a lunpil
membranei axonului.
n axonii amielinici propagarea se Iace din aproape n aproape (0,6-2 m/s),
deoarece depolarizarea membranei ntr-un anumit loc determin deschiderea
canalelor de sodiu operate electric din'ariile nvecinate.
Unii axoni sunt acoperiti de mielin. n sistemul nervos periIeric mielina
este produs de celulele Schwann. ntre dou celule Schwann se gsesc nodurile
Ranvier, la nivelul lor membrana axonului Iiind expus mediului nconjurtor.
Datorit propriettilor de izolator ale mielinei, n axonii mielinizati depolarizarea
este posibil doar la nivelul nodurilor Ranvier, acolo unde sunt posibile schimburile
ionice prin membrana axonal. a urmare potentialul de actiune se propag
rapid de la un nod la altul (1-100 m/s), modalitate denumit conducere saltatorie.
SINAPSA
Stimularea artiIicial a axonului genereaz un impuls nervos care se poate
propaga n ambele directii Iat de punctul de stimulare. u toate acestea impulsurile
nervoase n sistemul nervos sunt transmise polarizat de la un neuron la altul. Acest
Ienomen se datoreaz unei structuri nalt specializate numit sinaps si descris
clasic drept contactul unui axon cu dendritele sinaps axodendritica), pericarionul
.* 55
sinaps axosomatic),
sau, destul de rar, cu
axonul altui neuron
sinaps axoaxo-nic).
Neuronii pot stabili
contacte de tip sinaptic si
cu Iibrele musculare, sau
cu celulele glandulare.
n Iunctie de
mecanismul de
transmitere a impulsului
nervos sinapsele pot Ii chimice
sau electrice.
Ultrastructural, sinapsa chimic este alctuit din membrana
presinaptic (apartinnd butonului terminal al neuronului presinaptic) si
membrana postsinaptic (apartinnd dendritei,
pericarionului, sau axonului neuronului
postsinaptic). Membranele celor dou celule
sunt separate printr-un spatiu de aproximativ
20-30 mm numit fanta sinoptic, n citoplasm din butonii terminali se aIl
veziculele sinaptice (cu un diametru cuprins ntre 20-60 mm), ce contin
substante, numite neuromediatori neurotransmittori), cu rol n transmiterea
impulsului nervos prin sinaps. Eliberarea neuromediatorului se Iace prin
exocitoz. Neuromediatorul stocat n aceste vezicule (ex.: adrenalina,
noradrenalina, acetilcolina, serotonina, acid y-aminobutiric) diIer n Iunctie de
tipul si localizarea neuronului n sistemul nervos.
Transmiterea sinoptic. impulsul nervos ajuns la nivelul butonului terminal
determin eliberarea n Ianta sinaptic a neurotransmittorului (Iig. 2.14). Mem-
brana postsinaptic contine proteine receptor care dup legarea mediatorului initiaz
un rspuns, numit poten(ial local sinaptic. n Iunctie de natura neuromediatorului
si a receptorului, rspunsul poate Ii excitator (depolarizarea membranei post-
sinapticc) sau inhibitor (hiperpolarizarea membranei postsinaptice). nd mem-
briiim neuronului postsinaptic atinge un prag de depolarizare, are loc generarea
pnicntiiiliilui de actiune.
Sinapsele electrice sunt mai putin numeroase dect cele chimice. Ultrastruc-
luial, la nivelul sinapsei cele dou celule sunt legate prin jonc(iuni comunicante
(vi'/.i jonctiuni celulare). Aceste jonctiuni permit trecerea ionilor de la o celul la
alin, rcnli/AndU'Sc astIel cuplarea electric si, respectiv, transmiterea impulsului
nervos de a un neuron la altul.
Transmiterea inIormatiei de la neuronii motori spre Iibrele musculare (ca
organ cIector) se realizeaz printr-o structur specializat numit plac motorie
(Iig. 2.15). Butonul terminal al neuronului motor este separat prin Ianta sinaptic
de sarcolcma Iibrei musculare. Impulsul nervos ajuns la nivelul butonului termi-
nal determin eliberarea neuromediatorului aceticolin. Legarea mediatorului de
receptori determin cresterea permeabilittii pentru sodiu, urmat de depolarizarea
sarcolemei (poten(ial local de plac). Depolarizarea sarcolemei de la nivelul plcii
motorii conduce la generarea potentialului de actiune.
56
Propgaran
2pululul
Impui
Rwaptori
nourotr , iiminitatoruiui 1
Fig. 2.14. Reprezentarea schematic a unei
sinapse.


ofbrle
Fig. 2.15. Reprezentarea schematic a plcii motorii.
57

Termina|i
i
Fibra
muscuIara


Astrocit protopIasmatic
Astrocit fibros
OIigodendotit
Fig. 2.16. Exemple de nevroglii asa cum pot Ii evidentiate n impregnrile argentice. De
remarcat doar c astrocitele au pedicul vascular.
NEVROGLIILE
Ncvrogliile (celulele gliale) sunt celule ale tesutului nervos asociate neuroni-
lor. Se apreciaz c n sistemul nervos central exist n medie aproximativ l O celule
gliale pentru Iiecare neuron, dar, Iiind mai mici, ele ocup doar 50 din volumul
tesutului nervos.
n sistemul nervos central exist mai multe tipuri de nevroglii: astrocite,
oligodendrocite, microglii si celule ependimare (Iig. 2.16). n sistemul nervos
periIeric se gsesc celulele satelite si celulele Schwann.
Nevrogliile nu genereaz potential de actiune nervos si nu Iormeaz sinapse.
Ele separ neuronii, Iormeaz tecile de mielin, au Iunctie troIic si Iagocitar.
ASTROCITELE
Astrocitele sunt cele mai mari nevroglii, au prelungiri numeroase si lungi.
Unele prelungiri au pediculi ce se ataseaz pe peretele capilarelor sanguine
(pediculi vasculari) nconjurndu-le complet. Astrocitele sunt de dou Ieluri:
protoplasmatice si fibroase.
58

MicrogI
Astrocitele protoplasmatice se gsesc n substanta cenusie a sistemului
nervos central si au prelungiri ramiIicate, mai scurte si mai groase dect cele ale
astrocitelor Iibroase. Prelungirile lor acoper neuronii din sistemul nervos central,
sinapsele si vasele sanguine.
Astrocitele Iibroase se gsesc n substanta alb a sistemului nervos central,
au prelungiri lungi, subtiri, putin ramiIicate.
OLIGODENDROCITELE
Oligodendrocitele sunt celule mult mai mici dect astrocitele, au prelungiri
mai putin numeroase si mai scurte dect alte nevroglii. Oligodendrocitele se gsesc
att n substanta alb (dispuse n cojoane printre Iibrele mielinizate) ct si n
substanta cenusie (n apropierea pericarionilor). Functia lor este de a produce tecile
de mielin n sistemul nervos central.
MICROGLIILE
h Microgliile sunt principalele celule Iagocitare din creier. Au corpul celular
y mic si alungit. Prelungirile lor sunt scurte, acoperite de expansiuni, care le dau un
aspect spinos. Microgliile sunt putin numeroase si se gsesc att n substanta albi
ct si n substanta cenusie a sistemului nervos central.
CELULELE EPENDIMARE
elulele ependimare tapeteaz cavittile creierului si ale mduvei spinrii,
n portiunea lor apical celulele ependimare au cili si vin n contact cu lichidul
cerebrospinal. Baza lor diIer n Iunctie de localizarea n creier sau n mduva
spinrii. Unele celule ependimare au o prelungire bazal lung ce ptrunde adnc
n tesutul nervos subiacent. Aceste celule se numesc tanicite si se ntlnesc n
podeaua ventriculului III.
NEVROGLIILE SISTEMULUI NERVOS PERIFERIC
Nevrogliile din sistemul nervos periIeric sunt: a) celulele satelite localizate
n ganglionii periIerici, nconjur pericarionul Iiecrui neuron; b) celulele Schwann
- localizate n nervi, Iormeaz tecile de mielin.
3.
OSTEOLOGIE $I ARTROLOGIE
ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMUL OSOS
MORFOLOGIA OASELOR
Forma oaselor este adaptat Iunctiei lor. Dup dimensiuni, oasele se mpart
n 3 categorii:
- Oase lungi - la care lungimea depseste mult grosimea si ltimea. Ele
Iormeaz n cea mai mare parte scheletul membrelor. Unui os lung i se descriu mai
multe prti: un corp sau diafi:a (Iormat din tesut osos compact) care prezint n
interior canalul medular, ce adposteste mduva osoas, dou extremitti sau epifi:e
(Iormate din tesut osos spongios) si metafi:a care este partea interpus ntre diaIiza
si epiIiz ce corespunde cartilajului de crestere al osului.
- Oase late - la care ltimea este mai mare dect lungimea si grosimea.
AstIel de oase sunt oasele cutiei craniene, scapula, sternul, coxalul. Ele particip
la Iormarea cavittilor de protectie (craniul, toracele, bazinul osos). La supraIat
sunt Iormate din tesut osos compact si n interior din tesut osos spongios.
- Oase scurte - ce au toate cele 3 dimensiuni aproximativ egale (de exemplu
oase carpicnc, tarsicne, vertebre). Se gsesc n regiunile cu miscri variate.
Mftduva osoas - se gseste n interiorul canalului medular si n areolele
,r . uiiilin c r.i r, spongios. uloarea, structurasi Iunctiile mduvei corespund vrstei
r.ulm. ,i . l. l M- poate mprti n 3 varietti:
m,/,/im/ roie sau hematogen - ce exist n oasele Itului si la adult n
o.r.' ,. . mi v,i late. Arc rol n Iormarea globulelor sngelui si n osteogenez (se
in.n in .... ,
lr
'.-i iniUluv osteogen);
w.i./m'i/ galben - se gseste n oasele lungi ale adultului si este Iormat
din celule .idipoasc ce dau si culoarea caracteristic;
niiiln ii cenuie - se gseste n oasele btrnilor si contine mult tesut conjunctiv. IVi
lostul - este o membran conjunctiv ce nveleste supraIata osului, cu exceptia
MiinaIctclor articulare. Este alctuit din Iibre conjunctive si elastice si este
Toarte bine vascularizat si inervat.
OSTEOGENEZ
Procesul de Iormare a osului se numeste osteogenez. El ncepe n perioada
embrionar si se termin n jurul vrstei de 25 de ani.
Osteogenez are dou Iaze: Iaza de osiIicare primar, n care predomin
procesele constructive, de Iormare a osului brut, nediIerentiat, si Iaza secundar,
60
n care predomin procesele de distrugere si remaniere structural, ajungndu-se
la osul Iunctional. Dup cum prtile scheletului embrionului sunt cartilaginoase si
conjunctive, exist o osteogenez pe model cartilaginos, numit si osiIicare endo-
condral, si alta pe model conjunctiv, numit osiIicare desmal.
sificarea endocondral d nastere majorittii oaselor lungi ale corpului. Ea
determin cresterea n lungime a osului la locul cartilajului de crestere diaIizo-cpiIizar.
sificarea desmal Iormeaz oasele late, numite si oase de membran. Prin
ea se osiIic oasele boltii cutiei craniene, o parte din oasele Ietei si Iormeaz clusul
n cazul Iracturilor.
steogene: are loc sub inIluenta sistemului nervos, care coordoneaz
actiunea mai multor Iactori: mecanici, endocrini (prin hormoni hipoIizari, tiroidieni,
paratiroidieni sexuali), vitamine (mai ales D si A) enzime si alti Iactori metabolici.
ROLURILE FUNTIONALE ALE OASELOR
Prin duritatea si rezistenta lor, oasele contribuie la determinarea Iormei
corpului si reprezint suportul prtilor moi. Ele Iormeaz cavittile de protectie, n
care sunt adpostite organele, de exemplu: cutia cranian, canalul vertebral, cutia
toracic si bazinul osos. Sunt organe ale miscrii, pentru c iau parte la Ionnarca
articulatiilor si dau insertii muschiilor.
Osul este un organ hematopoietic prin mduva rosie din oasele lungi si late.
Prin componenta lor mineral, oasele constituie un depozit de substante IosIocalcice,
pe care organismul le poate mobiliza la nevoie.
RESTEREA OASELOR
Procesul de crestere a osului are loc n lungime si n grosime. resterea n
lungime se Iace la nivelul cartilajelor de crestere (metaIiz) prin osiIicare endocondral.
resterea osului este inIluentat de Iactori endocrini si vitamine, astIel intervin
hormonul de crestere hipoIizar, hormoni paratiroidieni si tiroidieni precum si
hormoni sexuali. Alturi de hormoni intervin si vitaminele A, B si n special vitamina
D, ce Iavorizeaz depunerea calciului n oase.
SCHELETUL OMULUI $I ARTICULAIILE INTEROSOASE
SHELETUL SI ARTIULATIILE TRUNHIULUI
COLOANA VERTEBRAL
oloana vertebral reprezint scheletul axial al trunchiului si este asezat p4
linia median, posterior. Este Iormat din 33-34 de vertebre, dispuse metamcric
care, dup regiunile n care se gsesc, se mpart n: cervicale (7), toracele (12),
lombare (5), sacrale (5) si coccigiene (4-5). oloana vertebral are aproximativ
1
73 cm, si prezint anterior coloana corpurilor vertebrale,
ntre care se gsesc discurile intervertebrale, posterior
prezint sirul proceselor spinoase, iar lateral sirurile
proceselor transverse si articulare (Iig. 3.1)
oloana vertebral prezint pe toat lungimea
sa curburi fiziologice, dispuse astIel:
A. n plan sagital (anteroposterior): 1. lordo:a
cervical, cu convexitate anterior, ce se accentueaz n
luna 3-4 dup nastere; 2. cifo:a toracal, cu con-
cavitatea anterior, ce este prezent din viata intrauterin
(datorit pozitiei Ilectate a Itului n uter); 3. lordo:a
lombar, cu convexitatea anterior, ce apare la vrsta
de 12-18 luni cnd copilul se ridic la pozitia vertical;
4. curbura sacrococcigian, cu concavitatea anterior,
ce apare din viata intrauterin.
B. n plan Irontal: scolioza toracic, ce are
convexitatea la dreapta datorit monodextriei drepte.
Caracterele generale ale vertebrelor
:
(Vertebra tip)
Vertebrele sunt Iormate din corpul vertebral si arcul vertebral, ce
circumscriu gaura vertebral.
orpul vertebral (asezat n partea anterioar a
vertebrei) este cilindic si prezint: 2 Iete (superioar si
inIerioar) si o circumIerint.
rcul vertebral situat n partea posterolateral)
prezint: Pediculul arcului vertebral ce leag arcul de
corp; procesele transverse sub Iorma a 2 prelungiri
orientate lateral; procesele articulare (o pereche superioar si una inIerioar) ce
servesc la articulatia cu procesele articulare corespunztoare ale vertebrelor
adiacente si procesul spinos ce este o proeminent osoas posterioar si median.
Gaura vertebral, prin suprapunerea vertebrelor Iormeaz canalul vertebral, n
care se aIl mduva spinrii nvelit de meninge
Caractere regionale ale vertebrelor
Vertebrele cervicale
Prezint corpul vertebral cel mai mic si alungit transversal; procesele trans-
verse au la baz gaura transversar iar pe Iata lor superioar se aIl santul pentru
nervul spinal, procesul spinos este apropiat de orizontal, procesele articulare orien-
tate ntre planul orizontal si Irontal, iar gaura vertebral este triunghiular (Iig. 3.2).
62
6
Fig. 3.1. oloana vertebral
(Vedere lateral)
A atlas, 2. axis, 3. ,4. T12,
5, L5, 6, sacru, . coccis.


Fig. 3.2. Vertebra cervical (Vedere superioar)
1. corp vertebral. 2. proces transvers bifid tubercul
anterior/posterior), 3. procese articulare, 4. arcul
vertebral. 5. proces spinos, 6. canal vertebral,
. orificiu transversal, 8. pedicul vertebral.
Fig. 3.3. Vertebra toracic (Vedere lateral)
/. corp vertebral, 2. fafa costal superioar,
3. fata costa/ inferioar, 4. proces articulai
superior, 5. proces articular inferior, 6. nincts
transvers, . proces spinos.
Vertebrele toracice
Prezint: corpul vertebral de aspect cilindric, pe care se aIl cte 2 Iatete
articulare costale superioare si 2 inIerioare (pentru articulatia cu capul coastei)
Procesul transvers prezint Iata costal transversal (pentru articulatia cu tuberculul
coastei). Procesul spinos este lung si nclinat inIerior. Procesele articulare suni
dispuse n plan Irontal. Gaura vertebral este cilindric (Iig. 3.3).
Vertebrele lombare
Au corpul vertebral cel mai voluminos, procesele transverse mult reduse,
iar anterior de ele se aIl procesul costiIorm, rest al Iostelor coaste lombare (disp-
rute n cursul evolutiei). Procesul spinos este
scurt, patrulater dispus n plan orizontal.
Gaura vertebral este triunghiular (Iig 3.4).
Sacrul
Este un os impar, situat pe linia
median, Iormat din sudarea vertebrelor
sacrale.
Orientare: cu Iata concav antero-
inIerior si baza superior.
Prezint Iata anterioar, Iata posteri-
oar, 2 Iete laterale, o baz si un vrI.
63


Fig. 3.4. Vertebra lombar (Vedere lateral)
/. corp vertebral, 2. proces articular inferior.
3. proces articular superior, 4. proces costiform.
5. proces spinos.


Fig. 3.5. Sacru (Fata anterioar) 1. ba.a
sacrului. 2. aripioarele sacrului, 3. liniile
Iransverse, 4. corpurile vertebrelor
sacrale, 5. guri sacrale anterioare, 6.
varful sacrului.
Fig. 3.6. Sacru (Fata posterioar) /. canal
sacral, 2. procese articulare superioare, 3.
creasta sacral median, 4. creasta sacral
intermediar, 5. guri sacrale posterioare,
6. creasta sacral lateral, . coarnele sacrale,
8. hiatusul sacral, 9. facies auricularis.
ata anterioar prezint pe linia median corpurile sudate ale celor 5 vertebre
sacrale, separate prin 4 linii transversale. La extremittile liniilor transverse se
gsesc 4 perchi de guri, numite guri sacrale anterioare prin care se ies ramurile
anterioare ale nervilor sacrali (Iig. 3.5).
ata posterioar prezint pe linia median creasta sacral median (Iormat de
sudarea proceselor spinoase ale vertebrelor sacrale). De o parte si de alta a
acestei creste, dinspre medial spre lateral, se gsesc: creasta sacral intermediar
(Iciniwtrt de sutlnrcji proceselor articulare), gurile sacrale posterioare n numr de
rechi si creasta sacral lateral (Iormat prin sudarea proceselor transverse)
Vft).
MII/H sitcnilui Ibrmca/.S cu curpul ultimei vertebre lombare un unghi deschis
('".irrior numit PROMONTORIU. Tot pe baz se aIl (posterior de corpul ver-
Ir l ii ci S,) intrarea n canalul sacral, ce reprezint continuarea n sacru a canalului
nu'dular (sau vertebral).
Fetele laterale (dreapta si stnga) prezint superior cte o Iatet articular
(numit Iat auricular) pentru articularea cu osul coxal.
VrIul sacrului se articuleaz inIerior cu coccisul si posterior prezint hiatusul
sacral (ce este oriIiciul de iesire din canalul sacral).
analul sacral adposteste filum terminale si coada de cal.
Coccisul
Este un os mic, rudimentar, format prin sudarea vertebrelor coccigiene. El se
articuleaz superior cu sacrul.
64


ARTICULAIILE COLOANEI
VERTEBRALE
Sunt reprezentate de articulatiile dintre
corpurile vertebrale si cele dintre elementele
arcului vertebral.
Articula(iile ntre corpurile vertebrale
sunt amIiartroze ce prezint: fete articulare
(superioare si inIerioare ale corpurilor verte-
brale) si discuri intervertebrale situate ntre
corpul a 2 vertebre vecine. Grosimea discurilor
creste progresiv din regiunea cervical spre cea
lombar, nltimea unui disc este mai mare
anterior dect posterior. Tot aici exist si 2
ligamente: a) ligamentul longitudinal posterior
situat pe Iata posterioar a corpurilor vertebrale,
ce se ntinde inIerior pn la vertebra coccigian
l; b) ligamentul longitudinal anterior situat pe
Iata anterioar a corpurilor vertebrale ce se
ntinde inIerior pn la nivelul lui S
3
(Iig. 3.7).
Articulatiile dintre arcurile vertebrale sunt
reprezentate de: a) articulatiile proceselor articulare ce sunt diartroze. Unirea
lor se realizeaz prin capsul articular; b) ligam. interspinos ce uneste marginile
a 2 procese spinoase; c) ligam. supraspinos aIlat ntre vrIurile a 2 procese
spinoase n regiunea cervical el este mai gros si poart numele de ligam. nucal;
d) ligam. intertransverar, ce uneste procesele Iransverse; e) ligam. galbene ce
unesc lamele vertebrale.
rticulatia lombosacral se realizeaz ntre L5 si baza sacrului pe baza
elementelor enumerate mai sus.
rticulatia sacrococigian se aIl ntre coccis si vrIul sacrului. Mijloacele
de unire sunt ligamentele sacrococigiene: anterior, posterior, lateral si proIund.
Articula(iile coloanei vertebrale cu craniul
Sunt reprezentate de: articulatia atlantooccipital, articulatia atlantoaxoidi-
ene-median si lateral.
rticulatia atlanto-occipital este o articulatie bicondilian ce prezint
urmtoarele componente: Iete articulare superioare (ale atlasului) ce sunt elipsoidale
si concave; condilul occipital (al bazei craniului) ce este convex si acoperit cu
cartilaj hialin. Mijloace de unire sunt reprezentate de capsula articular, mem-
brana atlantooccipital anterioar, si cea posterioar.
rticulatia atlanto-axoidian median (articulatie trohoida) ce prezint:
Fata articular anterioar a dintelui axisului si Foseta dintelui fovea dentis) de pe
Iata posterioar a arcului anterior al atlasului. AstIel dintele axisului este cuprins
ntr-un inel osteoIibros Iormat anterior de arcul anterior al atlasului fovea dentis)
si posterior de ligamentul transvers al atlasului. El trece pe Iata posterioari l dintelui
5 - Anatomia si Iiziologia omului cd. 116


Fig. 3.7. Ligamentele coloanei (Vedere
lateral)
/. corp vertebral, 2. proces spinos, 3. liga-
mentul interspinos, 4. ligamentul galben,
5. disc intervertebral, 6. gaura inler-
vertebral.
axisului si se insera pe Ietele mediale ale maselor laterale ale atlasului. Mijloace de
unire sunt reprezentate de capsula articular, ligamentul cruciat si ligamentele alare.
rticulatia atlantoaxoidian lateral (diartroz planiIorm) este Iormat de
Ietele articulare inIerioare (de pe masele laterale ale atlasului) si Ietele articulare
superioare de pe axis.
SCHELETUL TORACELUI
Scheletul toracelui este alctuit de stern, coaste si vertebre toracice.
Sternul
Este un os lat, alungit, situat n partea anterioar si median a toracelui.
Orientare: cu baza superior si Iata convex anterior. El este Iormat din 3 prti:
a) baza sau manubriul sternal; b) corpul si c) vrIul sau procesul xiIoid. n ansamblu
el prezint o Iat anterioar, una posterioar, dou margini laterale, o baz si un
vrI. ata anterioar este convex si situat subcutanat. Pe ea se observ unghiul
manubriosternal (deschis posterior) Iormat ntre manubriu si corpul sternului. El
corespunde lateral articulatiei ntre coasta a Il-a si stern. ata posterioar, concav
si neted vine n raport cu viscerele toracelui. Baza, situat superior, prezint pe
linia median incizura jugular, iar lateral de ea, incizura clavicular pentru
articulatia cu clavicula. Jarful, numit proces xiIoid, este mic, poate avea Iorme
variate si poate s rmn cartilaginos, pn la vrste naintate. Marginile laterale
sunt neregulate si pe ele se gsesc incizurile costale, dispuse astIel: prima pereche
de coaste la nivelul manubriului, a Il-a pereche, la nivelul unghiului manubriosternal,
perechile III pn la VII (inclusiv) pe corpul sternului.
Coastele
oastele sunt 12 perechi de arcuri osoase care unesc coloana vertebral cu
sternul. Ele sunt Iormate din osul costal si anterior, o mic parte, din cartilajul
costal. Dup modul cum se prind de stern, coastele se mpart n: coaste adevrate,
reprezentate de primele VII perchi (ce se articuleaz direct cu sternul); coastele
false reprezentate de perechile VIII-X (ce se articuleaz cu sternul prin intermediul
cartilajului coastei VII) si coaste flotante reprezentate de perechile XI si XII (ce nu
se articuleaz cu sternul si rmn n peretele posterolateral al abdomenului).
oasta prezint: capul, colul si corpul coastei. apul coastei se gseste pos-
terior, la nivelul discurilor intervertebrale si este mprtit de creasta capului coastei
n 2 Iatete articulare (superioar si inIerioar), prin care capul se articuleaz cu
Ietele costale corespunztoare ale celor 2 vertebre vecine. olul coastei Iace legtura
ntre cap si corp. El prezint o proeminent osoas numit tuberculul coastei ce are
o Iat articular pentru Iata costal de pe procesul transvers al vertebrelor toracale.
Pe col se prind mai multe ligamente, ntre col si corpul coastei se Iormeaz un
unghi numit unghiul coastei. orpul coastei prezint o Iat extern (convex), una
66
intern (concav), o margine inIerioar ce
prezint n plus santul coastei n care se aIl
mnunchiul vasculonervos intercostal.
Sternul, coastele si coloana toracal
Iormeaz toracele osos, ce circumscrie cavitatea
toracic. Aceasta comunic superior cu gtul
prin apertura toracic superioar iar inIerior
prezint baza sau apertura toracic inIerioar,
nchis de muschiul diaIragm (Iig.3.8).
ARTICULAIILE TORACELUI
Articula(iile costovertebrale
oastele se articuleaz cu vertebrele
toracice prin capul si tuberculului coastei ce
prezint articulatia capului coastei si
articulatia costotransversal.
1. rticulatia capului coastei este Iormat din Iata articular a capului ti
Ietele costale corespunztoare (superioar si inIerioar) a 2 vertebre toracice vecine,
acoperite de cartilaj articular. Mijloace de unire:
- capsula articular, se insera la periIeria Ietelor articulare;
- ligamentul radiat al capului coastei, ce se prinde cu un capt pe cnpul
coastei si cu altul pe cele 2 vertebre si discul intervertebral corespunztor;
- ligamentul intraarticular al capului coastei ce uneste creasta capului coastei
cu discul intervertebral.
2. rticulatia costotransversal este o diartroz planiIorm, ce prezint Iete
articulare situate pe procesul transvers al vertebrei si de pe tuberculul coastei.
Mijloace de unire:
- capsula articular - este subtire;
- ligament costotransvers, ce uneste Iata posterioar a colului coastei de
procesul transvers al vertebrei corespunztoare;
- ligam. costotransvers superior ce leag colul coastei de procesul transvers
al vertebrei superioare.
- lig. costotransvers lateral ce leag vrIul procesului transvers de tuberculul
coastei.
Articula(iile sternului cu coastele
Datorit interpunerii cartilajului costal ntre stern si coaste se disting 2 tipuri
de articulatii: dintre cartilaj si coast (costocondrale) si dintre cartilaj si stern (stemo-
costale).
67

Fig. 3.8. ToracItlc osos
/. Ti, 2. coasta l, 3. maiutbrtu xttinal,
4. unghiul manubrio-stenial, 1. .,75:
sternului, 6. cartilaf costal, .procix/bldi
S. rtbord costul.
Sincondrozele sternale
Se realizeaz ntre manubriu si corpul sternului si ntre corp si procesul xiIoid
(se osiIic la o vrst naintat).
SHELTUL APULUI
Craniul
Totalitatea oaselor capului Iormeaz craniul. Acesta este alctuit dintr-un
etaj superior numit neurocraniu, ce adposteste enceIalul si un alt segment numit
viscerocraniu, ce adposteste orbitele, cavitatea nazal, gravitatea bucal, cu
segmentele periIerice ale analizatorilor (Iig. 3.9; Iig. 3.10).
Neurocraniul
Oasele neurocraniului Iormeaz cutia cranian. Aceasta are 2 portiuni: bolta
cranian (calvaria) si baza craniului. La alctuirea neurocraniului iau parte 8 oase:
4 neperchi (Irontal, etmoid, sIenoid, si occipital) si 2 perechi (temporal si parietal).


Fig. 3.9. raniul (Vedere Iat) y m
frontal, 1. tiditus orbitae, 3. os :igo-
nuitic, 4, os maxilar. 5. ramura mandi-
huM, 6. lubenailatea maseterin, . corpul
mandibulei, H. aperlura piriform, 9. scua-
ma temporalului, 10. gaura mental,
11. tubero:ilalea mandibulei, 12. glabela,
13. orificiul supraorbilal, 14. orificiul
infraorbital.
Fig. 3.10. raniul (ProIil)
1. os frontal, 2. orificiul supraorbital, 3. orbita, 4. os
na:al, 5. maxilar, 6. orificiul intraorbitar, . corp
mandibul, 8. gaura mental, 9. tubero:itatea
maseterin, 10. ramul mandibulei, U. proces coronoid
mandibul, 12. condil mandibul, 13. proces stiloid,
14. mastoid, 15. por acustic extern, 16. linie nucal
miflocie, 1. linie nucal superioar, 18. occipital,
19. sutura lambodoid, 20. parietal, 21. scuama
temporalului, 22. :igomatic, 23. aripa mare sfenuid.
68

Olul Irontal eite un os neperche, Iormat dintr-o parte vertical si una
orizontal. Partea verticali (scuama Irontalului) Iormeaz peretele anterior al cutiei
craniene si corcipundc Iruntii. Ea prezint 2 tuberozitti Irontale ntre care se aIl
o Iosct denumit Glabela. De asemenea particip la delimitarea superioar a orbitei
prin arcurile suprasprncenoasc. Ea adposteste n interior sinusului Irontal. Partea
orizontal a Irontalului Iormeaz tavanul orbitei.
Osul etmold este un os neperche, situat n spatele Irontalului si anterior de
sIenoid. El arc 3 prti: 1) orizontal (Iormeaz lama, ciuruit a etmoidului prin
care trec nervii olIactivi) 2) partea vertical ce particip la Iormarea septului nazal
si a crestei de cocos (crista galii); 3) partea lateral ce particip la Iormarea peretelui
medial al orbitei, n interiorul osului etmoid se gseste sinusul etmoidal.
Osul sIenoid este un os neperche ce Iormeaz partea central a bazei craniului,
situat ntre etmoid (anterior) si occipital (posterior). SIenoidul prezint un corp
central si 4 aripi (2 mici si 2 mari) avnd aspectul asemntor cu al unui Iluture.
orpul sIenoidului prezint pe Iata sa superioar o depresiune numit seaua
turceasc n care se gseste glanda hipoIiz. n interiorul corpului se gseste o
cavitate pneumatic ce Iormeaz sinusul sIenoidal, iar Ietele laterale vin n raport
cu arterele cartoide interne. Aripile mici sunt situate anterior de cele mai mari si
particip la Iormarea peretelui superior al orbitei. Aripile mari se ntind lateral pe
baza craniului pn la osul parietal si scuama temporalului. SIenoidul prezint
inIerior si 2 apoIize osoase denumite apoIize pterigoidiene ce particip la delimitarea
posterioar a deschiderii cavittii nazale.
Osul occipital este un os neperche ce Iormeaz partea posterioar a bazei
craniului si peretele posterior al cutiei craniene, n centrul su se gseste gura
occipital mare ce leag canalul vertebral de cutia cranian. La acest nivel, mduva
se continu cu trunchiul cerebral. Osul occipital este alctuit dintr-o parte bazilar,
din 2 prti laterale si din scuama occipitalului. Toate sunt centrate de gaura oc-
cipital mare.
Osul temporal este un os pereche care particip la Iormarea bazei craniului
si a calotei craniene. El este alctuit din: stnca temporalului, partea mastoidian,
partea hioidian, partea timpanic si scuama temporalului. Stnca temporalului
particip la Iormarea bazei craniului si n ea se gsesc urecher. medie, cu cele 3
oscioare, si urechea intern. Este strbtut de nervii Iacial si acusticovestibular.
Partea mastoidian este o parte proeminent a bazei craniului, n interiorul creia
se aIl mici cavitti pneumatice denumite celule mastoidiene. Partea hioidian
este Iormat din apoIizia stiloid pe care si au originea 3 muschi si 2 ligamente ce
Iormeaz buchetul lui Riolan. Partea timpanic Iormeaz 2/3 din circumIerinta
conductului acustic extern. Scuama temporalului particip la Iormarea peretelui
lateral al cutiei craniene pe Iata sa inIerioar se gseste Iosa mandibular, n care
ptrunde condilul mandibulei, Iormnd articulatia temporomandibular.
Osul parietal este un os pereche si particip la Iormarea peretilor laterali si
superior ai cutiei craniene. Prezint o Iat intern si una extern. Articulatia acestuia
cu Irontalul Iormeaz sutura coronal, iar articulatia cu occipitalul Iormeaz sutura
lanibiloid. Articulatia mediosagital ntre cele 2 parietale Iormeaz sutura sagital.
69
Viscerocraniul ... ;. >
Viscerocraniul este alctuit dintr-un masiv osos central n jurul osului maxilar
si dintr-un os mobil numit mandibul, n total particip la Iormarea vicerocraniului
14 oase: 6 pereche si 2 neperchi (vomerul si mandibula)
Maxilarul este un os pereche ce se sudeaz cu cel de partea opus pe linia
median. Este Iormat dintr-un corp central si mai multe apoIize. orpul central
prezint n interior sinusul maxilar, ce este o cavitate pneumatic de Iorma unui
cub cu 6 pereti. El comunic cu cavitatea nazal prin deschiderea sa la nivelul
meatului nazal mijlociu. Pe Iata sa anterioar se gseste gaura inIraorbital.
ApoIizele maxilarului' sunt: Irontal, zigomatic, alveolar si palatin. ApoIiza
Irontal particip la delimitarea peretelui medial al orbitei. ApoIiza zigomatic se
articuleaz cu osul zigomatic. ApoIiza alveolar Iormeaz arcada alveolodentar,
n care sunt Iixati, prin intermediul alveolelor dentare, dintii superiori. ApoIiza
palatin particip la- Iormarea tavanului cavittii bucale (bolta palatin).
Osul palatin este un os pereche situat posterior de maxilar. Are aspectul
literei L, Iiind Iormat dintr-o lam vertical si una orizontal. Lama orizontal
particip la Iormarea tavanului cavittii bucale (palatul osos). Lama vertical
particip la Iormarea peretelui lateral al cavittii nazale.
Osul zigomatic este un os pereche ce bombeaz inIero-lateral de orbite si
corespunde pometilor obrajilor.
Osul lacrimal este un os pereche, ce particip la Iormarea peretelui medial
al orbitei.
Osul nazal: os pereche ce particip la Iormarea piramidei nazale. InIerior,
mpreun cu maxilarele delimiteaz apertura piriIorm ce reprezint deschiderea
anterioar a cavittii nazale.
Cornetul nazal inferior este un os pereche situat pe peretele lateral al cavittii
nazale, ce delimiteaz un spatiu numit meat nazal inIerior n care se deschide canalul
nazolacrimal.
Osul vomer este un os nepereche ce particip la Iormarea septului nazal osos.
Mandibula este singurul os mobil al craniului visceral, Iormat dintr-un corp
situat median si 2 ramuri cu directie ascendent spre baza craniului. orpul prezint
o Iat extern pe care se gsesc dinspre medial spre lateral: protuberanta mental,
tuberculul mental si gura mental, prin care ies nervii si vasele mentale. Fata intern
a corpului prezint o creast numit linia milohioidian pe care se insera muschiul
omonim. Deasupra liniei se aIl Iosa glandei sublinguale, iar sub linie Iosa glandei
submandibulare. Marginea superioar a corpului mandibulei Iormeaz arcul
alveolodentar n care se gsesc dintii inIeriori. #amurile mandibulei Iormeaz cu
corpul acesteia un unghi de aproximativ 120 de grade, denumit unghiul mandibulei.
Ele prezint o Iat lateral pe care se gsesc tuberozitatea maseterin (pentru
insertia muschilui maseter), o Iat intern pe care se gseste gaura mandibulei.care
se continu cu canalul mandibulei, prin care trec vasele si nervi alveolari inIeriori.
Extremitatea superioar a ramurilor mandibulei prezint anterior apoIiza coronoid
pe care se insera muschiul temporal, iar posterior condilul mandibulei, care particip
la Iormarea articulatiei temporomandibulare.
70
Osul hiold este un os nepereche situat n partea antero-superioar a gtului, ,
sub mandibul si deasupra laringelui. Prezint un corp si 4 coarne (2 mici si 2 mari).
Este singurul os ce nu se articuleaz cu alte oase, ci este sustinut la acest nivel
numai prin insertii musculare si ligamentare.
;

l!
Orbita
Are o Iorm de piramid cu 4 pereti, o baz si un vrI. VrIul este ndreptat
postero-medial si corespunde Iisurii orbitale superioare (prin care trec nervii cranieni
in, IV si VI, venele oItalmice si nervul oItalmic), si canalul optic (prin care trec nervul
optic si artera oItalmic). Prin vrI, orbita comunic cu etajul mijlociu al endobazei.
Peretele superior este Iormat din lama orbital a osului Irontal si aripa mic
a sIenoidului.
Peretele medial este Iormat de procesul Irontal al maxilarului, osul lacrimal
si Iata orbital a osului etmoid.
Peretele inIerior este Iormat de Ietele orbitale ale oaselor maxilar si zigomutic.
Este desprtit de peretele lateral prin Iisura orbital inIerioar. Pe el se gsesc santul
si canalul inIraorbital prin care trece mnunchiul vasculonervos cu acelasi nume.
Peretele lateral este Iormat din Iata orbital a zigomaticului si aripa marc a
sIenoidului.
Baza orbitei se numeste aditus orbitae. n unghiul superolateral al orbitei se
aIl Iosa lacrimal cu glanda lacrimal ce secret lichidul lacrimal. El umecteaz
corneea si se adun n unghiul inIero-medial al orbitei. Aici se gsesc Iosa si sacul
lacrimal care se continu inIerior cu canalul nazolacrimal. analul se deschide n
meatul nazal inIerior.
avitatea nazal
Prezint 4 pereti si 2 oriIicii, unul anterior denumit apertura piriIorm si
altul posterior denumit choane nazale (ce se deschide n Iaringe).
Peretele medial sau septul osos al cavittii nazale este Iormat din osul vomer
si lama perpendicular a etmoidului.
Peretele superior este Iormat dinspre anterior spre posterior de: oasele nazale,
spina Irontalului, lama ciuruit a etmoidului si Ietele anterioar si inIerioar ale
corpului sIenoidului.
Peretele inIerior reprezint n acelasi timp tavanul cavittii bucale si este
Iormat n 2/3 anterioare de lamele palatine ale maxilarului si n 1/3 posterioar de
lamele ori/ontulc ale palatinului.
Peretele Interni este Iormat din partea nazal a maxilarului, masele laterale
ale etmoidului, huna vertical a palatinului, osul lacrimal si lama medial a procesu-
lui plcrigoidinn. l'c ticcsl perete se gsesc 3 proeminente osoase, numite cornete
nti/ulc (superior, mijlociu si inIerior). Primele 2 apartin etmoidului, iar cel inIerior
cslc un os aparte. Intre cornetele iia/.alc si peretele lateral, se Iormeaz 3 meaturi
(supei un, nu jlociu interior) In meatul nu/al superior se deschide gaura sIenopalatin,
n meniul mi/ni mijlociu, Iu nivelul lnatusului scmilunar, se deschid sinusurile maxilar
si Irontul, un in montul nn/nl interior N deschide canalul nazolacrimal.
71
SHELETUL SI ARTIULATIILE MEMBRULUI SUPERIOR
OASELE CENTURII SCAPULARE
entura scapular este Iormat din clavicul si scapul. Ea leag membrul
supcrioar de trunchi.
Clavicula
Este un os alungit, de Iorma literei S, asezat superior n partea antero-lateral
a toracelui.
Orientare: cu extremitatea turtit lateral, cu concavitatea acestia anterior si
Iata neted superior. lavicula prezint dou extremitti (sternal si acromial) si
un coip (Iig. 3.11). xtremitatea sternal are Iorm de prism si serveste la articulatia
claviculei cu sternul. xtremitatea acromial (sau lateral) este turtit superoinIerior,
si se articuleaz cu acromionul (ce
apartine scapulei). orpulpre-zint dou
Iete si dou margini. Fata superioar
este neted si superIicial, Iiind
palpabil pe toat lungimea. Fata
inIerioar este denivelat si prezint
mai multe Iormatiuni osoase, care
dinspre medial spre lateral sunt:
linia tra-pezoid, tuberculul conoid
si santul muschiului
subclavicular. ele 2 margini
(anterioar si posterior) servesc
la insertii musculare.
Scapul
;

Scapul este un os lat, tri-
unghiular si asezat pe Iata postero-
lateral a toracelui.
Orientare: cu Iata concav
anterior, cavitatea glenoid lateral
si unghiul cel mai ascutit inIerior.
Scapul prezint: dou Iete (anteri-
oar si posterioar), trei margini
(superioar, medial si lateral), si
3 unghiuri (inIerior, lateral si
superior) (Iig. 3.12).
ata anterioar este concav
anterior si se numeste Iosa
subscapular (pe care se prinde
muschiul cu acelasi nume).
72
3
Fig. 3.11. lavicula
/. extremitatea sternal, 2. corpul claviculei, 3. extremitatea
acroniala.
Fig. 3.12. Scalpul /. acromion, 2. proces coracoid,
3. inci:ura supra-scapular, 4. marginea superioar, 5.
unghiul superior, 6. fosa supraspinoas, . spina
scapulei, 8. marginea medial, 9. fosa infraspinoas,
10. unghiul inferior, U. marginea lateral, 12.
tuberculul infraglenoidian, 13. cavitatea glenoid.
ata posterior este convex si este strbtut oblic, ascendent dinspre me-
dial spre lateral, de spina scapulei. Aceasta creste progresiv n nltime spre
marginea lateral, pe care o depseste sub Iorma unei apoIize osoase numite
AROMION. Aceasta continu anterior spina scapulei. Prezint o Iat superioar
rugoas, palpabil, si una inIerioar, iar pe marginea sa medial se aIl Iata articular
acromial, prin care se articuleaz cu clavicula. Spina scapulei mparte Iata
posterioar a scapulei n 2 Iose: superior Iosa supraspinoas si inIerior Iosa
inIraspionoas.
Marginea superioar prezint dou elemente:
a) inci:ura scapulei, situat medial pe aceast margine. Ea este transIormat
n canal de ligamentul transvers al scapulei (ce trece peste aceast incizura). Prin
canal trece nervul suprascapular iar deasupra ligamentului trece artera
suprascapular; b) procesul coracoid, o apoIiz osoas sub Iorma literei L, ce se
ndreapt anterior si lateral.
Marginea medial d insertie muschilor romboizi si dintat anterior.
Marginea lateral prezint superior tuberculul inIraglenoidal (pentru insertia
captului lung al tricepsului.) In rest, marginea lateral serveste la insertia muschilor
rotunzi.
Unghiul superior este ascutit si d insertie muschiului ridictor al scapulei.
Unghiul inferior este si el ascutit.
Unghiul lateral prezint o supraIat articular, concav, numit cavitatea
glenoid ce serveste la articulatia scapulei cu capul humeral.
ARTICULAIILE CENTURII SCAPULARE
Sunt reprezentate de articulatiile sternoclavicular si acromioclavicular.
Articulatia sternoclavicular are Ietele articulare Iormate de: a) Iata articular
clavicular si b) incizura clvicular a manubriului sternal. ntre ele se aIl si discul
articular ce ajut la congruenta perIect a celor dou Iete.
Mijloace de unire: a) capsula articular, ce are Iorma unui manson ce se
insera pe marginile supraIetelor articulare; b) ligamentele stemoclavicular ante-
rior, posterior si ligamentul costoclavicular.
Articulatia apromioclavicular are Iete articulare reprezentate de Iata articular
acromial si extremitatea lateral a claviculei, ntre ele se gseste discul articular.
Mijloace de unire: a) capsula articular; b) ligamentele: acromioclavicular si
coracoclavicular.
SCHELETUL MEMBRULUI SUPERIOR
Scheletul bra(ului . ' ,
... . . . WW W "
Este reprezentat de Humerus. Acesta este un os lung Iormat din 2 extremitti
(epiIize) si un corp (diaIiza).
Orientare: cu capul humeral supero-medial si santul intertubercular anterior
(Iig.3.13).
,. . : - 73
Extremitatea proximal (superioar)
prezint o Iormatiune ct 1/3 dintr-o sIer
orientat superior, medial si posterior,
numit capul humeral care inIerior este
mrginit de un sant numit colul anatomic.
Anterior de cap se aIl o proeminent
osoas numit tuberculul mic. Lateral de
cap se aIl tuberculul mare. ntre cei 2
tuberculi se aIl santul intertubercular.
Extremitatea proximal se termin prin
colul anatomic, ce Iace legtura ntre
aceasta si diaIiza humeral.
Dializa humeral are Iorma tri-
unghiular-prismatic. Ea prezint 3 Iete:
antero-medial, antero-lateral (pe care se
aIl o proeminent osoas numit V-ul
deltoidian) si Iata posterioar (pe care se
gseste santul nervului radial).
Marginile n numr de 2 (antero-
medial si antero-lateral) servesc pentru
insertia septurilor intermusculare.
Extremitatea distal (inIerioar) se
numeste condil humeral. El prezint mai
multe elemente, ce dinspre lateral spre
medial sunt: epicondilul lateral (ce
serveste la insertia mm. epicondilieni
laterali ai antebratului), capitulum hu-
m
eral, ce este o Iormatiune de Iorm sIeric, ce serveste la articulatia radiusului cu
humerusul. Superior de aceasta se aIl Iosa radial (n care intr n Ilexie
circumIerinta radial). Medial de capitulum se aIl trohleea humeral (de Iorma
unui mosoras) ce se articuleaz cu ulna. Deasupra trohleei se aIla Iosa
coronoidan, n care intr procesul coronoid al ulnei n Ilexie maxim. Lateral de
trohlee se aIl epicondilul medial pe care se insera mm. epicondilieni mediali ai
antebratului. Posterior condilul humeral prezint Ioseta olecranian (n care intr n
extensie olecranul ulnei).
SCHELETUL ANTEBRAULUI
Este Iormat de radius si ulna.
Ulna este un os lung situat n partea medial a antebratului (Iig. 3.14). Ea
este paralel cu radiusul numai n supinatie. Orientare: extremitatea voluminoas
proximal, incizura trohiear anterior si marginea ascutit a corpului lateral.
Extremitatea proximal: prezint anterior incizura trohiear ce se articuleaz
cu trohleea humeral si este mrginit posterior de Iata anterioar a olecranului
74

Fig. 3.13. Humerusul
/. cap humeral, 2. col anatomic, 3. tubercul
mare, 4. tubercul mic, 5. col chirurgical, 6. ant
intertubercular, . creasta tuberculului mare,
S. creasta tuberculului mic, 9. orificiu nutritiv,
10. foseta radiat, 11. foseta coronoidian,
12.trohleea humerala, 13. capitulam, 14. epi-
condil medial, 15. epicondil lateral.


Fig. 3.14. Ulna
7. olecran, 2. suprafata articular troheal,
3. procesul coronoid, 4. tubero:itatea ulnei, 5. fata
articular pentru capul radiusului, 6. diafila
ulnei, . proces stiloidal ulnei, 8. fata articular
carpian.
Fig. 3. l S. Radiusul
/. capul radiusului, 2. circumftrinta capului
radiat, 3. colul radiusului, 4. tubtro:ilalca rudiala,
5. diafl:a radial, 6. fata anterioar, . marginea
anterioar, 8. procesul stiloid al radiusului,
9. suprafata articulat carpian, 10. marginea
inlerosoas.
(ce reprezint prelungirea posero-superioar a extremittii proximale a ulnei) si
inIerior de procesul coronoidian) al ulnei. InIerior de acesta se gseste tuberozitatea
ulnar, iar pe Iata lateral a acestuia se gseste mcizura radial (pentru articulatia
cu circumIerinta capului radial). '
DiaIiza ulnar are Iorma prismatic-triunghiular, cu 3 Iete (anterioar,
posterioar si medial) ce servesc la originile si insertiile mm. antebrahiali, si 3
margini (anterioar, posterioar si interosoas), pentru septurile intermusculare si
membrana interosoas (ce leag ntre ele radiusul si ulna).
Extremitatea distal se numeste capul ulnei. Pe Iata sa lateral se aIl circum-
Ierinta articular pentru epiIiza distal a radiusului. apul se prelungeste inIero-medial
cu procesul stiloid ulnar. InIerior capul ulnei se articuleaz cu osul piramidal.
Radiusul. Este un os lung al antebratului, situat lateral de ulna. Prin rotirea
lui n jurul ulnei, determin miscrile de pronatie si supinatie.
Orientare: cu extremitatea voluminoas distal, procesul stiloid al acesteia
lateral si santurile acestei extremitti posterior (Iig. 3.15).
Prezint 2 extremitti si un corp. Extremitatea proximal se numeste capul
radiusului si are Iorm de cilindru. Ea prezint o circumIerint (ce se articuleaz
cu Iata radial a ulnei), o concavitate situat superior (ce se articuleaz cu capitu-
lum numeral) iar inIerior se continu cu colul radiusului. InIerior de acesta se aIl
tuberozitatea radial (pe care se insera tendonul bicepsului brahial).
75

i t r S
Fig. 3.16. Oasele minii
/. proces stiloid radiat, 2. proces stiloid ulnar, 3. scafoid,
4. semilunar, 5. piramidal-pixiform, 6. trape:, . trape-
:oid, B. osul mare, 9. osul cu carlig, l II. metacarpiene,
11. falange proximale, 12. falange medii, 13. falange
distale.
orpul radiusului prezint
2 curburi dispuse longitudinal:
una concav anterior iar alta con
cav medial. Ambele alctuiesc
curbura pronatorie (ce permite
miscarea de pronatie). orpul
mai prezint 3 Iete: anterioar,
lateral si posterioar (pe care si .
au originea mm. antebrahiali) si
3 margini: anterioar, posterior
si interosoas.
Extremitatea distal are
Iorma unui trunchi de piramid.
Ea are o baz si 4 Iete. Baza se
numeste Iata articular carpian
si se articuleaz cu oasele scaIoid
si semilunar (ce sunt primele 2
oase carpiene). Fata lateral se
prelungeste inIerior cu procesul
stiloid radial (o puternic apoIiz
osoas). Fata medial prezint
incizura ulnar a radiusului pentru
articulatia cu extremitatea distal
a ulnei. Fata anterioar este
acoperit de tendoanele mm.
Ilexori si cea-posterioar de
tendoanele mm. extensori ai ante-
bratului.
Scheletul minii
Este format din 27 de oase asezate n 3 grupe (dinspre superior spre inIerior):
Sp, mctnciirp si Ialange (Iig. 3.16).
Carpul este Iormat din 8 oase carpiene dispuse n 2 rnduri transversale
(unul pioximal si altul distal). n primul rnd dinspre lateral spre medial se
gsesc: scafoldul, semilunarul, piramidalul si pe acesta se aIl asezat pisiformul.
In aceeasi ordine n rndul distal se aIl: trapezul, trapezoidul, osul mare si osul
cu crlig.
Mctacarpul Iormeaz scheletul palmei si reprezint primul rnd de oase
lungi ale mnii. Este Iormat dinspre lateral spre medial din 5 oase metacarpiene
numerotate de la I la V. ntre ele se gsesc spatiile interosoase. Ele se articuleaz
superior cu rndul distal de carpiene, iar inIerior cu baza Ialangei proximale.
Oasele degetelor se numesc Ialange si alctuiesc partea distal a scheletului
minii. u exceptia policelui (ce are numai 2 Ialange), restul degetelor au 3 Ialange:
proximal, mijlocie si distal.
76

12
SUPERIOR LIBER
* t
'U.
' -^
rt
i
cu
i
a
(
a
umrului (articula(ie sferoid)
Leag extremitatea liber a membrului superior de centura scapular (Iig. 3.17).
Fetele articulare sunt reprezentate de cavitatea glenoid si capul humeral.
avitatea glenoid a scapulei este concav. Ea este mrginit de labrumul gle-
noidal ce o mreste ca diametru. Pe Iata extern a labrumului se insera capsula
articular, iar Iata intern a acestuia priveste spre articulatie. apul humeral este
mai gros dect cavitatea glenoid a scapulei si este acoperit pe marginile circum-
Ierintei sale de labrumul glenoidal.
Mijloacele de unire sunt reprezentate de: a) capsula articular ce nveleste
articulatia si se insera pe circumIerinta cavittii glenoide, pe Iata extern a labrumu-
lui glenoidal si pe colul anatomic al humerusului; b) ligamentele gleno-humerale
(ce ntresc capsula); c) ligamentul coracohumeral (ce limiteaz Ilexia umrului);
d) sinoviala ce cptuseste capsula pe interior.
Articula(ia cotului '' "`'
Este o articulatie complex, ntre epiIiza distal a humerusului si epiIizele
proximale ale radiusului si ulnei, precum si ntre acestea dou din urm. Deci este
Iormat din 3 articulatii: 1) art. humeroulnar; 2) art. humeroradial; 3) art.
radipulnar. ele 3 cavitti articulare comunic ntre ele, capsula articular Iiind
comun (Iig. 3.18). , ,


Fig. 3.17. Articulatia umrului /.
clavicula, 2. acromion, 3. bursa subdeltoi-
dian, 4. deltoid, 5. recesul axilar, 6. cavitatea
glenoid, . capul humerusului, 8. diafi:a
"' humerala.
Fig. 3.18. Articulatia cotului /. humerusul, 2.
radius, 3. ulna, 4. olecran bursa
olecranian, 5. membrana interosoasa, 6.
capsula articular, . ligamentul colateral
radiat, 8. ligamentul angular, 9. tendonul bicepsu-
lui brahial,


Fetele articulare sunt reprezentate de: 1) humerus (prin trohlee si capitulum
ce sunt acoperite de cartilaj hialin); 2) radius (prin capul radial) si 3) ulna (prin
incizura trohlear). De asemenea, epiIizele proximale ale radiusului si ulnei se
articuleaz ntre ele.
Mijloace de unire: 1) capsula articular, se prinde pe humerus superior de
Iosetele radial si coronoid si olecranian, pe ulna se insera pe marginile incizurii
trohleare si apoi trece pe radius n dreptul colului anatomic al acestuia. Ea este
ntrit de mai multe" ligamente: 1) lig. colateral radial; 2) lig. colateral ulnar; 3) lig.
inelar al radiusului si 4) lig. ptrat.
Membrana interosoas a antebra(ului
Uneste cele 2 oase ale antebratului n cele 2/3 inIerioare ale marginilor
interosoase ale radiusului si urnei.
Articula(ia raioulnar distal
Este articulatia ntre cele 2 extremitti distale ale radiusului si ulnei.
Fetele articulare sunt incizura ulnar a radiusului si circumIerinta articular
a ulnei.
Discul articular este un Iibrocartilaj dispus transversal, intraarticular ntre
capul ulne si oasele piramdial si semilunar.
apsula articular se insera pe marginile supraIetelor articulare si se continu
cu cea a articulatiei radiocarpiene.
SHELETUL BAZINULUI -
t j
!
Este Iormat prin articularea n partea anterioar a celor 2 oase coxale (la
nivelul simIizei pubiene), iar posterior prin articularea lor cu sacrul. Art/orma
unui trunchi de con cu baza situat superior. :
OSUL COXAL
Este un os lat, de Iorm patrulatere, comparat cu o elice (Iig. 3.19). Orientare:
posterior marginea ce prezint o scobitur mai adnc, lateral Iata ce prezint
acetabulul si inIerior incizura de la nivelul acesteia. Fiecare coxal este Iormat din
3 oase unite la nivelul acetabulului (sutura are aspectul literei Y). AstIel, superior
se aIl ilionul Iormat dintr-un corp, ce superior si posterior se prelungeste cu aripa
osului coxal. InIero-posterior se aIl ischionul Iormat din corp si ramura acestuia.
Antero-inIerior se aIl pubisul, Iormat din corp si 2 ramuri (superioar si inIerioar).
Osului coxal i se descriu 2 Iete (lateral si medial), 4 margini (superioar, inIerioar,
lateral si medial).
7

Fata lateral prezint dinspre superior
spre inIerior; a) partea extern a aripii
osului iliac pe care se insera muschii Iesieri; b)
acetabulul ce este cavitatea ce serveste pentru
articularea cu capul Iemural n articulatia
soldului; c) gaura obturatorie se aIl n partea
inIerioar a Ietei laterale si are Iorm ovalar.
Este acoperit de membrana obturatorie. Pe
marginea superioar a gurii se aIl canalul
obturator prin care trece mnunchiul
vasculonervos obturator n drumul su spre
membrul inIerior.
Fata medial prezint dinspre superior
spre inIerior:
a) partea intern a aripii osului iliac,
la nivelul cruia se gseste Iosa iliac n care
se insera m. iliac. Fosa iliac este delimitat
inIerior de linia arcuat ce porneste poste
rior de la promontoriu, traverseaz Iata
intern a coxalului si se termin anterior la
nivelul crestei pectineale;
b) sub linia arcuat se gseste o supra
Iat patrulater ce corespunde acetabuluhri.
Marginea superioar are Iorma literei S culcat si prezint 2 buze (extern si
intern), desprtite de un interstitiu.
Marginea anterioar prezint n sens superoinIerior: spina iliac antcro-
superioar, spina iliac antero-inIerioar, eminenta ileopectinee, creasta pcctinealIl,
tuberculul pubic si creasta pubic.
Marginea posterioar prezint n sens superoinIerior. spina iliac postero-
superioar, spina iliac postero-inIerioar, mare incizur ischiatic, spina ischiatic,
mica incizur ischiatic si tuberculozitatea ischiatic.
Marginea inIerioar este Iormat din ramurile inIerioare ale ischionului si
pubisului.
oxalul prezint si 4 unghiuri corespunztoare spinei iliace antero-superioare,
postero-superioare, tuberozittii ischiaticc si tuberculului pubic.
Bazinul
Prin articularea n partea anterioar a oaselor coxale ntre ele la nivelul simIizei
pubiene, iar n partea posterioar cu sacrul, cele 2 coxale delimiteaz bazinul sau
pelvisul osos (Iig. 3.20). Acesta are Iorm de trunchi de con cu baza mare situat
superior; limita dintre bazinul mare si bazinul mic este Linia terminal, Iormat
din linia arcuat, creasta pecineal, tuberculul si creasta pubic. ele 2 linii terminale
Iormeaz strmtoarea superioar a bazinului. Marele bazin continu inIerior
79

Fig. 3.19. oxalul
/. creasta iliac, 2. spina iliac anttro-iU-
perioara, 3. spina iliac anteiv-inftrloar,
4. facies lunata, S. foxcta acitabulai,
6. inci:ur acetahular, . puhix, H, i.ichlnn
tubero:itatea i.ichiadic), 9. xpinn Ixchl-
atic, 10. marea inci:ur ischiaitic, II. .iplnu
iliac postero-inferioar, 12. spinu iliac
postero-superioar, 13. gaura Hhlunitorie

Fig. 3.2. Bazinul osos 1. canalul sacral,
2. corpul vertebrei SI, 3. articulatia
sacmiliac, 4. creasta ii iac, 5. spina iliac
antero-superioar, 6. spina iliac antero-
inferioar, . eminenta ileo-pectinee, 8.
gaura obturatorie, 9. simft:a pubian, 10.
spina ischiadic, II. coccis, 12. sacru, 13.
fosa iliac.
io 9 ii :
avitatea abdominal. Bazinul mic este mai strmt si este numit si bazin obstetrical
datorit importantei ce o are n obstetric. El are un perete anterior ce corespunde
Ietei posterioare a simIizei pubiene, 2 pereti laterali ce corespund Ietelor mediale
ale coxalelor situate sub linia terminal si un perete posterior Iormat de Iata
anterioar a sacrului si coccisului. Bazinul mic se termin la nivelul strmtorii
inIerioare Iormat posterior de coccis, lateral de ligamentele sacrotuberoase,
tuberozittile ischiatice, marginile inIerioare ale ischionului si pubisului. Anterior
se aIl Iata posterioar a simIizei pubiene. Pentru aprecierea evolutiei sarcinii
dar mai ales a nasterii, medicul trebuie s cunoasc diametrele strmtorii
superioare.
Stramtoarea superioar are urmtoarele diametre:
- Diametrele antero-posterioare (conjugate) n numr de 3: promonto-supra-
pubian 1 1, 5 cm (ntre promotoriu si marginea superioar a simIizei pubiene),
promonto-rclropubian 10,5 cm (ntre promontoriu si punctul cel mai proeminent
de pe Ia,a posterioar a simIizei) si promonto-subpubian 12 cm (ntre promontoriu
si mintiile inIerioar a simIizei).
l )iiiinclrelc transvcrse ce poate Ii: '
Irmisvcrs maxim 13,5 cm (uneste punctele cele mai ndeprtate de pe
liniile mcuate);
tiiinsveis mediu 13 cm (uneste liniile arcuate astIel nct intersecteaz
diametrul nncro-postcrior la jumtate).
- Diametrele oblice drept 12 cm si stng 12,5 cm ce unesc eminenta
ileopubian si articulatia sacroiliac de partea opus.
Stramtoarea inferioar prezint:
- Diametrul antero-posterior (cocci-subpubian) 9 cm. La nastere acest
diametru creste pn la 11,5 cm datorit nuta(iei (bascularea anterioar a bazei
sacrului si posterioar a vrIului coccisului.)
- Diametrul transver (biischiatic) 12 cm.
- Diametrul oblic 11 cm (ntre ligam. sacrococigian si jumtatea ramurii
ischiopubiene).
0
--8
SHELETUL SI ARTIULATIILE MEMBRULUI INFERIOR
f'OASlELE MEMBRULUI INFERIOR
.
i
Ui
Femurul este un os lung ce Iormeaz singur scheletul coapsei.
Orientare: extremitatea cu cap articular superior, supraIata emisIeric a
acesteia medial si marginea rugoas a corpului-posterior (Iig. 3.21).
Extremitateaproximal prezint capul Iemural, ce reprezint 2/3 dintr-o sIer.
n centrul Ietei sale articulare se gseste Ioseta capului Iemural, unde se prinde
ligamentul capului Iemural. apul Iemural ptrunde n acetabul unde se articuleaz
cu Iata lunat de pe acesta. apul Iemural se continu cu colul Iemural, ce Iace cu
diaIiza un unghi de 120-130 grade. La locul de unire ntre colul Iemural si din Ii/A
(supero-lateral) se gseste o proeminent osoas prismatic, numit.trohanterul
mare. Pe Iata superioar a trohanterului mare se aIl o depresiune numit Iosa
trohanteric. InIero-medial de marginea inIerioar a colului se aIl alt proeminent
osoas, numit trohanterul mic. ele dou trohantere sunt unite anterior de o linie
numit linia intertrohanterian, iar posterior de o creast numit creasta inter-
trohanterian.
DiaIiza sau corpul Iemural are o Iorm triunghiular-prismatic ce prezint
3 Iete si 3 margini. Fata anterioar este neted si pe ea se insera m. va'st intermediar.
Fetele posterioare, lateral si medial sunt si ele netede si sunt desprtite ntre ele
de marginea posterioar, numit linia aspr. Linia aspr este proeminent si prezint
2 buze, lateral si medial, ntre care se aIl un
interstitiu. Superior linia aspr se triIurc, iar inIerior se
biIurc. Linia de triIurcatie lateral merge pe Iata
lateral a marelui trohanter si se termin prin niste
rugozitti ce Iormeaz tuberozitatea Iesier (sau al 3-lea
trohanter). Linia de triIurcatie mijlocie se numeste linie
pectineal (pe ea se insera m. pectineu). Linia medial (sau
creasta m. vast medial) trece pe sub trohanterul mic si se
continu cu linia inter-trohanteric. Ramurile biIiircatiei
inIerioare se termin pe cei 2 condili ai Iemurului si
delimiteaz ntre ele Iatapoplitee a Iemurului.
EpiIiza distal este mai voluminoas si prezint 2
proeminente numite condilii Iemurali, unul lateral si altul
medial, n partea anterioar a epiIizei se aIl Iata
patelar (pentru articulatia cu patela). ei 2
condili sunt desprtiti posterior de o depresiune
numit Iata intercondilian n care se prind ligam.
ncrucisate ale genunchiului. Pe Ietele externe ale
celor 2 condili se aIl cte o proeminent numit
epicondil.
6 Anatomia si Iiziologia omului cd. 116
-
Fig. 3.21. Femurul
1. cap femural. 2. col femural, 3. tro-
hanter mic, 4. trohanter mare, S. diafi:a,
6. fosa patelar, . condil medial, 8. fosa
intercondilian, 9. condil lateral, 10. epi-
condil medial, 11. epicondil lateral.
81
ondilul medial este mai voluminos si mai
cobort dect cel lateral. Datorit acestei dispozitii
Iemurul Iormeaz cu tibia un unghi de 170-175 de
grade. nd unghiul scade pn la 145 grade apare
genu valgum (picioare ,n X"), n situatia n care
condilul medial este egal sau mai mic dect cel lateral,
apare deIormatia numit genu varum (picioare n
,o").
Tibia si fibula Iormeaz cele 2 oase ale
scheletului gambei (Iig. 3.22).
Tibia se orienteaz: anterior marginea cea mai
ascutit a diaIizei, inIerior extremitatea cea mai putin
voluminoas, iar medial apoIiza acestei extremitti.
Tibia este un os lung asezat n partea medial a
gambei si prezint elementele expuse n continuare.
EpiIiza proximal este voluminoas si de
Iorm patrulater cu axul mare transversal. Ea
este Iormat din cei 2 condili lateral si medial.
Fiecare condil prezint cte o Iat articular
superioar (pentru condilii Iemurali), ntre cele 2
supraIete articulare se gseste o proeminent
osoas numit eminenta intercondilian, Iormat
din 2 tuberculi intercondilieni, unul medial si altul
lateral. Anterior si posterior de eminent, ntre supraIetele articulare se aIl cte o
depresiune: aria intercondilian anterioar si aria intercondilian posterioar, n care
se insera ligam. ncrucisate ale genunchiului. Pe Iata lateral a condilului lateral
se gseste Iata articular pentru Iibula. Fata anterioar a extremittii superioare
a tibiei prezint o proeminent numit tuberozitatea tibiei.
orpul tibiei este de Iorm prismatic, cu 3 Iete si 3 margini. Fata medial
este sub piele si se poate palpa n ntregime. Fata lateral inIerior este convex si
pe ea alunec tendoanele mm. extensori. Fata posterioar prezint superior o linie
oblic numit linia m. solear. InIerior de aceasta, Iata posterioar este mprtit de
o creast vertical n 2 zone: medial pentru insertia m. Ilexor lung al degetelor si
alta lateral pentru m. tibial posterior. Marginile sunt: anterioar ce se poate palpa
n ntregime sub piele, medial si lateral sau interosoas.
EpiIiza distal este mai putin voluminoas si are Iorm prismatic. Fata
anterioar este neted si pe ea alunec tendoanele mm. extensori ai degetelor. Fata
posterioar prezint un sant pentru muschiul Ilexor lung al halucelui. Fata lateral
prezint incizura Iibulei (pentru articulatia cu extremitatea distal a Iibulei). Pe
Iata inIerioar se gseste Iata articular inIerioar pentru articulatia cu talusul.
Fata medial prezint o apoIiza osoas numit maleola medial ce se articuleaz
cu talusul. Ea prezint posterior santul maleolar prin care trec n plant tendoanele
m. tibial posterior si m. Ilexor lung al degetelor.
82
8
Fig. 3.22. Oasele gambei /. eminenta
intercondilian, 2. condil median, 3.
condil lateral, 4. tubero:itatea tibiei, 5.
marginea anterioar a tibiei, 6.
maleola medial tibial), . maleola
fibular lateral), 8. capul fibulei, 9.
diafi:a fibulei.
Fibula este al 2-lea os al scheletului
gambei, situat lateral de tibie. Orientare:
inIerior extremitatea turtit a osului, medial
supraIata articular a acesteia, iar posterior
marginea cu un sant a acestei extremitti.
Extermitatea proximal prezint capul
Iibulei ce are Iorm piramidal si prezint
medial Iata articular a capului Iibulei,
pentru condilul lateral al tibiei. apul
prezint o apoIiz osoas numit vrIul
capului Iibulei. La limita inIerioar a capu-
lui Iibulei se gseste colul Iibulei. orpul
Iibulei prezint 3 Iete o lateral, medial si
posterioar) si 3 margini (anterioar,
posterioar si interosoas). Extremitatea
distal se prelungeste lateral si inIerior cu
maleola lateral sau Iibular. Pe Iata ei
medial se gseste Iata articular maleolar
(pentru talus).
ARTICULAIILE MEMBRULUI INFERIOR
Articulatiile membrului inIerior, n comparatie cu cele ale membrului supe-
rior, sunt mai solide si mai bine dezvoltate. Solicitrile deosebite apar datorit
statiunii bipede, prin sustinere vertical a greuttii corpului mpotriva gravitatiei,
si duc la dezvoltarea mare a aparatului capsuloligamentar.
83


Fig. 3.23. Oasele piciorului /. talus,
2. calcanteu, 3. navicular, 4. cuboid, 5.
cuneiform lateral, 6. cuneiform inter-
medi ar, . cuneiform medial, 8. meta-
tarsiene, 9. falangeproximale, I. falange
medii, 11. falange distale.
Scheletul piciorului
Este Iormat de 26 de oase asezate n
3 grupe: tars, metatars si Ialange (Iig. 3.23).
Tarsul. Este Iormat din oase mai
voluminoase si puternice datorit solicitri-
lor crescute n statiunea biped. El este
Iormat din talus, calcaneu, navicular,
cuboid si oasele cuneiforme medial,
intermediar si lateral.
Metatarsul este Iormat din 5 oase metatarsiene ce se articuleaz proximal
cu tarsul si distal cu Ialangele. Ele prezint un corp (cu 3 Iete si 3 margini) si o
baz proximal.
Falangele Iormeaz scheletul degetelor si sunt cte 3 pentru Iiecare deget,
cu exceptia halucelui (ce are numai 2).

l
Fig. 3.24. Articulatia coxo-Iemural
I. femur, 2. tmhanter mare, 3. ligamentul ilio-
femural, 4. ligamentul pubqfemural, 5. gaura
obturatorii.
Fig. 3.25. Articulatia coxo-Iemural
1. femur, 2. tmhanter mare, 3. cap femural,
4. gaura obturatorie, 5. ligamentul capului
femural, 6. labrum acetabular, . capsula
articulatiei coxal.
Articula(iile centurii pelvine
Oasele centurii pelvine posed articulatii cu mobilitate extrem de redus.
ele dou coxale se apropie pe linia median, anterior Iormnd simIiza pubian,
iar posterior se articuleaz cu Ietele auriculare ale sacrului, Iormnd articulatiile
sacro-iliace drcupt si stng.
Simli/.a pubian -- este Iormat prin articularea Ietelor simIizare ale pubelui,
ntre cure se interpune un Iibrocartilaj, numit discul interpubian, ce solidarizeaz
cele dniiIl oase.
Articulatia sacro-iliac - este realizat ntre Ietele auriculare ale sacrului si
ai l e douIl oase iliace, unite ntre ele prin ligamente sacro-iliace interosoase. apsula
uilicuhirA este ntrit la supraIat de ligamentele sacro-iliace anterioare si posterioare.
Articula(ia yoldului (art. coxo-femural)
Este o articulatie de tip sIeroidal situat la rdcina membrului inIerior. Ea
se reali/.cn/ ntre capul Iemural si acetabul, Iiind o articulatie cu conducere
ligamentul Ii (IIg. 3.24; Iig. 3.25).
l'c,cle articulare sunt capul Iemural si acetabulul. n jurul acetabulului se
aIl un Iibrocurlilaj inelar cu rol n a-i mri adncimea pn la 2/3 de sIer, numit
labru acclabular.
Mijloace de unire sunt reprezentate de capsula articular, ce are baza mare
inserat pe circumIerinta acetabulului, iar baza mic se insera pe linia inter-
trohantcric si pe Iata posterioar a colului Iemural. apsula articular este ntrit
de urmtoarele ligamente: 1) ligam. ilioIemural (pe Iata anterioar a articulatiei n
4

Iorm de evantai). El limiteaz extensia coapsei
pepelvis; 2) ligam. puboIemural, ce este inserat tot
anterior de artic. soldului dar are insertie mai
mare. Limiteaz adductia si rotatia lateral. 3)
ligam. ischioIemural. El limiteaz rotatia lateral
si adductia Iemurului. 4) zona orbicu-lar, numit
si lig. inelar, este o condensare a Iibrelor
proIunde ale capsulei; 5) ligamentul capului
Iemural, ce este ntins ntre Iosa capului Iemural si
Iosa acetabular.
Articula(ia genunchiului
Este articulatia dintre condilii Iemurali,
patela si condilii tibiali. Incongruenta dintre Ietele
articulare este completat de cele dou meniscuri, de
Iorma literei , unul medial si altul lateral.
Meniscurile sunt soldiare cu condilii tibiali si
alunec pe Ietele articulare ale condililor
Iemurali. Articulatia este nvelit de o capsul
articular, n interiorul creia se aIl liga-
mentele ncrucisate anterior si posterior (Iig. 3.26).
Anterior de capsula articular se aIl ligamentul rotulian, medial si lateral se
aIl retinaculele rotulei si ligamentele colaterale tibial si Iibular, iar posterior liga-
mentele poplitee oblic si arcuat. Articulatia genunchiului este un troho-gingliin cu
conducere ligamentoas. Miscrile principale sunt de Ilexie si extensie (ce au loc
n jurul unui ax transversal ce trece pvin condilii Iemurali), rotatie intern si externa
(n jurul unui ax vertical ce trece prin condilul medial) si nclinatia lateral minim.
Articula(ia tibio-fibular
ntre tibie si Iibul exist dou articulatii: una superioar (ntre condilul Interni ni
tibiei si capul Iibulei) si una inIerioar (ntre cele dou epiIizc distale nlc libiei si Iibulci).
DiaIizele celor dou oase sunt legate pe toat ntinderea prin membrului mlcrosoiisrt,
Articula(ia talo-crural
Este articulatia dintre epiIizele distale ale tibiei si Iibulei eu Irohlee osului
talus. Maleola medial (tibial) si cea lateral (Iibular) Iormeaz tnlrc ele uit p,iu
concav n care ptrunde talusul. Articulatia prezint capsul articular, tnlAi IlIl de
ligamentele colaterale lateral, medial.
Articulatia talo-crural, Iiind un ginglim, are un singur griul de libertate,
Miscrile posibile sunt de Ilexie dorsal (piciorul se apropie de gnmbIl) Ii Ilexie
plantar (piciorul se deprteaz de gamb).
0
Fig. 3.26. Articulatia genunchiului /.
condil mediu femur, 2. condil lateral
femur, 3. ligament colateral tibial, 4. liga-
mente incruciate anterior/posterior,
5. menise medial, 6. menise lateral, . liga-
ment fibular lateral, 8. tibie, 9.fibula,
10. membrana interosoas.
Articula(ii intertarsiene
Format de articulatia subtalar. Anatomic aceasta este Iormat de o articulatie
anterioar talo-calcaneo-navicular si alta posterioar talo-calcaneean. Fiecare
prezint cte o capsul articular. Functional ele Iormeaz o singur articulatie,
numit articulatie subtalar, ntrit de ligamente puternice. Miscrile posibile sunt
de pronatie sau eversiune si supinatie sau inversiune a piciorului. De asemenea
mai pot avea loc miscri de adductie si abductie ale piciorului.
La nivelul piciorului mai exist si articulatia mediotarsian, tarso-meta-
tarsian, metatarsoIalangian si interIalangian.
ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMUL ARTICULAR
MORFOLOGIA ARTIULATIILOR. LASIFIARE
Artrologia are ca obiect de studiu articulatiile.
Segmentele osoase sunt legate ntre ele, ctre extermitti, prin prti moi,
participnd la Iormarea articulatiilor.
Dup gradul de mobilitate articulatiile functurae ossium) se mpart n:
- articulatii mobile - diartroze;
- articulatii semimobile - amIiartroze;
: - articulatii Iixe - sinartroze.
SINARTROZELE
Sunt articulatii Iixe sau cu mobilitate extrem de redus. Se ntlnesc la nivelul
craniului. Ele se clasiIic, n Iunctie de procesul de osiIicare prin care s-au Iormat
oasele articulate, n:
1. Sincondroze - sunt rezultatul unei osiIicri cartilagionoase. SupraIetele
articulare sunt plane si contin ntre ele o lam de tesut cartilaginos aderent la
ambele supraIete articulare. Lama cartilaginoas Iixeaz cele dou oase, iar periostul
trece de pe un os pe altul si ntreste articulatia (exemplul articulatia sIeno-
occipital).
2. Sindesmozele - contin la nivelul supraIetelor articulare tesut conjunctiv
Iibros care a Iost respectat n timpul osiIicrii. Periostul trece de pe un os pe altul
si ntreste articulatia. Majoritatea sindesmozelor se ntlnesc la nivelul craniului
si poart numele de suturi. Exist mai multe varietti de suturi:

a) sutura serata (dintat) la care marginile articulare iau aspectul dintilor de
Ierstru si se ntreptrund (exemplu articulatia Ironto-parietal);
b) sutura scuamoas (solzoas) n care o suraIat este tiat oblic ntr-un
sens, cealalt este oblic n sens opus (exemplu articulatia temporo-parictal);.
86
c) sutura plan (armonic) - supraIetele articulare sunt liniare (exemplu
articulatiile intemazale);
d) sutura schindile:ic - este o simIibroz realizat de o creast osoas care
ptrunde ntr-un jgheab osos (exemplu articulatia sIeno-vomerian);
e) gomfo:a - unul din oase este scobit, iar cellalt os ptrunde n el ca un cui.
ntre cele dou oase exist un ligament de legtur (exemplu articulatia dintilor).
Suturile craniului
Existenta suturilor asigur craniului un oarecare grad de elasticitate. Modul lor
de alctuire explic de ce n traumatismele capului nu se produce desIacerea suturilor
ci mai degrab se Iractureaz oasele craniului. ele mai importante suturi sunt:
- sutura coronalis (Irontoparietal) uneste scuama Irontalului cu marginile
anterioare ale oaselor parietale;
- sutura lambdoides (occipito-parietal) uneste scuama occipitalului cu
marginea posterioar a parietalelor;
-sutura sagital (interparietal) uneste marginile superioare ale celor don.i
oase parietale. Are o extremitate anterioar n contact cu sutura coronar si uliu
posterioar n contact cu sutura lambdoid.
AI^lFIARTROZELE
(ARTIULATIILE SEMI-MOBILE)
Prezint supraIete articulare si mijloace de unire.
SupraIetele articulare sunt plane sau usor excavate si tapetate de cartilaj ar-
ticular. Ele nu au cavitate aricular. Mijloacele de unire sunt:
a) ligamentul interosos, un Iibrocartilaj care ocup tot spatiul dintre supraIetele
articulare;
b) ligamentele externe sunt bezi conjunctive rezistente, care iau aspectul
unei capsule articulare care are portiuni mai ngrosate.
Varietti:
1. Sincondroze - sunt articulatii tranzitorii la care supraIetele articulare sunt
unite printr-un cartilaj hialin (exemplu sincondroza pieselor care acltuiesc coxalul).
2. SimIize ntre oase exist tesut Iibro-cartilaginos de continuitate cu Iorm
de disc (exemplu articulatia ntre oasele pubiene).
DIARTROZELE
(ARTIULATII MOBILE)
Sunt articulatii complexe alctuite din:
I: supraIete articulare;
II: mijloace de unire si
III: mijloace de alunecare.
7
I. Suprafa(a articular - reprezint acea portiune a osului care intr n con
tact imediat cu alt os sau cu celelalte componente ale articulatiei. SupraIetele
articulare sunt netede si net delimitate, Iie de santuri (exemplu capul humerusului),
Iie de margini proeminente (exemplu acetabulum). SupraIetele articulare sunt
tapetate de cartilaj articular hialin care se muleaz pe ele, le apr de erodare si
atcnuca/. socurile. artilajul articular este lipsit de vascularizatie. Portiunea lui
marginal primeste vase din vecintate. Nu se cicatrizeaz si nu regenereaz. Rezist
mai bine dect tesutul osos la Iactorii agresivi. Atunci cnd articulatia este
imohili/al, cartilajul hialin suIer un Ienomen de Iibrozare ca reactie la lipsa
excitatiilor mecanice din timpul miscrilor.
Atunci cnd supraIetele articulare nu concord perIect, Iie pentru c una din
supraIete este mai mic dect cealalt, Iie pentru c ele nu se muleaz perIect,
stabilirea concordantei se realizeaz prin prezenta unui Iibrocartilaj articular.
Acesta poate Ii:
a) Iibrocartilaj de mrire - se dispune ca un cadru pe marginile supraIetelor
articulare mai mici, se ridic ca o margine proeminent si permite o bun receptare
a supraIetei articulare opuse (exemplu Iibrocartilajul cavittii glenoide care mreste
si adnceste cavitatea glenoid a scapulei). Fibrocartilajul de mrire are o Iorm
prismatic triunghiular cu trei Iete - una aderent la supraIata articular si o Iat
care priveste spre cavitatea articular.
b) Iibrocartilajul cu rol de restabilire a concordantei celor dou supraIete
articulare se prezint sub dou Iorme:
- discul intraarticular;
- mcniscLil intraarticular;
iacul intraarticular este o lam Iibrocartilaginoas. interpus ntre dou
supraIete articulare pe care le separ complet. SupraIetele articulare nu intr n
conlacl nemijlocit (exemplu discul articulatiei temporo-mandibulare).
Mcnisail intraarticular este o lam Iirbocartilaginoas incomplet, interpus
ntre dou supraIete articulare. Fibrocartilajul prezint un oriIiciu, iar la nivelul
ori Iinului cele dou supraIete tapetate de cartilaj articular intr n contact (exemplu
ui l iruliitiii j.',numcliiului).Meniscurile se insera numai pe una din supraIetele articulare,
prin i-xlmniltilc lor si sunt, astIel, partial mobile. Sunt vascularizate si inervate.
II, Mijloacele de unire sunt reprezentate de:
n capsula articular;
li ligmcntc; muschi;
presiune atmosIeric.
a. Capsula articular este o Iormatiune conjunctivo-Iibroas care se dispune
ca un manson si nveleste supraIetele articulare. Dac capsula se insera pe marginea
supraIetelor articulare, n acele articulatii sunt permise miscri cu amplitudine mic.
Dac se insera la distant de supraIetele articulare, atunci miscrile vor avea
amplitudine mare. apsula articulatiilor cu mobilitate mare-este subtire, n timp ce
n articulatiile cu miscri reduse, este groas. apsulele sunt bogat vascularizate si
inervate.
....., t,, i.**,i, i t i 'Oj11r*j,
b. Ligamentele artlcuUrc suni lu-n/i Iibroase care se insera pe oasele
articulate ntre clc mentinnd contactul nlrc supiaIctele articulare. Dup pozitia
lor pot Ii: ligamente cupxularc (se prc/inli'i c a ngrosati ale capsulei), ligamente
interosoase (se ntind ntre supraIetele artirulaie), ligamente la distant (nu intr
n contact cu capsula articular).
c. Muychii sunt clemente active ale aparatului locomotor care, prin insertiile
lor pe oasele articulate ntre ele, mentin contactul dintre supraIetele articulare.
d. Presiunea atmosferic actionea/ prin diIerenta de presiune pe supraIata
articular si pe supraIata segmentului n care este ase/at articulatia.
III. Mijloacele de alunecare sunt:
a) membrana sinovial;
b) lichidul sinovial.
a. Membrana sinovial este o lam subtire, neted si lucioas care tapeteaz
intim supraIat interioar a capsulei de care ader, astIel nct cavitatea articular
devine un spatiu virtual delimitat de membrana sinovial. De pe Iata extern a
sinovialei se desprind dou categorii de prelungiri:
- Iundurile de sac care herniaz printr-un oriIiciu mic al capsulei si se dispun
n jurul tendoanelor musculare Iavoriznd alunecarea;
- Ioliculii care se insinueaz ntre ligamentele articulare.
Prelungirile interne sunt ciucurii si vilozittile sinoviale care umplu cavitatea
articular acolo unde ea nu este virtual. Este bogat vascularizat si are putere
redus de absorbtie.
b. Lichidul sinovial se gseste n cantitate redus (1-3 ml) n cavitatea
articular. Este direct responsabil de lubriIierea supraIetelor articulare. Se Iormeaz
din transsudatul de lichid plasmatic care ajunge n articulatie trecnd prin peretii
capilarelor perisinoviale, ct si din produsele de descuamatie a sinovialei si a
cartilajelor articulare care se Ireac n timpul miscrilor. .. ,
;

Clasificarea diartrozelor
Se clasiIic n Iunctie de Iorma supraIetelor articulare care conditionezi
variabilitatea, amplitudinea si directia miscrilor.
a) nartro:e (articulatii sIeroide) sunt cele mai mobile din cnranism. n ele
se execut miscri variate de amplitudine mare. Una din supralcirK ,n iinilure M6
Iorma unui segment de sIer, iar cealalt supraIat are Iorma um-i .ivitIlti Ctrt
receptioneaz segmentul de sIer (exemplu articulatia coxo-Icmmala i
b) ondilartro:e (articulatii condilare) - permit executarea de miscri vari
ate cu amplitudine mic. O supraIat articular este reprezentat de un roiulil, Jur
cealalt de o cavitate care receptioneaz condilul (exemplu articulatia u-mpom-
mandibular).
c) Trohleartro:e - permit miscri putin variate, dar cu amplitudine mure. O
supraIat articular are Iorma unui scripete (trohlee), iar cealalt este o cavitM
care receptioneaz trohleea (exemplu articulatia tibio-astragalian).
89
d) Trohoide - permit eIectuarea doar a miscrilor de rotatie. O supraIat
articular are Iorma unui cilindru gol, ostcoIibros, iar cealalt Iorma unui cilindru
plin osos (exemplu articulatia radioulnar proximal).
e) rticulatiile prin imbuctur reciproc selaris) - permit miscri variate de
amplitudine redus, cu exceptia rotatiilor. O supraIat articular este concav ntr-un
plan si convex n alt plan, iar cealalt supraIat articular se muleaz pe aceasta.
MISRILE ARTIULATIILOR
CLASIFICAREA MI$CRILOR
Muschii, contractndu-se, iau punct Iix pe unul din oase si mobilizeaz cellalt
os care se deplaseaz n jurul unor linii imaginare numite axe articulare. Axul de
miscare reprezint linia imaginar situat ntr-un anumit plan n jurul cruia unul
din segmentele osoase se deplaseaz Iat de cellalt. Axul articular nsumeaz
totalitatea punctelor care nu se deplaseaz n timpul miscrii si care reprezint prin
urmare centre de rotatie. Miscrile se clasiIic n raport cu planul anatomic n care
este dispus axul de miscare, n plan Irontal se execut Ilexia si extensia, n plan
sagital abductia si adductia. n mai multe planuri circumductia, iar n axul lung al
segmentului, rotatia.
Flexia yi extensia se execut n jurul unui ax transversal. Flexia reprezint
ndoirea Iat de pozitia initial ortostatic, iar extensia reprezint revenirea la pozitia
ortostatic. Flexia umrului se numeste anteproiectie sau anteductie, extensia
umrului - retroproiectie sau retroductie.
Miscrile cu axul n plan sagital sunt abduc(ia - segmentul se ndeprteaz
de planul sagital al corpului, si adduc(ia segmentul se apropie de planul sagital
al corpului.
Circumduc(ia este miscarea care se execut concomitent n mai multe planuri.
Segmentul descrie un con cu baza mai mare sau mai mic, vrIul Iiind reprezentat
de axul articulatiei.
Rota(ia se execut n jurul axului lung al segmentului mobil. La antebrat
rotatia intern poart numele de pronatie, rotatia extern - supinatie.
Grade normale de libertate a miycrilor
n raport cu celei trei planuri ale spatiului, o articulatie poate executa una sau
mai multe tipuri de miscri. In Iunctie de gradul de libertate a miscrilor, articulatiile
se clasiIic n:
1. Articulatii cu un singur grad de libertate (uniaxiale); sunt:
a) articulatii plane, care permit numai miscri de alunecare;
b) articulatii cilindroide, care permit doar miscrile de rotatie.
2. Articulatii cu dou grade de libertate; permit miscrile de Ilexie-extensie,
abductie-adductie. Sunt articulatiile elipsoidale si articulatiile selare.
90
3. Articulatii cu trei grade de libertate; permit miscrile de Ilexic-extensie,
abductie-adductie, rotatie, circumductie. n aceast categorie intr articulatiile
sIeroidale care sunt cele mai mobile.
sIeroidale care sunt cele mai mobile.
Tipuri de miycri n articula(ii i
Miscrile de Ilexie-extensie, abductie-adductie, rotatie se reduc n interiorul
articulatiei la trei tipuri de miscri:
- alunecare - prin care ntelegem deplasarea prin translatie a unei supraIete
articulare peste alta (exemplu articulatiile intercarpiene);
- rostogolire - una din supraIete se deplaseaz ca o roat pe cealalt supraIat
articular (exemplu genunchiul);
- invartire o supraIat articular execut o miscare de rotire n jurul unui
ax (exemplu articulatia atlanto-axoidian median).
BIOMECANICA PRINCIPALELOR ARTICULAII ALE CORPULUI
Biomecanica articula(iilor coloanei vertebrale
n articulatiile coloanei se pot executa miscrile de Ilexie-extensie, nclinatie
lateral n jurul unei inIinitti de axe orizontale. Pentru miscarea de Ilexie si extensie
axul miscrii este dispus orizontal si transversal. Pentru miscarea de nclinare lateral
sau axul miscrii este dispus orizontal si sagital. Rotatia se realizeaz n jurul unui
ax vertical care trece prin centrul discului intervertebral. ircumductia este miscarea
rezultat din executarea alternativ a miscrilor precedente.
Biomecanica articula(iei umrului
Articulatia umrului este o diartroz sIeroidal. SupraIetele articulare sunt
capul humeral si cavitatea glenoid a scapulei. Este cea mai mobil dintre
articulatiile corpului, n articulatia umrului se pot Iace miscri de Ilexie (proiectia
bratului nainte), extensie (proiectia bratului napoi), adductie (apropierea bratului
de corp), abductie (ndeprtarea bratului de corp), rotatie (medial si lateral) si
circumductie.
Flexia si extensia se execut n jurul unui ax transversal care trece prin centrul
cavittii glenoide si tuberculul mare al humerusului. Flexia este eIectuat de
muschiul deltoid (cel mai puternic Ilexor), biceps si muschiul pectoral mare.
Extensia este eIectuat de muschiul rotund mare, m. latissimus dorsi si m.
triceps brahial.
Abductia si adductia se eIectueaz n jurul unui ax sagital (anteroposterior)
care trece prin capul humeral. Abductia este realizat pn cnd bratul este dus n
pozitia orizontal de muschiul deltoid si muschiul supraspinos. Peste orizontal
91
continuarea miscrii este posibil prin bascularea scapulei. Adductia se realizeaz
prin contractia muschiului pectoral mare, captul lung al tricepsului, m. rotund
mare, m. latissimus dorsi. i
Rotatia se realizeaz n jurul unui ax vertical care trece prin centrul capului
humeral.
Rotatia medial este Icut de muschiul subscapular, muschiul pectoral mare,
m. deltoid, m. rotund mare. Rotatia lateral este executat de m. inIraspinos, m.
rotund mic si Iibrele posterioare ale deltoidului.
ircumductia nsumeaz succesiv combinarea miscrilor de Ilexie-extensie,
abductie-adductci, rotatie lateral-rotatie medial; este o miscare conic cu vrIul
ndreptat spre cavitatea glenoid.
Biomecanica articula(iei cotului
n articulatia cotului se Iac miscri de Ilexie-extensie a antebratului, rotatie
lateral sau supinatie si rotatie medial sau pronatie. SupraIetele articulare sunt pe
de o parte trohleea humeral si capitulum humeral, iar pe de alt parte incizurea
trohlear a ulnei si Ioseta capului radial. Articulatia cotului este alctuit din
articulatia dintre humerus si oasele antebratului (articulatia humero-antebrahial)
n care se Iac miscri de Ilexie si extensie si din articulatia radioulnar superioar
ntre radius si uln, n care se execut miscri de rotatie.
Axul Ilcxiei si extensie este un ax transversal care trece prin cei d' ~i epicondilii ai
humcrusului. Muschii Ilexori ai antebratului pe brat sunt muschiul b :eps brahial,
brahial si muschiul brahioradial. Extensia este realizat n principal de muschiul
triceps brahial Se rnnsidcr c miscarea de pronatie si suplinatie este o miscare de
rolii,ic l'.ii se o.' nia n jurul unui ax vertical care trece prin mijlocul cupusoarei
riidiuli
1
, M- nuli i . ' i ~i .1 diagonal n jos si atinge stiloida ulnar. Supinatia - antebratul
ui piiliuii umilii i.isuccstc n aIar. Miscarea este executat de muschiul biceps
liinliuil, siipiimloi iluluctor lung al policelui si extensor lung al policelui. Pronatia
tliiNiil iiiiiiiiii iv.ir ioni spre nainte. Miscarea este eIectuat n principal de muschiul
pIllnil pionului, rotund pmiiiitor, Ilexor si extensor radial al carpului.
Hlomccanica articula(iei yoldului
Ailiniln,ia soldului este o articulatia cu trei grade de libertate n care se pot
eIectua llc.xic, extensie, abductic, adductie, rotatie, circumductie.
SupraIetele articulare sunt capul Iemural si acetabulurn, cavitatea semisIeric
de pe lata Literal a coxalului.
l'lcxiu este miscarea prin care coapsa se apropie de peretele anterior al
abdomenului. Extensia este miscarea prin care coapsa se ndeprteaz de peretele
abdominal anterior. Flcxia si extensia se execut n jurul unui ax transversal care
trece prin centrul de curbur al capului Iemural. Flexia este realizat de muschii
Ilexori situati anterior de axul de miscare - m. iliopsoas, m. tensor al Iasciei lata,
m. sartorius, m. drept Iemural. Extensia este Icut de muschii extensori situati
posterior de axul de miscare; m. Iesier mare, m. adductor mare, m. semitendinos.
92
Abductia si adductia se Iac njurai unui ax sagital care trece prin centrul de
curbur al capului Iemural. Miscrile se Iac n plan Irontal. Adductia este reali/nil
de muschii situati medial sau inIerior de axul de miscare - m. adductor marc. m.
adductor lung, m. adductor scurt, m. Iesier mare, m. gracilis, m. pcclincu.
Abductia este realizat de Iesierul mijlociu, Iesierul marc, m. Icnsor ni l'nciel
lata, m. Iesier mijlociu, m. priiIorm. Rotatia lateral si medial se Iac n jurul unui
ax vertical care trece de sus n jos prin central de curbur al capului (cinului
Miscrile se Iac n plan transversal. Rotatia lateral este realizai! de m, l'eniPi
mare, Iesier mijlociu, m. obturator intern, mm. gemeni, m. iliopsons. RolH,ia ittetllniA
este realizat de Iibrele anterioare ale muschiului Iesier mic, m. tensor ttl Itueisi
lata, m. drept Iemural.
ircumductia este o miscare complex care se realizeaz in planuri lueeeiivt
apul Iemurului se nvrte n cavitatea acetabular, cpiIi/,H diitnlA ilenei le un etru,
iar diaIiza un con.
Biomecanica articulatiei genunchiului
;

Este cea mai mare articulatie a corpului uman. Unejte epiIlza inIerioara l
Iemurului cu epiIiza superioar a tibiei. Este o candilartroz. tn articulatii) genunchiu-
lui se Iac miscri de Ilexie-extensie, rotatie medial si lateral. Floxia si cxleniia
se Iac n jurai unui ax transversal care trece prin condilul Iemural. Flcxia eite
miscarea prin care Iata posterioar a gambei se apropie de Iata posterioar a coapsei,
Muschii Ilexori sunt: m. biceps Iemural, semitendinos, semimcmbranos, croitor,
gracilis, gastrocnemian.
Extensia este miscarea prin care Iata posterioar a gambei se deprteaz de
coaps. el mai puternic extensor este muschiul cvadriceps Iemural apoi muschiul
tensor al Iasciei lata. Rotatia se reali:ea: numai cu gamba Ilectat. Axul miscrii
este vertical si trece prin eminenta intercondilian. Rotatia lateral este eIectuat
de bicepsul Iemural, muschiul tensor al Iasciei lata, m. gastrocnemian lateral. Rotatia
medial este eIectuat de croitor, gracilis, semitendinos, semimebranos, popliteu,
gastrocnemian medial. ~
4.
MIOLOGIE
ASPECTE GENERALE PRIVIND SISTEMUL MUSCULAR
FORMA MUSHILOR
Muschii sunt alctuiti dintr-un corp, numit pntece sau venter, si dou
extremitti ce se continu cu tendoane prin care se prind de oase. Exist muschi ce
prezint dou corpuri musculare, si se numesc muschi biventeri. Dup dimensiuni
si directia Iibrelor exist: muschi lungi (ce se gsesc mai ales la nivelul
extremittilor, se contract mai repede si produc miscri ample), muschi lati (se
aIl de obicei n peretii cavittilor trunchiului, de exemplu muschii lati ai
abdomenului), muschi scurti (sunt muschi de eIort cu Iort de contractie mare),
muschi circulari (ce se dispun n jurul oriIiciilor, Iormnd sIinctere, de exemplu
sIinctcrul anal). Dup directia Iibrelor musculare Iat de tendon, exist muschi cu
Iibre drepte, cum sunt majoritatea muschilor scheletici, muschi cu Iibre oblice
numiti muschi penati, ce la rndul lor pot Ii uni- sau bipenati. Fiecare muschi
scheletic prezint cte un capt de origine si altul de insertie. aptul de origine
este acela ce se Iixeaz pe osul ce rmne nemiscat (si reprezint punctul Iix al
muschiului), iar captul de insertie este acela ce se Iixeaz pe osul ce se deplaseaz
n timpul contractiei (si reprezint punctul mobil al osului). Exist muschi ce au un
singur capt de insertie si 2, 3 sau chiar 4 capete de origine (cum sunt muschii
biceps brahial, triceps brahial, sau cvadricepsul Iemural).
STRUTURA MUSHIULUI SHELETI
orpul muscular este alctuit din Iibre musculare striate, tesut conjunctiv n
care se gsesc vase si nervi. Fiecare Iibr muscular este nvelit de o teac de
tesut conjunctiv numit endomysium, ce se sprijin pe sarcolema Iibrei musculare,
Iormnd o retea ce solidarizeaz Iibrele musculare ntre ele. n grosimea muschiului,
Iibrele musculare se grupeaz n Iascicule primare, secundare, sau tertiare (dac
muschiul este mai gros). Tesutul conjunctiv ce nconjoar Iasciculele musculare
se numeste perimysium intern. El este strns legat de o membran conjunctivo-
elastic ce nveleste la supraIat ntregul muschi, numit perimysium extern.
94
Unitatea microscopic a muschilor striati este Iibra muscular striat. Aceasta
este un sincitiu celular cu mai multi nuclei. Membrana Iibrei musculare se numeste
sarcolem; ea nveleste nucleii Iibrei nconjurati de sarcoplasm, ce este rezervorul
de energie chimic al mioIibrilelor.
MioIibrilele sunt diIerentieri ale sarcoplasmei caracteristice Iibrei musculare
striate. Ele prezint, de-a lungul lor, striatii transversale Iormate de suprapunerea
unor discuri clare si ntunecate care alterneaz ntre ele. Discul clar este strbtut
transversal de o band ntunecat, ce se uneste cu banda celorlalte mioIibrile, strbate
sarcoplasm si se prinde pe sarcolem. Aceast band este numit stria aipici sau
membrana Z. Ea are rol n solidarizarea mioIibrilelor n timpul contractiei, n discul
ntunecat se observ n timpul contractiei o band clar numit stria Henscn ce
este strbtut de o membran ntunecat numit membrana M. Segmentul mio-
Iibrilei cuprins ntre 2 membrane Z consecutive se numeste sarcomer. El reprezinti!
unitatea Iunctional, contractil, a mioIibrilelor.
INERVATIA MUSHIULUI SHELETI
ntre muschi si sistemul nervos este o strns legtur Iunctional. Tonusul,
contractia si sensibilitatea muschiului se datoresc sistemului nervos. Muschii nu
inervatie motorie, senzitiv si vegetativ. Fibrele vegetative simpatice si pura
simpatice ajung la Iibra muscular pe calea plexurilor perivasculare. Fibrele motorii
ajung la muschi si Iormeaz la nivleul perimysiumului intern plexuri nervoase, din
care pleac ramuri la Iibra muscular, unde Iormeaz placa motorie. La nivelul
acestei plci, axonul si pierde teaca de mielin, ptrunde sub sarcolem si d
ramiIicatii scurte nconjurate de sarcoplasm. Fibrele senzitive ajung sub Iorma
terminatiilor libere sau Iormeaz Iusurile neuromusculare. De la Iusuri pornesc
spre scoarta cerebral stimuli privind gradul de contractie si tonusul muscular. Tot
de aici pornesc spre scoart stimuli kinestezici (ce inIormeaz sistemul nervos de
pozitia segmentelor corpului) sau stimuli durerosi.
TIPURI DE ONTRATIE MUSULAR
Exist 2 tipuri de contractie muscular: contractia izotonic, n care muschiul
se scurteaz sub o tensiune pasiv constant, producnd diIerite Iorme de miscare;
contractia izometric, n care muschiul si modiIic doar starea de tensiune, nu si
dimensiunile. S-au eIectat studii pe un preparat neuromuscular la broasc, aplicnd
un stimul electric direct pe muschi, sau indirect pe nervul motor. Se produce o
contractie muscular simpl numit secus. Aceasta este precedat de o perioad
de latent, creia i urmeaz Iaza de contractie si apoi Iaza de relaxare. Secusele
musculare se produc Ioarte rar n organism (de exemplu Irisonul si clipitul).
ontractia muscular normal este contractia tetanic, obtinut n urma impulsurilor
95
rapide, succesive si de durat. ontractia tetanic poate Ii incomplet (tetanos
incomplet), cnd impulsurile au Irecvent mai redus, sau tetarios complet, cnd
Irecventa stimulilor este mare.
TONUSUL MUSULAR
Este o proprietate Iundamental a muschiului cu inervatia pstrat. El
reprezint starea de contractie usoar si permanent a muschiului n repaus. El este
o contractie tetanic slab nsotit de toate Ienomenele caracteristice ale contractiei
musculare. Tonusul variaz n Iunctie de activitatea nervoas, scade n somn si
creste la emotii si Irig.
Forta de contractie a muschiului este n raport de numrul Iibrelor musculare
si de intensitatea stimulilor. ontractia muscular are ca urmare producerea si
eliberarea ueni cantitti variabile de cldur, muschiul Iiind principalul Iurnizor
de cldur al organismului, n conditii de inactivitate, cldura produs se numeste
cldur de repaus. Termogeneza reprezint mecanismul de acomodare a organismu-
lui la scderea temperaturii mediului. La Irig, prin contractia izometric a muschiu-
lui, creste temperatura, energia consumat Iiind eliberat sub Iorm de cldur.
Dac astIel nu se poate mentine temperatura, apar Irisoanele caracterizate prin contractii
repetate ale musculaturii striate ce produc o cantitate si mai mare de cldur.
Oboseala muscular reprezint reducerea temporar a capacittii Iunctionale
a muschiului, datorit intoxicatiei Iibrelor musculare prin acumularea de acid lac-
tic. ManiIestrile oboselii musculare sunt: scderea Iortei musculare, a excitabilittii,
contractur Iiziologic nsotit de dureri.
DINAMIA ORGANISMULUI
Mersul si fuga. Deplasarea corpului dinti-un loc n altul se Iace cu ajutorul
oiisclor, articulatiilor si muschilor. Oasele si articulatiile reprezint organe pasive
iile migrrii, n limp ce muschii sunt organe active.
Mtt.ul ivprivintIl ansamblul miscrilor executate pentru deplasarea corpului
tn spatiu, n mei s sunt interesate n primul rnd membrele inIerioare, dar si membrele
(tuperioiin* si trunchiul. Membrele inIerioare execut n timpul mersului pasi. Pasul
repre/JiilIl sa m de miscri executate ntre 2 pozitii identice ale aceluiasi picior, n
timpul mersului, trunchiul execut miscri verticale, transversale, de torsiune,
miscIlri ale ha/inului si ale umerilor. Miscrile pe care le execut membrele
superioare sunt o consecint a miscrilor de rotatie eIectuate n coloana vertebral.
/'i/Krt este, dup mers, cea mar important modalitate de deplasare a omului.
Se ntelege, prin Iug, un mod de deplasare analog cu mersul, deosebit de acesta
prin rapiditatea mai marc si prin wnele caractere particulare, ca de exemplu: n
Iug nu exist nici un moment n care ambele membre inIerioare se sprijin
concomitent pe sol; n Iug exist chiar un moment n care nici unul din membrele
inIerioare nu se gseste pe supraIata de sprijin; n Iug nu exist nici un moment n
care membrul inIerior s Iie complet extins n articulatia genunchiului.
96
PRINCIPALELE GRUPE DE MU$CHI SOMATICI $I
ACIUNILE LOR
5 t ; iJ ' MUSHII TRUNHIULUI '
MU$CHII PERETELUI ANTEROLATERAL AL TORACELUI
Se mpart dup origine, actiune si asezare n 2 planuri: superIicial si proIund
(Iig.4.1).
Planul superficial
Este Iormat de muschii ce leag membrul superior de trunchi:
a) Pectoralul mare: are originea pe: jumtatea medial a marginii anterioare
a claviculei, Iata anterioar a sternului n dreptul primelor 6 cartilaje costale si pe
teaca muschiului drept abdominal. Insertia se gseste pe creasta tuberculului mare
al humerusului. Vascularizatia este dat de ramurile pectorale ale arterelor
toracoacromial toracic suprem si toracic intern. Inervatia provine din plexul
brahial prin nervii pectorali. Actiune: adductie, rotatie medial si Ilexia bratului.
Este si un muschi inspirator accesor.
b) Pectoralul mic are originea pe Ietele anterolaterale ale coastelor 3-5.
Insertia pe procesul coracoid. Vascularizatia este dat de ramuri ale arterei axilare:
toracic suprem si toracic lateral.
Invervatia este dat de nervii pectorali, ramuri
ale plexului brahial. Actiune: intervine n
miscarea de bascul lateral a scapulei, si este
un muschi inspirator acceson
c) Subclavicular: are originea
pe Iata superioar a primei coaste,
iar insertia pe Iata inIerioar a
claviculei. Vascularizatia este dat
de ramuri ale arterei toracoacro-
miale. Inervatia este dat de nervii
subclaviculari ai plexului brahial.
Actiune: inspirator accesor.
d) Din(at anterior: are originea
pe Ietele laterale ale primelor 10
coaste. Insertia se aIl pe marginea
medial a scapulei. Vascularizatia din
artera toracic lateral si toraco-
dorsal. Inervatia dat de nervul
toracic lung. Actiune: intervine n
miscarea de bascul a scapulei si
secundar n abductie.
l - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116
97
7
Fig. 4.1. Trunchi - vedere anterioar: /. m.
sternocleidomasloidian, 2. m. trape:. 3. clavicula.
4. stern. 5. m. pectoral mare. 6. m. deltoid. . m.
triceps brahial, 8. m. biceps brahial, 9. m. latis-simus
dorsi, 10. m. dintat anterior, 11. m. oblic extern, 12.
m. drept abdominal.
Planul profund
ontine muschii ce intervin n mecanismele respiratiei, reprezentati de
muschii: intercostal extern, intercostal intern, ridictor al coastelor, subcostali,
intercostali intimi, transvers toracic. Vascularizatia lor provine din arterele
intercostale, iar inervatia din nervii intercostali.
MUSHII SPATELUI Se mpart n
muschii migrati si muschii erectori (Iig. 4.2).
Muychii migra(i
Muschii migrati sunt dispusi superIicial, reprezentati de: l. Trapez, cu originea pe
protuberanta occipital extern si procesele spinoase ale vertebrelor 1-T12.
Insertia pe marginea posterioar a claviculei, marginea medial a acromionului
si pe buza superioar a spinei scapulei. Vascularizatia

Fig. 4.2. Muschii spatelui:
/. m. sternocleidomastoidian, 2. m. splenus al capului. 3. m. trape:, 4. spina
scapulei. 5. m. deltoid. 6. m. triceps brahial. . m. infraspinos, 8. m. rotund mic.
9. m, rotund mare. 10. m. latissimus dorsi, U. m. oblic extern, 12. fascia toracoo-
lombar, l B. m. oblic extern, 14. m. dintat anterior, 15. m. rotund mare, 16. m.
triceps brahial, 1. m. rotund mic, 18. m. infraspinos, 19. m. supraspinos.
98
provine din arterele suprascapular, occipital si transversa gtului. Inervatia prin
nervul accesor si ramuri ale plexului cervical. Actiune: mobilizeaz umrul si
intervine n miscarea de bascul a scapulei.
2. Latissimus dorsi: are originea pe procesele spinoase T7-L5, pe creasta
sacral median, pe buza lateral a crestei iliace si pe ultimele 4 coaste. Insertia se
realizeaz pe santul intertubercular. Vascularizatia provine din artera subscapular,
ultima intercostal si arterele lombare. Inervatia asigurat de nervul toracodorsal.
Actiune: extensia, adductia si rotatia medial a bratului.
3. Romboid mare: are originea pe procesele spinoase T2-T5. Insertia pe
marginea medial a scapulei. Vascularizatia provine din artera transversa a gtului
si arterele intercostale. Inervatia este asigurat de nervul dorsal al scapulei. Actiune:
apropie scapula de planul median.
4. Romboid mic: originea pe procesele spinose 6-T1. Vascularizatia ilin
artera transversa a gtului si artera intercostal. Inervatia din nervul dorsal al
scapulei. Actiune: la Iel ca romboidul mare.
5. Ridictor al scapulei: origine pe procesele transverse 1-4. Insertia pe
unghiul superior al scapulei, inervat de ramurile plexului cervical. Actiune: i i J n ,
umrul si Iace nclinatia lateral a gtului.
6. Din(atul posterosuperior. Originea: pe procesele spinoase 6-T2. hr i i m
pe coastele 2-5. Vascularizatia asigurat de arterele intercostale. Inervatia dai . i ilo
nervii intercostali 1-5. Actiune: muschi inspirator.
7. Din(atul posteroinferior. Originea: pe procesele spinoase TI0-L2. Insertia
pe ultimele coaste. Vascularizatia din arterele intercostale. Inervatia din nervii
intercostali 9-11. Actiune: muschi expirator.
Muychii erectori
Muschii erectori spinali sunt reprezentati de muschii jgheaburilor vertebrale
si sunt mprtiti n 2 grupe: superIiciali si proIunzi.
Muychii superficiali au originea ntr-o mas comun, numit muschiul sacro-
spinal, ce are originea pe: Iata posterioar a sacrului, creasta iliac, procesele spinoase
ale vertebrelor lombare. Din el pleac muschii: spinal, longissimus si iliocostal.
Muychii profunzi trec peste un numr mic de vertebre si sunt reprezentati
de: semispinali, multiIizi, rotatori, intertransversari, interspinosi, muschii proIunzi
ai capului si sacrococcigieni.
MUSHII ABDOMENULUI i
ntre linia median anterioar (ce corespunde la abdomen cu linia alb) si
linia median posterioar (de-a lungul proceselor spinoase ale vertebrelor), pentru
Iiecare jumtate de abdomen exist cte 6 muschi, mprtiti astIel:
- muschii lati ai abdomenului reprezentati de: oblicul extern, oblicul intern
si transversul abdominal, precum si
muschii drept abdominal, piramidal si ptrat al lombelor (Iig. 4.3).
99
Muschii lati ai abdomenului prezint
Iiecare 2 portiuni: una muscular ce se
termin n peretele lateral al
abdomenului si una aponevrotic, ce
particip la Iormarea tecii muschiului
drept abdominal si a liniei albe.
Muschiul oblic extern are originea
corpului muscular pe Ietele externe si
marginile inIerioare ale ultimelor 8
coaste. Insertia corpului se Iace posterior
pe buza extern a crestei iliace, iar
anterior Iibrele musculare se termin,
determinnd marginea anterioar si
partial cea inIerioar a muschiului, de unde
porneste apone-vroza sa. AstIel, corpului
muscular al oblicului extern i se descriu 4 margini:
superioar (la nivelul originii), inIeri-
oar (la nivelul insertiei), posterioar
(ntre coasta a XH-a si creasta iliac) si
anterioar (ce corespunde verticalei
coborte din extremitatea coastei a IX-
a). Aponevroza oblicului extern particip anterior la Ionnarca tecii muschiului
drept abdominal si a liniei albe, iar inIerior se insera pe spina iliac antero-
superioar, pn la tuberculul si creasta pubic, participnd la Iormarea peretelui
anterior al canalului inghinal. Vascularizatia este dat de arterele intercostalc
(VI-IX), toracic lateral si circumIlex iliac superIicial. Incrvatia asigurat
de nervii intercostali (V-XII), iliohipogastric si ilioinghin.'il. Actiune: apleac
trunchiul nainte, Iixeaz coloana lombar si particip hi presa abdominal.
Muschiul oblic intern are originea pe Iascia toracolombar, interstitiul crestei
ilnuT si ,'M liitcralc ale ligamentului inghinal. Insertia corpului muscular se Iace
Niipin nu ,~c niiit v.iMua inIerioar a ultimelor 4 coaste si stern. Aponevroza muschiului
piirlinpIl l;i lui muicii tecii dreptului abdominal, liniei albe si a peretelui superior al
i'umilulm myjimal (mpreun cu muschiul transvers). Vascularizatie asigurat de
Hrteirk
1
inlK'oslnle, epigastrica superioar si inIerioar. Inervatie dat de nervii
iliolupogaslric, ilioinghinal si intercostali. Actiune: Ilecteaz trunchiul pe bazin si
este expimloi aecesor.
Muschiul transvers abdominal are originea pe Iata intern si marginile
inIerioare ;ile ultimelor 6 coaste, Iascia toracolombar, buza intern a crestei iliace si
2/3 laterale ale ligamentului inghinal. Insertia se Iace pe linia alb, iar mpreun cu
oblicul intern pe tuberculul si creasta pubelui. mpreun cu Iascia sa proIund, numit,
Iascia transversalis, particip la delimitarea peretelui posterior al canalului inghinal.
Vasculari/atic asigurat de arterele epigastrice inIerioar si superioar, circumIlex
iliac proIund si ultimele 5 artere intercostale. Inervatie la Iel ca si oblicul intern.
Actiune: este principalul muschi al presei abdominale si particip si n expiratia Iortat.

5J
100

Fig. 4.3. Perete abdominal - vedere anterioar:
/. stern, 2. m. pectoral mare, 3. m. deltoid, 4. in.
biceps brahial, 5. m. drept abdominal, 6. m. oblic
extern, . in. oblic intern, S. linia alb, 9. m. drept
abdominal.
Muschiul drept abdominal este un muschi lung Iormat din 3-6 pntece
musculare, ce se ntinde de la baza toracelui pn la simIiza pubian. ei 2 muschi
sunt separati ntre ei, pe linia median, de linia alb. Originea se aIl pe Iata
anterioar si marginea inIerioar a cartilajelor costale 5, 6, 7 si pe Iata anterioar a
procesului xiIoid. Se insera printr-un tendon scurt pe creasta si tuberculul pubic si
simIiza pubian. Vascularizatie din arterele epigastrice superioar si inIerioar.
Inervatie din nervii intercostali T5-L1, iliohipogastric si ilioinghinal. Actiune:
Ilecteaz trunchiul pe bazin, particip la mentinerea pozitiei verticale a corpului si
la presa abdominal.
Teaca muschiului drept abdominal este Iormat:
- n 2/3 superioare: anterior (dinspre superIicial spre proIunzime) aponevroza
oblicului extern, lama anterioar a aponevrozei oblicului intern; posterior de lama
posterioar a aponevrozei oblicului intern si transvers toracic;
- n 1/3 inIerioar, anterior este Iormat de aponevrozele muschilor oblic
extern, oblic intern si transvers, iar posterior de Iascia transversalis.
Linia alb este o band Iibrotendinoas, ntins de la procesul xiIoid In simIizn
pubian, ntre marginile mediale ale celor 2 muschi drepti abdominali. Supcriot
porneste de pe Iata posterioar a procesului xiIoid, iar inIerior se insera pe Iata
anterioar a simIizei pubiene.
Muschiul piramidal este un muschi mic, triunghiular, situat n teaca
muschiului drept abdominal antero-inIerior de acesta. Originea se aIl pe Iata
anterioar a simIizei pubiene. Insertie pe linia alb si marginea medial a muschiului
drept abdominal. Vascularizatie asigurat de artera epigastric inIerioar. Inervatie
dat de nervul subcostal. Actiune: particip la actiunea dreptului abdominal.
Muschiul ptrat al lombelor este un muschi patrulater dispus vertical i
regiunea lombar proIund. El se ntinde ntre creasta iliac, coasta a XH-a si
procesele costiIprme lombare. Vascularizatie din arterele subcostal si lombare:.
Inervatie din nervul subcostal. Actiune: nclin lateral trunchiul si cnd se contract
bilateral accentueaz lordoza lombar.
analul inghinal este un spatiu prin care coboar din abdomen n scrot
testiculul la brbat, si n care se gseste ligamentul rotund al utemlui la Iemeie. El
prezint 4 pereti si 2 ;oriIicii.
Peretii:
- anterior Iormat de aponevroza muschiului oblic extern;
- superior Iormat de aponevrozele reunite ale muschilor oblic intern si
transvers;
- posterior Iormat de Iascia transversalis;
- inIerior, Iormat de ligamentul inghinal.
OriIiciile:
'' superIicial (extern): este o bres n aponevroza muschiului oblic extern, si
este delimitat medial de stlpul medial, lateral de stlpul lateral, superior de Iibre
ce unesc acesti 2 stlpi numite Iibre intercrurale. Posterior de stlpul posterior;
- proIund: este o bres n Iascia transversalis, ntrit la acest nivel de o
condensare de Iibre ce Iormeaz ligamentul interIoveolar.
0
PERINEUL
Este alctuit din totalitatea prtilor moi ce nchid strmtoarea inIerioar a
bazinului, n ansamblu, perineul are Iorma unui romb cu diagonala mare cuprins
ntre pubis si coccis, iar cea mic reprezentat de linia biischiadic (ce uneste cele
2 tuberozitti ischiadice). Diagonala mic mparte rombul perineal n 2 triunghiuri:
unul anterior ce reprezint perineul anterior sau diaIragma urogenital, si unul
posterior, ce reprezint perineul posterior sau diaIragma pelvin.
DIAFRAGMA PELVIN
DiaIragma pelvin este Iormat din muschii: ridictor anal, coccigieni, sImcter
anal extern si Iasciile acestora, n ansamblu are Iorma unei plnii, cu deschiderea
mare orientat superior spre pelvis si vrIul ce nconjoar rectul la limita dintre
ampula rectal si canalul anal. DiaIragma pelvin prezint anterior, pe linia median,
o despictur limitat de marginile mediale ale muschiului ridictor anal, numit
hiatusul urogenital. El se ntinde anterior de la pubis pn la peretele anterior al
rectului, posterior. Prin el trec la brbat uretra prostatic, iar la Iemeie uretra si
vaginul. Hiatusul este nchis de diaIragma urogenital, situat stratigraIie ntr-un
plan inIerior acestuia.
Muychiul ridictor anal, principalul component al diaIragmei pelvine, este
Iormat din 4 Iascicule musculare: muschii pubococcigian, ridictor al prostatei (la
brbat) sau pubovaginal (la Iemeie), puborectal si iliococcigian. Muschiul ridictor
anal arc originea prin Iasciculele sale pe o linie ce porneste anterior de pe Iata
cndopclvin a ramurii inIerioare a pubisului si se continu lateral de-a lungul unei
linii ce merge pe arcul tendinos al muschiului ridictor anal, situat pe Iata intern
ii muschiului obturator intern. Insertia se Iace inIerior n jurul canalului anal si al
prostatei (la brbat), si uretrei si vaginului la Iemeie. Actiune: prin toate Iasciculele
sale ridic canalul anal si rectul, ridic prostata si Iace constrictia vaginului.
Muychiul coccigian este un muschi mic, triunghiular, situat posterior de
ridictorul anal. El nchide posterior de ridictor diaIragma pelvin.
Muychiul sfincter anal extern are originea pe vrIul coccisului si insertia
n centrul tendinos al perineului. El nconjoar semicircular partea anal a rectului.
Actiune: are rol de sIincter al canalului anal.
Fasciile diafragmei pelvine
Fascia pelvin continu n pelvis Iascia endoabdominal, iar n partea ei
superioar este unic. Ajuns la nivelul arcului tendinos se desIace n Iascia pelvin
parietal ce cptuseste peretele pelvin, si Iascia pelvin visceral ce nconjoar
viscerele pelvine n prtile lor subperitoneale.
Fascia superioar a diaIragmei pelvine acoper partea superioar a acesteia.
Fascia inIerioar a diaIragmei pelvine acoper partea inIerioar a acesteia.
102
DIAFRAGMA UROGENITALA
Este componenta principal a perineului anterior si se ntinde ntre marginea
inIerioar a simIizei pubiene, ramurile inIerioare ale oaselor pubiene, ramurile
ischioanelor si posterior linia biischiadic. Este alctuit din muschi dispusi n 2
planuri: superIicial si proIund.
Planul superficial
Este Iormat din muschii:
- Transvers superficial al perineului, situat la limita posterioar a perineului
anterior; are originea pe tuberozitatea ischiadic si insertia n centrul tendinos al
perineului. Actiune: pune n tensiune centrul tendinos al perineului.
- Bulbospongios. Este un muschi pereche, dispus sagital la nivelul perineului.
Ambii muschi mbrac bulbul penisului si corpul spongios pn sub simIiza pubianIi.
Actiune: intervine n erectie si ejaculare prin comprimarea bulbului pcnian si a
glandelor bulbouretrale.
La Iemeie muschiul trece lateral de glandele vestibularc mari ti oriIiciul
vaginal si se insera pe Iata lateral a clitorisului. Actiune: comprim segmentul
posterior al clitorisului si ngusteaz intrarea n vagin.
- Ischiocavefnos: muschi pereche, mbrac corpul cavernos pn sub simll/,tt
pubian. Are rol n erectie.
i . .
Planul profund
:
Este Iormat din muschii:
- Transvers profund, cu rol n sustinerea vaginului si uterului la Iemeie, precum
si n erectie la brbat.
- Muychiul sfincter al uretrei: nconjoar la brbat uretra membranoas
si la Iemeie partea inIerioar a uretrei. Actiune: Iiind un muschi striat, nchide
voluntar uretra.
CENTRUL TENDINOS AL PERINEULUI
Este locul de ntlnire al muschilor celor 2 diaIragme ale perineului. Este
situat pe linia median ntre bulbul penisului si anus la brbat, si ntre vagin si anus
la Iemeie.
DIAFRAGMA
Este un sept musculomembranos ce separ cavitatea toracic de cavitatea
abdominal. Ea are o Iorm de bolt si cuprinde 2 cupole: una dreapt, mai nalt
(datorit Iicatului) si una stng, mai joas. Baza boltii diaIragmatice circumscrie
103
intern apcrtura toracic inIerioar, pe care se insera. DiaIragma este alctuit din 2
prti distincte: una central numit centrul tendinos, si una periIeric sau muscular.
entrul tendinos (centrul Irenic) are aspectul unei Irunze de triIoi, cu 3
Ioliole: anterioar, lateral dreapt si stng, ntre Ioliola anterioar si cea lateral
ilreaptIi, posterior, se aIl un oriIiciu de Iorm oval, gaura venei cave inIerioare,
luni i
1
11 re trece vena cu acelasi nume.
l'arteu muscular are 3 componente, denumite dup originea Iasciculelor
iiHisnilme: parte lombar, costal si stemal.
liirica lombar are originea pe vertebrele lombare prin stlpii diaIragmatici
drept si stng, pe ligamentele arcuate medial si lateral si pe marginea posterioar a
centrului tendinos. Marginile mediale ale celor 2 stlpi diaIragmatici, coloana
vertebral, posterior si ligamentul arcuat median, anterior circumscriu hiatusul aortic
al diaIragmei, prin care trec aorta descendent si canalul toracic. Fasciculele mediale
ale celor 2 stlpi se ncruciseaz anterior de hiatusul aortic si apoi diverg pentru a
delimita hiatusul esoIagian al diaIragmei (anterior si mai sus de cel aortic). Ante-
rior de hiatusul esoIagian, Iibrele se ncruciseaz din nou si se insera pe centrul Irenic.
Partea costal are originea pe Iata intern a ultimelor 6 coaste, n special n
partea lor anterioar. Se insera pe marginile laterale ale centrului tendinos.
Partea sternal, Iormat din Iascicule scurte cu originea pe Iata posterioar
a procesului xiIoid, se insera pe Ioliola anterioar.
Inervatie: nervul Irenic. Vascularizatie: arterele pericardicoIrenice, diaIrag-
matice superioare, musculoIrenice si intercostale 6-9. Actiune: este principalul muschi
inspirator, dar particip si la reIlexul de vom si intervine n mictiune si deIecatie.
MUSHII APULUI SI GTULUI
MU$CHII MASTICA^ORI
AlcAtuicsc un urup din care Iac parte 4 muschi, caracterizati prin: insertia lor
pe mmiilibulIl, inervajin provenind din nervul mandibular si actiunea lor asupra
nrlli'ulii,iri Irmporomimdibulare.
l MII~I hiiil temporal are origine pe Iosa temporal si Iata medial a arcadei
/igomiilicc Insertia se Iace pe procesul coronoid si ramura mandibulei. Inervatia
este nsiyiii'iita l c nervii temporali proIunzi din nervul mandibular. Vascularizatia
cslc usiguinlii ilc ramurile temporale cu origine n artera temporal superIicial si
mnxilIlril. Actiune: ridic si trage mandibula napoi.
2. Muschiul mascter arc originea superIicial pe partea anterioar a marginii
inIerioare a arcadei /.igomatice, iar proIund pe marginea inIerioar si Iata medial
u portiunii posterioare a arcadei zigomatice. Insertia se aIl pe tuberozitatea
masctcric de pe Iata lateral a ramurii si unghiului mandibulei. Inervatia este
asigurat de nervul maseterin (ramur a nervului mandibular). Vascularizatia este
asigurat de artera maseterin, ramura arterei maxilare. Ridic si trag mandibula
anterior.
104
3. Muschiul pterigoidian medial are originea n Iosa pterigoidian, iar
insertia pe Iata medial a ramurii si unghiului mandibulei. Vascularizatia este dat
de ramuri ale arterei carotide externe. Inervatia este asigurat de nervul pterigoidian
medial (din mandibular). Actiune: ridic si trage mandibula anterior.
4. Muschiul pterigoidian lateral are originea pe lama lateral a procesului
pterigoid, iar insertia pe discul articulatiei temporomandibulare si pe Iata medial
a condilului mandibulei. Vascularizatia este asigurat de ramuri ale arterei carotide
externe, iar inervatia de nervul pterigoidian lateral (din mandibular). Actiune:
realizeaz propulsia si tragerea n jos a mandibulei. Prin contractia ambilor muschi
pterigoidieni se realizeaz miscarea de lateralitate a mandibulei.
MU$CHII MIMICII
Au urmtoarele caracteristici: sunt asezati subcutanat, au un capt Iix caro 16
insera pe oasele Ietei si altul mobil ce se insera n stratul proIund al demnului, So
grupeaz n jurul oriIiciilor orbitale, nazal, bucal, auditiv, Iiind dilatatori SIU
constrictori ai acestora. Inervatia lor este dat de nervul Iacial. Secundar acIlIti
muschi au rol n masticatie, deglutitie si Ionatie.
Ei sunt reprezentati de:
1. Muschiul epicranian ce are 2 corpuri: occipital si Irontal;
2. Muschiul temporoparietal, ce trage medial si posterior pavilionul urechii;
3. Muschiul procerus, ce prin contractie coboar pielea dintre sprncene,
n jurul oriIiciului auditiv se aIl:
4. Muschiul auricular anterior ce trage pavilionul urechii anterior;
5. Muschiul auricular superior ce ridic pavilionul urechii;
6. Muschiul auricular posterior, ce trage posterior pavilionul urechii,
n jurul oriIiciului orbital se grupeaz muschii:

7. Orbicular al ochiului ce are 2 prti, palpebral si. orbital, ce apropie
marginile libere ale pleoapelor; V
8. Sprncenos ce trage inIerior si medial sprnceana;
9. obortor al sprncenei.
n jurul cavittii nazale se aIl muschii:
10. Nazal ce comprim si dilat nrile;
11. obortor al septului nazal.
n jurul cavittii bucale se aIl muschii:
12. Orbicularul gurii ce are rol de sIincter si produce nchiderea normal a
gurii si particip la miscrile de supt, suIlat si Iluierat;
13. Buccinator ce trage posterior comisura bucal si particip la Iluierat si
suIlat (dezvoltat la trompetisti);
14. Ridictorul buzei superioare si aripii nasului;
15. Ridictor al buzei superioare;
16. Ridictor al unghiului gurii;
105
17. Zigomatic mic si mare ce Iormeaz santul nazolabial si trag superior si
lateral comisura buzelor;
18. Risorius ce imprim Ietei aspectul unui rs dureros;
19. obortor al unghiului gurii;
20. obortor al buzei inIerioare;
21. Mental, ce imprim gropita brbiei si ridic pielea acesteia.
MU$COT GATULUI
Sunt dispusi simetric Iat de planul medio-sagital si, dinspre superIicial
spre proIunzime, sunt: platysma, stemocleidomastoidian, inIrahioidieni, supra-
hioidieni, scaleni, muschiul lung al gtului si spleniusul gtului.
Fig. 4.4. ap si gt:
/. m. occipitofrontal, 2. m. orbicularal ochiului, 3. m.
orbicular al gurii, 4. m. :igomatic, 5. m. stemo-
cleidomastoidian, 6. m. splenius al gatului, . mm.
scalani, 8. m. trape:, 9. m. deltoid, 10. m. omo-
hioidian, U. m. pectoral mare, 12. hioid, 13. mm. infra-
Moidian, 14. m. levator scapulae.
Sternocleidomastoidianul
(SM; Iig. 4.4) are originea pe Iata
anterioar a manubriului sternal si
extremitatea stemal a claviculei.
ntre capetele de origine se delimi-
teaz Iosa supraclavicular mic.
Insertie pe procesul mastoidian si
extremitatea lateral a liniei nucale
superioare. Vascularizatie asigurat
de 3 surse arteriale: suprascapular,
tiroidian superioar si occipital.
Inervatia asigurat de ramura extern
a nervului accesor si ramuri ale
plexului cervical. Actiune: Iixeaz
capul, l nclin de aceeasi parte si
l roteste de partea opus.
106

Platysma ,.'.
Este o lam muscular subtire, dispus subcutanat n regiunea anterioar a
gtului, ce apartine Iunctional muschilor mimicii. Insertia inIerioar se Iace pe Iasciile
muschilor pectoral mare si deltoid, iar insertia superioar se Iace pe protuberanta
mental si corpul mandibulei. Iner-vatia
este dat de nervul Iacial si
vascularizatia de ramuri superIiciale
ale arterelor subclavie si carotid
extern. Actiune: coboar unghiul gurii si
ridic pielea gtului n regiunea superioar
a toracelui. -3
Muychiul
stemocleidomastoidian
Muychii infrahioidieni
Situati n regiunea anterioar a gtului, ntre stern si osul hioid. Apartin
Iunctional aparatului hioidian si sunt n numr de 4 de Iiecare parte a liniei mediene.
Sunt reprezentati de: sternohioidian, sternotiroidian, tirohioidian, omohioidian si
ridictorul glandei tiroide (inconstant).
1. Sternohioidianul are originea pe Iata posterioar a manubriului sternal.
Insertia pe marginea inIerioar a,corpului osului hioid.
2. Sternotiroidianul are originea pe Iata posterioar a manubriului sternal si
insertia pe linia oblic a cartilajului tiroid.
3. Tirohioidianul are originea pe linia oblic a cartilajului tiroid si insertia
pe marginea inIerioar a corpului si cornului mare ale osului hioid.
4. Omohioidianul este Iormat din dou corpuri, legate printr-un tendon.
orpul (pntecele) inIerior are originea pe marginea superioar a scapulei, iar corpul
(pntecele) superior are insertia pe marginea inIerioar a osului hioid.
Vascularizatia muschilor inIrahioidieni este dat de ramuri ale tiroidicnci
inIerioare si superioare. Inervatia este dat de nervii plexului cervical prin inter-
mediul ansei cervicale.
Muychii suprahioidieni
Asezati n regiunea anterioar a gtului, ntre mandibul si osul hioid, apartin
Iunctional aparatului hioidian si masticator. Ei sunt reprezentati de muschii: digns
trie, milohioidian, stilohioidian si geniohioidian.
1. Digastric: este Iormat din 2 corpuri unite ntre ele printr-un tendon. orpul
posterior are originea pe procesul mastoidian, tendonul intermediar se prinde de cornul
mare al osului hioid, iar corpul anterior se insera n Iosa digastric a mandibulei
2. Milohioidian: este situat ntre hioid si corpul mandibulei si particip la
Iormarea planseului cavittii bucale.
3. Stilohioidianul: are originea pe procesul stiloid si insertia pe Iata lateral
a cornului mare al osului hioid.
4. Geniohioidianul: situat proIund de milohioidian, are originea pe spina
mental si insertia pe corpul osului hioid. Inervatia este asigurat astIel: nervul
Iacial pentru corpul posterior al digastricului si stilohioidian, nervul milohioidian
pentru corpul' anterior al digastricului si milohioidian, iar rdcina superioar a
ansei cervicale pentru genioglos. Vascularizatia este asigurat de ramurile carotidei
externe: Iacial, occipital, auricular posterioar si lingual.
Actiunea muschilor supra- si inIrahioidieni: intervin n deglutitie, Ionatie si
respiratie.
i
Muychii scalen!
n numr de 4, sunt situati n planul proIund al regiunii laterale a gtului,
unde Iormeaz o mas muscular piramidal ntins ntre coloana vertebral si
primele coaste.
107
1, Scalenul anterior, cu insertia superioar pe procesele transverse 3-6
i Imtertia inIerioar pe tuberculul muschiului scalen de pe prima coast.
2. Sriilen mijlociu, cu insertia superioar pe procesele transverse 2-7,
nr liiHi'tin mlerionra' pe prima coast, posterior de santul arterei subclavii.
.1. Soilriuil posterior, cu insertia superioar pe procesele transverse 5-7,
iii nmertni inIi'iioar pe coasta a 2-a.
4. Scalenul minim, inconstant pleac de pe procesele teransverse 6-7 si
c insciIl pe cupulii plcural. Apartine aparatului suspensor al pleurei.
Viisculuii/atiii muschilor scaleni este asigurat de arterele cervical ascendent
i Imnsvcrsa colii, Inervatia este dat de ramuri ale nervilor cervicali 4-8 si ale
irimului nerv toracic. Actiunea muschilor scaleni este de Ilectare anterioar a
:apului si/sau rigidizarca coloanei cervicale.
n planul proIund se gsesc muychii: lung al gtului, lung al capului, drept
interior al capului si drept lateral al capului.
Toti cei 4 muschi, prin contractie unilateral, Ilecteaz capul de aceeasi parte,
ar prin contractie bilateral Ilecteaz anterior capul.
MUSHII MEMBRULUI SUPERIOR
Se mpart din punct de vedere anatomic n: muschii umrului, muschii bratului,
mschii antebratului si muschii minii.
MU$CHII UMRULUI
Sunt reprezentati de:
1. Muychiul deltoid, cu originea pe: 1/2 lateral a marginii anterioare a
:lnviculei, mar`incii lateral n acromionului si buza inIerioar a spinei scapulei.
nser,iii pe tubcm/ilalca deltoidian a humerusului. Vascularizatia este dat de
nmuiile drcumllexA hnmerala anterioar, posterioar si deltoidian din artera
ixllnrA luci vn,m dnla de nervul axilar. Actiune: prin Iasciculele sale clavicular si
ii'loiMml Imv Ili-xic si rotatie medial, iar prin Iasciculele posterioare Iace extensie
l mintie InlrrnlA. ('And se contract n totalitate Iace abductie.
Suprimpliion: arc originea n Iosa supraspinoas a scapulei. Insertia pe
uberculul marc al humerusului. Vascularizatie prin ramurile suprascapular si
rnnsversa colii din artera subcavic. Inervatie nervul suprascapular. Actiune: abductia
initului.
3. Inl'rnspinos: are originea n Iosa inIraspinoas a scapulei si insertia pe
uherculiil mare al humerusului. Vascularizatie din ramurile suprascapular,
ransvcrsa colii (din artera subclavie) si subscapular(dinaxilar). Inervatie: nervul
luprascapular. Actiune: adductor si rotator lateral al bratului.
4. Rotundul mic: are originea pe partea superioar a marginii laterale a
;capulei, insertia pe tuberculul mare al humerusului. Inervatie din nervul axilar.
/ascularizatie si actiune la Iel ca si mIraspinosul. '
.08
5. Rotundul mare: are originea pe partea inIerioar a marginii laterale a
scapulei, iar insertia pe creasta tuberculului mic. Inervatia dat de nervul
toracodorsal. Vascularizatia la Iel ca la rotundul mic. Actiune: adductor, extensor
si rotator medial al bratului.
6. Subscapularul: are originea pe Iata anterioar a scapulei, iar insertia pe
tuberculul mic al humerusului. Inervatia este dat de nervii subscapulari.
Vascularizatia provine din artera circumIlex scapulei.
MU$CHII BRAULUI
Se mpart din punct de vedere anatomic n: muschi ai lojei anterioare (biceps
brahial, brahial si coracobrahial) si muschi ai lojei posterioare (tricepsul brahial).
Muychii lojei anterioare
1. Biceps brahial, are originea prin dou capete: capul scurt pe procesul
coracoid al scapulei, capul lung pe tuberculul supraglenoidal al scapulei. Insertia
se realizeaz printr-un tendon puternic pe tuberozitatea radial. Vascularizatia este
dat de ramuri ale arterei brahiale (colaterala ulnar inIerioar si brahiala proIund).
Actiune: Ilexor al antebratului pe brat si rotator medial al bratului.
2. Brahialul: are originea pe Ietele anterolaterale si antcromediale ale
humerusului. Se insera pe tuberozitatea ulnar de pe antebrat.
3. Coracobrahialul: are originea pe procesul coracoid al scapulei, insertia
pe Iata anteromedial a humerusului, superior de brahial. Vascularizatia din
toracoacromiala si circumIlex humeral anterioar. Actiune: Ilexor si adductor al
bratului. Toti muschii lojei anterioare a bratului sunt inervati de nervul musculocutan.
Muychii lojei posterioare
1. Tricepsul brahial ce are originea prin 3 capete: capul lung pe tuberculul
inIraglenoidal al scapulei, capul lateral pe Iata posterioar a humerusului superior
de santul nervului radial si capul medial pe Iata posterioar a humerusului, inIerior
de santul nervului radial. Insertia celor 3 capete se Iace printr-un tendon unic,
puternic, pe olecran. Vascularizatie din brahiala proIund. Inervatie din nervul
radial. Actiune: extensor si adductor al bratului pe antebrat.
2. Anconeul are originea pe epicondilul lateral si insertia pe Iata lateral a
olecranului. Actiune: extensor al bratului pe antebrat.
MU$CHII ANTEBRAULUI
Muschii antebratului sunt dispusi n 3 grupe: anteriori, laterali si posteriori.
Muychii anteriori sunt n numr de 8 (Iig. 4.5), dispusi dinspre superIicial
spre proIunzime n 4 planuri. Planul superIicial, dinspre lateral spre medial, prezint:
m. rotund pronator, m. Ilexor radial al carpului, m. palmar lung, m. Ilexor ulnar al
109

Fig. 4.5. Antebrat vedere
anterioar:
/. m. flexor ulnar al corpului, 2. m.
flexor superficial al degetelor, 3. m.
palmar lung, 4. m. flexor radial al
calpului, 5. m. flexor lung alpolicelui,
6. in. brahioradial, . m. rotund prona-
tor, 8. m. biceps brahial, 9. m. tri-
ceps brahial, I. m. brahial, 11. mm.
eminentei tenare, 12. mm. eminentei
hipotenare, 13. mm. lombricali.
carpului. Planul al 2-lea este Iormat de m. Ilexor
superIicial al degetelor. Planul al 3-lea este Iormat
de muschii Ilexor proIund al degetelor si Ilexor
lung al policelui. AI '4-lea plan este Iormat de m.
ptrat pronator. Toti muschii regiunii anterioare sunt
muschi epiconilieni mediali (au originea pe epi-
condilul medial al humerusului), cu exceptia
ptratului pronator ce are originea pe diaIiza
ulnei. Insertia acestora se Iace astIel: m. rotund
pronator pe Iata lateral a radiusului, m. Ilexor
radial al carpului pe Iata anterioar a bazei
metacarpianului II, m. palmar lung pe aponevroza
palmar, m. Ilexor ulnar al carpului pe pisiIorm,
Ilexorul superIicial al degetelor pe Ietele laterale
ale Ialangei mijlocii a degetelor II-FV, m. Ilexor
proIund al degetelor pe baza Ialangei distale a
degetelor II-IV, Ilexorul lung al policelui pe Iata
Ialangei distale a policeului, iar ptratul pronator
pe Iata anterioar a radiusului n 1/3 distal. Sunt
vascularizati de ramurile arterelor radial si
ulnar. Inervatia este asigurat de nervul median,
cu exceptia m. Ilexor ulnar al carpului si a prtii
mediale a Ilexorului proIund al degetelor, ce sunt
inervati de nervul ulnar. Actiune: Iac Ilexia minii
pe antebrat si a antebratului pe brat, iar mm. ptrat
si rotund pronatori realizeaz miscarea de pronatie.
Muychii laterali sunt n numr de 4 si au
originea pe epicondilul lateral (sunt m. epicondi-
lieni laterali). Sunt reprezentati de: m. brahioradial
110
ce are insertia pe procesul stiloid al radiusului, m.
lung extensor radial al carpului cu insertia pe Iata posterioar a bazei metacarpianului
II, m. scurt extensor radial al carpului cu insertia pe baza metacarpianului III, m.
supinator cu insertia pe Iata lateral a radiusului n 1/3 proximal. Sunt vascularizati
de ramurile arterei radiale. Inervatia este dat de ramurile nervului radial. Actiune:
realizeaz extensia si adductia minii pe antebrat. M. supinator intervine n miscarea
de supinatie.
Muschii posteriori (Iig. 4.6) sunt n numr de 8 si sunt asezati n dou planuri
suprapuse. Planul superIicial este Iormat dinspre lateral spre medial de: m. exten-
sor al degetelor, m. extensor al degetului mic, m. extensor ulnar al carpului si
anconeu. Planul proIund este Iormat n aceeasi ordine de: m. lung abductor al
policelui, m. scurt extensor al policelui, m. lung extensor al policelui (toti 3
delimiteaz tabachera anatomic) si m. extensor al indexului. Sunt vascularizati de
artera interosoas posterioar, ramur a arterei
ulnare. Inervati de ramura proIund a nervului ra-
dial. Actiune: sunt extensori ai minii pe antebrat.
MU$CHII MAINH
Sunt grupati n muschi laterali (ce Iormeaz
o proeminent vizibil pe Iata anterioar a minii
numit eminenta tenar), muschi mediali (ce
Iormeaz eminenta hipotenar) si, proIund ntre
acestia, muschii lombaricali si interososi.
Muychii eminen(ei tenare sunt reprezentati
de: m. scurt abductor al policelui, m. scurt Ilexor
al policelui, m. opozant al policelui, m. adductor al
policelui.
Muychii eminen(ei hipotenare sunt reprezen-
tati de: m. palmar scurt, m. abductor al degetului
mic, m. scurt Ilexor al degetului mic si muschiul
opozant al degetului mic.
MUSHII MEMBRULUI INFERIOR
MU$CHII REGIUNH FESIERE
Sunt reprezentati, dinspre superIicial spre
proIunzime, de:
a) M. fesier mare, cu originea pe Iata laterala
a aripii osului iliac, si Ietele posterolaterale ale
sacrului si coccisului. Insertia se Iace pe ramura
lateral a liniei aspre si pe tuberozitatea Iesier.
Vascularizatia este asigurat de artera Iesier inIerioar, iar inervatia de nervul
Iesier inIerior. Actiune: este rotator lateral, adductor si extensor al coapsei.
b) M. fesier mijlociu: are originea pe Iata lateral a aripii osului iliac
(anterior de Iesierul mare), pe spina iliac anterosuperioar. Se insera pe Iata
lateral a marelui trohanter. Vascularizatia este asigurat de artera Iesier
superioar si inervatia de nervul Iesier superior. Actiune: rotator medial si abduc
tor al coapsei.
c) M. fesier mic: are originea pe Iata lateral a aripii osului coxal
(anteroinIerior de primii doi) si se insera pe marginea anterioar a marelui trohan
ter. Vascularizatia, inervatia si actiunea sunt identice cu cele ale Iesierului mijlociu.
d) M. piriform: are originea pe Iata anterioar a sacrului, lateral de gurile
sacrale II-IV, si se insera pe vrIul marelui trohanter mpreun cu mm. gemeni si
111

Fig. 4.6. Antebrat vedere
posteriourIi:
/. olecran, 2. epicumlil medial.,) HI
flexorulnar al carpului, 4. ancontui,
S. m. brahiobrahial, 6. m. exten-
sor radiat al carpului, . m. scurt
exlensor radial al carpului, 8. ni.
abductor lung al policelui, 9. m.
scun extensor al policelui, 10. m.
extensor al degetului mic, II. m.
extensor ulnar al carpului, 12. ten-
don m. triceps brahial.
obturator intern. Vascularizatia este dat de ramuri ale arterei Iesiere superioare si
incrvatia provine din ramuri ale plexului sacral. Actiune: abductor, rotator lateral
si cxlcnsor al coapsei.
c) M obturator intern are originea pe Iata intern a gurii obturatorii si
insertia n Iosa intcrtrohanteric si vrIul marelui trohanter. Vascularizatia este
diilIl de artera obturatorie, iar inervatia provine din ramuri ale plexului sacral.
Actiune; roditor lateral al coapsei.
l) M. gemen superior are originea pe Iata extern a spinei ischiadice.
g) M. KI-IUCII inferior are originea pe tuberozitatea ischiadic. Ambii muschi
10 inserrt prinlr-un tcndon comun n Iosa trahanteric. Inervatie din ramuri ale
plexului sunai.
h) M. ptnit femural: are originea pe tuberozitatea ischiadic si se insera
pe creasta intcrtrohnnlcric de pe Iata posterioar a Iemurului. Actiune: rotator
lateral al coapsei.
i) M. obturator extern are originea pe Iata extern a gurii obturatorii, iar
insertia n Iosa trohanteric. Inervatie dat de nervul obturator. Actiune: rotator
lateral al coapsei.
Fig. 4.7. oiipsn vedere anterioar:
/. /. illiir, .?. in, icn.iar al fasciei lata,
3. traci iliolihial, 4. m. croitor, 5, m. vast
lateral, 6. m. drept femural, . m. vast
medial, S. m. gracilis, 9. m. adductor
mare, 10. m. adductor lung, 11. m.
pectineu, 12. ligament inghinal, 13. arc
iliopectineu.
MU$CHII COAPSEI
Se mpart n: mm. regiunii anterioare,
regiunii mediale si regiunii posterioare.
Muychii regiunii anterioare a
coapsei `
:;
, |
!a
Sunt reprezentati de (Iig. 4.7):
a) M. Tertsor al fasciei lata ce are originea
pe spina iliac anterosuperioar si insertia prin
tractul iliotibial pe condilul lateral al tibiei.
Vascularizatia este dat de artera Iesier superi
oar si inervatia de nervul omonim. Actiune: Ilexor
al gambei si Iixeaz articulatia genunchiului n
extensie.
b) M. Croitor: are originea pe spina iliac
anterosuperioar si insertia pe condilul medial
al tibiei printr-o Iormatiune numit ,laba de
gsc", Iormat de insertia comun n acest
loc a 3 mm.: croitor, semitendinos si gracilis.
Vascularizatia este asigurat de ramuri ale
arterei Iemurale, iar inervatia de ramuri ale
nervului Iemural. Actiune: este Ilexor al coap
sei, Ilexor al gambei, si particip n miscarea
de rotatie medial a gambei.
112

l?
c) M. CvadricepS: este cel m voluminos si puternic muschi al regiunii
anterioare a coapsei. El este Iormat din 4 muschi ce au origini diIerite, dar insertia
comun, printr-un tendon puternic pe tuberozitatea tibial. ei 4 mm. ce l Iormeaz
sunt: 1. m. drept Iemural cu originea pe spina iliac anterosuperioar, 2. m. vast
lateral cu originea pe buza de triIurcatie lateral a liniei aspre, 3. m. vast medial cu
originea pe buza medial a liniei aspre, 4. m. vast intermediar cu originea pe Iata
anterioar a Iemurului. Vascularizatia provine din artera Iemural proIund si
inervatia este dat de ramuri musculare ale nervului Iemural. Actiune: extensia
gambei, mpreun cu m. Iesier mare si tricepsul sural realizeaz ,lantul triplei
extensii", indispensabil statiunii bipede.
d) M. Articular al genunchiului cu rol de tensor al sinovialei articulatiei
genunghiului.
Muychii regiunii mediale a coapsei .'
Sunt reprezentati de: '
a) M. Pectineu ce are originea pe creasta pectinee si buza anterioar a santului
obturator, iar insertia pe linia pectinee (buza intermediar de triIurcatie a liniei
aspre). Vascularizatie dat de ramuri ale arterei circumIlexe Iemurale mediale, iar
inervatia este asigurat, pe Iata superIicial, de nervul Iemural si, pe Iata proIund,
de ramura anterioar a nervului obturator. Actiune: Ilexie, adductie si rotatie lateral
a coapsei.
b) M. Adductor lung: are originea pe Iata lateral a ramurii inIerioare a
pubisului si insertia pe interstitiul liniei aspre n 1/3 mijlocie a Iemurului,
Vascularizatia este dat de ramuri ale arterei Iemurale proIunde, iar inervatia
este asigurat la Iel ca la m. pectineu. Actiune: adductie, Ilexie si rotatie lateral
a coapsei.
c) M. Adductor scurt are originea pe ramura inIerioar a pubisului si insertia
pe interstitiul liniei aspre n 1/3 superioar. Vascularizatie din artera Iemural
proIund. Inervatie: pe Iata superiIicial de ramura anterioar a nervului obturator
si, pe Iata proIund, de ramura posterioar a nervului obturator. Actiune: adductor,
Ilexor si rotator lateral al coapsei.

d) M. Adductor mare are originea pe tuberozitatea ischiadic si ramura
inIerioar a pubisului, iar insertia prin 3 Iascicule pe buza lateral a liniei aspre.
Vascularizatie din artera Iemural proIund, iar inervatia, pe Iata superIicial de
ramura posterioar a nervului obturator si pe Iata proIund de nervul ischiadic.
Actiune: adductor si extensor al coapsei.
e) M. Gracilis cu originea pe ramura inIerioar a pubisului si insertia pe
,laba de gsc". Vascularizatie din artera Iemural proIund si inervatia de
ramur anterioar a nervului obturator. Actiune: adductor al coapsei si Ilexor
al gambei.
8 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116 | J 3
Fig. 4.8. oapsa - vedere posterioar
/. creasta iliac, 2. fascia gluteal, 3. m.
fesier mare. 4. m. gracilis, 5. m. adductor
mare, 6. m. semimembranos, . m. semi-
tendinos, 8. m. biceps femural - capt
lung. 9. m. semimembranos, 10. m. plan-
tar, 11. m. gastrocnemian-capt lateral,
12. m. gastrocnemian - capt medial.
Muychii regiunii posterioare a coapsei
Sunt reprezentati de (Iig. 4.8):
a) M. biceps femural ce are originea prin
2 capete: capul lung pe tuberozitatea ischiadic
si capul scurt pe 1/3 inIerioar a interstitiului
liniei aspre. ele 2 corpuri musculare se unesc
si se insera printr-un tendon comun pe capul
Iibulei. Inervatia este asigurat de nervul ischi-
adic. Actiune: Ilexor al gambei si extensor al
coapsei.
b) M. Semitendinos: are originea, mpre
un cu capul lung al bicepsului Iemural, pe
tuberozitatea ischiadic. Se insera pe ,laba de
gsc". Vascularizatie din artera Iemural
proIund, iar inervatia din nervul ischiadic.
Actiune: extensor al coapsei si Ilexor al gambei.
c) M. Semimembranos, cu originea pe
tuberozitatea ischiadic si insertia pe condilul
medial al tibiei. Vascularizatia din artera Iemu
ral proIund, iar inervatia din nervul ischi
adic. Actiune: ca si seraitendinosul.
MU$CHII GAMBEI
Se mpart n: mm. ai regiunii anterioare,
laterale si posterioare.
l
Muychii regiunii anterioare a gambei
Sunt reprezentati de (Iig. 4.9):
a) M. Tibial anterior ce are originea pe condilul lateral al tibiei si Iata lateral
a acesteia n 1/3 proximal. Se insera pe cuneiIormul medial si baza primului
metatarsian. Actiune: Ilexie dorsal, adductie si rotatie medial a piciorului.
b) M. Lung extensor al degetelor: are originea pe condilul lateral al tibiei si
marginea anterioar a Iibulei. Se insera pe Ialangele medie si distal ale degetelor
II-IV. Actiune: extensor al degetelor, adductor si Ilexor dorsal al piciorului.
c) M. Lung extensor al halucelui: are originea pe Iata medial a Iibulei si
se insera pe Ialangele halucelui. Actiune: extensor al halucelui.
d) M. al III-lea peronier: este inconstant si are originea pe Iata medial a
Iibulei n 1/2 inIerioar, iar insertia pe al V-lea metatarsian.
Toti muschii regiunii anterioare a gambei sunt vascularizati de ramuri ale
arterei tibiale anterioare. Inervatia lor este asigurat de nervul peronier proIund.
114

li-

Fig. 4.9. Gamba - vedere anterioar Fig. 4.1. Gamba - vedere posterioarS
/. tendon cvadricipital, 2. insertia , labei 1. m. gastrocnemian - capt lateral, 2. m
de gac", 3. tibia - margine anterioar, gastrocnemian - capt medial, 3. tendon
4. m. gastrocnemian - capt medial, 5. m. calcanean, 4. m. soleai.
solear, 6. m. tibial anterior, . m. lung ex-
tensor al halucelului, 8. m. lung extensor
al degetelor, 9. m. peronier lung, 10. m
peronier scurt. . ,i
Muychii regiunii laterale
Sunt reprezentati de:
a) M. Peronier lung ce are originea pe capul Iibulei si Iata ei lateral n 1/3
proximal. Se insera pe tuberculul primului metatarsian. Actiune: este Ilexor plan
tar al piciorului si are rol n Iormarea si mentinerea boltii piciorului.
b) M. Peronier scurt: are originea pe Iata lateral a Iibulei n 1/2 distal si
s.e insera pe baza ultimului metatarsian. Actiune: la Iel ca precedentul.
Toti muschii regiunii laterale sunt vascularizati de ramuri ale arterei tibiale
anterioare si inervati de nervul peronier superIicial.
Muychii regiunii posterioare a gambei
Sunt reprezentati de (Iig. 4.10):
a) M. Triceps sural ce este Iormat din 2 muschi ce au origini separate, dar
insertia comun printr-un tendon puternic (numit tendonul calcaneean sau tendonul
115


lui AHILE) pe tuberozitatea calcaneean. ei 2 muschi ce l Iormeaz sunt: l. m.
yaslrocncmian, ce la rndul su prezint 2 capete de origine: capul medial cu originea
pe lata postcrioar a condilului medial al Iemurului si capul lateral cu origine pe
Iutii lateral a condilului lateral al Iemurului. 2. m. solear ce are originea pe linia
solear a libiei si pe capul Iibulei. Actiune: este cel mai puternic Ilexor plantar al
piciorului si arc un rol important n mers, dans si statiunea biped.
b) M. Plantar cu originea pe condilul lateral al Iemurului si insertia pe
lulu-io/itiiiIii ciilcanecan. Actiune: este tensor al articulatiei genunchiului.
c) M. l'lexor lung al degetelor: are originea pe linia solear si se insera pe
bii/ii llitelor distalc ale degetelor II-V ale piciorului.
d) M. flexor lung al halucelui are originea pe Iata posterioar a Iibulei n 2/3
dislilc. Se insera pe Ialanga mijlocie a halucelui
(
Actiune: Iace Ilexia halucelui,
(lexic plantar, adductie si contribuie la mentinerea boltii piciorului.
e) M. Tibial posterior are originea pe tibie inIerior de linia solear si pe
Iibul, pe Iata posterioar a ei n 1/3 superioar. Insertie pe navicular. Actiune:
mentine bolta piciorului.
Toti muschii regiunii posterioare sunt vascularizati din ramuri ale arterelor
peronier si tibial posterioar. Inervatia lor este asigurat de ramuri ale nervului tibial.
MU$CHII PICIORULUI
Se mpart n muschi ai regiunii dorsale si muschi ai regiunii plantare.
Muychii regiunii dorsale
Sunt reprezentati de:
a) M. Scurt extcnsor al degetelor, ce are-originea pe Iata superioar a
calcancului si se insera pe articulatiile metatarsoIalangiene ale degetelor II-IV.
Ac,iunc: extensii) degetelor.
h) M. Scurl cxlcnsor al halucelui: are originea pe Iata superioar a
ciilninculm si mscr,ia pe Ialanga proximal a halucelui. Actiune: extensia Ialangei
proximnlc n hnlucclui
Ambii muschi sunt vasculari/ati de ramuri ale arterei dorsale a piciorului si
inervati de ritmuri ale nervului pcronier proIund.
Muychii regiunii plantare
Se mpart In rndul lor n muschii lojei mediale, ai lojei mijloci si ai lojii
laterale a plantei.
Muschii lojei mediale sunt reprezentati de: m. abductor al halucelui, m. scurt
Ilexor al halucelui si m. adductor al halucelui.
Muschii lojei laterale sunt reprezentati de m. abductor al degetului mic si m.
scurt Ilexor al degetului mic.
Muschii lojei mijlocii sunt reprezentati de *n. scurt Ilexor al degetelor, m.
ptrat al plantei, mm. lombricali si mm. interososi plantari.
116
5.
APARATUL RESPIRATOR
ANATOMIA APARATULUI RESPIRATOR
Este Iormat din cile respiratorii si plmni. ile respiratorii sunt mprtite
topograIic n dou grupe:
- cile respiratorii superioare reprezentate de cavitatea nazal, Iaringe, lanngc
si trahee;
- cile respiratorii inIerioare reprezentate de ramiIicatiile bronsice.
AVITATEA NAZAL
Este divizat n dou prti printr-un perete median, dispus antero-posterior,
numit sept nazal. Acesta are o parte anterioar, cartilaginoas si o parte posteri-
oar, osoas.
Anterior, se ptrunde n cavitatea nazal prin dou oriIicii numite narine,
care se continu cu vestibulul nazal (o zon dilatat al crei tegument contine Iire
de pr). Posterior de vestibul este cavitatea nazal propriu-zis (Iosele nazale"
1
cptusit cu mucoas nazal. Mucoasa are dou regiuni:
- regiunea olIactiv asezat TOStero-superior. Aici se gseste segmentul
periIeric al analizatorului olIactiv;
- regiunea respiratorie ocup restul cavittii, este Ioarte bine vascularizat,
are un epiteliu ciliat si contine glande mucoase.
Aplicatie practic. Hemoragiile nazale, numite epistaxis, sunt cauzate de
lezarea plexurilor venoase din mucoasa respiratorie. Obstructia Ioselor nazale n
aIectiuni inIlamatorii se realizeaz prin edemul mucoasei nazale (crestere de volum
datorit retentiei hidrice).
Pe peretele lateral al Ioselor nazale se gsesc trei lame osoase asezate cu
axul lung antero-posterior, numite cornete nazale (cornetul superior, mijlociu si
inIerior). Aceste lame sunt concave inIerior si limiteaz n concavitate trei spatii
numite meaturi r.azale: superior, mijlociu si inIerior.
avitatea nazal se deschide posterior n nazoIaringe prin dou oriIicii
numite choane.
Sinusurileparana:ale sunt cavitti n oasele din vecintatea cavittii nazale.
Sunt cptusite cu o mucoas de tip respirator si comunic cu cavitatea nazal.
Sinusul maxilar este cel mai mare. Se gseste n grosimea osului maxilar. Se
deschide n meatul nazal mijlociu.
117
Sinusul Irontal se gseste n grosimea osului Irontal. Se deschide n meatul
nazal mijlociu.
Sinusul etmoidal din grosimea corpului osului etmoid este Iormat din mai multe
cavitti numite celule etmoidale. Acestea se deschid n meaturile superior si mijlociu.
Sinusul sIenoidal se gseste n corpul osului sIenoid, inIerior de saua
turceasc. Se deschide pe peretele superior al cavittii nazale.
Aplica(ie practic: inIlamatia mucoasei sinusurilor se numeste sinuzit.
FARINGELE
Va Ii tratat la capitolul ,Aparatul digestiv". La nivelul bucoIaringelui se
intersecteaz calea digestiv si cea respiratorie.
LARINGELE
Este un organ cavitar cu schelet cartilaginos. Laringele are trei cartilaje
pereche numite aritenoide, corniculate si cuneiIorme. Are si trei cartilaje nepereche
numite tiroid, cricoid si epiglot.
Cartilajul tiroid (mrul lui Adam). Este cel mai voluminos. Are Iorma unei
crti deschise posterior si cuprinde ntre lamele sale (corespunztoare copertilor
crtii) cavitatea laringian. Se articuleaz inIerior cu cartilajul cricoid. Acesta
seamn cu un inel cu pecetea dispus posterior (pecetea se numeste lama
cricoidului). Epiglot este un cartilaj ovalar. Este asezat antero-superior de tiroid.
Acoper cavitatea laringelui n timpul deglutitiei.
artilajele aritenoide se articuleaz cu partea superioar a lamei cricoidului.
Au Iorm de piramid triunghiular pe care se prind corzile vocale. aptul ante-
rior al corzilor vocale se insera n unghiul posterior dintre lamele tiroidului. Spatiul
dintre corzile vocale se numeste glot.
artilajele corniculate si cuneiIorme, de dimensiuni mici, se gsesc la vrIul
aritenoidelor.
Muychii laringelui:
- muschiul cricotiroidian cu originea pe cricoid si insertia n partea posterioar
a tiroidului. Este inervat de nervul laringeu superior.
Actiune: prin balansarea antero-posterioar a tiroidului si cricoidului, tensio-
neaz sau relaxeaz corzile vocale.
- muschiul vocal, cu originea pe tiroid si aritenoid si insertia pe corzile vocale.
Produce vibratii ale corzilor vocale.
- muschi dilatatori ai glotei;
- muschi constrictori ai glotei.
onIiguratie intern. La interior, cavitatea laringelui este cptusit de mucoas.
orzile vocale ridic pe peretii laterali cele dou perechi de plici vocale (o pereche
Ialse si o pereche adevrate). AstIel, cavitatea laringelui este mprtit n trei etaje:
vestibulul (superior), ventriculul (ntre plici) si cavitatea inIraglotic (inIerior).
118
Inervatia senzitiv si motorie a laringelui provine din nervul vag prin nervii
laringieni superiori si inIeriori: vascularizatia laringelui se Iace prin ramuri laringiene
din arterele si venele tiroidiene superioare si inIerioare.
LimIa laringelui dreneaz n ganglionii limIatici cervicali proIunzi din jurul
venei jugulare interne.
TRAHEEA
Este un organ tubular. ncepe la nivelul vertebrei
6
si se termin n torace, la
nivelul vertebrei T
4
, unde se biIurc n cele dou bronhii principale. Are o lungime
de aproximativ 1012 cm si un diametru de aproximativ 1,5 cm. TopograIic, are o
parte cervical si una toracic.
onIiguratie si structur. Traheea are un schelet Iibrocartilaginos, Iinul
Iormat din suprapunerea unor cartilaje cu aspect inelar, incomplete poslenor
artilajele sunt unite ntre ele prin ligamente inelare si sunt complclulc poslnmi
de o membran Iibroas (este posibil, astIel, trecerea bolului alimentar prin i'soliigul
asezat posterior).
La interior, traheea contine o mucoas cu glande seromucoasc si cpileliu
cilindric ciliat.
BRONHIILE
InIerior, traheea se mparte'n bronhia principal dreapt si cea stng. Acdten
sunt extrapulmonare. Ele intr n plmni la nivelul hilului pulmonar si apoi le
ramiIic n bronhii lobare si segmentare Iormnd asa-numitul arbore bronsic.
Bronhiile principale pstreaz caracterele traheei, dar pe msura ramiIicrii
lor inelele cartilaginoase se rresc, devin incomplete, pentru a disprea n bronhiile
mici, numite bronhiole, n schimb, n bronhiole sunt bine reprezentate Iibrele
musculare netede dispuse circular.
PLMNII
Sunt organele centrale ale aparatului respirator. La nivelul lor se Iac
schimburile de gaze. Plmnii au o Iorm aproximativ tronconic si prezint o
baz, un vrI, o Iat sternocostal, o Iat diaIragmatic si o Iat mediastinal.
(Ietele sunt numite astIel dup principalele lor raporturi). Plmnii prezint, de
asemenea, o margine anterioar si o margine inIerioar. SupraIetele plmnilor
sunt brzdate de santuri adnci numite Iisuri. Plmnul drept prezint Iisura oblic
si Iisura orizontal care l mpart n trei lobi (superior, mijlociu si inIerior). Plmnul
stng are o singur Iisur, care l mparte ntr-un lob superior si unul inIerior, n
centrul Ietelor mediastinale ale ambilor plmni se gseste o depresiune numit
hilul pulmonar. Pe aici intr si ies din plmn elementele pediculului pulmonar
119
(dou vene pulmonare, o bronhie principal, o arter pulmonar, vase limIatice si
nervi). Lobii pulmonari sunt mprtiti pe criterii vasculare si de ramiIicatie bronsic
n segmente pulmonare. Exist 10 segmente pentru Iiecare plmn. Un segment
pulmonar este un teritoriu limitat cu autonomie morIoIunctional si care are bronhie,
iiitcr si ven proprii.
Aplica(ie practic. Patologia pulmonar poate Ii limitat la un singur seg-
ment. hirurgical, se poate Iace rezectie segmentar.
n inlcriorul segmentelor, bronhiile segmentare se mai ramiIic de aproximativ
10 15 ou. l lllima ramiIicatie nu mai are schelet cartilaginos si se numeste bronhiol.
Aceustii asigur ventilatia unui teritoriu numit lobul pulmonar, n lobul bronhiolele
se mai ramiIic tic cteva ori pn la nivelul de canale alveolare n care se deschid
sacii alveolari.
Alveolele pulmonare au aspectul unor saci umpluti cu aer, ai cror pereti
sunt Iormati dintr-un cpiteliu alveolar si o retea de Iibre conjunctive numit strom.
Aceasta Iormeaz septuri desprtitoare interlveolare. elulele epiteliului alveolar
secret o substant tcnsioactiv numit surIactant, datorit creia alveolele se mentin
deschise, n strom se gseste o important retea de capilare.
Jasculari:atia plmanului este dubl: nutritiv si Iunctional.
Vascularizatia Iunctional se Iace astIel: din ventriculul drept pleac trunchiul
pulmonar care se mparte n arterele pulmonare drpapt si stng. Acestea ptrund
n plmni si se ramiIic segmentar si subsegmentar, ultimele ramuri terminn-
du-se ntr-o retea de capilare n jurul alveolelor. Din aceast retea se Iormeaz
vene, care preiau sngele oxigenat, conIlueaz n ramuri din ce n ce mai mari si, n
Iinal, prsesc plmnul prin dou vene pulmonare. ele patru vene pulmonare
(dou drepte si dou stngi) se vars n atriul stng, nchiznd astIel-,mica circulatie"
pulmonar.
Vascularizatia nutritiv se Iace prin arterele bronsice (dou stngi si una
dreapt), care pleac din aorta toracic. Acestea transport snge oxigenat pentru
nutritia elementelor componente din structura plmnului (vase, bronhii, ganglioni
limIatici, pleur visceral), n peretii acestor elemente componente arterele Iormeaz
o rctiM k- capilare clin care se Iormeaz venele bronsice. Acestea ajung, n Iinal, n
vou i avi'i supei mar.
/ ini/din v/r iilmanilor ajung, n principal, n ganglionii limIatici din pediculul
pulmnimi l In i :ipoi prin statiile ganglionare paratraheale si se vars la stnga n
utilului Ionicii i ; i r la dreapta n marea ven limIatic. Exist anastomoze limIatice
ntre teritoriile l ia Iragmatic si pulmonar. Acestea explic posibilitatea metastazrii
canceroase de la plmni spre Iicat si invers.
Jnervafia plmanilor este simpatic si parasimpatic.
Incrvatia simpatic are originea n coarnele laterale ale mduvei toracice
ntre T
2
-T
5
.
Inervatia parasimpatic se Iace prin nervul vag.
EIectele stimulrii parasimpaticului sunt: vasodilatatie a plexurilor vasculare
din peretii bronhiilor, hipersecretie glandular a glandelor bronsice si contractia
musculaturii bronsice (toate aceste eIecte duc la micsorarea lumenului bronsic).
Simpaticul are eIecte inverse.
120
:.,, oj.v , .,.,ttw,AVITATEATORAIi';I
:
v'`'-
T!
'
:
' ,
;
'
:

,;:, ..,.-.-. .... " " . ,-;;...
:
(:`-~:--:.-: : :
Reprezint segmentul superior al trunchiului si este delimitat astIel:
- Iata anterioar, Iormat de stern si articulatiile sterno-costale;
-Iataposterioar, Iormat de coloana vertebral, coaste si articulatiile costo-
vertebrale;
- Ietele laterale, Iormate de ctre arcurile costale si spatiile intercostale ocupate
de muschii intercostali;
- apertura toracic superioar sau oriIiciul superior prin care toracele
comunic cu gtul este limitat de coloana vertebral, arcul primei coaste si marginea
superioar a sternului;
apertura toracic inIerioar sau oriIiciul inIerior este limitat anterior de
arcurile costale drept si stng (rebordurile costale) Iormate prin reunirea cartilajelor
coastelor 10,9, 8. OriIiciul este limitat posterior de coasta 12 si coloana vertebral.
Arcurile costale Iormeaz unghiul inIrasternal deschis inIerior.
Aplicatie practic: n anumite boli poate aprea modiIicarea Iormei tonicdui
n rahitism, sternul bombeaz anterior si articulatiile sterno-costalc sunt proeminente,
n emIizemul pulmonar cresc toate diametrele toracice rezultnd aspectul do Im IUT
,n butoi".
Apertura toracic inIerioar este nchis de diaIragm, care supiinl Ionicele
de abdomen.
Diafragma este un muchi lat, dispus ,n bolt" la limita dintre tonice yi
abdomen. Prezint un tendon central ltit, numit centru tendinos. Se inscrA pe
coloana vertebral, ultimele coaste si stern. Este strbtut de esoIag, aort, cunalul
toracic si nervii vagi. Insertia diaIragmei n partea anterioar este situata mai sus
dect insertia n partea posterioar, astIel c toracele este mai adnc posterior, n
plan Irontal, diaIragma este convex superior, n Iiecare hcmitoracc putnd Ii
descris o hemidiaIragm dreapt si una stng (cea dreapt situat putin mai sus
din cauza raportului cu Iicatul).
PLEURA
Este o membran care acoper
plmnii si Iata intern a Iiecrui hemi-
torace (Iig. 5.1). Este o structur
unitar, dar topograIic poate Ii
mprtit n dou Ioite n continuare
una cu alta. Acestea sunt pleura
visceral, care acoper plmnii si
pleura parietal care cptuseste
cutia toracic, mediastinul si dia-
Iragma. Pleura parietal, cnd trece
de pe un perete toracic pe altul (de
exemplu de pe coaste pe diaIragm
sau de pe diaIragm pe mediastin),
Iormeaz Iunduri de sac numite

5
Fig. 5.1. Dispozitia pleurei
/. peretele toracic, 2. traheea, 3. pleura viictral,
4. pleura parietal, 5. diafragma.
12
1
sinusuri sau recesuri pleurale (de exemplu sinusul costodiaIragmatic sau sinusul
costo-mediastinal). La vrIul plmnului, pleura parietal Iormeaz asa-zisa cupol
pleural acoperit de membrana pleural care nchide superior toracele.
Aplica(ie practic: n sinusul costo-diaIragmatic se acumuleaz revrsatele
lichidiene din cavitatea pleural. Aici se pot Iace punctii pleurale cu scop diagnostic
sau evacuator.
ele dou Ioite pleurale sunt solidarizate cu plmnii si Iata intern a toracelui
prin intermediul unui strat subtire de tesut conjunctiv, ntre pleura visceral si cea
parietal se Iormeaz cavitatea pleural, care contine o lam Iin de lichid, n
cavitatea pleural presiunea este negativ. Datorit acestei situatii plmnul urmeaz
miscrile toracelui n timpul respiratiei. ele dou cavitti pleurale - dreapt si
stng - nu comunic una cu alta.
Aplica(ie practic: ptrunderea aerului n cavitatea toracic se numeste
pneumotorax (plmnul este mpins spre hil). Acumulrile de lichid n cavitate
sunt numite hidrotorax, iar cele de snge-hemotorax.
Jasculari:atiapleurei provine din arterele bronsice, din artera toracic intern
si arterele intercostale.
Limfaticele pleurei. limIa pleural dreneaz n ganglionii intercostali si n
ganglionii limIatici mediastinali. LimIaticele din pleura diaIragmatic pot traversa
diaIragma pentru a se anastomoza cu vase limIatice ale Iicatului.
Aplica(ie practic: se explic astIel metastazrile cancerelor hepatice ctre
pleur si invers.
Inervatia pleurei provine din nervii intercostali si din nervul vag. Pleura
parietal este Ioarte bine inervat senzitiv.
Aplica(ie practic: durerea pleural se numeste pleurodinie si poate migra
de-a lungul nervilor intercostali. Lezarea pleurei parietale poate produce, prin reIlexe
vagale, stop cardiac. :
MEDIASTINUL
Este spatiul cuprins ntre cei doi plmni. Poate Ii mprtit astIel:
1. Mediastinul superior, cuprins ntre apertura toracic superioar si un plan
inIerior, care trece ntre T
4
si T
5
. Este limitat anterior de manubriul stemal si posterior
de coloana vertebral. ontine arcul aortic si ramurile sale, venele mari (cava superi
oar si venele brahioceIalice), traheea, esoIagul, nervii vagi, Irenici si canalul toracic.
2. Mediastinul anterior, reprezentat de spatiul dintre stern si pericard. ontine
tesut conjunctiv, ganglioni limIatici si ligamentele sterno-pericardice.
3. Mediastinul miflociu, cuprins anterior si posterior ntre dou planuri
Irontale, tangente la pericard. Limitat inIerior de diaIragm. ontine inima cu vasele
mari de la baza sa, biIurcatia traheei, bronhiile mari si nervii Irenici.
4. Mediastinul posterior limitat anterior de pericard, posterior de coloana -
vertebral si inIerior de diaIragm. ontine aorta descendent si esoIagul, canalul
toracic si nervii vagi. TE i$I-'';;H
!
'rjt,-
ntre organele mediastinale se gseste tesut conjunctiv lax. n Ii~,.,'; ;`t~
122
PROIETIILE PLEURO-PULMONARE
Proiectia recesului costo-mediastinal drept este reprezentat de o linie, care
porneste de la articulatia sterao-clavicular dreapt si apoi uneste urmtoarele
puncte: articulatia 2 sterno-costal stng, articulatia 4 sterno-costal stng si
articulatia 7 condro-costal dreapt. Mai jos aceast linie se continu cu linia de
proiectie a recesului costo-diaIragmatic drept. Aceasta intersecteaz coasta a 8-a
pe linia medio-clavicular, coasta a 10-a pe linia axilar medie si coasta a 12-a pe
linia medio-scapular.
Proiectia recesului costo-mediastinal stng este reprezentat de o linie, care
ncepe la articulatia sterno-clavicular stng si uneste punctele: articulatia 2 ster-
no-costal stng, articulatia 4 sterno-costal stng (cele dou recesuri drcpl si
stng se apropie, dar nu se suprapun), spatiul 6 intercostal stng la 2 cm hilciul
de stem, coasta a 8-a pe linia medio-clavicular. Linia de proiectie se mnlinini
inIerior cu proiectia recesului costo-diaIragmatic stng, care are aceleasi n-,~ru-. ,
si n dreapta.
Marginile plmnilor nu au o pozitie Iix, ele Iiind mobile cu icspiiii,i,i
AstIel, marginea inIerioar nu ocup n ntregime recesul costo-dialhiKiiiuiii
DiIerenta de spatiu este de 3 cm n inspir si de 9 cm n expir.
FIZIOLOGIA RESPIRAIEI
Respiratia este o Iunctie vital a organismelor vii, reprezentnd ansamblul
Ienomenelor Iizice si chimice prin care se asigur schimburile gazoase ntre organism
si mediul nconjurtor. ele mai importante Ienomene chimice ale acestui proces
sunt absorbtia de oxigen si eliminarea de dioxid de carbon, care la nivel tisular
poart denumirea de respiratie intern, iar la nivelul plmnilor de respiratie extern.
Studiul respiratiei cuprinde analiza Ienomenelor de: mecanic respiratorie;
respiratie alveolar; transport al O
2
si al O
2
prin snge; reglare a respiratiei.
;
n
";'`
:
!'
:;
;;
l::
MEANIA RESPIRATIEI ,"',.
Organul respiratiei este plmnul; ptrunderea si iesirea aerului din plmni,
adic inspiratia si respectiv expiratia, Iie n conditii de repaus, Iie n conditii de
eIort, modiIic diametrele cutiei toracice (diametrul antero-posterior, diametrul
transversal si cel longitudinal), modiIicnd n acelasi timp capacitatea plmnului.
Aderenta plmnului la cutia toracic se datoreste presiunii negative, (Iat de
presiunea atmosIeric) care exist n cavitatea pleural (vidul intrapleural) si care
n inspiratie este mai mare dect n expiratie. avittile pleurale stng si dreapt
nu comunic si sunt cavitti virtuale n tot cursul vietii, delimitate de Ioitele visceral
si parietal ale pleurei, ntre care exist o pelicul Iin de lichid pleural ce mentine
presiunea intrapleural negativ. Prin ptrunderea aerului se produce pneumotorax,
iar prin acumulare de lichid-hidrotorax.
123
Miscrile respiratorii ale unui individ adult au n mod normal o Irecvent de
16-18 excursii duble (inspiratie si expiratie) pe minut. La copil n repaus Irecventa
espiratiei este crescut (aproximativ 30 respiratii).
nscrierea graIic a miscrilor respiratorii se numeste pneumogram.
l nspira(ia (cu o durat de aproximativ l s) este un proces activ, cu participarea
niisdnlor inspiratorii (intcrcostali externi), avnd ca urmare mrirea tuturor
Iwmclrcloi cutiei toracice: diametrele artero-posterior si transversal se mresc
Inloril ori/ontali/rii si rotatiei coastelor, iar diametrul longitudinal se mreste
~i i n cobonin:i muschiului diaIragma, acesta Iiind considerat principalul muschi
iispirulor deourece la o coborre de l cm capacitatea toracic creste cu aproximativ
270 cm'.
In cursul inspiratiei Iortate, pe lng muschii inspiratorii mai particip si
nuschii inspiratori accesori. In inspiratie are loc cresterea volumului pulmonar,
ealizndu-se n alveole o scdere a presiunii ce determin ptrunderea aerului
Dan la nivel alveolar. DiIerenta de presiune dintre presiunea atmosIeric si
presiunea intraalveolar este de 2-3 mm Hg.
utia toracic nu se destinde uniIorm, ca urmare nici expansiunea plmnilor
iu va Ii uniIorm. Exist: o zon neexpansibil n jurul hilului, o zon cu expansiune
~ubpleural si o zon intermediar perihilar cu expansiuni reduse.
Expira(ia, cu o durat de aproximativ 2 s, urmeaz dup inspiratie, Ir
Dauz, si care n repaus este un proces pasiv. nd contractia muschilor inspiratori
'nceteaz, cutia toracic tinde s revin, datorit elasticittii ei inerente, la pozitia
nitial; plmnii, elastici, se retracta spre hil si diaIragma relaxat `ste atras n
;us de presiunea intratoracic negativ si Iavorizat de contractia musculaturii
ibdominalc. Revenirea cutiei toracice la Iorma initial Iace ca volumul alveolelor
~ se reduc si presiunea n alveole s creasc devenind superioar presiunii
atmosIerice cu 2-4 mm Hg. DiIerenta ntre presiunea atmosIeric si cea intra-
3ulmonar alveolar Iace ca aerul din interiorul plmnului s Iie expulzat.
n expiratia Iortat, n eIortul Iizic, expiratia devine activ prin interventia
iinschilor cxpiratorii.
n msura n care la miscrile respiratorii particip mai multi muschi ce
iiixliIicIt pii/.itiii coastelor sau a diaIragmei, exist un tip de respiratie costal
spccil'icrt (unicilor) si una abdominal (speciIic brbatilor).
Conductele uerienc`. Acrul atmosIeric ajunge la alveole prin inspiratie,
ravei'Siul o /.onIl de conducte inerte, ce contin aer care nu particip la schimburile
RpirntDin, numitii din aceast cauz spatiul most anatomic. Fiziologic, spatiul
nori uiijilomn
1
mpiedic variatiile mari de concentratie si deci de presiune partial
i gu/ulor lespiiiiloni la nivel alveolar, asigurnd un raport constant al eliminrii
'O, si aportului de (),.
onductele aeriene cuprind nasul, Iaringele, laringele, traheea, bronhiile
nari care se divid succesiv de 20-25 ori, Iormnd n cele din urm bronhiolele
cu 0 - l - l ,5 cm).
ile respiratorii superioare au rolul de nclzire a aerului atmosIeric cnd
nspiratia se Iace la o temperatur sczut, sau de rcire a lui cnd temperatura mediului
:ste ridicat. De asemenea, mucoasa umectat cu secretie satureaz n vapori aerul
nspirat, iar prin perisori, situati la supraIat, retine microparticulele pulverulente.
24
Inelele cartilaginoase incomplete, de la nivelul bronhiolelor principale ce
conIer structurilor rigiditate, sunt nlocuite la nivelul bronhiolelor terminale si
respiratorii de un strat muscular neted care intervine activ n modiIicarea lumenului
bronhiolelor si, prin acesta, n reglarea circulatiei aerului n cile pulmonare.
Parasimpaticul (vagul) o contract, prin acetilcolin, simpaticul o relaxeaz prin
noradrenalin.
La sIrsitul expiratiei, cnd presiunea transpulmonar are valori sczute, un
mare numr de bronhiole sunt colabate; n timpul inspiratiei care urmeaz, aceste
bronhiole se deschid si - pe msur ce presiunea creste - sunt deschise tot mai
multe alveole.
Epiteliul alveolar este acoperit de un strat discontinuu tensioactiv de lipo-
proteine secretat de celulele alveolare, numit s u r I a c t a n t u l p u l m o n a r ,
care asigur stabilitatea Iormei alveolelor si mpiedic Iiltrarea lichidelor din
interstitiu si capilare spre alveole.
SurIactantul este compus dintr-un complex de lipide si proteine sintcti/nle n
reticulul endoplasmatic si transportate prin complexul Golgi la crepusculii lamcliiri.
SurIactantul ncepe s se sintetizeze numai dup nastere, sinteza Iiind stimu-
lat de glucocorticoizi si tiroxin.
VOLUME, APAITTI SI DEBITE PULMONARE
n timpul unei respiratii normale sau Iortate sunt introduse sau expulzate din
plmni cantitti de aer caracteristice care au putut Ii msurate prin spirometrie
(Iig.5.2).
Fig. 5.2. Reprezentarea graIic a volumelor si capacittilor pulmonare.
Joi. u. volumul curent. rf. apacitatea pulmonar functiona/,
Jre, volumul expirator de re:erv. Jr. volum re:idual, Jri. Jolum
inspirator de re:erv. ev. capacitatea vital. cpt. capacitate pulmo-
nar total.
125

P%
Volumul curent (V) reprezint volumul de aer inspirat n repaus si are o
valoare de aproximativ 500 ml, din care 150 ml rmn n cile respiratorii (deci n
spatiul mort anatomic) si nu particip la schimburile respiratorii alveolare, iar
350 ml ajung la nivel alveolar pentru a participa la schimburile respiratorii.
Volumul inspirator de rezerv (V1R) (aprox. 3 000 ml) cuprinde volumul ce
aer ce poate Ii introdus n plmni dup o inspiratie normal, printr-o inspiratie Iortat.
Volumul inspirator de rezerv volumul curent alctuiesc capacitatea
inspiratorie.
Volumul expirator de rezerv (VER) (l 100 ml) reprezint volumul de aer
eliminat din plmn dup o expiratie normal printr-o expiratie Iortat.
V, VIR, VER alctuiesc capacitatea vital (4 800 ml) si reprezint cantitatea
maxim de aer care poate ptrunde n plmn dup o inspiratie Iortat care urmeaz
dup o expiratie Iortat. apacitatea vital are valori mai mari la brbati Iat de
Iemei, existnd mari variatii individuale, n Iunctie de nltime, greutate, Iorta
muschilor respiratori, distensibilitatea pulmonar.
Volumul rezidual este volumul de aproximativ l 200 ml aer ce rmn n plmn
dup expiratia Iortat.
Suma dintre VER si VR reprezint capacitatea rezidual func(ional (RF)
cu o valoare de aproximativ 2 300 ml.
Capacitatea pulmonar total nsumeaz capacitatea vital si volumul de
aer rezidual.
Debitele ventilatorii sunt volumele de aer care ventileaz plmnul n unitatea
de timp (l min) n diIerite conditii: bazele (debit ventilator de repaus), de eIort
Iizic (debit ventilator de eIort) sau de respiratie maxim.
ebitul ventilator de repaus (8 1/min) este cantitatea de aer ce trece prin
plmni ntr-un minut, n regim de repaus.
ebitul ventilator de efort este cantitatea de aer ce ventileaz plmnul n
conditii de eIort Iizic.
ebitul volumul) expirator maxim pe secund (VEMS) reprezint cantitatea
de aer ce poate Ii eliminat din plmni n prima secund a unei expiratii Iortate,
Icut cu maximum de vitez, care a Iost precedat de o inspiratie Iortat.
Determinrile se Iac spirograIic. n mod normal VEMS reprezint nu mai putin de
70din.V. i i
OMPOZITIA AERULUI ATMOSFERI, ! . I
EXPIRAT SI ALVEOLAR
:
'
Aerul atmosferic inspirat are o compozitie procentual constant, att la
nivelul mrii ct si la altitudine, n diIeritele regiuni geograIice. Aerul atmosIeric
contine O
2
- 20,93, O
2
- 0,003, N
2
- 79,3, vapori de ap - 0,5, componente
ce determin o presiune atmosIeric de 760 mm Hg.
126
- --'' -' VENTILATIA ALVEOLARA -
Schimbul de gaze ntre aerul alveolar si sngele venos se Iace prin mem-
brana alveolo-capilar, n Iunctie de presiunea partial a gazelor respiratorii de o
parte si de alta a membranei, transIerul eIectundu-se prin procesul de diIuziune,
ce respect anumiti parametri caracteristici acestui proces.
Membrana alveolo-capilar (0,2-10 mm), cu o supraIat de 70 m
2
, este Iormat
din componenta alveolar, interstitiu si capilarul pulmonar.
TransIerul se Iace continuu datorit aportului nentrerupt, la nivelul supraIetei
de schimb, a aerului cu concentratie crescut n O
2
si a sngelui capilar pulmonar
cu exces de O,. Deci, presiunea partial la nivel alveolar a O
2
se mentine n limite
constante de 100 mm Hg, iar n sngele venos este de 37 mm Hg. Presiunea partial
a O
2
n alveol este de 40 mm Hg, iar n sngele venos este de 46 mm Hg.
Schimburile gazoase ntre alveole si snge, prin care se Iixeaz O
2
si se elimina
O
2
, se petrec rapid (0,75 s), timp n care se echilibreaz presiunea.
ntr-un eIort Iizic, timpul n care sngele trece prin capilarele alveolare sciulc
de la 0,75 s la 0,34 s, Iiind totusi suIicient pentru oxigenare, deoarece debilul
cardiac creste si capilarele alveolare se dilat.
TransIerul prin membrana alveolo-capilar a gazelor inerte deplinii- do
solubilitatea lor si de debitul sanguin. apacitatea de diIuziune a acestor ga/o este
de 100-1000 de ori mai mare dect capcitatea lor de transport circulator.
TRANSPORTUL SANGUIN AL GAZELOR RESPIRATORII
TRANSPORTUL SANGUIN AL OXIGENULUI
i
antitatea de oxigen transportat de snge depinde de presiunea partiali a
gazului (PaO
2
) si de coeIicientul de solubilitate (cantitate de gaz dizolvat ntr-un
lichid dac asupra sa se exercit o presiune de 760 mm Hg l atm).
Oxigenul este transportat de snge sub o Iorm dizolvat (0,3 ml O
2
/100 ml
plasm) si una combinat cu Hb sub Iorm de oxihemoglobin.
ea mai mare cantitate de O
2
este transportat sub Iorm de oxihemoglobin
n care O
2
este legat labil de ionul Fe
2
al hemului din hemoglobina.
antitatea de O
2
combinat este de aproximativ 70 de ori mai mare dect
Iorma dizolvat si este determinat de Pa
r

Relatia ntre Pa
2
si O
2
combinat se nscrie ca o curb sinusoid, denumit
curba de disociere a Hb. AIinitatea Hb pentru O
2
este redus la presiuni mici ale O,
si creste pe msur ce se satureaz, combinarea O
2
cu primul ion Fe
2
crescnd
aIinitatea celui de-al doilea, s.a.m.d., P
JO
exprimnd PO
2
n momentul n care
saturatia este de 50.
Volumul maxim de O
2
ce se poate combina cu Hb sanguin (ce are o valoare
de 1316 g) reprezint capacitatea de oxigenare (O) care este de aproxima-
tiv 20,85.
Molecula de Hb poate s Iixeze sau s elibereze, n aIar de O
2
, O
2
si NO si
alti liganzi cum ar Ii: O, H

, IosIati anorganici, care prin Iixare pot reduce aIinitatea

127
Hb pentru O,. Interactiunea dintre ionii de O, si H

(protoni de H sau protoni Bohr)

la nivelul moleculei de Hb este cunoscut sub denumirea de eIect Bohr.
R Icctul Bohr const n eliberarea de FT n timpul reactiei de oxigenare a
Hb (s;iu Iixare de O, NO p Fe) cnd se expulzeaz si 2-3 DPG, (2-3 de
IosIoglicerat), un miMimolit speciIic glicozci eritrocitare.
Rolul li/.iologic al eIectului Bohr este dublu: este Iavorizat eliberarea de O
2
spu
1
ti-siiluri datoritii acumulrii de metaboliti celulari acizi si, n acelasi timp, are
Ini Inmpnnai'cii ionilor H' produsi din metabolismul celular.
TRANSPORTUL SANGUIN AL DIOXIDULUI DE CARBON
l )ioxidul ele carbon (O
2
) este principalul produs rezultat din metabolismul
celular. antitatea de O, dizolvat n snge (2,5 ml O,) depinde de presiunea
partial a ga/.ului (Pc/O
2
) si de coeIicientul de solubilitate care este de 0,48.
Dioxidul de carbon dizolvat se gseste sub Iorm de O
2
gazos (cel mai
mult) si acid carbonic (H,O
3
) care disociaz usor si elibereaz H

.
Dioxidul de carbon combinat se gseste sub mai multe Iorme: bicarbonat,
legat de hemoglobina (carbohemoglina) si de proteine.
Bicarbonatul rezult n urma unei reactii la care particip si eritrocitul si care
este cunoscut ca Ienomenul de membran Hamburger.
n Ielul acesta, n sngele venos se acumuleaz un exces de O
r
Aproximativ
80-85 O, este transportat sub aceast Iorm.
SHIMBURILE GAZOASE TISULARE
Respiratia tisular cuprinde procesele Iizice de diIuziune a O, si O
2
determi-
nate de gradientele de presiune partial din sectoarele capilar, interstitial si celular,
si procesele chimice oxido-rcductoare cuplate cu IosIorilarea oxidativ cu eliberare
de energie.
n sngele capilar-artcrial, Pa
2
este de 95 mm Hg, iar la captul venos de
10 mm Hg. Intracululur presiunea medie a O
2
este de aproximativ 23 mm Hg.
DiIerenta marc de presiune determin diIuziunea rapid a O
2
n celul.
Tesuturile benelcia/. de o anumit cantitate de O
2
n unitatea de timp, care
se numeste debit sanguin de O
2
(l 200 ml/min n repaus). Acesta este n Iunctie de
vasculan/.atia teritoriului si cantitatea de O
2
din sngele care l irig.
La nivelul tesuturilor nu se consum ntreaga cantitate de O
2
adus prin sngele
arterial. ('antitatea de O
2
care nu a Iost consumat la nivel tisular se ntoarce pe
cale venoas la inima dreapt, constituind debitul venos de O, (aprox. 1000 ml/min).
DiIerenta dintre cei 2 parametri reprezint consumul de O
2
al tesuturilor, ce
variaz ntre 200 ml/min n repaus pn la 5 1/min ri eIort.
Presiunea partial a O
2
la capilarul arterial (PaO
2
) variaz n jur de 40 mm
Hg. Intracclular si interstitial .PaO
2
este de 4546 mm Hg. Desi diIerenta de
presiune partial a O
2
este doar de 5-6 mm Hg, trecerea O
2
din interstitiu n
:apilar se realizeaz cu mult usurint datorit marii diIuzibilittii a O
2
. In acest
Iel aportul de O
2
este dublat de eliminarea simultan de O
2
.
128
Oxigenul adus pe cale sanguin la nivelul tesuturilor este un Iactor indispen-
sabil desIsurrii reactiilor oxido-reductoare n vederea metabolizrii substantelor
nutritiv si eliberrii de energie.
onsumul de O
2
la nivel tisular diIer de la un organ la altul, n Iunctie de
vrst, starea de repaus sau de activitate, n general, consumul de O
2
este crescut la
nivelul miocardului, creierului, Iicatului, rinichiului.
Raportul ntre O
2
eliberat si O
2
consumat poart numele de coeIicient res-
pirator, care n conditiile unei alimentatii mixte este de 0,85.
REGLAREA RESPIRATIEI
Adaptarea ventilatiei pulmonare la necesittile n O, ale organismului se
realizeaz prin mecanisme nervoase si umorale prin care se modiIic permanent
Irecventa si amplitudinea miscrilor respiratorii, n Iunctie de diIeritele conditii.
.;... REGLAREA NERVOASA A RESPIRAIEI
Reglarea nervoas are 2 componente: reglarea automat si reglarea comporta-
mental si voluntar.
Reglarea nervoas automat se realizeaz cu participarea centrilor respiratori
intrinseci bulbopontini din Iormatia reticular a trunchiului cerebral.
lasic s-au descris n bulb un centru inspirator si unul expirator, ntre care
exist conexiuni anatomice si Iunctionale datorit crora se realizeaz alternanta
dintre inspiratie si expiratie.
ercetrile recente au precizat c n substanta reticular a trunchiului cere-
bral exist populatii neuronale interconectate Iunctional care sunt mprtite n
neuroni (dorsali) si expiratori (ventrali). Ritmul bazai al respiratiei este generat de
grupul neuronilor dorsali, prin generarea unor potentiale de actiune cu durata de
cteva secunde ce produc contractia muschilor inspiratori.
Acesti neuroni continu s descarce ritmic si dup sectionarea supra- sau
subiacent bulbar.
entrul inspirator este activ timp de 2 s, dup care intr ntr-un repaus de 3 s,
dup care ciclul se repet.
Neuronii ventrali sunt inactivi n timpul respiratiei normale.
entrul pneumotaxic din 1/3 superioar a puntii detine un rol secundar, de
limitare a duratei inspirului si chiar de ntrerupere a inspirului prin descrcarea de
impulsuri inhibitorii.
Limitarea inspiratiei este realizat si de impulsuri care vin de la nivelul
plmnilor destinsi maximal prin activarea receptorilor de ntindere care determin
pe cale vagal oprirea inspiratiei si declansarea expirului (reIlexul Hering-Brever).
entrul apneustic din protuberant prelungeste inspiratia.
Reglarea voluntar a respira(iei. entrii bulbopontini respiratori sunt mereu
sub inIluenta impulsurilor de la nivelele superioare (hipotalamus, sistem limbic,
emisIer cerebral), ct si sub inIluenta impulsurilor de la receptorii periIerici, n
9 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116 129
cazul hipotalamusului, legturile dintre acesta si centrii respiratori stau la baza
integrrii si participrii Iunctiei inspiratorii la procesele de termoreglare. (la animalele
cu blan, lipsite de glande sudoripare, supranclzirea determin polipneea termic).
Respiratia este sub contorl central, de aceea, n mod voluntar, ea poate Ii
oprit (apnee), poate Ii ampliIicat sau accelerat (tahipnee, polipnee) sau ncetinit
(bradipnee).
Tot scoarta cerebral controleaz activitatea n care este implicat ritmul
respirator (vorbitul, cntarul vocal si instrumental).
Reglarea umoral a respiratiei. Principalii Iactori de reglare umoral a
respiratiei sunt reprezentati de concentratia dioxidului de carbon, oxigenului si
ionilor de hidrogen din sngele arterial. Acestia actioneaz direct asupra ariilor
chemosensibile ale centrilor respiratori si indirect prin intermediul zonelor chemo-
sensibile periIerice.
resterea O, n snge are un eIect stimulant asupra respiratiei, crescnd
Irecventa si amplitudinea respiratiilor. O crestere de numai 0,2 a concentratiei
O
2
din aerul alveolar determin dublarea Irecventei si cresterea amplitudinii
respiratiilor. Ionii H

actioneaz direct central pe neuronii respiratori, iar O

2
prin
ptrunderea n lichidul ceIalorahidian ca O
3
H, care disociaz rapid n H

si O
3
H~.
Stimulatorii Iinali ai ariei chemoreceptoare sunt ionii H* si nu O
r

hemoreceptpriiperiferici sunt prezenti n peretii arterelor mari, n corpusculul
carotidian si arcul aortic, Iiind implicati att n reglarea cardio-vascular ct si n
cea respiratorie. Pentru'reglarea respiratiei, impulsurile aIerente ajung pe calea
nervilor glosoIaringieni si vag la nucleul tractului solitar si centrii inspiratori bulbari.
hemoreceptorii periIerici sunt stimulati de scderea concentratiei oxigenului
n sngele arterial. Ritmul descrcrilor din aceste zone creste cnd Pa
2
scade
ntre 60-30 mm Hg.
hemoreceptorii centrali sunt insensibili la variatiile concentratiei 0
2
arterial.
n conditii normale, reglarea respiratiei prin scderea concentratiei O
2
este
de mai mic important n comparatie cu reglarea central prin cresterea concentratiei
O
2
si ionilor H

, dar ponderea creste n stri patologice de cauz inspiratorie

(pneumonie, emIizem) datorit alterrii schimburilor gazoase la nivel alveolo-capilar.
n aIara acestor zone chemosensibile exist tesuturi bogate n receptori
sensibili la diIeriti stimuli, a cror excitare determin reIlexe respiratorii si care se
gsesc la nivelul cilor respiratorii, iar reIlexele sunt mai ales reIlexe de aprare
(apnee reIlex, strnutul, tusea).
..-,
1/;;
`|,
r;
-
!n
;;.;:;!-;- '. . ,- . FONATIA -b`i
Fonatia este la om un instrument al vorbirii si al cntatului. Reprezint
rezultatul vibratiilor corzilor vocale care sunt produse de trecerea aerului expirat,
iar stimulii nervosi modiIic Irecventa vibratiilor si nltimea sunetelor.
Mecanismul care realizeaz emisia si nltimea sunetelor este localizat la
nivelul laringelui, care are o structur complex adaptat Iunctiei respiratorii si
Ionatorii. n laringe se produc sunete nearticulate: vocea articulat se obtine prin
modiIicarea sunetelor la nivelul cavittii bucale, laringelui, nasului.
1 3 :', - '
6.
APARATUL CARDIOVASCULAR
ANATOMIE
INIMA
arterele mari de la baza cordului,
Iormnd un ansamblu numit ,corona
cordis" (Iig. 6.1).
.. . f
CAVITILE INIMII ' nu-
Atriile sunt separate ntre
ele jmn`septul interatrial. iar
ventriculii prin septul
interventricular. Atriile "pot Ii
separate de ventriculi printr-un plan
transversal, numit planul ventil al
inimii, n acest plan se gsesc inelele
Iibroase, care circumscriu oriIiciile
atrio-ventriculare drept si stng si
separ, de Iapt, atriul de ventricul.
Atriul drept, n el se des-
chid oriIiciile venelor cav superioar
si inIerioar si oriIiciul sinusului
Fig. 6.1. Inima.
/. vena cav inferioar, 2. vena brahiocefalic dreapt,
3. vena brahiocefalic strang, 4. aorta ascendent,
5. trunchiul brahiocefalic arterial, 6. artera carotid
comun stang, . artera subclavie stang, 8. trunchiul
arterei pulmonare. 9. artera pulmonar stang,
10. urechiusa dreapt, 11. urechiusa stang, 12. ven-
triculul stang, 13. ventriculul drept.
131

Este un organ musculo-cavitar. Este Iormat din dou cavitti asezate supr
rior, numite atriul drept si atriul stng, si din dou cavitti dispuse inIerior, nuinii'-
ventriculul drept si ventriculul stng. Prezint pentru descriere trei Iete numiic
dup raporturile principale, sterno-costal, pulmonar (n raport cu plmnul nUlun i
si diaIragmatic. ordul are uh vrI orientat inIerior si o baz orientat supei n n
Are si o margine numit margine dreapt. Atriile sunt separate de venlricull pi in
santul coronar: Ventriculul este ntrerupt anterior de originea arterelor iniin
(trunchiul pulmonar si artera aort). Ventriculii sunt separati ntre ei prin santurile
interventriculare anterior si posterior. Fiecare atriu prezint o prelungire ,n Iund de
sac" numit urechiusa (auricul). Acestea ncadreaz
?

coronar. Este tapetat pe aproape jumtate din supraIat cu muschi pectinati
(Iascicule de Iibre musculare, dispuse ca dintii unui pieptene). Pe septul inter-
atrial se gseste o depresiune numit Iosa oval. InIerior, n atriul drept se observ
ori Ilciul atrio-vcntricular drept mrginit de valva tricuspid (Iormat din trei valvule
numite caspide).
Aplicafic practic, n viata intrauterin Iosa oval este n mod normal
deschisa si se numeste Iereastr oval. Persistenta Ierestrei ovale dup nastere
icpic/mt o comunicare patologic ntre ,inima dreapt", care vehiculeaz snge
neoxigeiiut, si ,inima stng" care transport snge oxigenat.
A t r i u l s t n g , n el se deschid oriIiciile celor patru vene pulmonare,
dou drepte si dou stngi, n partea inIerioar este oriIiciul atrio-ventricular stng
hicuspid sau mitral.
La interiorul ambelor cavitti atriale se vd mici oriIicii prin care se deschid
venele mici ale inimii.
Ventriculul drept. omunic cu atriul drept prin oriIiciul tricuspid.
Pentru Iiecare valvul a acestui oriIiciu exist n ventriculul drept cte un muschi
alungit proeminent n cavitate, numit muschi papilar. De pe vrIul acestor muschi
se ntind pn la marginea liber a cuspidei corespunztoare asa-numitele corzi
tendinoase. Acestea nu permit valvulelor s se rsIrng n atrii n timpul contractiei
ventriculare. Restul peretelui ventricular este tapetat de Iascicule musculare dispuse
nesistematizat, numite trabecule. Acestea proemin Iat de peretele ventricular si
au rolul de a mri supraIata de contact cu sngele. Din ventriculul drept pleac
superior trunchiul pulmonar. El ncepe la nivelul oriIiciului trunchiului pulmonar,
prevzut cu trei valvule n Iorm de cuib de rndunic numite valvule semilunare.
V e n t r i c u l u l s t n g comunic cu atriul stng prin valva mitral, n
acest ventricul exist doi muschi papilari legati prin corzi tendinoase de cuspidele
corespunztoare. Si aici exist trabecule musculare dispuse n retea. Din partea
superioar a ventriculului pleac aorta ascendent, care ncepe la nivelul oriIiciului
aortic prevzut cu trei valvule.
STRUCTURA INIMII
Masa muscular cardiac poart numele de miocard. Acesta este acoperit la
Xtcnor de cpicard (lama visceral a pericardului seros) si la interior, de endocard.
lindocardul este un epiteliu unistratiIicat, care se continu la nivelul oriIiciilor
irlcriulc si venoase cu tunica intim a vaselor care vin sau pleac din inim. Este
ise/ii(A pe un strat de tesut conjunctiv subendocardic care contine numeroase
cnninatii nervoase.
Scheletul Iibros al inimii este suportul conjunctiv Iibros pe care se insera
Ibrele miocardului. Este Iormat de partea superioar, membranoas, a septului
nterventricular si de inelele Iibroase, care limiteaz oriIiciile atrio-ventriculare si
.le arterelor pulmonar si aort.
Miocardul nu este uniIorm repartizat de-a lungul peretelui cardiac. AstIel,
ieretii atriilor sunt mai subtiri dect cei ai ventriculilor, iar peretele ventriculului
.rept este mai subtire dect al celui stng.
32
Miocardul este Iormat din tesut muscular de tip adult si din tesutul nodal
(excito-conductor).
Miocardul de tip adult, care reprezint cea mai mare parte, are Iibrele dispuse
n trei straturi si orientate longitudinal si circulat. El are rol n executarea contractiei,
iar celulele sale se numesc miocite de lucru.
Tesutul nodal este Iormat din miocite de tip embrionar care pot genera, si con-
duce impulsul nervos. Acest tesut Iormeaz sistemul excito-conductor organizat astIel:
1. Nodului sinoatrial Keith-Flack se gseste n atriul drept subepicardic, lng
oriIiciul venei cave superioare. El genereaz stimuli electrici cu Irecventa de 72/minut
si conduce ntreaga activitate cardiac.
2. Nodului atrio-ventricular AschoII-Tawara este situat la baza septului inter-
atrial pe partea dreapt.
ntre cei doi noduli nu exist o legtur direct cu structur excito-conductoarc.
Stimulul electric emis din nodului sinoatrial ajunge la nodului atrio-vcntricular
din aproape n aproape prin intermediul miocitelor de lucru.
3. Fasciculul atrio-ventricular His este singura cale de comunicare electric
ntre atrii si ventricule. Pleac de la nodului atrio-ventricular si coboar pe pnrtoii
dreapt a septului interventricular. El se mparte ntr-o ramur dreapt pentru
ventriculul drept si o ramur stng, care strbate septul interventricular, ajunge n
ventriculul stng si se biIurc ntr-o ramur anterioar si una posterioar, subendocardic.
4. Reteaua Purkinje este reprezentat de totalitatea terminatiilor nervoase n
care se mpart ramurile Iasciculul His. Fibrele acestei retele sunt n contact cu
miocitele de lucru.
VASGULARIZAIA INIMII
i " t : i .
Vasculariza(ia arterial
ordul primeste snge oxigenat prin intermediul a dou artere coronare, care
pleac din prima parte a aortei ascendente numit bulbul aortic.
Artera coronar stng, dup un traiect de l cm, se mparte n dou ramuri:
- artera interventricular anterioar, care coboar n santul interventricular
anterior;
artera circumIlex coronar, care merge n partea stng a santului coronar.
Artera coronar dreapt, intr n partea dreapt a santului coronar.
Toate arterele se termin pe Iata diaIragmatic a inimii. Ultimele ramiIicatii
ale vaselor coronare sunt de tip terminal, adic reprezint unica surs de
vascularizatie a unui teritoriu de miocard.
Aplica(ie practic. Aceasta explic de ce, n obstructia ramurilor arterelor
coronare, teritoriul muscular deservit de ele, neavnd alt surs de vascularizatie
se necrozeaz, producndu-se inIarctul miocardic.
n realitate, ntre vasele coronare pot exista anastomoze, dar de calibru mic
si ineIiciente practic.
133
''
;
Vasculariza(ia venoas ' / -^ <
ea mai mare ven a inimii se numeste sinusul coronar si se gseste n partea
diaIragmatic a santului coronar. Se deschide n atriul drept. Preia prin aIluentii
si 60 din sngele venos al inimii, n sinusul coronar se deschid venele:
- vena mare a inimii, care vine din santul interventricular anterior, trece prin
partea stng a santului coronar si se deschide n partea stng a sinusului;
- vena medie a inimii, care vine din santul interventricular posterior;
- vena mic a inimii, care vine din partea dreapt a santului coronar si se
vars n partea dreapt a sinusului venos.
Aproximativ 40 din sngele venos al cordului este preluat de venele
anterioare si venele mici ale cordului. Acestea se deschid prin mici oriIicii n toate
cavittile inimii.
INERVAIA EXTRINSEC A INIMII
Inervatia simpatic se Iace prin nervi cardiaci cervicali (superiori, mijlocii si
inIeriori) care pleac din lantul simpatic cervical. De asemenea, se Iace prin nervii
cardiaci toracici care au originea n mduva toracic la T
4
T
5
si Iac sinaps n lantul
simpatic paravertebral.
Inervatia parasimpatic se Iace prin ramuri cardiace superioare si inIerioare
din nervul vag
Toate aceste ramuri Iormeaz o retea numit plexul cardiac situat la baza
inimii. Din plex ramurile nervoase ajung la inim mpreun cu arterele coronare.
Inervatia extrinsec are rolul de a adapta Iunctia cordului la nevoile organismu-
lui. AstIel, simpaticul are eIect cardioaccelerator, iar parasimpaticul eIect cardio-
modcrator.
PERICARDUL "
Este un sac Iibro-seros, care nveleste inima. Are dou componente:
.pericardulfibros, asezat la exterior. Are consistent Iibroas, este rezistent
si inextensibil. Pericardul Iibros este legat de Iormatiunile vecine prin ligamente:
sternopericardice, Irenopericardice (care l leag de diaIragm) si vertebro-
pericardice.
2. pericardul seros este organizat topograIic n dou Ioite, care se continu
una cu cealalt: Ioita visceral (epicard) si Ioita parietal (care cptuseste pericardul
Iibros). ntre Ioite exist o lam Iin de lichid care Iaciliteaz miscrile cordului.
ele dou Ioite delimiteaz cavitatea pericardului.
Aplica(ie practic: acumularea de lichid n sacul pericardic n cadrul
pericarditelor poate duce la compresia cordului (sindromul de tamponad cardiac),
datorit inextensibilittii pericardului Iibros.
134
PROIECIA CORDULUI V^
PE PERETELE TORACIC '' '
n
' i
Fata sternocostal are o zon care
vine n contact direct cu peretele toracic.
Restul acestei Iete vine n raport cu peretele
toracic prin intermediul recesurilor pleurale
costo-mediastinale stng si drept, care o
acoper partial. Proiectia la supraIata
toracelui a conturului ntregii Iete sterno-
costale delimiteaz la percutia cordului aria
matittii cardiace relative, n interiorul
acesteia se poate delimita aria matittii
cardiace absolute corespunztoare zonei de
raport nemediat dintre cord si torace.
AstIel, proiectia matittii relative se poate obtine unind urmtoarele puncte: drcupln
sus articulatia 3 condrosternal dreapt; dreapta jos articulatia 5 condrostcrniilrt
dreapt; stnga sus spatiul 2 intercostal stng la 2 cm lateral de stern; stngn ,s
. spatiul 5 intercostal stng pe linia meilm
clavicular (corespunde loculvii unde vIli hil
inimii vine n
raport cu toracele si muie r
3- -------- j\ I r 2. poate palpa
socul apexiun) (Iig (~.2).
SISTEMUL IRULATOR
Acest sistem poate Ii comparat cu o
retea imens de vase comunicante prin care
sngele este pus n miscare datorit Iortei
de pomp aspiro-respingtoare a inimii.
Aceast retea vascular poate Ii sistemati-
zat n dou teritorii distincte (Iig. 6.3):
1. M
area
circul
atie,
n
care
snge
le
oxigenat pleac din ventriculul stng, este
transportat prin artere la organe si tesuturi
unde pierde oxigenul la nivelul retelei de
capilare. Sngele neoxigenat se ntoarce
prin vene la inim n atriul drept.
2. Mica circulatie, n care sngele ne
oxigenat pleac din ventriculul drept, ajunge
prin arterele pulmonare n plmni, se oxige
neaz la nivelul retelei de capilare si se n
toarce prin venele pulmonare la inim n
atriul stng. tErnar
135
Fig. 6.2. Proiectia toracic a Iocarelor de
auscultatie ale cordului.
/. stern, 2. focarul aortic, 3, focarul pulmonar,
4. focarul tricuspid, 5. focarul Mitral
Fie. 6.3. Sistemul circul ator.
~* f
l) reteatapilarpulmonariJ) artere pulmo-
narefJU vene pulmonare4) artera-aort,
5}vena cav inferioar f6~e~taport,lartera
me:enteri c superi oara 8fretea capil ar
uttestinal, 1,9) retea capUac periferic,
f]0 ret ea capilar hepaticlln venesupra-
hepatice.
GENERALITI PRIVIND STRUCTURA VASELOR "f`;`.-:
' . .,,. , . ,
Tipurile de vase din care este Iormat sistemul circulator sunt:
I. Artere, care transport snge oxigenat (exceptie arterele pulmonare care
Inmsport snge ncoxigenat). Dup calibrul si tesutul predominant n tunica medie,
arterele pot Ii:
artere mari (elastice); ' '
- artere mijlocii (musculo-elastice); "
- artere mici sau artcriolc (musculare).
Structura arterelor: au peretele Iormat din mai multe tunici: tunica intim la
interior, reprezentat de un cpiteliu (endoteliu); tunica medie Iormat din Iibre
musculare si elastice n cantitti si proportii variate; tunica extern (adventicea)
Iormalii clin (esut conjunctiv, vasa vasorum si Iibre nervoase vegetative dispuse n
retea n jurul arterei.
Aplicatie practic: lezarea unei artere este Ioarte dureroas datorit bogatei
inervatii senzitive a peretelui.
II. apilarele. Sunt vase de calibru Ioarte mic cu peretele Ioarte subtire, Ior
mat numai din endoteliu. apilarele Iac legtura ntre arteriole si venule.
III. Venulele. Adun sngele din reteaua de capilare, se continu cu venele.
IV. Venele. Transport snge neoxigenat (cu exceptia venelor pulmonare care
transport snge oxigenat). Peretele lor este mai subtire dect cel arterial, iar
diametrul este mai mare dect al arterelor. Venele sunt de culoare albastr si nu au
puls. Au structura asemntoare cu arterele, dar tunicile medie si extern sunt mult
mai subtiri.
SISTEMUL VASCULAR AL MARII CIRCULAII
;
<
s

!!
"`.
Artera aort are originea n ventriculul stng, la nivelul oriIiciului aortic.
Are trei prti: aorta ascendent, crosa aortei si aorta descendent. Se termin n
abdomen, unde se mparte n arterele iliace comune - dreapt si stng.
uriu ascendent are o prim parte dilatat numit bulbul aortic. De aici
pleacA arterele coronare.
("mvn arcul aortei) nconjoar superior pediculul pulmonar stng. Se termin
In nivelul ligamentului arterial (acesta se Iormeaz prin Iibrozarea canalului arte-
rial, care leag n viata intrauterin artera pulmonar stng de artera aort). Din
arcul aortic se desprind n ordine: trunchiul brahio-ceIalic (care se mparte n arter
subelavie dreapta si carotid comun dreapt), artera carotid comun stng si
artera subelavie stng.
orta descendenta arc dou mari segmente: toracic si abdominal. Aorta
toracic se termin la nivelul vertebrei T
12
unde strbate diaIragma, coboar prin
toracc, cuprins ntre esoIag (anterior) si coloana vertebral (posterior). Are ramuri
parietale: arterele intercostale 3-11, arterele subcostale si arterele diaIragmatice
superioare. Arc si ramuri pentru viscerele toracice: artere bronsice, esoIagiene,
pericardicc si mcdiastinale.
136
Aorta abdominal se termin la nivelul vertebrei L
5
, unde se biIurc, are un
traiect retroperitoneal si este situat anterior de coloana vertebral si la stnga
venei cave inIerioare.
Ramuri: artere diaIragmatice inIerioare - dreapt si stng; trunchiul celiac
care se mparte n artera gastric stng, artera hepatic comun si artera splenic;
artere suprarenale mijlocii; artere renale; artera mezenteric superioar; artere
genitale (ovariene sau testiculare); 4 artere lombare de Iiecare parte; artera
mezenteric inIerioar si artera sacral medie.
Arterele iliace comune dreapt yi stng sunt ramurile terminale ale aortei
abdominale. Se termin dup 4-5 cm, anterior de articulatiile sacrp-iliace. Aici se
divid n arterele iliac intern si extern.
Artera iliac extern strbate spre interior Iosa iliac si prseste pelvisul,
posterior de jumtate ligamentul inghinal. De aici se continu cu artera Iemural.
Ramuri: artera circumIlex iliac proIund si artera epigastric inIerioar.
Artera iliac intern coboar pe peretele lateral al pclvisului. Dup 3-5 cin
se mparte n ramuri:
a) ramuri parietale: artera rusinoas intern, artera iliolombar, artera sucnilrt
lateral, obturatoare, Iesier inIerioar si Iesier superioar;
b) ramuri viscerale: artera ombilical, artere vezicale, artera duetului deIe
rent, artera vaginal, artera uterin si artera rectal medie.
Arterele capului yi gtului
Artera carotid comun dreapt se termin la marginea superioar a
cartilajului tirtid unde se mparte n arterele carotid extern si intern. Artera
.carotid comun mpreun cu nervul vag si vena jugular intern Iormeaz
mnunchiul vasculonervos al gtului. Acesta este nconjurat de o teac de tesut
conjunctiv numit teaca carotic. Mnunchiurile vasculo-nervoase se gsesc
lateral de trahee si esoIag.
arotida comun prezint la nivelul biIurcatiei o dilatatie a peretelui numit
sinus caro tic. Acesta este o zon reIlexogen important si este inervat de ramuri
din lantul simpatic si din nervii IX si X. Aici exist numerosi receptori pentru
presiune (baroreceptori) care pot sesiza rapid modiIicrile tensiunii arteriale si pot
declansa reIlexe compensatorii.
Artera carotid comun stng diIer de cea dreapt prin Iaptul c are
originea n torace, n crosa aortei.
Artera carotid extern are originea la marginea superioar a cartilajului
tiroid, ntr-o regiune topograIic numit trigonul carotic. Se termin posterior de
colul mandibulei n grosimea glandei parotide, unde se mparte n artera temporal
superiIicial si artera maxilar. Ramuri: artera tiroidian superioar, Iaringian
ascendent, Iacial, lingual, occipital, auricular posterioar, temporal super-
Iicial, maxilar.
Artera carotid intern ncepe n trigonul carotic si se termin n cutia
cranian. Aceast arter intr n craniu prin canalul carotic si, dup un scurt traiect
lateral de corpul sIenoidului, se mparte n ramuri: artera cerebral anterioar, artera
cerebral medie, artera coroidian, artera comunicant posterioar.
137
r
Arterele membrului superior '' ''- - ',/
i Artera subclavie dreapt are originea n trunchiul brahioceIalic.
Artera subclavie stnga are originea n torace n crosa aortei. Ambele artere
subclavii se termin la unghiul dintre coasta l si clavicul, unde se continu cu
artera axilar. Ramuri: artera toracic intern; artera vertebral (aceast arter urc
prin gurile transversare ale vertebrelor cervicale, intr n craniu prin gaura
occipital, se uneste cu artera vertebral din partea opus si Iormeaz artera bazilar);
trunchiul tirocervical care are trei ramuri (artera tiroidian inIerioar, artera
transvers a gtului si artera suprascapular); trunchiul costocervical care se mparte
n arter cervical proIund si primele dou artera intercostale posterioare.
Artera axilar se termin la marginea inIerioar a muschiului pectoral mare,
unde se continu cu artera brahial. Este nconjurat de Iasciculele plexului brahial
si are medial vena axilar. Ramuri: artera toracic suprem, artera toraco-acromial,
artera toracic lateral, artera subscapular si arterele circumIlexe humerale -
anterioar si posterioar.
Artera brahial coboar pe marginea medial a muschiului biceps brahial.
Se termin inIerior de plic cotului, unde se mparte n arter radial si arter ulnar.
Ramuri: arter brahial proIund, artere colaterale ulnare - inIerioar si superioar.
Artera radial este ramura lateral a arterei brahiale. oboar pe marginea
medial a muschiului brahio-radial. n treimea inIerioar a antebratului trece prin
,santul pulsului" ntre tendoanele muschilor brahioradial (lateral) si Ilexor radial al
carpului (medial), n continuare artera ajunge pe Iata posterioar a minii, perIoreaz
spatiul unu interosos si ptrunde n regiunea proIund a palmei. Aici se anasto-
mozeaz cu o ramur proIund din artera ulnar si Iormeaz arcul palmar proIund.
Din artera radial se mai desprind: artera recurent radial, ramura carpian palmar,
ramura carpian dorsal, ramura superIicial palmar si artera principal a policelui.
Artera ulnar. Este ramura medial din artera brahial. oboar pe marginea
lateral a muschiului Ilexor ulnar al capului. Trece la palm si se uneste cu ramura
superIicial din artera radial pentru a Iorma arcul palmar superIicial. Din acesta
pleac artere digitale.
Alte ramuri ale arterei ulnare sunt: artera recurent ulnar, artera interosoas
comun, ramura palmar proIund si ramurile palmare carpiene dorsal si palmar.
Ramurile carpiene din arterele radial si ulnar se unesc si Iormeaz un arc carpian
ventral si unul dorsal. Din arcul carpian dorsal pleac artere metacarpiene dorsale.
Aplica(ie practic. Arcurile arteriale reprezint o manier de anastomoz
ntre artera radial si ulnar. Se motiveaz astIel anatomic de ce chirurgul poate lega
orice arter a palmei, teritoriul respectiv primind snge de la artera din partea opus.
i'rnonrrs In
r
,hI; ji u-.i-i.
riiii.-!; x-;; I,:iH~: ~:,;. Arterele membrului inferior
Artera femural. ontinu artera iliac extern si se continu cu artera
poplitee. ncepe posterior de jumtatea ligamentului inghial si se termin la hiatul
adductorului mare (un spatiu ntre insertia inIerioar a adductorului si Iemur).
Aplica(ie practic. Artera Iemural poate Ii punctional la 1-2 cm inIerior
de jumtatea ligamentului inghinal.
138
Ramurile arterei Iemurale sunt: artera epigastric superIicial, artera circuin
Ilex iliac superIicial, arterele rusinoase externe superioar si inIerioar, artei.i
Iemural proIund si artera descendent a genunchiului.
Artera poplitee. Se termin la arcara muschiului solear. Trece prin axul
Iosei poplitee n raport cu planul osos.
Aplicatie practic. In Iracturile treimii inIerioare a Iemurului, Iragmentul
osos deplasat posterior poate leza artera poplitee producnd o hemoragie ahiiiulcnin
Artera poplitee d urmtoarele ramuri pentru genunchi: artera supcrolatri alIl
si superomedial, artera medie, artere surale, artera inIerolatcral si inIcromtuIlalA
Aceste ramuri se unesc ntre ele Iormnd reteaua arterial a genunchiului
Artera tibial anterioar. Are o prim parte n regiunea postenoai A n gan
PerIoreaz apoi membrana interosoas si ajunge n regiunea inIcrioai A Sr l
proIund de retinaculul muschilor extensori, unde se continu cu ailciii
piciorului. Ramuri: arter recurent tibial anterioar si posterioaril, artei
anterolateral si anteromedial.
Artera dorsal a piciorului ajunge pn n spatiul unu nleioson mult I~
poate palpa. De aici se ndreapt lateral Iormnd o arcad concav pontai lor ,l *
uneste cu artera tarsian lateral. Din arcad pleac artere mctatarsicnc ilniMlt
care se continu Iiecare cu dou artere digitale dorsale.
Ramuri: arter tarsian lateral si 2-3 artere tarsiene mediale.
Artera tibial posterioar coboar n regiunea postei loara u gimiliI l ti *
termin n santul -retromaleolar medial, unde se mparte n urtcr plantai A imulllIl
si lateral.
Ramuri: artera circumIlex a Iibulei, artera peronier, artera muleolaiIl,
medial si artere calcaneene.
Artera plantar medial merge pe partea medial a plantei tcrmiiiAiidu-ne
printr-o ramur superIicial si una proIund.
Artera plantar lateral strbate planta lateral, apoi se rentoarce spre medial
Iormnd un arc arterial plantar. PerIoreaz spatiul unu interosos si se uneste cu
artera dorsal a piciorului. Din arc pleac artere metatarsiene plantare, care se
mpart Iiecare n dou artere digitale.
SISTEMUL VENOS AL MARII CIRCULAII
Acest sistem este Iormat din vene superiIiciale si din vene proIunde, n marea
circulatie, arterele de calibru mare sunt nsotite de o singur ven proIund, iar
arterele mici si mijlocii de dou vene proIunde care au acelasi nume si traseu.
Venele marii circulatii pot Ii mprtite n dou categorii, dup cum dreneaz sngele
n vena cav superioar sau inIerioar. ,
Sistemul venei cave superioare
.., -, ava superioar se Iormeaz prin unirea celor dou vene brahioceIalicc,
dreapt si stng. Dup un scurt traiect, vena cav superioar se vars n atriul
drept. ele dou vene brahioceIalice se Iormeaz prin unirea venei jugulare in
terne cu vena subclavie. .,...
139
K` Vena subclavie continu vena axilar careiaduc'e snge venos de la mem-
brul superior.
`It Vena jugular intern ncepe la baza craniului la gaura jugular. Preia
sngele ncoxigenat de la sinusurile durei mater (vene intracraniene de tip special).
Vena jugular intern particip, mpreun cu nervul vag si artera carotid comun,
la Iormarea mnunchiului vasculonervos al gtului care coboar lateral de trahee
si esoIag.
j/ Vuia jugular extern adun sngele venos din regiunea parotidian. oboar
subcutanat prin regiunea anterolateral a gtului si se vars n vena subclavie.
i / Sistemul venei cave inferioare
Adun sngele venos din jumtatea subdiaIragmatic a corpului. Cava
inferioar se Iormeaz la nivelul vertebrei L
5
prin unirea celor dou vene iliace
comune, dreapt si stng. Acestea se Iormeaz de Iiecare parte prin unirea venei
iliace interne cu vena iliac extern.
Vena iliac extern reprezint continuarea venei Iemurale si primeste sngele
venos al membrului inIerior.
Vena iliac intern se Iormeaz prin unirea venelor care vin de la orga
nele pelvine. -. --.
,y Sistemul venelor azygos
Acest sistem reprezint o cale de anastomoz venoas ntre teritoriul venei
cave superioare si cel al venei cave inIerioare.
Vena azygos are originea n venele lombare ascendente pe partea dreapt a
coloanei vertebrale subdiaIragmatic. Aceste vene adun sngele neoxigenat de la
coloana vertebral si peretele posterolateral al trunchiului, deci din teritoriul venei
c;we inIerioare. Vena a/ygos strbate diaIragma si urc n torace pe partea dreapt
a coloanei vertebrale, n acest traseu primeste venele intercostale posterioare,
bronsite si inediaslinale. La nivelul T, se vars n vena cav superioar.
Vena iH'miiiy.ynos se Iormeaz pe partea stng a coloanei vertebrale, simi-
lnr cu vena a/ygos Urc anterior si la stnga coloanei vertebrale pn la nivelul
T,, unde se vars.1 n vena azygos. Primeste venele intercostale posterioare stngi.
Vena hcmiu/.ygos accesorie se Iormeaz din unirea venelor intercostale
2-7 din partea stng. Se vars n vena hemiazygos.
Sistemul venelor superficiale

Aceste vene sunt asezate subcutanat si nu nsotesc arterele. -.iH Venele
superficiale ale membrului superior. Au originea n reteaua venoas superIicial
din regiunea dorsal a minii. De aici pleac lateral vena ceIalic si medial vena
bazilic. Acestea urc de-a lungul membrului superior. La jumtatea bratului vena
bazilic se vars ntr-o ven brahial. Pe Iata anterioar a umrului, n santul
deltopectoral, vena ceIalic se vars n vena subclavie.
140
Anterior de articulatia cotului, cele dou vene au raporturi cu important
deosebit. AstIel, n ele se vars vena medioceIalic si vena mediobazilic, care
trec prin dou santuri de o parte si de alta a tendonului muschiului biceps brahial.
Aceste santuri se numesc santurile bicipitale medial si lateral. La nivelul cotului
exist un desen conturat de venele superIiciale numit ,M-ul venos" al cotului.
,`X Aplicatie practic. Functiile venoase se execut cel mai Irecvent la nivelul
M-ului venos.
ateterizarea venoas (introducerea unui tub de plastic n ven) este des
practicat n santul bicipital medial pe vena mediobazilic.
~`Venele superIiciale ale membrului inIerior, ncep la nivelul retelei venoase
de pe Iata dorsal a piciorului. Din partea medial a acestei retele pleac cea mai
mare ven superIicial din corp, numit vena saIen mare. Din partea lateral pleac
vtna saIen mic.
Vena saIen mare urc pe Iata medial a membrului inIerior pn n trigonul
Iemural. Aici Iace o cros si se vars n vena Iemural. Vena saIen mic urc pe
Iata posterioar a gambei pn n Iosa poplitee unde se vars n vena poplitcc.
lAplicatie practic. rosa venei saIene mari este Irecvent utilizat pentru
cateterizri. Ea se descoper chirurgical printr-o incizie la 4 cm inIerior de jumtatea
ligamentului inghinal.
Dilatatiile venelor saIene se ntlnesc n boala varicoas.
Sistemul limIatic
Acest sistem este Iormat din vase limIatice si tesut limIatic (acesta Iormeaz
ganglionii limIatici, dar este prezent si n structura anumitor organe, de exemplu:
tub digestiv, timus, splin si amigdale. Aceste organe se numesc organe limIoide).
Sistemul circulator limIatic nu este un sistem de ,tip circuit" asa cum este
sistemul sanguin. El ncepe prin capilare limIatice la nivelul tesuturilor si se termin
prin vase de calibru mai mare, care se deschid n ven.
apilarele limIatice Iormeaz o vast retea la nivelul tesuturilor. Ele ncep
,n deget de mnus". Aceste capilare preiau moleculele mari din spatiul intercelular.
Din teritoriul tubului digestiv, vasele limIatice preiau si grsimile emulsionate.
apilarele converg si dau nastere unor colectoare din ce n ce mai mari. el mai
important vas limIatic se numeste canalul toracic. El se Iormeaz n abdomen din
unirea a dou trunchiuri lombare cu un trunchi intestinal. La locul de unire exist
o dilatatie numit cisterna hili. analul toracic urc apoi n torace anterior de
coloana vertebral si ajunge n Iosa supraclavicular stng unde, dup ce primeste
limIa de la membrul superior stng si jumtatea stng a capului si gtului, se
vars n vena subclavie stng.
LimIa din jumtatea supradiaIragmatic dreapt a trunchiului, de la membrul
superior drept si din jumtatea dreapt a capului si gtului este preluat de marea
ven limIatic, ce se vars n vena subclavie dreapt.
Ganglionii limIatici sunt mici Iormatiuni corpusculare (0,5-1,5 cm diametru)
ncapsulati, Iormati din tesutul limIoid. Se gsesc n general la rdcina membre-
lor, laterocervical si de-a lungul arcadelor arteriale ale organelor interne. Pe
sectiune ganglionii prezint o zon central, numit medular, si o zon periIeric,
numit cortical, unde tesutul limIatic este asezat sub Iorm de coliculi limIatici.
141
Structural, ganglionul esre Iormat dintr-o retea de Iibre reticulare n`are se gsesc
limIocite n diIerite stadii de evolutie. Ganglionii prezint un hil pe unde intr n
ganglion vasele limIatice aIerente si ies vasele eIerente.
Aplica(ie practic. Ganglionii limIatici au rol n aprarea general a
organismului, Iiind implicati n geneza anticorpilor. Ganglionii reprezint obstacole
relative n calea propagrii inIectiilor sau metastazrii anceroase. Ganglionii
limIatici normali, n general, nu se palpeaz.
SPLINA
Este un organ limIoid, parenchimatos (plin), vascular si intraperitoneal. Este
asezat n hipocondrul stng. Are Iorm oval, cu axul lung oblic. Pe partea medial
se gseste hilul organului, pe unde trec artera si vena splenic.
Raporturi:
- polul anterior cu Ilexura colic dreapt;
- polul posterior cu coloana vertebral;
;
- Iata medial cu stomacul, coada pancreasului si rinichiul stng; - ; ' , :
- Iata lateral -cu diaIragma, sinusul pleural costodiaIragmatic stng si
grilajul costal.
Structur. La exterior, splina are o capsul care contine Iibre elastice si Iibre
musculare netede (splina se poate contracta la eIort). La interior, ntr-o retea de
Iibre de reticulin, tesutul splenic Iormeaz ,pulpa splenic". Aceasta este mprtit
n pulp rosie (contine numeroase capilare) si n pulp alb (Iormat din tesut
limIatic grupat n corpusculi splenici).
Vascularizatia splinei este asigurat prin artera si vena splenic.
FIZIOLOGIA INIMII ;^ j
Activitatea contractil a inimii determin deplasarea sngelui prin sisteme
de vase nchise, asigurnd diIerentele de presiune necesare circulatiei mari (atriul
stg. ventriculul stg. artere ~ capilare ~ vene - atriul drept) si circulatiei
pulmonare (artiul drept ~ ventriculul drept ~ artere pulmonare vene pulmonare
~ atriul stng).
PROPRIETTILE FIZIOLOGIE ALE MUSHIULUI ARDIA
AUTOMATISMUL
'"""" Inima si continu activitatea ritmic, dac este mentinut n conditii Iizio-
logice, si n aIara organismului.
Automatismul este capacitatea celulelor embrionare cardiace de a genera
spontan si ritmic impulsuri ce determin depolarizarea muschiului cardiac urmat
de contractie (sistol).
142
Pacemaker-ul Iiziologic este nodului sinoatrial ce descarc impulsuri cu o
Irecvent de 70-80 bt/min si determin ritmul sinusal. Restul tesutului nodal
reprezint pacemakeri latenti, ,intrnd n actiune doar n absenta impulsurilor
sinusale, dar cu o Irecvent sczut (de sub 60 bt/min nodului atrio-ventricular si
sub 40 bt/min - Iasciculul His).
n legtur cu originea automatismului cardiac, au Iost expuse teoria neuro-
gen, care atribuie automatismul inIluentelor nervoase extrinseci (teorie n prezent
abandonat) si teoria miogen, care consider automatismul ca Iiind o proprietate
intrinsec a celulelor nodale automate.
EXCITABILITATEA (FUNCIA BATMOTROP)
Excitabilitatea este proprietatea muschiului cardiac n repaus de a rspunde
la o stimulare prin depolarizare (aparitia potentialului de actiune) urmat de
contractie. Excitabilitatea muschiului cardiac se caracterizeaz prin:
- pragul excitabilittii (miocadrul rspunde prin contractie numai In slimuli
cu valoarea prag sau mai mare);
- legea ,tot sau nimic" (contractia este maxim la orice valoare a impulsului
peste valoarea prag) (Bowditch, 1871);
sumarea excitatiei - o excitatie sub valoarea prag urinat la scurt limp lr u
excitatie cu aceeasi valoare produce o contractie, deoarece prima excitatii' si mie
pragul de excitabilitate;
- Ienomenul ,scrii", adic rspunsul contractiei creste la impulsul i ilc
intensitti egale, dac sunt repetate la intervale scurte, datorit ptrunderii n cclulu
miocardic a unui exces de a
2
;
- inexcitabilitatea periodic: n timpul contractiei miocardul este reIractar hi
orice intensitate a stimulului, n perioada reIractar relativ, excitabilitatea este
sczut, contractiile aprnd la stimuli puternici.
Existenta perioadei reIractare explic imposibilitatea tetanizrii muschiului
cardiac si Iavorizeaz activitatea ritmic a inimii.
Un stimul aplicat n diastol determin o contractie prematur numit
extrasistol, ce poate Ii atrial sau ventricular.
Potentialele de actiune ce apar n Iibra muscular cardiac reprezint
depolarizarea sarcolemei miocardice (din negativ, interiorul celulei devine pozitiv)
la stimulii nSA, sarcolem ce este impermeabil pentru Na

n repaus si de
aproximativ 100 ori mai permeabil pentru K

, realiznd repolarizarea Iibrei

miocardice.
Potentialul de actiune n Iibra miocardic ventricular are urmtoarele Iaze: ;
1) Iaza de excitabilitate maxim; 2) Iaza de repolarizare; " - 3)
perioada reIractar absolut;
4) perioada reIractar relativ;
5) Iaza de revenire a excitabilittii. ; , , ! , . , , .
4<

CONDUCTIBILITATEA (FUNCIA DROMOTROP)
Impulsul generat de nSA se propag n muschiul atrial cu o vitez de 1-1,2 mm/s,
excitatia Iiind captat de nAV unde se propag cu o vitez de 0,02-0,1 mm/s,
ntr/.icrc ce asigur asincronismul atriilor si ventriculelor, n Iasciculul His viteza
excitatiei este de aproximativ 2 m/s, iar n reteaua Purkinje de 3 m/s. n miocard
vilc/n este de 50 cm/s.
AIectarea transmiterii impulsului prin tesutul nodal este cunoscut sub numele
de bloc, (.x- poate Ii de diIerite tipuri: l, II, III, ca si bloc de ramur sau bloc atrio-
ventriuilar.
CONTRACTILITATEA (FUNTIA INOTROP)
ontractilitatea este proprietatea muschiului de a-si scurta lungimea n
contractie. Miocardul se contract prin secus datorit perioadei reIractare lungi
(0,27 s.) ontractilitatea se realizeaz prin 3 sisteme intracelulare:
- cuplarea excitatiei cu contractia (reticul sarcoplasmatic si tuburile n ,T");
- sistemul contractii (mioIilamente);
- sistemul energogen (mitocondrial).
ontractia miocardului este initiat de excitatiile automate care depolarizeaz
sarcolema printr-un inIlux de Na, urmat de trecerea n celul a ionilor a
2
care
cresc Iorta de contractie si care se Iixeaz pe tropomina . ontractia const n
Iormarea actomiozinei n sarcomer. Forta de contractie este reglat pe cale extrinsec
prin inIluente vegetative nervoase si umorale ce adapteaz activitatea inimii la
necesittile tisulare de O
2
(Iactori inotrop pozitivi - catecolaminele) si pe cale
intrinsec prin gradul de umplere diastolic ventricular, mecanism enuntat prin
legea inimii (Franck-Starling). onIorm acestei legi, Iorta de contractie creste
proportional cu lungimea initial a sarcomerului, Iiind un mecanism de autoreglare
care adaplea/ Iorta de contractie btaie cu btaie. Energia necesar contractiei
rcvull.'l din ATl'-ul Iurnizat din metabolismul intermediar din miocard: glucoza
(aproximativ 18), acizi grasi (67), aminoacizi (5,6), lactat (16). Sursa
principalii de ATP este IosIorilarea oxidativ mitocondrial, cuplat cu lantul
respirator. Glucoza Iurnizeaz energia prompt, iar acizii grasi.Iurnizeaz cea mai
marc parte de energie. onsumul lactatului este o particularitate a miocardului,
Iiind important n eIortul Iizic.
' ~ ILUL ARDIA J;...,.` .`mo`i ,.
i.

iclul cardiac (revolutia cardiac) const din succesiunea unei contractii
miocardice - sistol, cu o relaxare - diastol, timpi ce se caracterizeaz si prin
variatii presionale ritmice. Succesiunea evenimentelor din inima stng este identic
aceleia din inima dreapt, diIerind valoarea presiunilor din diIeritele Iaze ale ciclului
cardiac. Durata unui ciclu cardiac este de aproximativ 0,80 s pentru o Irecvent de
144
70 bt/min. Revolutia cardiac ncepe cu sistola atrial (0,10-0,15 s), cnd sngele
din atriu, la o presiune de 6-8 mm Hg n atriul stg. si 4-6 mm Hg n atriul dr, trece
n ventriculi (capacitatea atrial stg. este de 140 ml, iar a ventriculului stg. de 120 ml).
Urmeaz sistola ventricular, cu Iaza izovolumetric (0,05 s), ventriculul Iiind o
cavitate nchis prin nchiderea valvulelor atrioventriculare si nedeschiderea
valvulelor semilunare. Volumul ventricular nu se modiIic, dar presiunea creste la
70-80 mm Hg si, depsind presiunea din aort (120 mm Hg) si trunchiul pulmo-
nar; (25 mm Hg), se deschid valvulele semilunare si ncepe ejectia sngelui
(rapida 0,09-0,11 s si apoi lent 0,13 s). Evacuarea sngelui n aort si trunchiul
pulmonar; se reali:ea: prin reducerea diametrelor transversal si longitudinal ale
ventriculelor, iar dup evacuare presiunea din ventriculi scade, miocardul se
relaxeaz, deci ncepe diastola ventricular (0,53 s). Aveasta ncepe cu relaxarea
izovolumetric (0,04-0,06 s), cnd ventriculii sunt din nou cavitti nchise si
presiunea intraventricular scade, se deschid valvulele atrioventriculare, Iavoriznd
umplerea ventricular (rapid 0,11 s, si lent 0,19 s), pentru o perioada de
0,42 secunde inima este n diastola jIeneral.
antitatea de snge eliminat de inim n circulatie n decurs de un minut
reprezint'debitul circulator (minut volumul), iar cantitatea de snge eliminat eu
Iiecare sistola este debitul sistolic (volum btaie).
Minut-volumul si debitul sistolic variaz n diIerite circumstante Iiziologice
si patologice, n conditii normale, debitul sistolic este de 50-80 ml. Minut-volumul
are o valoare de 4-5 l n repaus, putnd ajunge la 30-40 l n eIortul muscular la atleti.
Presiunile intracavitare si n teritoriile vasculare corespunztoare n sistola
si diastola sunt prezentate n tabelul urmtor.
Pentru a propulsa volumul sistolic sanguin n artere mpotriva presiunii, inima
presteaz un lucru mecanic, n cazul ventriculului stg., la un debit sistolic de 70 ml
si o presiune de 100 mm Hg, lucrul mecanic este de aproximativ 95 g/m/sistol.
Lucrul mecanic al ventriculului drept este de aproximativ 1/5 din cel stg.
MANIFESTRILE ELETRIE ALE ATIVITTII ARDIAE
ELECTROCARDIOGRAMA (EKG)
Fenomenele electrice din cursul activittii cardiace preced cu aproximativ
0,02 s Ienomenele mecanice pe care le declanseaz.
Electrocardiograma reprezint nregistrarea variatiilor de potential ale
vectorului rezultat din sumarea momentan, simultan si spatial a Ienomenelor
electrice de depolarizare si repolarizare din cursul unei revolutii cardiace.
urentii de actiune generati prin depolarizarea miocardului se rspndesc n
tot corpul, ceea ce permite nregistrarea lor prin electrozi plasati pe supraIata corpului.
EKG const ntr-o succesiune de unde pozitive si negative: P, Q, #, S, T.
Unda P (0,08-0,12 s) corespunde depolarizrii atriale si este urmat de
segmentul izoelectric PQ (0,04-0,1 s) ce corespunde timpului de conducere atrio-
ventricular.
10-Anatomia si Iiziologia omului-cd. 116 145
omplexul Q#S (0,04-0,10 s) reprezint depolarizarea ventricular: unda
Q, und negativ (0,04 s), arat depolarizarea septal, dup care urmeaz unda #
pozitiv, ampl, produs de activarea ventricular. Unda S negativ reprezint
sIrsitul activrii ventriculare.
Unda 7(0,15-0,25 s) corespunde repolarizrii ventriculare.
n electrocardiograIie se Iolosesc dou tipuri de derivatii:
- derivatii bipolare - derivatiile standard (Einthoven - 1908) sunt I, II, III.
Derivatia I I): brat drept (-), brat stg. (); derivatia II (D II): brat drept (-),
picior stg. (), derivatia III III): brat stg. (-), picior stg. ();
- derivatii unipolare sunt JL, J#, J si msoar diIerenta de potential
dintre membrul superior drept J#), membrul superior stg. JL) si inIerior stg.
J), si un electrod de reIerint.
Tot derivatii unipolare sunt si derivatiile precordiale J-J care permit
nregistrarea variatiilor vectorilor cardiaci n plan orizontal.
Axa electric a inimii (ntre 0-90) este vectorul principal, orientarea sa dnd
inIormatii importante cu privire la starea morIoIunctional a elementelor ce
determin depolarizarea si repolarizarea cordului. ModiIicrile Iunctionale depind
de axa anatomic a inimii. AstIel, inima se verticalizeaz n inspiratie si ortostatism
si se orizontalizeaz n expiratie si clinostatism.
MANIFESTRILE MEANIE ALE ATIVITTII
ARDIAE
Activitatea ciclic, mecanic, a inimii poate Ii studiat prin maniIestri ca:
socul apexian (apexocardiograma), pulsul arterial (sIigmograma), pulsul venos
(Ilebograma).
Apexocardiograma este nregistrarea socului apexian, de Iapt izbitura
musculaturii ventriculului stg. n timpul contractiei, de peretele toracic.
Sfigmograma este nregistrarea pulsului arterial. iclul cardiac produce n
artere modiIicri de presiune transmise peretilor vasculari sub Iorm de puls,
deci unda de puls nu este nsotit de coloana de snge. Viteza undei pulsatile
este de 5-9 m/s, pe cnd viteza coloanei de snge la nivelul aortei este de 0,5 m/s.
Pulsul arterial nregistrat pe artera carotid se numeste carotidogram.
Flebograma este nregistrarea pulsului venos. Dac Ilebograma este obtinut
prin nregistrarea pulsului din vena jugular, se numeste jugulogram.
MANIFESTRI AUSTIE ALE ATIVITTII ARDIAE
n cursul activittii mecanice a inimii sunt generate zgomote a cror
nregistrare Iormeaz Ionocardiograma. Se descriu 4 zgomote:
Zgomotul I (sistolic 0,08-0,10 s) produs de nchiderea valvulelor
atrioventriculare, deschiderea valvulelor sigmoide, ejectia sngelui; Iocarul optim
de auscultatie este n spatiul V intercostal stg. pe linia medioclavicular.
46
Zgomotul II (diastolic 0,025-0,050 s) determinat de nchiderea valvulelor
sigmoide, iar Iocarul de auscultatie este spatiul II intercostal, parasternal drept
(aort) si stng (a. pulmonar).
Zgomotul III, mai greu decelabil auscultator este produs de deschiderea
valvulelor atrioventriculare.
Zgomotul IV este inaudibil la normali si coincide cu sistola atrial.
!
' -
!

REGLAREA ATIVITTII INIMII
Adaptarea activittii cardiace la necesittile de O
2
ale organismului impune
mentinerea unui debit cardiac adecvat, adic o reglare permanent a Iortei de
contractie si Irecventei. Aceast reglare se realizeaz prin mecanisme intrinseci
(autoreglare) si extrinseci (neuroreIlexe si umorale).
Reglarea intrinsec a activittii cardiace asigur adaptarea cordului la
ncrcarea impus n absenta oricror inIluente nervoase si umorale din aIar, tn
acest mecanisn intervine legea inimii (cresterea lungimii Iibrelor miocardice
determin cresterea Iortei de contractie si debitul cardiac); frecventa (crestcrcn
Irecventei duce la cresterea Iortei de contractie) si temperatura (hipotermia si piroxin
reduc Iorta de contractie).
Reglarea extrinsec se realizeaz prin mecanisme nervoase si umorale.
Inima este inervat de SNJsimpatic si parasimpatic care inIluenteaz toate
propriettile inimii.
Inervatia simpatic se realizeaz prin cei trei nervi cardiaci - superiori,
mijlociu si inIerior, originea acestor nervi Iiind n neuronii preganglionari din
coarnele laterale ale mduvei care sunt sub inIluenta centrilor cardio-vasculalori
din Iormatia reticulat bulbar si hipotalamus.
Simpaticul stimuleaz toate propriettile inimii, deci are eIecte cronotrop,
dromotrop, batmotrop si inotrop pozitive.
Inervatia parasimpatic este asigurat de cei 2 nervi vagi, ale cror Iibre
pornesc din nucleul dorsal al vagului din bulb si ajung la inim dup ce s-au
unit cu Iibrele simpatice alctuind trunchiul vago-simpatic ce Iormeaz plexul
cardiac.
Vagul inhib toate propriettile cardiace, deci are actiuni crono-, dromo-,
batmo- si inotrop negative, Iiind sistemul de protectie a cordului.
Excitarea prelungit a vagului provoac oprirea inimii, ns dup un timp ele
reapar, Ienomen cunoscut ca scparea inimii de sub inIluenta vagului.
Att vagul ct si simpaticul se aIl ntr-o stare de excitatie continu.
#eglarea umoral potenteaz si prelungeste reglarea nervoas extrinsec prin
descrcarea n circulatie a unor substante ce actioneaz pe receptorii membranari
din cord:
: - catecolaminele (adrenalina si noradrenalina determin eIecte activatoare);
1
' ' ' ' - insulina are eIect inotrop pozitiv;
- tiroxina si hormonii corticosuprarenalieni au eIecte inotrop pozitive.
47
IRULATIA ARTERIAL
Arterele ca vase ce pleac de la inim, n Iunctie de predominanta tesutului
elustie sau muscular, conIer sistemului vascular 2 proprietti: ejasticitatea si
eontructilitatea.
Khistlcltatea este proprietatea arterelor de a se destinde si a reveni la Iorma
initmlIt in lunctie de variatiile de volum si presiune; transIorm curgerea sacadat
n rmp.nc'ii continu.
Conlnictilitatea este capacitatea Iibrelor musculare din mezarter de a se
eoiilnictn si relaxa sub actiunea diversilor Iactori, Ienomen cunoscut sub numele
de vasomotriutate. I'rin vasoconstrictie sau vasodilatatie arterioral se realizeaz
scderea sau cresterea: tonusului vascular, Iluxului sanguin, presiunii arteriale.
Arterele ndeplinesc rolul de rezervor amortizor de contractie cardiac si rol
de canale conductoare ce asigur deplasarea sngelui cu O, de la cord la periIerie,
ele continnd doar 18 din volumul total de snge.
Sngele circul n artere sub o anumit presiune ce se transmite peretilor
arteriali, putnd Ii msurat ca tensiune arterial (TA).
Presiunea sngelui n artere este determinat de 3 Iactori:
1. ardiac - Iorta de contractie a inimii, Irecventa cardiac si ntoarcerea
venoas sunt Iactori ce modiIic volumul - btaie si implicit presiunea sngelui.
2. Vascular - elasticitatea si motricitatea arterelor determin rezistenta vascu
lar, cu valoarea cea mai mare la nivel arteriolar. Vasodilatatia scade rezistenta si
deci si TA, iar vasoconstrictia creste rezistenta si TA.
3. Sanguin - care este reprezentat de volumul si viscozitatea sngelui. Volumul
sanguin asigur umplerea diastolic si debitul sistolic, mentinnd presiunea arterial
la valori normale. Viscozitatea depinde de elementele Iigurate si de continutul n
proteine al sngelui. resterea viscozittii duce la cresterea TA prin cresterea
rezistentei periIerice. Rezistenta periIeric creste prin scderea elasticittii vaselor
o dat cu vrsta.
Vite/.a de circulatie a sngelui n arter (0,5 m/s n aort) scade lent n vasele
mari si intens n arteriolc, ajungnd la 0,5 mm/s, datorit cresterii imense a supraIetei
loiale de sectiune si cresterii datorit micsorrii calibrului vaselor.
Tensiunea arterial este deci presiunea exercitat de masa sanguin asupra
peretilor arteriali, l .a nivelul arterelor mari si mijlocii, presiunea arterial are valori
de 120 140 nniHg n sistol si 70-90 mmHg n diastol. La nivelul arteriolar
presiunea scade la 55 mmHg, iar la capilarul arterial este 30-35 mmHg; n capilarul
venos este de 10 12 mmHg si cu valori n scdere n tot teritoriul venos, avnd
valori de O sau chiar negative (-2 mmHg) n atriul drept. Presiunea arterial se
msoar la nivelul arterei brahiale cu ajutorul tensiometrelor.
IRULATIA APILAR
apilarele reprezint zona de schimb ntre snge si plasma interstitial
extracelular.
apilarele, ce contin aprox. 5 din sngele circulant, avnd dimensiuni Ioarte
mici, realizeaz totusi o supraIat mare de contact (6300 m
2
pentru organismul
148
uman) si au densitate mare n organele cu Iunctii importante (Iicat, creier - aprox.
1000/mm
3
) sau n musculatur n activitate (300/mm
3
n repaus si aprox. 3000/mm
3
n activitate). apilarele se caracterizeaz si prin Ienomenul de vasomotie, adic
au capacitatea de a se nchide si deschide ritmic (6-12/min) sub inIluenta O, si O
2
din snge si conditionat de tonusul sIincterului precapilar, arteriolei si metarteriolei.
Prin peretele capilarelor trec cu usurint apa cu substantele lipo- si hidro-
solubile cu o greutate molecular sub 5000 daltoni si substantele micromoleculare
(electroliti, gaze). Proteinele nu trec din snge n lichidul interstitial.
Viteza mic de curgere a sngelui prin capilare (0,5-0,8 mm/s) Iavorizeaz
schimburile nutritive dintre snge si tesuturi, care se Iac prin pinocitoz, diIuziune si
Iiltrare. Aceste schimburi depind, pe de o parte, de presiunea sngelui (care la capilarul
arterial este de 35-36 mmHg iar la capilarul venos de 10-12 mmHg), iar pe clc alt
parte, de presiunea coloidosmotic (oncotic) care este de aprox. 28 mmHg n
snge si de aprox. 4,5 mmHg n interstitiu (dat de proteinele transvazatc).
Predominanta presiunii hidrostatice asupra celei oncotice la nivelul capilarului
arterial determin trecerea apei si substantelor nutritive din snge n intcrsli,iu, iar
la captul venos, presiunea oncotic mai mare determin trecerea apei si substantelor
n snge, din interstitiu.
resterea presiunii hidrostatice peste normal si scderea presiunii oncotice
determin rmnerea apei n interstitiu, Iormnd edemele.
irculatia n capilare este inIluentat de Iactori tisulari Iizici, chimici, termici,
de modiIicarea calibrului capilarelor, de produsii de catabolism.
IRULATIA VENOAS
Sngele neoxigenat ncrcat cu substantele rezultate din metabolismul celular
este transportat spre inim prin sistemul venos ce depoziteaz cea. 3500 ml snge,
venele avnd rol de depozit si rezervor sanguin.
Acest rol este ndeplinit datorit distensibilittii venelor (extensibilitate),
proprietate ce se datoreste prezentei Iibrelor elastice n venele mari, n locul Iibrelor
musculare din venele mici. Distensibilitatea venelor este de aprox. 8 ori mai mare
dect a arterelor, venele putnd depozita mari cantitti de snge Ir modiIicri ale
presiunii venoase.
Fibrele musculare netede din venele mici si mijlocii mentin tonusul venos ce
tine de contractibilitatea venelor, ce regleaz stagnarea sau lansarea n circulatie a
unei cantitti de snge n Iunctie de necesitti.
irculatia sngelui n vene este mult mai lent dect n artere (vene mari
- 10 cm/s, venule - 0,5 mm/s). resterea vitezei de la venule la venele mari se
datoreste cresterii diametrului vascular si scderii presiunii intravenoase. Presiunea
sngelui n venele periIerice este n Iunctie de distanta Iat de atriul drept:
pentru Iiecare centimetru dedesubtul sau deasupra atriului, presiunea creste sau
respectiv scade cu 0,77 mmHg (n ortostatism presiunea venoas la nivelul gleznei
este 85-90 mmHg).
149
Paralel cu cresterea calibrului venelor, scade presiunea, ajungnd la 3-4 mmHg
la nivelul venelor mijlocii si valori de O sau negative n atriul drept (n pozitie
orizontal).
ntoarcerea sngelui venos n atriul drept este asigurat de:
- pompa cardiac: reprezint principal Iort de care depinde ntoarcerea
venoas, avnd rol de pomp aspiratoare prin scdeIea presiunii n atriu si ventricule;
- aspiratia toracic: mai ales n inspir, presiunea negativ din torace se
accentueaz si Iavorizeaz ntoarcerea sngelui;
- Iorta gravitational ajut circulatia n teritoriile situate deasupra nivelului
cardiac, iar venele din jumtatea inIerioar a corpului prezint valvule;
- contractia musculaturii scheletice mpinge sngele numai n sens centripet
spre venele mari si atriul drept.
REGLAREA IRULATIEI SNGELUI
%
irculatia sngelui n vase este reglat pe cale nervoas vegetativ si pe
cale umoral.
#eglarea nervoas. Sistemul simpatic produce vasoconstrictia arteriolelor,
metarteriolelor si sIincterului precapilar, ce contin tesut muscular neted; vaso-
dilatatia este produs de parasimpatic, dar exist si vasodilatatie simpatic (vase
coronare si musculatura striat prin receptori P, adrenergici).
Vasomotricitatea este controlat de un centru vasomotor bulbar cu 2 arii -
una vasoconstrictoare si alta vasodilatatoare. La acest centra vin impulsuri de la
zonele reIlexogene, sinocarotidian si endocardoaortic, pe calea nervului carotidian
(depresor) ce apartine nervului glosoIaringian si nervului Ludwig, ram senzitiv al
nervului vag. Zonele reIlexogene sunt sensibile la variatiile de presiune, ntindere
sau compozitie chimic. resterea presiunii sanguine deprim centrii vasomotori
determinnd vasodilatatie. entrii bulbari mentin un tonus vascular permanent.
n ceea ce priveste presiunea arterial, sunt mecanisme depresoare
(hipotensive) si presoare (hipertensive). Vasodilatatia cu scderea rezistentei
periIerice, si scderea debitului cardiac produc scderea tensiunii arteriale. ele
mai importante reIlexe depresoare sunt cel aortic si sinocarotidian. ReIlexele
presoare sunt determinate prin stimularea chemoreceptorilor din zonele reIlexogene.
Reglarea umoral. Jasodilatatia local este produs de O
2
, H

si hipoxie,
care n acelasi timp stimuleaz central vasoconstrictor, producnd vasoconstrictie
generalizat; histamina produce vasodilatatie cutanat; serotonina produce
vasodilatatie cutanat si vasoconstrictie n teritoriul splanhnic; bradikinina este
vasodilatatoare; Iactorii natriuretici atriali (FNA) au actiune vasodilatatoare;
acetilcolina produce dilatarea arterelor mici.
Jasocontrictia este produs n primul rnd de catecolamine (noradrenalin
si adrenalin) care actioneaz prin receptorii adrenergici. Pe receptorii P
2
-adrenergici
din cord cotecolaminele produc vasodilatatie.
Renina, secretat de celulele juxtaglomerulare prin sistemul renin-angio-
tensin, produce vasoconstructie cu cresterea tensiunii arteriale. Vasopresina pro-
duce vasocontrictie arteriolar.
150
IRULATIA LIMFATI
Sistemul limIatic reprezint o cale derivat de drenaj al plasmei interstitiale,
capilarele limIatice prelund din interstitiu proteinele, lipidele si chiar corpuri strine
si le trec n circulatie.
La nivelul ganglionilor limIatici au loc retinerea si distrugerea corpurilor
strine (bacterii, celule, virusi) prin reactii de aprare (Iagocitoz, anticupogenez).
Prin sistemul limIatic de la nivelul mucoasei gastrointestinale sunt transportate
substante nutritive, mai ales grsimi sub Iorm de chilomicroni.
LimIa este o Iractie de plasm interstitial, deci cu o compozitie asemntoare.
Este glbuie, transparent, srac n proteine (2), dar n canalul toracic, post-
prandial, cantitatea de proteine poate Ii de 60 si lipide 1-2. Viscozitatea si
densitatea (1016-1023) sunt mai mici dect ale plasmei.
ompozitia limIei depinde de locul unde se Iormeaz. LimIa contine aproape
exclusiv limIocite depozitate n ganglionii limIatici care ndeplinesc rol de aprare.
irculatia limIei este determinat de diIerenta de presiune dintre lichidul
interstitial si venele mari n care se vars vasele limIatice si este ajutat de contiw,m
muscular si de pulsatiile arteriale.
n canalul toracic, debitul de Iormare a limIei este de 100-200 ml/or, Iormurcii
Iiind stimulat de cldur si hiperpnee.
" IRULATIA PULMONARA
Prin circulatia pulmonar, sngele venos din ventriculul drept ajunge n plmItni,
prin ramiIicarea arterei pulmonare unde suIer procesul de oxigenare dup care,
prin venele pulmonare, ajunge n atriul stng.
irculatia pulmonar (mica circulatie) se deosebeste de circulatia sistemicIl
prin: valorile presionale din sistol (22 mmHg), diastol (8 mmHg), arterii
pulmonar (13 mmHg); lucrul mecanic eIectuat de inima dreapt este de aprox.
5 ori mai mic dect al inimii stngi; debitul ventriculului stng este putin mai
mare dect al celui drept; gravitatea inIluenteaz circulatia pulmonar, apexul
pulmonar Iiind cel mai putin irigat, n timp ce bazele sunt bine irigate.
irculatia pulmonar este un rezervor de snge ce poate Ii mobilizat la nevoie
(aprox. 450 ml).
Plmnul are o vascularizatie dubl, nutritiv asigurat de vasele bronsice si
Iunctional realizat de circulatia pulmonar, ntre cele 2 sisteme vasculare Iiind
anastomoze.
IRULATIA ORONARIAN
irculatia coronarian asigur nutritia si irigatia miocardului, prin cele 2
artere coronare, irigarea cordului realizndu-se n diastol. iclul irigatiei coronare
are o durat de 8 s. Adaptarea la hipoxie se produce prin cresterea debitului sanguin
coronarian (n repaus, debitul coronarian 225-250 ml/min, iar n eIortul maxim
1000-1250 ml/min).

Debitul coronarian depinde de presiunea de perIuzie a coronarelor, contractia
sistolic, consumul de O
r
onsumul de 0
2
al inimii este de peste 30 ml O
2
/min,
deci aproape 10 din consumul total al organismului.
irculatia coronar este reglat pe cale nervoas si umoral. oronarele sunt
inervate de simpaticul toracal si de Iibrele parasimpatice vagale. Musculatura neted
din vasele coronare contin multi b-receptori si putini a-receptori. La reglarea
circulutici coronariene particip Iactori metabolici locali, n primul rnd consumul
ik: O, al miocardului (deIicitul de O
2
dilat vasele coronare).
(

IRULATIA EREBRAL "
!

irculatia cerebral se caracterizeaz printr-o relativ inextensibilitate, pentru
c se petrece ntr-un spatiu delimitat de cutia cranian rigid si de tesutul nervos
care este putin comprimabil. Volumul sngelui din vasele cerebrale este inIluentat
de presiunea lichidului ceIalorahidian (LR), astIel nct perturbatiile circulatiei
LR inIluenteaz circulatia cerebral.
Debitul circulator cerebral este de 750-800 ml/min, iar consumul de O, este
de 3 ml/min la 100 g creier. Aportul sczut de oxigen aIecteaz scoarta emisIerelor
cerebrale, ntreruperea circulatiei cerebrale timp de l O-15 s Iiind urmat de sincop.
irculatia cerebral protejeaz tesutul nervos de inIluente nocive prin bariera
hematoenceIalic, ce este Iormat din endoteliul capilar cu o structur compact si
din prelungirile padocitare ale astrocitelor.
IRULATIA SPLENI -: : ; ;
Splina este un rezervor sanguin care expulzeaz sngele prin contractii ritmice,
spontane cu o Irecvent de 2-5 min. Prin stimulare simpatic, adrenalina si
noradrcnalina provoac splcnocontractie, mobiliznd sngele din sinusurile venoase,
Ienomen ntlnit n hemoragii. i , ,
- --* 7. -
APARATUL DIGESTIV
- ANATOMIE
:
^'' " ; ,
AVITATEA BUAL
Este primul segment al aparatului digestiv. Are dou prti:
- vestibulul bucal, ntre obraji si arcadele dentare;
- cavitatea bucal propriu-zis, la interiorul arcurilor dentare. Aici se gseste
limba.
avitatea bucal este delimitat astIel:
- anterior, oriIiciul bucal, mrginit de buza superioar si inIerioar, unite
lateral prin comisuri;
-posterior-comunicarea cu Iaringele, printr-un spatiu numit istm Iaringian;
- lateral, obrajii, care de la exterior spre interior sunt Iormati din piele, corpul
adipos, muschiul buccinator si mucoasa bucal. Obrazul este strbtut de canalul
glandei parotide, care se deschide n vestibulul bucal, n dreptul molarului doi
superior, pe o proeminent numit papila parotidian.
Aplicatie practic: aceast papila devine rosie si Ioarte bine vizibil n
parotidita epidemic (oreion):
- peretele superior este Iormat spre anterior de palatul dur (osos) iar spre
posterior de palatul moale, reprezentat de vlul palatin, la mijlocul cruia atrn
lueta (omusorul);
- peretele inIerior, Iormat de muschii suprahioidieni (hioidul este un os mic,
mobil, n regiunea anterioar a gtului). Pe acest perete, se gseste LIMBA.
Limba este un organ muscular, Iormat din trei prti: vrI, corp (partea
orizontal si mobil) si rdcin (partea Vertical, de deasupra hioidului, mai putin
mobil). Limba prezint, de asemenea, dou margini laterale, o Iat superioar si o
Iat inIerioar, care este legat de planseul bucal printr-o plic mucoas, numit
Irul lingual. n structura organului, putem descrie urmtoarele componente:
- scheletul Iribros, reprezentat de septul limbii (perete Iibros antero-poste-
rior) si de aponevroza limbii, care este o tunic Iibroas situat sub mucoasa lingual;
- musculatura lingual, reprezentat de muschi intrinseci (ncep si se termin
n limb) si de muschi extrinseci (pleac de pe oasele vecine si se termin n limb);
- tunica mucoas acoper limba la exterior. La limita dintre corp si rdcin,
pe Iata superioar a limbii, este santul terminal. Acesta are Iorma literei V deschis
anterior. Mucoasa prezint mici proeminente, numite papile linguale, care dau limbii
uri aspect catiIelat. Acestea pot Ii de mai multe Ieluri. ele mai mari, n numr de
10-12, se gsesc anterior de V-ul lingual si se numesc papile valate, si contin
muguri gustativi. Alte tipuri de papile sunt: IungiIorme, IiliIorme, Ioliate si conice;
153
- glandele limbii sunt de tip mucos, seros, mixt, si sunt rspndite n mucoasa
lingual;
- Ioliculii limIatici sunt dispusi neregulat n mucoas, la rdcina limbii.
Totalitatea lor Iormeaz amigdala lingual.
Jasculari:atia.
- arterele linguale, dreapta si stnga, pleac din carotida extern;
- venele se vars n vena jugular intern.
Inervatia este complex:
- inervatia motorie, care asigur mobilitatea organului, se Iace prin nervul hipoglos;
- inervatia senzitiv general, pentru senzatiile tactile, termice, dureroase,
este realizat de nervul lingual (ramur din trigemen);
- inervatia senzorial, pentru inIormatiile gustative, se Iace printr-o ramur
a Iacialului n 2/3 anterioare, si prin ramuri ale nervilor vag si glosoIaringian n 1/3
posterioar. "
. . < 7
GLANDELE SALIVARE
Sunt glande cu secretie extern. Exist glande mici, rspndite n mucoasa
peretilor cavittii bucale, dar exist si trei glande mari n vecintatea acestei cavitti.
ele trei glande mari sunt: glanda parotid, glanda submandibular si glanda sublingual.
GLANDA PAROTID
Este cea mai mare dintre glandele salivare. Ocup spatiul dintre ramura mandibulei
si procesul mastoid. Are o parte superIicial, care poate Ii palpat lateral de ramura
mandibulei, si o parte proIund, care poate ajunge pn aproape de Iaringe. Partea
superIicial se continu cu canalul glandei, numit duet parotidian. Acesta perIoreaz
obrazul si se deschide n vestibulul bucal. Prin glanda parotid trec, dinspre super-
Iicial spre proIund, nervul Iacial, vena jugular extern si artera carotid extern.
Inervatia parasimpatic a glandei este dat de nervul glosoIaringian, iar
inervatia simpatic are originea n ganglionul simpatic cervical superior.
Aplica(ie practic: inIectia glandei parotide cu virusul urlian provoac boala
numit oreion. Aceasta se maniIest prin tumeIactia dureroas a glandei parotide.
GLANDA SUBMANDIBULAR
Se gseste inIerior de planseul cavittii bucale. analul ei strbate acest
planseu si se deschide lateral de Irul lingual, pe o proeminent a mucoasei, numit
caruncula sublingual. Glanda este inervat parasimpatic de nervul Iacial, iar
simpatic din ganglionul cervical superior.
: GLANDA SUBLINGUAL ' '
i . ... Este asezat n grosimea planseului cavittii bucale. Ridic mucoasa planseului,
Iormnd plic sublingual. analul glandei se deschide tot pe caruncula sublingual.
Inervatia este din aceleasi surse ca la glanda submandibular.
154
FARINGELE
Este o cavitate cu peretii musculo-aponevrotici, n care se intersecteaz calea
respiratorie cu calea digestiv. Este asezat posterior de cavittile nazal si bucal,
si inIerior de baza craniului. Dup raporturile anterioare, Iaringele se mparte n
trei prti: nazo- oro- si laringoIaringe.
Na:ofaringele este partea superioar. El comunic anterior, prin dou oriIicii
numite choane, cu cavitatea nazal. Pe peretii laterali ai nazoIaringelui se gsesc
oriIiciile celor dou tube auditive (dou canale musculocartilaginoase, prin care
urechea medie comunic cu Iaringele).
Aplicatie practic: asa se expic de ce inIlamatiile Iaringiene se pot complica
cu inIlamatii ale urechii medii, numite otite.
Tavanul nazoIaringelui se numeste Iomix. Aici se gsesc aglomerri de celule
limIatice, care Iormeaz amigdala Iaringian.
Aplicatie practic: acestea se pot hipertroIia, Iormnd asa-numitele vegetatii
adenoide (polipi), care obstrueaz partial choanele.
rofaringele este partea intermediar. El comunic anterior cu cavitate
bucal. De pe laturile vlului palatin, coboar spre planseul bucal dou plici urni
ate, una anterioar si una posterioar. Spatiul cuprins ntre ele si rdcinii limbii w
numeste istm Iaringian, si Iace trecerea ntre cavitatea bucala si oroIunngc, IV
laturile istmului, de Iiecare parte, ntre cele dou plici arcuutc, se gsesc IONII
amigdalian. In partea ei inIerioar, se aIl amigdala (tonsilu) palatin, un orgmi
de tip limIoid (contine aglomerri de celule limIatice).
Aplicatie practic: inIlamatia acestui organ se numeste amigdalitIl,
Laringofaringele este partea inIerioar a Iaringelui. Arc raport spre unlunnr
cu oriIiciul laringelui. Pe marginea lui superioar, spre anterior, se gseste o
Iormatiune aproximativ circular, cu structur cartilaginoas, numit upiglot (n
deglutitie, epiglota coboar si acoper laringele). Postero-inIerior, la nivelul verte-
brei 5, Iaringele comunic cu esoIagul.
Structura. peretele Iaringelui este tapetat la interior de tunica mucoas, cnrc
contine tesut limIoid, ce Iormeaz asa-numitul inel limIatic peri Iaringian, cu rol n
aprarea local antimicrobian. Urmeaz tunica submucoas, cu aspectul unei
aponevroze intraIaringiene. Aceasta este acoperit de tunica muscular, Iormat
de cei trei muschi constrictori ai Iaringelui (muschi striati: superior, mijlociu si
inIerior). La exterior, este adventicea, Iormat din tesut conjunctiv Iibros.
Inervatie. senzitiv nervul glosoIaringian, iar motor, nervii glosoIaringian si vag.
ESOFAGUL
Este un organ cu aspect tubular, cu directie vertical, care leag Iaringele de
stomac. Are o lungime de aproximativ 30 cm si, dup regiunile pe care le strbate,
are trei prti: cervical, toracic si abdominal.
sofagul cervical coboar ntre coloana vertebral (posterior) si trahee (anterior).
sofagul toracic coboar prin mediastin (regiune topograIic ce contine toate
viscerele cuprinse ntre cei doi plmni) gsindu-se posterior de trahee si mai apoi
de cord. La nivelul T4, bronhia principal stnga si arcul aortic comprim esoIagul,
determinnd strmtoarea bronhoaortic.
55
Aplica(ie practic: corpii strini ingerati accidental se opresc de obicei la
livelul acestei strmtori.
sofagul abdominal are 1-2 cm lungime si se termin la oriIiciul cardia.
Vine n raport anterior cu lobul stng al Iicatului. Structural, peretele
esoIagian este Iormat din patru tunici:
- tunica mucoas (la interior) are un epiteliu pavimentos nekeratinizat, cu
numeroase glande mucoase;
~ tunica submucoas, din tesut conjunctiv lax;
- lumea muscular, Iormat din Iibre striate n partea superioar; si din Iibre
netede n partea inIerioar;
- tunica advcntice (la exterior), din tesut conjunctiv Iibros.
Inervati esoIagului este asigurat de nervul vag, iar vascularizatia de ramuri
ale aortei, numite artere esoIagiene. Sngele venos ajunge n vena cav superioar.
STOMAUL
Este un organ musculo-cavitar, asezat n etajul supramezocolic al cavittii
abdominale. Se proiecteaz n epigastru si partial n hipocondrul stng. Este
intrapcritoneal si mobil. Se ntinde de la oriIiciul cardiei, pn la oriIiciul piloric.
Are o lungime de aproximativ 25 cm, si o capacitate de 1300-1500 ml.
onfiguratie extern (Iig. 7.1).
Stomacul are o Iat anterioar si una posterioar. Marginea lui dreapt se
numeste mica curbur, iar marginea stng se numeste marea curbur. Didactic,
stomacul poate Ii divizat n dou prti. Prima este partea vertical, Iormat din
regiunea cardiei, Iundul stomacului (punga cu aer) si din corpul stomacului. A
doua este numit parte orizontal si este
Iormat la rndul ei din dou segmente:
- canalul piloric, ntins aproximativ
3 cm la stnga oriIiciului piloric;
antrul piloric, situat la stnga canalului
piloric, pn la o linie imaginar care
prelungeste inIerior mica curbur. Antrul
este n continuarea corpului gastric. OriIiciul
cardiei nu are un sIincter propriu. Spre
deosebire de acesta, musculatura circular de
la nivelul pilorului Iormeaz sIincterul
piloric, bine individualizat.
Stomacul este mentinut n pozitie prin
ligamente, care l Iixeaz de organele vecine.
#aporturi.
- Fundul stomacului vine n raport
anterior cu grilajul costal, imediat la stnga
apendicelui xiIoid.
Aplica(ie practic: percutia acestei
zone produce un sunet timpanic, datorit
acumulrii de aer din Iundul stomacului.
156

Fig. 7.1.
fornix, cardia, corp gastric, antru 547911
canal piloric.
- orpul stomacului vine n contact anterior cu lobul stng hepatic si peretele
anterior al abdomenului.
- Raporturile posterioare se Iac prin intermediul unei prelungiri a cavittii
peritoneale, numit bursa omental. Aceasta are aspectul unui diverticul perito
neal, n care se intr printr-un oriIiciu numit hiatul Winslow. Acesta se gseste
posterior de pediculul hepatic.
Posterior stomacul are raport cu pancreasul, artera splenic, rinichiul stng
si splina.
Structura stomacului
De la interior spre exterior, peretele gastric este Iormat din:
- Tunica mucoas. Aceasta Iormeaz pliuri verticale n corpul gastric, si
orizontale n antru. La supraIata ei se pot distinge cu ochiul liber zone circulare
numite arii gastrice, n care se deschid glandele gastrice. Epiteliul mucoasei este
de tip cilindric simplu si contine glandele gastrice care sunt de mai multe tipuri:
- glande cardiale, cu secretie de mucus;
- glande gastrice propriu-zise. Se gsesc la nivelul Iundului si corpului gas
tric. Secret enzime, acid clorhidric, mucus si Iactorul intrinsec (necesar
absorbtiei vitaminei B-12);
- glande pilorice, care secret mucus si gastrin.
Tunica submucoas, Iormat dintr-o ptur de tesut conjunctiv lax, ce
contine plexul nervos Meissner, si o important retea vascular.
Aplicatie practic: un ulcer gastric evolutiv, ajuns n submucoas, erodeaz
vasele si produce o hemoragie important.
- Tunica muscular, care este Iormat din trei straturi: superIicial longitudi-
nai, intermediar circular, si proIund oblic. Aceste Iibre oblice nconjoar ca o
cravat oriIiciul cardiei, asigurndu-i astIel o mai bun nchidere. Musculara contine
plexul nervos Auerbach.
- Tunica seroas, reprezentat de peritoneu. , /
Jasculari:atia stomacului . . . . . .
Din trunchiul celiac (ramura anterioar a arterei aorte abdominale), pleac
urmtoarele artere: gastric stnga, splenica si hepatica comun. Aceste artere
dau ramuri care se unesc ntre ele, Iormnd dou cercuri arteriale, pe mica si pe
marea curbur.
Venele stomacului au acelasi traseu cu arterele, si duc sngele n vena port,
n jurul vaselor exist plexuri nervoase, care ptrund mpreun cu ramurile arteriale
n peretele gastric. Inervatia parasimpatic provine din nervul vag, iar cea simpatic
din ganglionul simpatic celiac.
n raport cu arcadele vasculare, exist numerosi ganglioni limIatici. Vasele
limIatice ale stomacului sunt larg anastomozate cu limIaticele organelor vecine,
mai ales cele hepatice.
Aplica(ie practic: se explic astIel Irecventa metastazare a cancerului gas-
tric pe cale limIatic, n organele vecine.
157
DUODENUL
Este un segment al tubului digestiv
situat n continuarea stomacului. Are o
lungime de aproximativ 25 de cm. Poate Ii
considerat prima parte a intestinului
subtire. Spre deosebire de acesta, este
ns imobil, datorit asezrii sale retro-
peritoneale. Pe ansamblu are Iorm de
potcoav, n concavitatea creia se gseste
capul pancreasului. Duodenul ncepe la
santul duodeno-piloric si se termin la
Ilexura duodeno-jejunal. Are mai multe
prti (Iig. 7.2).
#aporturi.
- anterior: Iata visceral a Iicatului,
vezica biliar, mezocolonul transvers.
- Posterior: canalul coledoc, vena port, rinichiul drept.
- La stnga: capul pancreasului, cuprins n concavitatea (potcoava) duodenal.
Structura.
De la exterior spre interior, peretele duodenal este Iormat din:
- tunica seroas, reprezentat de peritoneu;
- tunica muscular, cu Iibre longitudinale la exterior si circulare la interior,
ntre cele dou straturi, este plexul nervos Auerbach;
- tunica submucoas, Iormat din tesut conjunctiv lax. ontine Ioliculi
limIatici, plexuri vasculare si plexul nervos Meissner. Glandele duodenale Bumner
ajung pn n submucoas;
- tunica mucoasa, cu plici circulare si vilozitti intestinale. ontine glande
intestinale si duodenale, n duodenul descendent, exist dou proeminente ale
mucoasei. Acestea sunt:
- papila duodenal mare, n care se deschid reunite canalele pancreatic princi
pal si coledoc;
- papila duodenal mic, superior de prima, n care se deschide canalul pan
creatic accesor.
:

:
' JEJUNO-ILEONUL ' '\
Este partea mobil, intra-peritoneal a intestinului subtire. Are o lungime de
aprox. 5-6 m, Iiind cuprins ntre Ilexura duodeno-jejunal si valva ileocecal.
Dup ce nveleste intestinul subtire, peritoneul Iormeaz o structur ligamentar,
numit mezenter, care se insera pe peretele posterior al trunchiului, ntre Ioitele
mezenterului, trec vasele intestinale. Datorit lungimii mari, intestinul subtire
Iormeaz anse.
158

Fig. 7.2. esofag.
stomac, l, 2, 3, 4,fefun.
1E1UNUL ' '""" ' "' ' '
Este prima parte a intestinului subtire. Reprezint aprox. 3/5 din lungimea
acestuia. Ansele lui sunt relativ orizontale. Are mai multe plici circulare, iar Ioliculii
limIatici din submucoas sunt solitari.
ILEONUL
Reprezint aprox. ultimele 2/5 din lungimea intestinului subtire. Ansele sale
sunt relativ verticale, are mai putine plici circulare, iar n submucoas Ioliculii
limIatici sunt agregati, Iormnd plcile Peyer.
#aporturi.
- anterior, epiploonul mare si peretele abdominal;
- posterior, organele retroperitoneale;
- lateral, colonul ascendent (n dreapta) si descendent (n stnga);
:
- superior, mezocolonul transvers;
- inIerior, organele pelvine.
Jasculari:atia arterial. prin ramura aortei abdominale numit!) itrleui
mezenteric superioar. Aceasta Iormeaz arcade n mezentcr, din care pIcuuA i anini i
drepte la intestin.
Jasculari:atia venoas. se Iace prin vena mezenteric superioar, care duce
sngele spre vena port.
Structura. n general aceeasi ca la duoden. Mucoasa prezint caractenstu
plici circulare si vilozitti intestinale.
Vilozittile intestinale sunt diverticuli epiteliali ai mucoasei, de 0,5-1,5 mm
lungime, cu o densitate de cea 1000/cm. Prezint un epiteliu simplu, prismatic.
elulele acestuia au pe marginea liber microvili, vizibili la microscopul elec-
tronic, n axul vilozittii, o arteriol se desIace ntr-un sistem de capilare, din care
pleac o venul. n centrul vilozittii, exist un vas limIatic, numit chiliIer central.
INTESTINUL GROS.
Este ultima parte a tubului digestiv. Se deosebeste de intestinul subtire,
prin diametrul mai mare, si prin prezenta unor dilatatii numite haustre, separate
ntre ele de plici semilunare. Intestinul gros are de-a lungul su trei benzi
musculare longitudinale, numite tenii, pe care se insera ciucuri de grsime numiti
apendici epiploici.
Intestinul gros este Iormat din mai multe segmente:
Cecul, prima parte a intestinului gros, cu aspect de Iund de sac. Este asezat
n Iosa iliac dreapt, n peretele cecal medial se termin ileonul, la nivelul unei
Iormatiuni numite valva ileocecal. InIerior de aceasta, cecul prezint un diverticul
lung de 3-10 cm, numit apendice vermiIorm. ~'-
. 159
plicatie practic. inIlamatia acestuia se
numeste apendicit. Simptomele bolii sunt diIerite, n
Iunctie de pozitiile diIerite ale apendicelui (inIero-
medial, retrocecal, latero-cecal, subhepatic si retro-
cecal) (Iig. 7.3).
Colonul Ascendent. Urc prin Ilancul drept
abdominal. Este retroperitoneal si imobil. Are 15-
20 cm lungime, ncepe la valva ileo-cecal, si se
termin la Ilexura colic dreapt.
Colonul Transvers. ncepe la Ilexura colic
dreapt si se termin la Ilexura colic stnga. Are
aprox. 50 cm lungime. Este intraperitoneal si mobil.
Mezoul su se numeste mezo-colon transvers si se
insera pe peretele posterior al trunchiului.
Colonul Descendent. oboar prin Ilancul
stng, si se termin n Iosa iliac stng. Are aprox. 25
de cm lungime si este retroperitoneal.
Colonul Sigmoid. ncepe n Iosa iliac
stng si se termin pe linia median, la jonctiunea
recto-sigmoidian. Are o lungime de cea. 40 de cm,
si este intraperitoneal si mobil. Mezoul su se
numeste mezosigmoid.
plicatie practic. cnd sigmoidul prezint un
exces de mobilitate si lungime, se poate torsiona,
boala numindu-se volvulus de sigmoid. Rectul.
Ultima parte a intestinului gros, lung de circa 20 de cm. ncepe la nivelul
vertebrei S3, si se termin la anus. Are o parte pelvin partial intraperitoneal, numit
amputa rectal, si un segment distal de aprox. 4 cm lungime, care traverseaz
perinetil, numit canal anal. Acesta se termin
la, oriIiciul anal (Iig. 7.4). Juxcnldri.uit..
'wul, colonul ascendent si 2/3 drepte din
colonul irunsvcrs primesc snge arterial din
urtcrn inc/.cntcric superioar, si dre-sAiigdc
1

venos prin vena mezenteric n vena port.
- Treimea stimg a colonului transvers,
colonul descendent si partea superioar a
rectului sunt vuscularizate de artera si vena
mezenteric inIerioar.
- Partea inIerioar a rectului este
vascularizat de ramuri rectale din artera si
vena iliac intern.
plicatie practic. hemoroizii externi
sunt dilatatii de tip varicos ale venelor sub-
cutanate, din jurul oriIiciului anal.
160

Fig. 7.3.
/. //eon; 2. cec, 3. apendice, 4. colon
ascendent, 5. flexura colic dreapt,
f), ctihtn transvers.

Fig. 7.4.
1. colon sigmoid, 2. ampula rectal, 3. canal
anal, 4. muchi obturator intern, 5. muchi
ridictor anal.
GLANDELE ANSXE ALE HULUI DIGESTIV
n ' ' ': ,'
:
; ',''^7::-'''- ' :/:-; ' -:' '
.' ' '<-:' ' ' "---' FICATUL ' ' "" -''' --
' - ' ) , '
Este un organ parenchimatos (plin), intraperitoneal, supramezocolic. Este
considerat drept o gland anex a tubului digestiv. Se gseste n hipocondrul drept,
partea superioar a epigastrului si o parte din hipocondrul stng. Limita superioar
ajunge pn n spatiul cinci intercostal stng (putin mai sus n dreapta). Marginea
inIerioar este la nivelul rebordului costal drept.
Aplicatie practic: marginea inIerioar nu se poate palpa n mod normal.
Devine palpabil n hepatite. Inspirai proIund, cobornd Iicatul, Iaciliteaz palparea
marginii inIerioare.
onfiguratie extern.
Ficatul prezint o Iat diaIragmatic (superior), o Iat visceral si o margine
inIerioar.
Fata diaIragmatic este convex si mprtit prin existenta ligamentului
IalciIorm n lobul stng si lobul drept.
Fata visceral este situat inIerior. Este mprtit, printr-un sistem de santuri
dispuse n Iorma literei H, n 4 lobi: drept, tng, ptrat (ant.) si caudat (posterior)
n jumtatea anterioar a santului drept, se gseste vezica biliar, n jumtatea
posterioar, trece vena cav inIerioar. Prin santul stng, trec dou ligamente
rezultate din obliterarea unor vase existente n perioada intrauterin (ligamentul
rotund, spre anterior si ligamentul venos, spre psoterior). Prin ,bara" transversal
a H-ului (corespunznd hilul hepatic), trec elementele pediculului hepatic: canalul
hepatic comun, artera hepatic, vena port, vase limIatice si nervi vegetativi.
#aporturi.
i;
- Fata superioar este n contact cu diaIragma, prin intermediul creia vine
n raport cu coastele, pleura, plmnii si pericardul.
' - Fata inIerioar este n contact cu organele din santurile descrise mai sus.
Aceast Iat acoper primele dou prti ale duodenului, capul pancreasului, Ilexura
colica dreapt si rinichiul drept.
- Structura ficatului
Ficatul este acoperit la exterior de o capsul Iibroas si greu extensibil,
IdaIte bine inervat senzitiv, nvelit la rndul ei de peritoneu.
;
Aplicatie
practic: durerea hepatic este cauzat de presiuni sau tractiuni asupra acestei
capsule, Iie din interiorul, Iie din exteriorul organului.
Ficatul este mprtit, pe criterii de repartitie a vaselor, n doi lobi, drept si stng.
Fiecare lob este Iormat din 2 segmente. Segmentele sunt Iormate dintr-o
multitudine de lobuli, de dimensiuni microscopice. Lobului este cea mai mic
portiune de tesut hepatic, care are o unitate de structur si Iunctie. Teoria clasic
prezint lobului ca Iiind Iormat din cordoane de celule hepatice (hepatocite) dispuse
radiar n jurul unei vene centrolobulare. ntre lobuli se Iormeaz spatii porte
interlpbulare,
t
n care se gases.c ramiIicatii din vena port, canalul hepatic si calea
biliar, n interiorul lobului, intre cordoanele de hepatocite, trec capilarele sinusoide.
11 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116 , (, ,
Acestea unesc ramura venei po'rte din spatiul portal, cu vena centrolobular
(sinusoidele reprezint modul n care se termin vena port n Iicat, prin capilari-
zare). La periIeria lobulului, n sinusoide, se deschid si ramiIicatiile din artera
hepatic, astIel c la hepatocite ajunge snge care contine att oxigen ct si substante
nutritive. Intre polul celulelor hepatice care
?
nu vine n contact cu capilarele sinuso-
ide, se Iormeaz capilare biliare, care dreneaz bila-spre exteriorul lobului. Venele
centrolobulare conIlueaz treptat, Iormndu-se n Iinal trei vene
1
hepatice, care se
deschid n vena cav inIerioar.
Jasculari:atia Iicatului este dubl, nutritiv si Iunctional. ea nutritiv este
reprezentat de artera hepatic, care aduce snge oxigenat. ;,
Vascularizatia Iunctional este reprezentat de vena port, care aduce de la
tubul digestiv snge cu substante nutritive.
ele dou sisteme Iuzioneaz la nivelul capilarelor sinusoide:
Aplica(ie practic: medicamentele sau substantele-toxice, absorbite din tubul
digestiv, ajung, pe calea venei porte, mai nti n Iicat.
,, v CILE BILIARE ,
Sunt Iormate dintr-un sistem de canale prin care circul bila dinspre;'Iicat
spre duoden. Pot Ii mprtite topograIic n ci biliare intra- si extrahepatice.
Cile intrahepatice ncep la nivelul lobului hepatic si se unesc progresiv,
Iormnd canale din ce n ce mai mari, pentru a se termina n Iinal prin canalele
hepatice drept si stng.
Cile extrahepatice: prin unirea celor dou canale hepatice, drept si stng,
rezult canalul hepatic comun, care se continu cu canalul coledoc. Acesta se
deschide n duoden, mpreun cu canalul
pancreatic principal, la nivelul unei
proeminente a mucoasei numit papila
duodenal mare. Aceast papila contine
Iibre musculare circulare, care Iormeaz
sIincterul lui Oddi (Iig. 7.5.).
analul hepatic comun si, canalul
coledoc Iormeaz calea biliar principal.
Aplica(ie practic: blocarea
acesteia (calculi, inIlamatii, compresii)
mpiedic ajungerea bilei n duoden, si
deIineste sindromul de icter mecanic.
Exist si o cale biliar secundar
reprezentat prin vezica biliar si canalul
cistic. Acesta se uneste cu calea princi
pal, la limita dintre canalul hepatic
comun si coledoc. ,
Vezica 'biliar este un organ cavitar,
asezat pe Iata visceral a Iicatului.
162

Fig. 7.5. " t
1. canal hepatic drept, 2. canal hepatic comun,
3. canal cistic, 4. ve:ica biliar, 5. canal coledoc,
6. ampula hepato-pancreatic Jater, . canal
pancreatic principal Wirsung.
Are o lungime de 8-10 cm, si o capacitate de 30-50 ml. I se pot descrie trei
prjt;,Iundul (care depseste inIerior marginea Iicatului), corpul si colul. Acesta
dijiiurm, se continu cu canalul cistic. ....... Aplica(ie practic: blocarea
canalului cistic cu un calcul exclude vezica din
circuitul biliar.
Pe Iata inIerioar, vezica este acoperit de peritoneu. Ea vine n raport cu
duodenul si Ilexura colic dreapt.
Aplica(ie practic: acest raport explic posibilitatea Iormrii unor Iistule
ntre vezicula biliar, colon sau duoden.
PANCREASUL'
Este o gland mixt, asezat retroperitoneal. Este un organ parcnchi-
matos, alungit, cu o dispozitie transversal la baza epigastrului si o lungime di-
circa 15-18 cm.
onfiguratie extern. este Iormat din cap, corp si coad. apul este siliiMi in
partea dreapt. Are o prelungire inIerioar numit proces uncinat, mrginit In
bz de o adncitur numit incizura pancreatic (prin aceasta trec vasek-
mezenterice superioare).
#aporturi. capul pancreasului este ncadrat de concavitatea duodenului, cele
dou organe Iiind strns unite.
Aplica(ie practic: din aceast cauz, n tumorile din regiune, se practica
duodenopancreatectomie ceIalic, prin care sunt extirpate ambele organe simultan.
Anterior de pancreas trece rdcina mezocolonului transvers. Superior de
aceasta, pancreasul are raport cu artera splenic si Iata posterioar a stomacului.
Aplica(ie practic: un ulcer al Ietei posterioare gastrice si poate continua
evolutia, printr-o penetratie n pancreas.
InIerior de rdcina mezocolonului, pancreasul are raport anterior cu ansele
intestinale.
: Posterior de capul pancreasului trec canalul coledoc, vena port si vena cav
inIerioar. Pancreasul trece peste coloana vertebral si artera aort, si ajunge cu
coada pn n hilul splinei.
Structura pancreasului. histologic, are o component endocrin si una
exocrin. Partea exocrin este Iormat din acini, grupati n lobuli. Secretia exocrin
ajunge n duoden, la nivelul papilei duodenale mari, prin canalul pancreatic princi-
pal Wirsung, si prin canalul pancreatic accesor Santorini (la nivelul papilei
duodenale mici), nainte de vrsare, canalul Wirsung se uneste cu canalul coledoc.
omponenta endocrin este Iormat din grupuri de celule numite insule
pancreatice, rspndite printre acinii glandulari. Insulele sunt alctuite din celule
alIa, secretoare de glucagen si celula beta, secretoare de insulina. Secretia hormonal
se vars direct n snge, n retelele de capilare care nconjoar insulele.
Aplica(ie practic: scderea secretiei de insulina (principalul hormon hipo-
glicemiant), determin aparitia diabetului zaharat.
63
; , ; VENA PORT
:
, - . . .. -. ,
Este o ven care transport sngele ncrcat cu substante nutritive de la tubul
digestiv, la Iicat, ncepe la nivelul peretelui tubului digestiv, printr-un sistem de
capilare, care se unesc progresiv n vase din ce n ce mai mari. n Iinal vena port
se lorniea/ prin unirea venei mezenterice superioare (care aduce sngele de la
intestinul subtire si 2/3 drepte ale intestinului gros) cu vena hiezenteric inIerioar
(care aduce sngele de la restul intestinului gros) si cu vena splenic (care aduce
sngele de la splin). Formarea are loc posterior de pancreas. Vena port trece apoi
prin pcdiculul hepatic si intr n Iicat, unde se ramiIic. Ultimele ramiIicatii din
spatiul portal se continu cu capilarele sinusoide (deci vena port are caracteristic
Iaptul c ncepe si se sIrseste printr-un sistem tie capilare).
PERITONEUL ' '
Este o membran (seroas) care acoper la interior peretii cavittii abdomino-
pelvine, si nveleste cea mai mare parte a organelor interne. Este de Iapt un sac
nchis, ce limiteaz cavitatea peritoneal. Este Iormat din dou componente, n
continuare una cu cealalt:
- peritoneul visceral, care acoper diIeritele organe;
- peritoneul parietal, ce tapeteaz la interior peretele abdomino-pelvin.
n cavitatea peritoneal, exist aproximativ 100 ml de lichid peritoneal, ce
usureaz mobilitatea viscerelor.
Fat de cavitatea peritoneal, exist un spatiu extraperitoneal, subdivizat n
spatiile pre-, retro- si subperitoneal. n spatiul retroperitoneal, se gsesc vasele
mari (artera aort abdominal si vena cav inIerioar), rinichii si ureterele. Fat de
raportul cu periloncul, viscerele pot Ii intraperitoneale, partial retroperitoneale sau
leliopcritoneale (Iig. 7.6).
Organele intraperitoneale
sunt legate de peretele abdominal
posterior, printr-o Iormatiune perito-
neal cu aspect ligamentar, numit
mezou. Acesta este Iormat din
dou Ioite, printre care trec vasele
si nervii organului respectiv. Mezo-*
colonul transvers, mparte cavita-
tea peritoneal ntr-un etaj supra-
mezocolic si un etaj inIramezocolic
(Iig. 7.7). Acesta din urm este mprtit de
mezenter (mezoul intestinului subtire) n spatiile
mezen-
;
terico-colice drept si stng.
164
Fig. ,7.6.
/. coloana vertebral, 2. me:ou, 3. organ
neal, 4. organ retroperitoneal, 5. organ
peritoneal.
Aplica(ie practic: peritoneul este
Ioarte bine inervat senzitiv. Drept urmare,
lezarea lui este nsotit de durere intens
InIlamatia peritonemui se numeste' pentomt
si este nsotit de o contractur muscular
speciIic, numit aprare muscular.
FIZIOLOGIA DIGESTIEI
Digestia reprezint totalitatea procese-
lor Iizico-chimie pe care le suIer princi-
piile alimentare n tubul digestiv n vederea
absorbtiei. Principiile alimentare reprezint
un amestec eterogen de substante chimice,
organice si anorganice, care odat ajunse n
organism servesc la cresterea acestuia
precum si la mentinerea troIicittii tisulare.
Digestia alimentelor ncepe n cavitatea
bucal si sIrseste n intestin.

Flg. 7.7.
I. ficat. 2. stomac, 3. pancreas, 4. colon
transvers, 5. etaf siipiameoctilic, 6 inc:o-
colon transvers. . etaf inframe.ocolic,
DIGESTIA BUALA
La nivelul cavittii bucale are loc att o activitate secretorie ct si una motorie,
prin intermediul crora ncep procesele de digestie alimentar. Activitatea secretorie
este realizat prin intermediul glandelor salivare - produsul de secretie al acestora
Iiind saliva. Saliva este secretat n cantitti de 1,5 l/zi si contine:
-99,5 ap;
- 0,5 reziduu uscat:
u , - 0,3 g - substante organice (amilaz salivar; mucin; lizozim etc.); i;.,
- 0,2g - substante anorganice (K1, Nal, bicarbonat de K, Na). ;,: 'Rolurile
salivei sunt digestive si nedigestive.
Rolurile digestive constau n:
1. nmuierea si solubilizarea alimentelor (datorit apei), usurnd masticatia
si Iavoriznd senzatiile gustative;
2. hibriIierea si protectia mucoasei bucale (datorit mucusului), intervenind
n. legareai bolului alimentar si n deglutitie;
3. rol chimic - prin intermediul amilazei salivare intervenind n digestia
amidonului Iiert sau copt;
4. sp latea cavittii bucale (prin intermediul apei).
Rolurile nedigestive constau n:
1. mentinerea echilibrului hidric. n deshidratri secretia salivar este sczut;
2. rol n yprbirea articulat, comunicarea prin limbaj Iiind imposibil Ir
umectarea si lubriIierea cavittii bucale;
165
3. rol n termoreglare. La animalele care nu transpir (. cinele), exist
polipnee termic; .
4
'*'
4. rol de excretie a unor substante: Pb, Hg etc.;
5. rol n transmiterea unor boli inIectioase. Prin saliv se pot transmite hepatita
epidemic (tip A); poliomielit, precum si virusul turbrii la animalele care au
aceast boal (vulpi, cini, pisici);
6. rol antiseptic prin lizozim;
7. rol cariopriv prin intermediul Iactorilor antibiotici ai salivei precum si
prin Iluorul din saliv.
Dintre rolurile digestive ale salivei este de mentionat actiunea amilazei salivare
asupra amidonului. Amilaza salivar actioneaz asupra amidonului Iiert sau copt,
n prezenta apei si a ionilor de I, producnd hidroliza acestuia. Amidonul trece
prin stadii intermediare de dextrine (amilodextrine, eritrodextrine, acrodextrine),
ajungnd n Iinal n stadiu de maltoz.
REGLAREA SECREIEI SALIVARE , _--
Se Iace prin mecanisme nervoase si umorale.
R e g l a r e a n e r v o a s presupune mecanisme reIlex conditionate si
neconditionate. Mecanismul reIlex neconditionat:
#eceptori sunt situatii n cavitatea bucal, stomac, duoden, ci biliare, zone
nedigestive (aparatul urogenital - ex. gravide, cutanati - stimuli mai ales pentru durere).
i aferente - Iibrele senzitive ale nervilor cranieini V, VII, IX si X.
entrii nervoi - situati n bulb (nucleul salivator superior pentru glanda parotid)
si n punte (nucleul salivator inIerior pentru glandele submandibulare si sublinguale).
ile eferente - sunt reprezentate de Iibre pre- si postganglionare para-
simpaticc anexate unor nervi cranieni. AstIel calea eIerent n stimularea secretiei
parotidiene este reprezentat de Iibrele parasimpatice ale n. IX, iar pentru glandele
sublinguale si submaxilare prin Iibre parasimpatice anexate n. VII. Stimularea
simpatic determin o secretie salivar vscoas, bogat n enzime.
Mecanismul reIlex conditionat se poate declansa Ir stimularea receptorilor
din cavitatea bucal, excitantii Iiind conditionati (sunet, gnd, vederea alimentului)
si necesit participarea scoartei cerebrale. Reglarea u m o r a l a secretiei
salivare exprim relatia dintre glandele salivare si sistemul endocrin. Secretia
salivar poate Ii inhibat de ctre ADH (vasopresina), ocitocin, si poate Ii stimulat
de bradikinin.
Secretia salivar este vital, n lipsa ei se produc grave tulburri ce aIecteaz
epiteliul cavittii bucale, Iaringelui, iar n cazul n care are loc si inIectarea cavittii
bucale, poate s apar chiar si exitusul. ctivitatea motorie a cavittii bucale
presupune masticatia si timpul bucal al deglutitiei. Masticatia este primul act
motor digestiv. La actul masticatiei particip: mandibula, muschii masticatori, oasele
maxilare, precum si dintii, n cursul masticatiei se produc miscri de ridicare si
coborre ale mandibulei, de propulsie si retropulsie, de lateralitate si circumductie.
n decursul actului masticator, aceste miscri sunt combinate. Prin intermediul
166
dintilor, alimentele sunt tiate, zdrobite si sIsiate. Limba, prin contractii sau relaxri,
deplaseaz alimentele spre zonele masticatorii. Reglarea masticatiei este realizat
prin mecanisme nervoase reIlexe, conditionate si neconditionate. REEPTORII:
mugurii gustativi de pe supraIata limbii, proprioceptorii muschilor masticatori,
presoreceptorii din diIerite Iormatiuni ale cavittii bucale, precum si receptorii
pentru tact si durere.
entrii masticatori sunt localizati n punte, n vecintatea nucleului masticator
al trigemenului. Acestia coordoneaz reIlexele de ridicare si coborre ale mandi-
bulei. Nervul VII coordoneaz musculatura obrajilor, iar nervul XII pe cea a limbii,
Alti centrii masticatori sunt situati n punte si bulb, precum si n structuri nervoase
superioare: cortex,, ganglionii bazali etc.
Actul masticatiei poate Ii declansat si voluntar, stimulii venind de la scoarta
cerebral, putndu-se continua ulterior automat prin intermediul sistemului motor
extrapiramidal. Actul masticator se automatizeaz treptat n cursul vietii.
1J,; DEGLUTITIA
hr /
Actul deglutitiei presupune procesele prin care bolul alimentar, Iormat n
cavitatea bucal, este transportat n stomac. Deglutitia este un act reIlex care N
desIsoar n trei timpi:
1. timpul bucal - care asigur trecerea bolului alimentar n Iaringe;
2. timpul Iaringian;
3. timpul esoIagian.
1. Timpul bucal este sub control voluntar si are o durat Ioarte scurt. Limbii
este cea care mpinge posterior bolul alimentar, spre istmul bucoIaringian.
2. Timpul faringian este un timp reIlex, avnd de asemenea o durat Ioarte
scurt. Prin timpul Iaringian bolul alimentar trece ri esoIag. Deplasarea bolului
alimentar are loc ca urmare a contractiilor peristaltice ale muschilor Iaringieni.
ntoarcerea alimentelor napoi n cavitatea bucal este mpiedicat de contractia
musculaturii ce a provocat timpul bucal. De aemenea, alimentele nu pot trece n
cavitatea nazal datorit contractiei ridictorului si tensorului palatin si a muschilor
Iaringieni ce detrmin ridicarea palatului moale. Accesul alimentelor spre cile
respiratorii este mpiedicat de ridicarea oriIiciului laringian, prin contractia muschi
lor Iaringieni si tirohioidieni, precum si de apropierea corzilor vocale prin contractia
concomitent a muschilor aritenoizi.
Intrarea n activitate a grupelor de muschi este coordonat de centrii deglutitiei
din bulb. a urmare, bolul alimentar traverseaz Iaringele si ajunge la nivelul
sIincterului esoIagian superior.
3. Timpul esofagian este un timp involuntar ce dureaz diIerentiat pentru
diversele tipuri de alimente (solide sau lichide). Alimentele transverseaz esoIagul
prin miscri peristaltice. La nivelul esoIagului exist unde peristaltice primare,
initiate reIlex prin centrii deglutitiei de la nivel bulbar, si unde peristalice secundare,
produse prin stimularea local a plexurilor nervoase intramurale de ctre continutul
esoIagian.
167
Reglarea degluti(iei se Iace prin mecanisme exclusiv nervoase.
1

Receptorii: organele strbtute de bolul alimentar.
entrii: n substanta reticulat din bulb. Sunt corelati cu suptul, respfiteryi
vorbirea. ''"*' ' ' ' ' '
aile aIerente: nervii V, VII, IX, X. ile
aIerente: nervii V, VII, IX, X, XII.
' DIGESTIA GASTRI
La nivelul stomacului, bolul alimentar suIer transIormri chimice si mecanice,
transIormndu-se ntr-o mas omogen, denumit chim gastric. Activitatea
secretorie a stomacului este consecinta secretiei glandelor gastrice si a celulelor
secrctorii izolate.
Glandele gastrice: din punct de vedere topograIic sunt mprtite n glande
cardiale, Iundice (ale corpului stomacului), pilorice si antrale. n regiunea Iundic
glandele sunt de tip tubular simplu, pe cnd n regiunea antral sunt de tip tubular
ramiIicat. Glandele gastrice sunt alctuite din celule exocrine. Exist trei tipuri
Iundamentale de celule exocrine la nivelul stomacului:
- celule principale care secret pepsinogenul; , ... . :' . . '
- celule paritale (oxintice) care secret H1; ,
- celule mucoase care secret mucusul.
Glandele Iundice prezint toate cele trei tipuri de celule. Glandele antrale,
pilorice si cardiale, sunt Ioarte bogate n celule secretoase de mucus si nu contin
celule oxintice sau parietale.
Sucul gastric este produsul de secretie al glandelor gastrice. Se secret n
cantitate de l ,5 l//.i, este un \ichid limpede sau usor opalescent.
ompo/itia sucului gastric:
~~apa; -. , .
- 1rcy.iduu uscat:
- ()/) substante anorganice H1 0,5 g H1/1 1);
- 0,4 substante organice (enzime, mucus, antigene de grup sg.).
' Sucul Austrie contine dou tipuri de Iermenti:
1
- prolcolitid: pepsina-secretat sub Iorm inactiv de pepsinogen, de ctre
celulele pmitale Forma inactic este activat de H1. pH-u optim de actiune al
pepsinci este de 1-1,5. Proteinele sunt atacate de pepsin, care trecndu-le prin
stadii secundare de albumoze, le transIorm n peptone. Actiunea pepsienei este
mult ampliIicat de H1, care transIorm proteinele n acid-albumine.
- LahIermentul - are rol n coagularea laptelui; sub actiunea sa si n prezenta
a
2
, cazeinogcnul solubil se transIorm n paracazeinat de calciu. Rolul su este
important doar la copii n perioada de alptare.
- Gelatinaza - hidrolizeaz gelatina.
- Lipaza gastric - exist un complex de lipiaze gastrice, care ns au o
actiune Ioarte slab si una eIicace doar asupra trigliceridelor ce se gsesc n grsimi
gata emulsionate.
168
- Mucusul este secretul (liH'dltilnln i HH

3
si chimic'. Mucusul se comporti Iu ntnmi i 4
interiorul cavittii gastrice, iar o iillrt puri*
nsuculgastricseaIlsidoi'Ilu'toiipinitiiM 1*4
vitaminei B12. Este vorba de Iacloiul nliliin-

H
proteina R. n lipsa lor vitamina Dl 2 nu ne hmi BIis

n
(megaloblastic). Acestia doi Iactori suni NQ0rtlu,i ~l * telnh i
- Acidul clorhidric-este secretat de celulele paritiila An illti i
1. antiseptic;
2. activeaz pepsinogenul
1
n pepsin;
3. pregteste proteinele pentru actiunea pepenii, (IIimlHiSiidli l* si i
IorInndu-le n acid-albumine (sintonine). reste cinetioa tiIiniRlIut a ,iiIieml,
prinpH optim;
4. antianemic, prin reducerea Fc'
1
la Fe
2
';
5. controleaz hematopoieza -prin intermediul i Hot ilol lni'liMl ptollIll
necesari absorbtiei vitaminei B12.
Reglarea secretiei gastrice se Iace prin mccimismc nei'vtiHae ti uninin!
1. #eglarea nervoas este reIlex conditionatii si nca~iuli,ioiwll\ Kelle`ul
neconditionat gatrosecretor. Receptorii: supraIete receptoare din numliil iilimcnlm
(receptori din cavitatea bucal, receptori gastrici, intestinali) sau din alina uiiwlului
alimentar (aparatul urogenital, cord etc.).
entrii nervosi: centrul gastrosecretor din bulb, n substanta rcticulat din
vecintatea nucleului dorsal al vagului).
ile eIerente: neuronii eIectori din nucleul dorsal al vagului (nervul vag).
ReIlexele conditionate gastro-secretoase. Sunt declansate de excitanti indiIe-
renti (stimuli conditionali), cum ar Ii: ora mesei, sunet, lumin. Aceste reIlexe se
nchid n scoart-si de aceea necesit integritatea scoartei cerebrale.
#eglarea umoral a secretiei gastrice. Mecanismul umoral este reprezentat
n special de hormonul gastrin. Gastrina este secretat de celulele G ale mucoasei
antrumului piloric, precum si de celulele similare din portiunea proximal a
duodenului. Secretia de gastrin este stimulat de: l. distensia gastric; 2. substante
secretagoge, cum ar Ii: proteinele, alcoolul n cantitti mici, caIeaua etc; 3. stimulare
vagal. Secretia de gastrin este inhibat de : l./~H-ul sczut la nivelul antrumului;
2. secretin; 3. glucagon.
n aIara gastrinei, mai exist si alte substante excitosecretoare sau inhibitoare
ale secretiei gastrice. Histamina stimuleaz secretia de H1 a stomacului, actionnd
asupra receptorilor H2 gastrici. De asemenea, cantittile mici de alcool si insulina
stimuleaz secretia gastric. Aldosteronul si nicotin exercit eIecte inhibitoare
asupra secretiei gastrice.
Fazele secretiei .gastrice: Secretia gastric se desIsoar n trei Iaze care se
ntreptrund.
l. a:acefqlic este o secretie anticipativ, declansat Iie conditionat (gnd
la mncare, sune,t, lumin), Iie neconditionat (miros, receptori gustativi, tactili
buco-IaringieniV Mecanismul este pur nervos (conditionat sau neconditionat). Att
reIlexele conditionate ct si cele neconditionate "se desIsoar pe calea nervilor vagi.
169
2. a:a gastric presupune mecanisme nervoase si umorale. Este declansat
de distensia stomacului consecutiv ptruderii alimentelor n stomac.,Este stimulat
centrul gastrosecretor din tub, care ampliIic secretia gastric (prin intermediul
nervului X). Mecanismul umoral este reprezentat de gastrina, a crei secretie este
stimulat.
3. a:a intestinal este reglat nervos si umoral. Mecanismul predominant
al acestei Iaze este cel umoral. Mecanismul nervos este reprezentat de reIlexe scurte
locale, vagul avnd rol excitator n Iaza intestinal. Aceast Iaz Iunctional n
special prin inhibarea secretiei gastrice. Substantele care inhib secretia gastric
n aceast Iaz sunt reprezentrate de: enterogastron, secretin, colecistokinin etc.
Gastrina si enterooxintina au eIecte stimulatorii. Aceste mecanisme nervoase si
umorale sunt esentiale n vederea adaptrii permanente a volumului si calittilor
sucului gastric la alimentele introduse, n vederea digestiei optime. s
ACTIVITATEA MOTORIE A STOMACULUI . , , , , ; , H
'
iV
' ' 4?-t;'V;I:1-` '
i Sunt: - miscri ale stomacului gol; , i,- ,''
- miscri ale stomacului plin.
A. Miscrile stomacului gol sunt grupuri de unde de contractie`cu durat de
10-15 minute, ntre care exist pauze de 90 minute. Aceste contractii nu sunt cauza
senzatiei de Ioame, dar coincid cu ea.
B. Miscrile stomacului plin sunt de trei Ieluri.
1. de umplere; - ,
2. de amestec;
3. de golire.
1. Miscrile de umplere. Stomacul gol este o cavitate virtual. Pe msur ce
se umple cu alimente, este redus tonusul postural al stomacului, permitnd umplerea.
Umplerea se Iace treptat, dinspre periIerie spre centru, n straturi concentrice. AstIel,
la periIeriepH-ul este acid, iar centralpH-ul este alcalin sau neutru, amilaza salivar
putndu-si continua activitatea. Timp de 30 minute stomacul nu prezint nici un
Iel de activitate motorie, dup care ncep contractiile.
2. Miscrile de amestec realizeaz amestecul alimentelor cu sucul gastric.
Ele sunt miscri peristaltice, comandate de un pace-maker situat n regiunea
Iundic, la mijlocul stomacului. Aceste miscri peristaltice, alturi de contractiile
tonice (variatii ale tonusului peretelui gastric cu diIerite amplitudini), realizeaz
amestecul cu sucul gastric. Aceste miscri dureaz si ele aproximativ 30 minute.
3. Miscrile de evacuare. Evacuarea stomacului nu ncepe pn cnd
propriettile Iizico-chimice ale chimului gastric nu sunt n concordant cu ale
mediului intern. Miscrile sunt combinate, reprezentnd o combinatie ntre contractii
tonice, peristaltice, care conduc la Iinal la deschiderea sIincterului pilone. SIincterul
pilone se deschide cnd prsiunea exercitat asupra lui devine inIerioar Iortei de
contractie a sIincterului. Alcalinizarea duodenului duce la scderea tonusului si
relaxarea sIincterului, iar acidiIierea lui la cresterea tonusului sIincterian.
170
#eglarea neuro-umoral a motilittii glastrice se Iace astIel: -
mecanismul nervos: vagul are eIecte stimulatoare, iar simpaticul inhibitoare; "-
mecanismul umoral. Evacuarea stomacului este stimulat de gastrin si
motilin. Hormonii care inhib evacuarea stomacului sunt reprezentati de secretin,
colecistokinin, enterogastron etc.
r
".~ DIGESTIA INTESTINALA i
Digestia intestinal duce la Iormarea produsilor Iinali de digestie, astIel nct
s poat avea loc absorbtia. Functia secretprie a intestinului este reprezentat de
secretia de suc pancreatic, secretia biliar si secretia de suc intestinal.
SERETIA PANREATI
Pancreasul este considerat ,glanda parotid" a abdomeniului. Sccrc,in MI
este reprezentat de sucul pancreatic. Acinii pancreatici secret sucul pancrentii:,
n cantitate de 1,5 l/zi. Este un lichid izoton ce contine:
-98 ap;
- 2 reziduu uscat:
- substante organice (enzime amilolitice, enzime proteolitice, enzimc lipolitice;
- substante anorganice (NaHO3).
pH-ul sucului pancreatic este puternic alcalin (8,5), ca urmare a prezentei
bicarbonatului de sodiu.
Enzimele amilolitice sunt reprezentate de amilaza pancreatic. Aceasta este
o alIa-amilaz ce hidrolizeaz amidonul (inclusiv cel crud) pn la stadiul de
maltoz. La Iel ca si amilaza salivar, actioneaz asupra amidonului n prezcn,;i
ionilor de I.
Enzimele proteolitice sunt reprezentate de: l. tripsina; 2. chimotripsina; 3. lab-
Iermenrul pancreatic; 4. polipeptidaze: carboxipeptidaze si aminopeptidaze; 5. plinu-
cleotidaze: ribonucleaze. aracteristica acestor enzime este aceea c ele nu pot
ataca proteinele n starea nativ, Iiind obligatorie digestia gastric premergtoare.
1. Tripsina. Este secretat sub Iorm inactiv de tripsinogen si activat n
duoden sub actiunea enterokinazei, n prezenta ionilor de calciu, n continuare ea
se activeaz autocatalitic. Ea hidrolizeaz peptonele pn n stadiul de oligopeptide
si peptide mai mici.
2. himotripsina. Este secretat sub Iorm de chimotripsinogen si activat
de tripsina sau autocatalitic. Are actiune asemntoare cu a tripsinei.

4. arboxipeptidazele sunt activate si ele de tripsina si hidrolizeaz oligo-
peptidele pn n stadiul de aminoacizi.
5. Polinucleotidazele scindeaz acizii nucleici ADN si ARN n nucleotide.
Enzimele lipolitice sunt reprezentate de lipaza pancreatic. Atacul ei este Iavorizat
de emulsionarea grsimilor de ctre srurile biliare. Deci, activitatea lipazei
pancreatice este potentat de prezenta srurilor biliare. Duce la aparitia de acizi
grasi si glicerol.
171
Reglarea secre(iei de suc pancreatic se Iace prin mecanisme nervoase si
umorale. Mecanismul nervos poate Ii conditionat si neconditionat. entrul:
pancrcatico-secretor bulbar. ale eIerent: n. X. Mecanismul umoral se realizeaz
prin intermediul a doi hormoni. Secretia, secretat de celule din mucoasa duodenal,
stirmile,T/ secretia pancrcatic bogat n ap si srac n enzime. Principalul
stimulator al secretiei de secretinl reprezint aciditatea chimului. olecistokinina
sau piuicrco/imia este secretat tot de celulele mucoasei duodenale si determin
secretia de suc pancreatic bogat n enzime.
SECREIA BILIAR . " ' `
1

1
u '
Bila reprezint produsul de secretie al Iicatului. antitatea de bil secretat
de Iicat pe zi este de aprox. 800 ml. n periodele interdigestive, bila este depozitat
n vezicula biliar, singurele perioade n care bila ajunge n duoden Iiind cele
digestive, n vezicula biliar, bila se concentreaz, prin reabsorbtia apei. AstIel,
bila hepatic este un lichid limpede, galben-citrin, iar boala vezicular este plin
de mucus, Iilant, verde-nchis. Gustul bilei este amar.
ompozitia bilei: bila hepatic contine 97 ap si 3 reziduu uscat, iar bila
vezicular contine 85 ap si 15 rezidu uscat si mucos. Rezidul uscat contine:
- compusi cu important digestiv (srurile biliare);
- compusi cu important metabolic (colesterol, IosIolipide);
- produsi de epurare (pigmentii biliari).
Srurile biliare sunt reprezentate de glicocolatul si taurocolatul de Na. Rolurile
srurilor biliare sunt:
1. rol tcnsioactiv. Determin emulsionarea grsimilor, sczndu-le tensiunea
superIicial;
2. rol colcini/at. Este proprietatea srurilor biliare de Iorma, mpreun cu
acizii grasi insolubili n ap, complexe coleinice si micelii hidrosolubile;
3. rol de stimulare a peristaltismului intestinal;
4. activea/,It lipaza pancreatic;
5. Invori/.ca/ absorbtia vitaminelor liposolubile si a hormonilor liposolubili;
6. rol untiputrid, Irnnd procesele de putreIactie intestinal;
7. solubili/caz colesterolul, impedicnd mpreun cu IosIolipidele aparitia
calculilor biliari. Ficatul reIace zilnic cantitatea de sruri care se pierde prin materiile
Iecale. Restul srurilor biliare recircul ntre intestin si Iicat: Iicat - duoden -jejun
- ileon (arc loc reabsorbtia deoarece sunt receptori pentru srurile biliaare, precum
si mecanisme de transport) - Iicat.
Pigmen(ii biliari sunt produsi de metabolism ai hemoglobinei. Ei sunt
reprezentati de bilirubin si biliverdin. Prezenta lor n materiile Iecale si urin
determin coloratia acestora. Acumularea pigmentilor biliari n organism (prin
obstacol mecanic sau prin dtstructie'masiv eqtrocitar) determin aparitia icterelor.,
icterul reprezentnd impregnarea tesuturilor cu pigmenti biliari si aparitia coloratiei
galbene a acestora.
172
Regalarea secre(iei yi excre(iei biliare. Secretia bielei se numeste colerez,
iar substantele ce cresc secretia biliar se numesc substante coleretice. Evacuarea
sau excretia bilei din vezicula biliar reprezint Iunctia colagog. Substantele ce
cresc Inotilitatea cilor biliare se numesc substante colagoge.
Mecanismul nervos este reprezentat de reIlexe scurte locale, precum
si de reIlexe generale exercitate prin intermediul nervului vag. Vagul are eIect att
coleretic, ct si colagog. Simpaticul are eIecte opuse.
M e c a n i s m u l u m o r a l : substantele cu actiune coleretic sunt
reprezentate de secretin (hormon secretat de mucoasa duodenal), srurile biliare
si de substante cum ar Ii: uleiul vegetal, glbenusul de ou, ceaiuri amare (au eIect
caleretic ct si colagog indirect). Substantele calogoge sunt reprezentate de
colecistokinin si de cele de mai sus, existnd o inIluentare a colerezei de ctre
Iunctia colagog.
SUCUL INTESTINAL
% U*
3r
Este produsul de secretie al glandelor intestinale. Glandele de la nivelul
intestinului subtire sunt reprezentate de gl. Brunner din duoden si de glandele
Lieberkuhn din jejun si ileon. elulele care intr n constructia acestor glande mi
Iurictii diIerite. Glandele Brunner secret mucus si putine enzime, pe cnd glandele
Lieberkuhn secret att enzimele sucului intestinal ct si substante cu rol hormo-
nal, cum ar Ii serotonina. Sucul intestinal este singurul suc digestiv cu aspect opales-
cent, Iapt datorat celulelor descuamate. Secretia de suc intestinal este de 1,5-2 l/zi.
Se sustine c sucul intestinal nu are ap, mucus si sruri minerale, iar enzimele
provin de la microvili sau celule descuamate. pH-ul sucului intestinal este alcalin
(7,5-8,5(, avnd eIect neutralizai asupra chimului gastric acid. Enzimele sucului
intestinal sunt:
1. amilplitice: amilaza intestinal;
, ,;,. 2. dizaharidazele:
- maltaza - hidrolizeaz maltoza pn n stadiul de glucoza (2 molecule);
- lactaza - hidrolizeaz lactoza pn la glucoza si galactoz;
;! ` . t; - zaharoza - hidrolizeaz. zaharoza pn la glucoza si Iructoz;
, 3. proteolitice: carboxipeptidaze si aminopeptidaze ce actioneaz asupra
proteinelor, deja atacate de celelalte enzime proteolitice digestive, ducndu-le pn
n stadiul de ~aminoacizi;
4. lipoh'tice: lipaze si IosIolipaze ee degradeaz lipidele deja atacate pn las
glicerol si acizi grasi, componente absorbabile.
'Reglarea secre(iei de suc intestinal se Iace prin mecanisme nervoase si
umorale. Mecanismul nervos este reprezentat de reIlexe locale provocate de distensia
niHinic' Mse'ii Parasimpaticul este excitator, iar simpaticul inhibitor. Mecanismul
umoral este 'reprezentat de hormoni cu ctiunie''stimulatoare (secretin si VIP),
rJre'curri si
:
'dc hormoni secretati de ctre glandele intestinale (ca enterocrinina si
dct6'crirIina). Printre hormonii cu'actiune inhibitoare asupra" secretiei de suc gastric
se'roima'i: G l P, cnteroglucagonul si somatostatinul.
t o -f . . . -n

- f'.f

fH---. ;
173
Activitatea motorie a intestinului sub(ire. La nivelul intestinului subtire
pot Ii observate trei tipuri de miscri:
1. Miscri peristaltice. Ele evolueaz ntodeauna spre rect. Ele sunt asemntoare
miscrilor peristaltice de la nivelul stomacului. Sunt unde peristaltice cu vitez
lent (de aprox. l cm/min) si unde cu vitez rapid (de aprox. 600 cm/min: Ele
asigur transportul chimului gastric de la pilor spre valvula ileo-cecal.
2. Miscrile de segmentare. Rolul este de amestec cu sucurile intestinale.
Reprezint contradictii circulare ritmice. Locul acestor contractii se schimb alternativ,
aprnd succesiv n portiunea mijloacie a spatiului dintre dou contractii anterioare.
3. Miscrile pendulare sunt rare la om si au rolul de a deplasa continutul
intestinal pe distante mari.
Reglarea motricitatii intestinale. Se realizeaz prin mecanisme nervoase
si umorale. Mecanismul nervos: Motricitatea intestinului subtire este, la Iel ca si a
stomacului, automat si doar inIluentat de sitemul nervos vegetativ extrinsec. AstIel,
motricitatea intestinal este asigurat de plexurile intrinseci Meissner si Aurebach.
Parasimpaticul exercit o inIluent excitatorie, iar simpaticul inhibitorie. Actiunea
sistemului nervos vegetativ asupra sIinctenlor este de relaxare pentru parasimpatic
si inhibare pentru simpatic. Mecanismul umoral este reprezentat de: gastrin -
care relaxeaz sIincterul ileocecal; glucogonul care stimuleaz motilitatea
intestinal; metilina cu eIecte tot stimulatoare. De asemenea, serotonina are eIect
stimulator, iar VIP si somatostatina au eIecte inhibitoare.
Absorb(ia intestinal reprezint transIerul substantelor nutritive din intestin
n mediul intern. Principiile alimentare se absorb din intestin dup transIormarea lor n
Iorme elementare de monozaharide, aminoacizi si acizi grasi, mono- sau di-gliceride.
Intestinul, n vederea absorbtiei, prezint o structur specializat. Aceasta este
reprezentat de vilozitatea intestinal ce prezint o irigatie sanguin si limIatica Ioarte
bogat. De asemenea, la polul intestinal al celulelor absorbante se aIl si micro-
vilozitti ce mresc supraIata real de absorbtie. Absorbtia are loc prin procese
Iizice si chimice. Procesele de absorbtie mai au loc si la nivelul stomacului (ap si
alcool si unele medicamente), precum si la nivelul colonului (ap, vitamine, sruri
minerale etc.).
Mecanismele pasive sunt reprezentate de:
1. DiIuziunea n gradient de concentratie (pentru o substantneutr din punct
de vedere electric) si diIuziune n gradient electric (pentru o.substant ncrcat
electric). Procesul de diIuziune poate Ii simplu sau Iacilitat, cnd exist un ,crus".
2. Osmoza-reprezentnd procesul de deplasare a apei din compartimentul cu
presiune osmotic mic spre cel cu presiune osmotic mare, deplasarea Icndu-se
printr-o membran semipermeabil.
3. Filtrarea procesului Iizic dirijat de diIerenta de presiune hidrostatic.
Mecanismele active au loc cu consum de energie. Transportul activ are loc mpotriva
gradientelor de concentratie. Mecanismul de transport activ este un mecanism
selectiv, n sensul c preIer `anumite substante pe care le preia din intestin si le d
mediului intern. Aceste mecanisme sunt asimilate cu notiunea a da ,pomp" chimic
bsorbtia glucidelor. Este selectiv si se realizeaz printr-un mecanism de
cotransport cu Na. Deci, este secundar activ, n regimul lipsit de sare, absorbtia
glucidelor este deIicitar. Pentozele si unele hexoze (Iructoza si galactoza) diIuzeaz
174
pasiv. Absorbtia activ a hexozelor este conditionat de IosIorilarea initial a acestora
sau de prezenta ,crusilor" ce asigur transportul concomitent al Na si al glucozei.
bsorbtia proteinelor. Se absorb sub Iorm de aminoacizi, n portiunea
proximal a intestinului subtire. Sunt preIerate Iormele L de aminoacizi, n dauna
celor D. Exist de asemenea si un mecanism pasiv pentru aminoacizii dicarboxilici.
De asemenea, exist un mecanism pasiv de absorbtie la copilul mic unde pot Ii
absorbite anumite proteine si anticorpi din laptele matern.
bsorbtia lipidelor se Iace aproape exclusiv prin mecanisme pasive de
diIuziune. AstIel glicerolul, Iiind hidrosolubil, poate trece paracelular si apoi poate
ajunge n snge. Monogliceridele si acizii grasi, Iiind liposolubili, Iormeaz mpreun
cu srurile biliare micelii. Miceliile sunt agregate plurimoleculare ce contin: coleste-
rol, IosIolipide, acizi grasi si monogliceride. La nivelul ileonului sunt reabsorbite
(circuitul hepato-entero-hepatic), iar lipidele vor lua dou ci:
- lipidele pinocitate si majoritatea grsimilor neutre ajung n chiliIer ccnlrnl
vilozitar si circul n limI sub Iorm de chilomiconi, dup care ajung n sistemul
venos al marii circulatii;
- acizii grasi cu lant scurt de atomi de (sub 12) iau calea venei porte
bsorbtia apei i a srurilor minerale. Are Ioc pe tot parcursul intestinul
(subtire si gros).
Apa se absoarbe pasiv n Iunctie de gradientul osmotic dintre snge si intestin.
Sodiul (Na) se absoarbe prin mecanisme active, absorbtia Iiind Iavorizat de
nsotirea cu ioni negativi sau prin mecanisme antiport cu alti ioni (H"). lorul se
absoarbe pasiv datorit Na sau prin schimb cu HO
3
". K* se absoarbe prin diIu/iunc
pasiv sau activ. alciul se absoarbe de asemenea prin mecanisme active sau pasive.
Vitaminele se absorb prin mai multe modalitti: Vitaminele hidrosolubilc pasiv,
iar cele liposolubile sub Iorm de complexe coleinice.
FIZIOLOGIA INTESTINULUI GROS
La nivelul colonului se ntlnesc activitti secretorii, motorii, precum si dou
procese chimice secundare activittii Ilorei microbiene de la acest nivel: procese
de Iermentatie si de putreIactie.
Activitatea secretorie. Este n principal dominat de secretia de mucus.
Aceasta ajut la Iormarea si progresia bolului Iecal. La nivelul intestinului gros
au loc si procese de absorbtie, Iiind dominate de absorbtia apei si a srurilor
minerale. Anumite medicamente se pot absorbi si de la acest nivel, precum unele
vitamine (B, K).
Procesul de fermentatie se datoreaz prezentei Ilorei microbiene aerobe de
la acest nivel. Ea are rol n sinteza unor vitamine (K,B12, acid Iolie).
Procesul de putrefactie are loc n ultima parte a colonului si se datoreaz
prezentei Ilorei microbiene anaerobe de la acest nivel. onduce la Iormarea de
NHj, amine, precum si la Iormarea de substante toxice (indol, scatol) ce dau mirosul
caracteristic al Iecalelor.
175
Activitatea motorie. Este reprezentat de dou tipuri de miscri: segmentare,
limilare celor de la nivelul intestinului subtire; peristaltice, care deplaseaz continutul
;olic spre rect. Ele mai sunt denumite si miscri ,n mas", initiind si actul deIecatiei.
Rcj'Jiirea motilittii se Iace nervos si umoral. Mecanismele nervoase sunt reprezentate
i Ic plexurile intnnscci si extrinseci (parasimpaticul excitator si simpaticul inhibitor).
n/fii-itfia este procesul prin care materialele Iecale ajunse n ret sunt elimi-
imlc in mediul exterior. Poate Ii controlat voluntar. entrii sunt situati n mduva
siiciiitIl. Receptorii: mecanoreccptorii situati n rect, stimulati de prezenta bolului
lecui In necst nivel. Impulsurile sunt transmise la mduv si la nivelul scoartei
ccrrbnile. Ducii este posibil, scoarta, prin nervii rusinosi externi, determin relaxarea
slim tenii unal striat si deIecatia. Dac deIecatia nu poate avea loc, are loc contractia
slinclenilui unal extern si materiile Iecale sunt retinute n rect. n actul deIecatiei
participii si muschii abdominali.
FUNTIILE FIATULUI
Ficatul este un organ vital. El ndeplineste o serie de roluri, printre care: l. Iunctia
biligenctic (vezi digestia intestinal); 2. Roluri metabolice: a. sinteza proteinelor,
ureogeneza si gluconeogeneza - metabolismul proteinelor, b. sinteza IosIolipidelor
si a colesterolului, precum si cetogeneza - metabolismului lipidelor c. glicogeno-
geneza si glicogenoliza - metabolismul glucidic d. depozit de vitamine e. rol n
reglarea volumului sanguin I. depozit de Iier g. inactiveaz o serie de gormoni
h. rol antitoxic - neutralizeaz o serie de produsi toxici proveniti de la nivelul
colonului i. organ hematopoietic n perioada Ieral j. rol n aprarea antiinIectioas.
FUNTIILE ILOR BILIARE
(Tulc biliare intra- si extrahepatice au rolul de a conduce bila, secretat de
licpnlocilc, liciiuluoden (n penoadele digestive), Iie n vezicula biliar (n perioadele
Aceasta se realizeaz datorit mobilittilor cilor biliare.
FUNTIILE PANREASULUI
l'imiTcasul are att un rol endocrin ct si unul exocrin. Rolul exocrin este
lepre/.entat de secretia de ctre acinii pancreatici a suculului pancreatic. Rolul
endocrin este reprezentat de secretia de hormoni: insulina (celulele P ale insulelor
Langcrlians), glucagon (celulele.a) si somatostatin (celulele ).
176
8.
METABOLISMUL
Totalitatea reactiilor Iizico-chimice care se petrec n organismele vii, si prin
care substantele alimentare sunt transIormate n substante asimilabile, poart
denumirea de metabolism.
Metabolismul intermediar semniIic transIormrile la care sunt supuse
principiile alimentare dup absorbtie si pn la eliminarea metabolitilor n mediul
extern, reactii care sunt catalizate de enzime. Substantele nutritive melaboli/ulc n
organism au rol energetic, plastic si Iunctional.
n cadrul metabolismului se disting reactii de biosintez, consumatoare de
energie, constituind anabolismul, si reactii de degradare care elibereaz energic,
constituind ctabolismul. Monozaharidele, acizii grasi si aminoacizii ajunsi la
nivel celular sunt oxidate si elibereaz mari cantitti de energie liber si stocat
n legturile macroenrgetice ale ATP ce contin aproximativ 8000 cal/mol de ATI'.
METABOLISMUL INTERMEDIAR AL GLUCIDELOR
Metabolismul glucidic ocup un loc central n procesele generatoare de energie
, deoarece glucidele, prin oxidare, nu genereaz substante toxice ci numai energie,
0
2
si ap. La nivel celular glucidele sunt Iolosite numai sub Iorm de glucoza,
aceasta Iiind si Iorma de circulatie sanguin. Glucoza rezult din hidroliza
polizaharidelor (amidon sau glicogen), dizaharidelor (zaharoz, lactoz) sau a mono-
zaharidelor (Iructoz, glucoza) dar n-snge nu sunt identiIicate dect mono-
zaharidele, si n special glucoza. Fructoz si galactoza, prin IosIorilare hepatic,
sunt transIormate aproape integral n glucoza. oncentratia glucozei reactiile
anabolice si cele catabolice.
Glucoza, depozitat n organism sub Iorm de glicogen, este principala
substant cu rol energetic a organismului animal, deci toate celulele o utilizea/Ii n
acest scop. antitatea total a glucozei n organismul uman este de aproximativ
370i
;
g, ceea ce reprezint aproximativ 1600 cal. :; i---Procesele anabolice ale
metabolismului glucidic sunt: :; !-. glucogeneza, adic producerea glucozei
prin hidroliza polizaharidelor, dizaharidelor si IosIorilarea monozaharidelor la
nivel hepatic; -; "
: i

;i;
2.-gluconeogeneza, procesul de sintez a glucozei din
diIerite substante arninoacizi, acizi grasi, acid lactic, pentru mentinerea unei
concentratii constante a
12 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116
177
glucozei sanguine, proces ce se desIsoar n Iicat si rinichi, n conditii de inanitie,
gluconeogeneza reprezint unica surs de glucoza a organismului;
3. glicogenogeneza este sinteza glicogenului din glucoza, Iorma de depozit
din Iicat si muschi.
Procesele catabolice sunt reprezentate de:
1. Glicoliza, care este ansamblul de reactii prin care glucoza este exidat
pn la acizii piruvic si lactic, proces ce se desIsoar n 11 etape si care ncepe cu
IosIonlarea glucozei n interioarul celulei. Glicoliza are loc n toate celulele, n
citoplasm. Glicoliza se deIsuar ntr-o etap de anaerobioz si are ca produs
Iinal acidul piruviric. In lipsa O
2
acidul piruviric se transIorm n acid lactic, dar
randamentul energetic este Ioarte sczut, totusi se asigur sinteza a 2 molecule de
ATP, Iiind prima energie de care poate beneIicia organismul.
n prezenta oxigenului, acidul piruvic se oxideaz n mitocondrie pn la O
2
si H
2
O, cu dezvoltarea unei cantitti de energie. Procesul este alctuit din 3 etape:
ciclul Krebs (ciclul acidului citric), lantul respirator si IosIorilarea oxidativ, care
au loc numai n mitocondrii, unde se gsesc enzimele necesare.
Pentru ca acidul piruvic s ptrund n ciclul Krebs, este decarboxilat pn
la acetil-co A (sub actiunea unui complex enzimatic) care se combin cu acidul
oxalacetic si Iormeaz acidul citric. Acesta este oxidat eliberndu-se O
2
si n cele
din urm regenereaz acidul oxalacetic si ciclul se reia.
Din ciclul Krebs rezult doar 2 mol de ATP, dar atomii de H rezultati sunt n
numr de 24 si sunt introdusi n lantul respirator, iar prin IosIorilarea oxidativ
ADP se transIorm n ATP. Din reactiile oxidoreductoare mitocondriale rezult
36 mol ATP. Din degradarea unei molecule de glucoza, prin glicoliz rezult
48 molecule ATP care este transIerat din mitocondrie n citoplasm si utilizat dup
necesittile celulare.
2. Glicogenoliza, proces care const n depolimerizarea glicogenului sub
actiunea IosIorilazelor. Glucoza rezultat poate servi ca surs local de energie si
pentru mentinerea glicemiei la valori normale.
REGLAREA METABOLISMULUI GLUIDI
Reglarea metabolismului glucidic poate Ii mprtit n: . . . ,
1. reglare la nivel celular si enzimatic; . . . . . .
2. reglarea hormonal a glicemiei
ntre aceste dou peocese exist strnse interrelatii.
Reglarea la nivel celular si enzimatic are n vedere mecanismele prin care se
stimuleaz sau se deprim sinteza enzimelor sau transIormarea unei enzime
inactive n Iorma activ sau modiIicarea aIinittii enzimei. Reglarea hormonal a
glicemiei are n vedere mentinerea glicemiei la valori normale, la aceasta participnd
Iicatul si o serie de glande endocrine.
Singurul hormon cu eIecte hipoglicemiante este insulina. EIecte hiperglice-
miante au hormonii de crestere, cortizonul, adrenalina, glucagonuL
178
METABOLISMUL INDERMEDIAR AL PROTEINELOR
Proteinele sunt speciIice Iiecrui organism si se sintetizeaz endogen, n structura
lor intr 22 de aminoacizi dintre care l O aminoacizi sunt esentiali (pot Ii sintetizati
n organism) si 12 aminoacizi sunt esentiali (nu sunt sintetizati n organism).
Aminoacizii esentiali sunt: triptoIanul, histidina, treonina, lizina, metionina,
arginina, valina, Ienilalanina, leucina si izoleucina.
Dup intrarea n celule prin diIuziune Iacilitat sau transport activ, aminoacizii
sunt utilizati la sinteza de proteinIe sub controlul ARN, n reactiile de dezaminare
si transaminare n vederea transIormrii si utilizrii lor n scop energetic si Iunctional.
Necesarul zilnic de proteine este de aprox. 40 g. Proteinele nu pot Ii utilizate ca
atare; ele suIer un proces de proteoliz sub actiunea pepsinei, n stomac, nprezcnta
H1; proteoliz se continu n intestinul subtire, n prezenta enzimelor pancreaticc,
punnd n libertate aminoacizii care se absorb la nivelul intestinului subtire.
Dup absorbtie aminoacizii sunt transportati n Iicat unde 20 [rec nclnins-
Iormati, ajungnd la tesuturi, unde sunt Iolositi pentru restructurare si c, sublimi
energetic. La nivelul Iiecrui tesut au loc sinteze de proteine proprii, rcali/iulu ,(
un echilibru dinamic ntre aminoacizii plastici si proteinele tisulare, adic, dacii tui
tesut pierde proteine, el poate s le sintetizeze din aminoacizii circulan,i, si MIVIMN
Sinteza proteinelor este determinat de prezenta n nucleu si n citoplasm ;i
acizilor nucleici care servesc ca matrice pentru proteina care va li Iormalii AI/M
nucleici sunt acidul deoxiribonucleic (ADN) si acidul ribonuclcic (ARN) ADN
constituie gena care transmite tiparul ereditar.
Fiecare celul are o limit inIerioar de depozitare sau utilizare a anmoaci/i
lor. nd s-a stins aceast limit, excesul de aminoacizi din circulatie csii- degradai
n produsi intermediari si convertit n glucide (gluconeogeneza) sau lipide enn gogcnc
Fiecare aminoacid are un mod particular de a se metaboliza; exist ns tivi
procese care sunt comune tuturor aminoacizilor: transaminare, dccarboxilare si
dezaminare.
Transaminarea const n procesul de transIer al gruprii amino de pe un
aminoacid pe un cetoacid. La acest proces pot participa mai mult de jumtate din
aminoacizii prezenti n Iondul metabolic al organismului: acid glutamic, acid
aspartic, alanina, ariginina, lizina, triptoIanul, tirozina, Ienilalanina, valina. leucina,
cisteina. Transaminarea asigur sinteza continu de aminoacizi si cetoacizi
corespunztori, reactiile Iiind reversibile.
Decarboxilarea este un proces prin care se Iormeaz aminele corespunztoare:
din histidina se Iormeaz histamina si heparina; din triptoIan ~ serotonin; din
Ienilalanina adrenalin si noradrelanin. Tot prin decarboxilare se Iormeaz si
amine toxice (cadaverin).
Dezaminarea este transIormarea aminoacizilor n cetoacizi elibernd amoniac,
proces realizat la nivelul Iicatului cu ajutorul aminotransIerazelor. Amoniacul
eliberat este ndeprtat din snge prin conversie n uree, precoce ce se desIsoar
tot n Iicat (ureogenez) dar ureea se elimin prin urin. Dup dezaminare, cetoacidul
rezultat este transIormat ntr-un produs intermediar al ciclului Krebs si degardat
pn la O
2
, H
2
O si cu eliberare de energie.
179
REGLAREA METABOLISMULUI PROTEI-
Metabolismul proteinelor este inIluentat de hormonul de crestere, insulina,
glucoeorticoizi, testosteron, tiroxin.
l lormonul de crestere intensiIic sinteza de proteine.
Insulina reduce sinteza proteinelor.
ilucoeorticoi/.ii mobilizeaz proteinele tisulare.
Testosteronul Iavorizeaz dispunerea aminoacizilor n tesuturi.
Tiroxma creste degradarea si mobilizarea proteinelor tisulare.
METABOLISMUL INTERMEDIAR AL LIPIDELOR
himie, lipidele sunt mprtite n 2 categorii: lipide neutre (trigliceridele si
colesterolul) si lipide complexe (IosIolipidelc). Structurilor chimice le corespund
Iunctii biologice specializate: trigliceridele au rol energetic, iar IosIolipidele si
colesterolul au rol plastic.
Triglicendclc reprezint Iorma de depozit a gtsimilor (Iormnd tesutul
adipos), iar sub inIluenta lipazelor elibereaz acizii grasi liberi si glicerolul (lipoliza).
Energetic, l g de tngliceride elibereaz 9000 calorii, deci lipidele constiuie o Iorm
de enregie condensat.
FosIolipidele si colesterolul se gsesc n combinatii lipoproteice n structurile
celulare (rol structural si Iunctional).
Lipidele continute n plasma sanguin au o valoare de 500-700 mg o.
Digestia si absorbtia lipidelor are loc la nivelul lumenului intestinal, n
entcrocit, procesul constnd din 3 etape:
l. cmulsionarca grsimilor ingerate sub actiunea acizilor biliari, obtinndu-se
picului i de giisime;
J. Iiidioli/a lipidelor sub actiunea lipazelor;
l constituiri-a de micelii si chilomicroni; acestia sunt constituiti din proteine
M lipide (iiii'. lii-i'iiilc, tbsIolipidc, colesterol liber si esteriIicat). hilomicronii se
, ilr, uili ,! curula pun sistemul limIatic, Iiecare organ utilizndu-i n mod speciIic.
I i,)i(lcli- ;il)Miiliite circul n snge spre tesutul adipos sub Iorm de chilo-
nii" ioni, din ti-sutiil adipos spre Iicat si tesuturi consumatoare sub Iorm de acizi grasi
hlii-ii. 1:11 di- la licai (lipide sintetizate) spre tesutul adipos sub Iorm de lipoproteine.
I1n'.lirmdi'U- alimentare emulsionate de acizii biliari sunt scindate de lipaza
p;im'it'atii'i*\ pn la acizi grasi si glicocerol, aoesta urmnd calea de metabolizare a
glucidelor. Aci/ii grasi liberi (neesteriIicati) n snge se combin cu o albumin
plasmatiea. Acizii grasi cstcriIicati sunt esteri ai colesterolului si glicerolului. Acizii
grasi suni utilizati de toate celulele (cu exceptia celor din creier), ca Iurnizori de energie.-'
Degradarea si oxidarea acizilor.grasi au loc numai n mitocondrii unde se
transIorm n acetil-coenzim A prin procesul de beta-oxidare. Procesul de beta
oxidare se rcpat, elibernd noi molecule de acetilcoenzim A, pentru Iiecare
molecul nou Iormat clibcrndu-se 4 atomi de hidrogen, care contribuie la Iormarea
de noi molecule de Atp. Prin oxidarea acidului stearic, de exemplu, se Iormeaz
104 molecule ATP.
180
La nivelul Iicatului, acizii grasi liberi pot Ii transIormati n triglicende, iar
cnd aIluxul este-crescut se Iormeaz corpi cetonici (acidul acetoacetic, acetona,
acidul beta-hidoxibutiric).
nd aportul de glucide este insuIicient sau glucidele nu pot Ii utilizate n
scop energetic, mari cantitti de energie se Iormeaz pe seama metabolizrii lipidelor
(inanitie, diabet zaharat). Se Iormeaz corpii cetonici procesul numindu-sc
cetogcnez, ce duce la instalarea unei stri grave de acidoz.
Lipoproteinele contin trigliceride, colesterol, IosIolipide si proteine (alIa- si
bcta-globuline si albumin) si se Iormeaz exclusiv n Iicat si mici cantitti n cntero-
cit. n Iunctie de densitatea lor, prin centriIugare s-au separat 5 tipuri de lipoproteine.
olesterolul sintetizat celular are o concentratie plasmatic de 180-200 mg ,
valoare la care particip si colesterolul exogen prin ingestia zilnic. olesterolul
particip la sinteza acidului colic necesar sintezei srurilor biliare, la Iormarea
hormonilor corticosuprarenalieni si gonadali.
REGLAREA METABOLISMULUI LIPID1
Glucidele exercit un eIect de economisire a lipidelor, astIel nct tri
vor Ii depozitate n tesutul adipos (lipogeneza).
n absenta glucidelor, lipidele din tesutul adipos sunt mobilizate si Iolositi
1
m
scop energetic, prin participarea unor hormoni.
- Adrenalina si hormonii tiroidieni intensiIic eliberarea de aci/i grasi din
depozite, eIect pe.care l are si scderea cantittii de insulina. j
(jlucpcorticoizii intensiIic gluconeogeneza, astIel deIicitul de hidrocarbonate
aIecteaz metabolismul lipidic si invers.
METABOLISMUL ENERGETIC
Din metabolismul glucidic, lipidic si protidic se elibereaz energie care este
Iblosit-n scop energetic, plastic, Iunctional. Energia este stocat n legturile
macroenrgetice ale ATP. Flecare legtur contine 7300-8000 cal/mol de ATP
(12 000 cal). Excesul de enrgie produs este transIerat creatinIosIatului (P), n
care IosIorul e'ste Iixat printr-o legtur macroenergetic de 9 500 cal.
*. i Energia stocat n ATP este utilizat pentru contractia muscular, conducerea
impulsului nervos, sinteza mediatorilor chimici, transportul prin membran,
absorbtiaiintestinal, sinteza proteinelor, a acizilor grasi, Iermentilor, hormonilor.
Paralel, cu desIsurarea acestor prodese, se elibereaz si cldur, n mod indirect,
intensitatea .metabolismului intermediar si, deci, cantitatea de energic consumat.
Msurarea cantittii de cldur produs de organism se Iace prin metoda
calorimetric. ,;,
Prin arderea unui gram de glucide se obtin 4,1 kcal; prin arderea unui );i;im
de grsimi se obtin 9,3 kcal, iar prin a`unui gram de proteine - 5,4 kcal.
181

Metabolismul bazai reprezint cantitatea de energie Iolosit pentru mentinerea
Iunctiilor vitale n conditii de repaus Iizic, psihic, alimentar, n aceste conditii, 50
din calorii se datoresc metabolismului din muschi, iar restul din activitatea aparatului
digestiv, inimii, rinichiului, sistemului nervos.
Valoarea metabolismului bazai este n Iunctie de nltime, greutatj supra-
Iat corporal.
Metabolismul bazai are valoare mai mare la brbati si scade spre btrnete.
Metabolismul bazai (MB) variaz n Iunctie de alimentatie, vegetarienii avnd
un MB mai sczut.
Metabolismul bazai se exprim n procente Iat de valoarea standard.
Deviatiile 10 sunt considerate normale.
Necesarul energetic zilnic, n repaus este de 2000 kcal, din care 1600-1700 kcal
pentru ntretinerea Iunctiilor vitale.
Metabolismul este crescut de activitatea muscular, deci creste cu eIortul Iizic:
alpinistul consum 6000-9000 kcal/24 ore, lctusul consum 3500 kcal/24 ore.
Durata si intensitatea eIortului determin cresteri proportionale ale cheltuielilor
de energie.
TERMOREGLAREA
Termoreglarea, component a homeostaziei, este mentinerea constant a
temperaturii organismului, Iunctie realizat de ctre snge, temperatura sngelui
indicnd temperatua organismului uman (36,2 -36,9).
Termogeneza, sau procesele prin care se produce cldura, este rezultatul
metabolismului energetic. Sursa cea mai important de cldur este activitatea
tesutului muscular striat.
Temperatura sczut a mediului determin intensiIicarea termogenezei.
Termoliza este Ienomenul de pierdere de cldur prin iradiere, conductie,
convertie si evaporare. Termoliza se realizeaz la nivelul tegumentlor (85).
Temperatura corpului este mentinut la valoari constante prin interventia
centrilor termoreglatori din hipotalamus.
Termoliza este activat de centrul termolitic din hipotalamusul anterior, iar
termogeneza de cel termogenetic din hipotalamusul posterior. Dac se distruge
centrul termolitic, organismul nu se poate adapta la cdur, iar dac se distruge
centrul termogenetic, organismele nu se adapteaz la Irig.
Activitatea centrului nervos al termoreglrii este inIluentat de excitarea termo-
receptorilor prin mecanism reIlex, mecanismul umoral Iiind tardiv, dar mai important.
entrul termoreglator hipotalamic este inIluentat de corpii striati si scoarta
cerebral. -
:
*
Hipertermia se produce prin mentinerea organismului ntr-un mediu supranclzit.
Insolatia apare prin expunerea organismului la radiatiile calorice.
Febra - reprezint tulburarea echilibrului termoreglator. "
182
9.
VITAMINELE
Sunt substante aduse aproape exclusiv pe cale extern. Au rol de
Ibiocatalizatori n procesele metabolice. Principalele vitamine sunt redate n tabelele
9. l si 9.2.
Tabelul ni V /
Vitaminele hidrosolubile
Nr.
cit.
Denumire Surse Rol Iiziologic Boli l'olisrt l l l n r
(Micuti
1
)
1. Vitamina Bl
tiamina
- cereale -
ou, Iicat
- coenzima decarboxilazelor heri ITII
2. Vitamina B2
riboIlavina
- cereale -
ou, Iicat
- oxireducerea celular
livmill rpl l i'l l .l l r ',i
imioia'.c
3. Vitamina B6
pirodoxina
i
- cereale
- ou, Iicat
- coenzima transaminazelor Ic/ mm nil. in. il r
4. Vitamina pp
nicotinamida
- carne, ou -
Iicat, lapte
- coenzima dehidrogenazelor -
oxidoreducerea celular
dcrmulila
dement
5. Vitamina B12
ciancobalamina
- carne, Iicat - stimuleaz hemotopoieza -
biosinteza proteic
- anemic pernicioasa
scorbut
6. Vitamina
acid ascorbic
- citrice, legume
verzi - ou, lapte
- oxidoreducerea celular -
protejarea endoteliul vascular -
creste rezistenta la inIectii
-anemi e
hemoragii cutanate si
mucoase
Tabelul ni. 9.2
Vitaminele liposolubile
Nr.
crt.
Denumire Surse Provitamina Rol Iiziologic
Boli consecutive
carentei
1. Vitamina A - morcovi caroten - pigment vizual - tulburri la adaptarea

retinol - uleiuri vegetale

- protectia la ntuneric

Retinol: lapte, ou

epitelial - uscarea corneei

aroten: legume

- osteogenez

183
Tabelul nr. 9. l (continuare)
IK'iuimirc
Vnuiiima D
.lllIUi' lIllUl'a
Yn.imiiKi 1 im
ul'rrdl
Surse Provitamina Rol Iiziologic
Boli consecutive
carentei
morcovi uleiuri
vegetale
- dehidro-
colesterol -
colecalci-
Ierol
-metabolismul
IosIo.calcic - creste
absorbtia intestinal
de a
2
'
- rahitism, la copil
- osteomalacie, la
adulti
morcovi uleiuri
vegetale reiineni
de
NU - Iunctionalitatea
aparatului genital
- sterilitate, la brbat
- avort, la Iemei
Viiiuumu R seminte

legume verzi
sinteii/at de
Hora colonic de
NU - particip la
sinteza pro-
trombinei
- sindrom hemoragie

Iermentatie

Vitamina F uleiuri
grsimi
NU:
-reglarea Iunctiilor
sexuale
- leziuni cutanate -
tulburri sexuale

.,-'- r:v..
- protectia
epiteliilor

LL
1.
*%*
APARATUL EXCRETOR
ANATOMIA APARATULUI EXijRETOR
Aparatul excretor este alcturit din cei doi rinichi (la nivelul crorn se pro
duce continuu urina), ureterele (cepornesc de la rinichi si converg spre vc/icii nrin;ir;'i.
cu rol de depozitare temporar a urinei) si uretra, prin care urina eslc dimin;iia
RINIHII
Excret produsele Iinale ale activittilor metabolice si apa n exces, aceste
dou actiuni Iiind esentaile pentru controlul concentratiei diIeritelor substante n
Iluidele corpului
Ei au, de asemenea, si activitate endocrin, prin producerea si eliberarea critro-
poietinei, reninei si a unui hormon implicat n controlul metabolismului calciului.
n mod normal, rinichii sunt n numr de doi, dar pot Ii situatii n care exist
un singur rinichi, sau pot Ii supranumerari.
Ei sunt situati n spatiul retropentoneal de o parte si de cealalt a coloanei
vertebrale, ntre un plan orizontal ce trece prin vertebra toracic T
n
si altul prin
discul intervertebral L
(
L
2
. De mentionat c, datorit existentei Iicatului, rinichiul
:

drept este .situat cu 1-2 cm mai jos dect cel stng..
j n tazul unor malIormatii, rinichii pot Ii Iuzionati. Apare, astIel, rinichiul n
potcoav; signioidiIorm, sau concrescut.
; uloarea rinichiului este rosie-brun, consistenta Ierm si Iorma de boaba
de caIea (,reniIorm").
;; Dimensiunile normale sunt: lungimea 11 cm, ltime 6 cm,
:
grosime 3 cm.
,, Axul lung al rinichiului este oblic inIero-lateral.
n spatiul retroperitoneal, Iascia subperitoneal se condenseaz n jurul
rinichilor, Iormnd Iascia renal, n inetriorul ei,-rinichii sunt nconjurati de (csui
adipos, care se numeste grsime perirenal, sau capsula adipoas a rinichiului.
Fascia reaal este Iormat din dopu lame, anterioar si posterioar, care suni
Iuzionate superior si lateral. InIerior, se pierd n tesutul extraperitoneal. ntre l:im;i
posterioar ;si peretele abdominal posterior exist omas de tesut adipos, ce po:irla
numele de grsime pararenal.
l.ss
Extremitate (upenoora
Extremitate inIerioara
Fig. 10.1. Rinichiul

Fiecrui rinichi i descrie dou Iete, anterioar si posterioar, dou margini,
lateral si medial si dou extremitti sau poli, superiori si inIerior. Pe marginea
medial este hilul renal, locul pe unde pediculul renal Iormat din vasele si nervii
renali si bazinetul abordeaz rinichiul (Iig. 10.1).
Anterior, rinichiul drept vine n raport cu lobul drept al Iicatului, Ilexura
colic dreapt, duodenul descendent, intestinul subtire si, la polul superior, cu glanda
suprarenal dreapt, iar rinichiul stng cu Iata renal a splinei, Ilexura colic stng
si colonul descendent, corpul pancreasului, Iata posterioar a stomacului si cu
anse jejunale.
Raporturile posterioare sunt identice pentru cei doi rinichi: diaIragma, coasta
a Xll-a muschii psoas mare, ptratul lombelor si cu aponevroza posterioar a
muschiului transvers abdominal. u mentiunea c rinichiul stng, Iiind situat mai
sus dect dreptul, vine n raport si cu coasta a Xl-a.
Structura rinichiului. Fiecare rinichi este nvelit de o capsul Iibroas, ce
poate Ii decolat cu usurint, n interiorul ei este parenchimul renal, n partea medial
a lui, n interior, Iiind un spatiu, numit sinus renal. apsula Iibroas este subtire
(0,2 mm), ader de parenchim prin tracturi Iiboase si; la nivelul tulului, ptrunde
n sinus (Iig. 10.2). -T . .
186
Capsula fibros`
fri:am
Margine laterala
Hitulmul
eu renala
Pelvis renal
Ureter
Certei
Fig. 10.2. Structura rinichiului
Sinusul renal contine tesut adipos, vase nervi si canalele exnrloan- . ilc
rinichiului. Pe peretii lui sunt nisste proeminente, numite papile renale, care ;ip;n li n
medularei si, ntre ele, proeminente interpapilare.
Parenchimul este Iormat din dou componente: medulara, situat proIund, si
corticala, situat superIicial, spre capsula renal. Medulara, de culoare rosie-brun,
este Iormat din Iragmente, numite piramide renale (Malpighi). Ele sunt n numr
de 7-14 pentru Iiecare rinichi si au Iorm de piramid cu vrIul n sinus si baza
spre exterior. VrIul, numit papil renal, proemin n sinus si are 10-20 de oriIicii
papilare. Pe papil renal se insera un caliciu mic. Exist piramide simple si piramide
compuse, care se unesc prin vrIurile lor, bazele Iiind izolate.
orticala, brun-glbuie, este continu si se insinueaz ntre piramidele renale,
Iormnd colanele renale (Bertin), care ajung paria n sinus si dau proeminentele
intrapapilare. orticala periIeric are dou prti: radiale medulare (sau piramidele
Ferrein), ce se desprind de la baza piramidelor renale si sunt Iormate din tubi
uriniIeri, si pars convoluta, situat, ntre piramidele Ferrein si care contine corpusculi
renali, tubi contorti si vase de snge.
O piramid renal, mpreun cu toate piramidele Ferrein dependente de ea si
toat corticala adiacent, Iormeaz un lob renal, iar o piramid Ferrein si pars
convoluta nconjurtoare Iormeaz un lobul renal.
187
Grsa
ne in

Rinichiul mai csic sistematizat si dup distributia arterei renale la nivelul lui.
AstIel, exist cinci segmente renale: superior, antero-superior, antero-inIerior,
posterior si inIerior. '
Unitatea not Io-Iunctional a rinichiului este neIronul. alctuit din corpuscul
iciial si tuli renal.
'oi puseului renal (Malpighi) este situat n cordtical si este Iormat din
('.Ionici ui, mvclil in capsula glomerular. Acesta este un ghem de anse capilare, ce
piovine iluilr-o artcriol aIerent. Din glomerul va lua nastere artenola eIerent.
Ambele aitenole sunt situate la polul vascular al corpuscului renal.
(ilouienilul este continut ntr-o capsul epitelial cu pereti dubli (capsula
ISovvinan) care, la polul urinar (opus celui vascular) se continu cu tubul renal (Iig. 10.3).
l,a nivelul glomcrulului se produce ultraIiltrarea plasmei sanguine, cu
Iormarea urinei primare, Ioarte diluat. Aceast trece mai departe, n tubul renal.
Tubul renal ncepe la polul urinar al corpusculului renal si are o lungime de
30-50 mm. La acest nivel se produce prelucrarea calitativ si cantitativ a urinei
primare.
Tubul renal ncepe la nivelul unui corpuscul renal (n pars convoluta),
Iormeaz meandre (aceast portiune se numeste tub contor proximal), ptrunde n
piramida Ferein vecin, coboar n medular spre papila renal Iormnd o bucl n
ac de pr, numit ansa lui Henle. Ea are un brat descendent, mai subtire si unul
ascendent, mai gros.
Tubul se rentoarce spre corpuscului renal corespunztor. In apropierea
acestuia descrie, din nou, cteva anse, numite tub contort distal, apoi se deschide
ntr-un tub colector (Iig. 10.4).
~ 3

l

ij;. 1.3. orpuscul renal /

aparul fuxlaglamerular, 2. arteriala
afemtl, 3. arteriola eferenta, 4. glomerul,
5. capsula liowmun, 6. tub contoitproximal.
Fig. 1,4. Tub colector, cu doi neIroni
/. cospuscul renal, 2. tub cantori proximal, 3. tub
contort distal, 4. ansa Henle, 5. tub colettor.
l R
Fig; 1.5. Vascularizatia
rinichiului
/. artera lobar din artera
renal), 2. artera interlobar,
3. artera interlobular, 4. ar-
teriala aferent, 5. glomerul,
6. arteriala eferenl, . tub
colector, 8. vena interlobu-
lar, 9. vena interlobar,
10. vena lobar merge la vena
renal), IL retea de capilare
peritubular.
Tubii colectori nu apartin neIronului si sunt situati n special n medular.
Exist trei categorii principale de tubi colectori:
1) piesle intermediare ncep n cortical, unde primesc ctiva tubi conlorli
distali, apoi trec n medular;
2) tubii colectori drepti, care Iormeaz cea mai marc parte a corticalci,
3) duetele papilare Bellini, situate n portiunea papilar a piramidelor u-nalc
si se deschid prin oriIiciile papilare.
Vascularizarea rinichiului este asigurat de artera renal, ramur din aorla
abdominal (Iig. 10.5). n aIar de aceasta, capsula adipoas primeste ramuri din
arterele nvecinate: arterele Irenice inIerioare, arterele testicularc sau ovarienc,
arterele lombare, sau din arterele suprarenale.
Sngele venos al rinichiului dreneaz n vena renal, aIlucnt al venei cave
inIerioare. La nivelul capsulei adipoase exist o arcad venoas, care este conectat
cu venele renale si cu venele organelor vecine.
LimIa rinichiului si a capsulei adipoase dreneaz spre ganglionii limIatici
lombari, iar interventia provine din plexul renal, plex derivat al plexului celiac.
h .
ILE .EXRETOARE ALE URINEI
Sunt `reprezentate de caliciile mici, caliciile mari, pelvisul renal si ureterul
.Caliciile mici sunt tuburi musculo-membranoase situate n pelvisul renal. Au
Iorm de plnie, cu una din extremitti se insera pe o papil renal, KII prin
cealalt se unesc mai multe calicii mici si Iormeaz un caliciu mare.
.Caliciile mari sunt dou sau trei.tuburi musculo-membranoase siiuali
1
m
sinusul renal, care prin conIluenta lor, Iormeaz pelvisul renal.
!018:703,sau ba:inetul este situat partial n sinusul renal, paijial cxli a
renaLPrin vrIul su se continu cu ureterul. n portiunea sa intrarcnaki, ba/incinl
Iace parte din pediculul renal, Iiind situat ntodeauna posterior de artei a u-nal.i
(aIlat, lajnijloc) si vena renal (anterior).
t
,; Ureterul este un tub muscular, lung de 25-30 cm si cu calibrul de 3 mm, pi m
al$ crui contractii peristaltice urina este transportat n vezica urinar.

alibrul su nu este uniIorm. El are segmente ngustate, ce alterneaz cu
altele dilatate, ngustrile sunt marcate de colul ureterului (situat n prima portiune
a lui), strmtoarea marginal (la trecerea ureterului peste vasele ilice comune) si
ngustarea de la nivelul oriIiciului vezical.
Dup traiectul lui, ureteral are dou portiuni: abdominal si pelvin.
n portiunea abdominal descinde vertical pe marginea medial a muschilor
psoas mare, Iiind acoperit de peritoneu. Prin intermediul acestuia vine n raport
anterior cu vasele testiculare sau ovariene si cu vsle colice, cu ansele intestinale.
n portiunea pelvin descris o curb concav medial, avnd initial traiect
parietal, pe muschii obturator intern si ridictor anal, apoi are traiect transversal,
ntre vezica urinar si rect la brbat, iar la Iemeie n ba/a ligamentului larg. De
retinut c ureteral Ieminin, n portiunea parietal, vine n raport cu ovarul, iar n
baza ligamentului larg, la cea 2,5 cm lateral de uter, artera uterin ncruciseaz
anterior ureteral.
n ultima sa portiune, intravezical, ureteral strbate oblic peretele Iundului
vezicii urinare, printr-un oriIiciu acoperit de plic ureteric, ce mpiedic reIluxul
din vezic n uter.
Structural, peretele este alctuit din trei tunici: adventicea (extern), stratul
muscular neted si mucoasa (intern); Iormat din urtoliu si lamina proprie.
Vascularizatie. Arterele cilor excretoare ale urinei provin din ramuri
nvecinate: pentru calicii si pelvis din artera renal, pentru ureter din arterele renal,
lombare, testicular sau ovarian, iliac comun si intern, artera vezical inIerioar
si uterin, sau astera duetului deIerent.
Venele ai traiect asemntor arterelor, iar limIa dreneaz n ganglionii limIatici
lombari.
Intervatia provine din plexul ureteric, ce primeste aIerente din plexurile re-
nal, aortic abdominal, hipogastric superior si hipogastric inIerior.
VEZIA URINAR
Este un rezervor al urinei, cu dimensiuni, Iorm, pozitie si raporturi variabile
n Iunctie de gradul su de umplere.
Este situat n pelvis, n spatiul subperitoneal, posterior de oasele pubiene.
nd este goal are un vrI, Iund sau baz care, inIerior, se contm'ua cu colul
vezicii, si corpul. Vezica plin are Iorm de ovoid.
apacitatea sa medie este de 200-250 ml.
Vezica urinar vine n raport posterior cu rectul la brbat, uterul la Iemeie,
colonul sigmoid si anse intestinale, anterior este spatiul prevezical ce contine plexuri
venoase. tesut conjunctiv, ganglioni limIatici, iar inIerior la brbat vine n raport
cu baza prostatei, cu veziculele seminale si amputele duetelor deIerente si la Iemeie
cu colul uterin si cu peretele anterior al vaginului.
:

n interior, aspectul corpului vezicii urinare goale este areolar, iar Iundul are
dou portiuni: trigonul vezical si Iosa retroureteric. Trigonul vezical aire aupraIata
neted si unghiurile lui sunt marcate de oriIiciul intern al uretei si de cele dou
190
oriIicii ureterale, mrginite lateral de cte o plic ureteric. n cele dou oriIicii
ureterale se Iormeaz o plic a mucoasei, numit plic interureteric, posterior de
care este Iosa retroureteric. OriIiciul intern al uretrei, situat inIerior, are dou
buze, cea posterioar putnd Ii proeminent la brbatii cu hipertroIie de prostat,
cnd poart numele de uvula sau lueta vezical.
Peretele vezicii urinare are mai multe straturi: tunica seroas, Iormat de
peri toneu, care acoper doarIata posterioar si partial Ietele laterale; tunica Iibroas,
ce nveleste vezica; tunica muscular, Iormat-din Iibre musculare netede dispuse
n trei straturi, ce se continu unul cu cellalt si alctuiesc muschiul vezical.
Musculatura se contin si pe portiunea proximal a uretrei, unde poart numele de
muschi sIincter vezical.
. Vascularizarea vezicii. Arterele vezicii .urinare provin din cele vecine: artercli-
vezicale superioare si inIerioare, artera obturatoare, uterin, vaginal.
Sngele venos dreneaz ntr-un plex situat n jurul Iundului vezicii urinari' si
care, anterior, comunic cu plexul prostatic la brbat si utero-vaginal la Iemeii
1
, im
posterior cu plexul venos rectal. ' * LimIa dreneaz n ganglionii iliaci interni
si comuni.
Inerva(ia este asigurat de plexul vezical, Iormat din Iibre simpatia
1
, ~ ,m
provin din plexul aortic abdominal, si parasimpatice din nervii splanlniun pdviiii
Simpaticul inhib muschiul vezical si contract sIincterul vezicii, nrpaniMmp.iliml
are actiune invers:
URETRA MASULINA
Este un conduct ce serveste att pentru eliminarea urinei, ct si pentru elimina
rea spermei (Iig. 10.6).
Uretra tine de la oriIiciul intern al uretrei pn Ia oriIiciul extern al uretrei,
numit si meat urinar.
n traiectul su, initial ea strbate prostata, apoi penisul. Pleac de Ia nivelul
vezicii urinare, cu directie inIerior si anterior, ocoleste marginea inIerioar a simIizei
pubiene, apoi se curbeaz n jos mpreun cu corpul spongios si descinde vertical
pn la oriIiciul extern.
Uretra masculin descrie dou curburi: una posterioar, numit unghi sub-
pubian, cu concavitatea superior si anterior, iar cealalt anterioar, numit unghi
prepubian, concav inIerior si care dispare la penisul n erectie. Desi uretra are
aceste curburi, cateterismul ei se Iace destul de usor. urbura anterioar dispare
prin ridicarea penisului, iar unghiul posterior se deschide tractionnd moderat
penisul inIerior.
Din punct de vedere anatomic uretra masculin are trei portiuni: prostatic,
membranoas si spongioas, iar dup criteriul mobilittii are o parte Iix - n prostat
si perineu si o parte mobil - n portiunea liber a penisului.
n portiunea prostatic uretra este mai apropiat de Iata anterioar a glandei,
avnd anterior istmul prostatei. Uneori acesta poate lipi, iar uretra se aIl ntr-un
sant de pe Iata anterioar a glandei.
191

llrarn
1'it.i*
d,V Il
w/T
T

r
r .Iti*
I
,
i
ri,*Ii \y .
H
vi"/
F nudul vraci
minut
otpuBvezicii
Fig. 10.6. Urctra masculin
In portium-a membranoas uretra strbate diaIragma urogenital si este
nconjurata de muschiul st'inctcr al uretrci. Ea are anterior ligamentul transvers
,il pi-ii m-iiliu ',;i plcxmile vcnoase ve`ico-prostatice, iar posterior glandele bulbo-
ln poiiiuuca '.piuleioas, ptrunde n bulbul penisului pe Iata superioar a lui
,,i '. ii. iluii- i uipul '.pougios al penisului.
( aliliiul UII-IUM iui este uniIorm La uretra goal peretii vin n contact dar, n
(impui iiiuliuiui, se observ diIerentele de calibru. De la exterioar spre interior
.ivuin, uu\ial, o stimtare eliptic la nivelul'oriIiciului extern. Apoi o. dilatare
m'oidalu luiijjdi- 2 2,5 cm. la nivelul glandului, numit Ios navicular. Urmeaz
siiiiiutaic iu coi pul spongios, apoi Iundul de sac al bulbului, dilatare ce intereseaz
n special peretele inIerior al uretrci. La nivelul portiunii membranoase calibrul
este mai nuc, datorit muschiului sImcter al uretrei. Apoi este dilatarea prostatic
si, n ultima portiune, este o strmtarc dat de oriIiciul intern al uretrei. Portiunile
cele mai nguste au diametrul de 8 mm, iar cele dilatate de 12 mm. s
n interior, aspectul uretrei nu este neted. Pe peretele posterior al uretrei
proslaticc este o plic alungit, numit creast uretral. Ea este mai proeminent n
partea mijlocie, unde se numeste colicul seminal. La vrIul colicului se deschide
ulucului prostatic (un canal lung de l cm, nchis n Iund de sac, rest al duetelor
Gitulvencu anuare
Tn(pnalvezictl
Prostita
Glandele butoouitlecsk (Coopo)
Sptal scrolsl
paramezoneIrotice Muller), iar-laleral de colicul sunt oriIiciile duetelor ejaculatoare.
Pe toat circumIerinta acestei portiuni se deschid glandele prostatice. Superior,
creasta uretral se ramiIic n mai multe plici ntre care se Iormeaz Ioseta prostatic
InIerior, ea se biIUrc-si se stergeIn uI;etra nirrDtanoas` tL..
La nivelul uretrei; membraIiase exist plici rezultate din biIurcarea crestei
uretrale si n special pe peretele, superi or, sunt oriIiciile glandelor urctralc.
Uretra spongioas are, n Iundul de sac al bulbului? oriIiciilor glandelor bulbo-
uretrale owper si este prevzut, pe toat lungimea sa, cu lacune uretrale Morgagni.
Acestea sunt depresiuni ale mucoasei limitate *de cte o plic, spate oblic n peretele
uretrei, cu Iundul spre rdcina penisului si deschiderea`spre meatul urinar. Pe
peretele superior, la 12 cm de oriIiciul extern al uretrei, exist o plic transversal
a mucoasei, numit valvula Iosei naviculare. ntre ea si peretele Iosei naviculare se
delimiteaz o depresiune, numit sinusul lui Guerin.
Vasculariza(ia uretrei provine din artere nvecinate, n cele trei poi tiuni aii-
sale: artera rectal medie, vezical inIerior, artera bulbului peruan, uu-tiala ..!
dorsal a penisului.
Venele Iormeaz un plex n jurul uretrei, care'comunic cu venele vru iu- pk-\nl
prestatie, cu vena rusinos intern, n Iinal, sngele ajunge n veIIn iliaca inii-ma
LimIa dreneaz n ganglionii limIatici inghinali, ilici interni si iliari i-xii-im,
iar inervatia provine din nervii spinali prin nervul rusinos, din parasimpalicul sat
ral si din plexul hipogastric inIerior.
URETRA FEMININ
Serveste exclusiv eliminrii urinei (Iig. 10.7).
Ea are directie oblic anterior si inIerior.
Lungimea ei este de 3,5 cm, iar calibrul de 7-8 mm, Iiind ngustat la
extremitti.
n traiectul su strbate cavitatea pelvin si perineul.
n portiunea pelvin (mai lung 2-3 cm) este nconjurat de muschiul sIincter
al uretrei si vine n raport anterior cu plexul venos vezical, posterior cu vaginul, de
care ader, iar lateral cu muschii ridictori anali.
Portiunea-perineal (lung de l cm) strbate diaIragma uro-genital, avnd
anterior ligamentul transversal al perineului si posterior, vaginul.
InIerior de diaIragma uro-genital, uretra corespunde extremittilor anterioare
ale bulbilor vestibulari. - . . . -
ele dou oriIicii ale uretrei sunt: oriIiciul intern situat la 2-3 cm posterior
de simIiza pubian si oriIiciul exterior sau meatul urinar, situat n vestibulul vaginu-
lui, la 2 cm posterior de clitoris.
.. La interior, mucoasa uretrei. este prevzut cu plici longitudinale, lacune
uretrale Morgagni si oriIicii ale glandelor uretrale. La ctiva milimetri lateral tic
meatul urinar se deschid duetele parauretrale Skene.
13 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116 l 93
Trigoaul
vtzical
RecW
Vgim
( ' A.ff'.
Ubaan .( y, ,

Ubanaci
,. Ureb
Fig. 10.7. Uretra Ieminin.

Jasculari:atia provine din arterele vezical inIerioar si vaginal. Sngele venos
dreneaz n plexurile vezical si vaginal, iar limIa n ganglionii inghinali si iliaci interni.
Inervatia este asigurat de nervul si de plexul hipogastric superior.
FIZIOLOGIA APARATULUI SECRETOR
.. ., ,,,'FUNTIILERINIHIULUI . , ...... ,
Rinichiul exercit o serie de Iunctii:
1. principala Iunctie a rinichiu'lui este de Iormare a urinei;
2. rol endocrin: secret o serie de hormoni ca: renina, eIitrbpIie'tina;
3. reglarea presiunii arteriale;'
4. reglarea volemiei; i ~ . ~, , .
5. rol antitoxic: inactiveaz o serie de substante toxice-, /
FORMAREA URINEI

La Iormarea urinei particip trei mecanisme: k la nivelul gloraerulului are
loc ultraIiltrarea plasmei; 2, 3. la nivelul tubiloRrenali aiidoo procese de secretie
reabsorbtie (Iig. 10.8). ... ... . ... , , .
194 . . . .
Met ttl
xnetenl
urina primar
j Fig. lO.SIFactorii Iiltrrii glomeruljire
f,H- piestunea hidrostatic din arteriala aferent 0 mm Hg). Pctl~/}nxiiiiiciiiiliiiilinin,
din arteriala aferent 25 mm Hg). PHa presiunea hidrostaticii ilin ri/~u/i /Imn
' 15 mm Hg), Prf presiunea efectiv defiltrarePH~Pco-PHB 0 .'.~ /.~ III mu
Ultrafiltrarea glomerular. Glomerulul are o membrana aclapliil;) h
Datorit acesteia, precum si Iortelor Iizice de la acest nivel, sandele ee I I I T hi
acest nivel suIer procesul de ultraIiltrare. Fortele Iizice de la acest nivel Mini
reprezentate de: presiunea hidrostatic din capilarele glomciulaie (70 mm M,),
presiunea coloid-osmotic din capilar (25 mm Hg) - se opune lillnlrii; piesinnea
hidrostatic de la nivelul capsulei Bowman (15 mm Hg). Suma acestor presiuni ee se
exercit din vas, din aIara vasului, constituie presiunea eIectiv de Iiltrare (30 mm l Ic.)
Aceast presiune eIectiv de Iiltrare are un debit de Iiltrare de 125 ml de plasma/mm
Membrana de Iiltrare este constituit din endoteliul capilar glornerular si endotelinl
Ioitei viscerale a capsulei Bowman. Filtrul prezint o serie de pori care nu permit
trecerea proteinelor cu greutate molecular mare (peste 68 000 daltoni) si nici a
ejementelor Iigurate.
Lichidul ultraIiltrat poart numele de urin primar, avnd o compozitie
identic celei a plasmei, dar Iiind lipsit de proteine. Pe msur ce strbate neIronul,
urina primar suIer procese de secretie si reabsqrbtie si, astIel, urina deIinitiv ajunge
s Iie diIerit din punct de vedere al volumului si al compozitiei de urin primar.
Reabsorb(ia tubular. Majoritatea substantelor din urina primar sunt
necesare organismului. De aceea, la nivelul neIrpnului, prin reabsorbtie ele sunt
re''duse n circulatie. Acest lucru se petrece datorit particularittilor morIologice
si biochimice ale tubilor renali. Din punct de vedere morIologic,-celulele epiteliului
tubular (tub contort proximal) prezint la polul apical o serie de microvili, care
cresc supraIata de absorbtie a acestora. La polul bazai, celulele sunt dotate cu
numeroase mitocondrii, implicate n procesul de Iormare a ATP-ului. Din punct de
vedere biochimic, celulele sunt prevzute cu ,pompe" ce asigur transportul activ
din lumen spre capilar.
195
;s un
CapsuIa
owman
Reabsorbtia tabular poate Ii activ sau pasiv.
#eabsorbtia pasiv se Iace conIorm gradieptelor de concentratie si electrice,
precum si conIorm gradientelor osmotice. Nu necesit energie si nu este limitat
de o capacitate maxim de transporta neIrocitului. AstIel, are loc reabsorbtia apei,
UIUM si ;i unei prti dm Nal.
keahsoibtia apei. Arc loc n gradient osmotic, n toate segmentele tubilor
icnah ( 'ea mai important rcabsorbtie are loc la nivelul tubului contort proximal
(tcalisorhtic obligatorie). La nivelul tubului contort distal si al tubilor colectori are
loc icahsorblia Iacultativ a apei, n sensul c ea poate Ii sau nu reabsorbit la
acest nivel M arc loc doar n prezenta ADH. ADH creste permeabilitatea tubilor
distali pentru ap si reduce eliminarea de ap. n absenta ADH, au loc pierderi
importante de urin diluat (diabet insipid).
#eahxorblia activ arc loc cu consum de energie si poate Ii limitat de
capacitatea maxim de transport a neIrocitului. Reabsorbtia activ intervine n
transportul glucozei, aminoacizilor, vitaminelor, precum si al ionilor din ultraIiltrat
(Na, K, HO, etc.).
Mecanismele secre(iei sunt, la Iel ca si cele ale reabsorbtiei, pasive si active.
Prin secretie, o parte din anumite substante prezente n capilarele peritubulare sunt
transportate n lumenul tubular: prin acest proces, o serie de substante - strine sau
endogene (cnd ating anumite concentratii) - pot Ii eliminate din organism.
Secretia activ necesit consum energetic si are sediul n principal la nivelul
tubului contort proximal si distal. Secretia de K* are loc la nivelul tubului contort
distal, mai ales, si este conditionat de prezenta la acel nivel a aldosteronului.
Secretia de H' este activ, arc loc la nivelul tubului contort proximal, n special,
dar poate avea loc si n celelalte segmente. Prin secretia de H*, rinichiul intervine
n reglarea echilibrului aeido-bazic. De asemenea, la nivelul tubului colector distal,
piinit un mecanism activat de aldostcron are loc secretia de H", la schimb cu
icalv;oili(ia de Na'.
Serietia pasiv arc loc n sensul gradientilor electrici si de concentratie si nu
un i-Miii consum cnerpiMic Intervine n secretia de K

, NH
3
, baze si acizi slabi,
l'ini '.M ictia dr Nil
(
, rinichiul arc rol antitoxic, si de asemenea de eliminare asur-
pluMilm .Ic I I ' Sut plusul de I I ' se elimin sub Iorm de NH
4

(NH
3
H

NH
4

).
Ionii i Ir amoniu se elimina si ci la rndul lor legati de I, sub Iorm de NH
4
1
(i Im ui j de muoniu). '
R<'l(hu'ca formrii de urin. Se realizeaz prin mecanisme nervoase si
umorale Kiltii-ea nervoas. se adreseaz preponderent Iiltrrii glomerulare.
Stimulai ea simpatic (cu origine lombar) produce vasoconstrictia arteriolei aIerente,
sc/nd astIel Iiltrarea glomcrular. Vasoconstrictia arteriolei aIerente determin
cresterea presiunii de Iiltrare si implicit Iiltrarea glomerular. De asemenea,
stimulai ea unor /one presoarc situate n bulb, hipotalamus, ct si a nervilor vegetativi
renali duce la scderea diurezci pn la anurie. In plus, stimularea nervilor renali
determin si cresterea reabsorbtiei de Na

cu diminuarea eliminrilor urmare ale

acestuia. Reglarea nervoas nu detine un rol Ioarte important n mecanismul Iormrii
urinei, rinichiul dcncrvat putnd Iunctiona normal.
196
#eglarea umoral joac- rolul Iundamental. AstIel, ADH (hormonul antidi-
uretic), secretat-'de nucleii anteriori ai hipotalamusului, determin cresterea
permeabilittii Iubilor distali si colectori pentru ap si consecutiv scderea diurezei
(urine concentrate si cu volum mic). Mecanismul prin care ADH este secretat este
un mecanism de Ieed-back. AstIel, cresterea volumujui, scderea presiunii osmotice
sau scderea concentratiei de Na* n lichidele extracelulare determin stimularea
bsmo- si baroreceptorilor hipotalmici care vor determina reducerea secretiei de
ADH si consecutiv cresterea diurezei. orticosuprarenala; prin glucocorticoizi,
determin cresterea Iierrii glomerulare, iar prin mineralocorticoizi (aldosteron)
realizeaz reabsorbtia de Na* si secretia de K* la nivelul tubilor distali.
Hormonii tiroidieni, datorit actiunii lor de a creste catabolismul celular si
de a produce o serie de produsi reziduali, cresc diureza. Parathormonul creste
eliminarea urinar de Na* si K*, dar si pe cea a calciului si a IosIatilor.
La nivel renal exist o structur speciIic, Iormat la contactul dintre aricrioh
aIerent si tubul contor distal, numit aparat juxtaglomerular. n conditiile in i';ne
scade Iluxul sanguin renal sau se produc modiIicri ale compozitiei urinei, aic lor
sepretia de la acest nivel a unei enzime, renina, care actioneaz asupra unei ttlohiiluu-
pasmatice (angiotensinogen) pe care o transIorm n angiotcnsina 1. Aiij'.iotcnsnu
I, sub actiunea enzimei de conversie, n unele tesuturi, se transIorm n ;\ii)',mUMv.iiu
II. Angiotensina II este un octapeptid cu urmtoarele roluri:
..,, . - este cel mai puternic vasoconstrictor natural;
- stimuleaz secretia de aldosteron, ca urmare determinnd rctcntie de Na' si I ,
- actioneaz pe musculatura neted a arteriolelor glomerulare, inIluentnd Iiltrarea.
Mictiunea. Eliminarea urinei din vezica urinar se Iace prin actul mictiunii.
Volumul de urin eliminat ntr-o zi este de 1,8 l si se numeste diureza. Urina,
colectat initial n bazinetul renal, ajunge la nivelul vezicii urinare prin intermediul
ureterelor. Ureterele emit urina n jeturi. Din vezica urinat, urina nu poare reIlua
n uretere, deoarece acestea au un traiect oblic n peretii vezicali, precum si datorit
sImcterelor ureterale prezente la acest nivel. Urina este acumulat n vezica urinar
ntre dou mictiuni. nd vezica este goal, ea devine o cavitate virtual (peretii
sunt alipiti). Pe msur ce se acumuleaz urina n vezica urinar, peretii vezicali se
relaxeaz, mrind capacitatea vezical Ir modiIicri importante de presiune.
Aceast particularitate a muschiului vezical, de a-si mri volumul Ir modiIicri
semniIicative ale presiunii, poart numele de plasticitate. La cresteri Ioarte mari
ale volumului vezical, presiunea creste brusc, declansnd reIlexul de mictiune.
ReIlexul mictiunii: receptorii sunt receptori de presiune intravezicali. Stimulul
speciIic este rcprc/.cntat de cresterea presiunii intravezicale peste 18 cm H,O.
entrii mictiunii sunt situati n mduva sacral. AIerentele ajung la centrii
medulari, precum si la scoart, provocnd constientizarea senzatiei. Mduva sacral
contine centrii vegetativi parasimpatici care determin mictiunea.
..! ile eIcrcntc suni rcprczcnlate de nervii pclvici (parasimpatici). Acestia
determin contractia muschiului vc/.ical si relaxarea sIinclcrului vezical intern
197
Mduva
Iombar
Mduva,
sacrat
L A
2
Fig. 10.9. Reglarea mictiunii (dup R. rmaciu). . .
(neted). Acest reIlex poate Ii si controlat voluntar. Doar la animale si la copiii mici
el este un reIlex involuntar. La adulti, el este un act corticalizat.,Dac n momentul
aparitiei senzatiei de mictiune conditiile o permit, are loc mictiunea. nd conditiile
sunt improprii desIsurrii mictiunii, se produc o relaxare suplimentar a peretilor
vezicali si contractia sIlncterului extern (striat). Dac volumul de urin din vezic
depseste 600 ml, mictiunea se va produce chiar si mpotriva vointei. La actul
mictiunii particip si muschii abdominali, care ajut mictiunea si o si grbesc.
Mictiunile sunt n numr de 4-6 pe zi, noaptea n mod normal ele Iiind absente
(numrul lor variaz n Iunctie de cantitatea de lichide ingerate, starea de hidratare
a organismului etc.) (Iig. 10.9).

'ezica
urinar
Sfincter uretraI
intern
Sfincter uretraI
extern
nervi ruinoi
l
. .. &
7 .-
11.

lub
f
APARATUL GENITAL
APA1tATUL GENITAL MASCULIN
Aparaml genital masculin este Ionnat din gonadaniasculiiKi(k-siiriiliil),rIt!l.
spermatice, glandele anexe si glandele genitale externe. Ialca I.i-mlah. l.i kiiluii
are un segment comun cu calea urinar.
TESTIULUL
Este gonada masculin cu rol n Iormarea grnetilor .si M-IT,I,I de tIdohli'iuii
iTesticulul are 20-30 grame, lungimea de 4 cm si grosimea de U-m la mhili l'slc un
iGEgan pereche, de Iorm ovoidal, situat n bursele scrolakv in ink-noiul huiM-lni.
'Sunt separati printr-un sept median. Are 2 margini (anterioara
1
si poslciiimrn), '
extremitti (superioar si inIerioar) si 2 Iete (median si latcnil) l'c niariTincii
posterioar se gseste epididimul, Iormatiune compus din cap, corp si Ioad.l, d-
`econtinu cu canalul deIerent. Testiculul si epididimul sunt nveliti de seroasa
Structura testiculului. Sub seroas, la exterior, testiculul prezint lniiiIa
albuginee, o membran Iibroas care la nivelul marginii posterioare se ngroas .si
Iormeaz mediastinul testiculului (Iig. 11.1). Albugineea trimite n interior, de la
nivelul mediastinului, septuri cu directie radiar ce delimiteaz lobuli testiculari n
numr de 200-300. Fiecare lobul contine
pn la 3 tubi seminiIeri contorti, n care are
loc gametogeneza. La vrIul libului, tubii
contorti se unesc si Iormeaz tubii seminiIeri
drepti (20-30). n ei nu se mai produce
spermatogeneza si reprezint primul
segment al cii spermatice. Tubii
seminiIeri drepti se deschid la nivelul
jncdiastinului testicularn reteaua testicu-
lar, ce reprezint al 2-lca segment al cii
spermatice. n lobul, tubii sunt neonju- P
I
,. j
;
raIi de tesut intcrstitial, n care se gsesc /.
sept
testicular, 2. lobul testicular J. iuni,i
celule I.FYDKi ce Secreta testosteron, albugineea,-4. duetul de/emil.
199
l
hormon cu rol n maturarea organelor
genitale si aparitia caracterelor sexuale
masculine. Vascularizatia testiculului
provine din artera testicular, ramur
din aorta abdominal, care, la nivelul
capului epididimar, se mparte ntr-o
ramur anterioar si alta posterioar.
Ramura posterioar se anastomozeaz
cu artera duetului deIerent, cu care
Iormeaz o arcad arterial (Iig. 11.2). n
bucla acesteia se anastomozeaz si artera
cremasteric. Sngele venos este colectat
de 2 plexuri venoase situate la nivelul
(uniculului spermatic, unul anterior si altul posterior. ele 2 plexuri se unesc si
l'oimea/. vena testicular ce se vars n vena cav inIerioar (n partea dreapt) si
n vena renal stng. LimIa dreneaz n ganglionii lombari. Inervatia provine din
plexul tcsticular.
ILE SPERMATIE (Iig. 11.3)
ncep de la tubn seminiIeri drepti, care se deschid n reteaua testicular. Din
acestea pornesc duetele eIerente ce se deschid n duetul epididimar. Duetul
epididimar are o lungime de 6-7 metri si, prin pliere pe marginea posterioar a
testiculului, Iormeaz epididimul. oada epididimului se continu cu duetul deIerent.
Duetul deIerent, situat ntre coada epididimului si prostat, are 3 prti: scrotal (n
scrot), inghinal (canalul inghinal) si abdomino-pelvin. Segmentul abdomino-pelvin
are o parte abdominal si una pelvin. n partea pelvin, duetul deIerent se dilat si
Ionnea/ ampula duetului deIerent. Ampula este ncrucisat de ureter si are raporturi
cu Iundul vc/icii urinnrc, rect, ve/.iculele seminale. Duetul deIerent se uneste cu
r;in;tliil vr/inildor seminale si Iormeaz duetul ejaculator ce strbate prostata.
Ari-stn st- deschide de o parte si de alta a coliculului seminal n uretra prostatic.
NJNIULUL SPERMATI
Si- i'.Asi-sle intre epididim si inelul inghinal proIund. El suspend testiculul,
l'.slc lomul din duetul deIerent, artera testicular, artera duetului deIerent, artera
ciemastenca, plexuri venoase, duete limIatice, nervi si ligamentul peritoneo-vaginal.
I,;\ exterior este nvelit de Iascia spermatic intern si Iascia cremasteric.
SCROTUL
Este un sac tegumentar situat la baza penisului, ce contine testiculele, n
interior exist un sept median, ce delimiteaz 2 compartimente, cte unul pentru
Iiccate testicul.
200

KiU. 11.2.
/ ietii ni. 2. ruptii 7~///(/mm/ui, 3. artera testicu-
Iniii. iiiifiiiilc/ii-rntiiiiri. 5 artera cremasteric.
' ' PROSTATA " '
. ; ' iii : Os-'..
1
-!*,;/':. l,.i .
Este o gland anex; situat sub
vezica urinar',
1
ti jurul primei prti a
uretrei. Secretia glandei particip la
Iormarea lichidului spermatic. Are
culoarea cenusiu-roscat'si consistenta
elastic. Dimensiunile ei sunt: 3 cm ver-
tical, 4 cm'trarisversal si 2,5 cm sagital.
Prostata are o Iata anterioar si alta
posterioar, 2 Iete inIero-laterale, o baz
orientat superior si un vrI situat inIerior.
Poate Ii palpat prin tact rectal, iar
clinicienii o compar cu un ,as de pic".
Fata anterioar se gseste n spatele
simIizei pubiene, Iata posterioar are un
sant vertical si este abordabil prin tuseu
rectal, Ietele inIero-laterale au raport cu
muschii ridictori anali, baza are raport cu
vezica urinar, iar vrIul se sprijin pe
diaIragma uro-genital. n interiorul
prostatei se gsesc 3 canale: uretra,
utriculul prostatic (rest al canalului para-
mezoneIrotic) si duetele ejaculatoare.
Prostata este nvelit de Iascia prostatei,
peste care se gseste partea superioar a
muschiului sIincter extern al uretrei.
Prostata este Iormat din 4 lobi: 2 laterali,
uniti anterior de uretra prin istmul pros-
tatei, un lob mijlociu si unul posterior.
Vascularizatie: este realizat prin
ramuri din artera vezical inIerioar si
ea rectal medie. Sngele venos este colectat de plexul venos prostatic ce se varsIi
n vena rusinoas intern. LimIa este colectat de plexul periprostatic ce se vars
tn ganglionii iliaci.si sacrali. Inervatia: din plexul nervos prostatic situat pe prtile
laterale ale prostatei.
. ,', VEZIULA SEMINAL
Este un organ pereche, cu rol secretor si de rezerv. Secretia particip l;i
Iormarea lichidului spermatic. Are Iorm conic si se gseste n spatele vezicii
'urinare, deasupra prostatei. Anterior are raport cu vezica urinar, posterior cu rectul,
201

Fig. 11.3.
/. testicul, 2. epididim, 3. corpul spongios cu
uretra, 4. glandul penisului, 5. corpul cavernos,
6. duetul deferent, . glande bulboureirale, 8.
prostata, 9. ve:icule seminale, 10. ve:ica urinar,
II. uraca, 12. locul de de:voltare a testiculului,
13. ureler, 14. ba:inet, IS. rinichi.
inIerior cu prostata, iar medial cu ampulele duetelor deIerente.-garIul se continu
cu canalul vezipulei ce se`uneste cu duetul deIerent, Iormnd duetul ejaculator.
Vascularizatia pIiiVJne din artera vezical inIerioar si rectaj medie. Sngele venos
este drenat n plexul-veziga`si prostatic. LimIaticele dreneaz n ganglionii iliaci
interni si externi. InervatiS; din plexul hipogastric inIerior.
GLANDELE BULBOURETRALE /,-.-
Sunt glande n grosimea muschiului transyers proIund aLperineuJui, secretia
contribuind la Iormarea lichidului spermatic. Se deschid n uretra spongioas, n
unghiul dintre bulbul penisului si uretra membranoas; vascularizate din artera
rusinoas intern`Sjpgele venos este colectat n plexul venos prostatic. LimIa
dreneaz n ganglioniitIIiaci interni. Inervatia provine din nervul rusinos|

Fig. 11.4.
/ ve:ica urinar, 2. prostata, 3. glande bulbo-
uretrate 4. bulbul penisului, 5. rdcina
penisului, 6. tunica albugineea, . trabeculele
i cavernele corpului cavernos, 8. artera
profund a penisului, 9. glandui penisu-
lui, 10. preput, 11. orificiul uretral extern,
12. corpul spongios.
PENISUL r .
Penisul este organul masculin cu
Iunctie dubl: genital si urinar. Are o
rdcin situat n perineu si un corp mobil,
liber. Rdcina este compus din 2 prti ale
corpului cavernos si bulbul penisului ce
apartine corpului spongios. orpul are
Iorma cilindric si se termin prin gland.
Glandui, cu Iorma conic, este acoperit de
o plic cutaneo-mucoas numit preput.
ntre preput si gland se gseste un Iru. La
vrIul glandului se gseste oriIiciul extern
al uretrei. Penisul este Iixat de perineu prin
ligamentul IundiIorm si ligamentul suspen-
sor. Structural, penisul este Iormat din 2
corpi erectili: corpul cavernos si corpul
spongios (Iig. 11.4). orpul cavernos are 2
rdcini Iixate de ramurile ischiopubjene.
ele 2 rdcini se unesc pe linia median
si Iormeaz corpul cavernos de Iorm
cilindric. Pe Iata inIerioar se gseste un
sant n care se aIl corpul spongios. orpul
cavernos este acoperit de o membran
Iibroas numit albuginee. Aceasta trimite
septuri n interior, ce delimiteaz cavernele
corpului. orpul spongios este strbtut
de uretra spongioas si are o structur
asemntoare xorpului cavernos. El se
compune din bulb (situat n perineu),
partea intermediar si gland. Vascularizatia
202
perusului se realizeaz prin .
ramuri d,in artera,,rusinoas ,
intern; arterele proIunde ale
penisului (ce se deschid prin,...
artere, spiralate n cavernele
ipgnisului), arterele dorsale
;
ale penisului, artera uretral
si artera bulbului penisului. ,
Sistemul venos este super-
Iicial si proIund si se vars -
n venele rusinoase interne.
LimIa este drenat n
ganglionii inghinali si iliaci
externi. Inervatia se Iace prin
ramuri ale plexului lombar,
nervul rusinos si din plexurile
organelor din jur.

Fig. 11.5.
/. ve:ica urinar. 2. anus. 3. rect, 4. testicul in xrnii, 6.
glandulpenisului, . corpulcavernox. fi. /inixliitii. J ini/l,u
pubianii.
(~
URETRA MASULIN
Are ca limite oriIiciul uretral al vezicii urinare si orilictil cMcin . l iin-iici.
situat la extremitatea liber a penisului (Iig. 11.5). Strbate parlrii HI I momii n
bazinului, perineul si penisul. Pe traiectul su are 2 curburi: subpul~i;m si picjm
bian. Uretra masculin prezint trei portiuni: l) partea prostalic -sliiib.ih-pm.stiilii
si prezint n interior o creast uretral numit colicul seminal, 2) prlea muiihiii
noas - strbate diaIragma urogenital si prezint n interior mai umile plia,
3) partea spongioas - strbate corpul spongios al penisului si prezint n interior
lacune-uretrale ce sunt mici depresiuni ce sunt delimitate de plici, nainte de
deschidere, uretra are o dilatatie numit Iosa navicular. ateterismul uretrei mas-
culine: pentru stergerea curburilor se ridic penisul (se sterge prima curbur), si se
tractioneaz moderat n jos (se sterge a 2-a curbur). Vascularizatia: ramurile
arteriale provin din artera rectal medie, vezical inIerioar, artera bulbului penisu-
lui, artera uretral. Sngele venos este colectat de venele organelor din jur. LimIa
dreneaz n ganglionii iliaci. Inervatia provine din nervul rusinos.
FUNCIILE APARATULUI GENITAL MASCULIN
FIZIOLOGIA TESTIULULUI EXORIN
Fiecare tub seminiIer contort are la exterior o membran bazal, p interior
celule de sustinere SERTOLI si celule ale liniei seminale ce sunt
spermatogoniile A si B ce contin 46 de cromozomi. Spermatocitul primar cu 46 de
203
cromozomi, rezultat din diviziunea mitotic a spermatogoniilor se transIorm n
spcrmatocit secundar cu 23 de cromozomi printr-o diviziune reductional.
Spcrmatociiul sccundarHtece n,spermatid ce contine tot 23 de cromozomi, care,
prin inatun/.are Ir diviiune,.;se transIorm n spermie, celula sexuala masculin
cu 23 de cromozomi: Evolutia grnetilor de la spermatogonie la spermatid
ivprr/inta clapa spcrmatogcnezei, iar trecerea spermatidei n spermie reprezint
clapa spcimiogcnezci. Sexul descendentilor este dat de cromozomul sexual X sau
Y continui numai de spermie. Prin Iecundatie se reIace numrul de cromozomi
(4(~). elule sexual Ieminin contine ntotdeauna cromozomul sexual X. Sexul
masculin este conIerit de grupul cromozomial XY, iar sexul Ieminin de grupul
cromo/.omial XX. Trecerea spermatogoniilor n spermii se desIsoar n 74 de zile
si evolueaz astIel: spermatogonia A - 18 zile, spermatogonia B - 9 zile,
spermatocitul primar - 23 zile, spermatocitul secundar - l zi, spermatida - 23 zile.
Din Iiecare spermatogonie rezult prin diviziune 4 spermii. Spermia are lungimea
de 50-60 de microni si este Iormat din cap, corp si coad. apul este alungit si are
dimensiunea de 4-5 microni. ea mai mare parte a capului este ocupat de nucleu,
iar aproximativ 3/4 este acoperit de acrosom (o vezicul cu enzime proteolitice,
derivat din aparatul GOLG1). olul este ntins ntre centriolul proximal si cel
distal. oada are 3 prti: principal, intermediar si terminal. Partea principal n
centrul Ilagelul, nconjurat de o teac spiralat mitocondrial, iar n aIar o teac
protoplasmatic. Partea intermediar are n centru Ilagelul, iar la exterior teaca
protoplasmatic. Partea terminal este Iormat numai din Ilagel. Volumul de lichid
seminal ejaculat o dat este de 3 ml si contine aproximativ 100 milioane de
spcnnalo/oi/i pe mililitru.
A( 'TIViTATEA ENDORIN A TESTIULULUI
i 'ciulele mtcrstitiale Leydig sunt locul de producere al hormonilor androgeni.
l'niu ip;ilul hormon tcsticular este testosteronul. Testosteronul este sintetizat
din i ulc'.nnl, avnd un produs intermediar D-5 pregnenolon, care este produsul
din ruiI M- siMleti/ca/a si hormonii corticosuprarenalieni siprogesteronul.
Testosteronul ".ti- ii.iiislorniiil n Iicat ntr-o serie de metabbliti care sunt biologic
activi, cu eIecte uiuli ngi'.nr, dur mult mai reduse. Si corticosuprarenala produce un
grup de hormoni iin(lini',cni (tlchidroepiandrosteron, adrenosteroni), cu activitate
androgenicmic. l .ii liarlwtul matur, n 24 ore, se elibereaz n snge 2- mg
testosteron, astIel c valoaica leslostcronului n snge este de 0,65 mg/100 ml
snge. Si la Iemei exist o valoare de 0,03 mg,/100 ml snge de testosteron, produs
de glandele suprarenale. Melaboli/.area n Iicat a hormonului produce, pe lng
androsteron activ, si produsi inactivi, 17-cctostcroizi, ce se elimin prin urin.
Acesti compusi sunt dozabili n urin, dnd inIormatii asupra activittii
hormonilor androgeni. La brbat, secretia de testosteron ncepe la pubertate si se
mentine toat viata. Valorile maxime sunt atinse la 20 de ani, dup care scad
progresiv, ntre 45 si 60 de ani exist de asemenea o curb cresctoare a valorii
testosteronului, premergtoare andropauzei.
"m/i
. . i . Reglarea secretiei de'testosteron se Iace de ctre Iactorul hipotalamic
eliberator de/gonadotropin (L.R.F.). El actioneaz prin declansarea eliberrii de
ctre adenohipoIiz a hormonului stimulator al celulelor interstitiale (I..S.H.).
Hormonul'Stimulator Iolicular (F.S.H.) activeaz la brbat spermatogeneza.
Androgenii, ajunsi n circulatie, inhib secretia de gonadotropine. Pn la pubertate
hormonii gonadotropi nu sunt detectati n urin.
Actiunea Iiziologic a androgenilor const n stimularea cresterii si
Iunctionrii organelor genitale masculine interne si externe si mentinerea troIicittii
epiteliului spermatogenetic. De asemenea actioneaz asupra dezvoltrii la pubertate
si mentinerii caracterelor sexuale secundare. Ei au actiune metabolic stimulnd
anabolismul protidic si inhibnd catabolismul.
FIZIOLOGIA ILOR SPERMATIE Sl A
GLANDELOR ANEXE
Este legat de maturarea spermatozoidului si producerea spermei Sprnimlo-
zoizii maturati n canalele seminiIere sunt lipsiti de motilitatc si inc;i,~;ibih de ;i
Iertiliza oul. Ei ajung n epididim unde, n curs de 18 orc, cstig motililau-ii nlr-iiii
proces de maturare. Depozitati n epididim, spermatozoizii si pstrea/ Ici iihink-.i
pn la 42 de zile.
;;
Veziculele seminale care nu contin spermatozoizi secret un lichid nutritiv si
p'Ititector pentru spermii (Iructoz, acid ascorbic si acizi aminati) care reprezint
60 din volumul lichidului seminal. Glandele prostatice secret un lichid, care
reprezint 20 din lichidul seminal, lptos, alcalin, continnd acid citric, calciu,
IosIataz acid si plasmin. Sperma Iinal, care este ejaculat prin penisul n erectie,
rivgin, n cursul actului sexual, este un amestec de sperm epididimar, colectat
n portiunea distal a canalului deIerent, cu lichidul veziculelor seminale si produsul
de secretie a glandelor prostatice, precum si cu produsul glandelor mucoase,
ndeosebi bulbouretrale. Energia neees'ar motilittii spermatozoizilor este Iurnizat
de scindarea ana'erobica a Iructozei, cu Iorrn'are'a de ATP din ADP. La unpH neutru,
ri sperma'ejaculat, spermiile supravietuiesc 24-48 ore, la4- supravietuiesc cteva
zile, iar la'- 79, pn la 2 ani. '
- MEANISMUL ERETIEI ,
Sistemul nervos-vegetativ parasimpatic, prin nervii pelvici, determin rela-
xarea musculaturii netede din peretii arteriolari, ce sunt ramuri ale arterei rusinoase
interne. a o consecint, creste aIluxul sanguin n spatiile cavernoase din corpul
pongios'Si corpul cavernos penian, ce se dilat, si devin turgesccnte. Pun
expansiunea tesutului erectil, venele periIerice sunt comprimate de tunica albugincc,
astIel real-izndu-se imposibilitatea rentoarcerii venoase a sngelui din corpii
eavernos'iJoncomitent; muschii bulbo-cavernosi si ischio-cavemosi, care nvelesc
rdcina penisului, prin contractie, cresc turgescenta tesutului erectil. Sub stimularea
205
sexual, din timpul actului sexual, prin stimulul vegetativ simpatic are loc contractia
spastic si ritmic a duetului deIerent; veziculelor seminale,, prostatei.si`aretrei,
avnd ca eIect Iinal ejacularea spermei'Ea este nsotit de contractia involuntar a
musculaturii diaIragmei urogenitale, pelvine si sIineteruluii mal extern. Dac
momentul ejaculrii poatetIi;controlat voluntar; odat pornit, ejacularea numai
poate Ii controlat voluntar si nici oprit. Dup ejaculare,'prin cresterea inIluentei
simpatice, are'loc o contractie a musculaturii netede din peretii arteriolari, cu
scderea Iluxului sanguin n tesutul erectil, ce duce'Iar reducerea: tensiunii si
evacuarea sngelui din tesutul erectil. Functiile sexuale ale brbatului; ncep la
pubertate, apoi, ntre 55- 60 de ani, scad progresiv, Ienomen numit andropauz.
Scderea secretiei de testosteron, la aceste vrste, se nsoteste nttspecial de
modiIicri de ordin psihic.
APARATUL GENITAL FEMININ
OVARUL ,
r
-
Ovarul este gonada Ieminin, cu Iunctie endocrin si de Iormare a grnetilor.
El are Iorm de ovoid turtit lateral, cu lungimea de 3 cm, ltimea de 2 cm si grosimea
de l cm. Greutatea ovarului este de 6-8 g. La menopauz se atroIiaz si.ajunge
pn la 2 g (Iig. 11.6). ; .;
:
-i
Pn la pubertate are aspect neted. De la pubertate pn la menopauzprezint
proeminente si cicatrice. Proeminentele sunt date de Ioliculii de GraII. ntre
proeminente exist cicatrice, care sunt locul unde s-au rupt Ioliculii maturi pentru
a elibera ovulul. Dup ncetarea ciclului menstrual, aspectul redevine neted.
* Ovarul are culoarea roz.
* Ovarele se Iormeaz n regiunea lombar, de unde cpbpar n pelvis. Aici
se gsesc pe peretele lateral al bazinului, n cavitatea peritpneal pelvin. Locul
ocupat de ovar se numeste Ioset ovarian, care se aIl inIerior de biIijrcatia arterei
iliace comune n artera iliac intern si extern. Prin aria Iosei ovariene trece
mnunchiul vasculonervos obturator, ceea ce explic nevralgia nervului obturator
n inIlamatii ale anexelor uterine.
* Ovarul are o extremitate superioar sau tubar, o extremitate inIerioar sau
uterin, o margine anterioar, o margine posterioar si dou Iete: medial si lateral.
* Ovarul este mentinut n pozitie prin maicmulte Iormatiuni digamentare:
1) ligamentul lombo`ovarian, care se gseste ntre Iosa idiac si polul supe
rior al ovarului; . .
r

2) ligamentul tubo-ovarian: se gseste ntre tuba uterin sipolul superior al
ovarului; ' i ? , . . , . . ,,; .,.
,
3) ligamentul utero-ovarian: ntre uter si poluHaIerior al-ovarului; ,,
4) mezoovanul, reprezentat pe peritoneal te-Iormeaz ligamentul largi care
abordeaz marginea anterioar a ovarului. .-. -i- i
206
a structur este Iormat din
cortical, la exterior, n care se gsesc
Idli'cuH'bvarierii'n diIerite stadii de
dezvoltare, si medular la interior, ce
contine tesut conjunctiv, vase lim-
Iatice, nervi si celule similare celule-IdI
Leydiiig din testicul.
Jasculari:atia ovarului este
asigurat de artera ovarian, ramur
din aorta abdominal, si artera ute-
rin, ramur din artera iliac intern
Fiecare din aceste artere dau o ramur
' - ' . . , .
ovari an si o r amur a tubul ar a.
Ramurile ovariene, prin anastomoz,
Ijorme
;
az arcada paraovarian.
Sngele venos se ndreapt n dou'
dijectii: prin vena ovarian se vars n
dreapta n vena cav inIerioar, iar Q
stnga n vena renal stng si, prin
vena uterin, n vena iliac intern.
LimIa djene,az n ganglionii lombo-
aqrtici, iliaci externi si interni.
Inervatia este dubl: din plexul
lomboaortic, prin plexul ovarian si din
plexul hipogastric, prin plexul uterin.
TUBELE UTERINE
Tubele uterine sunt dou con-
ducte musculare` ntinse ntre unghiul
supero-lateral al uterului si ovar.'
* Ele ocup marginea superioar a ligamentului larg..
* Au o lungime de aproximativ 12 cm si prezint patru'prti si dou oriIicii.
ele patru portiuni sunt: inIuncIibular, la niveluI creia se gseste oriIiciul
abdomino-pelvin al tubei prevzut cu 15-20 de Iranjuri numiti Iimbrii, partea
ampular, mai dilatat si cu traiect sinuos, partea istmic, cu calibru mai mic, si
partea intra-uterin, ce strbate peretele uterin si se deschide n cavitatea uterin
prin oriIiciul uterin al tubei.
* Jasculari:atia tubei provine din ramurile tubulare ale arterelor ovarian si
uterin, ce Iormeaz o arcad subtubar. Sngele venos se ndreapt spre vena
uterin si ovarian. LimIa dreneaz n ganglionii lombo-aortici..
* Inervatia provine din plexul ovarian si cel uterin.
207

MC. i i.o.
/. rinichi. 2. /~c/vi.t renul. .i. imiii, / imn Im ui r/r
de:voltare), 5. canalul Muller, ~. liy,iimenlul uliiu
ovarian, . canalul Wolff, 8. tuhu uterina, J. ulei.
10. infundibul, 11. ovar. 12. ligamentul mlunJ al
uterului, 13. vagin, 14. orificiul extern al urelrei,
15. orificiul vaginfii, 16. glandele vestibulare mari
Bartholin, 1. bulb-yestibular, 18. clitoris, 19. uretra,
20. ve:ica urinar.
UTERUL
Uterul este un organ musculocavitar care adposteste pjod.usul.de conceptie
si intervine n cxpulzia Itului prin contractia musculaturii.
* Uterul se gseste situat n bazin, deasupra vaginului, anterior de rect si
posterior lc vc/.ica urinar.
* Kl arc aspect piriIorm, Iiind Iormat din corp, situat superior, istm si col,
situiil interior. In mod normal ntre axul corpului uterin si axul colului uterin se
lormeii/ un unghi, deschis anterior, de 130-150, numit unghiul de anteIlexie.
Hxist si variante anatomice de retroIlexie, spre rect, sau lateroIlexie. ntre axul
colului uterin si axul vaginului se gseste un unghi deschis anterior de 90-110,
numit unghiul de anteversic. Variantele anatomice sunt retroversie sau lateroversie.
La nulipare uterul arc o greutate de 50-60 g si 6-7 cm. La multipare are 70-90 g
si 8-9 cm.
* orpul uterin prezint superior Iundul uterului, acoperit de peritoneu si n
raport cu ansele intestinale: Iata Sterioar este convexs si are raporturi prin Iundul
de sac peritoneal uterovezical cu Iata posterioar a vezicii urinare. Fata posterioar
vine n raport, prin intermediul Iundului de sac peritoneal rectouterin Douglas, cu
rectul. Marginile laterale ale corpului au raporturi cu vasele uterine si pe ele se
insera ligamentele largi (Iig. 11.7; Iig. 11.8). ntre ele si Iundul uterului se aIl
coarnele uterine, locul unde tubele uterine se implanteaz n uter.
olul uterin are Iorm de butoias si prezint insertia extremittii superioare
a vaginului. Aceast insertie se Iace pe o linie oblic, descendent, dinspre poste-
rior spre anterior.
l


Fig. 11-7.
/. orificiul uterin extern. 2. ligamentul sacro-uterin, 3. ligamentul utero-ovarian, 4. liga-
mentul rotund al uterului, 5. tuba uterin. 6. fundul uterului, . istmul tubei uterine, 8.
amputa tubei uterine, 9. infundibulul tubei uterine, 10. vasele ovariene, U. f alicul
ovarian, 12. ovar, 13. ligamentul lat, 14. ligamentul utero-ovarian.

z-
-0
Fig. 11.8.
/. excavatia recto-ulerinouglas,
2. excavatia ve:ico-uterin, 3. fundul
uterului, 4. rect, 5. ve:ica urinar,
6. vagin, . simfi:a pubian.
Insertia vaginului submparte colul n dou prti: supravaginal si inlni-
vaginal. Partea supravaginal are raporturi anterior cu vezica urinarii, postei n~i
cu rectul, iar lateral cu artera urinar ce ncruciseaz urctcrul la 2 cm lateral U'
Iundul de sac lateral al vaginului. Partea intravaginal prezint inIerior onlcml
uterin extern prin care cavitatea uterin comunic cu vaginul.
Acest oriIiciu este circular la nulipare si sub Iorma unei Iante transversale la
multipare. La exterior uterul este acoperit, la nivelul corpului, de pcritoncu. La
locul de trecere al peritoneului de pe rect pe Iata posterioar a uterului se delimiteaz
Iundul de sac rectouterin Douglas, iar la trecerea peritoneului de pe Iata anterioar
a uterului pe vezic se Iormeaz Iundul'de sac utero-vezical. n Iundul de sac
rectouterin se colecteaz lichidele ce ajung accidental n cavitatea peritoneal (snge,
puroi). Acest Iund de sac poate Ii palpat prin tuseu vaginal. Lateral de uter, peritoneul
Iormeaz ligamentele largi ale uterului.
ST#UTU#. Sub peritoneu se gseste musculatura uterului numit
miometru. Aceast musculatur este dispus n trei straturi: superIicial, mijlociu si
proIund. Straturile mijlociu si proIund se gsesc de la nastere si stratul superIicial
apare la vrsta de 2 ani. Mucoasa uterin numit endometru este Iormat dintr-un
epiteliu cilindric n care se gsesc numeroase glande. Ea se hipertroIiaz ciclic. In
interiorul uterului se gseste cavitatea uterin. Peretii cavittii sunt n contact, ea
Iiind o cavitate virtual; devine real cnd se dezvolt produsul de conceptie.
avitatea uterin comunic superolateral cu trompele uterine, iar inIerior cu
cavitatea colului uterin ce se deschide n vagin.
Mifloacele de fixare ale uterului
1) ligamentul larg al uterului - este Iormat din peritoneul laterouterin. El
pjIizint o margine medial spre uter prin care trec artera si vena uterin, o margine
Jateral spre.peretele lateral al pelvisului, o margine superioar ce contine trompa
utejin, o baz situat inIerior n care se gseste uterul, o Iat anterioar ridicat de
,j,igamentul rotund al uterului si o Iat posterioar care se insera pe ovar.
14 Anatomia si Ii/ioloKi omului cil. 116
209

2) ligamentul rotund al uterului - pleac din unghiul superolateral al uterului,
ptrunde n canalul inghinal si se insera pe Iata anterioar a simIizei pubiene.
3) diaIragmspelvin - ca mijloc principal de sustinere a tuturor organelor pelvine.
*t
;
;"
:
i ."$?
';. * ' Ypsculari:atia uterului .,..
* Se realizeaz nprincipardin a. uterin dar si din a. ovarian si a. ligamentului
rotund. A. uterin, ramur din artera iliac intern, strbate ligamentul larg si urc
pe marginea lateral uterului spre unghiurile uterului, unde se mparte n a. ovarian
si a. tubar. Artera uterin-d Iarruri*colaterale pentru organele din jur si ramuri
pentru corpul si colul uterului. Ramurile corpului se mpart n ramuri anterioare si
posterioare. Zona median a corpului este slab vascularizat, Iiind accesibil
interventiilor chirurgicale.
* Sngele venos este colectat de plexuri venoase uterine, situate lateral de
uter, ce se deschid, superior, n vena ovarian, iar inIerior prin venele uterine, n
vena iliac intern.
Limfaticele uterului . . .
* LimIa corpului uterin se vars n ganglionii lombari, inghinali superIiciali
si iliaci interni.
* LimIa colului uterin se vars n ganglionii iliaci si externi.
Inervatia uterului simpatic i parasimpatica)
* Se realizeaz din plexul utero-vaginal, ce provine la rndul lui din plexul
vegetativ hipogastric inIerior. alea senzitiv trece prin plexul utero-vaginal si
ajunge n segmentul medular T10-L2.
* alea motorie are originea pentru simpatic din coarnele laterale ale seg
mentului T6-T11, iar pentru parasimpatic din segmentul medular S2-S4-
* n timpul nasterii, simpaticul determin contractia uterului si vasoconstrictie,
iar parasimpaticul relaxare uterin si vasodilatatie.
* -[
VAGINUL
* Vaginul este un organ musculocavitar, situat ntre uter si vulv. Axul
vaginului Iormeaz cu axul uterului un unghi de 90-110, deschis anterior.
* Lungimea vaginului este de aproximativ 8 cm, iar diametrul de 3 cm.
* Vaginul are o extremitate superioar ce se insera pe colul uterin, oblic,
dinspre anterior spre posterior. Aceast insertie determin patru Iunduri de sac:
anterior, mai mic, posterior, mai mare si dou laterale', intermediare ca dimensiuni.
Fundul de sac posterior vine n raport cu Iundul de sae peritoneal Douglas. Acest
210
raportperait-palparea si punctia rundului de sac Douglas prin vagin. Extremitatea
inIerioar avaginului se deschide la nivelul vestibulului vaginal ntre labiile mici,
posterior de oriIiciul de deschidere uretral. La locul de deschidere se gseste, la
virgine;;; o membran numit himen. Dup prima nastere din himen rmn resturi
ce se numesc carunculi himenali..
* Vaginul mai are si un perete anterior si unul posterior. Peretele anterior are
raporturi cu vezica urinar si uretra, iar peretele posterior are raport cu rectul, prin
intermediul unui sept conjunctiv. Lateral, vaginul are raporturi, superior, cu tesutul
pelvisubperitoneal, iar inIerior cu muschiul levator ani.
* Vaginul strbate perineul, avnd lateral muschiul sIincter extern al uretrei.
Structura. la exterior se gseste tunica adventice din tesut conjunctiv lax.
Sub ea se gseste stratul muscular cu Iibre longitudinale si circulare, iar la interior
s'e'Il tunica mucoas. La nivelul tunicii mucoase, att pe peretele anterior ct si pe
peretele posterior se gsesc dou plici longitudinale, numite columna rugarum
anterioar si posterioar. De o parte si de alta a columnelor se gsesc creste transvn sale
numite rugae vaginale. olumna si o rugae anterioar sunt mai proeminente .
Jasculari:atia vaginului.Arterele provin din ramuri ale arterelor vivu:o
vaginale, cervico-vaginale, vezioala inIerioar, rectala medie si vaginahi lungi)
Sngele venos este colectat de un plex vaginal ce se vars n iliaca internii
Inervatia vaginului provine din plexul hipogastric, prin plexul vaginul ee
inerveaz mucoasa si musculara. Inervatia sen/.itiv se reali/.ca/.ii pun i ni i ni n
/vaginale din nervul rusinos.
' , Limfa este colectat prin ganglionii iliaci interni, externi, sacrali iji inc.liiiiiili
proIunzi.
VULVA
* Vulva reprezint organul genital extern Ieminin si este Iormat din dou
plici tegumentare numite labii mari si labii mici. ntre labiile mici se delimiteaz o
depresiune numit vestibul vaginal ce prezint anterior oriIiciul de deschidere al
uterului, iar posterior oriIiciul de deschidere al vaginului. Lateral de oriIiciul uretrei
se gsesc deschiderile canalelor glandelor periuretrale, iar lateral de oriIiciul de
deschidere al vaginului se gsesc canalele glandelor Bartholin.
Labiile mari se unesc anterior la nivelul comisurii anterioare, situate sub
muntele lui Venus, ce corespunde regiunii pubiene, iar posterior la nivelul comisurii
posterioare situate n apropierea anusului. Ele au o Iat lateral acoperite de Iire de
pr si separate de coaps prin santul genito-Iemural si o Iat intern acoperit de
tegument Ir pr. Labiile au o margine aderent spre ramura ischiopubian si o
margine liber.
Labiile mici se gsesc situate nuntrul labiilor mari si sunt mai mici. Prezint:
o Iat extern, separat de labiile mari prin santul interlabial; o Iat intern ce
delimiteaz vestibulul; o extremitate posterioar ce Iormeaz Irul si preputul
clitorisului, o margine aderent si una liber.
211
Jasculari:atia vulvei. Ramurile arteriale provin din artera rusitioasextem
yi arterele labiale. Sngele venos se vars n vena Iemural, si vena rusinoasirrtem.
Limfu se vars n ganglionii inghinali superIiciali.
Inervatia senzitiv - prin ramuri din nervul ilioinghinal si genitoIeItiural,
din plexul lombar.
LITORISUL
;
; ` ,.-; . '
;

* ('liiorisul, alturi de bulbii vestibulari, Iormeaz organele erectile Ieminine.
* litorisul este Iormat din doi corpi cavernosi ce se unesc pe linia median
si Iormca/ corpul clitorisului. orpul este suspendat de simIiz prin ligamentul
suspcnsor al clitorisului. orpul este nvelit de preput, o plic Iormat din labiile mici.
* litorisul se termin prin gland.
Jasculari:atia arterial are ca surs artera proIund a clitorisului si dorsal a
clitorisului. Sngele venos se vars n vena rusinoas.
Inervatia prin ramuri ale plexului hipogastnc. - .1
BULBII VESTIBULARI
Bulbii vestibulari sunt dou organe erectile, situate lateral de oriIiciul vaginal.
Sunt Iormate, ca si clitorisul, din tesut erectil similar corpilor cavernosi ai penisului.
Jasriilari:atia arterial provine din ramuri ale arterei rusinoase interne.
Snucli
1
venos se vars n vena rusinoas intern.
l.im/ii (Irunca/It n ganglionii inghinali superIiciali si proIunzi.
Itirrvfitia - se realizeaz prin ramuri ale plexului hipogastric.
GLANDELE ANEXE: GLANDELE VESTIBULARE '"
MARI-BARTHOLIN
* (llandclc sunt n numr de dou, situate de o parte si de alta a deschiderii
vaginului, n partea postcrioar a bazei labiilor mari.
* (i landele au secretie mucoas iar canalul de erectie strbate labiile mici si
se deschide ntre vestibul si himen.
* Foarte adesea aceste glande pot Ii sediul unei inIlamatii si, prin supra-
inIectare, apare aIectiunea numit bartholinit, ce necesit un tratament chirurgical.
Glandele parauretrale Skene se deschid de o parte si de alta a oriIiciului uretral,
extern. Ele sunt omoloage prostatei la brbat. Si ele pot Ii sediul unor inIectii cil,
germeni patogeni. .. : .;,. :.!..
212
FIZILOGIA
(
>RGA!NELOR GENITALE FEMININE
,ewc" I FIZIOLOGIA OVARULUI
: * Ovarul are o dubl Iunctie: endocrin si exocrin. Functia exocrin a ovarului
se`aracterizeaz prin maturarea si eliberarea ciclic a unui ovul, dintr-un Iolicul,
capabil de a Ii Iecundat.
* La nastere, ovarul contine ntre 1 00 000 si 400 000 de Ioliculi, dar majoritatea
dispar pn la pubertate prin atrezie Iolicular, astIel c la pubertate se mai gsesc
15 000 de Ioliculi. ntre pubertate si menopauz, n Iiecare lun, un Iolicul matur
elimin, prin ovulatie, un ovul. Ovulatia are loc n a 14-a zi de ciclu, socotit din
prima zi de menstruatie, indiIerent de lungimea duratei ciclului. Dezvoltarea
ovulului ncepe din viata intrauterin, cnd din ovogonie se dezvolt ovocitul de
ordinul I cu 46 de;cromozomi. Acest proces se blocheaz pn la pubertate n etapa
de ovocit de ordinul I, n stadiul de proIaz. La pubertate, sub actiunea hormonilor,
procesul se continu cu metaIaza, anaIaza, teloIaza, obtinndu-sc prin divi/.iune
ovocitul de ordinul II cu un globul polar. Ovocitul de ordinul II arc 23 de cromozomi.
n a doua diviziune se obtine ovulul, cu 23 de cromozomi si un globul polar. Ovulul
obtinut este pregtit pentru a Ii Iecundat. Fiecare ovul se gseste ntr-un Iolicul. n
ovar Ioliculii trec prin mai multe stadii, legate de dezvoltarea ovulului.
Prim etap este de Iolicul primordial. El contine n centru ovocitul de ordinul
I, nconjurat de un rnd de celule Ioliculare turtite. Acest stadiu l ntlnim pn la
pubertate. A doua etap este de Iolicul primar si secundar, etap ntlnit de la
pubertate si pn la menopauz, evolutia Ioliculilor Iiind sub inIluenta hormonului
F. S. H. n aceast etap, ovocitul este mai mare iar celulele Ioliculare tind s devin
cubice, iar ulterior se multiplic. elulele Ioliculare din proIunzime secret n
jurul ovocitului membrana pellucida. La periIeria celulelor apare membrana
SlaWianski. A treia etap este de Iolicul matur. aracteristic pentru aceast etap
este 'cavitatea Iolicular cu lichid. Acest lichid este secretat de celulele Ioliculare
'stib 'actiunea hormonului F.S.H. secretat de lobul anterior hipoIizar. elulele Iolicu-
laFe-au si rol n secretia hormonilor estrogeni. Actiunile Iiziologice ale estrogenilor
se exercit asupra mucoasei uterine, prin proliIerarea endometrului, alungirea
glandelor si cresterea irigatiei 'uterine. De asemenea actioneaz prin proliIerarea
muschiului uterin si cresterea excitabilittii la oxitocin. Glandele mamare, sub
'IIctrutiea estrogenilor se hipertroIiaz, actiune ce determin la pubertate aparitia
da'raeterelbr sexuale secundare.
- ' ' ' * ri Iiecare lun, un Iolicul matur suIer un proces de ovulatie si elimin un
ovul matur mpreun cu lichidul Iolicular. Ovulul eliminat este captat de tromp.
Teaca Iolicular, rmas n ovar dup ovulatie, se transIorm sub actiunea
hormonului L.'HJ n corp 'galben, secretor de progesteron, hormon ce Iavorizeaz
Iix&rIe' ou'lui n uter. n aIar de aceast actiune a progesteronului, el mai
acIibnez si asupra musculaturii uterine creia i diminueaz excitabilitatea si
213
sensibilitatea la oxitocin, stimuleaz cresterea-si dezvoltarea glandelor mamare,
stimuleaz respiratia si cresterea eliminrii urinare de Na

.
* n cazul ovulului Iecundat, corpul galben are o viat de aproximativ 4 luni,
timp n care secret progesteron. Dup 4 luni Iunctia lui este preluat de placent,
iar el se Iibrozeaz devenind corp albicans.
* n cazul cnd ovulul nu a Iost Iecundat, corpul galben are o viat de 9-10
zile, dup care si el suIer un proces de Iibrozare, devenind corp albicans. Functia
endocrin a ovarului se maniIest prin secretia a dou tipuri de hormoni: estrogeni
si progesteron.
* Hormonii estrogeni sunt un complex de trei hormoni, secretati de teaca
Iolicular: 17-,3-estradiol, estron si estriol. Ei sunt secretati n cantitatea de
200-500 (ig/zi, n momentul ovulatiei si circul legati n proportie de 2/3 de proteine.
Al doilea hormon ovarian este progesteronul, secretat de corpul galben. Acest
hormon este legat de existenta corpului: galben, n a doua jumtate a ciclului.
El este metabolizat n Iicat si eliminat urinar ca glicuronat.
Reglarea secretiei hormonilor ovarieni este legat de'gonadotropii hipoIizari:
L.H. siF.S.H. . , . . . .
FIZIOLOGIA UTERULUI. ., , ,
Jt
., . . . , ,
ModiIicrile mucoasei uterine ncep din a 5-a zi a cicjului, dureaz 10 zile si
poart numele de Iaz proliIerativ. n aceast etap endometrul creste repede n
grosime, devine bogat vascularizat iar glandele din mucoas cresc n lungime si se
dilat. Dup aparitia corpului galben, se instituie Iaza secretorie, ce dureaz 12 zile.
* n aceast etap, glandele ncep s secrete activ, sub actiunea progeste-
ronului, Iavoriznd implantarea ovulului Iecundat. Dac ovulul nu a Iost Iecundat,
corpul galben se transIorm n corp albicans.
* Arterele spiralate din endometru se contract si straturile superIiciale ale
endometrului se distrug prin ischemie. Dup aceast etap, arterele spiralate se rup,
prin necrozarea peretilor, si stratul superIicial al endometrului se elimin cu instalarea
Iluxului menstrual. Durata Iluxului menstrual este de aproximativ 4-5 zile, dup
care endometrul ncepe s regenereze, ncepnd un nou ciclu menstrual.
Durata unui ciclu menstrual este de 28 ,de zile. El poate Ii.mai scurt, de 24 de
zile, sau mai lung, de 32 de zile. .. . . , . . , . .
* Mucoasa colului uterin nu urmreste aceleasi modiIicri ca si mucoasa
corpului. Activitatea mucoasei colului se maniIest prin secretia de mucus, secretie
bazat pe glandele cervicale. Acest mucus, n perioada,de ovulatie, sub.actiunea
estrogenilor, devine Iluid, permitnd trecerea sperrnatozpizilor. .,
* n etapa progesteronic acest mucus se-ngroas si nchide canalul cervical.
* Rolul trompelor uterine se maniIest n,captarea st transpqrtul ovulului de
la ovar spre uter. n perioada ovulatiei, Iranjurile situate n jurul oriIiciului abdomi
nal devin turgescente (umplute de snge). Prin cresterea greuttii, datorit aIluxului
214
sanguin, ele coboar pe ovar si capteaz mai usor ovulul eliminat prin ponta
Iolicular. Ovulul captat se ndreapt spre cavitatea uterin, drumul durnd 3-4 zile.
'
:
* Deplasarea ovulului priti tromp este Iavorizat de miscrile peristaltice ale
iIiusculaturii trompei si de
1
btaia cililor din mucoasa trompei, ce creeaz un Ilux
spre cavitatea uterin. Ovulul se ntlneste cu sperma la unirea a 2/3 mediale cu
1/3 lateral a trompei uterine, unde are loc Iecundatia. Prin inversarea miscrilor
peristaltice si a btii cililor, ovulul Iecundat se poate implanta n tromp sau poate
Ii expulzat n cavitatea abdominal (sarcina extrauterin).
* Mucoasa vaginal urmreste modiIicrile ciclice ale mucoasei uterine, Iiind
sub actiunea hormonilor estrogeni si progesteron.
* Mucoasa vaginal ncepe s se ngroase, din ziua a 6-a a ciclului sub actiunea
estrogenilor si atinge grosimea maxim n a 14-a zi de ciclu. Dup accasl dat,
sub actiunea progesteronului, mucoasa ncepe s se descuamczc, revenind In
structura, initial n a 28-a zi a ciclului. Aceste etape hormonale ale mueonsui se
pot evidentia prin examenul citologic al Irotiului vaginal (Papanicoluou). l
c
!xni nunul
arat pn n a 9-a zi predominanta celulelor bazoIile. Dup aceasta ciupii, irlult'lr
acidoIile (ale stratului superIicial) ncep s creasc n propoitic, ajungnd In ~(~ /()"
n Irotiu n ziua a 14-a.
n etapa urmtoare, sub actiunea progesteronului, celulele ncidulilc imrp NA
scad, ajungnd n ziua a 28-a a ciclului In 10 din cdiilele liolinlm vnniiml
Utilizarea examenului const n indicatiile oIerite asuprii nctivilatii liuiinoimlI
ovariene.
Rolul vaginului este n copulatie, Iiind locul unde penisul n ercc,ic dquuir
sperma, n urma ejaculrii, si de culoar de trecere al mobilului Ictal n cursul imtlciu
* iclul ovarian si secretia de hormoni sexuali Ieminini se gsesc sub nc,iiinca
axei hipotalamo-hipoIizare. Au Iost izolati din adenohipoIiz trei hormoni cu ncjiunc
asupra gonadelor: hormonul stimulator Iolicular (F.S.H.), hormonul luleini/.nnl
(L.H.) si hormonul luteotrop (L.T.H.).
* La Iemeie, L.S.H. produce maturarea Ioliculului,. stimuleaz producerea
de hormoni estrogeni, iar L.H. produce ruperea Iolicular si ovulatia si stimuleaz,
mpreun cu F.S.H., secretia de estrogeni si transIormarea Ioliculului rupt n corp
galben. Maturarea Ioliculului este indus de Iactorul eliberator de hormon Iolicular
stimulant (F.S.H. releasing Iactor) din hipotalamus. Secretia de F.S.H. n hipoIiz
stimuleaz dezvoltarea Ioliculului si producerea de estrogeni, care mresc secretia
de L.H. n urma cruia Ioliculul se rupe si expulzeaz ovocitul. Dup ovulatie, sub
inIluenta L.H., Ioliculul se transIorm n corp galben, n aceast etap, hormonii
ovarieni exercit un eIect de reglare negativ asupra hipotalamusului, ceea ce
produce scderea secretiei de F.S.H. si L.H. si stimuleaz secretia de L.T.H. Dup
8 zile de la ovulatie, corpul galben involueaz, ca urmare a scderii F.S.H. si L.H.,
consecutiv scade si secretia de estrogeni si progesteron si apare menstra.
* Nivelul sczut de hormoni initiaz prin stimularea pozitiv renceperea ciclului.
* Fecundatia ovulului are loc n 1/3 extern a trompei uterine. La acest nivel,
ovulul se ntlneste cu spermatozoizii ce se asaz n jurul lui. Din acestia, numai
215
unul ptrunde n interiorul ovulului, utiliznd enzimele litice din acrozom. In interiorul
ovulului, nucleul spermatozoidului Iuzioneaz cu nucleul ovulului, reIacn-du-se
numrul de cromozomi (46). Ovulul trieste 72 de ore iar spermatozoidul 48 de
orc, perioada Iertil Iiind de 120 ore. Deci Iecundatia nu se poate produce nainte
de a 9-a /i si dup a 20-a zi a ciclului.
* Murilc etape ale vietii genitale Ieminine sunt: perioada prepubertar -
esti- etapa Iar neti vitale hormonal gonadal, numit si perioada linistit. Ea dureaz
pItiiIi la vsla de 10 ani. Pubertatea este etapa cuprins ntre lOsi 15 ani. In aceast
perioada ncepe activitatea hormonal gonadal, cu aparitia ciclului menstrual
(menai'ha este primii menstruatie) si dezvoltarea caracterelor sexuale secundare
(sni, pilo/.itale, psihic). tapa de plenitudine a activittii sexuale este cuprins
ntre 15 si 4K de ani. Se caracterizeaz prin cicluri menstruale stabile, caractere
sexuale secundare desvrsite si nceputul vietii sexuale, cu gravidia si maternitatea.
Menopau:a survine n jurul vrstei de 48 de ani este momentul ncheierii ciclurilor
ovarienc si se maniIest prin rrirea ciclurilor menstruale pn la disparitie.
Menslmatiilc devin reduse si neregulate si se nsotesc de dezechilibre hipotalamice
datorit gonadotropinelor crescute. Dezechilibrele se maniIest prin vasodilatatie
cutanat intens (senzatia de cldur), modiIicri psihice (hipersensibilitate,
insomnii, plns Ir motiv) si somatice (hiperponderabilitate, osteoporoz).

i,- / t" . '~ ' !' j. '
12.
SISTEMUL ENDOCRIN
GENERALITI
Permanenta'adaptare,'adecvat la multitudinea de modiIicri ale mediului
intern si extern ale organismului, se realizeaz prin mecanismele de reglare si
integrare,' perIectionate de-a lungul dezvoltrii Ilogenetice. Dintre accstiM, cele
mai complexe sunt sistemul nervos si sistemul endocrin, ntre care exist proIunde
interactiuni Iunctionale si morIologice, n sensul c activitatea sistemului endocrin
este controlat de sistemul nervos, n timp ce dezvoltarea si activitatea sistemului
nervos sunt inIluentate si modulate de sistemul endocrin (Iig. 12. 1)
Sistemul endocrin reprezint un sistem major de integrare, un ansamblu Ior-
mat din glandele endocrine, hormoni, cile de transport ale acestora precum si
celulele tint inIluentate de hormoni.
Glandele endocrine sunt grande cu secretie intern, Ir canale proprii de
eliminare, ale cror unitti morIoIunctionale (celulele endocrine) sunt responsabile
de producerea hormonilor.
Hormonul este o substant chimic produs de o celul (gland endocrin)
specializat, cu rol de mesager, purttor al unei inIormatii, care determin
rspunsurile a priori programate ale celulelor tint, cnd sunt ,recunoscute" si
legate de receptorii relativ speciIici, avnd ca rezultat un eIect celular ampliIicat.
elulele tint sunt purttoare de receptori speciIici, ce primesc inIormatiile
transmise de hormoni si rspund prin anumite eIecte.
Din punct de vedere structural, hormonii se pot clasiIica n:
-peptide (includ si glicoproteinele)'- care sunt sistematizate de glandele
endocrine de origine ectodermic si endodermal;
- steroi:i - sintetizati de glandele de origine mezoblastic;
Sistem ne7;4s Sisfem end4.7in

/ %es:f: sa: 47an:
'' '
j
"- reglat
n
"
u
- ~
i} i Ii i a , Fig-12.1. Sistemele de controLin organism
217

- monoamine - secretate de medulo-suprarenale;
- prostaglandine - derivate din lipide, cu rol de hormoni tisulari.
Hormonii cu structuri asemntoare (exemplu: somatotropul si prolactina)
pot avea eIecte asemntoare dar si speciIice, existnd corespondent ntre structura
chimic a unui hormon si eIectele acestuia.
Activitatea biologic a hormonilor rezid din complexul hormon-receptor. .
Receptorul este o macromolecul specializat avnd locuri (situsuri) cu stereo-
speciIicitate pentru hormon (Iiind situat pe membrana celular sau n citoplasm si
nucleul celular tint) care capteaz, concentreaz si leag reversibil hormonul si,
activat de hormon, transmite mesajul hormonal la sistemul de reglare celular, pro-
ducnd un eIect.
Sistemul endocrin este un ansamblu complex, Iormat din mai multe subsisteme,
care regleaz, moduleaz Iunctiile organismului, dar nu Iace dect s grbeasc
sau s ncetineasc cinetica relatiilor celulare deja existente.
Sistemul endocrin Iunctioneaz conIorm legii generale a sistemului cibernetic
(actie-reactie), necesar pentru mentinerea unui echilibru Iinal constant.
Mecanismul de. Ieed-back reprezint mecanismul totalitar al echilibrului
endocrin, indiIerent de distanta la care se Iace (Iig. 12.2).
Sistemul endocrin exercit multiple si complexe Iunctii:
- asigur homeostazia general a organismului (catecolaminele, mineral-
corticoizii, parathormonul);
- intervine n procesele de crestere si dezvoltare (hormonii tiroidieni, somato
tropul, hormonii sexuali);
- asigur reproducerea (gameto-geneza, Iertilizarea si hrnirea Itului) si
perpetuarea speciei;
- asigur rspunsul organismului la stress (Iizic: inIectii, traume, inanitie;
psihic) (cortisolul, catecolaminele);
- inIluenteaz sistemul nervos (hormonii tiroidieni, androgeni, estrogeni);
- rol metabolic activ - nu exist metabolism neinIluentat de secretiile
endocrine.
HIPOFIZA
.'' `ANATOMIE
- - . - - - . * - - -
HipoIiza (glanda pituitar) este o gland endocrin mic, de dimensiuni
100 mm x 13 mm x 6 mm, cu o greutate de aproximativ 0,5-0,6 g (care la Iemei se
dubleaz n timpul sarcinii), dar cu o structur si Iunctionalitate complexe.
Este situat la baza cranhilui, ntr-o cavitate a corpului osului sIenoid, numit
saua turceasc sella turcica), sau Iosa pituitar. Reperele t~soase ale seii turcesti
sunt: tuberculul selar (anterior), dorsurn sellae (posterior), procesele clinoide
anterioare si posterioare (superior) si lampnacdura, podeaua seii, care o separ
anterior si inIerior de sinusul sIenoid. Lateral, de o parte si de alta a seii se aIl
sinusurile cavernoase care contin: artera carotid intern, nconjurat de Iibre
218
! } ' t ' &. .
- ,, .'t} ,
#eeasin
h47m4ne

47m4n
t745
47m4n a
andei tint

%i74ida ad7enaa 4nad)
47m4n
%SULA#
"jjIlIeiUP' priIrolul prin Ieed-bapk al glandelor endocrine.
219

anda
end4.7ina
tinta
crvoasc simpatice si nervii cranieni, perechile III, IV, V (ramurile oItalmic si
lax i Iar) si VI. Deasupra seii turcesti se aIl chiasma nervilor optici, de care este
epurat prin cisterna supraselar ce` contine lichid ceIalorahidian si diaIragma
clara, care este o retlectie a durei mdter, prin care trec tija hipoIizar si vasele ei
imgume (ic la hipotalamus ctre hipoIiz.
llipoIi/.a a Iost alctuit din dou portiuni distincte din punct de vedere
imbnologii:, structural si Iunctional (Iig. 12.3):
lolnil anterior (adenohipoIiza) Iormat dinpars distalis, pars intermedia si
farx iiihinilis.
lobul posterior (ncurohipoIiza) Iormat dinpars nervosa si tija hipoIizar
(inIundihular).
Lobul intermediar este rudimentar la om.
Uin punct de vedere cmbriologic, hipoIiz se dezvolt prin Iuziunea a dou
Iormatiuni ectodcrmalc cu origini diIerite: o evaginare a oroIaringelui primitiv,
numit punga lui Rathke din care provine adenohipoIiza, care se extinde rapid spre
baza creierului si ntlneste o prelungire a planseului ventriculului III din care se
dezvolt neurohipoIiza.
:7a
ma7e7"
m
Fig. 12.3. Sectiune sagital a zonei hipotalamo-hipoIizare.
i U
!
220
minenta
L4-:
54ste7i47:
hi54fizei
L4-: ante7i47
a hi54fizei
Irigatia sanguin a hipoIizei este realizat prin dou artere hipoIizare inIerioare,
ramuri din carotidele interne si care se distribuie predominant neurohipoIizei, si
prin dou artere hipoIizare superioare, ramuri din carotidele interne si/sau arterele
comunicante posterioare care se anastomozeaz ntr-un plex capilar la nivelul
eminentei mediane a hipotalamusului, se adun apoi n Venele portale lungi de-a
lungul tijei hipoIizare, Iormnd apoi o nou retea de capilare sinusoide la nivelul
adenohipoIizei. ..
In acest sistem vascular, numit sistemul-port hipotalamohipofi:ar, descris de
Popa si Fielding, circulatia se Iace n ambele sensuri, dar Ilirectia principal este
dinspre hipotalamus ctre hipoIiz.
Inervatia adenohipoIizei este asigurat de* Iibre nervoase din plexul carotidian.
STRUCTURA MICROSCOPIC A ADENOHIPOTlZEI
AdenohipoIiza este alctuit din mai multe tipuri de celule, clasic clasiIiciiic
dup criteriul aIinittii lor pentru coloranti n celule cromoIobc (45) care nu
Iixeaz nici un colorant si celule cromaIile: acidoIile (35) si bazoIilc (20) care
Iixeaz coloranti acizi si, respectiv, bazici.-
Prin studii de microscopie" electronic si tehnici de imunocitochirijiie, celularitatca
adenohipoIizar" a Iost clasiIicat n Iunctie de hormonul secretat n: somatotroIc
(50) care secret hormbnul somatrotrop sau;hormonul de crestere (STH, GH),
lactotroIe (15) care secret prolactina (PRLJ, corticotIoIe (15) care secret o
molecul mare precursoare pro-opio-melano-cortina (POM) din care se scindeaz
hormonul adrenocorrieotrop (AGTH), hormonul beta-lipotropina (LPH) si hormonul
melanocitostimulant (USHJ, tiro'trpIe (10) care secret hormonul tireotrop (TSH)
si gonadotroIe (10) care secret horrnonii-gonadotropi: hormonul luteinizant (LH)
si hormonul Ioliculo-stimulant (FSH)/*"" .,,
f

CONEXIUNI HIPOTALAMO-HIPOFIZARE
Secretia hormonilor adenohipoIizari se aIl sub controlul direct al hipo-
talamusului, care,secret la nivelul neuronilor parvocelulari neurohormoni hipo-
IizioIropi cu rol stimulator (de eliberare -r liberine, releasing-hormone) si cu rol
inhibitor,(slatine,, inhibiting-hormone).
ontrolul hipotalamic asupra hipoIizei este posibil prin strnsele conexiuni
la acest nivel. AstIel, Iibrele cu origine n neuronii parvocelulari hipotalamici
Iormeaz tractul tubero-infundibular ce se termin la nivelul capilarelor poste ale
eminentei mediane. De la acest nivel transportul este continuat prin sistemul vas-
cular port hipotalamo-hipofi:ar pn la nivelul .adenohipoIizei (Iig. 12.4).
Fibrele cu origine n neuronii magnocelulari hipotalamici coboar de-a lungul
tijei hipoIizare, terminndu-se n hipoIiz posterioar, Iormnd astIel tractul
hipotalamo-neurohipofi:ar. -.
221

Fig. 12.4. Relatiile dintre hipotalamus si hipoIiz.
* *trt;i "
;

HOMONII IIlPOFIZEI POSTERIOARE
La nivelul neurohipoIizei sunt depozitati doi neurohormoni: hormonul anti-
diuretic sau arginin-vasopresina si oxitocin,' care sunt produsi la nivelul hipo-
talamusului n sistemul secretar magnocelular (nucleii supraoptici, paraventriculari
si suprachiasmatici). -
HORMONUL ANTroiURETIC '.`.,,
Hormonul antidiuretic (ADH) sau arginin-vasopresina este un hormon pep-
tidic, cu o greutate molecular de 1200 daltoni, Iormat din 9 aminoacizi.
El se sintetizeaz la nivel hipotalamic sub Iorma unei molecule precursoare
mari, din care, n timpul transportului axonal (tractul hipotalamo-neuro-hipoIizar)
222

' ,,.;ili&- ,'JtL, Tii
t;i ruin .
i i~Umjg, oir` .T a /
r
'i--ihi. r'
1
Ii
' IKAOfTtt^ L / ' (' .' * ' 1'' )
r 'ent7i.::
r
-
!l

fl

,1 l
1
' .' M
4
t l
4-:ante7i47
Ue/u/e aden4
hi54fiza7e
IjJctre hipoIiza posterioar, se scindeaz hormonul activ si proteina sa de tran-
port, neuroIizina II, care este stimulat de nicotin.
oncentratia plasmatic este 1-3 (lU/ml, (2,5-7,5 pg/ml) n conditiile unui
aport hidric normal. ~ ":
Ac(iuni
- Iavorizeaz reabsorbtia apei (Ir electroliti) prin actiune direct pe receptorii
speciIici renali de la nivelul tubilor contorti si canalelor colectoare, Iiind singura
substant s negativeze clearance-ul apei libere. Prin acest eIect apare antidiureza,
cu scderea volumului si cresterea concentratiei urinei;
- intervine n ntretinerea echilibrului hemodinamic prin eIect vasoconstric-
tor n stri de scdere a volumului lichidian extracelular.
Reglarea secretiei este realizat de presiunea osmotic a plasmei si volumul
sanguin eIicace, care actioneaz pe osmoreceptorii hipotalamici si respectiv pe
baroreceptori, realiznd un Ieed-back cu secretia vasopresinei.
Eliberarea ADH este stimulat de stress, substante Iarmacologice (nk'otinrt,
angiotensin, carbamazepin, opiacee, cloIibrat) si inhibat de alcoolul i'lilic,
diIenilhidantoin, naloxon.
DeIicitul hormonal antidiuretic (carenta absolut sau relativ a hormonului)
duce Ia imposibilitatea reabsorbtiei apei la nivel renal si caractcri/.ca/. diiihdul
insipid, al crui tablou clinic este dominat de dou simptomc majore, politii iu sl
polidipsia, consecinta setei nestpnite.
Excesul de ADH contureaz sindromul hiperhidropexic descris de Scliwuttz
si Bartter si presupune retentia hidric masiv si constant si apoi pierdere
urinar de sare.
OXITOCINA
Este hormon peptidic cu 9 aminoacizi nrudit cu hormonul antidiuretic,
sintetizat la nivel hipotalamic si depozitat n hipoIiza posterioar de unde se
elibereaz n circulatia sistemic.
Ac(iuni
asigur ejectia laptelui n cursul suptului, prin stimularea concentratiei
celulelor mioepiteliale ale glandei 'marnare;
stimuleaz contractia uterului la expulzia Itului;
- eIecte secundare: antidiuretic, vasopresor.
Reglare /
Oxitocina este eliberat printr-un mecanism reIlex declansat de supt cu
participarea mezenceIalului sau declansat de contractia uterului cu implicarea
rinenceIalului.
Secretia este inhibat de stress. '" ,f-
Patologia oxitocinei nu se cunoaste. ' ' , . . ,
223
HORMONII HIPOFIZEI ANTERIOARJIe
oq
-
r < ' f l -
AdenohipoIiza, prin Iunctia sa secretorie, asigur aproape n totalitate statusul
morIologic si Iunctional al sistemului endocrin. Actiunea acestor hormoni se poate
exercita direct asupra tesuturilor (somatotropul, prolactina, melanotropul) sau prin
intermediul glandelor periIerice tint: tireotrop, adrenocorticotrop, gonadotropi
(FSHsiLH). "
HORMONUL SOMATOTROP SAU HOR1VIONUL DE CRE$TERE -
(STHsauHGH)
Este un hormon polipeptidic, Iormat din 191 de aminoacizi, cu o greutate
molecular de 21 500 daltoni, secretat de celulele somatotrope acidoIile. on-
centratia sa plasmatic variaz cu vrsta: adult 5 ng/ml, copil 10 ng/ml, nou-nscut
ntre 30-70 ng/ml.
Actiuni
asupra metabolismului proteic
stimuleaz anabolismul proteic prin accelerarea intrrii aminoacizilor n
celule si cresterea sintezei de proteine n special n muschi, os, Iicat, prin cresterea
sintezei de acizi ribonucleici, a numrului de ribozomi si a aparatului enzimatic;
stimuleaz cartilajele de crestere prin intermediul somatomedinelor
numite si ,Iactori de sulIatare", cu structur asemntoare proinsulinei, ,insuline--
like growth Iactor" IGF, si 2, sintetizate n Iicat si Iibroblasti. La nivelul cartilajelor
de crestere somatotropul activeaz Iormarea si excretia de hidroxiprolin si exercit
eIect reglator al sintezei de poliamine (Iactor important n crestere).
- asupra metabolismului glucidic.
are eIect hipcrglicemiant prin neoglucogenez pe seama acizilor grasi si
alaninci, prin scderea utilizrii periIerice a glucozei si diminuarea IosIorilrii si
prin actiune mitiinsulinic periIeric.
- asupra metabolismului lipidic.
el'ccl lipolitic prin mobilizarea grsimii din depozite, prin intensiIicarea
hpolizei si Irnarea lipogcnezei;
- usnpra metabolismului fosfocalcic.
creste reabsorbtia tubular de IosIor si absorbtia intestinal de calciu si
excretia sa renal.
Reglarea secretiei de STH este asigurat de hipotalamus printr-un Iactor de
eliberare GH-RH (grawth hormone-releasing hormon) cu 40 si 44 aminoacizi si
un Iactor de inhibare SR-IF (somatotropin release inhibiting Iactor sau somato-
statina) cu 40 de aminiacizi.
Secretia de somatotrop este
1
stimulat de hipoglicemie, aminoacizi, scderea
acizilor grasi liberi, cresterea ureei, somn, stress psihic si Iizic, eIort Iizic, L-DOPA,
estrogeni, glucagon, vasopresin.
Secretia de somatotrop este diminuat de hiperglicemie, cresterea acizili
grasi liberi, excesul ponderal, corticoizi n doze mari, medroxiprogesteron..
224
Fig. 12.5.
A. Nanism hipoIizar la o.Ietit
de 6 ani. B. Aspectul dup 15 luni
de tratament cu hor mon de
crestere.
:

Deficitul de somatotrop survenit n copilrie determin NANISMUL hipoIizar,
care este o microsomie generalizat, cu hipotroIie statural marcat si nnnonicIi,
intensitatea maniIestrilor clinice Iiind n raport cu intensitatea deIicitului (Ti`. 12.5).
Excesul cronic de somatotrop determin n Iunctie de momentul iijtrcsiunii:
- la adult, deci dup nchiderea cartilajelor de crestere, prin actiune asupra
tesutului subperiostal apare cresterea n grosime a osului, ediIicnd AKOME-
GALIA, caracterizat printr-o megalizare generalizat, semniIicativ si impresio
nant la nivelul extremittilor (Iig. 12.6);
- la copil si prepuber, prin actiune asupra cartilajelor epiIizo-diaIizare, apare
exacerbarea taliei, prin accelerarea .cresterii liniare, conturnd GIGANTISMUL;
- la tnr procesul poate Ii intricat,"cu debut prin cresterea taliei si s con
tinue cu cresterea extremittilor determinnd GIGANTO-AROMEGALIA.
PROLACTINA (PRL)
ProlactiIta este unhormonjpoiipeptidic cu 198 de aminoacizi a cror secvent
are analogii partiale cu STH-nl" si'este secretat de celulele lactotrope adeno-
hipoIizare. ' ' ' *
oncentratia plasmatic normala prqlactinei este de pn la 18-20 ng/ml
(360-400 mU/1) la Iemeie (n aIara sarcinii) sican la 15 ng/ml (300 mU/1) la brbat.
n timpul gestatiei, prinhiperplazia celulelor lactotrope indus de estrogeni,
apar nivele serice ridicate de P.RL, ajungnd la nastere la valori de 150-300 ng/ml.
Suctiunea mamelonului, n cadrul lactatiei, antreneaz vrIuri de pn la 200-400 ng/ml.
Ac(iuni ^
- initierea si mentinerea lactatiei pe un sn la a crui complet pregtire
morIoIunctional particip convergent estrogenii, progesteronul, insulina, cortizolul,
tiroxina si hormonul de crestere;
15 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116 225



226
Fig. 12.6. Acromegalie. Aspectul extremittii ceIalice si al minilor.

- eIecte metabolice asemntoare cu ale STlPultii, Bar nesemniIicative ca
i nt ensi t at e: - ' ' ?&*&
.

:o
' -a`N
Reglare. ontrolul secretiei de PRL se realizeaz printr-un cuplu hormonal
hipotalamic: Iactorul de inhibare PIF (prolactin-inhibiting Iactor) si Iactorul de stimu-
lare PRH (prolactin-releasing hormone), cuplu n care predomin tonusul inhibitor.
Principalul PIF cunoscut este dopamina, iar recent s-a descris, cu actiune
independent de a acestuia, GAP (gonadotrop-releasing asociated peptid), iar cu
rol de PRH.se descriu: TRH (tireotrop releasing hormone), vasopresina, VIP
(pohpeptidul'vasoactiv intestinal).
Secretia de PRL este stimulat de supt, de stimularea mamelonar, somn,
stress, act sexual, alimentatie, hipoglicemie, serotonin, endorIincle centrale,
niedicamente ce interIera actiunea dopaminei la nivelul receptorului speciIic: psiho-
trope'(Ienotiazine, butiroIenone, sulpiride, pimozide), antihipertensivc (rcscrpiiui,
alIa-metildopa), antiemetice (metoclopramid, domperidon), antihistaminicc blo
cnti de receptori - H, (cimetidina), opiacee si opioide (morIin, metadon), cstroI.'.i'iii
; IJ,., .Secretia de prolactin este inhibat de bromergocriptin, hormonii tiioiilinu.
Levo-DOPA, antagonistii serotoninei.
Excesul de prolactin induce:
- inhibarea eliberrii gonadoliberinei hipotalamice (LRH) cu induccivu unui
hipogonadism hipogonadotrop;
- la Iemeie, sindromul amenoree-galactoree caracterizat prin: galacloree,
tulburri ale ciclului menstrual pn la amenoree secundar, inIertilitatc, diminuiiiea
libidoului si a activittii sexuale;
- la brbat, diminuarea libidoului, tulburri de dinamic sexuala, impotent,
tulburri ale spermatogenezei, inIertilitate, ginecomastie si rar galactorcc;
la copil, individul prepuber: ntrzierea dezvoltrii pubertare.
: ;:>> nr HORMONUL TIREOSTIMULATOR (TSH) M" &;'
I.! " ' '"' '
sq , Este un hormon cu structur glicoproteic, cu masa molecular de 26 000 dal-
toni;. Iormat din dou subunitti, alIa si beta. Este secretat la nivelul celulelor
tireotrope bazoIile adenohipoIizare.
oncentratia plasmatic la adult este de 2 jj.UI/ml.
Ac(iuni: se exercit prin intermediul glandei periIerice tint: tiroida la
nivelul celulelor tiroidiene prin intermediul unui receptor speciIic de
membran, activnd sistemul adenilat-ciclaz-cAMP, stimuleaz toate etapele
sintezei si secretiei hormonilor tiroidieni;
pe plan morIologic determin o progresie pe vertical a celulelor Ioliculului
tiroidian si n timp hiperplazia si multiplicarea celulelor tiroidiene.
Reglare
- reglarea este asigurat de TRH (tireotrop releasing-hormone), tripeptid
hipotalamic cu rol de eliberare a secretiei de TSH;
- hormonii tiroidieni circulanti, prin Ieed-back negativ speciIic, i inhib secretia.
227

Excesul de TSH poate duce la aparitia unei tireotopcoze clinice cu hiper-
Iunctie tiroidian si tireomegalie.
DeIicitul de TSH antreneaz hipotroIie tiroidian cu hipotirojdism clinic.
HORMONUL ADRENOCORTICOTROP (ACTH)
Este un hormon polipeptidic Iormat din 39 de aminoacizi, cu o greutate
molecular de aproximativ 4 567 daltoni, secretat de celulele corticotrope bazoIile
adenohipoIi/.arc. Fractiunea biologic activ a hormonului este limitat la 24 de
aminoacizi (1-24), a Iost sintetizat si este comun omului si altor mamiIere, n
timp ce secventa terminal (25-33) asigur speciIicitatea de specie si propriettile
imunologicc.
elula corticotrop secret un precursor POM (proopiomelanocortina) ce
contine un pcptid semnal precursor care se scindeaz n:
A
p-pt, ,. . -a MSH (1-13) (melanotrop)
`~~~~-` LIP (peptidul corticotropin-like al lobului intermediar)
y MSH
Y LPH - p MSH
n 71 , Y endorIme
, np uu
w
P KiorIine
me
;
enkeIaline

Nivelul plasmatic cunoaste un ritm circadian de secretie, cu un maxim
dimineata la 8 h - 20 pg/ml si minim seara, 18 h 10 pg/ml. , .
Actiuni 1
- proprietatea major este actiunea asupra corticosuprarenalei si ndeosebi
pe zonele Iasciculat si moderat reticulat, cu secretie de glucocorticoizi si respectiv
iindrogeni `i doar modic asupra zonei glomerulare.
Actiunea asupra corticosuprarenalei se realizeazprintr-un receptor speciIic
de mcmhian, cu activarea sistemului adenilat-ciclaz-cAMP, dar si cGMP.
ATII-ul si maniIest propriettile printr-o manier tripl: imediat, prin
eliberarea *i punerea n circulatie a hormonilor steroizi, mediorapid dar durabil
cu stimularea stcroidogenezei si pe termen lung cu inducerea hiperplaziei si
multiplicare celular;
- actiuni extracorticosuprarenale:
c Iect mclanotrop, datorat unei secvente comune cu hormonul melanotrop,
actiune hiperglicemiant direct si de lipoliz.
Reglarea secretiei recunoaste un Iactor hipotalamic de eliberare: RF-corti-
cotropin releasing Iactor cu 41 aminoacizi; rol de RF ndeplineste de asemenea si
arginin vasopresina; . .
- cortizolul liber circulant inhib secretia de ATH (si RF) prin mecanism
speciIic de retrocontrol: Ieed-back negativ: astIel scderea cortizolului Iace s
creasc ATH-ul, iar cresterea cortizolului duce la scderea lui; .
(l

ij(
,
)

- mentionm si rolul stressului n inducerea secretiei de ATH`.,.,
t

228

Excesul de ATH de la nivelul celulelor corticotrope adenohipoIizare (prin
hiperplazie sau adenom) induce hiperplazia corticosuprarenal bilateral cu
hipersecretie de glucocprticoizi si eventual androgeni conturnd clinic un tablou
caracteristic bolu ushlng.
Deficitul de ATH antreneaz hipotroIia corticosuprarenal bilateral cu
scderea secretiei hormonale, conturnd tabloul insuIicientei corticosuprarenale
cronice secundare.
".'<".'-' ' HORMONUL MELANOTROP ( MSH)
l

Este un hormon polipeptidie, secretat de celulele corticotrope adenohipoIizare,
scindat din POM:
- alIa MSH - Iormat din'13 aminoacizi si mas molecular aprox. l 823;
- beta MSH - Iormat din 20 aminoacizi cu masa molecular aprox. 2 734.
Reglarea secretiei recunoaste un mecanism de retrocontrol acompaniind
ATH-ul, iar Iactorul stimulator major este lumina, n special razele solare. Se
sugereaz existenta unui cuplu hipotalamic MSH-RH: hormonul de eliberare si
MIF - Iactorul de inhibare al secretiei.
, HORMONII GONADOTROPI (FSH yi LH)
Hormonii gonadotropi: hormonul Ioliculostimulator (FSH) si hormonul
luteinizant (LH) sau ISH (interstitial cell-stimulating hormone) sunt doi hormoni
adenohipoIizari secretati de celulele gonadotrope, cu actiune asupra gonadelor, cu
structur glicoproteic si mase moleculare n jur de 26 000.
Au molecula Iormat, ca si TSH-ul, din dou catene:
, - alIa - Iormat din 90 de aminoacizi, identic pentru FSH si LH (si Ioarte
apropiat de a TSH-ului), speciIic speciei;
- beta - diIerit ca structur si numr, care determin activitatea biologic.
FSH, la brbat, are un nivel plasmatic de 1,5-15 mUI/ml, iar la Iemeie la
debutul Iazei Ioliculare a ciclului este de l ,5-15 mUI/ml, pentru ca n timpul ciclului
s creasc la 60-80 mUI/ml la ovulatie.
LH - la brbat nivelul plasmatic se situeaz n jur de 5-25 mUI/ml, iar la
Iemeie n Iaza Iolicular de debut 5-25 mUI/ml, pentru ca mediociclic s prezinte
picul ovulatoriu de aproximativ 60-100 mUI/ml.
Ac(iuni
SH actioneaz asupra Iormatiunilor germinale:
- la Iemeie: comand si provoac cresterea si maturarea Ioliculului De
Gr'aI; singur este incapabil s provoace ponta ovular, pentru care necesit si
prezenta LH-ului;
la brbat:
dezvolt tubii seminiIeri si controleaz primele si ultimele etape ale
spermatogenezei, provoac multiplicarea`si cresterea spermatogoniilor pn Ia
stadiul de sperm'atIIcit'de ordinul II si trecerea de la spermtide la spermatozoid,
229
- stimuleaz, activitatea secretorie a celulelor Sertpli care elibereaz
inhibina, sintetizeaz o protein speciIic de transport intratubular al testosteronului
si produc aromatoza, enzim implicat n procesul de estrqgene.z orhitic;
- FSH-ul controleaz sinteza proteic la nivelul glandelor tint, asigurnd
Iormarea de DNA si apoi de RNA ribozomal. , ,,,
LH. actioneaz asupra tuturor celulelor secretoare gonadale; . .,,
- la Iemeie: ;
- stimuleaz celulele tecii interne si granuloasei, antrennd producerea de
estrogeni si progesteron,
- n sinergism cu FSH-ul, determin,declansarea ovulatiei si comand
Iormarea corpului galben,
- la nivelul ovarului determin resterea productiei'de cAMP, creste sinteza
de proteine, activeaz IosIorilarea, elemente ce explic acti'VItatea majorat
maniIestat prin productia hormonal n prezenta LH-ului; ;
- la brbat: .,'
- stimuleaz celulele Leydig productoare de testosteron si-estradiol
(actiune ce necesit si prezenta FSH-ului),
- intervine indirect prin testosteron n procesul de spermatogenez n
trecerea spermatocitului de ordinul II la spermatid;
- subunitatea beta este apropiat de cea a gonadotropinei corionice (HG),
de unde existenta unei identitti de actiune biologic.
Reglarea - se realizeaz n esent prin Iactorul hipotalamic: Gn-RH
(gonadotrop regleasing hormone) sau LRH, decapeptid, care comand concomitent
secretia si eliberarea celor doi gonadotropi: FSFI si LH-
La brbat secretia este continu, permanent, tonic, iar la Iemeie secretia
este ciclic n Iunctie de ciclul menstrual cu pic ovulatoriu. Exist variatii circadiene
si circaorare.
n reglare intervin si:
- retrocontrolul negativ - Ieed-back-ul negativ speciIic, exercitat de steroizii
sexuali: estradiol, testosteron si inhibina, asupra secretiei hipotalamice de LRH, la
nivelul centrilor median si posterior, a cror sensibilitate este variabil de la vrsta
Ietal pn la pubertate;
- retrocontrolul pozitiv Ieed-back-ul pozitiv prin care estrogenii determin
descrcarea medio-ciclic de FSH si LH la pubertate;
- modulatori ai sensibilittii centrilor hipotalamici: catecolaminele, seroto-
nina, neurotransmittorii epiIizari: melatonina.
Deficitul gonadotropilor prin scderea Irecventei si amplitudinii pulsati-
ilor secretorii sau scderea lor n valoare absolut antreneaz tulburri ncadrate n
h i p ogo n a d i s mu l h i p og on a d ot r op ma n i I e s t at e :
- la Iemeie, prin inIertilitate (lipsa ovulatiei), tulburri ale ciclului menstrual
(hipomenoree, oligo-, bradispaniomenoree pn la amenoree secundar), cu regresia
caracterelor sexuale secundare;
- la brbat: diminuarea libidoului, tulburri de.dinamic sexual, impotent,
tulburri ale spennatogenezei, inIertilitate;
- la copil, prepuber: ntrzierea (lipsa) Dezvoltrii pubertate., eunpcoidism.
230
, ,
n
. Tabloul patologiei hipoIizare a adultului este dpminat de a d e n o a m e l e
h i p, o I i z a r e rumori epiteliale benigne ale adenohipoIizei, exceptional maligne.
Uneori, la copil, n special, se pot dezvolta tumori disembrioplazice din resturile
pungii lui Rathke, ce se pot calciIica si degenera chistic, numite c r a n i o Ia r i n-
g i o am e.
Adenoamele hipoIizare pot Ii secretante si s prezinte clinic semnele excesului
hormonal secretat (prolactinoame, tumori secretante de somatotrop, boala ushing
etc.) sau nesecretante. In ambele situatii prin cresterea tumorii pot aprea clinic
elementele sindromului tumoral hipoIizar (ceIalee, tulburri vizuale - sindrom
optochiasmatic, paralizii de nervi'cranieni, sindroame hipotalamice, hipertensiune
intracranian), precum si semnele clinice de insuIicient hipoIizar-panhipopitui-
tarism, datorate compresiei tumorii asupra celularittii vecine adenohipoIi/ure.
Panhipopituitarism poate aprea de asemenea secundar unei leziuni hipo-
talamice a tijei hipotalamo-hipoIizare sau printr-o leziune primar la nivel hipo Ii/ar,
care, n aIara tumorilor, pot Ii necroz ischemic: postpartum (sindrom Shcchiin),
vascular, inIiltrativ, inIectioas, inIlamatorie, iatrogen, autoimun, idiop;ilu:il
TIROIDA
. ANATOMIE
Tiroida este cea mai mare gland endocrin la om, a crei greutate este dired
proportional cu vrsta: 1,5 g la nastere, 15-20 g la pubertate si 20-30 g la adull
Este situat la nivelul lojii tiroidiene, n regiunea cervical anterioar, deasupra
Iurculitei sternale, la nivelul primelor inele traheale ntre cei doi muschi sterno-
cleidomastoidieni.
Este Iormat din doi lobi laterali, uniti printr-o punte numit istm. Fiecare
lob are o lungime de aproximativ 4 cm si grosime n partea cea mai voluminoas
de 2-2,5 cm. La aproximativ 30 din cazuri, istmul prezint la partea lui superioar
o prelungire numit lobul piramidal, care este un rest al duetului tireoglos.
Jasculari:atia Ioarte abundent a tiroidei este realizat de arterele tiroidiene
superioare ramuri din carotidele externe si arterele tiroidiene inIerioare, ramuri
din arterele subclaviculare. Pe stnga se descrie si artera tiroidian medie. Este
unul din cele mai bine vascularizate organe (46 ml snge/min/g).
Inervatia este bogat, adrenergic si colinergic, Iormat din Iibre
postganglionare din ganglionii cervicali si respectiv Iibre vegetative.
Unitatea morIoIunctional a tiroidei este reprezentat ae. foliculul tiroidian,
care este alctuit dintr-un singur strat de celule epiteliale asezate pe o membran bazal,
care nchid o cavitate numit lumenul Iolicular. Acesta este plin cu un gel vscos,
omogen, numit coloid, secretat de celulele Ioliculare si care contine n principal
tiroglobulina, glicoprotein cu greutatea molecular de aproximativ 660 000 si
care reprezint depozitul intratiroidian de hormoni tiroidieni. Foliculii tiroidieni
231
au dimensiuni de 50-500 u.m si sunt nconjurati de o bogata retea de capilare si
Iibre nervoase, nltimea celulelor Ioliculare este direct proportional cu statusul
lor Iunctional, au nucleul central si se coloreaz bazoIil. itoplasm lor contine un
bogat rcticul endoplasmatic iar polul apical prezint numerosi microvili.
Tiroida contine aproximativ l milion de Ioliculi; 20-40 Ioliculi Iormeaz un
lobul tiroiilian prevzut cu o arteriol terminal. Activitatea unui Iolicul poate Ii
dil'ci ilIt ilc cea a vecinului ei, Iunctionnd prin rotatie. Mai multi lobuli sunt separati
n lobi prin benzi de tesut conjunctiv.
Din punct de vedere embriologic, tiroidei se dezvolt ca o prelungire din
cndodcrnuil planscului Iaringian, care coboar Iormnd duetul tireoglos, apoi ia
IormIl bilobata si se uneste cu cea de-a patra pung branhial. Ulterior, duetul
tireoglos se Iragmenteaz si dispare (pe canal pot rmne resturi de tesut tiroidian),
iar concomitent se transIorm si se desvrseste citoarhitectonica tiroidian.
n spatiile intcrIoliculare se gsesc celulele paraIoliculare, celulele
(argentoIile si argiroIile), care sunt celule mari si mai slab colorate dect cele
Ioliculare si secret calcitonina. Ele provin embriologic din precursori ectodermali
din creasta neural si care apoi migreaz n pungile branhiale. elulele secretoare
de calcitonina se gsesc si n tractul gastrointestinal, plmni, timus. ercetrile
histochimice au artat c celulele apartin sistemului APUD (Amine Precursoare
Uptake and Decarboxylation), .adic au capacitatea de a capta si decarboxila
precursorii aminici.
HORMONII TIROIDIENI ...
Biosinlcx.a hormonilor tiroidieni are loc n sase etape care se succed si se
conditionea/. reciproc.
1. ('aptarea si concentrarea iodului anorganic la nivelul polului bazai al celule
lor Ioliculare.
Tpo

2. ()xularea iodului: 21" ------- ~I
2
2 e~, la nivelul polului apical al celulei Ioli-
culitrc, calali/.alil de pcroxidaz (TPO).
3. Siuie/.a pretiroglobulinei la nivelul celulei Ioliculare.
4. lixocito/.a prctiroglobulinei.
5. ()i'gunilicarua iodului - iodarea resturilor tirozil din tiroglobulin cu Iormarea
iodotiro/.iuclor; necesit prezenta TPO.
MIT - monoiodotirozina ,-
DIT - diiodotirozina
6. uplarea lodotirozinelpr, catalizat de peroxidaze, cu Iormarea lodotsro-
ninclor.
%P W W WW W 7 t f %f! *3j

! f !
d
3S
MIT DIT --* L-T
3
alanin.
(levo-triiodotironin)
L-T
4
alanin '
1
'-'"' *
(levo-tetraiodatironin - tiroxina)
232
DIT DIT - L-T. alanin
Sistemul de peroxidaze necesit prezenta agentilor biologici de oxidare si
sunt inhibate de antitiroidienele de sintez.
Secretia hormonilor tiroidieni se realizeaz n patru etape: pinocitoza, tiro-
globulinoliza, deiodarea iodotirozinelor si eliberarea radiotirpiu'nelor.
Toate etapele sintezei sunt stimulate de TSH.
oncentratia plasmatic normal a tiroxinei este 4,5-12,5 ,ig/100 ml, iar a
triiodotironinei 80-200 ng/100 ml.
Hormonul activ tisular este T
3
, iar n periIerie, sub actiunea unei 5' mono-
deiodaze, conversia se produce n Iunctie de necesitti.
Ac(iuni
- hormonii tiroidieni actioneaz asupra tuturor tesuturilor si metabolismelor
si pe ntreg organismul:
Receptorii lor speciIici sunt:
la nivelul citosolului si
la nivelul nucleului: unde actioneaz asupra transpiratiei si stimulc;i/.Il
sinteza de proteine speciIice;
la nivelul mitocondriilor, asigurnd necesarul de energie metabolici;
la nivelul membranelor celulare: Iavoriznd ptrunderea aminoacizilor
necesari sintezelor proteice;
- intervin n cresterea si maturarea scheletului:
asigur momentele de aparitie si dimensiunile nucleilor de osiIicarc,
mugurilor dentari si ritmului de aparitie a dintilor,
stimuleaz cartilajele de crestere;
intervin n dezvoltarea si maturarea sistemului nervos central, diIerentierea
celulei nervoase, procesele de mielinizare a Iibrelor nervoase;
- eIectul majoreIectul calorigen, evidentiat prin cresterea consumului de oxigen;
,j - eIecte metabolice: - . . , / . . . , ;
metabolismul proteic: ; "
- n doze Iiziologice stimuleaz sinteza proteic, '
J
*'
;
"
- n doze mari au eIect catabolic proteic, cu topirea maselor musculare;
j ~ - ~ metabolismul glucidic:
- hormoni hiperglicemianti stimulnd eIectul glicogenogenetic al insulinei
si avnd actiune permisiv pentru catecolamine;
n exces:
' ' potenteazeIectulglicogenolititalcatecolamnelorsiglucagonului,
stimuleaz glutoneogeneza;
metabolismul lipidic: potenteaz eIectul lipolitic al ctecolaminelor si
glucagOnului; ' '
1
' metabolismul energetic: trese consumul de oxigen la nivel tisular, stimu
leaz ATP-aza; '
metabolismul vitaminelor: suntiietesari conversiei carotenului n
vitamina A;
- au eIect permisiv pentru actiunea altbr hormoni, de ex.: catecolaminelc.
233

Fig. 1J2.7. A si B: Aspectul Iaciesului n tireotoxicoz (boala (jravcs-Busciluw) (A) si
n mixedem (B).
ALITONINA
Este un hormon peptidic, cu 32 de aminoacizi, cu o punte disulIidic ntre l
si 7, sintetizat sub Iorma unei molecule precursoare, la nivelul celulelor para-
Ioliculare tiroidiene, celule ce apartin sistemului APUD.
Are o secretie ciclic cu un maxim la amiaz.
Ac(iuni
- hipocalcemic si hipoIosIatemic, care apar n interdependent cu ceilalti
doi Iactori de control ai hemostazei calciului: parathormonul si metabolitii hormonali
ai vitaminei D; ' -
- la nivelul osului inhib resorbtia osoas spontan sau stimulat de vitamina
D, parathormon, prostaglandine, eIectele osoase Iiind cu att mai puternice cu ct
resorbtia este mai intens;
- la nivel renal: eIecte minime, opuse parathormonului;
- la nivelul tractului gastro-intestinal - corelatia cu hormonii gastro-intestinali:
inhib secretia gastric, volumul, aciditatea liber si total, secretia de pepsin,
gssietia pancreatic. -,
Reglare ,.-. ,--;- ,>./ . . - . . , ;,, ; - ...
- cresteri minime ale calcemiei pes,te, 9,5 Jng/U Pr,o4wc
I
Jtse*I4ri de
calcitonin; . . ......
235
Reglare -, '
Etapele tircostatului (axei tiroidicnc) implic: '
hipotalamusul - ce secret TRH (tireotrop release hormon),
" hipoIiza - care secret la niyeiul celulelor tireotrope TSH, ,
tiroida- cre'siri'tetizez' horrnonn tiroidieni
- Hormonii tiroidieni circulanti, prin Ieed-back negativ specrIic, inhib secretia
de TSH la nivel hipoIizar* si TRH la nivel hipotalamic.
- n mod particular la nivelul tiroidei, spre deosebire de "celelalte
1
glande
endocrine tint, Iunctioneaz si un mecanism de autoreglare adaptarea tiroidei
n conditii patologice. ` '
DeIicit de iod Exces de iod
1 . resterea captrii iodului 2.
resterea secretiei de T3 Iat de T4
. ,, ' i ' "T"' '
1 . Scderea captrii iodului , . . :. 2.
Scderea organiIicrii iodului (eIectul WolII-haikoII) 3.
Inhibarea eliberrii de T3 si T4 4. resterea secretiei de T4
Iat de T3 ' "
Excesul de hormoni tiroidieni, indiIerent de sursa lor endogen sau etiologie,
antreneaz un complex clinic, hormonal, biochimic si maniIestrile'viscero-
metabolice, cunoscute sub numele de TIREOTOXIOZ, caracterizat clinic prin:
- tegumente Iine, calde, subtiri, moi, rozate;
- termoIobie;
- topirea tesutului adipos si a masei musculare, Ienomene miopatice; "
- scdere n greutate;
- modiIicri cardiovasculare: tahicardie, extrasistole, TA, Ilutter, modiIicarea
TA - cresterea diIerentialei, insuIicient cardiac, congestiv, cardiotireoz;
- tuhipnee: tulburri neuropsihice;
tulburri digestive: apetit crescut, hiperkinezie, accelerarea tranzitului
(Iig. 12.7).
Deficitul hormonilor tiroidieni deIineste HIPOTIROIDISMUL, care
reprezint expresia clinic a insuIicientei biosintezei hormonilor tiroidieni, a
transportului si/sau a receptiei acestora si poate debuta la orice vrst, n orice
moment al vietii, mbrcnd intensitti diIerite, de la Iorma Irust pn la Iorma
sever, MIXEDEM.
- n Iormele congenitale: mixedemul congenital apar tulburri neuropsihice
severe si alterri proIunde ale cresterii si dezvoltrii somatice, -ireversibile dac
tratamentul de substitutie nu se ncepe precoce, naintea vrstei de 2 luni;
- n Iormele dobndite:
ale adultului: cu gus sau Ir gus, semnul caracteristic este edemul
mucos, inIiltratia cu mucopolizaharide, generalizat, interesnd tegumentele,
mucoasele, seroasele, interstitiile, cavittile si antrennd tulburri ale termoreglrii,
viscerale, psihice si metabolice proIunde;
inIantile - apar tulburri ale cresterii, intelectului si sexualizrii, Iormele
clinice Iiind cu att mai severe cu ct debutul s-a instalat la o vrst mai Iraged.
234
tIt).
- secretia de calcitonin este stimulat de: catecolarSin.e?J)eta-aidrenergice;
gastrin, colecistokinin, Iorma cea mai activ a vitaminei D |l,25-(OH)2-D,j,
estIogeni, testosteron. `*
Excesul de calcitonin poate aprea n carcinomul tiroidian medular cu punct
ilc plecnrc n celulele paraIoliculare tiroidiene, ce poate aprea sporadic sau
HNnciiiI n emirul sindroamelor de ncoplazie endocrin multipl de tip II ( Ieocromo-
eltom hiprrpnriiliroidism) si de tip III ( Ieocromocitom hiperparatiroidism
I'AKATIKOIDE i
* f. l e
ANATOMIE . ' . . '
Glandele paratiroidc sunt n numr de 4, situate posterolateral la nivelul celor
doi poli ai lobilor tiroidieni, superiori si inIeriori. Rar se pot ntlni si paratiroide
supranumcrarc si localizri aberante n mediastinul anterior n asociere cu timusul
sau posterior. Sunt ovalare, de dimensiuni 5 ~ 4 x l mm si cntresc mpreun
,, ntre 0,05 si 0,3 g.
Din punct de vedere embriologic, paratiroidele deriv din straturile endo-
dermale ale pungilor branhiale: cele superioare din punga a IV-a, iar cele inIerioare
mpreun cu timusul din punga a IlI-a.
a structur histologic paratiroidele contin grupri dense de celule separate
prin tesut conjunctiv Iibros si mici sinusoide. Se descriu dou tipuri celulare
importante: celulele principale si celulele oxiIile. elulele principale, cu activitate
secretoric (producerea de parathormon), sunt aranjate sub Iorm de cordoane, alteori
Ioliculiir sau ucinar, au Iorm poligonal, diametru ntre 4 si 8 ,im si un nucleu
a-ntiiu, nuc, cu eromatin dens. elulele oxiIile au Iunctia neelucidat, ns apar
~,(i i-icM- dup.1 pubertate, au diametru 6-10 ,im, citoplasm eozinoIil, nucleu
iTiiiml pu'iiotic si numeroase mitocondrii. '...
IIORMONUL PARATIROIDIAN
(parathormonul - PTH) - , i ,.,T
. . . .
liste un hormon polipcptidic cu 84 de aminoacizi si o greutate molecular de
9 500 de daltoni.
Biosinteza hormonului este complex: initial se sintetizeaz un preprohormon
precursor cu 115 de aminoacizi, apoi se scindeaz prohormonul cu 90 de aminoacizi
cu Ioarte slab activitate biologic, apoi rezult hormonul activ. Degradarea
hormonului ncepe intracelular, Iragmentele amino-N-terminale sunt biologic ac-
tive, iar cele carboxi--terminale inactive.
oncentratia plasmatic a hormonului intact este 100 pg/ml. ' !*i
236
Ac(iuni ,.
;

- hormon hipercalcemiant, prin urmtoarele mecanisme:
la nivel renal:
creste reabsorbtia tubular de calciu si magneziu,
creste excretia de IosIor si bicarbonat, cu eIect indirect pe homeostazia
calciului extracelular: bicarbonaturia produce acidoza si reduce capacitatea
albuminei de a lega calciul;
creste excretia cAMP urinar;
la nivelul osului:
stimuleaz eliberarea mineralelor prin eIect direct asupra tuturor
celulelor
osoase: ostepblaste, osteoclaste prin actiuni directe la nivelul celular. Aceast actiune
necesit prezenta metabolitilor activi ai vitaminei D cu rol permisiv.
la nivel intestinal: actiunea este indirect:
prin actiune direct sau indirect (prin hipoIosIatemie) stimulca/.Ii
actiunea l a-25-OH-D
3
- hidroxilazei renale, necesar conversiei 25-OH-D, n
metabolitul activ; 1,25-(OH),-D
3
care are rol major n absorbtia intestinal de calciu;
-'mecanismul de actiune este prin activarea sistemului adcnilat ciclaz - c AM l'
Reglare
- se realizeaz n special printr-un mecanism de Ieed-back negativ, controlai
de variatiile calcemiei: scderea concentratiei a
2
* stimuleaz secretia de PT11, iar
hipercalcemiile inhib secretia de PTH;
- variatiile concentratiei de magneziu actioneaz similar, dar mai redus ca
intensitate;
- secretia de PTH este:

crescut si de catecolaminele beta-adrenergice, dopamin, histamin,
serotonin, `prpstaglandina E;
sczut de calciu, catecolaminele alIaadrenergice, prostaglandina F
2
,
vinblastin, colchicin.
Excesul de parathormon boala Recklinghausen hiperparatiroidismul
primar (osteoza Iibrochistic), cel mai Irecvent datorat unui adenom de paratiroid,
antreneaz un complex simptomatic direct proportional cu severitatea procesului
si cu stadiul n care este surprins bolnavul, reprezentat de: tulburri osoase - dureri,
tumeIactii, Iracturi, deIormri, geode (chisturi si tumori cu celule brune); tulburri
musculare hipotonie, astenie, adinamie, dureri diIuze; tulburri renale - colici
renale, litiaz renal, sindrom poliurie-polidipsie, neIrocalcinoz; tulburri diges-
tive-anorexie, great, vrsturi, constipatie, dureri abdominale diIuze, ulcer gastro-
duodenal.
Hiperparatiroidismul se poate asocia cu alte aIectiuni n cadrul sindroamelor
de neoplazie`endocrin multipl (MEN), tumori ale celulelor sistemului APUI).
Deficitul de parathormon ce apare n hipoparatiroidism determin hipo-
ealcemie care contureaz clinic tetania. complex simptomatic cronic sau acut rc/ullat
din,grupa/ea semnelor de hiperexcitabilitate neuromuscular, troIice si psihice.
auza hipoparatiroidismului este Irecvent autoimun si se poate asocia cu
alte boli autpimune n sindromul poliglandular autoimun de tip I (insuIicient SR
mi coze) . , , , , ,
;
, , . , . . :-,
;
, . , . . . . . .
237
GLAN'BELE SUPRARENALE
:--
:
-rI: r-.'r-r
1
-'w/- )::r'
r
r , e -ir~1
La adult, glandele suprarenale se gsesc la polul superior si spre marginea
intern a Iiecrui rinichi, pe care-i acoper ca o calot. Sunt situate retroperitoneal
proIund, aproximativ simetric Iat de coloana vertebral, ntr-o loj delimitat
cranial de diaIragm, dorsal de masa muscular a trunchiului, medial de coloana
vertebral si vasele mari abdominale, caudl de ligamentul interglandular care le
desparte de rinichi, iar ventral de peritoneul posterior Glandele suprarenale au
Iorm si pozitii usor diIerite: cea dreapt, de Iorm piramidal este situat sub
Iicat si corespunde vertebrelor D
n
-D
p)
iar suprarenala stng, semilunar, mai
ltit, este situat ceva mai anterior si mai jos, n dreptul vertebrei L,. Greutatea
Iiecrei suprarenale variaz ntre 5 si 7 g, iar dimensiunile sutit: lungime 4-6 cm,
ltime 2-3 cm, grosime 0,2-0,8 cm.
Pe sectiune suprarenalele apar alctuite din dou portiuni distincte, constituind
Iiecare o gland endocrin aparte:
- portiunea cortical de culoare glbuie, corespunde glandei corticosupra-
renale (SR);
-portiunea medular este central, Iriabil, de culoare rosie-brun, abundent
vascularizat si reprezint 1/6 din volumul total al glandei si 1/10 din greutatea ei,
constituind medulosuprarenala (MSR).
Irigatia sanguin este eIectuat de trei sisteme arteriale (superioare, medii si
inIerioare) derivate din arterele diaIragmatice inIerioare, renale si aort. Ajunse n
parcnchim unele artere se capilarizeaz, devin sinusoide, radiind ntre coloanele
/.onei Iasciculate; altele, arterele lungi, trec prin cortical si se capilarizeaz la
nivelul medularei.
ntoarcerea venoas este asigurat de Venele suprarenale' care n dreapta se
vars n vena cav inIerioar',
I
'lr n stnga n vana renal
;
. LimIaticele Iormeaz
plexuri situate subcapsular si medular, care dreneaz spre ganglionii lombari si
paraaortici.
Inervatia este asigurat de Iibre ce provin din ganglionul semilunar, nervul
splanhnic mare si nervul Irenic, care trimit Iibre mielinice preganglionare n
medular, unde Iac sinaps. La supraIata glandei exist un plex nervos, plexul
suprarenal.
Structura corticosuprarenalei
Microscopic, structura apare neomogen datorit Iormei, mrimn' si aranjrii
celulelor, permitnd descrierea a trei zone distincte din punct de vedere morIologic,
enzimatic si hormonal: -
-:ona glomerular, ptura extern SR, este cea marsubtire si reprezint
10-15 din cortical. ontine celule' mici, rotunde sau poliedrice cu nuclIeu-mic
ovalar, cu 1-2 nucleoli, cu cristale lamelare mitocondriale caracteristice. elulele
sunt dispuse n grmezi, nconjurate de Iibre reticulare si de o re'tea
1
capilar
sinusoid, amintind de glomerulii renali, de unde si numele zonei; '
v
- ""
238
""
:
' -:onafasciculat, situat median, este stratul cel mai dezvoltat, reprezentnd
76`-80 din cortical. ontine celule mari, clare, poligonale sau alungite, cu nucleu
sIeric si citoplasm abundent, bogat n incluziuni lipidice, colesterol si acid
ascorbic. elulele sunt asezate n cordoane sau Iascicule;
- :ona reticulat, situat proIund, este Iormat din celule mici cu nucleu
picnotic, cu citoplasm ncrcat cu pigment brun si granulatii lipidice. elulele
sunt asezate ntr-o testur sub Iorm de retea n ochiurile creia sunt capilarele
sinusoide.
orticosuprarenala este de origine mezodermal.
Structura medulosuprareiIalei
I,T)J,
Medulosuprarenalele sunt situate n partea centromedial a ambelor supra-
renale si au o mas de aproximativ 0,5 g.
Histochimic, celulele MSR Ieocromocitele apartin sistemului APUD (contin
enzime care capteaz si decarboxileaz precursorii aminelor). Reactia cromalinri
caracteristic presupune aparitia unui pigment brun n prezenta bicromalnlm di-
potasiu si se datoreaz prezentei epineIrinei (adrenalinci).
ATEOL AMINELE
Hormonii principali MSR sunt: adrenalina (A), norudrcnulinu (NA) tji
dopamina (DA) catecolamine amine biogene cu nucleu Icnolic dihidroxilttl
Biosinteza catecolaminelor se Iace n patru trepte:
tirozina ~ dihidroxiIenilalanin (DOPA) ~ dopamina ~ norudrenalinIi -*
adrenalin.
Prima etap este catalizat de tirozinhidroxilaz, iar ultima de PNMT (Icnilc-
tanolamin-N-metil transIeraz), a crei Iormare la acest nivel este indus de
concentratia crescut de cortisol.
Prin intermediul catecolaminelor secretate, MSR intervine alturi de sistemul
nervos simpatic n stress, Iiind primul sistem neuroendocrin care reactioneaz n
stress prin: '
- adaptare metabolic: energetic si homeostazic; ':-
- adaptare circulatorie: hemodinamic;
- adaptare comportamental: reactiile ,Iurie-atac", ,Irie-Iiig".
atecolaminele actioneaz asupra alIa (a) si beta ((3) receptorilor, iar dopamina
asupra receptorilor dopaminergici. ;
r

Actiuni alIa-mimetice -.--..x"...
Receptorii alIa sunt: - ~
.

:
' ' " " ' `
alIa l: stimulati de adrenalin mai mult dect de noradrenaliri;
alIa 2: stimulati egal de adrenalin si noradrenalin.
ctiuni alfa l.
,! i;

'' -`vasoconstrictie prin actiune Asupra musculaturii netede a vaselor sanguine
mari, vaselor subcutane, vaselor mezenterice, vaselor renale, vaselor hepatice, venelor;
*' - contractia: uterului, miometrului, irisului, capsulei splenice;
239
- inhibarea secretiei i ` ` ` `
- la nivel hepatic - actiune hipewdcem,`i,,`tsterea gluconeogenezei
"
ctiuni alfa 2.
la nivelul glandelor sudoripare de la nivelul palmelor si tlpilor;
asupra neuronilor si celulelor cromaIine, presinaptic.
Ac(iuni hota mimetice: Receptorii beta sunt:
beta l : actionati egal de A si NA;
(

beta 2: stimulati preponderent de A. ' '
ctiuni helu 1.
- la nivelul miocardului: eIect inotrop pozitii,' cronotrop pozitiv, batmotrop
pozitiv, droiuottop pozitiv;

:

-pe adipocit: lipoliz;
- la nivel hepatic: hipcrglicemie prin glicogenoliz;
- pe musculatura neted a intestinului: relaxare.
ctiuni beta 2.
- vasodilatatie prin eIect asupra musculaturii netede a vaselor muschilor striati,
vaselor coronare si cerebrale;
- bronhodilatatie;
- relaxarea intestinului si a miometrului;
- la nivel endocrin determin secretie de:
glucagon la nivelul celulelor pancreatice,
renin n aparatul juxtaglomerular,
parathormon din celulele paratiroidiene,
tiroxin din celulele Ioliculare,
calcitonin din celulele , . /, 1 / 1
gastrin din celulele D gastrice, , '
mcliilnnin din pincalocit;
TI f

~
- la nivelul Iibrei musculare striate
p.licoli/,It cu lactacidemie,
contractie.
Rcglau-a Iunctiei medulosuprarenale depinde de: ' '
- controlul neurogen, prin intensitatea stimulului nervos;
- autoreglarea prin Iecd-back local intracelular catecolarmnele intervenim'
prin Iecd-back negativ asupra primei etape a sintezei lor;
- controlul umoral: ,,.
stimularea productiei de cortisol, histamin, bradikinin, angiotensin;
inhibarea secretiei: endorIme, enkeIaline, prostaglandine E;
- reglare la nivel de receptori, a cror aIinitate si numr depind de cantitate
de A, Iactori Iizico-chimici locali (temperatur, oxigenare, pH).
Excesul de catecolamine poate aprea din Iormatiuni tumorale MSR (Ie
cromocitom) sau din tesutul cromaIin extraadrenal (paraganglioame), determinare
un tablou clinic complex dominat de criza vegetativ paroxistic (caracterizat
240
prin: hipertensiune arterial, paroxistic, tulburri de ritm cardiac, transpiratii,
ceIalee, dureri, paloare, piloerectie, anxietate, tremurturi), sIrsitul ei maniIestn-
du-se prin: poliurie, congestie.tegumentar, bradicardie, uneori hipotensiune arterial.
HORMONII ORTIOSUPRARENALI ,- ;
..l.iu.u:: - .--L. b;/?!. ii. ::'!. t
;
; -
Hormonii corticosuprarenalei sunt: . ".v-...-, ., / ; : :
;;H - mineralpcorticoizii secretati n zona glomerulair;; -,.j vu ; ,;;o o:':/./
- glucocorticoizii secretati n zona Iasciculat; . .
:
.. rij`j .~;r~: -. - KS-J/
- sexoizii secretati n zona reticular. ,
;
.
Hormonogeneza corticosuprarenal utilizeaz drept material de baz coleste-
rolul, biosinteza avnd loc n numeroase etape, ce se succed strict si sunt controlate
enzimatic. Bateria enzimatic speciIic Iiecrei zone o Iace capabil de a secreta
majoritar un anumit tip hormonal. ..
/;it
;,....-.
:
,.-.;,..
olesterol
l

' - . . ,. , "ti -
(1),(2)

A5 pregnenolon -]TT~
(T)
progesteron ------- ~
(8) (9)
Deoxicortico- ------ ~ ortico- ---- i
(5)
(5)
steron (DO) . steron
(3) 1 7-OH pregneno- -
-T
` (7) 17
OH-progeste- -` Deoxicortisol ' ) '
-
r
Ion ron ortisol
' (6) 1(6)
! f
(3) * (10) *i
Dehidroepiandro- -
`T steron (DHA)
(


Androstendion )
t
Estron `,- -
1(12) (12) i. ii r*~)"w~i
(3)
Androstendion ------
~
(4)
-
1
(10)
Testosteron rr-p*
Est
?
di

i
' i,., i ' `
A5 derivati A4 derivati
j ` b"i

? i
Schema biosmtezei stenode , - *

Aldosteron
(1) 20 alIa hidroxilaz; (2) 20`2g,,desmolaza; (3) 3 beta-hidroxisteroid
dehidrpgenaza; (4) A
5
-A
4
izomeraza; (5) 17 alIa-hidroxilaz; (6) 17-20 desmolaza;
(7) 21 hidroxilaz; (8) 11 beta hidroxilaz; (9) enzime de prelucrare a carbonu-
lui 18; (10), enzime de prelucrare a carbonului 19; (11) sistemul de aromataze;
(12) 17-cetoreductaza. -. .
ntre hormonii cprticosteroizi exist asemnri structurale, ceea ce le oIer
si unele similitudini .de actiune Iiziologic. Ei actioneaz pe celule tint stimulnd
sinteza de proteine active. Dup ce strbat membrana celular, se leag de receptorii
citosplici speciIici, se ndreapt ctre nucleu, unde se leag de ADN, determinnd
transcriptia genei cu inducerea Iormrii de proteine: enzime speciIice, rspunztoare
de actiunea hormonal.
16- Anatomia si Iiziologia omului -cd. 116
241
'" , 'HORIVfONBMINERALOCORTICOIZI , ; : , f
1
-" : .- :.-`:rI'M~t(vr' t.TM.rf ' ;
Sunt corticoizi cu actiunopredommant metabolic, si anume; asupra echilibru-
lui electrolitic. el mai activ hormon al seriei l reprezint aldosteronul (ve/i
schema).
Ac(iuni: "' '" -' ^^ ' ' '
1
-!
scad eliminarea renal de sodiu (Na

), peste 99 din sodiul din Iiltratul

glomerular Iiind reabsorbit la nivelul tubului contort dstal;
- concomitent se reabsoarbe'si clorul, iar reabsorbtia de clorur de sodiu
antreneaz reabsorbtia apei;
!

retentie hidrosalin n spatiul extracelular cu:
' modiIicarea permeabilittii celulare prin intrarea'Na* n celul si iesirea K

,
' - cresterea volumului circulant, cu repercusiuni asupra TA,'': - -
reabsorbtia Na

si eliminarea K

se produce si la nivelul:
:
J
epiteliului canalelor salivare si al glandelor sudoripare, ~'
epiteliului celulelor epiteliale ale tractului gastro-intestinal.
Modul de actiune al proteinelor active induse de aldosteron se explic prin
mai multe ipoteze:
ipoteza permea:ei. proteina mreste pasiv permeabilitatea celulelor
tubulare pentru sodiul din lumen,
ipoteza metabolic. proteina ar stimula oxidarea substraturilor Iormnd
astIel energia necesar transportului ionic,
ipote:a pompei de sodiu. proteina ar mri activitatea pompei de sodiu.

- asupra metabolismelor: glucidic, lipidic, protidic - actiune practic nul;
- asupra procesului inIlamator, pe care l agraveaz prin:
rol proIlogistic, ;
:
,-. r, ,: ? ;
activarea proliIerrii Iibroblastilot si a necapilarelor,
!
"
II;
-
:

mrirea permeabilittii capilare si a exsudatului,
activarea diapedezei.
Reglarea secretiei mineralcorticoizilor se realizeaz prin mecanisme multiple:
- sistemul renin-angiotensin. mecanismul principal; activat de scderea
volumului circulant si/sau scderea concentratiei de Nal la nivelul neIronului
distal, care activeaz baroreceptorii si chemoreceptorii si determin descrcri de
renin la nivelul aparatului juxtaglomerular, apoi Iormarea angiotensinei I si II,
care activeaz celulele glomerulare cu secretia de aldosteron; -
- variatiile concentratiilor plasmatice ale sodiului si mai ales ale potasiului:
cresterea potasiului stimuleaz biosinteza aldosteronului si invers;
- ATH-ul stimuleaz secretia de aldosteron, dar necesit cantitti mai mari
dect secretia de glucocorticoizi pentru aparitia eIectelor;
- secretia de aldosteron este stimulat si de stress (agresiuni Iizice si psihice)
si creste n timpul zilei n perioada cnd se depune o activitate n ortostatism.
Excesul de mineralocorticbizi: antreneaz retentie creslcut de
1
sodiu si ap,
cu cresterea volemiei si eliminare masiv de'potasiu; produce leziuni vasculare de
tip degenerativ sclerotic, antrennd Ienomene de ischemie Ienal-(cu eliberare d6
renin) si scleroz renal. * ,r
242
:
` ' : --~ . : - H , ;,- .. . i -
Hipokaliemina antreneaz alcaloz, scderea excitabilittii celulare si
blocarea zrii IosIorului n metabolismul glucidic, urmat de tulburri
energodinamice. Excesul de mineralocorticoizi, de aldosteron, recunoaste drept
cauz cel mai vent un adenom de glomerular si se traduce clinic prin
maniIestri rezultate modiIicrile mai sus enumerate, care se pot grupa n:
hipertensiune arterial permanent, sistolo-diastolic, constant, bine tolerat;
maniIestri neuro-musculare - astenie muscular cu accese paroxistice paretice si
paralizii Ilasce, precum si semite; de hiperexcitabilitate neuromuscular si
sindrom poliurie-polidipsie.
(
DeIicitul de mineralocorticoizi duce la
imposibilitatea retentiei sodiului, cu pierderea masiv urinar a Na si I si
scderea eliminrii potasiului cu cresterea jmasiv a potasiului sanguin si a ionilor
de hidrogen, consecutiv crora scad volemia si presiunea'
1
osmotic extracelular,
scade debitul cardiac cu tendint la colaps, hiperhidratare'celular, tulburri
neuro-musculare.
HORMONII GLUCOCORTICOIZI
Au actiuni predominant metabolice si se datoreaz activrii transpozitiilor ntre
glucide, lipide si proteine (implicnd Iicatul, tesutul adipos si muschiul scheletic),
' 'Hormonul cel mai activ al seriei este reprezentat de cortizol (vezi schcinit),
Actiuni:
- pe metabolismul glucidic: sunt hormoni hiperglicemianti:
cresc depozitele de glicogen prin gluconeogenez pe seama proteinelor,
. sqad utilizarea periIeric a ..glucozei, inhibnd IosIorilarca glucozei,
- pe metabolismul proteic:
inhib sinteza de ADN s` ARN, scznd sinteza.de proteine eIect
antianabolic proteic, :. . . . '. .
i::;;;T;Vcresc catabolismul prot eic, :&: ... jjj.x- i
; rm- asupra metabolismului lipidic: &&~ -~ ../wnu.y ,.,,
mobilizeaz grsimile din depozite,
?

redistribuie tesutul adipos n zone cu topograIie caracteristic, ' ' '

' ' au actiune permisiv pentru adrenalin, glucagon si hormonul de crestere
n mobilizarea acizilor grasi si a glicerolului din trigliceride,
potentarea acestor eIecte poate Ii contracarat de insulina, eliberat ca
rspuns la hiperglicemia provocat de glucocorticbizi si care are eIect lipogeneIic,
- la nivel hepatic au eIect anabolic, prin inductie enzimatic:
stimuleaz gluconeogenez,
cresc transportul aminoacizilor, ,,
cresc sinteza de acizi nucleici si proteine, ; , .
t.,,, cresc Iormareaenzimelorhepatice; . ,, ,
- asupra echilibrului hidroelectrolitic: eIecte slabe:' `r,rnIr,
i ; . * cresc reabsorbtia sodiului la nivel renal,-? b. trii -,
cresc eliminarea de potasiu; 6, ~,
243
, - la nivelul osului: .,. . .
:
, ;
r
,,,
3I
.,
inhib cresterea matricei colagenice,.,. .;*,
;
.-..,...
;

osteob.tastele; V - W `
Iavorizeaz pierderea calciului si IosIorului
dtri os th
poroz si hipcrcalciurie;
- eIect: antiinIlamator prin:
- stabilizarea membranei lipozomale,
'
;
- inhibarea migrrii leucocitelor la locul lezat;
::

- reducerea capacittii de aderare a granulociteloI la
endoteliul lezat,
- inhibarea Iibroblastilor,
' . . , , ' Iormrii chininelor, prostaglandinelor,
- stimuleaz Iormarea de ctre monocite si macroIage a
unor peptide, ce ndeprteaz polimorIonuclearele de
la locul lezat;
antiIlogistic ''*''
:;;
'"-
:
"' . .;;;;.
anticicatrizant . in'H~. :;.';''
;
.". .
antisclerogen "" " /::

- inhib procesele de aprare naturale,
;
-I
JV
-`.' .,,'#*'.*~& .--v. .
, - actiune antiproliIerativ, ,'-'
- la nivel sanguin: policitemie, leucocitoz cu neutroIile, limIopenie cu eozinopenie,
- cresc secretia peptic si de acid clorhidric a stomacului.
Reglare:
- depinde strict de ATH, att n conditii bzie ct si consecutiv diIeritelor
stressuri. ,
Actiunea ATH-ului se realizeaz prin stimularea-sistemului adenilat-
ciclaz-cAMP.
ATH-ul, a crui secretie se aIl sub control RF-hipotalamic, determin
cresterea concentratiei plsmatice a cortizolului;
soci cti corti/olului prezint un ritm circadian de secretie suprapus secretiei
episodici
1
, cu o concentratie plasmatic sczut seara si n primele ore de somn;
dupIl orc de somn, ncepe s creasc, atingnd un vrI secretor njurai orei 8
ilimiiu'iitii,
coiti/.olcmiii creste ca rspuns la agresiuni Iizice severe (eIort Iizic intens,
liumiilismc, interventii chirurgicale, arsuri, pirogeni), hipoglicemie;
mentinerea cortizolcmiei normale se realizeaz prin inhibitia, respectiv
Ieed-bnck ncgntiv speciIic realizat de glucocorticoizi (cortizol) asupra secretiei de
RJF si ATH (inilibitic rapid ce depinde de rata cresterii cortizolului si inhibitie
ntrziat prin mecanisme dependente de timp si doz).
Excesul de glucocorticoizi antreneaz modiIicri complexe:
! . - hiperglicemie pn la diabet sterolic prin:
activarea absorbtiei intestinale a glucozei,
inhibarea enzimei ce catalizeaz Iormarea glucozo-6-IosIatului, glucoza
rmnnd n circulatie,
activarea enzimei ce desIace glucozo-6-IosIatul, crescnd glucoza,
circulant,
244

Fig. 12.8. A si B: Sindrom ushrag. adipozitate depus predominant
Iacio-tronculo-abdominal, striuri evidente. ,;
activarea gluconeogenezei,
scderea utilizrii periIerice a glucozei, scderea oxidrii tisulare si
tulburri ale ciclului Krebs,
; ,, - accentuarea catabolismului proteic cu exces de aminoacizi, care ajung n
cantitti crescute n Iicat unde sunt degradati: din cei glucoIormatori ia nastere
acid piruvic ce ia calea Embden-MayerhoI, Iormnd glicogen.iar cei cetoIormatori
dau produsi,utilizati n liponeogenez, cu exces de amoniac (cu cresterea eliminrilor
urinare de acid uric, uree si azot neproteic;
- redistributia tesutului adipos, prin eIectul lor lipolitic si liponeogenez
controlat de insulina; n Iazele severe epuizare pancreatic, marasm metabolic,
emaciere.
Aceste tulburri caracteristice excesului de glucocorticoizi antreneaz un
.complex,de-semne si simptome care contureaz sindromul suprarenometabolic
(sindromul ushing), la al crui tablou poate contribui si excesul de mineralo-
corticoizj: si androgeni suprarenali (Iig. 12.8).
DeIicitul de glucocorticoizi determin:
- hipoglicemia de Iond cu tendint la crize hipoglicemice, explicat prin:
activitatea insulinei neantagonizat de cortizol,
I
j, . :,
deIicitul gluconeogenezei pe seama proteinelor, ;.
:
i
;
-, -.;..~(
245
scderea depozitelor de glicogen hepatic si muscular,
scderea ratei de secretiei a adrenalinei (a crei sintez necesit prezeny
cortizonului);
- scderea depozitelor de lipide, scderea lipemiei si a colesterolemiei,
- cresterea corpilor cetonici si cetoacidoz si o serie de modiIicri comple
la care, adugndu-se si deIicitul de mineralocorticoizi si androgeni, conti
tabloul clinic al insuIicientei corticosuprarenale.
ANDROGENII SUPRARENALI
-
Sunt reprezentati de dehidroepiandrosteron, dehidroepiaridrosteron sulIat!
androstendion, precum si testosteron n doze mici.
Actiuni: ,
- intervin n procesul de sexualitate, participnd .la pubertate alturi
hormonii gonadici la deIinirea caracterelor sexuale secundare, realiznd adrenai
- anabolizanti proteici: retin azotul si-1 utilizeaz pentru sinteze proteice
- stimuleaz osteogeneza:

cresc absorbtia intestinal de calciu,
cresc Iixarea calciului pe matricea osoas
- cresc continutul n glicogen al Iicatului,
- Iavorizeaz cresterea, dezvoltnd masa somatic si n doze mici stimulea
cartilajele de crestere,
- actiune tonic si stenic asupra SN,
- intervin n echilibrul vegetativ al individului,
- exercit o puternic actiune troIic general. ~" *
Reglare:
- se Iace predominant de ctre ATH,
t
,
- intervin si - LH, PRL
- prostaglandinele, n mentinerea
integrittii troIice a reticulatei.
'-'" Excesul de hormoni androgeni corticosuprarenalrpoate aprea n orice
moment al evolutiei individului, continund clinic sindroamele adrenogenitalc:
congenital si dobndit.
n Iorma congenital, printr-un deIicit enzimatic pe calea gluco- si/sau
mineralcorticoizilor, se dreneaz toti precursorii pe calea androgen, iar excesul
androgenilor antreneaz tulburri ale procesului de sexualitate: un sindrom de
virilizare care la sexul Ieminin determin un sindrom polimalIormativ genital, numit
pseudohermaIroditism Ieminin cu intersexualitatea organelor genitale externe, care
netratat evolueaz ctre o pseudopubertate precoce heterosexual, iar la biat,
hiperpigmentarea zonei genitale si dezvoltarea penisului care, n timp, duce la
pseudopubertate precoce izosexuat.
Sindromul adrenogenital dobndit cu debutprepubertar aIecteaz dezvoltarea
pubertar si antreneaz n Iinal hipotroIie statural nanism hiperandrogenic, iar
Iorma cu debut postpubertar, Irecvent de cauz tumoral (a zonei reticulate),
determin la Iemeie deIeminizarea elementelor cstigate la pubertate si aparitia
Ienomenelor de masculinizare. * ''j.:..v;:--.-?.o';' "!'
;
*. . ~i",
246

. ! * ?* *

*
-
ANATOMIE
/J
' '
/
, Pancreasul este situat abdominal retroperitoneal, anterior de vertebrele L-L
J
.cntreste 100 g si este alctuit din cap, istm, corp si coad. Este Iormat din lobuli
care contin:
- glande acinare exocrine care sintetizeaz si secret enzimele digestive
majore si reprezint pancreasul exocrin;
- insulele endocrine Langerhans cu celule insulare, separate de celulele
acinare printr-un strat subtire de tesut reticular; sintetizeaz hormoni pcptidici si
reprezint pancreasul endocrin.
elulele endocrine pancreatice erau considerate clasic de origine cndodci miil
ca si celulele pancreasului exocrin; s-a emis ns ipoteza c deriv din ncuinci'lo
dcrm si c apartin sistemului APUD (Amine Precursor Uptake and Dccarboxylitlum)
Insulele Langerhans n numr de 890 000- l 000 000 rcpre/.inlil In om l ,"' .
din greutatea pancreasului, sunt ovoide si au dimensiuni variind ntre 50 si 200 pin
Pe baza caracteristicilor ultrastructurale s-au descris mai multe tipuri crlulnir
- celulele (aIla, a) - care reprezint 15-20 din ccluluritatc si srerclA
glucagonul;
- celulele B (beta, P) - 75-80 - secret insulina. Sunt celule cu un bopt
reticul endoplasmic, cu un nucleu rotund sau ovalar, separate de capilarele insuleloi
prin dou membrane distincte ntre care se aIl Iibre nervoase. Studii ultra.stnidunilt
au evidentiat un citoschelet Iormat din microtubuli se contin o substant ,nction
like", cu rolul de a conduce veziculele mature spre membrana celulei beta;
- celulele (8, delta, tip IV), situate n vecintatea celulelor A, care scnci.i
somatostatin;
celulele G. rare, situate la periIerie, secret gastrina (punct de plecare penii n
Iormatiunile tumorale n sindromul Zollinger-Ellison);
- celulele S - extrem de rare, seamn cu celulele secretoare de serotonin;
' - celulele -tip III)- secret peptide biogene active;
- celulele - secret VIP (polipeptidul vasoactiv intestinal);
- celulele PP) secret polipeptidul pancreatic;
w" - celulele P - secret bombesina.
t!

Toate celulele insulare au inervatie colinergic si adrenergic.
:
' ' "''''' " ' SAi, ";v
:
:
`~ ' INSULINA :/:`:.::
-
!
Este un hormon polipeptidic, Iiind prima protein a crei structur biochimicii
a Iost lmurit. ontine 51 aminoacizi, cu o greutate molecular de 5 700 6 100
daltoni si este Iormat din dou lanturi polipeptidice, lantul A cu 21 de aminoiici/i.
J
6are'este acid si lantul B cu 30 de aminoacizi care este bazic, lanturile Iiind legatr
prin dou punti disulIidice. Gena pentru sinteza insulinei este localizat pe bra(ul
scurt ai'cromozomului 11. -v? ,- .
- . . 247
'
rt

Este sintetizat sub'Iorma unui precursor eu 86 de aminoacizi ce contine si
peplidul , numit proinsulin, si din care prin clivaj proteolitic deriv insulina. Pe
mItsnr ce este eliberat din proinsulin, insulina cristalizeaz, cu nivele crescute
de ioni de /inc.
Ac(iuni
mtcractioneaz cu receptori stereospeciIici prezenti n membrana extern
i unui mare numr de tipuri celulare, numrul'cel mai mare de receptori Iiind la
nivel: hepatic, muscular, tesut adipos.
Dup legarea de receptori, complexul insulin-receptor se intemalizeaz si
declunsea/It el'ectcle speciIice principalul hormon hipoglicemiant. la nivel
hepatic.
stimuleaz - IosIorilarea glucozei, glicogenogeneza, glicoliza, suntul
pentozoIosI'atilor, sinteza de proteine, lipogeneza;
creste cantitatea de ATP, ADP si ARN,
creste utilizarea magneziului si potasiului,
inhib: glicogenoliza si gljconeogeneza, lipoliza, cetogeneza., utilizarea
alaninclor si a altor substante;
- la.nivel muscular.
stimuleaz captarea glucozei si IosIorilarea ei,
stimuleaz: glicoliza si Iormarea de ATP, glicogenogeneza si cresterea
nivelului muscular de glicogen, .
creste sinteza de proteine si nucleotide;
.s - la nivelul tesutului adipos. .
creste captarea glucozei,
stimuleaz glicoliza cu Iormarea glicero-3-IosIatului, care va creste
sinteza de trigliceride; -
;

stochca/ trigliceridclc, ;m;:V
inhiba activitatea lipazei, deci lipoliza;
inhibi'i secretia de glucagon. ' ' i .nj,
i Ri'uhimi secre(iei de insulina
- ilimnia este principalul mecanism, Iririd unul din Ieed
:
-back-urile din
urgnnixin n care relatia stimul-eIector este cea mai strns.
Administrarea de glucoza duce la eliberarea insulinei n dou Iaze: initial si
tardivii (n cate intervin si intermediari glicolitici);
-- secretia de insulina este stimulat si de hexoze (manoz, Iructoz), pentoze
(ribo/), aminoacizi, corpii cetonici, agentii beta-adrenergici, glucagon, stimularea
vagal, sul lonil-urce, tcoIilin si ampliIicat de hormonii gastrointestinali (gastrin,
secretin); ,
- secretia este inhibat de: agentii alIa-adrenergici, blocantii beta-adrenergici,
diuretice tiazidice, somatostatin.
Deficitul de insulina determin hiperglicemie, iar la nivel hepatic .captarea, i
acizilor grasi liberi si conversia ctre cetone; la nivelul tesutului adipos: scderea-j
sintezei de trigliceride si stimularea lipolizei cu eliberarea acizilor grasi liberi n circulatie,tl
Absenta relativ sau absolut de insulina deIineste DIABETUL ZAHARAT, boal
cronic de metabolism cu hiperglicemiei glucozurie si perturbri ale metabolismu-
lui lipidic si pro'tidic, iar clinic caracteristic: poliurie, polidipsie, poliIagie.
Excesul de insulina antreneaz hipoglicemie cu maniIestri clinice adre-
nergice si neuroglicopenice.
GLUAGONUL
;
,
Este un hormon polipeptiiic, Iormat dintr-un singur lant cu 29 de aminoacizi.
Are o greutate molecular de 3 450 daltoni, este sintetizat la nivelul celulelor alIa
pancreatice, iar gena este localizat pe cromozomul 2.
Actiune '
- actioneaz la nivelul unor receptori speciIici de membran prin activarea
sistemului adenilat-cielaz-cAMP.,
, - este`hormon hiperglicemiant si are rolul de a realiza, prin interactiune cu
insulina, homeostazia glucozei, i la nivel hepatic:
activeaz glicogenoliza, Iiind cel mai activ agent glicogcnolitic,
Irneaz glicogenogeneza,
stimuleaz gluconeogeneza: creste sinteza glucozei din piruvat, lactat si
aminoacizi,
stimuleaz ketogeneza.
- nu are eIecte la nivel muscular, la acest nivel eIecte majore avnd cate-
colaminele,
stimuleaz secretia de insulina - particular dup absorbtia de aminoacizi,
- la nivelul tesutului adipos: n doze crescute stimuleaz lipoliza.
i; Reglare
- nivelul glicemiei particip la reglare: hiperglicemia are eIect inhibitor asupra
secretiei de glucagon, dar necesit prezenta insulinei.
Secretia de glucagon este stimulat de: hormonii de stress (cortizol, hormon
descrestere, catecolamine, beta-endorIine), stimularea vagal, colecistokinin
(K), polipeptidul gastric inhibitor (GIP), aminoacizi (arginina, alanina). '" ;
'''Secretia de glucagon este inhibat de: somatostatin, hiperglicemie, nivele
crescuie ale insulinei.
ENDOCRIN, , ,
, a , v
. Ut , -Jl
(
Ii
!';.;.,-; h ,--1 ANATOMIE
,: Testicujybadult - gonada masculin are Iorm ovoidal, consistent elastic,
dimensiiuni,4`icm x 2,5 cm x 3 cm si greutate aproximativ 25 g. Este alctuit
dintr-un nvelis.'Ibros, albugineea, stroma conjunctiv si parenchim.
: . . . . . . . 249
n parenchinvse gsesc 200-300 lobuli conici sau piramidali, cu vrIul
orieni spre mediastinul testicular. La nivelul Iiecrui lobul se gsesc 35 tubi
seminiIer contorti.
Tubii seminiIeri, la adult, sunt alctuiti dintr-un epiteliu pluristratiIicat poli-
morI, asezat pe o membran bazal hialin, epiteliu ce contine:
celulele Sertoli cu rol troIic secretor (inhibina si alte peptide),
celulele liniei germinale: n diIerite Iaze ale spermatogenezei (spermato-
gonie ~ spermatocit de ordinul I ~ spermatocit de ordinul II spermatid ~
spermatozoid).
n spatiul interlobular se aIl tesutul interstitial al testiculului n care se gsesc
celule interstitiale Leydig (,glanda diastematic"), celule cu reticul endoplasmic
putin dezvoltat, putine mitocondrii, rari ribozomi, Iormatiuni lipoidice si cristale
Reinke. Ele sintetizeaz androgenii testiculari.
Vascularizatia testiculului este asigurat de artera testicular ramur din aorta
abdominal, artera deIerential din artera vezical inIerioar si artera cremasterian
din artera epigastric inIerioar.
Vena testicular dreapt dreneaz n vena cav inIerioar, iar cea stng n
vena renal.
ATIUNILE TESTOSTERONULUI
Testosteronul este secretat de celule interstitiale Leydig. La nivel tisular, sub
actiunea 5 alIa-reductazei este convertit n dibidrotestosteron, hormonul activ tisular.
- Mecanismul de actiune. legarea de proteina citozolic de transport,
complexul Iormat ajunge la nucleu, iar intranuclear se cupleaz pe cromatina
sexual, declansnd transcriptia genei si sinteza de proteine speciIice, rspunztoare
de eIectele tisulare;
- n perioada embrionar. testosteronul induce diIerentierea si dezvoltarea
masculin a' tractului genital:
duetul WolIIse diIerentiaz n epididim, canal deIerent, vezicul semi
nal, uretr membranoas;
sinusul urogenital si mugurii sexuali se dezvolt ca organe genitale
externe masculine, n aceeasi perioad, duetele mulleriene involueaz sub inIluenta
MIF (Iactorul de inhibare a duetelor Miiller) secretat de celulele Sertoli;
- testosteronul masculinizeaz centrii comportamentului si ai secretiei de
LH, prin actiunea sa la nivelul structurilor hipotalamo-hipoIizare;
- la pubertate: testosteronul determin dezvoltarea organelor genitale externe
(penis, scrot) si a caracterelor sexuale secundare masculine (pilozitate, laringe,
pulsiuni sexuale etc.);
- la adult: mentine caracterele sexuale somatice si psihice dobndite;
- eIecte nespeciIice:
la nivelul tegumentelor, testosteronul are'Iea principali receptori glandele
sebacee, a cror secretie o stimuleaz si Ioliculul pilos din zonele androgen depen
dente: pubian, axilar, Iacial, presternal, perimamar, linii albe;
250
- .asupra tesutului muscular: androgenii stimuleaz sinteza de
proteine,
Iavoriznd dezvoltarea musculaturii striate;
asupra sistemului osos: intervin n Iormarea tramei proteice a osului si
depunerea cristalului osos, accelereaz nchiderea cartilajelor de crestere;
; -.asupra sistemului nervos central: stenicizanti, activatori motori prin eIectele
erotizante ale testosteronului asupra strii psihice;
-stimularea eritropoiezei.
Reglare
- Factorul hipotalamic Gn-RH (gonadotropin-releasinghormone) elibereaz
la nivel hipoIizar FSH si LH sau ISH.
Sub eIectul ISH(LH) celulele Leydig se maturizeaz si are loc hormonogenezu,
n timp ce FSH-ul stimuleaz activitatea celulelor Sertoli si spermatogcncza.
Feed-back-ul negativ se nchide pentru LH cu nivelul testosteronului si pentru
FSH cu inhibina.
Deficitul total de testosteron n timpul vietii embrionare dctcrminIl lipsa
dezvoltrii organelor genitale interne si externe de tip masculin; deIicitul pmtml,
asociat sau nu cu deIicitul Iactorului de inhibitie mullerian, antrcnca/rt tlilt'iile
grade de intersexualitate.
DeIicitul aprut n copilrie/prepuber determin ntrzierea dc/voltAril
pubertare si aspectul eunucoid prin ntrzierea nchiderii cartilajelor de crestere,
DeIicitul aprut postpubertar duce la regresarea caracterelor sexuale secun
dare dobndite. --s-i,V:-. .
OVARllk ENDOCRIN
ANATOMIE
Ovarul - gonada Ieminin - la Iemeie adult are greutatea de 4-8 g, diametre
2,5-5 x 2 x l cm si este alctuit din: inveliuri (epiteliul germinativ Waldeyer si
albugineea), corticala ovarian alctuit dintr-o strom lax n care se gsesc
Ioliculii ovarieni n diIerite stadii de dezvoltare: Iolicul primordial ~ Iolicul primar
~ secundar ~ preovulator, cavitar, de GraaI si medulara ovarian ce contine tesut
conjunctiv lax cu Iibre musculare netede, vase sanguine, limIatice, Iilete nervoase
si celule hilare Berger.
Vascularizatia ovarian este asigurat de artera ovarian, ramur din artera
aort, care se anastomozeaz cu ramura ovarian a arterei uterine, ramur din artera
hipogastric.
Venele au traiect comun cu arterele.
Inervatia este vegetativ.
Sub raport .Iunctional, ovarul matureaz si elibereaz periodic ovocite apte
pentru Iecundatie si secret hormoni sexuali.
251
Foliculogeneza recunoaste mai multe etape: recrutarea Iolicular, selectia
Iolicular si perioada de dominatie a Ioliculului si apoi a succesorului'su, corpul
galben, Iormat dup ponta ovular, care la rndul su involeaz n corpus albicans
dac nu a avut loc ovulatia.
De la nceputul evolutiei unui Iolicul primordial pn la sIrsitul corpului
jtiillicn trec 28 /ilc 2: este durata de evolutie a unui Iolicul si constituie ciclul
ibliailur: primele 14 zile Iaz Iolicular, iar urmtoarele 14 zile Iaza Iuteal, sepa-
rate de ovulatic.
ATIUNILE HORMONILOR ESTROGENI
La nivelul Ioliculului ovarian si ulterior al corpului galben se secret estrogeni.
n Iaza de maturare a Ioliculului din ziua a 5-a a ciclului Iolicular, estrogenii
cresc progresiv de la 50 pg/ml pn la 400 pg/ml, vrI atins cu aproximativ 36 de
ore naintea pontei ovulare. Apoi are loc o prbusire a valorii lor, urmat de o nou
crestere pn ctre a 25-a zi, cnd ating al doilea vrI mult mai sczut dect primul,
scznd apoi progresiv.
n Iaza de evolutie a corpului galben, secretiei de estrogeni i se adaug si
secretia de progesteron, ale crei valori n primele 14 zile sunt sub l ng/ml, apoi
trese masiv si brusc la 20 ng/ml ctre ziua a 24-a, ncepnd apoi s scad brusc.
Deci, de-a lungul ciclului Iolicular, secretia hormonilor ovarieni are dou Iaze:
fa:a estrogenic primele 14 zile i fa:a estroprogesteronic urmtoarele 14 zile.
strogenii actioneaz prin Iixarea de receptorii citosolici speciIici,
complexul receptor citosolic-estrogen este translocat n nucleu, initiaz transcriptia
si creste sinteza de proteine speciIice;
determin aparitia caracterelor sexuale secundare la pubertate;
la nivelul ovarelor actioneaz ca adevrati ,hormoni de crestere" asupra
Ioliculilor ovarieni, prin eIect direct asupra cresterii Ioliculare si indirect crescnd
sensibilitatea acestora la gonadotropi.
la nivelul trompelor
la nivelul mucoasei cresc numrul si nltimea celulelor ciliate,
cresc contraetilitatea si tonusul lor bazai.
-la nivelul uterului
pe miometru produc hiperplazie si hipertroIie,

pe cndometru produc modiIicrile caracteristice Iazei proliIerative a
ciclului cndometrial: cresterea numrului celulelor stromale si imbibitia cu ap,
cresterea arterelor spiralate, dezvoltarea glandelor endometriale,
pe col produc cresterea glerei cervicale n Iaza Iolicular.
- la nivelul vaginului si vulvei modiIicrile sunt mai evidente la pubertate;
- snul: estrogenii stimuleaz dezvoltarea canalelor galactoIore, a stromei, a
depunerii de grsime, pigmentarea areolei;
- eIectele metabolice:
produc retentie tisular de ap (edeme premenstruale, Iavorizeaz HTA),
eIect diabetogen - neclariIicat,
actiune antiaterogen pe metabolismul lipidic, i
scderea resorbtiei osoase si a concentratiei parathormonului
d
v
- eIect troIic la nivel tisular
Intervin n reglare prin:
-feed-back negativ al estrogenilor asupra secretiei de gonadotropine, ce se
exercit la nivelul nucleului arcuat hipotalamic pe neuronii ce secret Gn-RH,
-feed-backpo:itiv. pic-ul estrogenilor preced cu 36-72 de ore si descarc
pic-ui ovulator al LH-ului, inhibnd substanta P, peptid cu actiune Gn-RH
inhibitoare.
ATIUNILE PROGESTERONULUI
La nivelul organelor tint eIectele progesteronului sunt ndreptate n sensul
diIerentierii celulare:
- asupra ovarelor: - progesteronul initiaz reluarea meiozei n ovulul din
Ioliculul recrutat;
- eIect protector Iat de cancerul epitelial de ovar;
** asupra trompelor: determin activitatea secretorie la nivelul mucoasei,
scderea contractilittii musculare;
- la nivel uterin:
pe endometrul pregtit de estrogeni, produce dilatarea glandelor endo-
metriale,'scade grosimea epiteliului glandular, creste activitatea anhidrazei arbonice
endometriale cu rol n ovoimplantatie,
n stroma endometrial se produce transIormarea pseudodecidual si
pregtirea pentru ovoimplantatie,
reduce sinteza de novo a receptorilor pentru estrogeni, are eIect anti-
estrogenic, realiznd un eIect protector Iat de hiperplazia de endometru si cancerul
de endometru,
scade contractilitatea uterin si reduce riscul de aparitie a Iibroamc-
lor uterine,
pe colul uterin: scade mucusul cervical si-i modiIic propriettile
Iizicorchimice.
- la nivelul vaginului: stimuleaz proliIerarea si maturarea celulelor epitclialc,
- la nivelul glandei.mamare stimuleaz diIerentierea celulelor Ilcinllor
glandulari; diminua receptorii estrogeni si au eIect antiestrogcn, opunndu-ie
, actiunii proliIerative a estrogenilor cu eIect protector Iat de cancerul de sin.
, n reglare, intervine n: . . .
- Ieed-back-ul negativ speciIic la nivel hipotalamic, cu scderea Irecventei
j pulsurilor GnRH si LH-ului hipoIizar.
EIect hipertermizant: creste temperatura bazal n Iaza Iuteal a ciclului ovarian,
. EIecte metabolice discutabile: .m ~;-diminuarea tolerantei la glucoza,
controversate pe metabolismul lipidic.
253
EPIFIZA (GLANDA PINEAL)
ANATOMIE ...,.:,.;
Este o gland endocrin endocranian, diIerentiat din ependimul ventriculului 5
III cerebral, cu rol de traductor neuroendocrin.
Are originea neuroectodermal.
Are o greutate de 0,1-0,16 g si este situat ntre tuberculii cvadrigemeni si
corpul calos cu tij implantat n zona posterioar a ventriculului III.
Este alctuit din celule parenchimatoase - pinealocitele - si din celule
interstitiale ependimogliale.
Este bine vascularizat, iar sngele dreneaz n vena central intern.
FIZIOLOGIA PINEALEI -
Glanda pineal are rol sincronizator, de organizare circadian si sezonier a
Iunctiilor cerebrale si endocrine, Iotoperiodic, n special a celor corelate cu repro-
ducerea, ciclul somn-veghe si echilibrul electrolitic.
Rolul de traductor neuroendocrin se maniIest prin transIormarea inIluxului
nervos mediat de neurotransmittor n secretie endocrin hormonal. Ea receptio-
neaz inIluxul nervilor simpatici ai ganglionului cervical superior care aduc
inIormatii asupra ritmurilor biologice endogene (de la nucleul suprachiasmatic),
sincronizate cu lumina, prin tractul retinohipotalamic si l transIorm n secretie
endocrin.
Secret: .
- hormoni indolici: melatonina, . - . ,.
- hormoni peptidici: argininvasotocina, angiotensina, Iractiuni peptidice cu
eIect antigonadotrop sau hipoglicemiante, ex. pinealina. ~; '
Melatonina. este un hormon indolic, care:
- se secret dup un ritm circadian, care are maxim noaptea,
- sinteza cuprinde urmtoarele etape: triptoIan -~ hidroxitriptoIan -~
serotonin N acetil 5 hidroxitriptamin melatonina;
- actioneaz n special la nivelul centrilor neuroendocrini si sistemul nervos
central. ' y " :' . :
Jasotocina
- este nanopeptid, nrudit cu vasopresina si pare a Ii identic cusyasotocina
din neurohipoIiz vertebratelor non mamiIere,
- are un ritm circadian de productie cu un maxim ziua.
Rolurile organului pineal: s
- rol de organ Iotoneuroendocrin, de ,ceas biologie intern", aleruiboritm
este sincronizat si traduce pentru organism Iotoperioadele din mediuLextem;
- rol tranchilizant asupra creierului, :
254

- rol de irioaulator al reproducerii la animalele la care depinde de Iactori de mediu,
`-roljn metabolismul hidroelectrolitic cu efecte de tip aldosteronic), glucidic,
; Udic si lipidic, v
- ciclicitatea melatoninei este necesar pentru maturitatea timocitelor,
- este implicat n ipotezele privind maturizarea sistemului nervos si declan
sarea puberttii.
S-au erois ipoteze c pubertatea precoce asociat tumorilor pinealei s-ar datora
lipsei hormonilor pineali, pe cnd hipogonadismul asociat acestora ar exprima
hiperIunctia pinealoamelor diIerentiate.
1
TIMUSUL
ANATOMIE
Timusul este un organ limIoepitelial. omponenta epiteliul.! se dc/voli.i
mpreun bir'paratirbidele din pungile branhiale III si IV. Initial .i,ure muI.iinli
jpitelial, care apoi va Ii populat cu celule limIoide precursoare (pioiunociir) un
grate'dintnaduv, care la nivelul timusului, sub inIluenta celulelor i-piicliali
1
iinucc
si a hormonilor pe care i secret, se vor diIerentia si matura n rlulc liinloidc
imunocompetente, stadiu n care prsesc timusul, circulnd n -. Mire si limIB Ii
populeaz organele limIoide periIerice (splin, ganglioni limIatici, plci Pcyor),
La nastere, timusul cntreste 11 g, este complet dezvoltat, dar continu H,
creasc, astIel c la pubertate ajunge la 35 g, apoi va involua n timp sub Iormii
unui tesut adipos cu resturi limIo-epiteliale.
Timusul este situat n mediastinul superior, retrosternal. Este acoperit de o
capsttl,i.,Ijbroas si contine doi lobi, divizati de septuri Iibroase n lobuli poligonali.
Lobulii au o zon central medulara si o zon periIeric - corticala, care
este, rnai bogat n limIocite.
FIZIOLOGIE
% j
Timusul secret hormoni cu capacitatea de a inIluenta Iunctia imun, cu rol
asupra maturrii si cstigrii competentei limIocitelor T. Din timus s-au obtinut
prin extractii si puriIicare substante polipeptidice si lipidice.
Substante polipeptidice:
- timo:ina. n special Iractiunea 5 a Iost studiat si are rolul de a restabili
Iunctia imun, Iunctie ce a Iost n prealabil abolit prin timectomie neonatal;
reIace imunitatea celular si matureaz Iunctia limIocitelor T,
accelereaz rejectia greIelor,
induce diIerentierea limIocitelor T (citotoxice, helper, supresor),
255
Iaciliteaz productia de limIokine, ."/';
creste procentul de celule Iormatoare de rozete E n sngele;periIeric.
-factorul umoral timic (THF) - actiune: Iaciliteaz dezvoltarea'imunittii i
dependente de celulele T.
- timopoictina (TP): j!
stimuleaz inductia diIerentierii protimocitelor n timocite`ie*
creste concentratia cAMP si cGMP ntimocite si limIocitep -
stimuleaz transcriptia si translatia ADN n limIocite. :~
ubiquttina
eIecte asemntoare timopoietinei.
-factorul timic X
reIace deIicientele imune la animalele timectomizate,
reIace hipersensibilitatea ntrziat la oamenii cu imunodeIiciente celulare.

- hormonul timic homeostatic,
- substante hipocalcemice i Limfocitopoietice,
- supernatantul epitelial timic.
Substante de natur lipidic: ... ,
;
,,
r
t
- timosterina inhib dezvoltarea tumorilor induse cu.n`til.cplantreu k
sobolani.
4
.
ji
. .,.
-factorul timic seric FTS determin cresterea transIormarji
~t
Umoa'elo
cortizon-sensibile n timocite cortizon-rezistente. ...
:
,-
PLACENTA '`"
- ac(iuni endocrine -
"
- La nivelul sincitiotroIoblastului se secret HG (hormorrgom
corionic), ce recunoaste drept actiuni: n~ ; "
interventia n mecanismele de acceptare imunologic ! embrib:
intervine n momentul critic al diIerentierii sexuale pentru a
testiculul letal,
stimuleaz corpul galben matern pentru a secreta progesteron si i
- Placenta secret polipeptide cu activitate asemntoare:
LH-RH: care stimuleaz sinteza de HG, .,
TRH: stimuleaz si secretia d` PRL, ,
GR1H (somatostatina): intervine n reglarea secretiei placentare
RH: stimuleaz secretia placentar de ATH. .
- Placenta secret si: -..
inhibin: inhib secretia de HG, iar HG stimuleaz-,se
inhibin;
ATH`like, TSH-like, glucagon-like, parathormon-like.
256
y j H ` ` ` `

icenta secret si un hormon lictogen placentar: HPL
care: aIc eIecte mamotroIice, '" inhib secretia de STH
matern,
arIi actiuni metabolice (antiinsulinic, lipolitic).
- Placenta sintetizeaz si relaxin, prostaglandine.
- Placenta are receptori pentru oxitocin si vitamin D.
Rolurile placentei:

de sistem hipotlamo-hipoIizar,
de adenohipoIiz, , r- y*
de glande endocrine,
de diverse tesuturi secretante.
Sunt necesare deoarece dezvoltarea normal a embrionului necesit o homeo-
ic plu'rihormonal, n timp ce permeabilitatea placentar este selectiv:
. estejmpermeabil pentru hormonii materni: STH, PRL, ATH, PTH,
'lucagon,, renin, angiotensin,
, i este traversat n cantitti mici de: aldosteron, insulina, tiroxin, acizi
beri. , . i
&
I7ii~lagia omului -cd. 116
13.
: ' I y
SISTEMUL NERVOS
NOIUNI GENERALE
Sistemul nervos este Iormat din totalitatea organelor a cror structur de
baz este reprezentat de tesutul nervos. Datorit structurilor lui speciIice, sistemul
nervos are capacitatea de a receptiona inIormatii din mediul extern si intern, de a
prelucra aceste inIormatii si de a elabora comenzi motorii voluntare si automate
sau viscerale, adecvate conditiilor de mediu nconjurtor, la un moment dat.
lasiIicarea sistemului nervos se poate realiza din dou puncte de vedere:
1) Din punct de vedere anatomic, sistemul nervos este mprtit n dou mari
componente:
- sistemul nervos central (nevrax) - care la rndul lui este Iormat din mduva
spinrii si enceIal. n timp ce mduva spinrii ocup canalul medular al coloanei
vertebrale, enceIalul se aIl n cutia cranian. EnceIalul este mprtit, si el, n mai
multe segmente: trunchiul cerebral, cerebelul, dienceIalul si emisIerele cerebrale.
- sistemul nervos periferic - cuprinde totalitatea Iibrelor nervoase si a
ganglionilor cu asezare extranevraxial dar n strns legtur cu acesta. Toate
aceste Iibre intr n alctuirea nervilor spinali si cranieni.
2) Din punct de vedere Iunctional - sistemul nervos este mprtit de asemenea
n dou componente:
- sistemul nervos somatic sau al vietii de relatie - are rol de a stabili relatiile
dintre organism si mediul extern prin dou modalitti:
- senzitivosenzorial sau somatosenzitiv si
- somatomotorie, voluntar sau automat.
Prin prima modalitate se receptioneaz, prin mijloace speciIice, toti parametrii
ce caracterizeaz mediul extern (lumin, sunet, temperatur, presiune etc.), iar
prin cea de a doua se poate reactiona voluntar sau automat asupra mediului nostru
ambiant.
sistemul nervos vegetativ sau autonom prin care se coordoneaz si se
dirijeaz activitatea viscerelor. La Iel ca si sistemul nervos somatic, si cel vegetativ
se caracterizeaz printr-o modalitate viscerosenzitiv cu rol de receptie a
inIormatiilor oIerite de mediul nostru intern, prin intermediul receptorilor speciIici
(baroreceptori, chemoreceptori, terminatii nervoase libere) si o modalitate viscero-
motorie, autonom, care doar moduleaz Iunctiile organelor interne.
n plus, sistemul nervos vegetativ, n Iunctie de eIectele pe care le are asupra
unor teritorii viscerale, stimulatorii sau inhibitorii, mai este mprtit la rndul lui
n dou componente: simpatic si parasimpatic.
258 ,. ,.,.,. ,..,
Reflexul - reprezint mecanismul Iundamental, de activitate al centrilor
nervosi. Pri.aact/eIlex`ntelegem reactia.de rspuns al centrilor nervosi, la actiunea
unui stirnul care actioneaz asupra receptorilor.
Baza anatomic a acestui reIlex o reprezint actul reIlex, care este Iormat
din urmtoarele componente: receptorul, calea aIerent, centrul nervos din nevrax,
calea aIerent si eIectorul.
#eceptorul- este un organ specializat care poate sesiza modiIicrile din mediul
intern si extern si care este capabil s transIorme energia stimulului (mecanic, termic,
electric etc.) n inIlux nervos. Receptorul este Iormat din celule senzitive,
specializate, si celule de sustinere, structura lui Iiind adaptat sistemului care
actioneaz asupra lui. elula senzitiv din structura lui prezint doi poli:
- polul apical - prin care vine n contact cu Iactorul excitant,
'' - polul bazai - prin. care vine n contact cu terminatia nervoas dendritic.
Receptorii sunt clasiIicati n trei categorii:
1. - exteroreceptori - care pot Ii:
- exteroreceptori la distant telereceptori - situati n retin, organul orti,
mucoasele lingual si olIactiv.
- exteroreceptori de contact - pentru sensibilitti tactile, de presiune, durere
si temperatur.
2. - proprioreceptori - care aduc inIormatii despre pozitia corpului si
segmentelor corpului si despre tonusul muscular.
. 3. - interoreceptori - care aduc inIormatii despre activitatea viscerelor si
mediului intern (baroreceptori, chemoreceptori, osmoreceptori).
K
alep aferent - este reprezentat de neuronul pseudounipolar din ganglionul
spinal (situat pe traiectul rdcinii posterioare a nervului spinal) sau din ganglionii
senzitivi ai nervilor cranieni (V, VII, IX si X).
. .,Prelungirea lui periIeric, dendritic vine n contact cu celula receptoare, n
timp ce prelungirea central, axonic, ptrunde n nevrax-unde poate Iace sinaps
cu urmtorii neuroni: '
. ; - neuronul motor (de exemplu motoneuronul alIa, ntr-un reIlex monosinaptic,
osteo-tendinos).
- interneuromil sau neuronul de asociatie.
- deutoneuronul sau neuronul II al cii de sensibilitate.
entrul reflex - este Iormat din unul sau mai multi neuroni, asezati la nivelul
nevraxului. La nivelul lor au loc analiza inIormatiei si elaborarea reactiei de rspuns.
alea eferent - stabileste legtura dintre centrul reIlex si cel eIector; este
Iormat din neuronul somato- sau visceromotor al crui axon Iace sinaps cu Iibra
muscular striat sau neted sau cu celula unei glande exocrine.
fectorul poate Ii de dou tipuri:
- eIector somatic - celula muscular striat
- eIector vegetativ - Iibra muscular neted si cardiac, celula glandular
exocrin.
lasiIicarea reIlexelor poate Ii Icut dup trei criterii:
- dup.localizare pot.Ii.reIlexe spinale, bulbare, pontine, mezenceIalice,
subcorticaje etc. J
B
,,.
i ! 259
- dup numrul sinapselor - pot Ii monosinaptice (reIlexul osteotendinos) si
pdlisinaptice (reIlexul bisinaptic, cutanat sau de aprare si reIlexele vegetative).
- dup modul de aparitie - pot Ii neconditionate (nnscute) sau conditionate
(dobndite n timpul vietii).
f
~ .
MDUVA SPINRII
ASEZARE SI RAPORTURI
Mduva spinrii mpreun cu meningele spinale ocup canalul vertebral,
corespunztor limitelor superioar (arcul posterior al atlasului) si inIerioar (ver-
tebra lombar L2).
La acest nivel mduva spinrii prezint'urmtoarele raporturi:
- anterior - corpurile vertebrale si discurile intervertebrale,
- lateral - pcdiculii vertebrali care delimiteaz gurile intervertebrale prin
care ies trunchiurile nervilor spinali,
- posterior - lamele spinale si bzie proceselor spinoase.
MENINGELE SPINALE
Meningele spinale reprezint membranele de nvelis ale mduvei spinrii,
respectiv dura mater, arahnoida si pia mater. '
ura mater - este o membran Iibroas asezat pe Iata intern a canalului
osos care Iormeaz canalul vertebral, de care rmne totusi desprtit printr-un
spatiu numit spatiul epidural. Acest spatiu este ocupat de un tesut conjunctiv gras
si plexuri nervoase.
nilinoiJn este membrana conjunctiv subtire care ader la Iata intern a
durei mutei.
lin inalcr este o membran vascular care ader intim la supraIata mduvei
spinItm, ptrunde n toate santurile de pe supraIata acesteia si se prelungeste si n
jurul nciviloi spinali, crora le Iormeaz teci.
Intre aiahnoid si pia mater se delimiteaz spatiul subarahnoidian n care se
gseste lichidul ceIalorahidian (LR).
ONFIGURATIA EXTERN A MDUVEI SPINRII
Mduva spinrii are Iorma unui cilindru turtit antero-posterior, cu o lungime
aproximativ de 43-45 cm. Ea este mprtit n urmtoarele regiuni: cervical
(Iormat din 8 segmente), toracal (12 segmente), lombar (5 segmente), sacral
(5 segmente) si coccigian.
Mduva spinrii prezint pe toat lungimea ei un calibru uniIorm; cu exceptia
a dou dilatatii, denumite intumescente: una cervicobrahial si una lombar.
J
260
a urmare a diIerentei de crestere n lungime , a.
mduvei spinrii si cqjp.anei vertebrale, segmentele
mduvei spinrii qcu'pa canalul vertebral pn la
nivelul vertebrei L2. n acest mod, desi mduva
spinrii este mprtit n aceleasi regiuni ca si
coloana vertebral (cervical, toracic, lombar,
sacral si coccigian), nu exist o corespondent
ntre regiunile mduvei spinrii si cele ale coloanei
vertebrale. a urmare a acestei dispozitii, Iiecare
pereche de nervi spinali care are originea ntr-un
segment medular se va ndrepta lateral si' din ce n
ce mai oblic'inIerior spre gurile inter-'' vertebrale
prin care ies din canalul vertebral.
InIerior, mduva spinrii se termin cu conuL.
medular. Acesta se continu cu o Iormatiune de
natur glial numit filum terminale.
ilum terminale, mpreun cu ultimele perechi de
nervi spinali, cu un traiect oblic spre gurile inter-
vertebrale corespunztoare, dau aspectul asa-numitei
,coad de cal" (Iig. 13.1).
Pe supraIata mduvei exist santuri care vor
participa la delimitarea Ietelor acesteia. Aceste
santuri sunt:
- Iisura median anterioar - cel mai adnc
sant;
- santul lateral anterior - prin care ies rd
cinile anterioare ale nervilor spinali;
- santul lateral
1
posterior prin care intr rdcinile posterioare ale nervilor
spinali;
- santul median posterior.
Fetele mduvei spinrii delimitate de aceste santuri sunt: \ .,
- Iata anterioar - ntre santurile laterale anterioare; ;
:

- 2 Iete laterale - ntre santurile laterale anterioare si posterioare;' '
- Iata posterioar - ntre santurile laterale posterioare.
"''"'"' STRUTURA
;

v
. Mduva spinrii este Iormat, ca orice segment al sistemului nervos central,
din substant cenusie si substant alb. 'y
Substanta cenuie, dispus central, pe o sectiune transversal, are Iorma literei
H. a urmare a acestei conIiguratii, substanta cenusie a Iost mprtit n trei coame,
Iiecare cu structur si activitate proprii:
- cornul anterior - este Iormat din neurorii radiculari, somatomotori alIa si
grnma, ai corbr axoni prsesc mduva prin rdcinile anterioare ale nervilor
spinali. MononeuIonul alIa inerveaz musculatura scheletic si are astIel rol n
motilittea, tonicitatea, reIlectivitatea si troIicitatea muschiului striat, n timp ce
neuronul gamma, care inerveaz motorIusul neuromuscular, intervine numai n
controlul tonusului muscular.
261
c o. l
Fig. 13.1. Mduva spinrii.
- cornul posterior - este Iormat din neuroni senzitivi-Ic're reprezint deuto-
neuronii cilorsensibilittilor exteroceptiy, tactil, grosier si tenrioalgezic si
proprioceptiv inconstient. , , '
- cornul lateral, mai bine dezvoltat la nivelul regiunilqr cervical,inIerioar
si toracal ale mduvei, este Iormat din neuroni visceromotori si viscerosenzitiyi
organizati n nuclei, vegetativi, cu rol n controlul activittii organelor interne. .
ntre cornul lateral si baza cornului posterior, n
!
sub'stanta
:
'alb se gseste
substanta reticular medular. "i
De asemenea substanta cenusie a coarnelor este unit cu cea de partea opus
printr-o bar transversal denumit comisura cenusie; aceast este traversat de
canalul ependimar, ce contine LR. . . , , ; :
Substanta alb - este asezat la periIeria mduvei spinrii; n junul substantei
cenusii. a urmare a dispozitiei si conIiguratiei substantei cenusii si a prezentei
santurilor de pe supraIata mduvei, substanta alb a Iost mprtit n 3 cordoane:
anterior, lateral si posterior.
Aceste cordoane sunt Iormate, din Iibre nervoase mielinice care urca sau
coboar prin mduv si care, dup sensul si calitatea inIormatiilor pe care le trans
mit, sunt organizate n Iascicule. ,
Modul-cum sunt asezate aceste Iascicule la nivelul cordoanelor este prezentat
n Iigura 13.2.
Fasciculele de substant alb ale mduvei spinrii sunt la rndul lor
sistematizate n ci ascendente si descendente.
ile ascendente - reprezint cile sensibilittii ntregului corp, cu exceptia
extremittii ceIalice. n Iunctie de tipul si dispozitia receptorilor si de calitatea
inIormatiilor receptionale, cile sensibilittilor au Iost clasiIicate n trei grupuri:
cxteroceptiv, proprioceptiv si interoceptiv.
- calea sensibilittii exteroceptive - conduce inIormatii preluate de la nivelul
receptorilor cutanati, inIormatii tactile, dureroase si termoalgezice`
Fig. 13.2. Sectiune transversal prin
mduv.
1. fisura median vertebral, 2. ant
lateral ventral, 3. ant lateral dorsal,
4. ant median dorsal, 5. corn anterior,
6. corn posterior, . corn lateral,
8. canal central, 9. fasciculul Goli,
10. fascicul Burdach, 1/. .fascicule
spinocerebeloase 12. fascicul spino-
talamic lateral, 13,. fascicul spino-
talamic anterior, 14. fascicul piramidal
direct, IS.fasciculpif-amidal incruciai.
262



Fig. 133. alea sensibilittii exteroceptive tactile
" grosiere.
/. receptori cutanati, 2,protoneuron gg. spinal),
3. deiitoneuron corn posterior), 4. fascicul
spinotalamic anterior, 5. neuron III talamus),
6. proiectia cortical.
Fig. 13.4. alea sensibilittii lcrmoalgc7.!cc,
1. terminalii nervoase libere, 2. /iiiilontlin
gg. spinal), 3. deutoneumn corn l~i~.ili~rlii),
4. fascicul spinotalamic lateral, 5. ueiinin III
talamus), 6. proiectia corltcul.
Sensibilitatea tactil poate Ii epicritic (Iin) sau grosier, protopaticA,
- calea sensibilittii exteroceptive grosiere:
- primul neuron - n ganglionul spinal;
- deutoneuronul - n cornul posterior. Axonul lui trece n cordonul anterior
de partea opus unde Iormeaz Iasciculul spinotalamic anterior (Iig. 13.3).
- calea sensibilittii termoalgezice:
- primul neuron - n ganglionul spinal;
i - deutoneuronul - n cornul posterior. Axonul lui trece n cordonul lateral de
partea opus unde Iormeaz Iasciculul spinotalamic lateral (Iig. 13.4).
- calea sensibilittii exteroceptive epicritice (Iig. 13.5);
, - primul neuron - n ganglionul spinal. Axonul acestui neuron ptrunde n
mduv si se asaz n cordonul posterior unde Iormeaz Iasciculele spinobulbare
Goli (medial) si Burdach (lateral). u aceste Iascicule, axonul primului neuron
parcurge mduva si ajunge la nivelul bulbului rahidian.
- deutoneuronul - n nucleii Goli si Burdach din bulb.
- calea sensibilittii proprioceptive transport inIormatii de la nivelul
aparatului locomotor (muschi, oase, tendoane, articulatii). Dup cum aceste
inIormatii sunt proiectate cortical sau ajung la nivelul cerebelului, sensibilitatea
proprioceptiv este si ea de dou tipuri: constient (cu proiectie cortical) si
inconstient (cu proiectie cerebeloas)
Iu. v
ca
i
ea
sensibilittii proprioceptive constiente - este comun cu calea
sensibilittii exteroceptive epicritice
aiM4;. moalea sensibilittii proprioceptive inconstiente (Iig. 13.6)
263



Fig. 13.5. alea sensibilittii exteroceptive epi-
critice.
/. receptorii cutanati, 2. protoneuron gg. spinal),
3. fascicul Goli, 4. fascicul Burdach, 5. nucleu Goli,
6. nucleu Burdach, . lemnisc medial, 8. nucleu III
talamus), 9. proiectia cortical.
Fig. 13.6. alea sensibilittii propriocep-
tive inconstiente.
1. protoneuronul gg. spinal), 2. deuto-
neuronul corn posterior), 3. fascicul spino-
cerebelos posterior, 4. peduncul cerebelos
inferior, 5. fasciculspinocerebelos anterior,
6.peduncul cerebelos superior.
- primul neuron - n ganglionul spinal;
- dcutoneuronul - n cornul posterior al mduvei spinrii; axonul lui are
dou posibilitti:
- trece n cordonul lateral de aceeasi parte si Iormeaz Iasciculul spino-
cerehclos direct (aduce inIormatii din partea inIerioar a corpului). Acest Iascicul
itjuiiKi* In nivelul bulbului rahidian de unde, prin pedunculul cerebelos inIerior, se
pnwrli'u/.l pe scoarta paleocerebelului.
trece n cordonul lateral de partea opus si Iormeaz Iasciculul spino-
ccrcbclos ncrucisat (aduce inIormatii din partea superioar a corpului). Acest
l'nscicul traversea/ bulbul, puntea si rhezenceIalul, de la care nivel trece n
pedunculul cerebelos superior, si se proiecteaz apoi pe scoarta paleocerebelului:
- culca sensibilittii interoceptive - transport inIormatii de la nivelul
organelor interne si scroaselor acestora (pleura, pericard, peritoneu). Sensibilitatea
visceral poate Ii transmis prin Iibre vegetative simpatice si parasimpatice, dar si
somatice. Din acest motiv calea este complex:
- primul neuron - n ganglionul spinal;
- dcutoneuronul - n cornul posterior sau cel lateral. Axonul neuronului din
cornul lateral poate mprumuta calea sensibilittii termoalgezice (Iascicul spino-
talamic lateral) sau, la Iel cu axonul neuronului din cornul lateral, poate Iolosi o
264

cale polisinaptic spinoreticulotalamic
cu sinapse multiple n substanta reticulat
a mduvei si trunchiului cerebral pn la
nivelul ultimului neuron, talamic.
De remarcat este Iaptul c al treilea
neuron, sau ultimul neuron al majorittii
cilor de sensibilitate este talamic; axonul
lui se proiecteaz apoi n ariile corticale
senzitive. Exceptie Iace doar calea sensibili-
ttii proprioceptive inconstiente care duce
inIormatii la nivelul scoartei cerebeloase.
Cile descendente - conduc
comenzi motorii voluntare (calea pirami-
dal) si involuntare sau automate (cile
extrapiramidale) de la nivelul etajelor
superioare ale sistemului nervos central
ctre mononeuronul alIa din cornul ante-
rior. Acesta constituie astIel calea motorie`
Iinal, comun pentru ambele sisteme
motorii, piramidal si extrapiramidal.
AltIel spus, motoneuronul alIa repre-
zint singura legtur anatomic si Iunctio-
nal dintre SN si musculatura striat:
:
' alea sistemului piramidal conduce
comenzi motorii voluntare cu origine
cortical. Aceast cale este Iormat doar
din doi neuroni, ceea ce-i mreste eIectiv
viteza de reactie (Iig. 13.7).
Fig. 13.7. alc sistemului piramidal. 1.
aria motorie principal conicaU, 2. ptdun-cui
cerebral, 3. piramida pontin, 4, flbrt
corticospinale, 5. decusatiepiramidal. 6. fas-
cicul piramidal incruciat, . fascicul piramidal
direct, 8. motoneuron alfa corn anterior).
l __

T- primul neuron - este neuronul piramidal, cortical. Axonul lui traverseaz
succesiv toate etajele SN pn la nivelul bulbului rahidian, unde are loc
ncrucisarea majorittii Iibrelor (85). InIerior de aceast decusatie piramidal
se vor Iorma dou Iascicule piramidale: unul direct care coboar prin cordonul
anterior si altul ncrucisat (85 din Iibre) care coboar prin cordonul lateral.
Fibrele ambelor Iascicule vor Iace sinaps cu motoneuronii alIa din cordoanele
anterioare. Impulsurile declansate la nivelul ariilor corticale piramidale, si care
sunt conduse prin calea piramidal (corticospinal), stau la baza miscrilor
voluntare, Iine.
~ alea sistemului extrapiramidal -r este o cale motorie secundar, poli-
sinaptic cu origini multiple, corticale si subcorticale. Mduva spinrii este
strb.tut de Iascicule extrapiramidale cu origine, de obicei, n nucleii extra-
piramidali ai trunchiului cerebral: tectospinal (tuberculi cvadrigemeni), rubro-
spinali (nucleul rosu), nigrospinal (substanta neagr), olivospinal (oliva bulbar),
vestibulospinal (nucleii vestibulari) si reticulospinali (substanta reticulat a
trunchiului cerebral).
P. Sistemul motor extrapiramidal intervine in controlul tonusului postural, al
miscrilor automate asociate si atitudinilor automate.
265
, NERVUL SPINAL
l !_
Mduva spinrii este mprtit n segmente medulare sau mielomere, ca S
consecint a dezvoltrii embrionare. Aceast segmentare sau metamerie se pstreaz
si la nivelul nervilor spinali care prsesc segmentele medulare, n sensul c din
Iiecare din aceste segmente se Iormeaz cte o pereche de nervi spiIiali: |"
Nervul spinal apare la Iata lateral a mduvei spinrii, de Iorma uriui trunchi
nervos, Iormat prin unirea a dou rdcini:
- rdcina posterioar - prezint pe traiectul ei ganglionul spinal. Acesta
este Iormat din protoneuronii tuturor cilor sensibilittilor, somatice si vegetative.
AstIel rdcina posterioar este Iormat din neuroni senzitivi, somatici si vegetativi
care prezint corpul celular la nivelul ganglionului spinal si ai coror axoni ptrund
apoi prin santul lateral posterior n mduv.
- rdcina anterioar - este Iormat din axonii motoneuronilor radiculari din
cornul anterior al mduvei, alIa si gamma.
Acesti axoni prsesc mduva prin santul lateral anterior si, dup ce strbat
rdcina anterioar si trunchiul nervului spinal, urmeaz una din ramurile nervului
spinal, pentru a ajunge la muschiul striat. Rdcina anterioar mai are n cpmponenta
sa axonii neuronilor visceromotori din cornul lateral: dup cum, acesti neuroni
sunt simpatici sau parasimpatici, comportamentul lor de-a lungul nervului spinal
este diIerit.
Trunchiul nervului spinal se mparte apoi n ramurile lui:
- ramura anterioar - Iormat din axonii motoneuronilor radiculari (somato-
motori) si dendritele protoneuronilor senzitivi din ganglionul spinal, care duc,
respectiv aduc impulsuri spre si de Ia partea anterioar a trunchiului si membrelor.
O parte din aceste ramuri (cervicale, lombare si sacrale) se organizeaz n plexuri
nervoase care particip la inervatia, ndeosebi a membrelor.
- ramura posterioar - este Iormat din axonii motoneuronilor radiculari si
dendritele protoneuronilor din ganglionul spinal, care duc, respectiv aduc spre si
de la prea posterioar a trunchiului.
- ramurile -comunicante - Iac legtura ntre trunchiul nervului spinal si
ganglionul vegetativ laterovertebral. Ele sunt traversate de axonii neuronilor
visceromotori, simpatici sau parasimpatici, si de dendritele protoneuronilor viscero-
senzitivi din ganglionul spinal. Axonii neuronilor visceromotori, dup ce traverseaz
rdcina anterioar si trunchiul nervos spinal, ptrund n ramura comunicant, cu
care ajung la ganglionul vegetativ laterovertebral; la acest nivel unele Iibre Iac
sinaps cu neuronii vegetativi postganglionari, iar altele trec Ir sinaps prin acesti
neuroni, pentru a ajunge direct la plexurile viscerale, unde are loc sinapsa cu Iibrele
postganglionare (exemplu nn. splanhnici simpatici si nn. parasimpatici sacrali).
- ramura meningial asigur inervatia senzitiv a meningelor spinale.
ReIlexele spinale. Alturi de Iunctia de conducere a mduvei spinrii, Iunctia
reIlex joac un rol esential n activitatea acesteia.
Actul reIlex constituie modalitatea de rspuns Iiziologic la un stimul crd
actioneaz asupra unui cmp receptor speciIic; substratul anatotaic al stratului
reIlex este reprezentat de arcul reIlex. Acesta este Iormat din trei componente:
266
- calc aIerent, centripet sau senzitiv - Iormat Ia rndul ei din receptori
speciIici si neuronul senzitiv din ganglionul spinal (protonetironul tuturor cilor
sensibilittii).
- centrul nervos este Iormat din mase neuronale (nuclei) la nivelul crora
jiiij* inIormatiile senzitive, care sunt prelucrate apoi, astIel nct s se genereze
un rspuns motor. Acesti centri nervosi pot Ii asezati la nivelul unui singur mielomer
sau pot Ii multisegmentari. De asemenea, ei pot Ii somatici sau vegetativi.
- calea eIerent - este Iormat din axonii neuronilor radiculari, somatomotori
(reIlexe somatice) sau visceromotori (reIlexe vegetative).
#eflexele somatice medulare dup numrul neuronilor si sinapselor arcului
reIlex pot Ii monosinaptice sau polisinaptice.
reIlexele monosinaptice - sunt Iormate din numai doi neuroni, unul senzitiv
si altul motor, eIector (motoneuronul alIa). Exist deci o singur sinaps, ceea ce
determin o vitez Ioarte mare de rspuns. De asemenea, lipsa neuronilor de
asociatie Iace ca aceste reIlexe s Iie limitate strict si Ir iradiere. Din aceast
categorie Iac parte reIlexele osteotendinqase (rotulian, ahilian, bicipital, tricipital).
..... - reIlexele polisinaptice - sunt reIlexe de aprare sau cutanare, Iormale din
cel putin trei neuroni. Prezenta neuronilor intercalri, ntre neuronul senzitiv si cel
motor, mreste durata de latent (mai multe sinapse) si permite iradierea, ceea ce
se traduce printr-un rspuns motor mai complex, cu implicarea unor regiuni mai
ntinse. Acest reIlex const n Ilexia unui membru, la aplicarea unui sistem nociv
pe tegument.
#eflexele vegetative medulare. La nivelul cornului lateral al substantei cenusii,
neuronii vegetativi se organizeaz n centri sau nuclei vegetativi care pe toalIl
lungimea mduvei sunt simpatici, iar la nivelul segmentelor medulare S2-S4 suni
si parasimpatici (centrul parasimpatic pelvin sau sacral). La nivelul acestor centri
vegetativi se nchid o serie de reIlexe din care amintim:
- centrul ciliospinal - 8-T2
*f~? centrul cardioaccelerator - T2-T5
- centrur-brpnhodilatator - T2-T5
- centrul abdomino-pelvin de control al tubului digestiv - T6-T12
- centrii mictiunii si deIecatiei - simpatici L1-L5
- parasimpatici - S2S4
- centrii reIlexelor vasoconstrictoare, sudorale si pilomotorii - pe toat
lungimea mduvei spinrii.
TRUNCHIUL CEREBRAL
Trunchiul cerebral se aIl n continuarea mduvei spinrii, se ntinde pn
Ha dienceIal si prezint importante Iunctii reIlexe si de coordonare a activittii
Junor organe vitale.
267
El este Iormat din trei etaje care de jos n sus sunt:
- bulbul rahidian - care continu mduva spinrii deja. nivelul arcului poster
rior al atlasului;
- puntea sau protuberanta;
- mezenccIalul - Iormat la rndul lui din pedunculii cerebrali si lama
cvadrigcmina.
ONFIGURATIA EXTERN
ele trei etaje ale trunchiului cerebral sunt desprtite prin dou santuri vizibile
numai pe Iata antcrolateral:
- santul bulbopontin - la limita dintre bulb si punte;
- santul ponto-peduncular - la limita dintre punte si pedunculii cerebrali.
Fiecare etaj prezint cte patru Iete: anterioar, 2 laterale si posterioar
(Iig. 13.8 si 13.9).'
Bulbul rahidian - prezint pe Iata anterioar Iisura median anterioar,
ntrerupt inIerior de decUsatia piramidal. Lateral de aceast Iisur se gsesc
piramidele bulbare, delimitate lateral de santurile laterale anterioare, care le continu
pe cele medulare. Pe Iata lateral a bulbului se gseste ntr-o pozitie superioar
oliva bulbar, determinat de nucleul olivar. Fata posterioar prezint jumtatea
inIerioar cu o conIiguratie asemntoare Ietei posterioare a mduvei si partea


Fig. 13.8. Fata anterioar a trunchiului cerebral.
l. fisura median ventral, 2. decusaliapirami-
dal, 3. piramida bulbar, 4. n. XII, 5. n. XI,
6. n. X, . n. IX, 8. oliva bulbar, 9. n. JII, I. n.
JI, II. antba:ilar, 12. n. J, 13. peduncul cere-
bral, 14. trigon interpeduncular.
Fig. 13.9. Fata posterioar a trunchiului
cerebral.
/. fascicul Goli, 2. fasciculul Burdach
3. trigon bulbar, 4. trigon pontin, 5. pedun-
culii cerebrali, 6. tuberculi cvadf.igeminl
inferiori, . tuberculi cvadrigemeni superion
268

superioar dilatat de Iorma unei arii triunghiulare, cu vrIul inIerior, denumit
trigonul bulbar. Acesta mpreun cu trigonul pontin de pe Iata posterioar a puntii
Iormeaz un spatiu romboidal Iosa romboid-- care particip la delimitarea
anterioar a ventriculului IV cerebral (cavitate situat pe Iata posterioar a
trunchiului cerebral, ntre acestea si cerebel, plin cu LR). Tot pe acesta Iat a
bulbului, superolateral apar pedunculii cerebelosi inIeriori, care Iac legtura cu
cerebelul.
Puntea sau protuberanta - prezint, median, pe Iata anterioar, santul bazilar,
lateral de care se gsesc piramidele pontine. Fata lateral prezint originea
pedunculului cerebelos mijlociu, care se continu posterior, spre cerebel. Fata
posterioar are Iorm triunghiular, cu vrIul superior, Iiind denumit trigonul
pontin al Iosei romboide.
MezenceIalul - prezint pe Iata anterioar cei doi pedunculi cerebrali, cu o
dispozitie divergent superioar, astIel nct ntre ei se Iormeaz trigonul intcrpc-
duncular. Fata posterioar prezint lama cvadrigemina, Iormat Iain patrii tuberculi
cvadrigemeni, doi superiori si doi inIeriori, desprtiti printr-un sant cruciIorm.
InIerior de lama cvadrigemina au originea pedunculii- cerebelosi superiori U*
prezint un traiect inIerolateral spre cerebel.
STRUCTURA TRUNCHIULUI CEREBRAL
La Iel ca si mduva spinrii, trunchiul cerebral este Iormat din substanta
cenusie si substanta alb. a urmare a decusatiilor ascendente si descendente la
nivelul trunchiului cerebral, substanta cenusie nu mai prezint o dispozitie compact,
ca la 'nivelul' mduvei, ci este Iragmentat n mase nucleare multiple, nconjurate
de Iascicule de substant alb. Substanta alb ocup, astIel, o pozitie periIeric, la
Iel ca la nivelul mduvei si n plus poate Ii ntlnit n pozitii centrale printre
nucleii substantei cenusii.
;!

. .via) .
U.
1
; . . ) . . . ' - ! "ifi ii,
-''' NUCLEIITRUNCmUEtHCEREBRAL
Dup c'um'aminteam anterior, substanta cenusie a trunchiului cerebral este
jjIormat n nuclei. O parte dintre acesti nuclei si pstreaz dispozitia segmentar,
Ica la nivelul mduvei spinrii, si sunt denumiti din acest motiv nuclei segmentri
Jsau de origine ai nervilor cranieni (sau nuclei echivalenti). O alt parte din nucleii
unchiului cerebral intervin n coordonarea miscrilor automate si involuntare,
aIlate sub dependenta sistemului motor extrapiramidal; acesti nuclei sunt proprii
unchiului cerebral sau intersegmentari. n sIrsit, un numr imens de mase nucleare
lici, dispersate, constituie Iormatia reticulat a trunchiului cerebral, cu un rol
important n mentinerea tonusului cortical.
"
M
I)Tucleii de origine ai nervilor cranieni, echivalenti nucleilor de origine ai
Inervilor spinali, pot Ii mprtiti n acelasi mod n patru grupuri (Iig. 13.10).
269
'L' ' ! '/ % <, 9'
n,n! '" ' ~; t
i', au t M. i'
Fig. 13.1. Nucleii de origine ai nervi- /
- loIcranieni.
/. nucleul ambiguu, 2. nucleul motor
n. XII, 3. nucleul sen:itiv n. J, 4. nucleul
dorsal aln. X, 5. nucleul fractului solitar,
6. nucleul motor n. JII, . nucleul
motor n. JI, 8.nucleul motor n. J,
9. nucleul motor n. IJ,, 10. nucleul
motor n. III, 11. nucleul autonom, accesqr.
a) nuclei somatomotori j .,.'
- la nivelul bulbului
- nucleul motor al n. XIL(hipoglos).
nucleul ambiguu, de origine a nn. IX (glosoIaringj.an), X (vag) ,si
XI (accesor). ,,r.,-.. , , , , , " '
- la nivelul puntii ;
- nucleul motor al n. VII (Iacial) ,...
Ili

M
,
- nucleul motor al n. VI (abducens)
- nucleul motor al n. V (trigemen) sau nucleul masticator
- la nivelul mezenceIalului - nucleul motor al n. IV (trohlear)
- nucleul motor al n. III (oculomotor)
b) nuclei visceromotori - de remarcat este Iaptul c toti acssti nuclei sunt
nuclei. vegetativi parasimpatici. .
- la nivelul bulbului . ,,.
lv

- nucleul dorsal al n. X sau cardiopneumoenterjc,
- nucleul salivator inIerior al n. IX -j
- la nivelul puntii / , . ...
- nucleul salivator superior al n. VII . '.
- nucleul lacrimo-muco-nazal al VII
v -. l ftt ..
;
!K.-.Vi!:;.' ( i t l
- la nivelul mezenceIalului - nucleul acc.espr al n. III. . - , ; , , - .
c) nuclei viscerosenzitivi - se gsesc doar la nivelul bulbului.si apartin
nn. IX si X.
%
.
u
. j i ;- -r * <*
270

d) nuclei somatosenzitivi nucleul tractului solitar se gseste la nivelul
bulbului. La el ajung axonii neuronilor senzitivi din ganglionii nervilor VII (ganglio-
nuligeniculat), IX si X. Partea superioar a nucleului, la care ajung Iibrele nervilor
amintiti, cu inIormatii gustative, se mai numeste si nucleu gustativ. ; XH
!

nucleul senzitiv al n. trigemen este ntins pe toat lungimea trunchiului cerebral!
:
L'el ajung axonii neuronilor senzitivi din ganglionul trigeminal.
2) Nucleii proprii ai trunchiului cerebral
a) - la nivelul bulbului;
'- nucleul olivar - este o mas nuclear ovalar dispus n partea
anterolateral a bulbului. La nivelul lui ajung aIerente cu origine cortical si talamic
si trimite eIerente medulare prin Iasciculele olivospinal si cerebeloase.
;b) la nivelul puntii - nucleii pontini - sunt mase nucleare dispersate printre
Iibrele cii piramidale care coboar prin partea anterioar a puntii. Acesti nuclei
primesc aIerente corticale si trimit apoi eIerente la cerebel.
c) - la nivelul mezenceIalului - substanta neagr - este un nucleu mare,
asezat n partea ventral a mezenceIalului, posterior de pedunculul cerebral. PrimiIlI
'Ierente corticale si de la nivelul nuIcleilor bazali ai emisIerei cerebrale si trimiti
eIerente n special medulare (Iascicul nigrospinal). Substanta neagr intcrviiMIe
controlul miscrilor asociate. Lezarea circuitului dintre nucleii bazalt si substMlp
neagr duce la aparitia bolii Parkinson.
..; - nucleul rosu este asezat posterior de substanta neagr. Datorit bogatei
vascularizatii si unui pigment speciIic prezint culoarea rosie. Primeste uIerente
corticale, de la nivelul nucleilor bazali si cerebelului si trimite eIerente la cerebel
si mduva spinrii (Iascicul rubrospinal).
3) ormatia reticulat a trunchiului cerebral- se ntinde de la nivelul bulbului
pn la nivelul talamusului, Iiind Iormat din numerosi nuclei, cuprinsi ntr-o retea
de Iibre ascendente si descendente, somatice si vegetative care conIer com
plexitatea legturilor acestui sistem. Multitudinea sinapselor care au loc ntre
neuronii Iormatiei reticulate explic si caracterul diIuz al proiectiei ei. La nivelul
ci'au loc Ienomene de convergent a diIeritelor mesaje, somatice si vegetative,
senzitive sau motorii, astIel nct acestea s genereze o inIormatie general care s
mentin starea de tonus a scoartei cerebrale. Nueleii Iormatiei reticulate, dup
asezarea lor n trunchiul cerebral, au Iost mprtiti, n trei grupuri:
nucleii reticulari centrali stau la baza sistemului activator ascendent
(SAA)
si Iasciculelor reticulospinale. SAA, prin preluarea inIormatiilor transmise pe toate
cile ascendente speciIice, pe care le proiecteaz cortical, are rol n mentinerea
tonusului si strii de veghe ale scoartei cerebrale. Suprimarea activittii SAA, prin
diverse mijloace, determin instalarea somnului.
- nucleii reticulari laterali si paramedian - care stau la baza circuitului in-
hibitor cortico-reticulo-spinal.
nucleii reticulari mediani care detin rolul esential n coordonarea
unor
'ctivitti. viscerale,, vitale, cum sunt respiratia si Iunctia cardiac.
271
SUBSTANA ALB A TRUNCHIULUI CEREBRAL
s
'
Din punct de vedere Iunctional, substanta alb a trunchiului cerebral poate Ii
sistcmati/at n Iascicule care apartin uneia din urmtoarele ci:
1) cile de asociatie ale trunchiului cerebral - care nu prsesc de obicei
limitele acestuia. Aceste Iascicule au rolul de a realiza legturi ntre nucleii de
origine ai nervilor cranieni si nucleii proprii ai trunchiului.
2) - cile ascendente
a) - care tranziteaz trunchiul cerebral n drum spre talamus. Aceste Iascicule
continu Iasciculele cu origine medular si sunt reprezentate de:
- lemniscul medial - Iormat din axonii deutoneuronilor din nucleii Goli si
Burdach, dup ce acestia decuseaz pe linia median. Reprezint, deci, o continuare
a Iasciculului Goli si Burdach, medulare (cile exteroceptiv tactil epicritic si
proprioceptiv constient).
- lemniscul spinal - Iormat din cele dou Iascicule spinotalamice anterior
si lateral (calea exteroceptiv tactil grosier, protopatic si termoalgezic).
- Iasciculele spinocerebeloase:
- direct - care prseste bulbul rahidian, pentru a se angaja prin
pedunculul cerebelos inIerior spre cerebel.
:
,
- ncrucisat - care urc pn la nivelul mezenceIalului, de unde prin
pedunculul cerebelos superior ajunge la cerebel.
b) - cu origine n trunchiul cerebral:
- lemniscul lateral - Iormat din deutoneuronii cii acustice, situati n
nucleii cohleari, dup decusatia acestora pe linia median.
- lemniscul trigeminal - Iormat din axonii deutoneuronilor din nucleul
senzitiv al nervului trigemen.
3) - cile descendente:
- calea piramidal (cortico-spinal), tranziteaz trunchiul cerebral de sus
n jos, pn Iu 1/3 inIerioar a bulbului unde cea mai mare parte a Iibrelor se
ncnicisca/.It la nivelul decusatiei piramidale, dup care se continu cu Iascicule pirami
:
i laic iliicct si ncrucisat, n trunchiul cerebral, calea piramidal coboar prin pedunculii
rcrchi aii, piramidele pontine si piramidele bulbare. O parte din Iibrele cii piramid
lac sinapsa n nucleii motori de originp ai nn. cranieni (Iibre corticonucleare).
- cile cxtrapiramidale - sunt reprezentate de o serie de Iascicule i
oricine subcortical si talamic care ajurig la nucleii extrapiramidali ai trunchiulE
cerebral si de Iascicule cu origine n acesti nuclei extrapiramidali ai trunchiului si
cu destinatie medular (Iasciculele nigrospinal, rubrospinal, olivospinal, vestibulo-
spinal, reticulospinal etc.).
.' Tl i i . ' &1

NERVII CRANIENI
u toate c, la nivelul trunchiului cerebral, exist diIerente clare ntre pi
componente si chiar ntre segmente ale acestora, diIerente att de conIo:
extern ct si de structur intern, dispozitia nucleilor de origine ai nervilor
este,aproximaUv,seg`emtai;
3!
,astIe`n,ct, de,l` nivelul mezenceIalului pItn la
limita inIerioar a bulbului, trunchiul cerebral este prsit, succesiv, de ultimele
zejcejtere.ct`
1
de
;
neryi
(
ctam`nit(IIl-XII)
i
.. Dijmele dgu`pereclu' (I - ojI`ctiv si II - optic)
reprezint, 4` Iapti prelungiri ale creierului.si,vor I.de.scrise o dat cu analizatorii
corespunztori. .
Fiecare nerv cranian prezint urmtoarele.., elemente discriptive: , - originea
real OR - este reprezentat de nucleii motori ai trunchiului, pentru Iibrele
motorii, si de ganglionii senzitivi, de pe traiectul nervilor, pentru Iibrele
senzitive, deci locul unde se aIl corpul celular al neuronilor, care Iormeaz nervul.
- originea aparent OA - reprezint locul prin care prseste sau intr nervul
cranian n trunchiul cerebral.
- traiectul nervului (T)
- teritoriile de inervatie (I), rnptorie, senzitiv, somatic sau vegetativ.
N.OUtOlvlOTORmj -"*-
, " i ( > < j ! ' ' " ' ' j 9 = ' ' < : ' ' ' ' f - V . ' '
OR Iibrele somatomotorii n nucleul motor al n. III din mezenceIal.
Iibrele visceromotorii Ii nucleul accesor al n. III, to't din mezenceIal.
OA n trigonul interpeduncular.
T - prseste cutia cranian si ajunge n orbit prin Iisura orbital superioar.
I - inerveaz muschii extrinseci ai globului ocular, si anume, drept superior,
drept medial, drept inIerior, oblic inIerior si m. ridictor al pleoapei superioare.
N. TROHLEAR (IV) . ** '-
i ..',i',.-Bli :''..-;. , :ii---,... ".);-JI~!;-:-..- i MI:.- -. ..tt-iiI!"
OR - n nucleul motor al n. IV din mezenceIal. '
Ii

!
"-'~
OA - este singurul nerv cranian cu origine aparentpe II tbsterioar a
trunchiului cerebral` sub tuberculii cvadrigemeni inIeriori.

rit
w-
;
rT - ca siprecedentul. . - ' , - . ..muiii'-i
- ' , l inerveaz,nvIobrie superional globului ocular. l? ; * i
IpR Iiarele spmatomotorii n, nucleul motor al n.. V sau masticator din punte, ]
,
;
y -.Iibrele somatosenzitive-ngangu'piiultrigemutajdc pe traiectul nervului, j
,OA -pe,Iata,anteroiate.raia a puntii.,,.,, . ' . . . , '

?
!"T-intracranian se mparte n trei ramuri:
- n. oItaknic - care are traiect comun cu n. III, IV si VI spre orbiti,
i n. maxilar - care prseste craniul prin gaura rotund si ajunge In
,~terigopalatm, unde se mparte n ramuri. .
I
'
n. mandibular care iese din craniu prin gaura oval si ptrunde i
i corpul mandibulei .unde se mparte ,n ramurile terminale`,`
|(
.
ilomia yi fiziologia omului - cd. 116 2 7 3
~i - n. oItalmic este nerv senzitiv si inerveaz tegumentul etajului' superior al
IeteI,
i!
pn la veriex!
rl
' ,;;, . ;

j
''
(
-n. maxilar este totnervsenzitiv`i men/eaz tegum'enmr` al Ietei,
mucoasa nazal, mucoasa palatului dur si moale, '
j
girigiilor superioare,
obrajilor; inerveaz de asemenea senzitiv dintii arcadei superioare.
- n. mandibular este o ramur mixt care prin Iibrele motorii inerveaz
mm. masticatori (pterigoidieni lateral si median, maseter si temporal), iar prin Iibrele
senzitive inerveaz tegumentul etajului inIerior al Ietei, pn la marginea inIerioar
a mandibulei, mucoasa buzei inIerioare, 'planseului bucal si a limbii; inerveaz, ca
si n. maxilar, senzitiv, dintii arcadei superioare.
N. ABDUENS (VI) "'
OR - n nucleul motor al nervului VI din punte.
OA - n santul bulbo-pontin, deasupra piramidelor bulbare.
T - are acelasi traiect, ca si n. III si I V.
Jwn
,
D
,. ,
I -inerveaz m, drept lateral al globului; ocular. ,,
v
,
;-, iii- i
n
' N , FAIAL (VII)
OR - Iibrele somatomotorii - n nucleul motor al n. VII din punte.
- Iibrele visceromotorii - n nucleul salivator superior si n nucleul lacri
mal din punte.
- Iibrele somatosenzitive, speciale, gustative - n ganglionul geniculat,
de pe traiectul nervului.
OA - n santul bulbopontin, desupra olivei bulbare.
T - are iniatial traiect intracranian pn la nivelul meatului acustic intern
prin care ptrunde n stnca temporalului; la acest nivel traverseaz canalul n.
Iacial, spat n stnc si iese din craniu prin gaura stilom,astoidian.~ Ajuns n
regiunea parotidian si apoi a Ietei, se mparte n ramuri.
I - Iibrele somatomotorii inerveaz mm. mimicii, inclusiv m. pielos al gtului.
- Iibrele visceromotorii - inerveaz parasimpatic glandele salivare, sub-
mandibular si sublingual si glanda lacrimal.
- Iibrele somatosenzitive, speciale, gustative - preiau inIormatiile gusta
tive de la nivelul mugurilor gustativi din cele 2/3' anterioare ale limbii. Aceast
component senzitiv a n. Iacial mai este cunoscut si sub denumirea de n. VII bis
sau intermediar.
N. AUSTIOVESTIBULAR(VIII)
- va Ii descris o dat cu analizatorul acustico-vestibularul.
274 -' . "' ' '
:
*~
~
J
" N.GLOSOFARINGIAN(IX)
. / . -. l
OR Iibrele somatomotorii,n partea superioar a nucleului ambiguu din bulb.
, .",.,- 'Iibrele viscerornotQrii - n nucleul salivator inIerior, din bulb.
- Iibrele spmatosenzitive speciale, gustative si viscerosenzitive - n cei
doi ganglioni senzitivi, superior si inIerior de pe traiectul nervului.
OA - n partea superioar a santului retroolivar, bulbar.
:.. Tiv iese din craniu, mpreun cu nn. X si XI si cu v. jugular intern prin
gaura jugular, traverseaz regiunea lateroIaringian si ajunge pe peretele lateral
al Iaringelui, n care ptrunde si se mparte n ramuri.
I - Iibrele somatomotorii inerveaz mm. constrictor superior al Iaringelui,
stiloglos si, stiloIaringian.
- Iibrele visceromotorii inerveaz parasimpatic glanda parotid.
;
: - Iibrele somatosenzitive speciale, gustative, preiau inIormatii de la mugurii
gustativi din 1/3 posterioar a limbii si de la mucoasa Iaringian.
- Iibrele viscerosenzitive - primesc inIormatii, n special de la nivelul buro-
si,chemoEeceptorilor vasculari (sinusul carotic, glomusul carotic).
~r.-r. .. N. VAG (X)
OR - Iibrele somatomotorii - n partea mijlocie a nucleului ambiguu
- Iibrele visceromotorii - n nucleul dorsal al n. X din bulb.
- Iibrele somatosenzitive speciale, gustative, precum si cele viscero
senzitive - n cei doi ganglioni senzitivi, superior si inIerior de pe traiectul nervului.
OA - n santul retroolivar, inIerior de n. IX.
T - pn la baza craniului, traiectul este comun cu al nn. IX si XI. Traverseaz
apoi regiunea gtului, lateroIaringian si apoi lateroesoIagian, n unghiul diedru,
deschis posterior, dintre aa. carotide intern si comun (medial) si v. jugular intern
(lateral). Ptrunde n torace, unde traverseaz mediastinul- superior si posterior,
pentru a se aseza de la nivelul vertebrei T7 pe peretele lateral al esoIagului. La
acest nivel se ramiIic si Iormeaz cu n. vag de partea opus plexul vegal perieso-
Iagian, Din acesta se Iormeaz dou trunchiuri vagale, anterior si posterior, care
ptrund n abdomen mpreun cu esoIagul, prin hiatusul esoIagian al diaIragmei,
n tot acest traiect nn. vagi dau ramuri care sIrsesc succesiv n plexurile vegeta-
tive din vecintatea organelor toracice si abdominale.
I - Iibrele somatomotorii - inerveaz mm. constrictori mijlociu si inIerior al
Iaringelui, mm. vlului palatin si mm. intrinseci ai laringelui.
- Iibrele visceromotorii - sunt Iibre parasimpatice, preganglionare care
ajung la urmtoarele plexuri vegetative:
- plexurile cardiace
l i v. - plexul bronhopulmonar
- plexul celiac
275
O parte din Iibrele nervilor vagi pot Iace.sinaps n ganglionii acestor plexuri
cu Iibrele postganglionare, iar restul Iibrelor pot trece prin plexurile viscerale Ir
sinaps si ajung mpreun cu prima categorie de Iibre prin plexuri periarteriale la
organele respective; aceast ultim categorie de Iibre vor Iace sinaps cu Iibrele
postganglionare n ganglionii rjlexurilor iIatrainuraie (cUm sunt plexurile submucos
Mcissrier si musculaV ~'Aum~'a
!
ch diri peretii tubuludigestiv)!"'
- Iibrele somatosehzitive speciale, gustative ` preiau inIormatii gusta
tive, mpreun cu n. IX din 1/3 posterioar a limbii.
- Iibrele viscerosenzitive - aduc inIormatii interoceptive din teritoriile
viscerale pe cale le inerveaz st de la nivelul baro- si chemoreeeptorilor vasculari:
N. AESOR (XI) ' ,
-j
r

OR - Iibrele somatomotbrii - au origine dubl:
- origine spinala'- la nivelul cornului anterior almaduvisi cervicale 1-5
- origine bulbar - n partea inIerioar a nucleului'ambiguu
0 A - n santul retroolivar, inIerior de n. X.
T - prseste craniul mpreun cu nn. IX si X; ajuns la baza craniului se
mparte n dou ramuri:
- ramura intern se altur n. X,
- ramura extern are traiect lateral, pe Iata intern a mm. sterno-
cleidomastoidian
1 - ramura intern particip la inervatia mm. laringelui, :.
- ramura extern inerveaz mm. trapez si sternocleidomastoidian.
N. HIPOGLOS (XII) '
OR - Iibrele sorhatomotorii - n nucleul motor al n. XII din bulb
0 A - n santul preolivar bulbar sq.-;
'T - iese din craniu prin canalul
I
'hipogl6sului;'de la baza
1
-craniului pni&
rdItcina Limbii, coboar prin spatiul lateroIaringiany ncrucisnd lateral a. carotide`
intern si extern. ~/, ' ~ , * 'i
;
i
!
' i~!
1 - inerveaz mm. intrinseci ai limbita y. -. ' ; ,1
ll
'
FUNTIA REFLEXA A TRUNHIULUI EREBRAL
' ,-,.-nt.~:~;'0t-i;,;. .ir;.:.: . . . .;
Prin prezenta nucleilor echivalenti ai nn. cranieni, n trunchiul cerebral este
posibil la acest nivel nchiddIea' urior reIlexe somatice si vegetative importante.
Vom prezenta succint toate aceste acte'-reIlexe si arcurile lor reIlexe. "
;

l) n bulbul rahidian: -
- deglutitia - timpul bucal - calea aIerent - nn. IX si X si calea eIerent
V, X, XI si XII.
- timpul Iaringian - calea aIerent, nn. IX si X si calea eIerent prin n. X.
- timpul esoIagian - aIerente si eIerente prin n. X. ,,...
276
- reIlexul ds sugere - aIerente prin nn. V si IX si eIerente prin nn. VII, IX si XII.
- reIlexul ide voma - aIerente prin n. X si eIerente prin nn; Ireriici (inerveaz
diaIragma), intercostali- si X. . . * v
- IeIlexe respiratorii - aIerente prin n. X caIeodiice ijaIotlhatiile la ardeii
Iormatiei reticulare de junde, prin Iasciculele reticltlospinale, cpmenzile motorii
suijSI transmise ruoIeilor medulari de'origine ai nn. Irenici si ingsreostali.
;../
A/
reIlexul de tilse - comun cu precedenta. . -$
V - reIlexe baro- si chemoreceptoare - aIerente prin nn. IX si X si eIerente
prin n. X. , -, i--.--" "
- reIlexul-slivar al glandei parotide - aIerente prin nn. VII, IX si X si eIerente
prin n, IX.
2) n punte: .
- reIlexul salivar al glandelor submandibular si sublingual - aIerente prin
nn. VII, IX si X si eIerente prin n. VII.
., r - reIlexul lacrimal - aIerente prin n.
;
V si eIerente prin n. VII.
- reIlexul palpebral (de clipire) - aIerente prin n. V, si eIerente prin n. VI I .
3) n mezenceIal:
- reIlexul pupilar - aIerente prin n. optic si eIerente `primati III.
. GEREBELUL . ' -:, ...t

W -D?.

^ . . . . . ..K
GONFIGURAPE EXTERN. ~iio
!
; ;,.4
erebelul este alctuit dintr-o Iormatiune medial, denumit vermis, si dou
eriiisIeie ceIebeloase (Iig. 13.11; Iig. 1 3. ! 2). n ansamblu, cerebelului i se descriu
trei Iete, superioar si inIerioar, desprtite-printr-un sant circumIerential, si una
anterioar. ~ - ,-
Fata superioar este desprtit prin' cortul cerebelului (prelungire a durei
mater) de lobii occipitali ai- emisIerelor cerebrale. Fata inIerioar este asezat n
Iosele cerebeloase ale osului occipital, Fata anterioar este desprtit prin cavitatea
ve'ntricululuHV si It
;
posterioar a trunchiului cerebral; ntre acestea
:
se' ntind
cele trei perechi de pedunculi cerebelosi; superiori, mijlocii si inIeriori.'
SupraIata eetebelului prezint o serie de saIituri si Iisuri care particip la
mprtirea cerebelului n lobi, lobuli si Iolii.

- .
- substant 'cenusie este asezat att l'a supraIat`'unde Iormeaz sIeiIlartii
cerebeloas, ct si la interior, unde Ibrrriez nucleii cerebelosi.
;:
`-'```ubstIhla'alb-`tt'dispu`-'siiT' `coarta`cerebelos spre care trimite
prelungiri 'subtiri.
r;

!
'
:
."~"
K :
, - ' . , ,
&
: . ( .
277
:
-
::
U.rj. R?
1
- -.u' -j;
STRUTURA EREBELULUI
b`niL J i`::TO ~ .'j lr- J Lirj i ., .' , .'T!'.: . ..
W .
- eetielul e'ste'IoImat diii substaht cenusie si alb: '
Fig. 13.11. onIiguratia extern a cerebelului.
/. vermis, 2. emisfera cerebeloas, 3. fata
superioar, 4. fata inferioar.

;

Fig. 13.12. Fata anterioar a cerebelului.
/. vermis, 2. pedunculii cerebeloi.
Scoar(a cerebeloas este Iormat' dBh trei straturi celulare,
;
cu-'Structur si
Iunctii diIerite: de la supraIat spre proIunzime aceste straturi sunt:
:

- stratul molecular
- stratul intermediar sau al celulelor Purkinje
- stratul granular.
Din punct de vedere Iunctional, straturile molecular si granular sunt recep-
toare, n sensul c primesc toate aIerentele cerebelului, pentru a le trimite apoi prin
prelungirile lor axonale celulelor din stratul intermediar, celulele Purkinje. Axonii
acestor celule prsesc scoarta cerebeloas si ajung la nucleii cerebelosi, constituind
astIel singura legtur anatomic si Iunctional dintre scoart si nucleii cerebelului;
eIectul celulelor Purkinje pe nucleii cerebelosi este inhibitor.
Nucleii cerebelului - sunt n numr de patru perechi, care dinspre median
spre lateral sunt: ;
- nucleul Iastigial - este asezat la nivelul vermisului si apartine arhicerebelului
- nucleul globos - lateral de precedentul
- nucleii emboliIormi - asezati n deschiderea medial a nucleului dintat.
Nucleii globos si emboliIormi apartin paleocerebe.lului. `
- nucleul dintat este cel mai mare, Iiind asezat.n cenji'ul emisIerei
cerebeloase si apartine neocerebelului. ..
I
' . - ' , ;
Substan(a alb, sau centrul alb al emisIerei cerebelpase, este Iormat din
Iibre aIerente si eIerente, care sosesc sau prsesc scoarta cerebeloas, la care se
adaug Iibrele de asociatie dintre cele dou emisIere cerebeloase. . -. ,. ..
ONEXIUNILE SI FUNTIILE EREBELULUI
Din punct de vedere Iilogenetic si Iunctional, cerebelul este Iormat din trei prti:
arhicerebelul, paleocerebelul si neocerebeluj, onexiunile acestora; aIerente si eIerente,
alctuiesc trei pircuite. cerebeloase, care prezint ci anatomigg si Iunctii diIerentiate:
1) - circuitul vestibulo-arhicerebelos ,, , ,, , ..i,
1(;
,. ,
- aIerente - Iibrele vestibulo`cerebeloas.e,` originensnucleii yestibulari ai
trunchiului cerebral si care sosesc la cerebel prin pedunculii cerebelosi inIeriori.
278

-, ,- eIerente - Iibrele cerebelovestibulare, care prin pcdunculii cerebelosi
superiori si inIeriori ajung la nucleii vestibulari. De la nivelul acestor nuclei pornesc
apoi,Iibre;nervoae la nucleii motori ai nervilor oculomotori si la coamele anterioare
ale mduvei, prin Iasciculele vestibulospinale.
Prin acest circuit cerebelul intervine n mentinerea echilibrului si coordonarea
miscrilor globilor oculari.
2) - circuitul spino-paleo-cerebelos
- aIerente:
- Iasciculul spinocerebelos direct - ajunge la cerebel prin pedunculii
cerebelosi inIeriori;
- Iasciculul spinocerebelos ncrucisat - ajunge la cerebel prin pedunculii
cerebelosi superiori;
- Iibre tectocerebeloase - cu origine n tuberculii cvadrigemeni, care
traverseaz pedunculii cerebelosi superiori pn la cerebel;
- Iibre olivocerebeloase,- cu origine n nucleii olivari bulbari si care prin
pedunculii cerebelosi inIeriori ajung la cerebel;
- colaterale ale cilor sensibilittii exterceptive si proprioceptive constiente.
- eIerente:
- Iibre cerebelorubrice, care traverseaz pedunculii cerebelosi superiori,
se ncruciseaz pe linia median si
(
ajung la nucleul rosu din mezcnccIal, do la
acest'nivel pleac apoi Iasciculul rubrospinal, ctre mduva spinrii;
- Iibre cerebeloreticulare, care prin pedunculii cerebelosi superiori ti
inIeriori ajung la nucleii Iormatiei reticulate (lateral si paramedian), de unde pornesc
apoi Iasciculele reticulospinale spre mduva spinrii.
Prin inIormatiile proprioceptive pe care le primeste, cerebelul elaboreaz n
cadrul acestui circuit rspunsuri care, proiectate motoneuronilor medulari, permit
ajustarea tonusului muscular la necesittile posturii si elaborarea miscrilor
elementare ale corpului. ' 3. circuitul cortico-neocerebelos
- aIerente - Iibrele cortico-ponto-cerebeloase; acestea pot Ii disociate n Ii
bre corticopontine, cu origine n ariile neocortexulili si care Iac sinaps n nucleii
poritirii cu Iibrele pontocerebeloase, care dup ce traverseaz pedunculii cerebelosi
mijlocii ajung la cerebel.
' - eIerente - Iibrele dento-talamice, cu originea n nucleii dintati si care, dup
ce traverseaz pedunculii cerebelosi superiori se ncruciseaz pe linia median si
ajung la nucleii extrapiramidali ai talamusului. Mai departe are loc proiectia axonilor
acestor nuclei spre ariile motorii corticale 4 si 6, astIel nct este nchis circuitul
cortico-ponto-cerebelo-talamo-cortical. Prin acest circuit cerebelul intervine n
controlul miscrilor complexe, mai ales ale prtilor distale ale membrelor.
DIENCEFALUL
*DicnceIalul mpreun-ou emis Ierele, ocup cea mai mare parte a cutiei
craniene, cu exceptia Iosei cerebrale posterioare n care se gsesc trunchiul cere-
bral, s cerebelul.ijortul cerebelului, asezat ntre cerebel si lobii occipitali ai
279
emisIerelor cerebrale; prezinte o margine `anterioar concav care delimiteaz cu
pnrteii posterioar a corpului sIehoidului un OriIiciu, dehurIiit'incizura tehtbiil;
acest oriIiciu este traversat de pedunculii cerebrali, care constituie asteT`smguTa
IcgrtUua ilinliv mtvcnceIal si dienccIal. " ' ' ' '
;

GONI KiURATIA EXTERN A DIENEFALULUI
;

Dieneelaliil arc o Iorm complex, neregulat, astIel nct descrierea
Bipedului extcru este diIicil. u exceptia Ietei inIerioare a hipotalamusului,
eirc ponte Ii observatii In ba/.a cnccIalului, restul Ietelor dienceIalului sunt proIunde
,i Hcnpente de emisIerele cerebrale. Medial si pe toat ntinderea diericeIalului, Se
delimitcn/.! cavitatea ventriculului III cerebral. 'Acesta comunic inIerior prin
apeductul cerebral Sylvius cu ventriculul IV, iar superior prin dou oriIici
interventricularc, cu cc'i doi vcntriculi laterali, din baza emisIerelor cerebrale.
Anatomic si Iunctional, dienceIahil este mprtit n urmtoarele prti: '
J

1) - talamusul - este o mas ovoidal de substant cenusie, cu axul lung
dispus antcro-posterior. Prezint patru Iete si dou extremitti:
- Iata median - este desprtit prin santul hipotalamic de Iat superioar a
hipotalamusului, mpreun cu care particip la Iormarea peretelui lateral &
ventriculului III.
- Iata superioar - Iormeaz peretele inIerior al ventriculului lateral.
- Iata lateral - este nconjurat de substanta alb a emiseIerei cerebrale
(capsula intern) si este desprtit de aceasta prin nucleii bazali ai emisIerei
cerebrale. ,
- Iata inIerioar corespunde anterior hipotalamusului si posterior sub-
talamusului.
- extremitatea anterioar - se numeste tubercul talamic si este mai apropiat
de linia median.
- extremitatea posterioar- sau pulvinar. t
2) - hlpotalumusul - are Iorma unei plnii cu baza mare orientat superior.
Prc/intA douIl Iete, superioar si inIerioar.
l'ntn inIerioar - este vizibil la baza enceIalului, ntre chiasma optic (an
terior) $i Iosa jnterpeduncular (posterior). Partea central a acestei Iete este
prncinincntIt si se numeste luber cinereum,&a se continu inIerior cu .tija pituitar
pitii care hipotalamusul este ,legat de hipoIiz. HipoIiza este asezat n Iosa
lupoli/.ur a seii turcesti sIenoidale.
;

Posterior de tuhpr cinereumse gsesc dou Iormatiuni sIerice, denumite corpii
mimiilari.
- Iata superioar - particip la delimitarea cavittii ventriculului III, pn la
nivelul santului hipotalamic.
3) - metatalamusul - este Iormat din cei doi corpi geniculati, medial si
lateral, asezati postero-lateral de pulvinarul talamic.
4) - epitalamusul - este Iormat din epiIiz`siitrigonul habenular,'-asezate
posterior de talamus. ..-.~.,. : , j ; , . . , i~
5) - subtalamusul-Teprezinto zon de trecere ntre mezenceIal si dienceIal.,
280
-oqui
1) - talamusul - este un centru senzitiv complex, mprtit n trei grupuri
n`cjleare: anterior,.medialsi lateral. ,, ,,,,
;

. .,,,
I
Grupul nuclear lateral este cel mai .complex; el include si cei dpi corpi genicu-
lp medial si lateral.
Functiile talamusului pot Ii sistematizate astIel:
- Iunctia de releu - sau statie obligatorie pentru toate cile senzitivo-sen-
zoriale, cu exceptia cii olIactive. ile exteroceptiv si prbprioceptiv constient
Iac sinaps cu neuronul al
!
III-lea n nucleii grupului lateral. alea interoccptiv,
polisinaptic, poate prezenta si releu hipotalamic, dup care sinapsa cu ultimul neu
ron are loc tot n nucleii grupului lateral talamic. alea optic prezint neuronul III n
corpul geniculat lateral, iar calea.acustic vestibular n corpul geniculat mediul.
. i Iunctia.de asociatie, de coordonare senzitivo-motorie, devine secundarii,
Iiind preluat de emisIerele cerebrale.
- mentinerea tonusului cortical - prin Iormatia reticulat, care ajunge pilnil
la acest nivel.
2) - hipotalamusul - este Iormat din numerosi nuclei dintre care unii privim A
capacitatea de neurosecretie: sinteza, transportul si eliberarea de ncurohormoni
Hipotalamusul este mprtit n trei regiuni nucleare:
- regiunea supraoptic - Iormat din numerosi nuclei, dintre care nolAni
nucleii supraoptic (secret vasopresin) si paraventricular (secret oxitocin).
, - regiunea tuberal - Iormat din- nuclei la nivelul crora are loc secretia de
Iactori activatori sau inhibitori ai secretiilor hormonale adenohipoIizare.
regiunea mamilar - Iormata din nucleii mamilari. Hipotalamusul prezint
conexiuni complexe, care pot Ii sistematizate astIel:
- aIerente - de la cortexul cerebral, nucleii bazali, talamus, cerebel, retin si
Iormatia reticulat.
- eIerente pot Ii:

nervoase corespunztoare aIerentelor
endocrine hipotalamo-hippIizare. ,.
Acestea $n urma sunt prezentate de dou sisteme` cu morIologie si Iunctii
diIerite! "' '"i -. ~ ' - "" " - - ' "
l tractul supraoptico-hipoIizareste Iormat din axonii neuronilor diri nucleii
l snprabptic, si paraventricular. Acest tract strbate tija pituitar cu care ajunge la
; neurohipoIiz, unde sunt depozitati cei doi hormoni, vasopresina si oxitocin. I-
- sistemul port hipptalamo-hipoIizar (descris n 1931 de Gr. T. Popa si Unn
IjFielding) Iormat din vene care parcurg tija,pituitar si care, ncep la nivelul
|hipotalamusului prin capilare si sIrsesc la nivelul adenohipoIizei tot prin capilare;
'acest sistem venos port transporta Iactorii activatori ,si inhi6itori, secretati de nucleii
nipollaniusului, care ajunsi la "nivelul sdenobipoIizei moduleaz/n Iunctie''de
neresitti, Secretia endocrin a acestora/''' `" *
* ' a urrnare conexiuiuTor pe' care
:
le realizeaz hipotalamusul, Iunctiile
Acestuia pot Ii sistematizate astIel: -
! I rI neiiro'secretia -*- prin care. hipotalamusul intervine n controlul direct al secrepei
a nohipoIizei si indirect n secretia tuturor glandelor endocrine` din .organism.
281
- controlul activittii sistemului! nervos autonom; partea interioar a hipo-
talamusului este Iormat din nuclei cu Iunctie parasimpatic, iar partea posterioar
din nudei cu Iunctie `simpatic.
;
': ; *
- termoreglare - hipotalamusul anterior este termolitic (vasodilatatie, sudo-
ratie), iar hipotalamusul posterior este termogenetic (vasbconstrictie, stimularea
metabolismului intermediar, tremor).
- reglarea metabolismelqr intermediare;
t

- reglarea metabolismuluj energetic;
:II
,
reglarea importului
de Alimente si ap; centrii Ioamei, si setei au localizare
hipotalamic; 'v '
:

- controlul periodicittii-sau ritmului somn-veghe; ' f
coordonarea unor acte de comportament (alimentar, sexual, de
conservare);
- coordonarea Iunctiei sexuale prin controlul garnetogdnezei, ciclurilor
periodice si apetitului sexual. ,
f * ' . . ^ jf jf j| - f
EMISFfcELE
CEREBRALE
EmisIerele cerebrale sunt dou Iormatiuni ovbidale cu axul lung'dispus antero-
posterior, desprtite incomplet prin Iisura interemisIeric,'n care ptrunde o'
prelungire a durei mater cerebrale denumit coasa creierului. EmisIerele cerebrale j
sunt unite prin Iormatiuni comisurale.
ONFIGURATIA EXTERN A EMISFERELOR
EREBRALE
Fiecare emisIer cerebral prezint trei Iete (superolaterala,.medial sil
inIerioar), trei poli ( anterior-Irontal, mijlociu-temporal si posterior-occipital) sjj
trei margini. - . .,- , ,
- Iata supero-lateral (Iig. 13'.13) - prezint trei santuri adnci:, lateral, i
trai si parietooccipital, care delimiteaz patru lobi: Irontal, parietal, occipital si temp
ral. n adncimea santului lateral se gseste al'V-lea lob al Ietei supero-lateralej
numit lobul insulei. Bobii prezint de asemenea santuri mai putin adnci, ca
delimiteaz ntre ele circumvolutiile sau girii emisIerelor cerebrale. Dintre acesti
retinem, la nivelul lobului Irontal., girii Irontali si girul precentral, la nivelul lobu'
parietal, girul postcentral si la nivelul lobului temporal, girii, ternporali.
- Iata medial (Iig. 13.14) prezint n partea inIerioar cea mai m
Iormatiune comisural a emisIerelor cerebrale, corpul calo& Acesta este nconji
de santul corpului calos, girusul-cingular si santul tcingular. Fataanedial a lobul!
occipital prezint santul calcarin. a
282
`' ' `
sb
'


Fig. 13.13. Fata superolateral a emisIerei cere-
? . brale. /. .ant central, 2.
ant lateral, 3. girprecentral, 4.girppstce.ntral,
5. girifrontali, 6. giri temporali, r giri parietali,
8. giri occipitali.
Fig. 13.14'. Fata median a emisIerei cerebrale.
/. corpul calos, 2. antul corpului ca/os, 3. anful
cinguli, 4. antul perpendicular intern, 5. anlul
calcarin, 6.fornix, . fiipotalamux, 8. talamus,
9. ine:encefat, 10. puntea, 11. bulbul rahidian,
12. cerebelul.
- Iata inIerioar (Iig. 13.15)-este mprtit de santul lateral n dou prti:
'(" anterioar - care reprezint Iata .orbital a lobului Irontal; n partea
medial se gseste santul olIactiv, n care sunt asezate bulbul si tractul olIactiv si
lateral girii orbitali.
- posterioar - temporooccipi- 1
tal, traversat de o serie de santuri
anteroposterioare care delimiteaz giri. pintre
I

acestia, cel mai medial este girul
Darahipocampic.
STRUTURA EMISFERELOR
EREBRALE
EmisIerele cerebrale sunt Iormate In
substant cenusie si alb (Iig. 13. 16). 1)
substanta cenuie - este di-, us ta,
supraIata emisIerelor cerebrale i nde
Iormeaz scoarta cerebral sau cor-i :xul, si
Ja baza lor unde Iormeaz nucleu`, azali sau
corpii striati.
r
- scoarta cerebral din punct ds`; -.
, dere, Iilogenetic si Iunctional este de
- neocortex - Iormat din. sase
rturi celulare;
:

283

mi)
l
'F`g. 13.15. Fata inIerioar a emisIerelor
' cerebrale.
.k.fan olfactiv, -2. -giri orbitali, 3. girpara-
hipocampic.
- arhicortexY- Iormat din 1-3 straturi
celulare si reprezentnd doar 1/10 din
supraIata total a cortexului.
Neocortexul "esje IoImat din sase
straturi care de la supraIat spre pro Iun-
zirnesunt: . , V*
- s
t
r
a
t
"

s
u
p
erIicial (molecular)
- strat granular ..extern
strat piramidal extern
- strat granular intern
- strat piramidal intern
- strat IuziIorm sau multiIorm.
Din punct de vedere Iunctional
straturile granulare sunt receptoare, senzitive, iar cele piramidale sunt eIectorii sau
motorii, n stratul piramidal intern se gsesc celulele piramidale Betz ale cror
axoni Iormeaz Iibrele cortico-spinale si
corticonucleare ale cii piramidale, n
Iunctie de predominanta unora dintre
aceste straturi, receptoare sau motorii,
neocortexul poate Ii heterotipic
agranular (caracteristic ariilor motorii)
sau heterotipic granular (caracteristic ariilor senzitive).
Arhicortexul are o structur rudimentar, cu trei straturi, care pot Ii individuali
zate sau slab diIerentiate si apartine Iunctional sistemului limbic: structuri asezate :
jurul corpului calos, cu rol de integrare a inIormatiilor olIactive, Viscerale,' somatice
i

- nuclcii ba:ali sau corpii striati - sunt mase nucleare mari situate n baz
emisIerei cerebrale denumite nucleul caudat si nucleul lenticular.
Nucleul caudat descrie un arc concav inIerior n jurul talamusului, de cai
este desprtit printr-o Iormatiune de substant alb denumit capsula intern; ar
Iorma unei virgule si i se descriu un cap, orientat anterior, corp si coad.
Nucleul lenticular csteasezat lateral de talamus si sub corpul nucleului cauda*
tiiiul desprtit de acestia prin capsula intern; are Iorma unei pirarriide triunghiula-
cu v.tu inIerioar si este ntprtit printr-o Iarna de substant alb ntr-o parte exte
:
n
denumit putamcn.si unaTOterrj, denumit globus palidus. Din punct de vede:
lilogcnetic si Iunctional corpul striat este mprtit n neostriat '(nucleul' caudat
putamen) si paleostriat (globus palidus). ''"
onexiunile corpului striat sunt complete -(cu
1
cortexul cerebral, talamus
substanta neagr, nucleul`rosu, oliva bulbar).
Ncostriatul, prin conexiunile n dublu seItspe care le ntretine cu ubstar
neagr, Iormeaz un circuit nchis prin care are loc transportul de dopamhl dinsj
substanta neagr spre neostriat; alterarea acestui circuit determin"apari'
tulburrilor motorii ntlnite n boala Parkinson-. "
I ;
-
Paleostriatul este principalul centru subcortical de origine al cilor extrpkamid
284

Fig. 13.16. Sectiune transversal prin emisIerele
cerebrale.
/. cortex cerebral, 2. ventricul lateral. 3. capul
nucleului caudat, 4. nucleul lenticular, 5. talamus.
6. ventriculul UI, 7. lobul insulei.

o
,. 2) - substanta alb a emisferelor cerebrale .`v , - Fibrele substantei
albe a emisIerelor cerebrale, s.untjistematizate n trei grupuri:
&
j - Iibre cprnisurale
care leag ntre, .ele cele dou jsmisIere cerebrale si care sunt organizate ri patru
Iormatiuni comisurale: . . . . , , .
- cprpul ,calps - cea mai mare comisur a emisIerelor, este vizibil pe Iata
mecjial, Iiind Iormait dintr-un genunchi (anterior), corp si splenius (posterior);
- Iornixul - este dispus sub corpul calos si are Iorma unui cleste, cu un
corp intermediar care se biIurc anterior n dou co`unine si posterior n doi stlpi;
- comisura alb anterioar;.
-comisura alb posterioar;
- Iibre de asociatie - care unesc ariile corticale ale aceleiasi emisIere cerebrale;
dup cum unesc arii corticale vecine sau mai ndeprtate, aceste Iibre pot Ii lungi
(Iasciculele longitudinale)' sau scurte'; '
' - Iibre de proiectie - care' sosesc sau prsesc cortexul cerebral. Toate aceste
Iibre Iormeaz n centrul emisIerei cerebrale coroana radiat din care se izoleaz
inIerior cpsul
:
aib intern. Aceasta 'este cuprins ntre talamiis '(medial), nucleul
caudal (superior) si nucleul lenticular (lateral):
PRINIPALELE LO ALIZRI ORTI ALE
n urma observatiilor anatomice si experimentale s-a ajuns la delimitarea, pe
supraIata emisIerelor cerebrale, a unor arii corticale cu Iunctii precise; acestea
prezint cito- si mieloarhitectonieay' caracteristice Iunctiilor senzitivo-senzoriale,
motorii de asociatie si vegetative. Numerotarea acestor arii corespunde clasiIicrii
realizatS;de*rOdmann'(pestei45 de arii corticale)-. ; *~
;;.,-.'/,' .. ' ' , , . l l . :\.:spr "IO,- i ' J I t - '
', ;.!' ARIILE:DE PROIEGpHEiSENZITiyOSENZORIALE
I'. . ' iU O: .U .' i* U . . . U , ..' . J.r.'.- ~ - . f- '. "
Proiectia cilor sensibilittii (exteroceptiv si proprioceptiv constient) si
enzoriale (vizual, acustic, olIactiv) are loc n cel putin dou categorii de arii corticale:
- aria primar - n care are loc proiectia punctcu punct a supraIetei receptoare
-i corpului si n care realizeaz integrarea primar a inIormatiei;
,h-~ aria secundar .maiputin ntins si nicareinIormatiei primare i se adaug
aractere .particulare conIorme cu experienta anterioar (denumit si arie psihic
atorit implicatiilor psihice rezultate prin traducerea inIormatiei, n urma analizei
reiajezUltjparacterul de plcut sau neplcut);
- aria suplimentar sau a IlI-a arie de proiectie (gnozic) - ntlnit la unii
nalizatpjssi cu diIerentele individuale cele mai mari, din punctul de vedere al
:;itinderii si complexittii; la nivelul acestei arii are loc analiza Iin a inIormatiei
ire este comparat cu inIormatia de acelasi tip, actuale sau anterioare, astIel nct
vljse,pqat
1
gtabilii asemnrile si deosebirile dintre acestea. 'T Dezvoltarea mai
mare a ariilor secundare si suplimentare la om, cu diIerentieri
:ljvi((iia.leimarc,ante, conIer acestuia capacitatea unei analize mai Iine a inIormatiilor.
Uj)))
285
1) - ariile somestezice - n care are loc proiectia cilor sensibilittii extero-
ceptive si proprioceptive constiente;
-aria primar-este localizat n girul postcentral(cmpTarile'3, l, 2). La
acest nivel are loc proiectia punct cu punct a supraIetei corpului n cadrul uriei'
supraIete care, prin extensie"are
c
Iorma unei siluete cu capulinIerior si bine
reprezentat, mna de asemenea bine reprezentat n partea mijlocie, iar trunchiul
si membrul inIerior slab reprezentate, comparabil cu dimensiunile lor reale`n
partea superioar a girului postcentral (homunculus senzitiv):
- aria secundar - situat de-a lungul buzei superioare a santului lateral;
- aria suplimentar - se suprapune ariei motorii suplimentare, de pe Iata
medial a emisIerei cerebrale; ,,

2) - ariile vizuale - aria primar (cmpul 17), aria,secundar (cmpul l 8J si
suplimentar (cmpul 19); se gsesc pe Iata medial a lobului occipital, n jurul
scizurii calcarine; .. .,..,,.., ..
3) - ariile auditive - aria primar (cmpul 41), aria secundar (cmpul, 42),.
aria suplimentar (cmpul 22) si girul temporal superior; ,. . ,,
4) aria vestibular - nu are o localizare precis; unii o localizeaz n girul
temporal superior, n jurul ariilor auditive, iar altii n cmpul 2 din lobul parietal;
5) - aria gustativ - cmpul 43 din partea inIerioar a girului postcentral;
6) aria olIactiv - cmpul 28 de pe Iata medial a lobului Irontal.
ARIIbE MOTORII ',;::
1) - aria motorie primar -`corespunde cmpului 4 din girul precentral. La
acest nivel are loc reprezentarea corpului n cadrul unei supraIete care corespunde
unei siluete asemntoare ariei somestezice primare (homunculus motor);
2) - aria motorie secundar se suprapune ariei somestezice secundare;
3) - aria motorie suplimentar este localizat pe Iata medial a lobului Irontal.
ARIILE DE ASOCIAIE ;
n jurul ariilor senzitivo-senzoriale si motorii, avnd o dispozitie strategic, se
gsesc ariile de asociatie; acestea determin activitti psihomotorii
;
si psihosenzitiVe
prin integrarea Iunctional a ariilor motorii cu cele senzitive.
Structural, acest lucru presupune existenta Iibrelor de asociatie lungi si scurte`
intra- si interemisIerice.
Ariile de asociatie pot coordona acte senzitive sau motorii' bare au' Iost nvtate
n timpul vietii:
- arii de asociatie senzitive: ' .ocr;*. . . -n
- centrul ntelegerii cuvintelor vorbit
:
este localizat?n'-'cadrul ariilor'
auditive din girul temporal superior;
;

- centrul ntelegerii cuvintelor scrise - esIelocalizat n cadrul ariilor vizuale.'
286

1
'Lezarea acestor centri duce la surditate verbal`-respectiv cecitate verbal, n
care individul aude si vede normal dar nu mai-ntelege cuvintele vorbite si scrisul,
desi anterior;ayea aceste cunostinte, -arii de asociatie motorii:
- centrul motor al vorbirii;
; centrul motor al scrisului; ambii centri se gsesc n,;girul Irontal inIerior,
acolo unde sunt repartizate,capul si mna n cadrul homunculusului motor. De
remarcataeste Iaptul c acesti centri se gsesc numai pe emisIera dominant (dreapta
la stngaci); Lezarea acestor centri determin aIazie (nu poate vorbi desi aparatul
Ionator este integru), respectiv agraIie (nu poate scrie desi mobilitatea nu este aIectat).
'' -. . ARII VEGETATIVE
:;
Ariile vegetative, desi incomplet cunoscute, au putut Ii localizate la nivelul
Ietelor supero-lateral si inIerioar a lobului Irontal (girii orbitali), lobul insulei si
girului parahipbcampic. Aceste localizri Iormeaz asa-numitul creier visceral,
aIlat n conexiune cu talamusul, hipotalamusul si sistemul limbic.
-. . . . s/ W>: W>W
MENINGELE. EREBRALE
Meningele cerebrale au aceeasi structur ca si cele spinale, existnd si
particularitti proprii.
Dura mater - este Iormat din dou straturi, intern si extern. ele dou
straturi ader intim n cea mai mare parte a durei mater, cu exceptia unor spatii prin
care circul sngele venos, denumite sinusurile durei mater. .,. . ';. De
;

asemenea, dura mater trimite o serie de prelungiri ntre segmente ale enceIalului,
avnd rol de septuri desprtitoare:
*" coasa creierului este un sept sagital care ptrunde ntre cele dou emisIere
cerebrale, pn la Iata superioar a corpului calos;
- cortul cerebelului - este o prelungire orizontal, care ptrunde ntre Iata
superioar a cerebelului si lobii occipitali ai emisIerelor cerebrale.
~ coasa cerebelului este un sept sagital, asezat ntre cele dou emisIere
cerebeloase.
f
. Arahnoida - este o membran subtire, avascular, care trece ca o punte
peste santurile de pe supraIata enceIalului. La baza creierului, ntre arahnoid si
pia mater se delimiteaz spatii, denumite, cisterne subarahnoidiene care, ca si restul
,spatiului subarahnoidian, contin LR.
Pia mater - este o membran subtire,'care ptrunde Ia toate santurile de pe
| supraIata enceIalului; pe Iata ei extern-se aIl vadele sanguine. La nivelul spatiilor
l ventriculare (ventriciilii laterali I si II, HI si IV), pia mater Iuzioneaz cu plexurile
venose si Iormeaz plexurile coroide, care secret LR.
287
;~iu - Ventriculii cerebrali sunt patru
eajvitti asezate n .interiorul substantei
nervoase a enceIalului si care au Iost
notati de sus n jos astIel (Iig. 13.17):'
- v
e
n
t
r
i
c
u
lii I si II se gsesc n
interiorul emisIerelor cerebrale
- ventriculul III - se gseste la
nivelul dienceIalului
- ventriculul IV - se gseste ntre
Iataposterioar a trunchiului cerebral:
..si cerebel.
Ventriculii laterali comunic inIerior
prin cte un oriIiciu interventricular -cu
ventriculul III, iar acesta comunic prin
apeductul cerebral cu ventriculul IV.
Ventriculul IV se'ontinu apoi inIerior ciicanalul ependimar al mduvei spinrii.
Acest sistem ventricular, n care se gsest,e,LR, prezint trei comunicri cu spatiul,
subarahnoidian al meningelor spinale si cerebrale, reprezentate de trei oriIicii situ-`
ate pe peretele posterior al ventriculului IV. n acest mod, LR poate trece din`
ventriculii cerebrali, unde este secretat de plexurile coroide, n spatiul subarahnoidiai.
FIZIOLOGIA EMISFERELOR EREBRALE
Filogenetic si structural scoarta cerebral cuprinde dou teritorii deosebite:
- arhicortcxul - cu o structur rudimentar la om, dar bine reprezentat la
celelalte mamiIere, intr n constitutia sistemului limbic sau rinenceIaltilui: La nivelul
lui au loc procese psihice cmotionale,
!
comportamentale si de membrare-nvtare'.'
ncocorlcxiil lilogehetic de dat mai recent, bine dezvoltat la primate si cu
1
dir/.voltnrr maximii la om, reprezint sediul proceselor psihice superioare: memoria,
iiivIttarca, (.'j'mdiica abstracta, creatia. .. . -
Studiul proceselor Ii/.iologice care stau,la baza activittii psihice` cerebrale
' itgmtivc, volitive si aIective a Iost instituit de I.P. Pavlov; aces,ta demonstreaz, cj
.u tivitulcaeimsleieloi cerebrale este reIlex si c la baza tuturor Iunctiilor corticale
M i-tIic icllIxul conditionat. ,
y
,,
AV//OI// conditionat - semniIic rspunsul la un excitant, initial indiIerent
r i, lunii iui), dup ce acesta s-a suprapus periodic peste un sistem neconditionat
( In un, dniciv), care determin n mod natural un rspuns nnscut.
l'cnti u l'inalixrca unui reIlex conditionat sunt necesare urmtoareIetonditii:
asocierea excitantului indiIerent cu excitantul neconditionat;
1
'
J

- procesiunea excitantului indiIerent Iat de cel neconditionat;
- coincidenta sau presupunerea celor doi excitanti;
- repetitia celor doi excitanti asociati; "~s ~
- izolarea subiectului astIel nct acesta s Iie privat de alti excitantrexterni;-*'
- dominatia acelei conditii Iiziologice Iavorabile reIlexului pe care l urmnm,
(de exemplu Ioamea, cnd urmnm crearea unui reIlex conditionat .digestiv)`
t
,
288


Flg. 13.17. Ventriculii cerebrali.
/ ventriculul lai f ral, 2. ventriculul III, 3. apeductul
cerebral, 4. ventriculul IJ.
Fiziologic, mecanismul de Iormare a reIlexului conditionat poate Ii nteles prin
capacitatea nevraxului de a proiecta cortical orice inIormatie extern sau intern,
la niveluri restrnse'din cadIuPariilor corticale corespunztoare stimulilor, unde se
Iomieaz, astIel, IocarIi de excitatie. Focarul excitantului neconditionat este dominant
(Je ekemplu Ioamea) si prin extindere el poate atrage excitatia din Iocarul stimulului
indiIerent. Repetarea acestor stimuli asociati determin Iormarea unei ci preIerentiale
ntre cele dou Iocare, astIel nct dup uri timp aplicarea stimulului indiIerent (de
exemplu lumina) poate ea singur s declanseze reIlexul digestiv salivator.
Faptul c asocierea celor doi stimuli are loc la nivelul cortexului cerebral, care
reprezint astIel substratul anatomic al reIlexului conditionat, poate Ii demonstrat
prin Iaptul c un animal decorticalizat nu mai poate realiza reIlexe conditionate,
pstrnd doar capacitatea de a rspunde prin reIlexe neconditionate care se nchid
la nivelul etajelorinIerioare, subcorticale. .miay,-.. .'. . '
PROCESE CORTICAfcEiEP1NPAMENTALE :
. .U.!'' l' i.'IKI ..-.'Tb; .".' "" ''
I
.!J'.t}-.:lV
.. Activitatea'cortexului cerebral se caracterizeaz printr-o succesiune dinamic
a dou procese Iiziologice Iundamentale, excitatia si inhibitia.
Excita(ia este procesul activ al centrilor nervosi, prin care acestia sunt capabili
s determine o intensiIicare a Iunctiilor organelor eIectoare.
Inhibi(ia este tot un proces activ, care se traduce printr-o diminuare a Iunctiilor
organelor eIectoare. Se remarc astIel c, n ambele procese, activitatea centrilor
nervosi nu nceteaz, numai c sensul actiunii acestora asupra organelor eIectorii
este inversat:
n urma experientelor eIectuate; Pavlov consider c, dup cum agentul de-
terminant actioneaz din interiorul sau din aIara Iocarului de excitatie, inhibitia,
poate Ii de dou tipuri:
1) Inhibitie conditionat (intern) - este caracteristic cortexului cerebral si,
n Iunctie de mecanismul de producere, poate It: ,,'
, - inhibitia de stingere - apare prin lipsa asocierii, celor doi,excitanti ce
'stau la baza reIlexului conditionat; , .~, ,
inhibitia de diIerentiere - apare prin asocierea excitantului neconditionat
(hrana), unui excitant indiIerent (lumin, sunet), ntotdeauna acelasi si bine reprezentat.
- inhibitia de ntrziere - apare prin prelungirea timpului dintre aplicarea
excitantului indiIerent si cel neconditionat; ~ , .
- inhibitia suplimentar - apare atunci cnd sunt aplicati excitanti repetati
sau puternici si traduce capacitatea de protectie a cortexului Iat de actiuIlea acestora.
` 2) Inhibitia neconditionat (extern) ieste-comun cortexului cerebral si
lelorlalti centri subcorticali. Inhibitia neconditionat apare printr-un proces de
inductie negativ determinat de un stimul necunoscut, suplimentar, aplicat n timpul
paborrii reIlexului conditionat. .
tre'cele
:
'doua procese-Iundamentale ale cortexului cerebral au loc n
aSneritT`homerie de iradiere si inductie reciproc care permit adaptarea reIlex a
activittii acestuia la conditiile, mereu schimbtoare, oIerite de mediul nconjurtor.
19 Anatomia si Iiziologia omului cd. 116 28 9
FIZIOLOGIA FORMAIEI RETICULATE
Formatia re.ticulat este. Iormat din mase nucleare multiple ,si Iibre nervoase`
ntinse de ta nivelul bulbului pn la nivelul hipotalamusului. Formatia reticulaj,
primeste inIormatii motorii`, senzitive si vegetative, pe care, le prelucreaz, astIej
nct acestea si pierd caracterul speciIic si se transIorma n inIormatie generat!
diIuz. Aceasta are dou posibilitti de proiectie:
- ascendent - prin sistemul Iibrelor reticulate activatoare, ascendente sir
Sistemului Reticulat Activator'Ascendent (SRAA), care se distribuie diIuz 's;
simetric pe cele dou emisIere cerebrale. Aceste eIerente ascendente detin rolu
esential n determinarea strii de veghe si n somn;
- descendent 'printr-un sistem reticulat descendent inhibitor, cu rol esentia
n controlul tonusului muscular, posturii si Iunctiei reIlexe a mdiivei spinrii.
Starea de veghe este starea Iunctional a cortexului cerebral, prin care acesta
este capabil s receptioneze stimulii speciIici, senzitivo-senzoriali, s rspund
reIlex si voluntar la solicitrile externe si s intervin n mecanismele de integrare
n legtur cu emotia, motivatia si vointav

;
Starea de veghe este ntretinut de activitatea SRAA care, prin inIormatiile
t
pe care le proiecteaz ascendent, determin tonusul cortical;~necesar instalrii acesteia. !
Somnul este un proces activ care se`prezint sub dou stri alternative;
succedate periodic: - : ' , .* '
- somnul de baz sau somnul superIicialocup 70-80 din durata somnului
total si se caracterizeaz prin pstrarea tonusului muscular al musculaturii ceIei si
a reIlexelor spinale; - . ,
- somnul paradoxal sau proIund - ocup 20-30 din somnul total si se
caracterizeaz prin abolirea total a tonusului muscular si activittii reIlexe, vise,
rotatii ale globilor oculari si modiIicri vegetative, (hipotensiune, bradicardie, respiratii
neregulate etc.). , . . , , . ,
n declansarea somnului intervin dou mecanisme:
- inhibarea SRAA care determin abolirea strii de veghe;
- activarea unor centri nervosi, cu rol esential n declansarea somnului proIund.
Alternanta somn-veghe este unul din bioritmurile Iundamentale ale activittii
organismului (ritm nictemeral) si la baza declansrii acestor Ienomene se gsesc
att Iactori endogeni (centri nervosi ai Iormatiei reticulate), ct si Iactori exogeni
care actioneaz asupra centrilor Iormatiei reticulate.
ACTIVITATEA NERVOAS'SUPERldAR '
Gndirea-este capacitatea omului, aIlat n stare de veghe,
1
de a elabora
rspunsuri constiente .la orice solicitare. ,;;
Conytiin(a reprezint suma gndurilor unui individ, ,ca rezultat al experientei
acumulate n timpul vietii, j' ,:. -i
Memoria este capacitatea cortexului cerebral de Iixare, recunoastere i,",
evocare a experientei umane. Memoriapoate Ii de scjurI durat sau de lung durat
si se realizeaz prin acumularea de, acid ribonucleip ,n, celula nervoas sau prin
modiIicri biochimice la njtjelu`sinapgelQt.
w

290 i , ,.
nvtarea include memorarea si stocarea inIormatiilor. Rolul esential n
mecanjsrnele nvtrii l detine cortexul cerebral; n mai mic msur particip si
sistemul lunbic, talamusul, hipotalamusul si Iormatia reticulat.
Limbajul reprezint caracteristica Iundamental care deosebeste omul de
ammal si sistemul perIect de comunicare ntre oameni. Baza anatomic a limbajului
include ani corticale senzitivo-senzoriale (optic si auditiv) si eIectorii (centrii
scrisului si vorbirii) perIectionate, a cror activitate este sinergic si bine adaptat
elaborm unui rspuns motor verbal sau scris. De asemenea, limbajul reprezint
simbolul cel mai eIicient Iolosit de cortexul cerebral n realizarea activittii nervoase
superioare (n memorare, nvtare, gndire).
SISTEMUL NERVOS VEGETATIV
Sistemul nervos vegetativ este Iormat din totalitatea centrilor si cilor nervoase
aIlate n relatie cu organele interne, a cror activitate o controleaz.
, Anatomic si Iunctional sistemul nervos vegetativ este mprtit n dou coi 11, M inculc
antagonice si complementare, respectiv sistem simpatic si sistem parasimpatic, n
acest mod cele mai multe organe interne primesc o inervatic vegetativ dubla, care
are rolul de a modula activitatea acestora n Iunctie de necesitti sau de conditiile
la care este supus la un moment dat organismul. Substratul anatomic al activittii
autonome, reIlexe, a sistemului nervos vegetativ este reprezentat de arcul reIlex
vegetativ.
;
Acesta, la Iel ca si arcul reIlex somatic, este Iormat din calea aIerent,
centrul nervos si calea eIerent.
ENTRII SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
entrii nervosi vegetativi, din punct de vedere Iunctional, sunt mprtiti n
dou grupuri:
- centri simpaticise gsesc n coamele laterale ale mduvei toracale si lombare:
centrul ciliospinal, centrul cardioaccelerator, centrul bronhodilatator, centrul
abdominopelyin, centrii mictiunii si deIectiei etc.;
- centri parasimpatici - sunt reprezentati de nucleii visceromotori parasimpatici,
de origine ai nervilor cranierii, din trunchiul cerebral (nucleul accesor al n. III,
nucleii lacrimal si salivator superior ai n. VII, nucleul salivator inIerior al n. IX si
nucleul dorsal al n. vag) si n mduva sacral (S2-S4), unde se descrie nucleul para
simpatic pelvin.
Toti acesti centri primesc inIormatii, prin cile aIerente, din teritorii viscerale
I corespunztoare sau comenzi de la centri nervosi superiori, hipotalamici si corticali,
l care le moduleaz activitatea. De asemenea, activitatea acestor centrii nervosi nu
Lpstexibligatorie.pentru. Iunctionalitatea viscerelor pe care le inerveaz, astIel nct
,un vjscer denervat ;nu si ntrerupe activitatea ci doar si pierde capacitatea de
Jadaptare la conditiile mereu schimbtoare ale mediului.
291
alea aferent este Iormat din neuronul pseudounipolar din ganglionul
spinal sau din ganglionii senzitivi de pe traiectul nervilor cranieni (nn. IX si X).
Dendritclc acestora se pun n legtur cu interoreceptqrii din peretii organelor
interne si au un traiect centripet spre ganglionii senzitivi spinali si cranieni, unde
8 glscsc corpurile celulare ale neuronilor. Axonii acestora ptnind n trunchiul
cerebral, respectiv mduva spinrii, unde se pun n legtur cu neuronii centrilor
visccrosenzitivi sau cu neuronii intercalri care transmit apoi inIormatiile centrilor
nervosi vegetativi.
dkd eferent a arcului reIlex vegetativ este deosebit de cea a arcului
reIlex somatic, prin prezenta pe traiectul acesteia a ganglionului vegetativ simpatic
sau parasimpatic, unde are loc sinapsa dintre Iibra preganglionar, cu originea n
centrul nervos vegetativ si Iibra postganglionar, care va ajunge la viscer. Dispozitia
diIerit a celor dou tipuri de ganglioni,,simpatici si parasimpatici, pe traiectul cii
cIcrcnte impune studiul separat al acestora:
1) ganglionul simpatic - pentru majoritatea Iibrelor simpatice preganglio-
nare, cu originea n coamele laterale toracale si lombare, este reprezentat de
ganglionul paravertebral.
Ganglionii paravertebrali, uniti prin Iibre interganglionare, Iormeaz lanturile
simpatice paravertebrale, asezate de o parte si de alta a corpurilor vertebrale. Desi
initial acesti ganglioni aveau dispozitie metameric (cte o pereche pentru Iiecare
segment medular), prin unirea unora dintre ei, se reduc la numr, astIel: exist 3
cervicali, 10-12 toracali, 4 lombari si 4 sacrali.
Ganglionii simpatici paravertebrali sunt legati anatomic de trunchiurile.nervi-
lor spinali prin ramurile comunicante:

,
- ramura comunicant alb - contine dendrita neuronului senzitiv pseudo
unipolar din ganglionul spinal si axonul neuronului preganglionar, cu originea n
centrii simpatici medulari;
ramura comunicant cenusie - contine axonul neuronului postganglionar
cure. dupIt sinapsa clin ganglionul laterovertebral, se rentoarce n trunchiul nervului
spinal de unde, prin una din ramurile acestuia (ventral sau dorsal), ajunge la
viwle Hnnguinc din tegument, din muschii striati, la glandele sudoripare si la mm.
nele/i de la ba/.a Iirelor de pr.
O alt parte a Iibrelor postganglionare prsesc ganglionii paravertebrali si
tjuii,t In tunica muscular a viscerelor corespunztoare, de obicei de-a lungul vase-
lor sanguine. AstIel n coarnele laterale medulare exist centri vegetativi
ganglionari:
- centrul ciliospinal 8-T2-sinapsa n ganglionul cervical inIerior jntre Iibij
prc- si postganglionar; aceasta din urm ajunge de-a lungul vaselor sanguind
(aa. carotid comun, intern si oItalmic) la mm. netezi ai irisului si corpului ciliaq
- centrul cardioaccelerator T2-T5-sinapsa n ganglionii cervicali superiIl
mijlociu si inIerior, ntre Iibrele pre- si postganglionare; aceste Iibre Iormeaz (
trei nervi cardiaci simpatici cervicali care ajung la nivelul plexurilor cardiace`,
apoi la inim;
- centrii bIonhopulmonari - T2-T5-snapsa n ganglionii- toracali T2-T5,
ntre Iibrele pre- si postganglionare, care ajung apoi la nivelul plexurilor bronho-
pttlrhonare si .plmnilor;
.#'.) i i*- 'centrii btiOrninO'-'p'elvini - T6-TH - prezint o particularitate Iat de
celelalte ci eIerente simpatice, si anume, c neuronii preganglionari, cu originea
n acesti centri, au axonul mai lung dect de obicei, axon care trece prin ganglionii
laterovertebrali corespunztori Ir sinaps si ajung pn n apropierea viscerelor;
la acest nivel are loc sinapsa dintre Iibra preganglionar si cea postganglionar n
gangli&nii simpatici ai plexului vegetativ simpatic celiac (ganglionii plexului sunt
asezati n jurul trunchiului arterial celiac).
Toate aceste Iibre preganglionare cu origine T6-T12, care trec Ir sinaps
prin ganglionii laterovertebrali corespunztori si ajung la ganglionii plexului celic,
Iormeaz nn. splanhm'ci.
Fibrele postganglionare ale plexului celiac ajung prin plexuri periarterialc
la viscere abdominale: stomac, Iicat, splin, pancreas, duoden, intestin subtire, cec
cu apendice vermiIorm, colon ascendent si 2/3 drepte din colonul transvcrs:
- centrii lombari simpatici - Ll-L2-sinapsa n ganglionii simpatici lombari
si sacrali ntre Iibrele pre- si postganglionare, acestea din urm ajungnd la restul
tubului digestiv, organele aparatului urinar si la organele genitale.
2) ganglionii parasimpatici - spre deosebire de cei simpatici se gsesc
ntotdeauna n apropierea organelor, Iie n plexurile previscerale, Iie chiar n plexurile
intramurale (cum sunt plexurile submucos si menteric din peretii tubului digestiv).
". n acest mod apare clar deosebirea dintre Iibrele preganglionare simpatice
(mai scurte) si parasimpatice (mai lungi), ntre Iibrele postganglionare simpatice
(mai lungi) si parasimpatice (mai scurte).
Fibrele parasimpatice preganglionare, cu originea n centrii parasimpatici ai
trunchiului cerebral, ajung pe calea nn. cranieni (III; VIIj'IX, X) la ganglionii para-
simpatici din apropierea viscerelor respective (mm. irisului si corpului ciliar, glandele
salivare) sau la ganglionii parasimpatici intramurali din cord, pulmoni si din plexurile
sutjrnucOs sau mienteric ale tubului digestiv (stomac, duoden, intestin subtire, cec,
olon ascendent si 2/3 drepte din colon transvers)'. N. vag asigur de asemenea
inervatia parasimpatiq a Iicatului, splinei, rinichiului si pancreasului.
Fibrele parasimpatice preganglionare, cu originea n centrul parasimpatic
pelyin S2-S4, ajung pe calea nn. pelvici la ganglionii plexului hipogastric inIerior
nde Iac .sinaps cu Iibrele postganglionare; acestea inerveaz parasimpatic restul
iibului digestiv, 'cilor urinare inIerioare si aparatului genital.
Deosebiri ntre sistemele vegetative simpatic si parasimpatic:
1) locul sinapsei ntre Iibra pre- si postganglionar - se suprapune cu dispozitia
,anglionilor vegetativi simpatici si parasimpatici descris anterior;
2) mediatorii chimici la nivelul sinapselor dintre Iibrele pre- si postganglio-
are (ntotdeauna si la ambele sisteme este acetilcolina) si la nivelul sinapselor
erminale (adrenalina si noradrenalina pentru sistemul simpatic si acetilcolina pentru
iistemul parasijjipatic);
3) Iiziologia diIerit a celor dou sisteme.
293
FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS VEGETATIV
Sistemul nervos vegetativ coordoneaz activitatea organelor .interne si-stabileste,
parametrii ntre care pot Iunctiona acestea, n deplin concordant:cu conditiile de
mediu la care organismul este supus., : , , :,-~
Fiecare organ are inervatie vegetativ dubl, simpatic
;
si parasimpatic.
Activitatea celor dou sisteme se gseste sub controlul superior al hipotalamusului;
excitarea hipotalamusului anterior determin cresterea tonusului parasimpatic, iar
a celui posterior determin o crestere ,.a tonusului simpatip. De asemenea scoarta
cerebral realizeaz o coordonare strns ntre reactiile vegetative, si activitatea
psihosomatic. Proiectia cortical a inIormatiilor interqceptiye particip la ntretine-
rea unui anumit tonus cortical care se rsIrnge apoi asupra activittii psihice si
comportamentale a individului, n acelasi timp actele emotionale si motorii voluntare;
sunt nsotite de modiIicri ale activittii organelor interne '(aparat cardiovascular,
respirator, digestiv etc.)
FIZIOLOGIA SISTEMULUI SIMPATIC
:o "/.
Sistemul nervos simpatic se caracterizeaz printr-o activitate diIuz, generali-
zat asupra tuturor organelor interne, dar mai evident n conditii de stress pentru
organism; sistemul simpatic pregteste organismul pentru conditiile diIicile oIerite
de mediu sau societate si mobilizeaz resursele de aprare.
Activitatea lui diIuz, comparabil cu activitatea medulosuprarenalei, este
determinat de sinapsa unei Iibre preganglionare simpatice cu Ioarte multi neuroni
postganglionari (peste 30).
FIZIOLOGIA SISTEMULUI PARASIMPATIC
Sistemul parasimpatic se caracterizeaz printr-o activitate permanent, si n
conditii obisnuite de viat, dar limitat la un anumit teritoriu de inervatie; acest
lucru se traduce anatomic prin sinapsa Iibrei preganglionare parasimpatice, cu un
numr mic de neuroni postganglionari.
n continuare sunt prezentate, succint, eIectele stimulrii simpatice si para-
simpatice:
Teritoriul de
inervatie
. EIectele stimulrii
simpaticului
EIectele stimulrii '.':
parasirnpaticului . .
1 -; ,, 2 ' ".- 3
muschii radiari
ai irisului
dilatarea pupilei (midriaz)
!*a ' ' :
muschii circulari
ai irisului

micsorare` pupilei (mioz)
mm. ciliari -
circulari -
radiali
aplatizarea cristalinului cu acomodarea'
vederii pentru distanta ~ 6 m
I
bombare'a' (ristalinului cu acomodarea
vederii pentru 'aprdpiere
|)!. . v,; /,.,.
294
Tabel (continuare)
1
2 3
glande lacrimale vasoconstrictie secretie si vasodilatatie
glande salivare vasoconstrictie, secretie de saliv vscoas/
cu mucin, bogat n enzime
vasodilatatie, secretie apoas, cu continut
enzimatic redus
bronhii bronhodilatatie bronhoconstrictie si stimularea secretiei
glandelor mucoase
aparat cardio-
vascular
mreste Iorta de contractie a inimii, creste
debitul cardiac, tahicardie, hipertensiune,
vasoconstrictie n teritoriile cutanat,
muscular si splanhnic (tub digestiv)
reduce Iorta de contractie a inimii, scade
debitul cardiac, bradicardie, vasodila-
tatie, hipotensiune
tub digestiv scade tonusul muscular si motilitatea; con-
tract sImcterele netede; nu inIluenteaz
secretia intestinal, inhib secretia si
evacuarea bilei
cresc tonusul muscular si motilitatea,
relaxeaz sIincterele stimuleaz sccrctiili-
gastric, intestinal, pancreatic; stimu
leaz secretia si evacuarea bilei; stimu-
leaz motricitatea colic si rcctounaU ti
relaxeaz sIinctcrul anal intern (deIcoa,i*)
VeziIca urinar relaxarea m. vezical si contractia sIincteru-
lui neted intern
contractia m. vezical si relaxarea iIlnc-
ierului intern mictiunc
m. Iirului de pr piloerectia
m. neted mreste potentialul de membran, scade
Irecventa potentialelor de actiune si muschiul
se relaxeaz
e I e c t e i nve r s e . 1"
metabolism glicogenoliz hepatic, muscular si hiper-
glicemie; mobilizeaz acizii grasi liberi din
depozitele adipoase; intensiIicarea meta-
bolismelor intermediare
eIecte directe, slabe
termoreglare
-,h,.
stimuleaz mecanismele termogenetice,
Irisonul, vasoconstrictie periIeric: inten-
siIicarea ratei metabolismului celular
stimuleaz mecanismele termoli/.ei:
sudoratie, vasoconstrictie periIeric,
reducerea ratei metabolismului

14.
ANALIZATORII
ANALIZATORUL VIZUAL
Analizatorul vizual se compune din:
1. sistemul de receptie care permite Iormarea imaginilor pe straturile sensibile;
ale retinei, retina Iiind portiunea exteriorizat a sistemului nervos, derivat embrio-
logic din tubul neural primitiv (deci de origine ectodermal);
2. segmentul intermediar Iormat din neuroni care conduc inIluxul nervos
elaborat n retin pn la centrul de perceptie cortical;
3. centrii corticali ai vederii situati de o parte si de alta a scizurii calcarine,
din lobul occipital unde se elaboreaz senzatia vizual.
:

,;;
i
:
i
:
i
;v ANAtOMIE . ';
Ochiul este Iormat din globul ocular, partea Iundamental a aparatului vederii,!
si organele anexe ale globului. Globul ocular are Iorm neregulat sIeric cuj
diiimctnil anteroposterior 25 mm, iar diametrul transversal 23 mm. Prezint: ~!
- doi poli, unul anterior si altul posterior, situati la extremittile axului antero-,
poHlcrioi cure este totodat axul anatomic al globului. Axul anatomic este identic'
cu nxul optic ce trece prin centrul mediilor reIringente. Axul vizual uneste centrul
piipilIi ni Iovcca centralis. El se ncruciseaz cu axul optic la nivelul cristalinului;
ccuiUorul este circulara situat la jumtatea distantei dintre cei doi poli"
poipnuliculnrA pe axul ochiului;
- meridianele, axele circulare ce trec prin cei doi poli. ~
GLOBUL OCULAR
Globul ocup partea bazal a orbitei, depsind spre anterior marginile cavitti i i
lobul este alctuit din perete si continut. Peretele are trei tunici concentric (Iig. 14.1):
1. tunica extern, Iibroas, de protectie - corneea anterior si sclera posterio
r

2. tunica medie musculovascular-uveea Iormat de iris, corp ciliar si coroidri
3. tunica intern, nervoas - retina.
296

ontinutul globului este reprezentat de mediile transparente ale ochiului:
t cristalinul, asezat n spatele irisului, ,.
Kll
,
- umoarea apoas ce ocup spatiul dintre cornee si cristalin, , j ,
- corpul vitros situat n spatele cristalinului pn la retin. .,
Tunica extern
Sclera sau sclerotica, segment de sIer ce acoper 4/5 posterioare ale globului,
alb sideIie, Iormat din tesut Iibros dens, rezistent, mentine Iorma si protejeaz
globul. Poate Ii considerat echivalentul durei mater. Pe ea se insera muschii oculari.
orneea segment de sIer n partea anterioar a ochiului, perIect trans-
parent, avascular, bine inervat de Iibrele amielinice ale nervilor ciliari, cu grosime
ce scade de la periIerie spre centrul corneei. Are rolul unei lentile convexe de 40 dioptrii.
, Zona de tranzitie ntre cornee si scler, de 2 mm, se numeste limbul sclero-
corneean. La vrstnici, corneea spre limb prezint un cerc de culoare gri albicios
arc senil sau gerontoxon.
Tunica mijlocie
Uyeea, asimilat piei mater, este tunica vascular, nutritiv a ochiului. Prin
coroid Iormeaz camera obscur si cald pentru retin, iar prin corpul ciliar si iris
are sub dependent presiunea lichidelor introculare si intervine n acomodare.
Irisul este partea anterioar a uveei, situat napoia corneei si naintea
cristalinului, delimitnd camera anterioar, Iiste de Iorm circular cu un oriIiciu
central numit pupil, Iiind asemntor unei diaIragme de aparat IotograIic ce
dozeaz cahtitatea
!!
de lumin ce ptrunde'n ochi. Fata anterioar, cu coloratie
diIerit de la individ la individ Iunctie'de cantitatea de pigrne'nt,jprezint proeminente
radire citi depresiuni ntre ele ce constituie relieIul irisului, n structur irisul are
muschi netezi circulari (muschiul sIiricter pupilar inervat de nervul III) si radiari
|miischiul dilatator pupilar inervat de Iibrele simpatice din ganglionul cervical
superior). Micsorarea pupilei se numeste mioz, iar mrirea ei - midriaz.
orpul ciliar se ntinde de la rdcina irisului pn la ,ora serrata" pe o
iistant de 6 mm. Pe sectiune are Iorm triunghiular cu baza la iris. Este Iormat
lin' 70-80 procente ciliare si ghemuri vasculare ce produc umoarea apoas, si
IiiiSchiul cliaI, muschiul acomodatiei, cu Iibre musculare netede circulare si radire.
' ' Goroida se ntinde de la polul posterior la ,ora serrata", este bogat vasculari-
'.at si intens pigmentat. .!-
297

6>igi 14.1. Sectiune anteropostenoar
prin globul ocular.
I. corneea, 2. irisul. 3. cristalinul,
4. corpul ciliar, 5. corpul vitros, 6. nervul
optic, . retina, 8. axul optic, 9. ecuator.
Tunica intern
#etina prezint trei prti: optic (2/3 posterioare), ciliar si indian ce
tapeteaz la interior corpul ciliar si irisul. Ultimele dou nu au Iunctie vizual,
constituind retina oarb.
Retina optic are raporturi posterior cu coroida, iar anterior cu corpul vitros.
Retina este transparent, culoarea rosie portocalie a Iundului de' ochi Iiind dat de
coroida subiacent, n partea posterioar, vizibil la examenul Iundului de ochi,
retina prezint macula Iutea (pata galben) cu o depresiune centrala -foveea
centralis - si papil'nervului optic.
oveea centralis, avnd numai conuri, este zona vederii clare diurne. Papila,
situat nazal de macul, este`ona prin care Iibrele nervului optic ies din retin; nu
are Iunctie receptoare, numit si pata. oarb.
Structura hjstologic a retinei permite receptionarea excitatiilor luminoase
si transmiterea lor. Are 10 straturi:
l. stratul pigmentar cel mai extern spre coroida, este Iormat din celule pig
mentare ce contin pigment numit melanin si care trimit prelungiri citoplasmaticc
n jurul conurilor si bastonaselor; "- j qv
' 2. stratul conurilor si bastonaselor; M-
3. membrana limitant extern; ~' "
4. stratul granular extern - al corpurilor celulelor cu conuri si basionase;
5. stratul plexiIorm extern - este stratul sinapselor ntre celulele Iotoreceptbare
si celulele bipolare (protoneuronul cii vizuale);
6. stratul granular intern - al neuronilor bipolari, pIdtoneuronii cii vizuale
ale cror prelungiri periIerice dendritice se arborizeaz si se pun n relatie cu celulele
cu conuri si bastonase, iar prelungirile centrale axonice Iac sinaps cu corpul celule
lor multipolare;
7. stratul plexiIorm intern - stratul sinapselor protoneuronilor cu deutoneuronii;
8. stratul ganglionar - al neuronilor multipolari (deutoneuronii caii vizuale),
sunt neuroni senzitivi centrali ai cror axoni Iormeaz Iibrele nervului optic;
9. stratul Iibrelor optice - Iormat de axonii celulelor multipolare care se
adun din toat retina n papil pentru a Iorma nervul optic;
10. membrana limitant intern n raport cu corpul vitros.
elulele Iotoreceptoare au Iorm alungit; Iiecare are un corp mic cu
citoplasm si nucleu si o prelungire extern n Iorm de bastonas sau de con.
elula cu bastonas are.50-`60 ,i. Bastonasul are un segment extern si altul
intern. Segmentul extern are un Iilament axial (cil) iar njur o teax: lipoproteic ce
contine rodopsin (purpura retiniana) si pare a Ii Iormat din discuri suprapuse. La
om, celulele cu bastonase sunt de 4`-5 ori mai numeroase dect celulele cu conuri;
numrul lor scade spre macul, disprnd total n Iovee. .La animalele nocturne
(buInite, lilieci) pe toat retina sunt numai celule cu bastonase. Se admite c
bastonasul este adaptat pentru vederea la lumin slab (scotopic).
elula cu conuri are aceeasi structur general ca si bastonasul, dar segmentul
extern contine ca substant Iotosensibil iodopsin. onurile sunt adaptate pentru
perceperea Iormelor si culorilor, vederea diurn la lumin puternic (Ibtopic).
ele mai multe conuri sunt n macul si Iovee. Serpii au pe toat retina numai conuri.
298 '

ilulele cu con din Ioveea centralis Iac sinaps cu un singur neuron bipolar care
sinapssc,iw);singur celul ganglionar. n alte regiuni ale retinei se produce
eat, astIel, Iie c mai multe celule cu bastonas Iac sinaps cu un Iie c o
celul bipolar primeste att conuri ct si bastonase. La `mai; multe
celule bipolare Iac sinaps cu o celul ganglionar. `tguctura; retinei se mai
gsesc celule-de asociatie (orizontale si amacrine)
ijinereicelule;nevroglice si celule Mtiller). edii transparente yi
refringente
istalinul. -, lentil biconvex asezat n spatele pupilei, incolor,
perIect rent pe directia luminii ca un bloc de cristal, dar care dup
30-40 ani ia o .;rl, galben ca tenta de chihlimbar, putnd s se
opaciIieze la btrni (cataract). stgjqnstituit dintr-o capsul (cristaloida) si Iibre
cristaliniene de Iorma unor benzi ;tji`re ce se Iixeaz n centrul lentilei (nucleu).
~". ristalinul este mentinut n echilibru de un sistem de Iibre elastice care se
ser pe regiunea ecuatorial a cristalinului si partea posterioar a corpului ciliiu
zonul lui Zinn sau ligamentul suspensor al cristalinului.
Umoarea apoas -lichid transparent cu compozitie chimic similarii cu LR,
secretat"de procesele ciliare n camera posterioar, trece apoi prin pupili n
camera anterioar si este eliminat prin unghiul iridocornccan n canidul Schlemni
sj apoi n sistemul venos al ochiului. Eliminarea deIectoas sau hipcrsccrc,lM de
umoareapoas d hipertensiune intraocular (glaucom).
Umoarea vitroas (corpul vitros) - este un gel omogen, transparent, c~ii,lmil
n membrana hialoid. Vitrosul este traversat de la papil Ia polul posterior ni
cristalinului de canalul hialoidian (loquet) prin care, n viata intrauterina, trece
artera hialoidian ce vascularizeaz cristalinul si care dispare nainte de nustcre.
- ANEXELE GLOBULUI OCULAR
'
:
Asigur motilitatea si protectia ochiului.
Anexele de miscare sunt reprezentate de muschii extrinseci ai globului
ocular-4 muschi drepti, 2 muschi oblici si muschiul ridictor al pleoapei superioare.
Muychii drep(i - superior, inIerior, medial si lateral - au originea pe un inel
tendinos Zinn situat la vrIul orbitei, de unde diverg si se insera pe globul ocular. Ei
descriu n spatele globului un con muscular al crui ax este reprezentat de nervul
optic'si care este ocupat de mas grsoas si elemente vasculo-nervoase ale ochiului.
! '^'Muychiul oblic superior - are originea pe inelul tendinos Zinn si, dup ce
si schimb directia n unghiul superomedial al orbitei, se insera pe glob posterior
si superior de ecuator,
"Muychiul oblic inferior - are originea pe planseul orbitei, iar insertia pe
glob, posterior si inIerior de ecuator.
Inervatia este dat de nervul oculornotor pentru muschii drept superior, medial,
inIerior si oblic inIerior, de nervul trohlear pentru muschiul oblic superior si de
, nervukabducens pentru muschiul drept lateral. . , i
. ".., ~ Actiunea .izolat sau combinat a~ acestor -:muschi Iace posibil miscarea
globului n toate directiile.
299
Anexele de protectie
Pleoapele - sunt Iormatiuni cutaneo-musculo-membranoase, mobile,.care
nchid nainte orbita si protejeaz partea anterioar a globului, circumscriind ntre
marginile lor libere Ianta palpebral, limitate lateralei medial de cantusurile sau
unghiul ilc palpebrale extern si intern. Marginea liber prezint dou portiuni: uiia
inlcrnIt unde se gseste papila lacrimal n vrIul creia este punctul lacrimal, si
Ha exteniA ei`cili sau gene care au glande sebacee (Zeiss), sudoripare (Moli) si
(tlniulc lui sule sebacee Meibomius.
( on/iinilivti este o membran mucoas, subtire si transparent, care acoper
IntIt posii'iuwrIt a pleoapelor (conjunctiva palpebral superioar si inIerioar) si
i'ntn antcrium A n sdeiri piin.1 la periIeria corneei (conjunctiva bulbar). ele dou
pArti se iruiu'sc l;i nivelul Iundurilor de sac superior si inIerior, n unghiul intern
suni doui\ dependinte ale conjunctivei: pliul semilunar (vestigiul celei de-a treia
pleoupA) si i'iiruncula lacrimala.
i~initiil lacrimal asigur producerea lacrimilor, rspndirea lor pe supraIata
corncoumjuiictival pentru a mentine luciul si transparenta, precum si drenajul
lacrimilor spre cavitatea nazal. Este alctuit din aparatul de secretat (glanda
lacrimal principal asezat n unghiul superolateral al orbitei si glandele accesorii)
si aparatul excretor (punctele si canaliculele lacrimale din marginile libere ale
pleoapelor, sacul lacrimal din loja sacului si canalul nazolacrimal care.se deschide
n meatul nazal inIerior).
. . ..
l FIZIOLOGIE
vr 11B
Procesul vederii are trei etape:
l . Formarea imaginii optice prin dioptrul ocular si Iocalizarea pe celulele Ioto-
reccptoare ale retinei;
2. Tiansduccrca Iotochimico-electric (transIorm lumina n inIlux chimic
ti acesta la rndul sau n inIlux electric);
3, Procesarea neuronal a inIormatiei n retin, transmiterea ei prin ciIode
conduce n' si prelucrarea n segmentul central.
('unctional, ochiul poate Ii redus la un sistem optic Iormat din medii trans? "
patente si reli iii`enle si o /on Iotosensibil.
Sistemul optic ocular sau dioptrul ocular este convergent. Razele luminpas
provenite de la un obiect strbat dioptrul ocular, sunt reIractate, iarimaginea p:
retin;' este reul, rsturnat si mai mic decttobiectul. r,
Practic ra/cle luminoase n ochi suIer o tripl reIractie la interIetele aer -
corncc, umoare apoas - Iata anterioar a cristalinului` Iata posterioar a.cristali
nului - vitros.
Sistemul optic are un ax optic (de la centrul corneei pn la polul posterior)
un ax vizual (uneste macula cu obiectul Iixat), un Iocar principal situat napojS
cristalinului, distanta Iocal principal (care la om este 17 mm) si o capacitai
dioptric (de reIractie) n repaus de 60 dioptrii (45 pentru comee si IS'penmi
cristalin). w
300
Ochiul este caracterizat printr-un echilibru ntre partea de convergent a
sistemului de lentile n repaus si lungimea axului anteroposterior. Este ochiul normal
sauiemetrop la care imaginea se Iormeaz pe retin. -,;; , :.-,
`Discordanta d,intre reIractie-si lungimea ochiului ss~are la ochii ametropi.
Ametropiils sunt;. '.. . . . ;
:
,
a, sIerice: - miopia (imaginea se Iormeaz naintea retinei deoarece ochiul este
prea lung; ,se .corecteaz cu lentile concave);
- hipermetropia (ochiul este mai scurt, imaginea se Iormeaz
napoia retinei; se corecteaz cu lentile convexe);
b. asIerice - astigmatismul n care curbura corneei si uneori a cristalinului
nu sunt uniIorme pe diIerite meridiane, razele luminoase nu mai sunt Iocalizate pe
retin ntr-un singur punct; se corecteaz cu lentile cilindrice care egalizeaz reIractia
n toate meridianele.
ACOMODAI A
Pentru asigurarea unei vederi clare a obiectelor situate la diIerite distante de i,
intervine acomodatia. Ea se realizeaz prin cresterea capacittii de reIractie
cristalinului n repaus ocularcristalinul apare turtit deoarece este tinut sub tensiune
de ligamentul suspensor. nd privirea se ndreapt spre un obiect din apropiere, se
contract musculatura ciliar circular cu relaxarea ligamentului si mrirea curburii
cristalinului, mai ales a Ietei anterioare. oncomitent cu aceasta apar si alte
modiIicri, si anume: modiIicarea axelor oculare prin Ienomenul de convergent
produs de muschii extrinseci astIel nct imaginea obiectului s cad pe macul;
micsorarea pupilei pentru a lsa s intre n ochi razele luminoase paralele ce vin de la
inIinit (inIinitul oItalmologie este peste 6 m),
Obiectele ce se gsesc la o distant mai mare de 6 m se vd clar Ir acomodare.
Obiectele situate la 6 m sunt vzute clar Ir acomodare si acesta reprezint
,,ttpunctum remotum.
Obiectele situate ntre 6 m si ochi sunt vzute clar numai datorit acomodrii. !
v
Dar capacitatea cristalinului de a-si mri curbura este limitat si de aceea un obiect
adus prea aproape de ochi, desi acomodarea este maxim, nu poate Ii vzut clar.
Punctul cel mai apropiat de ochi, la care acomodarea este depsit, se numeste
unctul proxim, care scade cu vrsta ca urmare a scderii elasticittii cristalinului
`aceast stare este prezbiopia care se corecteaz cu lentile convexe ).
= PROCESELE FOTOCHIMrCE DIN REtlN^f
f)

n celulele Iotbreceptoare, conuri si bastonase, care au pigrnenti Iotosensibili
Ibdopsin'si rodopsin, sub inIluenta luminii se produc modiIicri structurale
phlmice ale acestora care declanseaz potentiale de actiune.
1
La om substantele Iotosensibile sunt constituite dintr-6 'protein-opsina, si
lldehida vitaminei A-retineri.
301
Opsina teeralelor cu bastonas este scotopsina, iar cea a celulelor cu con este
Ibtopsina. ' .
:
- ! " ;
;
n celulele cu bastonas rodopsina
1
sau-purpura retiniana, sub actiunea luminii,
se desIace n scotopsin si retinen trecnd printr-o serie de compusi intermediari
labili. Aceste reactii sunt generatoare de activitate electric - potentiale electrice.
antitatea de rodopsina 'din celulele cu bastonas depinde de intensitatea
luminii. Retinenul Iie este redus la vitamina A care resintetizeaz permanent retineri;
Iie se leag de opsin, reconstituind rodopsina.
La om exist probabil trei tipuri de celule cu conuri care au trei pigmenti
Iotosensibili. Pigmentul crui prezent a Iost demonstrat este iodopsina sensibil
la culoarea rosie. eilalti pigmenti diIer probabil prin structura opsinelor.
Att trecerea de la lumina puternic la ntuneric, ct si invers necesit un
timp pentru adaptare - 20 minute pentru adaptarea la ntuneric si 5 Secunde p'enthi
adaptarea la lumin, timp ce este necesar pentru sinteza pigmentilor Iotosensibili
din retin. arenta de vitamina A care intervine la sinteza pigmentilor Iotosensibili
duce la incapacitatea adaptrii vizuale la ntuneric - hemeralopie nocturna (popular
,orbul ginilor").
TRANSMITEREA STIMULULUI VIZUAL
a urmare a proiectrii unui Iascicul luminos pe retin se produc modiIicri
chimice n celulele Iotosensibile care genereaz potentiale de actiune, impulsuri
vizuale care sunt puternic concentrate (converg) spre celulele ganglionare.
Toate celulele ganglionare, n absenta stimulilor luminosi, au un ritm lent de
descrcri nervoase; n prezenta luminii, unele celule intensiIic Irecventa descrcri-
lor, altele sunt inhibate, altele descarc la aplicarea sau inIectarea stimulului.
Proiectarea luminii pe zona din jurul punctelor retiniene, al .cror ritm de descrcare
a Iost intensiIicat, este urmat de instalarea unei inhibitii, iar proiectarea luminii n
jurul punctelor inhibate determin intensiIicarea descrcrilor (iradierea, con-
centratia si inductia proceselor Iundamentale ale structurilor nervoase).
n timpul iluminrii constante, numai ntr-o mic parte din Iibrele optice se
transmit potentiale de actiune, de aceea, dac se proiecteaz imaginea unui obiect
pe aceeasi zon retiniana, dup un interval de timp obiectul nu va mai Ii vzut, n
conditii Iiziologice intervine nistagmusul Iiziologic - miscri de lateralitate ale
ochiului cu o Irecvent de 60-90/s si durat de cteva secunde, care deplaseaz
imaginea de pe un receptor pe altul.
Impulsurile vizuale de la celulele Iotoreceptoare ajung la celulele bipolare
(protoneuron) care Iace sinaps cu celulele multipolare (deutoneuronul) ai cror
axoni Iormeaz Iibrele nervului optic care iese din glob prin pata oarb
;
si ale crui
Iibre din retina nazal se ncruciseaz cu cele contralatetale n craniu, n santul
chiasmatic, anterior de saua turceasci.n care este hipoIiza. De la chiasms pptic
pleac Iracturile optice ce contin Iibre din retina nazal, ncrucisate, de partea
opus, si Iibre din retina temporal de aceeasi parte. Fibrele tractului optic se termin
302
Receptori: Neuroni: Neuronul 2: Neuronul 3: Proiec(ia cortical:
Celule cu con -> neuronul -> celul -> n corpul -> n lobul occipital, n jurul
(it(aytpnaye bipolar din ganglionar geniculat yan(ului calcarin, ariile 17,
>!,-T ,'., Stratur6aj
;
djnstratul'8 lateral 18,19.
retinei
Fig.,14.2. Calea optic.
. !
adou arii n corpul geniculat lateral unde Iac sinaps si apoi prin radiatiile optice
(tract geniculo-calcarin) se proiecteaz n cortexul vizual occipital (reIlexul vizual
primar), n aria pretectal si coliculii superiori pentru reIlexele vizuale (reIlexul
Iotomotor, reIlexul Iotomotor consensual).
ortexul vizual situat de-a lungul scizurii calcarine este reprezentat de aria
vizualiprimar - aria 17
1
- si de ariile de asociatie vizual - aria 18 si 19 legate de
orientarea vizual, perceperea proIunzimii etc. (Iig. 14.2).
;T CAMPUL VIZUAL, VEDEREA BINOCULAR $I STEREOSCOPICA
.an mpul vizual sau vederea periIeric, constituit din totalitatea punctelor din
spatiu percepute de ochiul imobil (care priveste Iix un punct), este legal de colultlc
Iotosensibile de la periIeria retinei care au un rol important pentru oriciilurt In
spatiu, determinarea Iormei, mrimii si spatialittii obiectelor.
mpurile vizuale ale celor doi ochi se suprapun n prtile centrale, Ilecari
ochi avnd propriu o semilun de cmp vizual temporal, n prtile centrale ale
cmpurilor vizuale ale celor doi ochi se Iormeaz dou imagini retiniene diIerite
care se suprapun la nivel cortical si dau o singur imagine central. Punctele
retiniene, pe'care trebuie s cad imaginea unui obiect pentru a da o imagine unic
central, se numesc puncte corespondente; n cazul n care punctele corespondente
sunt decalate, se percep dou imagini (diplopie). Dac decalajul ntre punctele
corespondente se produce la copiii pn la 6 ani, nu se instaleaz diplopie deoarece
una din imagini se suprim (neutralizare) si ochiul devine ambliop.
' ' ' Pentru perceperea proIunzimii si a vederii stereoscopice este important
vederea binocular (a ambilor ochi).
ANALIZATORII ACUSTIC $I VESTIBULAR
Analizatorii acustic si vestibular sunt Iormati din aparate de receptie, la nivelul
urecjiii interne, din segmente de conducere si din arii corticale de proiectie.
, Aparatele de receptie, acustic si vestibular,,reprezint segmentele periIerice
ale analizatorilor si Iiecare se continu cu cte un nerv propriu, respectiv nervii
acustic (cohlear) si vestibular.
,
r
,Filogenetic, aparatul vestibular este mai vechi dect cel acustic, dar acesta
djn/urm prezint p
I
dezvoltare si o perIectionare mai mare, astIel nct pentru el
| apar si urechea extern si intern.
303
UREHEA EXTERNA
' ~u~f -,,,. - j'.';
Urechea extern este Iormat din dou prti: pavilionuj urechii si conductul
auditiv extern.
Pavilionul urechii are Iorm de cornet si prezint o serie de ridicaturi si
depresiuni care i dau Iorma speciIic si caro ajut la captarea undelor sonore si la
conducerea acestora spre depresiunea ei central, numit concha, si apoi spre
conductul auditiv cxtem. Pavilionul urechii are structur cartilaginoas, cu exceptia
prtii inIerioare, numit lobul urechii. ele dou Iete ale pavilionului sunt acoperite
de tegument, care se continu apoi la nivelul conductului auditiv extern. Pe scheletul
cartiluginos se prind muschii auriculari, involuati la om.
onductul auditiv extern prezint dou segmente: primul segment este
cartiluginos si continu practic pavilionul urechii, iar al doilea segment este osos,
spat n stnca temporalului, la nivelul meatului acustic extern. ele dou segmente
sunt acoperite de tegument, care se continu de la nivelul pavilionului urechii,
aceasta prezentnd Ioliculi pilosi si glande sebacee' modiIicate, numite glande
ceruminoase, care secret cerumenul.
onductul auditiv extern se ngusteaz progresiv pn la nivelul membranei
timpanice. ' !;
.,-.:, UREHEA MEDIE
Urechea medie sau cavitatea timpanului este o cavitate cuboidal spat n
stnca temporalului, ai crei pereti sunt:
- peretele superior - este desprtit printr-o lamel osoas subtire jde,Iosa
cerebral mijlocie n care se gseste lobul temporal al emisIerei cerebrale;-
peretele inIerior - este desprtit de o lam osoas de canalul jugular, ocupat
do venii jugular intern;
peretele anterior - comunic printr-un canal musculo-cartuaginos, numit
tub* niulitivl (trompa lui Eustachio) cu Iaringele, avnd rol esential n egalizarea
proilumi norului pe cele dou Iete ale timpanului;
perctclr posterior - comunic cu mici cavitti pneumatice din mastoida
temporalului (celule mastoidicnc);
peretele medial - pe gseste la limita dintre urechea medie si urechea intern.
Pe acest perete Ae gsesc dou deschideri, una superioar numit Iereastra oval si
unu inIerioar, Iereastra rotund, desprtite printr-o proeminent, numit promontoriu;
peretele lateral - este Iormat de membrana rimpanic.
Membrana timpanic are Iorma unui con, cu deschidere larg, al crui VrI,'
numit umbo, este orientat spre cavitatea timpanului, iar baza, circular, care se
prinde pe un inel Iibro-cartilaginos, aIlat la limita dintre conductul auditiv extern"
si urechea medic.

'
Membrana timpanului are o structur Iibro-conjunctiv si este acoperit pe
Iata extern de tegumentul conductului auditiv extern si pe Iata'intern de rhUe'o
cavittii timpanului.
/;

304
Mucoasa cavittii timpanului se continu anterior, prin tuba auditiv, cu mucoasa
Iaringelui si posterior eu mucoasa celulelor mastoidiene (de aici, posibilitatea
extinderii unui;pIoces inIlamator Iaringian cu aparitia otitei sau mastoiditei).
Intre vrIul timpanului (umbo) si Iereastra oval se ntinde un lant de trei
oscioare, Iixate la peretii cavittii timpanului prin ligamente si muschi. ele trei
oscioare, ciocanul, nicovala si scrita, sunt articulate astIel: mnerul ciocanului
apas pe vrIul timpanului,,iar talpa scritei nchide Iereastra oval, ntre ele
gsindu-se nicovala, n acest mod devine posibil transmiterea vibratiilor
timpanului,, prin lantul de oscioare, endolimIei din rampa vestibular care ncepe
la nivelul Ierestrei ovale. ,,,
, : . ; " ' . UREHEA INTERN
Urechea intern este adpostit ntr-un sistem de cavitti si canale spate n
stnca temporalului, cunoscute sub denumirea de labirint osos. Prtile componente
ale aparatelor acustic si vestibular Iormeaz labirintul membranos; ntre acesta si
peretii osos'i ai labirintului osos se gseste un lichid, perilimIa (Iig. 14.3). `,
Labirintul osos este Iormat din trei prti: vestibulul, canalele semicirculnre
scohleea:
- vestibulul - este cavitatea central a labirintului osos, care prc/.int sase
petIeti. Pe peretele lateral se gseste Iereastra oval, acoperit de talpa scritei, si
Iereastra rotund, nchis de o membran elastic;
- canalele semicirculare, n numr de trei (superior, posterior si lateral) se
deschid pe peretii superior si posterior ai vestibulului si sunt orientate n toate cele
trei planuri ale spatiului. Fiecare canal semicircular prezint cte o extremitate
dilatat, ampular si cte o extremitate nedilatat, care se deschid separat n vestibul,
cu exceptia extremittilor nedilatate ale canalelor superior si posterior care au
deschidere comun;
;
' "'
- cohleea sau melcul osos se prezint sub Iorma unui canal care se rsuceste
dedouwisi jumtate n jurul unui ax osos central, numit columel sau modiol.
Pe columel se prinde o lam spiral osoas care se rsuceste n acelasi mod de
Fig. 14.3. Urechea medie si labirin-
tul membranos.
/. conductul auditiv extern, 2. canal
tubar, 3. melcul membranos, 4. saccuta,
5. canalicuhaendollmfatic, 6. utricitla,
. canale semicirculare, 8 ciocanul,
9. nicovala, 10. scrifa.
20 - Anatomia si Iiziologia omului cd. 116 305

dou ori si jumtate n'jurul columelei si n centru canalului tosos al melcului,
care l mparte astIel n dou rampe: superioar - vestibular .si inIerioar
timpanic. ele dou rampe comunic printr-un spatiu rmas liber
1
ntre lama spii si
vrIul cohleei, numit helicotrem.
La baza lamei spirale osoase si pe tot traiectul ei, spat n-'columel Se gses'
un canal spiral osos care adposteste ganglionul spiral orti.
Labirintul membranos este Iormat din litricul.'sacul, trei canale s
circulare membranoase si canalul cohlear:
- utricula si sacula sunt dou vezicule, una superioar (utricula) si urii
inIerioar (sacula), asezate la nivelul vestibulului osos;
- canalele semicirculare membranoase se gsesc n interiorul canalele:
semicirculare osoase si se deschid toate n utricula prin cinci deschideri, trei dilatat
(ampulele canalelor semicirculare membranoase) si dou nedilatate, ca urmare i
contopirii extremittilor neampulare ale canalelor superior si posterior;
- canalul cohlear (melcul membranos) se gseste n ihteriorui'cohieei 'osoase
la delimitarea lui participnd:
- membrana bazilar - este o membran elastic ce continu Iarna spirali
osoas pn la contactul cu peretele opus al cohleei;
- membrana vestibular se ntinde ntre baza lamei spirale osoase si peretele,
osos al cohleei, putin deasupra insertiei membranei bazilare.
Prin prezenta acestor dou membrane`, canalul osos al cohleei .este comparti-
mentat n trei spatii:
- canalul cohlear - ntre membranele bazilar si vestibular;
- rampa vestibular - deasupra membranei vestibulare;
- rampa cohlear - inIerior de membrana hazilar. ,
Rampa vestibular ncepe la nivelul Ierestrei ovale si se continu de la nivelul)
hclicotrcmei cu rampa cohlear, care ajunge la Iereastra rotund. Ambele rampe`
contin pcrilimIa. analul cohlear contine endolimI (Ig. 14.4).
;

;

Receptorii vestibulari L .
Receptorii vestibulari se gsesc la nivelul utriculei,jsac:ulei siapulelor anale-*
lor semicirculare membranoase. . i-~., f-, /Ici i ~' . :-
;
. ,, :,. ; ., I
Fig. 14.4. Structura cohleei. /. rampa
vestibular, 2. canal cohlear, 3. rampa
timpanic, 4. membrana tectoria, 5. celule
sen:oriale, 6. lama spiral, . nerv
cohlear, 8. ganglion cohlear, 9.
membrana vestibular, 10. membrana
ba:ilar.
306

..Urticula si sacula prezint cte un epiteliu specializat care se numeste macul
otolitic;.aceasta este Iormat din celule de sustinere si celule senzoriale, prevzute i
la poiuLapical,eu cili inclusi ntr-o substant gelatinoas, care contine granule.
calearoas&numite otolite. Polul bazai al celulelor senzoriale vine n contact cu den-
dritele protoneuronilor din ganglionul vestibular
;
Scarpa.
Ampulele canalelor semicirculare membranoase prezint cte un epiteliu care
proemin spre lumenul lor, care Iormeaz creasta ampular; aceasta este Iormat
din celule de sustinere si senzoriale. elulele senzoriale prezint la polul apical
cili, cuprinsi ntr-o mas gelatinoas, de Iorma unei cupole. La baza celulelor senzoriale
ajung dendritele protoneuronilor din ganglionul vestibular Scarpa.
Receptorii acustici
Receptorii acustici se gsesc la nivelul organului orti din canalul cohlear.
Organul orti este Iormat din celule de sustinere Deiters si celule senzoriale,
diIerentiate, asezate pe dou siruri, unuHateral si altul medial, pe membrana bazial,
astIel nct la baz cele dou siruri sunt ndeprtate, ceea ce permite Iormarea unui
tunel, iar spre vrI s se sprijine unul pe altul. Sirul medial este Iormat dintr-un
singur rnd de celule, n timp ce sirul lateral este Iormat din trei rnduri celulare,
de la'baz pn la vrIul cohleei.
Polul apical al celulelor senzoriale prezint cili, inclavati ntr-o membrana,
care printr-o extremitate ader la lama spiral osoas, iar prin cealalt pluteste
liber n endolimI, numit membrana tectoria.
La baza celulelor senzoriale ajung dendritele protoneuronilor din ganglionul
spiral orti.
alea vestibular
1) - protoneuronul - este reprezentat de neuronul bipolar din ganglionul
vestibular Scarpa. Dendrita lui ajunge la baza celulelor senzoriale de la nivelul
crestelor ampulare si maculelor otolitice. Axonul Iormeaz componenta vestibularl
a'nervului'acustico vestibular, care iese din stnca temporalului prin meatul acustic
intern si ptrunde n trunchiul cerebral prin santul bulbopontin.
2) - deutoneuronul - se gseste la nivelul nucleilor vestibulari din bulb.
Axonul lui se poate constitui n urmtoarele eIerente ale nucleilor vestibulari:
r
' ' - Iibre vestibulo-spinale - spre mduva spinrii; '"
Iibre vestibulo-cerebeloase - spre arhicerebel;
"`"
!j
- Iibre vestibulo-nucleare spre nucleii motori ai nervilor oculomotori
(III, IV, VI);
" '
:
- eIerente ascendente, spre neuronul III talarhic al crui axon se proiecteaz
cortical'n girul temporal superior si lobul parietali
FIZIOLOGIA ANALIZATORULUI VESTIBULAR
'Analizatorul vestibular intervine n mentinerea echilibrului corpului n conditii
statice si de miscare. Prin receptorii speciIici (mecanoreceptori), aparatul vestibu-
lar primeste mereu inIormatii despre pozitia si miscrile capului:
-receptorii otolitici sunt Iormati dintr-o capsul care contine celule senzitive
ciliate si o substant'U aspect de gel n care se gsesc granule de calciu numite otolite.
De la baza celulelor senzitive pleac Iibre nervoase spre neuronul I al cii vestibulare.
307
Receptori (celule senzoriale din canalul lui Corti) - neuron I (neuron bipolar
din gg. spiral) -> neuron II (nuclei cohleari, ventral yi dorsal) - neuron III
(n colicului inferior) - > neuron IV (neuronii corpului geniculat medial): -
4 proiec(ia cortieal (girul temporal superior, girii temporali transveryf,
cmpurile 41, 42, 43)'! ; 4n;;. , >i
.Kr-.
Fig. 14.5. alea cohlear.
Culca acustic (Iig. 14.5)
l ) protoneuronul - este reprezentat de neuronul bipolar din ganglionul
spiral ( 'oi ti, Axonul lui intr n alctuirea nervului acustico-vestibular cu care ajunge
n trunchiul cerebral.
2) dcutoncuronul - se gseste n nucleii cohleari ventral si dorsal din puncte.
O parte din axonii lor se ncruciseaz pe linia median, Iormnd corpul trapezoid,
care se continu superior cu lemniscul lateral.
3) - neuronul III - n mod deosebit pentru acest analizator, se gseste n
colicului cvadrigcmen inIerior.
4) - neuronul IV - se gseste n corpul geniculat medial. Axonul lui intr n
alctuirea radiatiilor acustice, care se proiecteaz cortical.
5) - proiectia cortieal- are loc la nivelul ariilor 41, 42 si 22 din girul tempo
ral superior si din proIunzimea santului lateral Sylvius.
ANALIZATORUL OLFACTIV
vie- ' .'
Simtul olIactiv este unul din simturile speciale ale omului si animalelor, avnd
totusi o importantii mai mic la om. n aIar de perceperea mirosului, necesar
u
clcpislnni n metilii a substantelor odorante uneori nocive, sistemul olIactiv st la
ba/n compui Umanului emotional. .,,
r
\
1) Urtcplmii olfac(iv( se gsesc la nivelul mucoasei olIactive; Mucoasa
oH'netivIl r
1
. ir loimaiIt tintr-un cpitcliu simplu cu celule de sustinere si celule
H'ieplouir spruali/.ate, situat pe peretele superior al Iosei nazale, corespunztor
nmoi ciuruite a etmoiilului si cornetului nazal superior. , j , `
elulele senioriale sunt reprezentate de celule bipolare, chemoreceptoare,
cure joneIl n in-clasi timp si rol de protoneuroni. Dendrita neuronului bipolar este`,
scurlrt si se tei min sub Iorma unei umIlturi denumit buton olIactiv, prevzut
cu cili olIactivi. Axonii celulelor se nmnuncheaz si Iormeaz 10-16 nervi olIactivi,
cure truvcrsca/ oriIiciile
1
de pe lama ciuruit a etmoidului,; ajungnd la nivelul
hulliiilui olIactiv.
Mucoasa olIactiv este acoperit de un lichid vscos secretat, de glandele
mucoasei olIactive, care detine, un`rol important n mecanismul olIactiei, n.:eb,
avnd loc initial dizolvarea substantelor odorante. , . - i
2) Dcutoneuronul cii olfactive este reprezentat de celula mitral,
multipolar, din bulbul olIactiv. Bulbul olIactiv este asezat deasupra lamei ciuruite`
ctmoidului si pe Iata inIerioar a lobului Irontal al emisIerei cerebrale. El se epntinjj
308
Receptori (celule fuziforme, bipolare din mucoasa nazal) -> deutoneuron
(celula mitral din bulbul olfactiv) -tract olfactiv -> giri olfactivi -proiec(ia
(fiOrteScui olfactiv primar yi secundar din girul hipocampic)
ii rrr
ii!
, ^''
;j
'
I
i Fig. 14.6. alea olIactiv.
posterior cu tractul olIactiv, Iormat din axonii celulelor mitrale, care de la nivelul
trigonului olIactiv se mparte n dou strii. olIactive, medial si lateral. ele dou
strii olIactive, ntre care se delimiteaz spatiul perIorat anterior, realizeaz apoi
proiectia cortical. .
3) Proiec(ia cortical se Iace la nivelul spatiului perIorat anterior si la nivelul
cortexului limbic (Iig. 14.6):
Analizatorul OlIactiv nu prezint neuron talamic.
ANALIZATORUL GUSTATIV
Simtul gustului permite aprecierea calittilor organoleptice ale alimentelor,
ndeprtarea celor alterate sau caustice, precum si declansarea reIlexelor secretorii
digestive. Substantele sapide introduse n cavitatea bucal sunt dizolvate n saliv,
care Iaciliteaz astIel contactul cu receptorii gustativi.
1) Receptorii gustativi sunt chemoreceptori reprezentati de mugurii gustativi;
acestia se gsesc n papilele IungiIorme, caliciIorme si Ioliate de pe Iata dorsal a
corpului si rdcinii limbii, n mai mic msur aceste papile mai pot Ii ntlnite la
nivelul mucoaselor labial, palatin, amigdalian, Iaringian si chiar epiglotic.
Un mugure gustativ are Iorm ovoidal si este'Iormat din celule de sustinere
si celule senzoriale. elulele senzoriale, n numr de cte 5-20 pentru Iiecare mugure
gustativ, prezint la polul apical cte un micrqvil care se exteriorizeaz prin porul
mugurelui gustativ. La baza celulelor senzoriale ajung dendritele protoneuronilor.
2) Protoneuronul se gseste la nivelul ganglionilor geniculat, de pe traiectul
nervului VII si senzitivi superiori de pe traiectul nn. IX si X. Fibrele nervului
Iacial preiau sensibilitatea gustativ de la 2/3 anterioare ale limbii, iar Iibrelor
nervilor glosoIaringian si vag preiau sensibilitatea gustativ din 1/3 posterioar a
limbii, mucoasei amigdaliene, Iaringiene si epiglotei. Axonii protoneuronilor ajung,
de-a lungul nervilor corespunztori, n trunchiul cerebral.
' 3) Deutoneiiromil se gseste n'prtea superioar a nucleului tractului solitar,
unde se organizeaz si Iormeaz nucleul gustativ. Axonii deutoneuronilor, dup ce
decuseaz pe linia median` se altur lemniscului median, cu care ajung la talamus.
4) Neuronul III se gseste n nucleul ventral posteromedial talamic. Axonii
* lor se proiecteaz .cortical.
5) Proiec(ia cortical are loc n aria gustativ 43 din partea inIerioar a I
girului postcentral.
309
,1J:
, . ,
VI .- - . 'Ttt''* I-*' ' '
:
! i i- */ -** t ' . ti"
1
" f ..... y "
Analizatorul kinestezic intervine, prin inIormatiile pe care le transmite de la
nivelul proprioreceptorilor din muschi-, tendoane,' articulatii, ligamente, periost, n
analiza posturii corpului si a segmentelor acestuia, n repaus si n miscare, si n
controlul tonusului muscular. .
l ) Proprioreceptorii sunt reprezentati de:
- corpusculi Vater-Pacini din periost si articulatii; '" '
(
: ;?
- corpusculii Golgi situati la jonctiunea dintre muschi si tendon;
- Iusul neuromuscular asezat printre Iibrele musculare atriate.-
Fusul neuromuscular este Iormat din 2-10 Iibre musculare.TnodiIcate, d.epii; i
Iibre intraIuzale, spre deosebire de restul Iibrelor musculare striate, ,c,qnsider ...-.
extraIuzale.
O Iibr muscular intraIuzal este o celul alungit, IusiIorm, care prezmi
o parte central, necontractil, dar cu inervatie senzitiv bogat, si dou extremii
contractile, inserate Iie pe tendoanele musculare Iie pe Iibrele musculare s
extraIuzale.
Fusul neuromuscular prezint inervatie dubl, senzitiv si motorie:
- inervatia senzitiv este asigurat de dou tipuri de Iibre:
- terminatii primare spiralate '- care ajung n zona central a Iibrei i:
Iuzale si prezint vitez de conducere Ioarte mare;
- terminatii secundare sau Iibrele ,ri buchet" care ajung superior si n
rior de precedentele si prezint vitez de conducere mic.
Ambele tipuri de terminatii nervoase reprezint dendritele neuronilor pseu
unipolari din ganglionul spinal.
- inervatia motorie este realizat de motoneuronul gamma din cornul antei
al mduvei spinrii. Axonul lui ajunge la extremittile contractile ale Iibrelor ini
Asezarea Iibrelor musculare extraIuzale, paralel cu cele intraIuzale si Iix
extremittilor acestora Iace ca modiIicrile de lungime ale acestor dou catego.|
de Iibre s Iie concomitente. AstIel: cnd un muschi striat.se relaxeaz, ceea ce
(
traduce prin ntinderea lui, Iibra muscular intraIuzal se ntinde'si ea. Acest l
determin excitarea zonei centrale senzitive, care transmite apoi' inIormatia p'rrn
cele dou tipuri de terminatii, la mduva spinrii:
:
'
- Iibrele primare transmit-inIormatia motoneuronului alIa care va determi
contractia Iibrelor musculare extraIuzale si deci scurtarea muschiului. Acei ;
scurtare ntrerupe excitarea zonei. entrale a Iibrei intraIuzale; "
- Iibrele secundare.transmit inIormatia motoneuronului gamma care inerve.
extremittile contractile ale Iibrei 'intraIuzale. ontractiile extremittilor contrai
determin din nou alungirea portiunii centrale a Iibrei intraIuzale siliciul se re|
n acest mod este ntretinut starea de contractie permanent a muschiului st:
tonusul muscular care l Iace apt pentru orice solicitare.
2) Protoneuronul este reprezentat de neuronul pseudounipolar din ganglior
spinal. Axonii protoneuronilor ptrund n mduv unde au dou posibilitti:
- calea proprioceptiv constient - care realizeaz proiectia corticla
se realizeaz analiza Iin a inIormatiilor kinesteziceyceea ce permite cbhstienti:
pozitiei corpului si a segmentelor acestuia;
310
ReceptIlri(corpItsculii Pacini, Golgi, RuIIini si terminatii nervoase libere) -
Neiirpn,I(n gg.ispinal) ~ neuron n (nucleii gracil si cuneat) - neuron Uf (talamus)
~ proiectia cortical (aria somatosenzitiv primar si regiunea precentral).
"'** " : ' ' ' ! ' " Fig j4 7 aleasensibilittii kinestezice.
- calea proprioceptiv inconstient - care reali:ea: proiectia inIormatiilor
pi opnpceptiveja nivelul paleocerebelului, care contribuie astIel la controlul tonu
sului musc,ula&si posturii (Iig. 14.7). ;. : . : ! ,
;;

ANALIZATORUL CUTANAT
Pielea reprezint nvelisul extern al corpului, avnd numeroase Iunctii: de
pjoteqtie, metabqlic, termic, secretorie, antitoxic si de mentinere a echilibrelor
hidroelectrolitic si acido-bazic. Totodat .pielea reprezint un imens cmp receptor,
ca urmare a prezentei la nivelul ei a receptorilor tactili, termici si durcrosi,
Pielea este Iormat, de la supraIat spre proIunzime, din trei straiuri:
1) - epidermul - este un epiteliu pluristratiIicat pavimentos, kcratint/at. I'nrtc
lui proIund este germinativ, avnd rol n regenerarea continu a simturilor
superIiciale care Iormeaz ptura cornoas, n ptura proIund;!, germinativ, este
depus melanin, secretat de melanocitele din dcrm.
Epidermul nu prezint vase sanguine, nutritia celulelor Icndu-se prin OSmozI,
2) - demnul - este Iormat dintr-un tesut conjunctiv dens dispus n dou straturi
celulare:
- stratul reticular, proIund;
- stratul papilar, sub epiderm; aceasta determin niste ridicaturi speciIice,
denumite papile dermice, care la nivelul degetelor Iormeaz amprentele.
3) - hipodermul - este Iormat dintr-un tesut conjunctiv lax n care celulele
conjunctive acumuleaz lipide, transIormndu-se n adipocite.
Pielea prezint de asemenea anexe cornoase (unghiile si Iirul de pr) si anexe
glandulare (glandele sebacee si sudoripare).
Receptorii cutanati sau exteroceptorii simt mprtiti n dou grupuri: terminatii
nervoase libere si terminatii ncapsulate:
- terminatiile nervoase libere - sunt arborizatii dendritice ale neuronilor
senzitivi din ganglionul spinal ntlnite la nivelul epidermului si dermului: au rol n
receptia durerii;
- terminatiile ncapsulate - au aceeasi organizare structural, si anume,
terminatii senzitive izolate n interiorul unei capsule conjunctive (corpuscul senzitiv).
orpusculii senzitivi sunt:
- corpusculii Vater-Pacini - receptioneaz excitatii de presiune si sunt asezati
n partea proIund a dermului;
- corpusculii Meissner - receptioneaz excitatii de presiune si tactile si sunt
asezati n papilele dermice;
311-
Receptori (termina(ii nervoase libere) - neuron fcth gg. spfnal) 4 neuron II
(substan(a cenuyie medular, lame VI, VII yi VIII) -> neuron IE (n zona talamic
postcrioar, VPL yi nuclei intralaminari) - proiec(ia cortical'(aria somestezic
secundar pentru fibrele cu originea n zona talamic posterioar).
Fig. 14.8. alea sensibilittii termoalgice.
Keccptorl (termina(ii nervoase libere, discuri Merkel yi corpusculi Meissner) -
neuron l (neuroni pscudounipolari din gg. spinal) -> neuron II (lamele VI, VII yi
VHI) -neuron III (VPL yi nuclei intralaminari talamici) -> proiec(ia cortical
(gir postcentral, cmpurile 3, l, 2).
Mg. 14.9. alea sensibilittii tactile protopatice.
- coipiisculii Krausc - receptioneaz excitatiile termice reci si sunt asezati
in pupilck' (k'imicc;
- corpnsculii RuIFmi - receptioneaz excitatiile termice calde si sunt asezati
in proIun/.imeu dcrmului (Iig. 14.8; Iig. 14.9).
<?%.
MEDICALE p t N D , , , . , .
OSTEOLOGIA
AXE, PLANURI $I REGIUNI ALE CORPULUI
POZITIA ANATOMI A ORPULUI
Nomenclatura anatomic international consider pozitia anatomic a corpului
urrian pozitia de reIerint care Iace posibil orientarea corect a segmentelor corpului
si organelor.
Pozitia anatomic desemneaz organismul n ortostatism, cu membrele
inIerioare lipite, piciorele n unghi drept pe gambe, genunchii si soldurile extinse,
membrele superioare atrn lng trunchi iar Iata palmar a minii cu degetele
extinse priveste nainte.
DENUMIRI, LOALIZRI DE AXE SI PLANURI
Axul longitudinal (vertical) pleac din punctul cel mai nalt al calvariei
(vertex) si strbate corpul n lungime, cznd n centrul poligonului de sustinere.
Este axul nltimii sau taliei.
Axul sagital (anteroposterior) strbate corpul dinainte napoi, avnd un pol
anterior si unul posterior. Este axul grosimii corpului.
Axul transversal strbate corpul de la stnga la dreapta, este axul lIl,iinn
corpului; mai este numit si ax orizontal.
Planurile anatomice sunt supraIete imaginare care sectioneaz corpul ome
nesc, Un plan trece prin cte-dou axe de orientare, n raport cu pozitiii nnnloinicA
se,descriu: ; , ;
:
;i;..' - planul, Irontal - este un plan paralel cu Iruntea. Planurile Irontiilc mpnrt
cprpul ntr-o .parte/anterioar si una posterioare-; el trece prin axul lonttiludiiiiil ti
cel transversal.
- planul transversal - este dispus orizontal si mparte corpul nlr-o p*rte
superioar si una inIerioar. Trece prin axul sagital si cel transversal.
- planul sagital - este dispus vertical, mprtind corpul ntr-o parte dreapti Ii
una stng. El trece prin axul longitudinal si axul sagital.
Kari' Dintre planurile sagitale, cel care strbate corpul pe linia median si l Impute
itdou jumtti egale se numeste plan mediosagital.
313
REGIUNILE ORPULUI`! TOPOGRAFIA LOR
..i
orpul omenesc este alctuit din cap, gt, trunchi-si membre.
apul - are o portiune superioar si posterioar corespunztoare neurocraniu-,
lui care adposteste enceIalu si una'situat anterior si inIerior, Iata (viscerocraniului) J
Gtul este un segment care Iace legtura ntre cap si trunchi. Regiunea t
posterioar a gtului numit ceaIa (nucal) cuprinde un plan osos reprezentat
vertebrele cervicale cu articulatiile dintre ele si un plan muscular. Regiunea antero
lateral a gtului cuprinde muschi, vase si nervi ca si o serie de organe - laringg
traheea, esoIagul cervical, tiroida.
Trunchiul este portiunea de corp cuprins ntre gat si bazin. Este'alctuit (
torace, abdomen si pelvis. Trunchiul este Iormat dintr-un perete osteomusc care
adposteste cavittile viscerale - cavitatea .toracic, cavitatea abdominal si,
cavitatea pelvin -, n care se gsesc organele interne. avitatea abdominal
continu larg cu cavitatea pelvin care este nchis inIerior de diaIragma pelvin si;:
diaIragma uro-genital. Peretii trunphiului sunt alctuiti dintr-un schelet osteoIibros;
Iormat din coloana vertebral - posterior, stern - anterior si arcurile costale jnti
coloan si stem. Peste aceste elemente osoase se asaz pturile musculare ntj
care se gsesc vasele de snge si nervii. Peste peretele toracic anterior se g,
glandele mamare. Peretele posterior al toracelui si abdomenului Iormeaz spatI
Membrele superioare se prind de torace prin centura, scapular alcjt din
clavicul si scapul. Membrul superior liber este alctuit din brat, antebratj mn.
Membrele inIerioare sunt legate de trunchi prin centura pelvian. Membt inIerior
liber este alctuit din coaps, gamb si picior. .'
:

ENTRUL DE GREUTATE
.? n*
Este caracteristic omului n statiunea biped; mentinerea: statiunii bipede es,jj
conditionat de relatia centrului de greutate cu poligonul de sustinere. Poligon de
sustinere este aria determinat de sprijinul pe cele dou tlpi .i entrul de greut
reprezint punctul de aplicare a rezultantelor tuturor Iortelor paralele cu care un`
corp este atras spre pmnt. orpurile sprijinite se gsesc n echilibru doar dac
verticala cobort din centrul de greutate cade n interiorul poligonului de sustinere.
!

entrul de greutate la om se gseste la 55-59 din talie. Se aIl la T7 la 61uni
si la LI la adult. entrul de greutate al corpului nu are o pozitie ~Iix,"variaz de la
individ la individ, de la o pozitie la alt pozitie si de la o Iaz- a
1
miscrii la alt
- h
PRGHIILE OSOASE
Prghia este o bar rigid care se poate roti n jurul unui punct de sprijin pis
actiunea a dou Iorte. Segmentele osoase, articulate ntre ele; asupra crora actione
muschii se comport asemntor cu prghiile de Iizic. '
34
Sehcupjserla'prghiile mecanice trei puncte de aplicare a Iortelor: punct de
iSj puact de rezistent R.sipunctul de aplicare a Iortei motorii F. Prghia are i
puncteiItc.are se aplic Iortele statice S si R si un punct n care se aplic Iorta
BtoneF.
La prghiile osoase S reprezint axul biomecanic al miscrii sau punctul de
rijm pe sol. R reprezint greutatea corpului sau segmentul care se deplaseaz, F
perul de aplicare la insertia sa a Iortei musculare care realizeaz miscarea.
Raportul dintre aceste puncte poate varia si, n Iunctie de acest criteriu, deosebim:
prghii de gradul I,
F, saupr,ghji de echilibru. '
nplu de prghie de gradul
ipul n echilibra' p
;
e coloana
Jtebral.
1
Punctul de sprijin S
`reprezentat de articulatia
lililor occipitali cu atlasul, e
.greutatea capului, iar F k
Iotta.muschilor, cei. care i
capul s nu cad nainte.
prghii de gradul II,.
S R F, sau prghii de Iort.
Exemplu de prghie de gradul II
- individul ridicat pe vrIul
degetelor. Sprijinul se Iace pe
capul metatarsienelor. Forta
este reprezentat de:contractia
muschiului tricepsural iar rezis-
tenta este dat de proiectia centru-
lui de greutate care cade pe articu-
latia gleznei ntre sprijin si Iort.
prghii de gradul III,
S F R, sau prghii de vitez.
Exemplu de prghie de gradul
III -Ilexia antebratului de bra,.
Punctul de sprijin corespunde
articulatiei corului iar o Ior,ii
redus poate imprima bratului
rezistentei deplasri mari.
REPERE OSOASE $I ARTICULARE PALPABILE PE VIU
apul este submprtit n calvarie corespunztoare neurocraniului si lH(i I'
care are ca substrat osos masivul Iacial sau viscerocraniul. raniul poate Ii explorai
prin palpare pe aproape toat supraIata sa. Elementele osoase ale craniului se gsesc
Iie sub piele, Iie sunt acoperite de prti moi si se pot palpa prin grosimea acestora,
Bolta craniului este palpabil n ntregime desi este acoperit de muschiul epicranian si
piele. La copii, la nivelul boltii, se pot palpa n partea anterioar a suturii sagitale
Iontanela mare (bregmamtic) iar n partea posterioar Iontanele mic (lambdatic).
Anterior, de o parte si de alta a liniei mediene se palpeaz tuberozittile (boasele
jrontale) iar ntre cele dou arcade superciliale se gseste glabela, o supra-Iat plan I,
care.este.Iolosit si .ca reper antropometric. Lateral si superior la nivelul calvariei
se.palpeaz bosele parietale simetrice, ntre marginile celor dou parietale supe-I;
nor si median se palpeaz sutura sagital. tipartea posterioar a calvariei se palpeaz
ItboseJe occipitale. Ele sunt patru tuberozittii simetrice, dou superioare si dou
L inIerioare. Intre bosele parietale si occipitale superioare se palpeaz o depresiune
corespunztoare suturii lambdoide. n partea lateral a calvariei se poate palpa
hmartemporal inIerioar dup ce pacientul strnge maxilarele.
BAZA RANIULUI i
t
Sunt accesibilepalprii mastoidele situate posterior pe care se insera muschiul
]t -sternocleidomastoidian. Se poate palpa conductul auditiv extern n care ptrundem
,,pnn porul acustic extern. La limita dintre calvarie si Iat putem palpa pe linie median
315
punctul nasion de la care pleac sutura Ironto-nazal. Urmnd marginile supra-
orbitale putem palpa incizura medial, apoi sutura Irontozigomatic, marginea
superioar a arcadei zigomatice pn la porul auditiv extern. Degetul introdusriu
conductul auditiv extern poate palpa condilul mandibulei. M;;
FATA
raniul visceral are un etaj maxilar sudat sub exobaz si unul mobil, mandibular,
legat de precedentul prin articulatia temporo-mandibular.
La nivelul etajului Iix maxilar palpm piramida nazal, marginea anterioar
a orbitelor. OriIiciul orbitelor este larg, de Iorm patrulater. La jumtatea marginii
superioare se gseste o depresiune, gaura supraorbital, punct dureros la apsare
n sinuzita Irontal. La jumtatea marginii inIerioare palpm gaura inIraorbital care
este un punct dureros n sinuzitele maxilare. Arcada zigomatic se ntinde orizontal
pn naintea conductului auditiv extern. Prin deschiderea gurii se pot palpa bolta
palatin, spina palatin care mrgineste gaura palatin, locul unde se Iac anesteziile
nervilor palatini. Se pot palpa dintii maxilari si mandibulari!
Pe linia median, anterior, la nivelul boltii de palpeaz papil incisiv pe
unde se Iace anestezia nervului incisiv. Etajul mobil al Ietei este alctuit din
mandibul. Sunt accesibile palpri condilul mandibulei cu degetul introdus n
conductul auditiv extern. Interlinia articular temporomandibular este marcat de
tuberculul articular asezat la extremitatea posterioar a arcadei zigomatice. Marginea
posterioar a ramurii mandibulei este accesibil palprii de la colul condilului
pn la unghiul mandibulei. Marginea anterioar se palpeaz prin vestibulul bucal.
Unghiul mandibulei se palpeaz la unirea corpului cu ramura mandibulei. orpul
mandibulei se poate palpa n ntregime sub piele.
REPERELE OSOASE LA NIVELUL TRUNHIULUI
Reperele osoase ale regiunii nucale corespund sirului apoIizelor spinoase-alc
vertebrelor cervicale. ApoIiza spinoas lipseste la I si este nlocuit cu un tubercui
poNlcnor care se palpeaz pe linia median sub protuberanta occipital externir
foieta nucula oare corespunde n proIunzime tuberculului dorsal al atlasului. Prii;
acolit IoHt se Iace punctia suboccipital a cisternei cerebromedulare (Obrejea).
M itselc laterale ale atlasului asezate n proIunzime corespund la supraIat Ioselor
nucale laterale delimitate de marginea posterioar a mastoidei pe care se insera
muschiul stemoclcidomastoidian, marginea lateral a trapezului i semispinalul capului.
Pentru explorarea apoIizelor spinoase cervicale, capul se pune n Ilexie si se
pot explora de la a cincea vertebr cervical. ApoIiza spinoas 7 se numeste
apoIi/.a proeminent. De la 7 porneste santul median dorsal, mai adnc n parte i
mijlocie si stcrgndu-se treptat ctre extremitti, n Ilexia trunchiului santul se sterg
si n locul su apare sirul apoIizelor spinoase care se pot palpa si numra ncepr..
de la 7. Numrarea apoIizelor spinoase se Ioloseste n scop explorator.saupenrt'
a stabili locul punctiei rahidiene. .
316
Pe prtile laterale alei peretelui dorsal al trunchiului gsim o serie de repere
care apartin centurilor membrelor.
. Scapula este accesibil explorrii-n mare parte: se palpeaz marginea verte-
bral, unghiul inIerior si vrIul scapulei. Spina scapulei este explorabil pe toat
ntinderea marginii posterioare. Acromionul este palpabil sub piele pe toat supraIata
n partea inIerioar a trunchiului se palpeaz elementele peretelui dorsal al
bazinului. Pe linia median se palpeaz crista median sacrala.
Pe Iata dorsal a trunchiului se trag, tinnd cont de reperele osoase, mai
multe linii conventionale verticale: linia mediodorsal, linia paravertebral prin
marginea"extern a apoIizelor transvere, linia scapular prin vrIul scapulei si linia
axilara posterioar. Liniile conventionale transversale sunt cervico-toracal prin
vertebra 7, linia bispinoscapular prin T3, linia bianguloscapular prin T7, linia
subcostal prin LI,'linia supracristal prin L4. Toate aceste linii Iolosesc penlni
localizarea exact sediului unei dureri, a unor Iormatiuni patologice ctc.
n partea anterioar, coloana cervical a corpurilor vertebrale este accesibili
inspectiei si palprii prin cavitatea bucal. Se.pot palpa arcul anterior al atlasului Ii
tuberculului artterior al atlasului prin ridicarea vlului palatin, se pot palpa corpul
axisului si corpul celei de a treia vertebre cervicale. Se pot palpa circumIerinta
anterioar corpurilor vertebrale si tuberculii anteriori ai apoIizelor cervicale,
Tuberculul cel mai proeminent este tuberculul lui hassaignac pe care se poate
comprima carotida comun, Iiind situat pe un plan mai anterior dect tuberculii
anteriori ai celorlalte vertebre.
REPERE PE PERETELE VENTRJLATERAL
AL TRUNCHIULUI
! . . .

.
Pe peretele ventrolateral al trunchiului se pot palpa numeroase repere osoase
si interlinii articulare. lavicula este palpabil pe toat ntinderea ei. Se palpeaz
interlinia articulatiei, sternoclaviculare si interlinia acromioclavicular.
oracoida se palpeaz n spatiul deltopectoral unde se simte vrIul acesteia.
Sternul este n ntregime palpabil si`yizjbil. Se.palpeaz manubriul sternal,
corpul sternului si apendicele xiIoid. Lajimita dintre corp si manubriu se gseste
unghiul sternal, unghiul lui Louis, care reprezint un reper pretios pentru c la
acgst nivel, se articuleaz coasta a doua si de la ea ncepe numrtoarea coastelor.
orpul sternului este usor palpabil, putndu-se contura inciziile articulare. Apendicele
iIoid la copii este cartilaginos iar la btrni poate Ii osiIicat.
oastele Iormeaz peretele ventral lateral si dorsal al toracelui. oastele
Jnt palpabile la oamenii slabi. La marginea inIerioar a cutiei toracice cartilajele
Dstale.de o parte si de alta delimiteaz ,un unghi-unghiul iinIrastemal (harpy).
Ajcest unghi
:
se submparte prin prezenta apendicelui xiIoid n,dou unghiuri
iIocostale. Numrtoarea coastelor ncepe cu reperarea unghiului lui Louis unde
: insera: coasta a dQua, iar apoi se palpeaz coastele subiacente pe o linie care
ierge dinuntru n aIar si n jos. .
i - '.' Liniile conventionale pe Iata anterioar a toracelui se traseaz n raport
i reperele osoase Iixe. Acestea sunt verticale: linia axilara anterioar, linia
317
medioclavicular/lirria'parastemal si linia
1
mediostemal: Liniile`transversale suni
linia bimamelonar, linia xiIoidian, linia subcostal prin punctul celmaidech'vahnargini-
lor coastelor si linia bispinoiliac ventral ntre spinele iliace anterioare ale coxalului
REPERELE VENTRALE ALE PELVISl&IJl soh'
Se pot palpa spina pubian care serveste ca reper pentru explorarea oriIiciuk
inghinal superIicial si spina iliac antero-superioar de la care ncepe creasta coxalu
lui. ntre reperele osoase se msoar diametrele bazinului. Diametrele transversak
bispinoiliac ntre cele dou spine ilice anterosuperioare msoar 24 cm, bicrest ntr.
punctele cele mai ndeprtate ale crestelor iltace (28 cm), bitrohanterian ntre ceL
dou trohantere (32 cm); diametrul lombopubian este uri diametru sagital, se msoar
de la spinoasa lombarei 5 la marginea cranial a simiIizei pubiene si msoar 20 cn
REPERELE OSOASE'J`IEMBRULUI SUPERIORJ,,
Humerusul. apul humeral se palpeaz prin peretele axilei. Tuberculul m; si
mic se palpeaz prin masa muschiului deltoid; crestele tuberculare se palpe; spre
corpul humerusului, delimitnd santul bicipital prin care alunec tehdohul al
muschiului biceps care ruleaz sub degete. Pe Iata extern se palpeaz tuberozitatj
deltoidian. Marginea lateral se palpeaz de la insertia deltoidului la epicond iar
marginea medial se palpeaz n totalitate pe Iata intern napoia mnunchiul'
vasculonervos. Epicondilii humerali se palpeaz pe Iata dorsal a regiunii cotului.
Epicondilul lateral este mai mic, epicondilul medial este mai mare. n extensia complet a
cotului, epicondilii se gsesc pe aceeasi linie cu olecranul ulnei. n Ilexie Iormeaz` cu
olecranul care se deplaseaz nainte, un triunghi cu vrIul inIerior. Interlini;
articular a corpului se palpeaz pe Iata posterioar n partea extern, unde
determin o Ioset care corespunde interliniei humeroradiale. n Ioset se palpe;
capul radial. Interlina articular se prelungeste ocolind olecranul si ajunge n part
intern sub epitrohlee, avnd Iorma literei omega, n Ilexia maxim a cotului Iosei,
radial dispare. apul radial se palpeaz dorsal'prin Ioset radial, puthdu-se contro';
marginea radial si inIerioar. EpiIiza distal a radisului se palpeaz pe'Iata dorsal:
pe marginea exterri n aIara tendoanelor muschilor Ilexori. Stiloida radial esu
limita interliniei radiocarpiene pe marginea radial. Marginea externa se palpeakx.
pe toat ndinderea sa. EpiIiza distal radial este palpabil si pe ea se comprim'
artera radial n santul pulsului. Stiloida radiusului este mai dezvoltat dect apoIiza*
stiloid a ulnei.
Olecranul ulnereste o proeminent alungit care se palpeaz pe Iata
dorsali
a cotului. ApoIiza coronoid este palpabil la indivizi slabi pe Iata palmar insinu;
degetele sub aponevroza expansiunii bicipitale. reasta ulnei este vizibil si palpabila
ncepnd de la extremitatea distal a olecranului si tinnd pn'la capul ulnei
EpiIiza distal este o proeminent rotund pe Iata dorsal a articulatiei minii. Se
continu n sus cu creasta si n jos cu stiloid ulnar. Interlinia articular radio-
carpian: se repereaz apoIizele stiloide ale radiusului si ulnei pe Iata dorsala, ntre ij
care se proiecteaz interlinia articular. ;,, ~r*
318

Oasele carpului pe Iata palmar sunt acoperite de tendoanele muschilor
Ilcxori asezati n dou planuri. La marginea radial proxima! se palpeaz tuberculul
scaIoidulu, it- distal tuberculul trapezului. La marginea ulnar proximal se palpeaz
pisiIqrrnuliar distal crligul osului hamat. Dorsal, din cauza tendoanelor extensori-
lor, identiIicarea oaselor carpului nu este posibil.
Metacarpienele sunt accesibile palprii pe Iata dorsal, iar Ialangeje se palpeaz
ita dorsal si palmar.
REPERELE OSOASE' ALE MEMBRULUI PELVIN
Femurul. Din Iemur se palpeaz trohanterul mare sub Iorma unei depresiuns
ntre masa muschilor pelivini si cvadricepsul Iemural. Anterior Iata extern
ovalar, subcutanat. Epicbndilul medial proemin napoia rotulei si se palp pe
Iata medial, n partea posterosuperioar se palpeaz tuberculul adductoruiul
mare. Epicondilul lateral este palpabil napoia rotulei.
Patela are Iorm triunghiular, se aIl naintea celor doi cpicondili Iemurali
i este palpabil pe toat Iata sa anterioar.
, Tibia. Se palpeaz condilul extern al tibiei care are o Iorm triunghiulari Ii
icruijatur superioar delimiteaz interlini articular a genunchiului, ondilul
jitern al tibiei particip si el la delimitarea articulatiei genunchiului si se continui
:u Iata intern a tibiei. Tuberozitatea anterioar a tibiei este o proeminent ntro
:ei doi condili de Iorm triunghiular, de la care porneste creasta tibiei. rcaltt
ibiei este recurbat sub Iorm de S alungit, este subcutanat si palpabil pe tottl
ndinderea. Fata medial a tibiei se gseste ntre masa Ilexorilor si extcnsorilor si
e palpeaz pe toat ninderea. Maleola tibial are Iorm triunghiular cu vrIul n
os si proemin pe Iata intern a glezenei.
Fibula. Se palpeaz capul Iibulei n partea lateral si superioar a gambei
ub interlini articulatiei genunchiului; are o Iorm ovalar, paralel cu axul membru-
iLMsleola Iibular este asezat lateral, mai jos dect maleola tibial.
Piciorul. La partea posterioar, corespunztor clciului se palpeaz
iberozitatea posterioar a calcaneului. PeIata medial palpm apoIiza calcaneului
are sustine talusul. I
ANATOMIA RADIOLOGIC A SCHELETULUI
$I ARTICULAIILOR
RadiograIia se realizeaz pe baza propriettii razelor Rontgen de a impresiona
u plactIerograIic. Un obiect interpus n calea Iasciculului de raze X poate absorbi
mai-multe sau mai putine din razele acestui Iascicul. RadiograIiile se Iac n pozitii
standard pentru divesele segmente, sau se pot Iace radiograIii n incidente speciale.
319
RADIOGRAFIA RANIULUI
. -I"
n incidenta de Iat pe radiograIia cranian se evidentiaz cutia cranian si
oasele Ietei. La nivelul boltii craniene urmrim tblia extern - diploia - si tblia
internii a oaselor boltii. Recunoastem imaginea transparenta a celor dou orbite, iar
inciliiin o alt imagine transparent triunghiular a Ioselor nazale, n aria crora se
proiecte;\/. cornetele nazale. Peste partea inIerior a orbitelor se proiecteaz marginea
superioara a stncii temporalului. Sub cele dou orbite se proiecteaz transparenta
sinusurilor maxilare, arcada dentar a maxilarului si dintii superiori, n partea lateral
se pi oiectea/. apoIiza mastoid, peste care se suprapune condilul mandibulei continuat
ile ramura mandibulei si de corpul mandibulei, pe care sse gsesc dintii mandibulari.
n incident lateral se proiecteaz Iorma cutiei craniene si oasele Ietei. La
nivelul boltii se remarc santuri vasculare, iar n partea postenoar si inIerioar a
cutiei craniene se gsesc celulele mastoidiene. La nivelul bazei craniului, n grosimea
Irontalului se vede sinusul Irontal. Portiunea orizontal a Irontalului Iormeaz plaIonul
orbitei. Tot pe endobaz recunoastem tuberculul selar si saua turceasc. Sub saua
turceasc se gseste sinusul sIenoidal. napoia dorsului selei se gseste o opacitate'
triunghiular, stnca temporalului, n partea posterioar a stncii este vizibil
mastoid, iar sub stnc sunt vizibile cavitatea glenoid a articulatiei temporo-
mandibulare si tuberculul zigomatic. Dintre elementele Ietei recunoastem orbita,
oasele nazale, Iosele nazale limitate inIerior de palatul dur sub care se aIl arcada
dentar superioar, peste care se proiecteaz sinusul maxilar. Mandibula este vizibil
cu toate elementele sale, iar pe ea se gseste arcada dentar inIerioar.
RADIOGRAFIA OLOANEI VERTEBRALE
oloana vertebral se studiaz pe imagini radiologice de Iat si de proIil, n
nccste incidente clementele constitutive ale vertebrelor se suprapun. Pe radiograIia
ilc latii se observ corpul vertebral de Iorm patrulater. orpurilor vertebrale au o
bii/It care se liirgcstc ctre regiunea lombar, n apropierea unghiurilor laterale se
proicctcii/ii pediculii vertebrali (ochii vertebrei), iar ntre ei se proiecteaz arcul
vntcbntl care ia Iorma literei Y; ramura inIerioar a Y-uului corespunde apoIizei
NpinottNc Oe o parte si de alta a corpului se proiecteaz apoIizele transverse.
Radinei alia n incident lateral. Se disting corpul vertebrei, pediculii verte-
brnli, poli/ele articulare superioare si apoIizele articulare inIerioare. Postenor.se
proiectcii/.i'i npoli/a spinoas. Pe radiograIia n incident lateral se vd corpurile
vertebrale ale cror dimensiuni cresc de, sus n jos. orpurile vertebrale se contini;
Imipoi cu pediculii vertebrali. Margineapediculului se continu cu apoIizele articulai
iar napoia apoIizelor articulare se proiecteaz apoIizele transversale,, n regiim
toracic, peste coloana corpurilor vertebrale se proiecteaz arcurile costale.
RADIOGRAFIA TORAELUI
j
n incidenta de Iat pe radiograIia toracic recunoastem claviculele;, scapulIc
articulatia scapulohumeral si grilajul costal. Dac pacientul a Iost bine pozitioo
scapulele de Iorm triunghiular se proiecteaz n aIara grilajului costaL lavic
320
au o dispozitie orizontal n partea superioar a grilajului costal. Grilajul costal este
Iormat din 12 perechi de coaste. Fiecare coast are un arc posterior oblic de sus n
jos, cel mai yizibil, un.arc lateral cu concavitatea orientat medial si un arc anterior
mai putin viabil. oastele se numr la nivelul arcurilor posterioare de la vrI la baz.
.. . .
RADIOGRAFIA MEMBRULUI SUPERIOR
laviculele se examineaz pe radiograIii n incidenta de Iat. Se remarc
epiIiza medial care se articuleaz cu sternul n articulatia sternoclavicular, si
epiIiza lateral care se articuleaz cu acroInionul (articulatia acromioclavicular).
Articulatia umrului se studiaz de obicei pe radiograIiile de Iat si proIil. Pe
radiograIia de Iat se vd extremitatea lateral a claviculei, omoplatul, extremitatea
proximal a humerusului si partea superioar a toracelui. Se mai vd cavitatea
glenoid a scapulei de Iorm ovalar, acromionul si procesul coracoid.
Articulatia cotului, n incidenta de Iat se obsev extremitatea distal a humerusu-
lui si extremitatea proximal a radiusului si ulnei. EpiIiza distal a humerusului
prezint median o transparent crescut datorit suprapunerii Ioselor coronoidc si
olecranian. Olecranul ulnei se proiecteaz n Iosa olecranian. Lateral se aIl
capitulum humeral iar medial trohleea humeral. De o parte si de alta se vd cei
doi epicondili ai humeiusului. Pe imaginea de proIil sunt vizibile extremitatea distal
a humerusului si cele proximale ale ulnei si radiusului. Elementele osoase se
suprapun relizndu-se mai multe imagini concentrice date de capitulum humeral si
trohlee. Se mai observ olecranul, capul radiusului si tuberozitatea radial.
RADIOGRAFIA OASELOR MINII
Recunoastem n incidenta de Iat extremitatea distal a radiusului, a ulnei,
oasele carpiene, metacarpiene si Ialangele. Pe radiograIia de Iat se observ epiIiza
distal a radiusului mai voluminoas dect cea a ulnei si cu apoIiza.stiloid mai
masiv, Osele carpiene sunt dispuse n dou rnduri: n rndul superior, dinspre
police spre liniamedian, scaIoidul, semilunarul, piramidalul si pisiIormul proiectat
peste piramidal, n rndul distal: trapezul, trapezoidul, osul mare si osul cu crlig.
u oasele acestui rnd se articuleaz cele 5 metacarpiene prin epiIizele lor proximale.
Falangele sunt oase scurte; cele mai voluminoase se gsesc n rndul nti.
RADIOGRAFIA MEMBRULUI PELVIN
Bazinul se studiaz pe radiograIii Icute n incidenta de Iat. Pe o astIel de
imagine observm sacrul si cele dou coxale. Sacral are Iorm triunghiular cu
baza n jos, se articuleaz cu ultima vertebr lombar superior, inIerior se articuleaz
cu cbcisul, iar lateral cu oasele coxale. Articulatia sacroiliac ia aspectul unei trans-
parente n Iorm de Y. oxalul este alctuit din ilion, ischion si pubis, care se unesc
la niyelul cavittii acetabulare. avitatea acetabular este mrginit de sprnceana
icetabular. n.ea se aIl capul Iemural. Peste capul Iemural se proiecteaz ramura
sccndent
;
a ischionului care se continu cu tuberozitatea ischiatic.
l Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116 321
RADIOGRAFIAT ARTIULATIEI . GENUNIlHTOIcldl
n incidenta de It seobserv epiIiza'distat a genunchiului,
!
e'pIiza proximalaj
a" tibiei si Iibulei. Fibula nu particip la alctuirea articulatiei geraitichiuliu.
nivelul epiIizei distale a Iemurului se observ condilii medial si lateral, ale crorj
supraIete articulare iau aspectul ciIrei 3 inversat. Peste epiIiza distal se proiecteaz!
rotula. EpiIiza distal a tibiei prezint un condil lateral si unul medial, Iiecare!
avnd o cavitate glenoid prin care se articuleaz cu Iemurul. SupraIetele articularei
sunt separate de eminenta intercondilian. Peste condilul-extern al tibiei sej
proiecteaz epiIiza proximal a Iibulei. ,
Pe radiograIia de proIil cei doi condili apar: suprapus` condilul mediali
depseste condilul lateral. Rotula se situeaz naintea c'ondililor. La nivelul epiIizeI
tibiale se recunosc supraIetele articulare ca dou linii curbe pn la" eminentei`|
intercondiliene. Spatiul articular ocupat de meniscurile articulatiei genunchiului!
apare sub Iorma a dou triunghiuri ascutite care se privesc prin VrIurile lor.
RADIOGRAFIA ARTIULATIEI GLEZNEI
Pe radiograIia de Iat recunoastem epiIizele distale ale tibiei cu maleola tibial j
si ale Iibulei cu maleola Iibular. n scoaba Iormat de oasele gambei ptrunde talusulj
Iiind separat de ele prin spatiul articular, n incident lateral se observ epiIizel6,
tibiei si Iibulei cu maleolele lor, talusul, calcaneul si navicularul.
RADIOGRAFIA PIIORULUI
Pe radiograIia de Iat se vd maleolele tibial situat medial si Iibular situat!
lateral, talusul, navicularul, cuboidul, cuneiIormele, metatarsienele si Ialangele (proxij
male, mijlocii si distale). n incident lateral se vede calcaneul articulat cu cuboidulI
iar acesta cu ultimele dou metatarsiene. Distal sunt Ialangele degetelor 4 si 5IJ
ELEMENTE DE PATOLOGIE A APARATULUI
LOCOMOTOR
A. LEZIUNILE JRLTMATIE , ,
; ~ *t
Agresiunile asupra aparatului locomotor au ca rezultat leziuni traumatice,
Iracturi, entorse si luxatii.
Fractura reprezint o solutie de continuitate a unui o&asupra cruia a actionat
o Iort mecanic. Fracturile sunt rezultatul diverselor accidente, predominante'Irind
cele rutiere n care asupra organismului actioneaz Iorte mecanice ideosebit de
322
lice. nd'agentul vujnerant loveste osul nclin, Iractura se produce chiar la ; de
actiune al traumei si vorbim de un mecanism direct de producere. nd titul
vulnerant actioneaz la cele dou extremitti ale unui os, Iie compresndu-1,
jrsucindu-l, Iractura se produce la distant de locul de aplicare a Iortei. Este
nismul indirect de producere. Dup natura osului Iracturat, Iracturile se clasiIic
"Iracturi ale oaselor sntoase si Iracturi ale oaselor patologice. Dup aspectul
tegumentelor segmentul Iracturat, putem avea Iracturi nchise sau Iracturi deschise
la care osul vine n contact cu exteriorul. La oasele lungi, sediul Iracturii poate Ii
diaIizar, epiIizar sau metaIizar. Agentul traumatizant care provoac o Iractur poate
uza si leziuni ale tesuturilor moi - excoriatii, plgi ale tegumentelor, dilacerri
as
;
culare, dezinsertii de ligamente si tendoane, leziuni de vase si nervi.
Semnele Iracturilor. Semnele locale pot Ii semne de probabilitate (durerea si
potenta Iunctional, echimoze, deIormarea regiunii, scurtarea membrelor) sau
t Ii semne de certitudine (mobilitate anormal a segmentelor, crepitatia osoasii,
transmis'ibilitatea miscrilor si ntreruperea continuittii osului).
1
Examenul radiologie n cel putin dou incidente, de Iat si proIil, prcci/ca/rt
istenta Iracturii si arat pozitia Iragmentelor.
Primul ajutor n caz de Iracturi const n calmarea durerii prin administrarea
t
de sedative (algocalmin, mialgin) si imobilizarea n atele sau aparate a Iracturii,
Atelele pot Ii de lemn sau metalice (Kramer). Accidentatul trebuie transportat pe
targa sau cu un alt mijloc improvizat.
Tratamentul ortopedic se Iace n spital sub anestezie si const n reducerea tIi
imobilizarea Iracturii ct mai rapid dup producerea accidentul Atunci cnd
reducerea nu este posibil sau exist o Iractur cu Iragmente ndeprtate, reducerea
si imobilizarea Iracturii se Iac pe cale operatorie. Operatia aceasta se numeste
osteosiittez.
Entorsele reprezint ansamblul leziunilor prtilor moi articulare si periarticulare
consecutive unei miscri bruste care depseste limitele Iiziologice ale articulatiei,
. Ir a se pierde raporturile dintre supraIetele articulate. Leziunile articulare sunt
ntinderi, rupturi sau dezinsertii ligamentare. Leziunile periarticulare intereseaz
tesutul subcutan, muschii si tendoanele, vasele si nervii.
Simptomatologia entorselor. Durerea este violent, strict localizat la nivelul
leziunii si nsotit de impotent Iundtional. Articulatia este tumeIiat, Ioarte
durerosa la palpare. Uneori apare o echimoz dat de hemoragia consecutiv de
cele mai multe ori rupturilor ligamentare. Examenul radiologie obligatoriu n dou
incidente pune n evident instabilitatea articular si exclude eventuala Iractur.
Tratamentul este adecvat Iormei clinice si Iiecrei localizri. Se Iac inIiltratii lo-I
cale cu novocain sau xilin si bandaj cu Ias elastic.
Luxatiile reprezint o modiIicare persistent a raporturilor ntre dou
sau | mai multe supraIete articulare care pierd contactul normal ntre ele. Luxatia
este |consecinta unui traumatism puternic si apare brusc la o articulatie
sntoas ale j crei mijloace de unire au Iost rupte prin actiunea agentului
traumatizant. Marea Jmajoritate a luxatiilor se petrec n rnod indirect prin bruscarea
unei miscri articulare |extreme. ele mai Irecvente luxatii se ntlnesc la
membrele superioare.
Simptomatologia luxatiilor. Durerea puternic Ia nceput este nsotit de
(impotenta Iunctional complet. La inspectie se constat atitudinea vicioas,
323

deIormarea regiunii, scurtarea sau alungirea segmentului de membru. Tratamentul
luxatiilor recente const n reducerea de urgent a luxatiei. u ct reducerea se
Iace mai trziu, cu att ea devine iriai laborioas. Dup 4 sptmni de la accident,
o luxatic hu se mai poate reduce datorit Ietractiei prtilor moi si modiIicrilor
extremittilor articulare.
B. LEZIUNILE INFLAMATORII
it-i
Tuberculo:a osteoarticular. TB osos reprezint localizarea inIectiei
tuberculoase la nivelul osului si articulatiei. Este o localizare secundar a bolii
tuberculoase: n conditiile unui rezistente sczute a organismului, bacilii sunt
mobilizati de la nivelul unui complex primar gangliopulmonar si se rspndesc pe
calc sanguin n organism. Ei determin la nivelul tesutului medular al epiIizei leziuni
inIlamatorii proliIerative si inIiltrative urmate de o resorbtie osoas secundar.
Se produce osteit cu granulatii alctuite din Ioliculi tuberculosi care conIlueaz,
se cazeiIic si dau nastere unei caverne, n continuare se Iormeaz numeroase
caverne care contin cazeum, puroi si care distrug epiIiza. Apar abcesele reci care
migreaz la distant de Iocarul de origine de-a lungul, spatiilor conjunctive si se
pot deschide chiar la exterior.
Simptomatologie. Tuberculoza osteoarticular ncepe insiduos cu maniIestrile
caracteristice bolii tuberculoase - astenie, inapetent, scdere n greutate, sub-
Iebrilitate, transpiratii nocturne, durere local si impotent Iunctional, n perioada
de stare articulatia este globuloas, mpstrat, tesuturile din jur sunt inIiltrate si
exist adenopatie satelit nedureroas. Pentru precizarea diagnosticului sunt
necesare examene radiologice care evidentiaz supraIetele articulare vag conturate
si decalciIiate, extremittile osoase prezint geode iar spatiul articular este pensat
cu urmare it distrugerii cartilajului articular. Intradermoreactia (IDR) la tuberculin
este pn/.itivIi. Punctia articular evidentiaz prezenta bacilului Koch n lichidul
iiiliculiu. Tratamentul este complex: medicamentos, ortopedic si chirurgical. Trata
mentul medicamentos constituie baza si utjlizeaz antibiotice cu actiune mpotriva
haciliilui Koch si tuberculostatice, de obicei n asociere pentru a preveni instalarea
rc/.istcntei. . , , , ,
Forma cea mai Irecvent a TB osos o constiuie tuberculoza vertebral
(morbul lui Pott). Bacilii disemineaz pe cale hematogen si se localizeaz la nivelul
tesutului spongios al corpului vertebral care este bine vascularizat. Tesutul osos
spongios este distrus, se Iormeaz o geod n corpul vertebral care se extinde ctre
discul intcrvcrtcbral. La adult inIectia tuberculoas se localizeaz la nivelul unuia
sau dou corpuri vertebrale si la discul dintre ele. Discul intervertebral invadat de
procesul tuberculos dispare, cele dou corpuri vertebrale vin n contact iar arcuril
cu apoIizele spinoase se ndeprteaz Iormnd o gibozitate (cocoas), n perioada"
de stare apar abcese reci cu originea ntr-o cavern vertebral si care au tendinta'di
a Iuza de-a lungul spatiilor conjunctive. Gravitatea bolii a Iost redus rriiilt prin|
Iolosirea antibioticelor si tuberculostaticelor. ''
324
l
reprezint o inIlamatie a osului si a mduvei sale produs prin
inIectarea pe cale hematogen a acestuia de ctre staIilococul auriu sau mai rar de
alti germeni piogeni (steptocqc, pneumococ, colibaeil). Germenii patogeni se localizeaz
n metaIiza oaselor lungi la copil sau adolescenti si declanseaz Iie un proces
inIlamator acut.cu maniIestri zgomotoase, Iie maniIestri sterse si cu evolutie lent,
ca n osteomielita cronic de la nceput. Oasele cele mai Irecvent interesate n
procesul supurativ sunt oasele lungi ale membrului inIerior, urmnd ca Irecvent
oasele membrului superior.
Osteomielita acut debuteaz brutal cu durere vie nsotit de Irisoane, ceIalee,
vomismente, Iebr, trdnd o stare inIectioas. Durerea se intensiIic la apsare
iar din cauza durerii, membrul este tinut semiIlectant. Dup cteva zile de la debut
se poate palpa o mpstare circular metaIizar care semnaleaz un abces
subperiostic. Seninele radiologice apar la 10-14 zile de la debut. Tratamentul este
general, cu antibiotice, si local - punerea n repaus a membrului care se imobilizeaz
n aparat gipsat ce trebuie s cuprind si articulatiile supra- si subiacente. Dac se
constituie un abces subperiodic, este necesar evacuarea chirurgical a abcesului
si chiuretarea minutioas a cavittii.
Osteomielita cronic de la nceput intereseaz cel mai Irecvent tibia la adoles-
cent si la adult. Se caracterizeaz printr-un proces periIeric de hiperostoz pcriostal
si un proces central de necroz osoas cu sau Ir supuratie. linic semnul cel mai
important este durerea spontan si intermitent calmat de repaus care cu timpul
devine permanent si nu se mai calmeaz la repaus si antialgice. RadiograIia
evidentiaz o hiperostoz la periIeria corticalei iar n interiorul osului zone de
distructie-geode. Biopsia pune diagnosticul de certitudine. Tratamentul osteomiclitei
cronice este complex: antibioterapie dup antibiogram si tratament chirurgical
care const n excizia tesuturilor necroze, trepanarea larg a Iocarului osteomielitic
si ndeprtarea sechelelor. avittile reziduale se plombeaz cu lambou muscular
sii cu greIe osoase luate din creasta iliac.
Spondilita anchilo:ant este o boal iriIlamatorie cronic, de obicei progresiv,
care intereseaz articulatiile coloanei vertebrale si tesuturile moi adiacente. Sunt
aIectate ntotdeauna articulatiile sacroiliace. Boala aIecteaz adolescentul sau adultul
tnrpredominant de sex masculin dureri lombosacrate de tip inIlamator, care se
accentueaz n timpul noptii. Durerile Iesiere si lombare sunt tenace si progresive.
Primele modiIicri radiologice apar la jonctiunea dorso-lombar. OsiIicri subliga-
mentare care apar sub Iorm de mici spiculi si-care coboar de la un corp vertebral
la altul iau aspect de punti ntre dou corpuri vertebrale vecine, ducnd n perioada
avansat la~aspectul radiologie de ,coloan de bambus". Nu exist un tratament
speciIic al spondilitei anchilozante, scopul tratamentului Iiind ameliorarea simptome-
lor si micsorarea ritmului degenerrii coloanei.
. LEZIUNILE DEGENERATIVE
Spondilo:a este o maniIestare vertebral a reumatismului degenerativ
caracterizat prin osteoIitoz, degsnerescenta discului intervertebral si un tablou
clinic care diIer dup segmentul aIectat, avnd ca simptom comun durerea, n
325
artrozele ceIei avem dureri cronice ale ceIei, cu iradieri n prtile laterale ale, gti
ctre umeri si ctre regiunea interscapulovertebral., Pe cliseele radiologicade prolFf
se remarc pierderea lordozei coloanei cervicale care devine rectilinie, discuril
intervertebrale apar diminuate, pensate; deseori se observ osteoIitozaanterioar
Tratamentul este aniinIlamator n perioadele dureroase si Iizioterapie (cureni
dinamici, unde scurte, masaje).
rtro:a lombar este o cauz a lombalgiilor cronice. Lombalgia cronic est
o durere surd, persistent. Examenul bolnavului evidentiaz semne Iizice
7
d
suIerint vertebral piererea lordozei Iiziologice, scolioz antalgic, redoar
vertebral, diminuarea moderat a Ilexiei lombare. Tratamentul este Iizioterapie
medicamente care mbunttesc troIicitatea osteocartilaginoas, i'ar n perioadei
de intensiIicare a durerii antalgice, antiinIlamatoare si decontracturante.
D. LEZIUNI TUMORALE
Se mpart n tumori benigne si tumori maligne. Tumorile benigne sunt osteomu
condromul, Iibromul osos, mixomui, lipomul, tumori vasculare (angiomul), tumoi
din tesutul nervos, neuroIibromul.
Osteomul este o tumor benign unic sau multipl dat de hiperplzi
tesutului osos matur. Apare la supraIata osului ca o exostoz de Iorm si mrim
variate. Osteoamele se pot dezvolta insidos n orice parte a scheletului. Radiologi
apare ca o opaciIiere instens bine circumscris cu aspect structural normal.
ondromul este o tumor localizat mai ales la oasele scurte ale minii '
picioarelor adultului, rezult din proliIerarea tesutului carilaginos, de obicei
cartilajelor articulare.
Tumorile maligne se mpart n tumori primitive maligne osoase si tumpi
metastatice osoase. Tumorile maligne sunt sarcomul, condrosarcomul, Iibro
sarcomul, liposarcomul, mixosarcomul, angiomul malign.
Sarcomul este o tumor conjunctiv osoas malign. Elementele care ,
compun sunt atipice si polimorIe, au capacitatea de a-produce tesut osos mai muli
sau mai putin tipic si de a distruge tesutul osos nvecinat. Este cea mai Irecvent
tumor malign si aIecteaz n, general sexul maspulin. Malignitatea; lui excesiv;
este datorat invaziei precoce a vaselor. onsistenta tumorii este variabil n Iuncti
de elementele structurale componente: Iie este dur, Iie este moale. linic
maniIest prin dureri, tumeIactie si prin aparitia unei Iormatiuni variabjle ca Iorrni
dimensiuni si consistent, care Iace corp comun cu osul.
ondrosarcomul este p tumor malign dezvoltat pe-seama tesutului
cartilaginos. Este mai rar si se localizeaz preIerential la extremitatea distal
Iemurului sau cea proximal a tibiei. Tumora inIiltreaz tesutul din jur si are
;
consistent elastic sau moale.
Fibrosarcomul este o tumor malign de origine mezenchimatoas care s
dezvolt din Iibroblastii retelei haversiene sau ai stratului superIiciaMl periostuli,
Se localizeaz n regiunea metaIizar sau diaIizar a oaseloriliingi:ale,!ineiabrel(,
Simptomatologia este asemntoare altor neoplaziiosoase maligne.'*) ~ :
326

fiumorile metastatice. Neoplasmele diIeritelor organe si tesuturi se pot
opaga la distant, pe diIerite ci, de la tumora primitiv spre diIeritele
segmente ; scheletului. Localizrile tumorilor secundare cele mai Irecvente sunt
la nivelul Ioanei vertebrale, bazinului si epiIizelor oaselor lungi.
EXPLORAREA ANTROPOMETRICA
A SCHELETULUI
Antropometria reprezint un sistem de msurtori stiintiIice ale corpului uman
in special ale scheletului. Dac msurtorile se reIer la ntregul organism, vorbim
; stomatometrie, craniometrie dac se reIer la craniu, pelvimetrie dac se reIer
bazin-
Instrumentar, Pentru msurtori se Iolosesc o band metric, un compas cu
ctor al unghiului de msurat, o prj in antropometric si un goniometru cu Iixator.
, Pentru nceperea msurtorilor stabilim o serie de repere osoase palpabile
b piele care se marcheaz exact. Acestea se numesc puncte antropometricc, ntre
re setStabilesc distantele. Unghiul se msoar cu goniometrul.
nltimea maxim a corpului se msoar n pozitie ortostatic ntre vcrtcx
uncttuYcel mai nalt al calvariei) si plante, nltimea capului se msoarA ntre
;rtic si-gnthion (proeminenta anterioar a mandibulei). Lungimea capului HO
soarsntre glabella si opistocranion (punctul cel mai ndeprtat al solzului c~e-
.pital).-Ltimea Ietei se msoar ntre cele dou puncte eurion (punctele cele mai
proeminente ale osului parietal), nltimea ventral a trunchiului se msoar ntre
punctul suprasternal si suprapubian. Lrgimea trunchiului la nivelul membrelor se
msoar pe linia biacromial, iar la nivelul toracelui pe linia bitoracal. Lrgimea
bazinului mare se msoar cu compasul pelvimetrie pe linia biiliocristal (ntre
punctele'cele mai ndeprate ale crestelor iliace, se msoar diametrul bicrest 28 cm),
ntre spinele iliace anterosuperioare se msoar diametrul bicrest, 24 cm, iar pe
linia bitrohanteric ntre cele dou trohantere ale Iemurului se msoar diametrul
bitrohanterian 32 cm. Diametrul anteroposterioral bazinului se msoar ntre apoIiza
spinoas L5 si simIiza pubian; msoar 20 cm. Diametrul biischiatic, ntre cele
dou tuberozitti ischiatice, msoar 12 cm. Lungimea extremittii toracice se
msoar ntre punctul acromion si dactylion la vrIul mediusului. Lungimea
extremittii inIerioare se msoar ntre trochanterion si sol.
16.
APLICAII DE MIOLOGIE
ANATOMIA FUNCIONAL A POZIIILOR
CORPULUI UMAN
Pozitia ortostatic este speciIic omului. orpul este n pozitie vertical, capul
si ochii privesc nainte, membrele superioare atrn lng trunchi'cu palmele lipite
de corp, privind median. Plantele picioarelor se aIl n rotatie extern de 10-15 grade,
cu clciele apropiate, ntre marginile externe ale plantelor se deseneaz o supraIat
trapezoidal care reprezint poligonul sau baza de sustinere, n mijlocul bazei de
sustinere se proiecteaz centrul de greutate, el gsindu-se la ntretierea dintre
planul transversal care trece prin vertebra L2 si planul mediosagital.
La mentinerea pozitiei ortostatice concur inIormatii venite de la proprio-
receptori din muschi, de la receptorii vestibulari si cei vizuali. Statica este rezultatul
reIlexelor miotatice. Principalele grupe de muschi intervin n mentinerea pozitiei
ortostatice, aIlndu-se n stare de contractie postural reIlex (tonus). Tonusul static
este rezultatul actiunii musculare pentru contractarea actiunii gravitatiei. Gapul
are tendinta de a cdea nainte, dar este sustinut prin tonusul muschilor ceIei.
Trunchiul este tinut n pozitie ortostatic prin contractia muschilor jgheaburilor
vertebrale care se opune cderii nainte, si prin contractia muschilor drepti
abdominali care se opresc cderii napoi. Bazinul este tinut n pozitie de echilibru
prin contractia alternativ a muschiului iliopsoas si a muschilor ischiogambieri.
oupsa este mpiedicat s se Ilecteze pe gamb de ctre muschii gemeni si
ischiogambieri, iar tricepsul sural mpiedic Ilexia gambei pe picior. ,,
POZITIA DE DEUBIT DORSAL
( ~i pul este ntins pe un plan orizontal, pe spate, cu membrele inIerioare ntinse,
iar membrele superioare ntinse pe lng corp. Axul lung al corpului este paralel cu
planul oi i/onlal. ontactul cu planul orizontal se realizeaz prin regiunea occipital,
omoplati, regiunea Iesier si Iata posterioar a clcielor. Mentinerea acestei pozitii
este realizat prin actiunea acelorasi grupe musculare care intervin n pozitia ortostatic.
POZITIA SEMISEZND
n aceast pozitie corpul se sprijin pe un suport oarecare prin tuberozittile
ischiatice si picioare. oapsele sunt Ilectate pe bazin, gambele sunt Ilectate pe'
coapse, iar plantele sunt extinse pe gamb pentru a lua contact cu suportul. Trunchiul
328
poate Ii extins sau Ilectat Dac sprijinul se realizeaz pe un scaun si pe sol, baza de
sustinere este mare. entrul de greutate coboar la L4, L5 si se proiecteaz ctre
partea posterioar a bazei de sustinere, n pozitia seznd pe sol, muschii santurilor
vertebrale mentin pozitia coloanei si a capului, trunchiul si bazinul sunt mpiedicate
s cad napoi prin actiunea muschiului psoas-iliac. Gambele sunt Ilectate pe coapse
prin contractia muschilor ischiogambieri care iau punctul Iix distal.
ANATOMIA FUNCIONALA A DINAMICII
CORPULUI UMAN
MERSUL
Reprezint ansamblul miscrilor pe care corpul omenesc Ic eIectueaz n
scopul deplasrii n spatiu. Rolul esential n mers l au membrele inIerioare, care
execut o miscare alternativ si constant n scopul deplasrii succesive a unui
picior naintea celuilalt. Aceast miscare poart numele de pas.
Pasul simplu - deIineste deplasarea
;
unui picior din momentul prsirii supra-
lletei de sprijin, pn cnd acesta o atinge
idin nou.
Pasul dublu - reprezint miscrile eIec-
tuate de acelasi picior ntre dou pozitii
identice.
n mers sunt dou momente esentiale
la. Sprijinul bilateral ambele picioare
|iu contact cu supraIata de sprijin asezate
nul naintea celuilalt.
b. Sprijinul unilateral - corpul se sprijin
pe un singur picior n timp ce cellalt picior
penduleaz pentru a se aseza naintea
piciorului de sprijin.
Momentul intermediar, n care piciorul care penduleaz se gseste n dreptul
|piciorului de sprijin, se numeste momentul verticalei, si el mparte pasul n pas
|posterior si pas anterior.
si
SPRIJINUL BILATERAL
n timpul mersului niciodat ambele tlpi nu ating pe toat lungimea lor
|stip-aIata solului; una din tlpi prseste supraIata de sprijin pe sol n timp ce cealalt
'plic pe sol,,urmnd p miscare circular de contact, de la clci spre degete.
SPRIJINUL UNILATERAL
Unul din membrele inIerioare, numit extremitate Iix, este complet extins.
xli cmitatea Iix ia contact initial cu solul prin clci. Planta ia apoi contact cu solul pe
at supraIata, genunchiul se Ilecteaz usor, apoi se extinde din nou n momentul verticalei.
329
Aceast miscare este realizat prin contractia mai multor grupe muscula
- Iesierul mijlociu, Iesierul mic si tensorul Iasciei lata se contract si se op
basculrii laterale a bazinulubn timpulpasului posterior,~Iesierul
!
mare'rnpie
bascularea .trunchiului nainte; ~ 'i 'j ' "l
- cvadriceptul ntinde gamba pe coaps; ,
- tricepsul sural ridic clciul si propulseaz corpul nainte;
- muschii posterior ai coapsei n timpul pasului anterior pun gamba n pozitie 1
Extremitatea mobil se Ilecteaz, prseste solul si devine pendular, trec,
pe lng membrul de sprijin si se aseaz anterior de el. Planta atinge solul
clciul apoi cu marginea extern. Extremitatea mobil se extinde nainte ca ea s,
devin extremitate Iix. Asupra ei actioneaz muschii posteriori ai coapsei ca
Ilecteaz gamba pe coaps: psoasul iliac si croitorul Ilecteaz coapsa pe bazin, ia
muschii anteriori ai gambei Ilecteaz planta pe gamb si extind degetele,
momentul n care extremitatea mobil a trecut de vertical, cvadricepsul extind|
gamba pe coaps. Miscrile membrelor inIerioare sunt nsotite de miscri,,s
trunchiului si ale membrelor superioare. Lungimea pasului creste paralel`
Irecventa pn la 75 de pasi pe minut, apoi ncepe s scad.
ALERGAREA
Reprezint deplasarea rapid a corpului omenesc. Ea const n trecerea
succesiv a unui membru inIerior naintea celuilalt, sprijinul eIectundu-se numai
pe cte un picior, n alergare nu avem perioade de sprijin dublu (bilateral), naintarea
realizndu-se prin miscri separate de perioade de sprijin unilateral.
Perioada de sprijin unilateral ncepe n momentul n care membrul inIerior ia
contact cu solul si se termin c'nd membrul inIerior se desprinde de sol. Ea
reprezint momentul de sprijin al alergrii si se mparte n 5 Iaze secundare:
- debutul sprijinului;
- cursa membrului inIerior pendulant spre momentul verticalei;
- momentul verticalei (membrul inIerior pendulant se aIl n'dreptul mem
brului inIerior de sprijin); -.-'.-
- cursa membrului inIerior pendulant dup momentul verticalei;
- sIrsitul sprjinului.
Datorit Iortei de propulsie, corpul este proiectat nainte si n sus, apoi revine
spre sol atras de gravitatie. Momentul n care ambele picioare nu ating solul
reprezint Iuleul, care n Iond este o mic sritur, n alergare executm miscri
asociate care sunt identice cu cele din mers, mai energice si mai ample. Membrele
superioare se misc n sens invers Iat de membrele inIerioare, realizndu-se o
miscare sincron, ncrucisat, a membrelor. oloana'vertebral'execut miscri
ample de rotatie si nclinatie lateral. *!. *"H - -
330

'
SRITURA
Reprezint deprinderea motorie priIi 'earevcorpul realizeaz o desprindere
aomentan de sol. a exercitiu Iizic se ntlneste n gimnastic, atletism, jocurile
L mingea.
Gnd corpul se aIl imobilizat pe sol (n inertie de repaus), asupra lui actioneaz
dou Iorte contrarii, dar egale:
- gravitatia (Iorta de actiune);
- rezistenta solului (Iorta de reactie).
Pentru a nvinge inertia de repaus, este necesar interventia Iortelor interne re
trebuie s nving ambele rezistente, n sritur corpul se poate compara cu i
arcspiral care se destinde, n desIsurarea sriturii distingem urmtoarele Iaze:
l, prebtaia, btaia, zborul si aterizarea.
Elanul const n alergarea sau pregtirea pe loc prin balansarea membrelor
superioare.
Prebtaia- segmentele corpului se Ilecteaz, se adun n jurul centrului de
jreutate, iar centrul de greutate coboar.
Btaia este momentul triplei extensii. Piciorul se extinde pe gamb,
gamba :. cqaps, .coapsa pe bazin, proiectnd centrul de greutate al corpului
nainte si n s, sau napoi si n sus.
Zborul reprezint Iaza n care corpul nu este n contact cu solul, n timpul
borului, mentinerea echilibrului se realizeaz n aIara oricrui punct de sprijin,
egmentele corpului se grupeaz n jurul traiectoriei pe care o descrie centrul de
yeutate.
Aterizarea este momentul n care sritorul reia contactul cu solul.
* INFLUENTA EXERITIILOR FIZIE ASUPRA
FIZIOLOGIEI ORGANISMULUI UMAN
Printre metodele preconizate din vechime pentru pstrarea snttii, longe-
sttii'si'a capacittii intelectuale, Iigureaz si exercitiile Iizice. Exercitiile Iizice au
1
l de dezvolta Iorta, viteza sau rezistenta muscular, ca si coordonarea neuro-
potorie a miscrilor. La realizarea miscrilor particip organele aparatului loco-
aotor (oase, muschi articulatii) si organe ale sitemului nervos (mduva spinrii,
nceIalul, cile nervoase de transmitere). Din interactiunea Iactorilor morIo-
nctionali rezult exercitiile Iizice. Exercitiile Iizice actioneaz asupra tesuturilor
rganelor prin declansarea unor Iorte mecanice: compresiune, nconvoiere,
rsiune, IorIecare, tractiune. Tesutul asupra cruia actioneaz o Iort reactioneaz
i intr ntr-o stare special numit stare de tensiune, care determin structurarea
pctional a tesuturilor conIorm solicitrilor mecanice. Exercitiul Iizic determin
prpul uman s poat executa miscri din ce n ce mai complicate. Exercitiile
; de gimnastic respiratorie inIluenteaz circulatia, nltur staza venoas din ne,
Iavoriznd Iunctia acestora, mpiedicnd staza n sistemul nervos si glandele
331
cu secretie intern, gimnastica usureaz desIsurarea proceselor de coordonare a
Iunctiilor vitale si, prin aceasta, contribuie la mentinerea vigorii Iizice si intelectuale.
Exercitiul Iizic este o Iorm a miscrii biologice si este un act bazat pe mecanisme
complexe care are consecinte complexe.

,
l
PROCEDEE SIMPLE DE REEDUCARE FUNCIONAL
LOCOMOTORIE
MASAJUL SI ROLUL LUI
Rcpre/.int activitatea manual sau instrumental prin care se urmreste
inIluentarea anumitor prti ale corpului, n scop terapeutic. Masajul se compune
din diverse miscri, ntre care cele mai nsemnate sunt: mngierea (eIleurajul),
Irictiunea, Irmntarea (petrisajul), baterea (tapotajul) si vibratia.
GIMNASTIA MEDIAL
Reprezint complexe de exercitii Iizice executate dup o anumit metod si
gradatie, n scopul dezvoltrii armoniose, al cresterii Iortei, rezistentei si vitezei,
ca si pentru perIectionarea deprinderilor motorii. Gimnastica se poate eIectua la
aparate Iixe (bar Iix, capr, brn, paralele), sau cu aparate mobile (haltere, cercuri,
corzi). Gimnastica medical se desIsoar dup un plan rational, dirijat de un
cadru de specialitate, cu scopul de a ameliora unele Iunctii organice si de a combate
deIiciente Iunctionale. Ea trebuie individualizat pentru Iiecare caz n parte.
Gimnastica medical cunoaste mai multe Iorme:
- gimnastica igienic, care se eIectueaz n scop preventiv pentru pstrarea
snttii;
gimnastica activ, pe care o execut bolnavul prin contractia tonic a propriei,
musculaturi;
gimnastica pasiv este executat bolnavului de ctre o alt persoan, conliiii
tie musculara activ, pentru mrirea amplitudinii articulare de miscare.
) Iorm a gimnasticii pasive este gimnastica sub rezistent, n care misc luni
mpiedicate sau Irnate de ctre Iiziokinetoterapeut, determinncl muschy ic
umilinte i/.omctric.
EXPLORAREA CLINIC $I PARACLINICA
A APARATULUI LOCOMOTOR
ANAMNEZ
namne: (interogatoriul) unui pacient cu aIectiune a aparatului locorno'oi
poate evidentia urmtoarele acuze subiective:
!

Durerea - este simptomul cel mai Irecvent. Poate avea caracter de nteptur,
poate Ii pulsatil sau usturtoare. Ea poate Ii continu sau intermediar,' localizat
332

sau diIuz, superIicial sau proIund. ele mai sensibile structuri sunt muschii,
apoi Iasciile, tendoanele, capsulele articulare, ligamentele si periostul.
Impoten(a func(ional poate Ii partial sau total. Poate Ii determinat de
Iracturi osoase, rupturi musculo-tendinoase, anchiloze articulare. Impotenta Iunctio-
nal poate Ii trectoare sau deIinitiv.
Atitudinea vicioas (diIormittile) - este o Iorm de atitudine anormal, per-
manent, a unei prti a corpului omenesc, care este sesizat chiar n absenta durerii.
EXAMENUL OBIETIV,
1. Inspec(ia
Este o metod de cercetare care const n obtinerea unor date constatate
vizual. Inspectia aparatului locomotor poate evidentia:
ModiIicri ale retelei venoase subcutanate, Irecvente la membrul inIerior,
cunoscute sub numele de varice;
Tulburri vasomotorii posttraumatice;
Edeme posttraumatice ca urmare a cresterii permeabilittii capilarelor. ;
|Edemele pot Ii si consecutive unei inIlamatii locale caracterizat prin roscati,
SSldur si tumeIactie, sau pot Ii edeme de staz
Tulburrile troIice sunt complicatii tardive ale tulburrilor vasomotorii si '
ge caracterizeaz prin deIormatii unghiale, eczeme si ulcer troIic.
"
j, HipertroIia si atroIia muscular acompaniaz aIectiunile aparatului loco- i
Ijnotor. Dac un segment de membru este imobilizat, n absenta miscrilor muschii ;;
jsi se atroIiaz. Exist numeroase atroIii musculare datorate unor boli mielo-plastice l
iomielita, siringomielia) sau datorate polinevritelor. HipertroIia muscular poate
Iiziologic la cei care exercit proIesiuni manuale sau la sportivi. ]
Tumori si pseudotumori. La inspectie se pot descoperi unele Iormatiuni ,
umorale de Iorm si dimensiuni variate. Tumorile benigne (condroame, lipoame, '
pibroame) sunt de obicei unice.

:
Atitudinea vicioas. Este descoperit prin inspectie. Devierea unui seg-
nent al aparatului locomotor se poate Iace n aIara sau nuntrul axului subiacent. -,
Jpevierea spre planul medial poart numele de varus, devierea spre cel lateral poart
(numele de valgus. Dac gambele se aIl deviate nuntru Iat de coaps, realizeaz
tenu (genunchi) varum. Dac sunt deviate n aIar vorbim de genu valugum. Dac
gxist atitudini vicioase n mai multe planuri, denumirile trebuie adaptate Iiecrei
Beviatii. La nivelul coloanei vertebrale devierile n Ilexie ventral se numesc cifo:e,
Klexia dorsal lordo:, iar cea laterala scolio:.
*;, Jn` timpul inspectiei trebuie s urmrim dac bolnavul execut miscri
involuntare: tremurturi, mioclonii, spasme.
ug
2. Palparea
'
Este o metod Iizic de explorare care const n aplicarea degetelor sau a
ntregiismini pe regiunile externe ale corpului: sau n cavittile : accesibile. Putem
ecia prin simtul tactil calittile Iizice ale pielii, tesuturilor subiacente, le putem
333
aprecia conIormatia, dimensiunile, consistenta si sensibilitatea. Palparea se eIeci
simetric si ne poate evidentia starea de elasticitate a tegumentelor, eveni
coordonate ale venelor varicoase, induratia tegumentar indus
de.procesles,/ari Temperatura local tegumentar poate Ii crescut sau
sczut n strile patolo; Putem evidentia prin palpare hipotonia, sau
hipertonia muschilor. Palparea evidentia edemul si mpstarea tesuturilor
subiacente. La palparea artioultiilo! caz de revrsat lichidian intraarticular,
Iie hemo- Iie hidrartroz, articulatia deIormat si Iluctuent. Reperele osoase si
raporturilor acestora ntre ele su accesibile palprii. Schimbarea acestor
raporturi este ntlnit n diverse aIectiui Fluctuent: o colectie lichidian are ca
semn patognomonic Iluctuent acompanij de mrirea de volum a regiunii,
eventual roscata tegumentelor si crester temperaturii locale, n caz de
Iracturi datorit Irecrii Iragmentelor osoase nt ele, obtinem senzatia de
crepitatie osoas. Se mai pot ntlni crepitatii ale tesuturi! moi atunci cnd o
cavitate nchis contine o colectie lichidian ori n caz i traumatisme toracice
atunci cnd aerul ptrunde sub tegument. Mobilitatea norma a segmentelor la
palpare este semn sigur de Iractur osoas.
3. Controlul sensibilit(ii
Sensibilitatea tactil se controleaz cu un tampon de vat cu care se ati
diverse regiuni. Unele zone pot prezenta hipoestezie, altele anestezie sau hipI
estezie. Sensibilitatea dureroas se cereceteaz prin nteparea tegumentelor cuI
ac steril. Sensibilitaea termic se controleaz cu dou eprubete n care se aIl al
rece si cdut si care se aplic pe' diversele regiuni. DiIeritele tulburri de seni
bilitatc nsotesc leziuni ale membrelor superioare, ct si inIerioare, n herniile'!
disc putem avea hiperestezii ntinse la nivelul coapsei si gambei, n Iunctie`
localizarea aIectiunii.
4. Durerea provocat '
t
llli

La palparea unei regiuni, bolnavul poate avea senzatia de durere, n Iractur
Ir deplasare, durerea corespunde liniei de Iractur, n rupturile de menise, palpa
interliniei articulare este dureroas.
5. Controlul reflexelor

ontrolul reIlexelor ostendinoase reprezint manevra indispensabil p
cercetarea aparatului locomotor.
ReIlexul bicipital - se percuta tendonul bicepsului la plic cotului. Se pro
duce Ilexia antebratului pe brat.
ReIlexul tricipital - percutia tendonului tricepsului determin extensi,
antebratului pe brat. :r
ReIlexul rotulian - la bolnavul cu genunchiul Ileetat se, percuta tendonu
rotulian. Gamba se extinde pe coaps. ...;~
334
Rellcxul achilian - la bolnavul n deoubit dorsal se percuta tendonul achilian.
|(produce Ilexia plantar a piciorului. Diminuarea reIlexelor osteotendinoase
Breaz leziuni ale nervului senzitiv sau motor (poliomielit, sectiuni nervoase,
iJinevnte). Exagerarea reIlexelor osteotendinoase indic leziuni de neuroni
Il ."' ,. l~s *~.i * i ' '
ijton centrali.'-
6. Alte metode de examinare obiectiv
a aparatului locomotor
Msurtorile - sunt necesare pentru a aprecia exact hiper- sau hipotroIia
iIi segment. Se execut cu un centimetru de croitorie. Pentru a executa msurtorile
nembrele superioare, bolnavul este asezat n ortostatism cu segmentele ntinse.
Jecupereaz acrominul, interlinia radio-humeral, vrIul stiloidei radiale si vrIul
Ingei mediusului. ntre aceste puncte se msoar segmentele membrului supc-
M Pentru msurtori la nivelul membrelor inIerioare, reperm si notm cxacl
Iiii trohanterului mare, a interliniei articulare a genunchiului, vrIul maleolelor
ala si Iibular ca si al spinelor iliace anterosuperioare.
Dinamometria reprezint metoda de explorare a Iortei musculare cu ajutorul
Ki aparat numit dinamometru.
Goniometria clinic studiaz amplitudinea miscrilor active cu ajutorul unui
,prt medical sau cu alte aparate speciale.
l" ElectromiograIia este o metod care se ba:ea: pe Iaptul c, n comli,ii
nale sau patologice, Iibrele musculare genereaz biocurenti care pot Ii capliiti
Ielectrozi, Iie aplicati pe piele, Iie introdusi n muschi. Electrozii nrcgistrca/
jjjentilele electrice produse de Iibrele musculare. ElectromiograIia nregistreaz
i Iunctional a Iibrelor musculare dintr-o unitate motorie, ct si starea Iunctional
euronului motor medular. La nivelul unei unitti motorii se nregistreaz un
jIntial-sub Iorm de und cu o amplitudine de 100-2 000 microvolti si durat de
IIl milisecunde.
17.
APLICAII MEDICALE PRIVIND
APARATUL RESPIRATOR
EXPLORAREA SEMIOLOGIC A APARATULUI
RESPIRATOR
Pentru executarea examenului Iizic al aparatului respirator, ne Iolosim de
urmtoarele metode de investigare: inspectie, palpare, percutie, auscultatie. Acestea
ne ajut la dobndirea inIormatiilor necesare ce caracterizeaz Iunctionarea normal
si integritatea anatomic, dar si pe cele necesare pentru deIinirea strii de boal.
Aceste examene trebuie eIectuate n ordinea enumerat, pentru c Iiecare din ele
poate Iurniza indicii pentru examenul urmtor.
Inspectia toracelui se ncepe prin asezarea bolnavului la marginea patului,
sau pe un scaun dac se poate deplasa. e trebuie s inspectm? Observm
tegumentele toracelui, Iorma toracelui si apoi caracterele miscrilor respiratorii.
La inspectia tegumentelor se pot constata: eruptii cutanate veziculare ca n Zona
Zoslcr dispuse de-a lungul unui spatiu intercostal, sau o circulatie venoas evident
uneori, nsotit de cianoz si edem ca o pelerin n partea superioar a toracelui,
(Iiilnt ilIt unor tumori ce comprim vena cav superioar, sau edem al toracelui ce
nsotc`lc un edem generalizat, se mai pot observa mase ganglionare supraclaviculare
rit
1
l )upIt inspcctica tegumentelor, se trece la aprecierea Iormei toracelui: n mod
Domini unitii- unei de/.voltri normale a prtilor moi, imediat se poate aprecia
,uluieli IM" lui. li'iiit o proeminent deosebit a scapulelor si claviculelor, Ir adnciri
prc iimn nlr Ioselor. ModiIicrile toracice pot Ii globale de tip torace dilatate ca la
tiinili/enialiisi ce retin mult aer, sau retractat simetric ca la tuberculoz, dar si cu
tctim ,u piit',iulc n urma unor procese inIlamatorii cronice, pleuropulmonare, ce
oiKmii/ciizA libios, sau prin suIerinte ale coloanei vertebrale ce stric simetria
(scol io/c, cilo/e). Studiul miscrilor respiratorii trebuie s urmreasc amplitudinea,
Irecventa, ritmul, orice modiIicare de ritm, Irecventa, amplitudinea deIinind starea
patologic -- dispncea.
Palparca peretilor toracici se realizeaz cu ntreaga supraIat palmar a mini
sau cu marginea cubital a minii. Prin palpare, studiem n primul rnd constatrile
Icute de inspectie, apoi Iacem o apreciere corect a amplitudinii miscrilor respira-
torii, a lrgimii si directiei spatiilor intercostale, eventualelor traiecte dureroase,
orice modiIicare Iiind n posibil legtur cu starea anatomo-Iunctional a
pulmonului subiacent.
336
. i n; La nivelul toracelui, se percep o serie de vibratii, dintre care vibratiile vocale,
pe care le percepem rugnd bolnavul s pronunte ,33" si care aduc inIormatii
deosebite despre starea pulmonului. Aceste vibratii, produse la strmtoarea larin-
gian, se transmit n coloana de aer pn la nivelul peretelui toracic, cu conditia s
existe permeabilitate bronsic si s nu Iie oprite la nivel pleural. Ori de cte ori
permeabilitatea bronsic este alterat, creste cantitatea de aer retinut n pulmon,
sau intrapleural, sau exist o modiIicare patologic (lichid, aer, scleroz), diminua
vibaratiile voie pn la abolirea transmisiei lor. nd exist o densiIicare a
parenchimului pulmonar, vibratiile vocale vor Ii transmise crescut (pneumonii,
Iibroze pulmonare).
Percu(ia toracelui se realizeaz prin metoda bimanual: mediusul sau indexul
de la o mn n contact ct mai bun cu peretele toracic, de preIerat de-a lungul unui
spatiu intercostal, l vom lovi ritmic egal cu indexul de la cealalt mn tinut n
Iorm de ciocan. Scopul este de a produce un zgomot prin vibratia, structurilor
Iibrp-aerice pulmonare care care n mod normal se numeste ,sonoritate pulmonar"
Remintindu-ne notiunile de topograIie expuse anterior, pentru imaginea limite-
lor normale ale sonorittii pulmonare: de la nivelul unei linii orizontale ce trece
prin apoIiza spinoas a lui 7, cobornd inIerior pn la IO (vrIul omoplatului
se gseste la 8), anterior cu marginea inIerioar a claviculei pn la 6 pe dreapta
de unde ncepe matitatea hepatic si pe stnga pn la de unde ncepe matitatca
cardiac.
ModiIicrile sonorittii pulmonare depind de calitatea peretelui toracic, de
starea aeric a pulmonului si de modiIicrile din cavitatea pleural.
Peretele toracic gros (muschi, tesut adipos, edem) diminua sonoritatea pulmonar,
iar peretele toracic sclab, prin cresterea amplitudinii vibratiilor, va da un zgomot crescut.
Starea aeric a pulmonului se concretizeaz n dou aspecte:
1) retinere crescut de aer n pulmon - hiperaerat (emIizem pulmonar, astm)
cnd creste amplitudinea vibratiilor pe care le obtinem si zgomotul este de
amplitudine crescut -hipersonoritate;
2) o densiIicare a pulmonului (prin cresterea elementelor celulare, Iibroase,
lichidiene) n detrimentul aerului cnd zgomotul este de instensitate mai mic -
submatitate (pneumonii, tuberculoz etc.), sau in extremis structura pulmonar
mlocuit de o tumor, chist lichidian etc., cnd diminuarea este extrem zgomotul
devenind mat.
n cavitatea pleural se,pot produce dou situatii:
1) s Iie partial umplut cu lichid sau cu Ioitele ngrosate, sudate si zgomotul
va Ii mat (nerealiznd vibratii ample la percutie) sau,
2) s Iie plin cu aer partial sau total si zgomotul va deveni hipersonor.
Ausculta(ia reprezint metoda Iizic prin care auscultnd toracele nregistrm
niste zgomote a cror cunoastere si analiz ne permit s apreciem starea normal sau
patologic a pulmonului. Aceste zgomote pot Ii Iiziologice sau patologice, noi
ocupndu-ne de primele.
;
n mod normal circulatia aerului ntr-un tub care se reduce uniIorm stim c nu
produce vibratii, deci zgomote. La nivelul arborelului bronsic exist dou strmtori:
una la nivelul oriIiciului glotic si a doua la nivelul extremittii inIerioare ce corespunde
'''- Anatomia yi fiziologia omului - cd. 116 337
sIincterului bronhiolei supralobulare si care se realizeaz prin spasmul musculaturii
la acest nivel. Trecnd prin aceste strmtori viteza aerului se modiIic, circulatia
devine dezordonat, punnd n vibratie coloana de aer-vibratii care prin intermediul
structurilor pulmonare sunt transmise la peretele toracic si receptionate de noi ca,
zgomote. Primul zgomot, numit zgomot laringotraheal este instens, aspru, se auscult
laterotraheal, interscapular si prestemal superior; n restul ariilor pulmonare acest
zgomot este acoperit de al doilea zgomot murmurul vezicular sau Alveolar. Acest
murmur este datorat vibratiilor ce apar n coloana de aer cnd aceasta intr spre
alveol sau cnd iese prin strmtoarea bronsic, Iiind deci rezultatul sumarii unei
multitudini de zgomote; se produc att n inspir ct si n expir, avnd intensitate
mre -medie si un timbru usor muzical cu tonalitate joas`de zumzet.'
Acest zgomot vezicular se auscult pe ntreaga arie de proiectie toracic,
mai intens la persoane cu perete toracic slab (copii, Iemei etc.), si atunci cnd
exist o densiIicare a structurilor pulmonare solide n datina cantittii de aer
(pneumonii, Iibroze, staz circulatorie pulmonar etc.), cu conditia ca bronhia s
Iie liber la circulatia aerului. nd peretele toracelui este gros (interceptnd o
parte din vibratii) sau cnd pulmonul este hiperaerat, retinnd mult aer, acesta
Iiind prost conductor de vibratii (emIizem pulmonar, astm bronsic), murmurul
vezicular se auscult diminuat n intensitate. El nu se auscult deloc atunci cnd n
zona respectiv bronhia este astupat, cnd structura pulmonar este nlocuit de b
mas patologic (neoplasm, chist etc.) sau cnd ntre ureche si aceste zgomote se
interpune n cavitatea pleural: lichid, aer, scleroz pleural.
Este important de retinut c auscultnd alternativ, n zone simetrice, trebuie s
obtinem aceleasi zgomote n Iunctie de grosimea toracelui (axil, zon omoplati etc.)
dac bolnavul respir uniIorm n timpul examenului.
Zgomotele patologice apar cnd n arborele bronsic sau alveole exist secretii
patologice (snge, puroi, secretie seromucoas sau combinatii ale acestora) care se
mobilizeaz sub presiunea coloanei de aer producnd o circulatie turbulent si
vibratii ce le vom receptiona ca raluri bronsice sau alveolare. nd secretiile se
aIl la nivelul bronhiilor mari, apar ralurile ronIlante (asemntoare zgomotului unui
contrabas), cnd se aIl la nivelul bronhiilor mici si medii se reali:ea: un zgomot
bulos asemntor zgomotul produs de Iierbere, numite zgomote subcrepitanate,
ambele modiIicndu-se cu tusea care mobilizeaz secretiile. nd bronhiile mici
sunt stenozate prin spasm, n principal al musculaturii, se obtine un zgomot suiertor
asemntor zgomotului produs de viscol numit zgomot sau ral sibilant (astm bronsic).
nd secretiile sunt n alveol, n inspir, cnd aerul ptrunde n alveol, Iormeaz
colonate din produsul respectiv care se rup n Iinal si produc un zgomot caracteristic
asemntor cu Irecatul unei mese de pr la ureche, numit ral crepitant.
SuIlul sau zgomotul laringo-traheal se poate auscult si n alte zone pulmonare
n aIara celei precizate, dac are conditii de transmisie a vibratiilor prin bronhii n
zona respectiv si dac n acea zon nu se produce murmur alveolar (n pneumonie
ia numele de pneumonie, n pleurezie se numeste pleuretic). Zgomote patologice
pot aprea sila nivelul Ioitelor pleurale cnd acestea sunt inIlamate, avnd depozitate
de Iibrin pe ele, sau sclerozate si cu aderente Iibroase ntre ele, dnd un zgomot
de tipul scrtitului rezultat prin ndoirea unei bucti de piele (pantoI nou).
33
EXAMENUL RADIOLOGIC - RADIOSCOPIA,

-
a
-
1
RADIOGRAFIA
j
I
-"E'xp'loraIea radiologic a pulmonilor este o metod obiectiv de mare valoare,
care se practic sub Iorma radioscopiei sau radiograIiei n mod obisnuit. '
Radioscopia const n obtinerea unei ,imagini" a pulmonilor la nivelul unui
ecran ce contine n el sruri Iluorescente, sub actiunea razelor X. Aceste radiatii se
propag n linie dreapt de la surs strbtnd
1
corpul uman unde sunt absorbite
inegal de diversele structuri, n drumul lor si avnd ca rezultat o impresionare
inegal a srurilor din ecran, iar din diIerenta de Iluorescent se realizeaz imaginea
radiologic. Radioscopia este o metod subiectiv, datele si rezultatele Iiind
dependente de experienta examinatorului, iar bolnavul este iradiat mult. Avantajul
radioscopiei const n studiul dinamic, bolnavul putnd Ii miscat continuu pejilm
disocierea imaginilor care se sumepz n plan anteroposterior. ModiIicrile pato-
logice sunt n sensul exceselor sau minusurilor de transparent.
RadiograIia este astzi metoda principal de explorare radiologic, oleniul
imagine document- ,radiograIia" ce poate Ii studiat de mai multi medici si ponlc
Ii comparat n timp cu radiograIii ulterioare. Principiul const n actiuncn loto
chimic a razelor X asupra srurilor de Ag de la nivelul ,Iilmului radiologie", cure suni
impresionate inegal n Iunctie de absorbtia la nivelul structurilor toracopulmoiiiiii
1

RadiograIia standard arat transparenta normal pulmonara si duvicnlc
patologice ale acesteia.
MicroradioIotograIia permite, ca metod, examinarea si depistarea n nns
a suIerintelor cardiopulmonare ce vor Ii ulterior studiate.
PROBE VENTILATORII UZUALE
Ventilatia pulmonar asigur remprosptarea continu a aerului alveolar si
totodat nclzirea si puriIicarea lui. Explorarea ventilatiei cuprinde: determinarea
volumelor pulmonare, determinarea debitelor respiratorii si a mecanicii ventilatiei.
Volumele pulmonare reprezint cantitatea de aer ce se gseste n plmni n diIerite
pozitii ventilatorii si vom aminti dup cum urmeaz: capacitatea vital V reprezint
cantitatea de aer ce poate Ii mobilizat din pulmoni n timpul unei inspiratii, respectiv
expiratii Iortate, cu valori Iiziologice ntre 3 500-4 500 cm
3
si oscileaz n Iunctie
de vrst, sex; capacitatea pulmonar total reprezint volumul de aer retinut n
pulmon la sIrsitul unei inspiratii maxime cu valori cuprinse ntre 4 500-6 000 cm
3
(P V VR, unde VR este volumul rezidual sau aerul ce nu poate Ii scos din
plmni la sIrsitul expirului Iortat).
Debitele pulmonare reprezint cantitatea de aer ce ventileaz - pe unitate de
timp (secund, minut) si dintre acestea vom aminti DVR - debitul ventilator de
repaus ce reprezint volumul de aer respirat pe minut n conditii bzie, cu valori
ntre 5-8 1/min si VEMS - volumul expirator maxim pe secund numit si indicele
de permeabilitate bronsic ce reprezint volumul de aer expulzat n prima secund
a unei expiratii Iortate maxime ce urmeaz unei inspiartii maxime; deci este o
parte din V ce dureaz o secund si reprezint 80 din V (valori Iiziologice:
peste 2 500 m
3
). VEMS are valoare mare n aIectiunile de tipul bronhopneumopatiei
cronice obstructive, Iiind n corelatie cu evolutia bronsitei cronice si a dispneei.
339
VEMS x 100
Raportul ----- ~ -------- este in indice de prim important pentru c pune n
v` V
evident tulburarea obstructjv a ventilatiei. Scderea VEMS este exprimat n
raport de capacitatea vital. Scderea raportului VEMUS/V cu mai mult de 11,7
l'a, A de valoarea prc/is la brbati si cu mai mult de 10,7 la Iemei arat c micsorarea
VKMS se dutorca/ unui mecanism obstructiv. Scderea VEMS, dar cu VEMS/V
In Imite normale, caracterizeaz tulburarea restrictiv a ventilatiei, n practic
laboratoarele cliberea/ buletinele cu valori exprimate n procente Iat de valorile
necesare ,teoretice" ale persoanei de examinat. nd aceste procente sunt mai
mici de 80, au n general semniIicatie patologic, Iiind considerat scdere usoar
ntre 80 si 60. Aceast granit de reIerint se stabileste arbitrar, obtinndu-se
dintr-o gam larg u valorilor individuale n jurul mediei. u ct limitele de variatie
sunt mai largi, exist posibilitatea includerii de bolnavi ntre aceste limite. Pe de
alt parte, este de la sine nteles c, pentru a Ii utile, datele trebuie s Iie obtinute n
conditii tehnice riguroase, iar interpretarea corect presupune cunoasterea
semniIicatiei Iiziopatologice a Iiecreia din probele eIectuate.
EXAMENUL BIOCHIMIC AL GAZELOR
RESPIRATORII
Evaluarea global a schimburilor gazoase n pulmoni se sprijin pe deter-
minarea presiunilor partiale ale oxigenului Pa
2
85-100 mm Hg) si dioxidului
de carbon Pa
2
37,8-40 mm Hg), eventual a saturatiei cu O, a hemoglobinei
Sa0
2
), apH plasmatic 7,4 acestea n sngele arterial sistemic, n repaus si la eIort,
complctndu-sc cu determinarea presiunilor O
2
si O
2
n aerul alveolar Pa
2
, Pa
2
). n
diagnosticul clinic, inIormatiile cele mai complete sunt Iurnizate de msurarea Paf,
'O
2
si /~H, scderea Pa
2
deIinind hipoxemia arterial, cresterea Pa
2
hipercapma arterial si asocierea unui/jH sczut- acitoza respiratorie.
llipoxeniia .uii.TJal pune diagnosticul de insuIicient pulmonar, situatie pun
care se n,ely,e incapacitatea pulm'onului de a mentine la valori normale
pni,iali- ale ga/eloi sanguine. Hipoxemia arterial este ,usoar" la valori j iuh 70
nun 11)
1
, moderat Ia valori Pa
2
69-60 mm Hg si sever la valori '!'~ nun II)-.
Scderea Sa
2
95 este considerat semn de hipoxemie, dnr cxlc Mini pii, m M-
nsihil dect msurarea Pa
2
.
restei cn / ', /i ), peste 44 mm Hg este considerat hipercapnie si este usoar
und rlmnne Mil~ .'u nun Hg si grav la valori mai mari cnd apare tendinta la
narcoza hipercurpmca si indic necesitatea intubrii si a respiratiei asistate.
RESPIRAIA ARTIFICIAL
Necesit pcrmcabilizarea cilor aeriene dup care se execut respiratia
propiu-zis. Dc/obstructia cavittii bucoIaringiene se realizeaz prin asezarea
bolnavului n decubit dorsal cu capul n hiperextensie si urmat de ndeprtarea
rapid cu mna sau prin aspiratie, a eventualelor proteze dentare, resturi alimentare
regurgitate, secretii bronsice.
340
Hiperextensia capului ndeprteaz rdcina limbii de peretele posterior al
Iaringelui. Limba datorit relaxrii musculare, alunec n Iaringe obstrund lumenul
acestuia si de aceea hiperextensia trebuie s Iie urmat de protruzia mandibulei
care lrgeste si mai mult diametrul antero-posterior al acestuia. Se poate Iolosi
sonda Gueddel care, introdus n cavitatea bucoIaringian, mpiedic alunecarea
limbii. La domiciliul bolnavului, n timpul transportului si n spital, pn la realizarea
ventilatiei mecanice, se recurge la respiratia ,gur la gur".
Pentru aceasta indroducem o mn sub ceaIa victimei pentru a tine capul n
hiperextensie, iar cu cealalt nchidem ntre'index si police narinele si apsam pe
Irunte, pentru a mentine hiperextensia capului. Inspirm proIund, dup care aplicm
etans, gura pe buzele victimei si executm un expir complet si lung, repetnd manevra
de aproximativ 16 ori pe minut (la interval de 5-6 secunde). EIicienta o constatm
prin urmrirea miscrilor respiratorii toracice si prin zgomotul suierat pe care-1
produce aerul n expir la victim.
Respiratia se poate realiza si cu ajutorul dispozitivului de respiratie artiIicial
cu burduI actionat manual, dar si prin aplicarea ventilatiei mecanice cu presiune
pozitiv intermitent. Aceste manevre trebuie ntodeauna completate cu masajul
cardiac extern ce se execut n mod ritmic n pauzele respiratorii artiIiciale k-
ctre un colaborator.
18.
APLICAII MEDICALE PRIVIND
APARATUL CARDIO-VASCULAR
EXPLORAREA CLINIC A APARATULUI
CARDIO-VASCULAR
PROIETIA TORAI A ORDULUI
SI ORIFIIILOR VALVULARE
Aria proiectiei cordului pe peretele toracic se obtine prin percutie si palpare
la nivelul peretelui toracic anterior. Aceasta se realizeaz astIel: se delimiteaz
limita superioar a Iicatului, percutor pe directia liniilor medioclaviculare si axilar,
aceasta gsindu-se n mod normal la nivelul spatiului intercostal V, iar marginea
dreapt a inimii este reprezentat de o linie parasternal dreapt ce urc de la limita
superioar a Iicatului pn la coasta a treia (3) si mpreun reali:ea: un unghi
drept numit cardiohepatic; limita inIerioar a cordului este o linie ce uneste unghiul
cardiohepatic cu socul apexian, care normal este n spatiul V intercostal stng la
nivelul liniei medioclaviculare (usor nuntrul mamelonului) si care se determin
palpator si percutor; limita stng a inimii se obtine trasnd un arc de cerc ce uneste
socul apexian cu coasta a treia (3) parasternal stng. ModiIicrile ariei de proiectie
se datoresc Iie mririi inimii, Iie deplasrilor inimii n procese patologice pleurale
si pulmonare care o mping, o tractioneaz sau o aspir spre ele.
PALPAREA SOULUI APEXIAN
Prima inIormatie culeas la palparea toracelui o reprezint socul apexian
care se obtine cu relativ usurint si sigurant, interpretarea lui aducnd inIormatii
pretioase. Ne asezm n dreapta bolnavului, iar cu palma dreapt explorm palpator
zona precordial pn depistm ,lovitura vrIului" - socul - pe care ulterior l Iixm
cu degetele; normal l gsim n spatiul V intercostal stng pe linia medioclavicular.
n situatia n care socul apexian nu poate Ii depistat la bolnavul n decubit dorsal,
l rugm s treac n decubit lateral stng si, prin acelasi procedeu, l depistm si
Iixm cu degetele, cu mentiunea c, la revenirea n decubit dorsal a bolnavului,
trebuie s ne retragem 2-3 cm spre dreapta. Socul apexian d indicii despre vrIul
342
inimii - sediul si despre Iorta de contractie a musculaturii inimii - socul Iiind
amplu cnd musculatura este hipertroIiat. El poate Ii deplasat n jos - spatiile
VI-VII n dilatatiile inimii stngi, sau lateral spre linia axilar anterioar si medie
n dilatatiile inimii drepte si globale. Se poate deplasa si din cauza unor suIerinte extra-
cardiace, pleuro-pulmonare ce-1 mping (tumori, lichid pleural) sau l tractioneaz
si aspir (Iibroze pulmonare, atelecHazii), sau l deplaseaz n sus n cazul suIerintelor
abdominale (ascit, tumori).
AUSULTATIA ZGOMOTELOR ARDIAE
Desigur c, dintre toate mijloacele clinice, cele mai multe inIormatii le obtinem
prin ausculatia inimii. Aceasta se poate eIectua Iie direct, aplicnd urechea pe
peretele toracic al pacientului, Iie cu stetoscopul Ilexibil biauricular. n general, inimii
trebuie auscultat n mai multe pozitii si dup eIort. La un individ normal, i-ntl
aplicm stetoscopul n regiunea precordial, auzim dou zgomote, zgomotul l tii
zgomotul II, desprtite prin dou pauze: prima ntre zgomotul I si II inimild puu/B
sistolic, si a doua ntre zgomotul II si I numit pauza diastolic, ce cslc $i mul
lung dect prima. ele dou zgomote sunt rezultatul unor vibratii ce iun mistere
n timpul activittii cardiace. Zgomotul I;este rezultatul, n principal, ni vibratiilor
de nchidere a valvulelor atrioventriculare mitrala si tricuspida la nceputul sislolci
si se auscult cel mai puternic la vrIul inimii, acolo unde palpm si socul iipexiaii,
iar zgomotul II este rezultatul vibratiilor ce se produc la nchiderea valvulelot
semilunare ale aortei si pulmonarei la nceputul diastolei, cnd sngele nceiircA wl
regurgiteze. Acest zgomot II se aude mai bine n Iocarul aortic si pulmonar, rcspceli v
spatiile II intercostale stngi si drepte parasternal. n mod normal sccvcn,n
zgomotelor este ritmic, primul zgomot mai slab si mai lung - TUM - si al doilc;i
mai scurt, mai nalt si mai tare - TA (TUM-TA).
aracteristicile acestor zgomote depind de starea valvulelor (edematiate,
Iibroase, mobilitate), viteza de nchidere a lor, la diIerentele de presiune trans-
valvulare si nu n ultim instant de starea peretelui toracic (gros, musculos, slab).
irculatia sngelui n inim, ntre cavittile ei, se Iace ordonat, Ir curgeri
turbulente, vibratorii, Ir zgomote, la indivizii normali, datorit unor comunicri
largi ntre atrii si ventriculi, ntre ventriculi si arterele aort si pulmonar, prin
deschiderea complet a aparatelor valvulare n sistol si nchiderea complet a lor
n distol (aparatele valvulare atrioventriculare si ale vaselor mari), sngele
neputnd s se ntoarc.
nd aceste conditii se schimb, Iie prin nchideri incomplete, Iie prin deschideri
insuIiciente, circulatia devine turbulent, aprnd zgomote patologice numite, suIluri
ardiace. Analiza acestor zgomote conduce spre diagnosticarea tipului de suIerint
eardio-vascular. Zgomote patologice apar si cnd pericardul suIer modiIicri
(inIlamatie, scleroz), ele numindu-se Irecturi pericardice.
343
PALPAREA SI NUMRAREA PULSULUI
Palparea arterelor periIerice - n stare normal avnd perete elastic - nu ne
d nici o senzatie elastic dar, dac realizm o usoar presiune pe o arter plasat
pe un plan dur osos, vom simti o serie de ,bti" care sunt sincrone cu zgomotul I
cardiac si cu btile vrIului inimii care se numeste ,puls arterial".
Deci conditia o reprezint compresiunea unei artere pe un plan osos. n mod
Irecvent, pulsul arterial se determin la nivelul arterei radiale, mna examinatorului
prin/and antebratul bolnavului prin partea dorsal, tinnd n mn radiusul, iar cu
vrIul degetelor Icnd presiune pe arter n santul radial. De obicei se numr
pulsatiile timp de 15 secunde, se nmultesc cu 4 obtinndu-se numrul de pulsatii
pe minut. AstIel, Irecventa pulsului ntr-un minut este de aproximativ 70 (bti/min),
cu limite ntre 60 si 90 n Iunctie de vrst si starea bolnavului, eIort, emotii etc.
InIormatiile date de palparea pulsului sunt multiple, absenta lui semniIic
obstructia arterei. Alte inIormatii sunt legate de amplitudinea, tensiunea, ritmul
pulsului. Amplitudinea este dependent de volumul de snge pe btaie, putnd Ii
mare, cnd volumul este mare si inima se contract puternic, sau mic dac volumul
este mic. Ritmul poate Ii regulat, mai rar - bradicardic sau mai rapid - tahicardie,
si neregulat cnd sugereaz o aritmie.
ARTERELE LA CARE SE POATE PALPA PULSUL
Pulsul se poate palpa la oricare arter care are sub ea un plan dur - osos. La
membrul superior: se poate depista pulsul arterei brahiale la plic cotului, intern
pe plan articular, unde n mod normal se determin TA, si n axil. La extremitatea
ccIalic: la nivelul carotidei - la marginea cartilajului tiroid pe planul vertebral
(niciodat bilateral), la nivelul arterei temporale, lng ureche pe planul osului
/.i,~om:itic si pulsul arterei Iaciale pe ramura orizontal a mandibulei la insertia
unici-ioiiiIi ii masetcrului (se pune bolnavul s muste). La membrul inIerior: la nivelul
MI ciule i Iemurale (uneste simIiza pubian cu spina iliac), la nivelul spatiulu
poplileu pentru artera poplitee si apoi tibiala posterioar n santul retromaleolar
nu pcilinasa pe Iata dorsal a piciorului n treimea mediosuperioar lng tendonu
Ilexor al halucclui (se pune bolnavul s dea degetul pe spate).
AUSULTATIA ARTERELOR
Se realizeaz cu stetoscopul, n ordine pot Ii auscultate: artera aort la nivelul i
stemale, subclavia la nivelul Iosei subclaviculare, brahiala la plic cotului, ciirotida
la marginea sternocleidomastoidianului, aorta abdominal si iliacele'la nivelul
abdomenului ca si arterele renale, artera Iemural sub arcada Iemural. iiritcrcii
sngelui n vase este ordonat, laminar si nu produce vibratii, deci /Homute;
dac apsam usor cu stetoscopul si producem un grad de stenoz arterial, vom
uuseulta un zgomot numit suIlu vascular datorat cresterii vitezei de circulatie la
nivelul stenozei, curgerii dezordonate a sngelui-generatoare de vibratii. Aceast
344 i
circulatie dezordonat a sngelui se poate realiza la nivelul arterelor n mod patologic, ;
cnd apar stenozri prin tromboze incomplete, depuneri de aterom sau dilatltii jI
arteriale numite anevrisme, consecinta Iiind perceperea unor suIluri, la nivelul l
acestor vase, care, analizate n contextul clinic dat, au mare valoare clinic.
OBSERVAREA DESENULUI VENOS
Normal, numai Ia indivizii slabi, venele se pot observa la nivelul Ietei dorule
a minilor si picioarelor si la plic cotului. Venele se pot dilata si vizualiza atunci
bnd un trunchi principal de drenaj spre atriul drept este obstruat si sn Iele ocoleste
obstacolul prin venele dilatate, asa cum se ntmpl n compresiunile \nici cave
superioare n tumorile pulmonare si mediastinale, cnd la nivelul treimi i .iipcrioMi
a toracelui se dilat anastomoza ntre venele tributare venei cave .ii,~i-iionre OU
presiune mare si venele toracice tributare venei cave inIerioare, sau, i .nul. ~l~stacolul
este la nivelul venei cave inIerioare, se dilat venele laterale ale :il~cl~m-iiului.
n ciroz, cnd sngele port dreneaz greu, el ncearc printre alic K MI dreneze
prin vena ombilical n venele periombilicale si apoi spre toracc s;m .ilxlomcnul
inIerior, de Iiecare dat avnd aspecte caracteristice.
Tot la inspectie se poate observa la nivelul membrelor inIerioare aspri Iul
caracteristic al varicelor, cu vene dilatate, sinuoase, sacciIorme.
EXPLORAREA PARACLINIC A APARATULUI
CARDIO-VASCULAR
. , ,. : MSURAREA TENSIUNII ARTERIALE
DeIinitie: numim tensiune arterial presiunea pe care sngele o exercit asupra
peretilor arteriali, n timpul unei revolutii cardiace, destinderea peretilor arteriali
se modiIic, Iiind maxim la nceputul sistolei, cnd se realizeaz si valoarea numit
tensiune maxim (sau tensiune sistolic). Ulterior, gratie elasticittii peretilor arteriali,
destinderea revine spre normal, ajungnd la sIrsitul diastolei ca nivelul s Iie
minim si s dea valoarea tensiunii diastolice (sau a tensiunii minime). Valorile tensiunii
arteriale se exprim n milimetri coloan de mercur. Principalii Iactori de care
depind valorile tensiunii arteriale sunt:
Iorta de contractie a miocardului;
debitul cardiac;
reactia elastic a peretilor arteriali;
rezistenta periIeric si viscozitatea sngelui.
Msurarea tensiunii arteriale se Iace n clinic printr-o metod indirect (Ir
punctionarea unei artere).
Aprecierea presiunii sngelui se Iace indirect, prin Iorta (presiunea din
manset) necesar pentru a Iace s dispar la nivelul unei artere (obisnuit artera
brahial) propagarea undei pulsatile periIerice (sub manset).
345
Acest moment al opririi pulsatiilor arteriale sub manset se poate sesiza palpator,
auscultator sau printr-o metod oscilometric. Pentru primele dou, n clinic se
Iolosesc sIngomanometrele, aparate ce se compun din:
manset din cauciuc; .n*
par de insuIlat aer n manset;
manometru.
Tehnica de msurare a tensiunii arteriale este urmtoarea: se aplic manseta
n treimea inIerioar a bratului si se asaz stetoscopul sub nivelul mansetei (deasupra
arterei brahiale). Se creste presiunea n manset cu 20-30 mm Hg peste momentul
n care s-au ntrerupt pulsatiile arteriale, apoi se scade ncet presiunea din manset
(cu 2-3 mm pe secund), n momentul cnd apar primele zgomote clare n stetoscop,
notm valoarea tensiunii maxime (sistolice). ontinund s micsorm presiunea
din manset, zgomotele din stetoscop devin usor mai estompate, apoi cresc n intensitate
pentru ca la un moment dat s scad'usor si apoi s nu se mai aud deloc, moment
n care citim pe manometru valoarea tensiunii minime (sau diastolice).
Valorile normale ale tensiunii sunt:
110-140 mm Hg pentru tensiunea sistolic;
60-90 mm Hg pentru tensiunea diastolic.
:
' "
Se consider hipertensiune arterial valori de 160 mm Hg sau mai mari pentru
tensiunea sistolic, si de 95 mm Hg sau mai mari pentru diastolic. "
Regulile ce asigur o tehnic de msurare corect sunt:
lrgimea mansetei s Iie mai mare dect circumIerinta membrului la care
se Iace determinarea;
manseta se aplic cu marginea inIerioar cu dou degete mai sus dect
plic cotului;
presiunea n manset s' nu depseasc cu mai mult de 30 mm Hg presiunea
care a Icut s dispar pulsatiile n brahial, iar decompresiunea s se Iac lent;
aprecierea s se Iac auscultator, iar locul aplicrii stetoscopului s se Iac
prin reperarea palpatorie a pulsatiilor arterei brahiale;
msurarea se Iace dup un repaus de 10-15 min n pozitie seznd sau culcat
la nevoie si n ortostatism, la ambele brate (nu trebuie s existe diIerent mai marc
de 10-15 mm Hg ntre ele).
NREGISTRAREA ELETROARDIOGRAMEI , '
ElectrocardiograIia este o metod instrumental de diagnostic utilizat n
special n bolile cardiace. Se nregistreaz cu ajutorul electrocardiograIului un
traseu graIic care corespunde curentilor de actiune (de Iapjt variatiilor potentialului
electric produs de inim n cursul diverselor Iaze ale activittii sale). r
Electrocardiograma (EG) este o curb de tip scalar car&ipeI.yertical:
nregistreaz amplitudinea (n mV) n sensul variatiilor depotentialpatpe oriizpntal ~
marcheaz timpul (n sutimi de secund). ' '. - '
346
ASPECTE TEHNICE
Potentialele electrice cardiace sunt nregistrate cu ajutorul unor electrozi a
cror plasare determin trei tipuri de derivatii:
a) Derivatii standard bipolare ale membrelqr.
b) Derivatii unipolare ale membrelor.
c) Derivatii unipolare toracice.
a) Derivatiile standard bipolare ale membrelor:
Arribii electrozi culeg cte un 'potential de actiune, aparatul nregistrnd n Iinal
diIerenta dintre cele dou potentiale ale punctelor n care se plaseaz electrozii.
Plasarea electrozilor:
un electrod pe membrul superior drept (R):
un electrod pe membrul superior stng (L);
' un electrod pe membrul inIerior stng (F).
Potentialul nregistrat de aparat corespunde Iormulelor:
Dl ' L-R
I;
" D2 F - R
:

r. D3 F-L
* Reprezentarea graIic a derivatiilor, n care derivatiile bipolatt Startdard umil
laturile unui triunghi.
b) Derivatiile unipolare ale membrelor:
Electrozii sunt plasati la acele asi membre ca si la standard, R, t, F. Derivatiile
sunt ns unipolare pentru c printr-un artiIiciu unul din electrozi (/is indiIerent)
nregistreaz tot timpul un potential electric nul. n acest Iel aparatul nregistreiul
direct numai potentialul cules de cellalt electrod numit explorator.
Electrodul indiIerent este obtinut (metoda WiIson) prin reunirea nlr-un singur
punct a celor trei membre R, L, F, potentialele anulndu-se n baza regulii Iizice ca
RLF 0. Electrodul explorator se plaseaz pe rnd la cele trei membre. Derivatiile
obtinute se noteaz VR, VL, VF.
Prin metoda Goldberger se reunesc ntr-un punct doar electrozii celor dou
membre, altele dect membrul la care se plaseaz electrodul explorator. Derivatiile
se noteaz cu AVL, AVR, AVF.
c) Derivatiile unipolare toracice:
~ Se obtin montnd electrozi notati de la VI Ia V6, astIel:
,;;* vi - extremitatea sternal a spatiului 4 intercostal drept.
be V2 - extremitatea sternal a spatiului 4 intercostal stng,
i . V3 - mijlocul distantei ntre V2 si V4.
V4 vrIul inimii determinat prin palparea socului apexian.
n i V5 la acelasi nivel orizontal cu V4, la intersectia cu linia axilar anterioar.
V6 - la acelasi nivel orizontal cu V4, la intersectia cu linia axilar mijlocie.
n anumite situatii si pentru anumite scopuri, se pot utiliza si alte derivatii toracice:
V3s, V4s, V5s, pe hemitoracele drept, n puncte simetrice cu cele de partea
strig.
"n Vel, Ve2 - n punctele costoxiIoidian drept si stng. T V7, V8; V9,
pe linia orizontal a apexului, la intersectia cu liniile axilar posterioar,
medioscapular si spatiul interscapulo-vertebral stng.
347
ANALIZA NSCRIERII ECG
Rezultatul nscrierii arat astIel: n
acest graIic,
A Undele sunt urmtoarele:
unda P - reprezint depolarizarea atrial. Are durata de pn la 0,1 s si
amplitudinea pn la 2,5 mm.
ModiIicri: amplitudinea undei creste n boli pulmonare, iar durata n
suprancrcarea atriului stng, cu conducere deIectuoas.
complexul de unde QRS - reprezint depolarizarea ventricular. Are
durata 0,08-0,1 s, iar amplitudinea, ntre 5 si 16 mm.
ModiIicri: amplitudinea creste n suprancrcri ventriculare, sau n
sindromul WPW, sau n blocul de ramur stng. Unda Q este mai ampl n inIarctul
miocardic acut. Durata este crescut n blocurile si n extrasistolele ventriculare.
unda T - are normal amplitudinea de 1/3 din R.
ModiIicri: amplitudinea mrit simetric sau unda T inversat, n cardiopatia
ischemic.
unda U - amplitudine sub l mm. Apare cu amplitudine mrit n
supradozri digitalice sau hipopotasemii.
B. Segmentele reprezint por(iuni ntre dou unde:
segmentul ST - semniIic repolarizare lent;
segmentul PQ - semniIic repolarizarea atrial;
segmentul TP - semniIic diastola. '
C. Intervalele definesc numai o durat de timp ntre dou repere de pe
traseu, nceputul sau sfryitul unor unde (fig. 18.1):
PQ sau PR, reprezint conducerea atrioventricular;
QT, reprezint sistola ventricular; :
PP si R R reprezint o revolutie cardiac.
Electrocardiograma esteo explo-
rare neinvaziv, accesibil, ce oIer
inIormatii despre:
s
t
a
r
e
a

d
e

s
u
prancrcare hemo-
dinamic a cordului (cardiopatii congeni
tale, valvulare, hipertensiune arterial etc.);
marea majoritate a bolilor ische
mice cardiace, a bolilor de miocard si
a tulburrilor hidroelectrolitice;
urmrirea tratamentului cu dro
guri cardiotrope (digitalice, antiaritmice);
tulburrile de conducere intra-
ventriculare.
Pe lng acestea EG are un.rol
important n Iormularea unui diagnostic
Fig. 18.1. Electrocardiograma: diIerential si pozitiv, n cazul bolilor
I. Interval PQ, 2. segment PQ. de inim. , '


EXAMINAREA FUNDULUI DE OHI
Examenul Iundului de ochi este o investigatie necesar n explorarea Iunctiilor
aparatului cardiovascular datorit leziunilor vasculare produse n cadrul entittii
clinice de hipertensiune arterial (HTA).
Evolutia acestor leziuni este codiIicat n patru stadii:
stadiul l: angiospasm; arteriole contractate cu reIlex mai accentuat;
stadiul 2: artere ngustate, cu reIlex accentuat, cu semne de ncrucisare cu
venele;
stadiul 3: hemoragii, exsudate, edem;
stadiul 4: edem papilar bilateral.
EXAMENUL OSILOMETRI
Se Iace cu ajutorul unui aparat numit oscilometru.
Oscilometria este primul examen paraclinic eIectuat la bolnavul cu ischemie
periIeric. Se eIectueaz la diIerite nivele ale membrelor, cu mansete adecvate,
nregistrarea Icndu-se la Iiecare membru separat, si nu numai la cel presupus bolnav.
Pentru membrul inIerior, nregistrrile se Iac la:
1/3 inIerioar a coapsei;
1/3 superioar a gambei;
1/3 inIerioar gambei. "'*."'.."
Pentru membrul superior, la: .~,.-
1/2 brat;
1/3 inI. antebrat.
Amplitudinea oscilatiilor arteriale la Iiecare nivel vascular si la diIerite presiuni
de manset se noteaz pe un sistem de ordonate ce permit ntocmirea unei curbe, n
practic, se retine si se noteaz oscilatia maxim la nivelul msurat. Oscilatiile normale
au urmtoarele caractere:
oscilatiile maxime la coaps si brat sunt sensibil egale;
valoarea oscilatiilor n 1/3 inIerioar a gambei este mai mic cu aproape
umtate Iat de valoarea oscilatiilor n 1/3 superioar a gambei.
EXPLORAREA RADIOLOGI VASULARA SI
ARDIA
Reprezint o surs major de inIormatii pentru stabilirea diagnosticului si
urmrirea evolutiei bolnavului cardiovascular. ., Explorarea radiologic
include:
, a) Examenul radiologie clasic: radioscopie, radiograIie, radiochinograIie,
tomograIie hilar Irontal, examenul baritat al esoIagului.
b) Investigatiile radiologice moderne cu potential invaziv: angiocardiograIia,
IeriograIia, angiograIia cu substant digitalic, tomograIia computerizat. Explorarea
Jioizotopic: Taliu 20, Tehnetiu piroIosIat, emisia postionic, tomograIia prin
onant magnetic. .; ,
349
Radiologia clasic oIer inIormatii:
/:
INA.y
de ordin morIologic: dimensiunea global a cordului, vaselor mari si cavitti
lor, prezenta eventualelor calciIicri etc.; . ' i
cu privire la plmn si circulatia pulmonar. i ` / :
Limitele examenului clasic: c i
nu oIer date privind structura interioar a cordului;
nu evidentiaz Iormatiuni intracardiace;
nu evidentiaz dimensiunile peretilor.
Pe de alt parte, radioscopiaare avantajul urmririi n dinamic a inimii, vaselor
mari si plmnului.
INVESTIGATII DE SPEIALITATE
a) FONIOCARDIOGRAMA
-. ' ;;? . .
onst n nregistrarea zgomotelor cardiace, cu ajutorul unui aparat numit
poligraI, ntr-un mediu silentios, nregistrarea se Iace cu ajutorul captatoarelor
plasate n dreptul Iocarelor de investigat, n apnee, la sIrsitul unui expir lent.
Pentru nregistrarea pulsului carotidian (carotidograma) captatorul se plaseaz
pe marginea intern a muschiului SM, n dreptul sinusului carotidian.
nregistrarea activittii mecanice a vrIului cordului (apexograma) se Iace cu
bolnavul n semidecubit stng, mna stng sub cap, iar captatorul plasat n dreptul
socului apexian.
nregistrarea activittii venei jugulare (jugulograma): bolnavul ntoarce capul
spre partea unde se Iace nregistrarea, pentru a avea muschii relaxati. aptatorul se
plaseaz deasupra extremittii interne a claviculei, n aIara SM. Valoarea acestor
tipuri de investigatie, pe lng inIormatiile clinice obtinute, const n caracterul
neinvaziv si n simplitatea lor.
b) ECOGRAFIA CARDIAC
Principiul acesteia este: producerea unor ultrasunete (Irecventa peste 20 000
de cicli/secund) cu ajutorul unui cristal piezoelectric si reIlectarea acestora de
ctre cord. ReIlectarea se Iace diIerit, Iunctie de densittile diIerite ale componentelor
cardiace. Sunetele reIlectate sunt nregistrate.
InIormatiile sunt deosebit de bogate: date privind structura, grosimea peretilor
cardiaci, dimensiunile cavittilor, Iunctionarea si structura valvelor, prezenta de ,
Iormatiuni intracardiace. l
La ora actual exist mai multe tipuri de echograIii: A, B eco-Doppler etc. |
1
c) CATETERISMUL CARDIAC
" " J
Este o metod invaziv de diagnostic, ce const n introducerea unei sonde "t
n interiorul cavittilor cordului, Iie pe cale venoas, Iie arterial.

|
350

j

. ateterismul Iurnizeaz date privind mrimea parametrilor hemodinamici,
electrocardiograIie cavitar, angiograIie cardiac, biopsie cardiac, sau chiar
eIectuarea unor manevre terapeutice.
Fiind o tehnic riscant, indicatiile cateterismului sunt restrnse la bolnavii
ce vor urma un tratament chirurgical.
MSURAREA PULSULUI SI PRESIUNII VENOASE
Msurarea pulsului unei artere periIerice se Iace prin comprimarea unei artere
superIiciale, ntre degete si planul osos subiacent. Acest lucru se poate Iace la nivelul
arterelor: carotid comun, brahial, radial, poplitee, tibial posterioar, dorsala
piciorului (pedioas).
Acest examen stabileste:
prezenta sau absenta pulsului;
-
:
Irecventa si ritmicitatea;
amplitudinea.
Scderea amplitudinii se produce n boli ce determin obstruarea luincnullll
arterial: ateroscleroza, tromboze, embolii, boli imune, anevrisme ctc.
Puls cu amplitudine crescut se ntlneste n: sindroame hipcrchinctice, HTA
aterosclerotic, insuIicienta aortic.
Exemple de tipuri de puls:
parvus et tardus - amplitudine redus si crestere lent (n stenoza aortieA),
celer et altus - amplitudine crescut si crestere rapid (n insuIicienta aorticIl),
puls mic si slab - stare de soc;
puls paradoxal - scderea amplitudinii pulsului n inspir.
RSPUNSUL ARDIOVASULAR LA EFORT
PROBE DE EFORT PENTRU EXPLORAREA
FUNCIONALITII CARDIACE
Sunt probe utile pentru evidentierea unor tulburri Iunctionale si a unor
insuIiciente organice latente. Sunt Iolosite n expertizele medicale, n orientarea
proIesional si n selectarea sportivilor.
Aceste probe pot Ii de durat scurt (alergarea timp de un minut cu Irecventa
de 120 de pasi pe minut, eIectuarea de 20 de genoIlexiuni, urcarea de 25 de ori pe
o scrit de 25 de cm) si dau numai inIormatii asupra reactivittii neurovegetative
a aparatului cardiovascular. Sau pot Ii probe de durat lung (10-20 de minute),
cum ar Ii proba de eIort cu ciclometru, sau proba pe covor rulant, n acest caz,
probele evalueaz capacitatea de munc, preci:ea: diagnosticul de cardiopatie
ischemic etc.
Tehnica de eIectuare pentru probele scurte este urmtoarea: se stabilesc
Irecventa cardiac, respiratorie, TA si EG. Acesti parametri sunt urmriti n timpul
eIortului si de mai multe ori dup ncetarea lui. n conditii Iiziologice, modiIicrile
351
''i! ! l l.
dup eIort sunt urmtoarele: Irecventa cardiac creste cu 10 bti pe minut, Irecventa
respiratorie cu 45 pe minut, TA cu aproximativ 10 mm Hg. Acesti parametri revin
hi normal dup 3-5 min de la ncetarea eIortului. Patologic, valorile parametril&r
si: modiIic mai mult si revin la normal mai greu.
In probele de eIort lung, eIortul Iie se pstreaz de aceeasi intensitate, pe tot
parcursul probei, Iie se realizeaz o crestere a intensittii din 2 n 2 min, pn
la l mutii de tolerant, n acest timp, se Iac determinri ale consumului de O
2
,
eliminrilor iii: ('()
;
, nivelului de saturatie n O
2
si O
2
a sngelui arterial, pH-ului
sanguin etc.
onsumul de oxigen creste paralel cu eIortul, pn la atingerea limitei Iunctio-
iiiile u capacittii de eIort, dup care consumul de oxigen nu mai creste si apar Ienomenele
clinice de oboseal.
Re/ultatclc msurrii capacittii de eIort se exprim n W/s, pentru un eIort
tic minim 10 min. Sunt importante gradul de desaturare n oxigen a sngelui arterial
si lipsa tahicardizrii excesive.
Valorile normale ar Ii de 100 W/s la brbati si de 80 W/s la Iemei si o desaturare
n O, mai mic de 2 n sngele arterial.
PROBE PENTRU EXPLORAREA IRULATIEI
ARTERIALE
Pentru o prim evaluare clinic, circulatia arterial se poate explora prin:
probe de pozitie (testul ischemiei cutanate): bolnavul, asezat n decubit dorsal,
si ridic membrele inIerioare n pozitie vertical, dup care execut miscri ce
imil mersul pe biciclet. Se asaz apoi rapid cu picioarele atrnnd la marginea
patului. La normali, tegumentele devin palide, venele piciorului se golesc de snge,
pentru ca apoi, cnd picioarele sunt coborte n 1-5 secunde, tegumentele se
reatlorea/rt, iar venele se rcumplu cu snge, n cazuri patologice, n pozitie ridicat
piciorul ischemic devine Ioarte palid si chiar cianotic marmorat, iar n pozitie seznd
rcTolormm nli/.ie mult peste 2 s, iar umplerea venoas se Iace peste 6-8 s;
indicele de elaudicatic reprezint aprecierea distantei la care la bolnav apare
cininpit diiiemiisii in musculatura gambei, la mersul pe jos. Acest indice permite la
NcelnIyi bolnav, sIt se- aprecieze evolutia ischemiei periIerice att n cursul trata-
mcnlului ct si dup adugarea unei alte terapii.
RESUSITAREA ARDIAA
Presupune executarea unui ansamblu de manevre n primele 45 minute dup
oprirea inimii (peste acest interval, se produce moartea creierului), manevre prin
care se ncearc pornirea cordului. Include dou tehnici: masajul cardiac extern sl
dcIibrilarca electric.
Masajul cardiac extern: se aplic bolnavului o lovitur de pumn n regiunea`
prccordial, dup care se ncepe masajul propriu-zis. Pacientul se pune n decubit'
352
dorsal. Executorul se plaseaz lateral stnga, cu palmele suprapuse pe 1/3 inIerioar
a sternului, pe care l comprim puternic, cu o Irecvent de 60-80 compresii pe
minut, Iolosind greutatea propriului corp. Sternul bolnavului trebuie s se deplaseze
3-5 cm ptte colqana vertebral. Dup compresie, bratele executorului se relaxeaz,
Ir a Ii ridicate de pe stern, permitnd Ieveriirea acestuia n pozitie initial.
Alternanta masajului cardiac cu insuIlatiile'respiratorii trebuie s Iie: 3 insuIlatii
gur la gur (capul n hiperextensie, nrile astupate, limba tractionat sau Iixat),
urmat de 15 compresii sternale cu un ritm de 80 pe minut.
DEFIBRILAREA ELETRI
Se Iace Iolosind un deIibrilator electric extern. Se aplic electrozii pe torace
n regiunea precordial, dup o prealabil ungere cu past electroconductoare. Se
aplic socul electric, cu o putere de 24 W/s/kg corp.
f] l S , Ir..
nr
l '23 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 1 1 6
19.
APLIATII ;MEDIE PMVINP ANATQMIA
$I FIZIOLOGIA AiARATULUirDIGESTIV
f x
PROCEDEE CLINICE DE EXAMINARE
A ORGANELOR DIGESTIVE
Procedeele clinice prin care putem s adunm date despre starea de Iunctiom a
organelor digestive sunt: inspectia, palparea si auscultatia. Examenul clinic trebui, s
Iie complet, adresat att abdomenului si organelor abdominale, ct si cavitti,
buco-Iaringiene.
Inspectia bolnavului ncepe cu examenul cavittii buco-Iaringiene, de preIerat!
n Iata unei surse luminoase, ajutndu-ne de o spatul si trebuie s cuprind: buzele,!
limba, gingiile, dintii, bolta si vlul palatin, Iaringele. Trebuie stiut c numai o*
parte din modiIicrile care se constat la acest nivel sunt datorate unei suIerinte
digestive, ca de exemplu: limba ncrcat - alb, care nu se descuameaz la Iebrili,
limba rosie -vie si buze carminate la hepatici, pete caIenii - melanice pe buze la cei
cu polipoz intestinal etc., n timp ce alte semne tin de suIerinta altor sisteme,
cavitatea bucal Iiind oglinda de reIlectie a unei largi patologii, ncepnd cu banalul
herpes labial din pneumonie, modiIicri de culoare din insuIiciente cardiace si
respiratorii, cianoza, paloarea din anemii, si pn la aspecte caracteristice n
neoplasmul de snge.
nainte de a vorbi despre inspectia si palparea abdomenului, trebuie s
prezentm o mprtire topograIic a abdomenului pentru a putea localiza organele
si aIectiunile abdominale. AstIel, abdomenul a Iost mprtit n 9 (nou) 'zone
topograIice conventionale, obtinute prin trasarea a 2 linii verticale ce trec prin
mijlocul arcadelor crurale sau pe marginea extern a dreptilor abdominali, si 2 linii
orizontale: superioar uneste marginea Ialselor coaste si inIerioar uneste spinele
iliace anterosuperioare. Deasupra liniei orizontale ce uneste Ialsele coaste inter-
ceptnd liniile verticale, se delimiteaz regiunea hipocondrului drept si stng si n
centru epigastrul, iar dedesubtul liniei ce uneste spinele iliace se descriu Iosa iliac
dreapt si stng si ntre liniile verticale regiunea hipogastric. Zona medie a
abdomenului dintre cele dou linii orizontale este Iormat din cele dou Ilancuri
externe, drept si stng, si regiunea ombilical, n centrul abdomenului, ntre liniile
verticale.
Inspectia abdomenului ncepe cu studierea pozitiei bolnavului n pat (apas
cu pumnii sau perna n epigastru n criza ulceroas, imobil n perIoratia de organe,
354
agitat n ocluzii), a participrii abdomenului la miscrile respiratorii (imobil n peritonite),
;a miscrilor anormale (unde peristajtjice.n epigastru, n stenoza piloric, unde de
contractii n abdomen n ocluzii). . ,
K
..
,Se observ apoi tegumentele abdominale ce. pot prezenta cicatrice post-
operatorii, circulatie venoasperiombilical anormaj,jla
(
cirotici, echimoze la hepatici
si n caz de suIerinte,pancreatice acute. ,, . . *'. , . .
ModiIicrile de volum ale abdomenului se pot realiza prin,mrire global
pjjezjtate, sarcin, ascit, tumori ale.prganelor, abdominale sau genitale) sau partial
(eventratiij.gloIrvezical, splenomegalie, hematomegalie), sau pot lua aspectul unor
excayri mai mult sau,mai putin cu aspect de luntre (stenoze pilorice decompen-
sate, ;peritpnite depsite, inanitie).
O alt metod de investigare a abdomenului o reprezint palparea. Ea se
EIectueaz din dreapta bolnavului, culcat n decubit dorsal cu gambele usor Ilcctatc
pe coapse si acestea pe bazin. Se ncepe ntr-o ,ordine", cu o palpare superIicial
a peretelui, ,de acomodare", n sens orar sau antiorar de la o Ios iliac si mai bine
djn,zona nedureroas, urmrind mimica bolnavului, pentru a putea depista zonele
durerpa.se sensibile (durere n epigastru n boala ulceroas, n hipocondrul drept n
caz de suIerinte biliare si hepatice, Iosa iliac dreapt n apendicite acute etc.); iar
apoi se completeaz cu o palpare proIund pentru depistarea mririlor de organe, a
tumorilor abdominale si aprecierea pozitiei si mrimii organelor abdominale, Tot IR
palpare trebuie s apreciem starea de relaxare sau contractur a muschilor abdominali
(care n abdomenul acut siint contractati, peretele abdominal prnd ,de lemn"
si neparticipnd la respiratie), a oriIiciilor herniale (inghinal, ombilical, Iemural).
Palparea Iicatului se realizeaz cel mai simplu printr-o palpare bimaiiiialIl
(bolnavul n decubit dorsal cu membrele inIerioare Ilectate, coapsele pe abdomen
si gambele pe coapse) cu Ietele palmare ale minilor tinute paralel cu linia median,
degetele ndreptate spre torace Ia nivelul hipocondrului drept, bolnavul Iiind pus
s execute miscri respiratorii ample, asa nct n expir s ne apropiem de peretele
abdominal posterior, iar n inspir s asteptm marginea inIerioar a Iicatului care
coboar n acest timp atingnd vrIul degetelor, iar ulterior alunecnd pe supraIata
lui ce trece pe sub degete, permitnd s culegem ct mai multe inIormatii (consistent,
sensibilitate, supraIat).
Normal marginea inIerioar a Iicatului se gseste la nivelul rebordului costal,
este nedureroas si rotunjit. Splina se palpeaz ntr-un mod asemntor, dar minile
se vor aIla n hipocondrul stng, iar cnd splina este mare, ea coboar n jos de sub
rebordul costal stng si spre medial. Normal splina nu se palpeaz.
Percutia abdomenului se realizeaz prin metod digito-digital pe linii paralele
de la apendicele xiIoid n jos sau de la un Ilanc spre altul; zgomotul normal obtinut
este sonor, timpanic si se poate modiIica n sens de hipersohoritaIe cnd creste
cantitatea de aer dir. intestine (ocluzii intestinale, meteorism, prieumoperitoneu cnd
aerul yine n cavitatea peritoneal prin perIorarea unui organ ca stomacul), sau n
sens 'de scdere` a sonorittii si disparitia ei sau dispozitia particular ntr-o zon,
cnd n cavitatea peritoneal se acumuleaz lichid Rsciti, g'lpb vezical, chist
ovarian) sau se dezvolt tumori, sarcin etc. '
355
Dup aspectul distribuirii matittii, ne putem orienta spre tipul de suIerint.
Examenul clinic al abdomenului se ncheie cu auscultatia la nivelul lui, ce
poate avea valoare n ocluzii intestinale cnd se aud zgomote hidroaerice la trecerea
prin stenoz a lichidului $i aehiliii, ca nis'te suierturi caracteristice, ntr-o zon
uniune unde se aIl stenoza, sau absenta oricrui zgorhot cnd s-a produs paralizia
musculaturii intestinale, n ocluziile depsite sau ileus paralitic.
Kxnmetuil clinic al unui bolnav cu suIerint digestiv trebuie completat cu
luciul rectul, care poate aduce date revelatoare. Se eIectueaz cu bolnavul asezat n
denibit dorsal cu coapsele Ilectate pe abdomen sau ,pe coate si genunchi" si se
ncepe cu inspectia regiunii anale unde se pot observa burelete hemoroidale, leziuni
cutanate de (ip cczematiIorm, si se continu cu explorarea cu indexul a canalului
aniil dup ce n prealabil pe mnus s-a aplicat un unguent.
De la tactul rcctal se asteapt depistarea unor eventuale Iormatiuni rumorale
din /ona explorat, starea sIincterului anal, aprecieri de la nivelul prostatei si, nu
n ultimul rnd, aspectul resturilor de Iecale ce se pot examina pe mnus cnd
exist suspiciunea de melen (hemoragii digestive superioare ce se exteriorizeaz
printr-un scaun negru lucios ca ebonit, moale si abundent, cu sau Ir a Ii precedat
si de hematemez).
EXAMENUL RADIOLOGIC
Este o metod valoroas de examinare a tubului digestiv, care aduce att date
morIologice ct si Iunctionale la adresa acestuia. Pentru cresterea eIicientei acestui
mod de examinare, pe de-o parte, medicul trebuie s Iie inIormat despre segmentul
implicat n examinare si eventual tipul de suIerint suspectat, iar pe de alt parte,
bolnavul trebuie pregtit. Pregtirea bolnavului se Iace prin excluderea,din
alimentatie a alimentelor ce Iermenteaz, ce las reziduuri abundente, si cu 12-14 ore
naintea examenului s nu mnnce, iar seara dinaintea examinrii s se eIectueze
o clisin cvacuatorie, examenul ncepndu.-se , jeun", dimineata.
Radiologie este posibil un examen al abdomenului ,pe gol", o examinare a
diIeritelor segmente ale tubului digestiv cu substant de contrast si tintit a diIeritelor
WHUII: colccist, pancreas, Iicat etc.
Kxumcnul abdominal ,pe gol" se execut de urgent Ir substant de con-
trast si const ntr-o examinare scopic urmat de radiograIie abdominal. Poate
evidentia: imagini hidroaerice n ocluziile intestinale, imagini aerice n cavitatea
peritoneal n perIoratia unor viscere (stomac), corpi strini si calciIicri n regiune
(pancreas).
Examenul radiologie al diIeritelor segmente, ncepnd cu esoIagul, continund
cu stomacul, duodenul, jejunul si leonul, se realizeaz radioscopic dup administrarea
unei substante de contrast (150 g de sulIat de bariu dizolvat n 300 ml ap) care
este urmrit n progresia ei. Se examineaz segmentul respectiv cu substanta n
strat subtire pentru detaliile morIologice de mucoas n prima etap, iar ulterior
n stare ,de plenitudine" pentru studierea umplerii, tonicittii, Iormei, pozitiei,
evacurii.
356
Deosebit de Iavorabil pentru examenul radiologie scopic este Iaptul c medic
radiolog si poate 4legp pqzjtia n care s examineze cej mai bine segment
respectiv. Exarnenu.1 scopic est'e completat 914 radiograIii tintite pentru momente
Iunctionale si pozitiile alese de medicul radiolog.
Pentru examenul colonului s-a renuntat la tranzitul prelungit datorit datei
neconcludente, astzi eIectundu-se cu ajutorul ,clismei baritate" cu irigoscopie
irigograIie. lisma baritat se eIectueaz dup golirea intestinului prin administra
de laxative si o clism evacuatoare cu ap cald. lisma baritat se pregtes
ntr-un recipient de 1,5-2 l, cu 1-1,5-1 ap cald n care se dizolv 300-400
bariu. olonul se examineaz n plenitudine, dup evacuare partial si cu dub
contrast (aer bariu) scopic si cu radiograIii tintite n momentele si pentru segmente
alese de medic.
EIicienta examenului radiologie este cu att mai nalt cu ct bolnavul cs
pregtit mai bine, cu ct medicul cunoaste mai multe date despre tipul de Iezi ui
posibil si segmentul aIectat, concluzia examenului Iiind o apreciere unei imagi
de ctre medic.
Examenul radiologie al Iicatului si cilor biliare se realizeaz scopic si graIi
simplu sau cu substant de contrast. La examenul scopic se pot aprecia dimensiuni
umbrei hepatice, iar radiograIie se pot depi,sta calciIicri hepatice (chist hidati
abces) sau imagini de calculi biliari si vezicul calciIicat. Tot pentru ajutor
diagnosticul suIerintelor hepatice, la tranzitul esoIagian cu past baritat se p
evidentia varicele esoIagiene. Pentru vizualizarea vezicii biliare si a cilor bilia
se practic o colecistograIie cu substant de contrast administrat oral sau intraveno
Pregtirea este aceeasi: alimente care s nu Iermenteze 2-3 zile (pesmeti, can
slab, ceai, unt), laxativ usor si clism n seara care preced examenul, eventual
dimineata. Pentru colecistograIia per os, substanta de contrast (Razebil) i
administreaz'cu 14 ore nainte (4-6 cp. administrate din 5 n 5 minute), iar penti
cea cu substanta i.v. se injecteaz, n dimireata examinrii, lent - Pobilan (20-40 ml
dup care se eIectueaz radiograIii de evidentiere a vezicii si se administreaz i
prnz colecistokinetic Boyden (2 glbenusuri de ou), ce va produce contractia vezic
evidentiat prin radiograIii eIectuate ulterior. Acest examen poate evidentia litia;
biliar, modiIicri de Iorm si calibru ale cilor biliare principale, tulburri diskinetic
EXPLORAREA ECOGRAFICA
U1

EcograIia, n explorarea aparatului digestiv, a devenit un examen de rutin
ultimii ani, att n suIerintele cronice, ct si n urgentele abdominale, datorit
rapidittii eIecturii examenului si mai ales posibilittii eIecturii n orice condit
si eIicientei comparabile si depsite numai de tomograIia computerizat.
j (Avantajele metodei sunt: rapiditatea eIecturii, lipsa oricrei contraindii ;i,i
lipsa disconIortului din partea bolnavului, eIicienta nalt, cost mic comparai w c
alte; investigatii moderne. La ora actual putem aIirma c prin ecograIic so recunosc
o structur ,lichidian" (ascit,- phist de organ, .colectie periton.eaiMi sau peict
35
abdominal circumscris), o structur ,Ioarte dens" (calculi biliari, renali); o structur
compact de tip tisular - tumor. Rezultatele depind de experierita medicului
5
examinator si de perIormantele aparatului.
Indicatiile ecograIici n suIerintele digestive sunt n mare: suIerintele hepatice
(chisturi, tumori, hepatite, starea vaselor porte); suIerintele biliare (ictere, litiaz,
malIormatii colecistice, neoplasm de ci 'biliare); pancreas (pancreatite acute si
cronice, neoplasm, chisturi); splina; sistemul ganglionar abdominal (metastaze,,boli
de sistem); aIectiuni retroperitoneale (colectii, tumori); vasele abdominale (aorta
cu anevrisme, vena port); cavitatea abdominal (ascit, tumori, colectii localizate).
BIOCHIMIA SECREIILOR DIGESTIVE $I
DINAMICA LOR
Studiul secretiilor digestive, salivare, pancreatice, biliare etc. se realizeaz;
dictat de nevoile clinice si se eIectueaz prin analiza macroscopic, biochimic,
microscopic si microbiologic a secretiilor digestive obtinute prin sondaje eIectuate
la diIerite nivele cu o sond de cauciuc, cu oliv la un cap-sond Einhorn.
Studiul secretiei gastrice se Iace prin analiza sucului gastric obtinut prin sondaj
gastric. Sondajul gastric se realizeaz dimineata , jeun", la un bolnav care nu a
mncat n ultimele 12 ore si de 24`-48 bre nu a luat medicamente antisecretorii, cu
0 sond Einhorn care se introduce paria la 50 cm, dup care se Iixeaz la arcada
dentar si timp de 2 ore se recolteaz probe prin'aspiratie cu-seringa din 15'n 15
minute n prima or Ir medicatie, iar a doua or dup administrare de histamin
(IosIat acid de histamin) n doz de 0,04 mg/kg corp si un antihistaminic (Romergari
1 Iiol i.m.) pentru a preveni Ienomenele vasculare nedorite ale histaminei. Secretia
gastric este o suspensie apoas cup# de 1,5-2,2, cu un volum de 1,5-2,5 lan
24 ore, care, pe lng ap n procent de 91-97, acid clorhidric si ioni, contine si
substante organice (pepsin, Iactor intrinsec si mucus).
Aciditatea gastric se exprim ca.debit.bazal acid DAB 2,0 2,0 mJ`q/or.
si debit acid maximal obtinut dup histamin DAM 18,0 8 Eq/or. Valori
crescute se obtin n ulcerul duodenal (DAM 34,0 13,0) si sindromul Zollinger-
Ellison (DAM 34,0 3,0), iar valori sczute se ntlnesc n cancerul gastric, gastrita
atroIic si ulcerul gastric.
Examenul secretiei biliare se eIectueaz dup obtinerea sucului duodenal
prin introducerea sondei Einhorn pn la o adncime de,70-75 cm. Tubajul duode-
nal se realizeaz ca si cel gastric, cu mentiunea c, dup nghitirea sondei pn la
50 cm, bolnavul se culc pe partea dreapt si timp de 30-60 minute continu s
nghit sonda pn la 70-75 cm. ntr-un'prim timp se obtine uri lichid glbui, clar,
Ir Ilocoane si Ir snge, numit bila A (contine suc gastric, pancreatic si'bil).
Absenta acestuia nseamn obstacol pe coledoc (neoplasm de coledoc, litiaz pe
coledoc sau cancer de pancreas).
n a doua Iaz se obtine un lichid brun la culoare, clar, care este bila B, dar
acesta se obtine dup stimularea evacurii vezicii biliare cu sulIat de Mg sol. 33,
cldut, 30 ml introdusi pe sond, Iiind n'volum de'40-5O cm
3
,
:
numit si'bila
vezicular. Absenta bilei B presupune obstacoMn colul vezicii biliare sau cisticului.
1

358
' ' n continuare se "obtine un lichid clar auriu ce poart numele de bila si vine
din canalele biliare intrahepatice. Bila obtinut poate Ii examinat microscopic pentru
precizarea, celularittii, microbiologic cu antibiogram si parazitologic.
Mentionm c n acelasi Iel se procedeaz pentru examenul bacteriologic al
sucului jejunal, cu aceeasi sond, sau sonde speciale de recoltare sterile; sonda se
introduce pn la aproximativ 100 cm si se controleaz radiologie.
Secretia pancreatic va Ii abordat la capitolul respectiv.
EXAMENUL MATERIILOR FECALE (DIGESTIE,
CQPROPARAZITOLOGIC, HEMORAGII OCULTE,
BACTERIOLOGIC)
Examenul coprologic const ntr-o evaluare global a Iunctiei digestive, n
eIectuarea probei sunt obligatorii oprirea oricrei medicatii ce inIluenteaz digestia
si administrarea timp de 3 zile a unui regim alimentar complet cunoscut ca ,prnzul
Schmidt-Strassburger", ce contine came, grsimi, cartoIi, pine, legume verzi. Sr
Iace o evaluare macroscopic si apoi microscopic a scaunului.
Microscopic se analizeaz continutul n resturi alimentare, dar si Ilorii
microbian si eventuali paraziti, levuri. Analiza chimic se reIer la con,iiuitul n
acizi organici rezultati din Iermentatie, amoniac rezultat din putreIactie, precum tIi
resturile lipidice si proteice.
ncercnd s apreciem macroscopic scaunul, putem spune c n mod obisnuit
se produc una, eventual dou deIecatii zilnic; n Iunctie de masa vegetala, masa de
Iecale variaz ntre 100-250 g/zi si, ca n sindromul de malabsorbtie, poate creste
pn la 1-2 kg/zi; culoarea obisnuit este brun, datorit stercobilinei, dar varia/.
cu alimentele consumate (Fe l coloreaz cenusiu, crbunele n negru, bariul-
albicios), iar patologic devine alb n icterele obstructive, verzui n debacluri biliare,
negru n hemoragii digestive superioare numit melen, deschis n Iermentatie, brun
nchis n procese de putreIactie, cu snge rosu n sngerri joase. Mirosul este n
Iunctie de procesele care predomin: de putreIactie - putrid (indol, scatol), de
Iermentatie - acid (acid piruvic).
Examenul microscopic este cel care, prin identiIicarea diIeritelor resturi
alimentare (Iragmente celulozice, amidon, grsimi, acizi grasi, Iibre musculare etc.),
ne poate sugera deIiciente enzimatice si mecanismele Iiziopatologice ce stau la baza
diareei si malabsorbtiei eventuale.
ModiIicrile n ritmul evacurii, n volumul Iecalelor, de aspect si miros trebuie
interpretate cu mare atentie si n contextul clinic dat.
Una din cele mai utilizate reactii chimice ale materiilor Iecale este cea care
vizeaz determinarea unor ,sngerri
1
oculte", cunoscut ca reactia Adler. Se practic
sub regim Ir carne si Ir preparate ce contin snge, iar pozitivitatea este dat de
nucleul porIirinic (si nu de Fe).
i . Examenul bacteriologic are drept scop evaluarea Ilorei normale, a abundentei
ei sau a prezentei unor specii patologice patogene si se realizeaz prin coprocultur.
Recoltarea probelor pentru coprocultur se poate Iace: prin recoltare din centrul
359
masei de Iecale cu o baghet ntr-un vas steril; din produsele patologice ale Iecalelor
(puroi, sIacele); de asemenea, se poate realiza cu o'sond Nelaton sau tampon
din ampula rectal dup toaleta local si nsmntare pe medii corespunztoare:
n mod exceptional recoltrile se pot eIectua si n timpul examenelor endoseopice.
EXPLORAREA BIOCHIMIC A FUNCIILOR
FICATULUI $I PANCREASULUI
Ficatul este un organ cu multiple Iunctii, Iapt care Iace necesar o explorare
Iunctional complex si, cum majoritatea testelor sunt inIluentate de Iactori extra-
hepatici, este necesar o explorare separat a-acestor Iunctii. Aceste investigatii
biochimice se pot grupa, pentru o mai bun ntelegere si valoriIicare, n: investigatii
ce apreciaz activitatea metabolic - sindro'm hepatopriv; Iunctia bilio-excretorie;
suIerinta hepatocitului - sindromul de hepatocitoliz. Depistarea semnelor de
,hepatocitoliz" apreciaz gradul de hiperpermeabilizare a membranelor hepatocitelor
care, datorit deIicitului energetic (suIerinta celular propriu-zis), pierd
selectivitatea, scpnd n mediul extracelular si apoi n circulatie o serie de
constituenti proprii citoplasmatici, ca: enzime, Fe, a, vit. B12 etc. n mod obisnuit
se determin activitatea unor enzime ca transIerazele (piruvic si oxalic),
lactodehidrogenaza. Valorile normale sunt: GPT 4-13 u.i./l, GT 5-17 u.i./l.
Activitatea acestora este crescut n plasm att n procesele hepatitice acute, ct
si n cele cronice (hepatita acut, cronic, ciroze hepatice etc.) si evolutia valorilor
transaminazelor urmreste destul de Iidel evolutia suIerintei hepatice.
n cadrul sindromului bilio-excretor explorm pigmentii biliari pentru a obtine
inIormatii despre Iunctia biliar (n snge si urin) si de asemenea enzimele zise
,de excretie". Ficatul este implicat n metabolismul bilirubinei prin captarea
bilirubinci indirecte, conjugarea ei si eliminarea produsului conjugrii, bilirubina
directii DisIunctia hcpatocitar duce la aparitia icterului hepatic din procesele
hepatice acute si cronice. Valorile normale ale bilirubinei sunt: BT l mg/100 ml,
din cure directa reprezint 0-0,25 mg/100 ml. n urin bilirubina direct (Iiind
solubil A n apIl) apare n stri patologice, procese hepatitice acute si cronice alturi
de urnbilinogcn crescut si n icterele obstructive cnd urobilinogenul este absent
complet n urina. Hnzimele ,de secretie", ca IosIataza alcalin, au o activitate
crescutA n snge n obstructiile biliare (icter mecanic), situatie n care apare .o
iclcnI ic de sruri biliare n snge si se elimin si prin urin. Valorile normale ale IosIa-
tu/.ci alcaline sunt FA 15-35 u.i./l; urobilinogenul normal: 0,24 mg/n urin/zi.
Srurile biliare normal sunt absente n urin.
Activitatea metabolic a Iicatului se exploreaz prin determinri biochimice
ce dau inIormatii despre Iiecare metabolism n parte (proteic, lipidic, glucidic) n
care Iicatul este implicat si apreciaz amploarea acestor modiIicri cunoscute si
ncadrate cu numele de ,sindrom hepatopriv". Pe linie proteic Iicatul are rol esential
n metabolismul unor proteine ca serumalbumine, Iactori de coagulare din complexul
protrombinic, unele enzime, Iibrinogeri etc.
360
Scderea senimalburnineloi (N 55-65, din proteinele totale sau XS ,~ g/l)
a valorilor testului Quik (N 80-100 Iat de martor) ce explorea/A cu/uncii
complexului protrombinic, alturi de scderea sintezei de enzime dau ml()rmii,i
despre deIicitul hepatic n acest sens.
n metabolismul lipidic Iicatul este sediul.sintezei, excretiei degradau
qompusilor lipidici: sruri biliare, colesterol, acizi grasi, lipoproteinc, IosIolipulr No
determinm curent colesterolul, Iicatul Iiind sursa major endogen (N ~ 180- 2.SO mg
si de asemenea l esteriIic, sintetiznd enzima respectiv. olesterolul, si n specia
cel esteriIicat,,scade n insuIicientele hepatice si creste n icterele obstruclive, cAn
nu se mai elimin prin bil.
n metabolismul glucidic Iicatul este implicat n dcpo/itnrea gluco/ci iul
Iorma glicogenului, din care o elibereaz la nevoie, si o Iormeaz prin glucogcnezi
mentinnd astIel echilibrul glucidic al organismului, n insuIicientele hepatice
curba hiperglicemiei provocate este patologic, de tip diabetic, rcali/rtiulii-H prii
disIunctie hepatocitar o rezistent la insulina endogen.
Nu se poate termina investigarea Iicatului Ir aprecieri la adrcsii pnurxclo
patologice hepatice, pe care le apreciem prin activitatea si amploarei) pun rip,o
mezenchimale si a Ienomenelor imune, n mod practic,-cu ajutorul rhTliolorp/e
apreciem si nivelul albuminelor, dar si cresterea y-globulinclor ce ne dmi nuliai,i
despre activarea mezenchimal si amploarea acestui proces. De nscmcncn. M' iun
eIectueaz testele de ,labilitate seric" care msoar dezechilibrul rc/.ullitt dli
deIicitul Iactorilor stabilizatori (albumine,a
r
si a
2
-globuline) si i'iivoriznn,i a
precipitrii (p- si y-globuline). Testul turbidittii cu tymol, cu valori N " 0-4 u.i,
este cel mai Iolosit.
Investigatiile imune pot preciza si prezenta markerilor inIectiei virale - Ag HB,
1
(antigenul Australia), acesta marcnd evolutia hepatitei acute de tip B si care dispan
n cel mult 3 luni dar persist n hepatitele cronice, de asemenea pentru virusul
ETODE DE EXPLORARE A PANCREASULUI ,
EXOCRBV
Acestea cuprind dozrile enzimatice din snge, urin, sucul duodenal dup
stimularea secretiei pancreatice si examenul coprologie,
n snge dozm: amilaza seric cu valori normale de 60-80 u./l 00 ml ser dup
metoda Somogyi si 10-32 u. dup metoda Wohlgemuth; lipaza seric cu valori
normale 0-20 Mul, Valorile acestora cresc n pancreatitele acute, n primele 3 zile.
n urin valoarea amilazei este de 80300 US pe or si 32-64 u. W, crescnd
tot n pancreatitele acute (valorile sunt mai mari n urin de l ,7-3 ori Iat de ser)
si se mentin crescute njur de 10 zile. n sucul duodenal se msoar, dup
administrarea secretinei, volumul sucului pancreatic si concentratia acestuia n
bicarbonati (u 3 ml/kg-corp), aceast secretie Iiind sczut n pancreatitele cronice.
Examenul coprologie anah'zeaz aspectul macroscopic steatoreic al scaunului;
abundent, mirositor, lucios, galben din pancreatitele cronice; la examenul micro-
scopic se evidentiaz Iibre musculare nedigerate si picturi de grsime.
36
t
EXPLORAREA BIOPSICA A FICATULUI
$I PANCREASULUI >i
' " . nv. , 'X... -1
Functia biopsic hepatic se poate realiza prin: laparatdiSieV lapirBscopiej
prin ghidaj echograIic sau metod ,oarb" - cea mai Iolosi(.
ilI!!
'
Vjm

ni

Ultima se eIectueaz cu un ac menghin, ac (0
l(
l-2 mm) cu vrI oblic cu
mandren, care se introduce pe un traiect eIectuat cu un stilet si la care este atasat
o sering de aspiratie. Se eIectueaz pe linia medioaxilar'- spatiile VIII si X
intercostal, bolnavul Iiind n decubit dorsal. Indicatiile sunt pentru stabilirea
diagnosticului n hepatopatiile cronice, ciroze, cancer hepatic. ontraindicatiile sunt
inIectiile septice locale, icterul intens, ascita voluminoasa, hemangiomul hepatic.
Accidentele pot Ii: herriotoraxul, pneumotoraxul, peritbhita biliar sau punctiorarea
rinichiului. ;
Biopsia pancreatic se eIectueaz sub ghidaj echograIic, necesar n diagnosti-
cul tumorilor pancreatice.
EXPLORAREA TOMOGRAFIC

Are la baz observatia diIerentiat a razelor X n tesuturi n Iunctie de densitatea
acestora.
Indicatiile principale: diagnosticul proceselor nlocuitoare de tesut hepatic si
pancreatic normal si modiIicrile' structurilor'vasculare si ale-cilor biliare; .
Endoscopia poate permite n timpul duodenoscopiei realizarea att a colngio-
graIiei ct si a paricreatograIiei prin cnulare'mpulei lui Vater.
EXPLORAREA ENDOSCOPICA
Aceast metod este de mare valoare prin contributia ei la precizarea diag-
nosticului, permitnd vizualizarea direct a mucoasei digestive la nivelul diIeritelor
segmente dorite si recoltarea dirijat de biopsii de la nivelul leziunilor.
Fibroscoapele actuale utilizeaz lumina rece, permit o vedere axial dar si lateral,
iar capul se poate angula. Ele sunt dotate cu pense de biopsie si sisteme de IotograIiat.
Astzi se pot explora ehdoscopic esoIagul, stomacul, duodenul, papila lui
Vater si coledocul terminal, regiunea rectosigmoidian si colonul. Examenul endo-
scopic se poate eIectua si n urgente inedico-chirurgicale, putndu-se termina cu
eIectuarea unor gesturi terapeutice: EIicienta acestor ex'aminri depseste ca inIor-
matie rezultatele examenelor radiologice esogastrice si rectosigmoidocOlonice clasice.
2.
APLICAII MEDICALE PRIVIND
METABOLISMUL ORGANISMULUI
GREUTATEA CORPORALA
ALULUL GREUTTII NORMALE
Greutatea corporal semniIic suma greuttii tuturor tesuturilor (osos, muscu-
lar, adipos etc.) si a tuturor organelor unui organism.
La nastere 77,6 din greutatea copilului este reprezentat de ap, la 16 ani
doar 58,4 este ap, pentru ca, o dat cu naintarea n vrst, cantitatea de ap din
organism s continue s scad, paralel cu reducerea masei celulare, i Dac la
vrsta de 25-26 ani, un adult contine 42,5 kg mas celular, ntre 65 si 70 de
ani aceasta scade la 34,5 kg. Dintre toate tesuturile, muschiul contribuie n cea mai
mare parte la Iormarea masei celulare.
! A treia component important a greuttii corporale este scheletul, care la
kdult cntreste a sasea parte din greutatea total.
Tesutul gras reprezint 14 din masa corporal total.
Pentru a aprecia abaterile de la greutatea normal, care se pot maniIesta prin
cresterea ponderal (suprapOnderalitate) sau prin scderi ponderale (subpondcra-
litate), greutatea corporal trebuie comparat cu o valoare standard, denumit
,greutate ideal'* sau ,recomandabil", corespunztoare sexului, nltimii si vrstei
subiectului respectiv.
Greutatea ideal se poate aIla din tabele special ntocmite (tabelele 20. l si
20.2) sau se poate calcula prin Iormule.
Tabelul 20. l
Media yi devia(ia standard a greut(ii yi nl(imii la copii ntre 3 yi 18 ani (dup
datele Institutului de Endocrinologie ,C. I. Parhon")
Sexul Vrsta (ani)
Greutatea (kg)
nltimea (cm)
Media Den. stand.
3 15,06 1,685 96,46 4,010
4 16,43 2,011 101,56 4,707
5 18,66 2,536 108,87 5,137
Bieti 6 21,10 3,044 115,87 5,637
7 22,60 2,842 119,87 5,186
8 25,86 4,022 126,43 5,322
9 29,02 4,930 132,35 5,682
363
Tabelul 20. l (continuare)
Sexul Vrsta (ani)
Greutatea (kg)
nltimea (cm)
Media Den. stand.

10 . 32,26 6,406 136,44 5,928

11 3'5,00 5,85 T 141,25 6,274

12 ' 39,74 , 8,410-'' - i 147,66 8,019

13 43,21 7,865 152,58 8,174
UJicp 14 49,78 9,144 160,25 9,427

15 54,58 9,410 165,12 8,016

16 61,15 9,073 171,03 6,949
17 63,61 8,800 172,16 6,687

18 65,07 8,225 ., -i -173,19 6,177
3 14,63 1,677 95,29 4,414

4 16,30 1,931 100,90 4,431
5 18,59 2,761 108,40 5,370
6 20,81 2,918 114,54 5,036

7 22,73 3,757 119,16 5,932

8 25,84 4,307 126,70 5,807
9 28,75 5,034 131,61 6,101. .
Fete 10 32,01 6,664 136,36 6,957

11 35,82 6,782 142,51 6,938
12 41,59 7,914 ' 149,32 7,547
13 46,09 7,951 '.--' 154,05 6,454'

14 50,09 7,923 i; 157,38 6,026

15 , 52,52 . 7,803 158,41 5,293
16 54,05 7,896 . 159,10 5,884

17 56,48 7,799 160,05 6,012

18
r
55,54 6,577 159,58 ' 2,278
Tabelul 20.2
Greutatea recomandabil medie, dup datele
Centrului Interna(ional Fogarty (1978)
nltimea (cm) Greutatea reornandabil (kg)
Brbati Femei
0 1 2
,45

46,0
,48 46,5
,50

47,0
,52 ,-.'-. ~:, 48,5
,54 , ... . 49,5
,56
;
o. 50,4
,58 55,8 51,3
,60 57,6 52,6
,62 58,6 54,0
,64 59,6 55,4
,66 60,6 56,8
,68 61,7 ' 58,1
,70 63,5 60,0
,72 65,0 61,3
l l
364
` Tabelul 20.2 (continuare)
nj
0 Miw/t-, ~
mrn
2
1,74 66,5 62,6
1,76, 68,0 64,0
1,78' 69,4 65,3

1,80 71,0

1,82 72,6
T. M' '. '
. 1,84 74,2 -,;. N;.,..
:

1,86 75,8 .-- ' r ,;; '.- ." Jl.i
1,88 77,6 -...,
.
i ."i.
1,90 79,3

1,92 81,0 ' t, .- -.
Folosind aceste sisteme de reIerint, greutatea actual a unei persoane se coi npiirl
cu cea din tabele. Exist ns si unele incertitudini privitoare la utilizarea iiccsloi diito:
att talia ct si greutatea medie a oamenilor cresc treptat, de la an In m
exist mari variatii de la o ras la alta, de la un popor la altul.
Din aceste motive, multi autori preIer utilizarea de formule care, p IM/.I
greuttii, nltimii, eventual vrstei, stabilesc greutatea standard:
up formula Loren:.
i . ,
"~" P T-100-I
T
~
150
V ' ' '-'
l 4 /
unde: ),. .'' .
I
i
P greutatea exprimat n kilograme;
;
.,
T talia exprimat n centimetri.
Formula d-estimri aproximative; care trebuie corectate n raport cu vrsta,
sexul, rasa.
ormula Iolosit de Asigurrile Metropolitane din New York este:
unde:
G greutatea ideal;
I -nltimea n cm;
V vars n ani.
Formula este valabil pentru brbati, iar la Iemei valoarea obtinut se
nmulteste cu ,0,9.
IJneori aprecierea greuttii corporale se Iace .cu ajutorul indicelui masei
corporale (IM) sau indicelui Quetelet:
unde: '"`i- -
:

GA greutatea actual n kilograme;
L
I nltimea: n metIi. "'
Valbrile 'normale sunt de 27 la' brbati si 25 pentru Iemei.
365
INTERPRETAREA GREUTTII REALE FAT
DE LIMITELE NORMALE
La aprecierea dezvoltrii ponderale, vom tine seama c:
- dezvoltarea ponderal este aproximativ proportional cu cresterea taliei
cu un decalaj n Iavoarea taliei la prepubertte si un usor decalaj In Iavoarea greuttij
dup desvrsirea cresterii n nltime.
Se consider c greutatea ideal este atins ctre vrsta de 30 de ani si cI
aceast greutate trebuie s se mentin n continuare:
- la brbat, n dezvoltarea ponderal, masa proteic si n special mase
muscular este mai important; la Iemeie masa adipoas;
- depunerea normal a paniculului adipos diIer n Iunctie de sex. Panicului
adipos, mai bine reprezentat la Iemeie, domin pe etajul inIerior al abdomenului,
pe pube, coapse, solduri, Iese (calote Iesiere) si n jurul articulatiilor mari, pe care
le rotunjeste. DimorIismulsexual al paniculului adipos se deIinestela pubertate si
se perIecteaz dup aceea.
Au Iost propuse numeroase metode de determinare, a masei adipoase a
organismului: aprecierea radiologic a tesutului adipos n puncte precise, 4pter-
minarea densittii corpului sub ap, determinarea apei totale organismului,
determinarea prin indicatorii liposolubili etc., metode extrem de laborioase. O
metod util si comod a Iostpropus de Pett si Ogilvie: msurarea grosimii pliului
tricipital la jumtatea distantei dintre acromion si olecran; valorile obtinute se
compar cu cele normale.
HIPERPONDERALITATEA (EXCESUL PONDERAL)
Orice greutate care depseste cu 10; greutatea ideal a subiectului cercetat
se deIineste ca exces ponderal.
Excesul ponderal poate Ii realizat prin: cresterea masei musculare, cresterea
masei adipoase sau a ambelor.
n general dezvoltarea masei musculare d abateri moderate, de pn la 10
Iat de greutatea ideal; cresterea masei adipoase d cele'mai puternice abateri de
la greutatea normal. Depsirile greuttii ideale cu mai rriult de 15-20 deIinesc
obe:itatea.
Dezvoltarea masei adipoase presupune tezaurizarea grsimilor neutre, Iie
ntr-un tesut adipos hiperplaziat (obezitate prin dezvoltarea absolut a tesutului
adipos), Iie ntr-un tesut adipos'ale crui celule se hipertroIiaz (obezitate prin
dezvoltarea relativ a tesutului adipos: nu creste numrul adipocitelor, ci creste
volumul lor), Iie prin ambele modalitti (obezitti mixte hiperplazice - hipertroIice).
Deoarece programul genetic de multiplicare a celulelor adipoase se ncheie n primii
ani dup nastere, cu posibilitatea de reluare prepubertar, obezittile hiperplazice, si
mixte apar n copilrie Ioarte de timpuriu sau prepubertar.
Obezitatea este consecinta unui cumul de energie depozitat sub Iorm de
lipide, care rezult din dezechilibrul ntre apqrtul si tcoiisumul de, energie. /
366
,Deci, n etiopatogenia obezittii intervin:
Iactorul exogen: aportul de alimente;
Iactorul endogen: sistemele organismului care regleaz metabolismele
,(anabolismul si catabolismul).
-Deci:
i ori aportul este excesiv si'consumul normal sau sczut (cu depuneri exagerate
Ide tesut adipos: obezitate);
~ bri aportul este normal si consumul sczut (cu depunere moderat de tesut
gras).
:
Aportul alimentar excesiv poate Ii:
primitiv: cauz a unui deIect alimentar;
secundar: consecint a unei dereglri endogene, determin si se nsoteste
de hipertbhia Iactorilor anabolizanti.
Principalele elemente implicate ca verigi etiopatogenice sunt:
centrii hipotalamici: centrul ventro-medial care tine sub dependenta sa
Iunctional centrii dorsolateral, posterior si antero-medial hipotalamic;
valorile glicemiei principalul Iactor de reglare a Iunctionalittii centrului
ventro-medial.
n conditii de hipoglicemie ( 80 mg), scade tonusul Iunctional al centrului
yentro-medial, care dezinhib: centrul posterohipotalamic cu descrcare
catecolamine (glicogenoliz), centrul anteromedial care prin descrcarea de
S' si de AGTH (si secundar cortizol) determin hiperglicemie si centrul
dorso-la ce declanseaz Ioamea si ingestia de alimente. ..,. , resterea
glicemiei, astIel produs, stimuleaz secretia de insulina:
r-creste degradarea periIeric a glucozei (hiperglicemia ~ 120 mg hi,
tonicizeaz si centrul ventro-medial care inhib centrii subordonati); ;.; - o
parte din glucoza este depus ca depozit energetic.
Sub eIectul insulinei, scade glicemia si, la pragul limit ( 80 mg), mecanis-
mele se reiau.
n conditii de aport exagerat si Irecvent de alimente, apar hiperglicemie, iar
ca`ripost hiperinsulinism cu hipoglicemie consecutiv, cu hipertonicizarea
ntregului sistem hiperglicemiant, rezultnd:
glucoza n exces (material de sintez);
insulina n exces (Iactor anabolizant), iar n timp se Iavorizeaz anabolismul
si depunerea lipidelor.
Fenomene asemntoare se produc si n tulburrile primitive ale celorlalti Iactori
hiperglicemianti (centrii hipotalamici, corticosuprarenali, pancreas etc.: hiper-
glicemie -4
;
hiperinsulinism -~ hipoglicemie - Ioame exagerat si aport alimentar
excesiv).
Se mai adaug n etiopatogenia obezittii:
Iactorul genetic: predispozitia adipocitului de a anaboliza;
t
. - insulinorezistenta.
Sistemul endocrin, prin glandele sale anabolizante implicate n sistemul de
reglare metabQUsi`a.prga`smului, este angrenat n mecanismul de producere a
oricrui tip de obezitate, sa`ejnsusi este.elemen,tul4eclansator al mecanismului.
367
Dup topografia distributiei adipozittii, seIia desea`IttIitttolW morIotipuri
de obezitate: ` * nam,~- ,
obezitatea uniIorm, dispersat egal, diIuz n tot organismul;
obezitatea segmentar, localizat exclusiv n unele segmente si~regmni?i
obezitatea android, cu predominanta adipozittii n etajul superior al corpului,
cu dezvoltare puternic a maselor musculare, dar cu inIiltrarea adipoas a muschilor.
Fstc Irecvent la brbat si la Iemeile cu virilizare;
obezitatea ginoid: cu depunerea adipozittii n special n etajul inIerior al
corpului : regiunea inIerioar a abdomenului, pube, coapse, Iese. Frecvent la Iemei
si brb,-i(i cu hipogonadism.
Dup:
gradul de de:voltare a tesutului adipos, obezittile pot Ii: moderate; severe;
monstruoase;
evolutia n timp: dinamice (de reglare, hiperIagic); statice (metabolic,
normoIagic).
Dup criteriul etiopatogenic, obezitatea se clasiIic n:
obezitate ,primar": Iamilial (poligenic); nonIamilial;
obezitate ,secundar" - endocrin;
Iorme particulare de obezitate:
obezitate generalizat ce nsoteste unele sindroame genetice (sindrom
Laurence-Moon-Bardet-Biedl, Alstrom, Prader-Labhart-Willi etc.);
obezitate cu depunere particular de tesut adipos (paralipodistroIii,
lipomatoze).
A.devrata obezitate rmne consecinta aportului alimentar exagerat si a hiper-
toniei Iactorilor anabolizanti si, n cadrul acestora glandele endocrine, organizeaz
dominanta anabolic.
n structura pluriIactorial a unor obezitti se poate desciIra semntura uneia
sau alteia din glandele endocrine prioritar aIectate: H~-
Ilipotiroidia. prin mpstarea tegumentelor cu mucopolizaharide si retentia
hidric secundar, apare Ialsul aspect de ngrsare. Deseori, n obezitate, apar semne
ele Iiipolirnidic: paloarea tegumentelor, tegumente uscate, reci, mpstate, Irilozitate,
i'OMSlip:i,iI
lli/H-irorticismul metabolic determin o redistributie a paniculului adipos
y i un .si i r i nodcrat n greutate, cu Iacies si trunchi bine capitonate cu tesut adipos,
ilar mrinliir subtiri si srace n tesut adipos, Iacies congestiv, pletoric ,n lun
plinii", tegumente subtiri cu striuri caracteristice etc.
Suni nlie/.itti ,stenice".

~
n 1 1 1 1 H-I corticismul central (Itenco-ushing) prin participarea hipptalamusului,
obc/.ilakM v.i-ncralizat poate lua aspect monstruos.
lli/~ogonadismul poate antrena la ambele sexe o obezitate de tip ginoid,
moale, puIoas; n cazuri severe cu rsIrngeri n valuri Ilasce pe abdomen, pube,
solduri.
Sindromul adipo:o-genital, la care obezitatea asemntpre celei din
hipogonadism poate aprea prepubertar.
varul polichistic virili:anfae poate asocia ades cutobe'zitaIg, de tip an
droid, Ierm, ce se altur tabloului virilikmului ovarian.
368
HHpPONDERALITATEA, (PIERDEREA N GREUTATE)
:
tit.-f .. -
, , Se apreciaz,ca pierdpre n greutate sau slbire, greutti care se situeaz sul
10 din greutatea ideal.
Semnele morIologice ale scderii ponderale sunt n raport cu intensitate;
slbirii:
n deIicitele ponderale uoare, sirnpatomatblogia se reduce la diminuare;
semniIicativ a pariiculului adipos subcutanat;
n deIicitele ponderale importante, dispare si grsimea din interstitii, masele
musculare devin hipbtone, tesuturile-de sustinere slbesc, organele ptozeaz, tegu
mentele se deshidrateaz, si pierd elasticitatea si dispare turgorul;
:
nrdeIicitele ponderale grave, pe lirtg masa adipoas se pierde si din masa
proteic, n special din'masa muscular; dispare bula Bichat, tegumentele suni
pergamentoase.
Mecanismul de aparitie a deIicitului ponderal este dezechilibrul dintre
pierderea de substante si depunerea acestora, rezultat prin:
aport alimentar exogen sub necesittile metabolice slbiri carenfialr sau
exogene; pot aprea n tulburri digestive, post prelungit;
consum metabolic exagerat slbiri hipercatabolice, spre exemplu n strile
Iebrile prelungite;
:

diminuarea proceselor anabolice slbiri hipoanabplice, ca n intoxicatii,
neoplazii etc.
n toate aceste Iorme, glandele endocrine sunt implicate direct (Iactori
determinanti) sau indirect (Iactori adjuvanti).
n slbirile care'ntiale exogene, hipoIiza si, prin ea, glandele endocrinodepen-
derite sunt-hipoIunctionale, ceea ce antreneaz deIicit anabolic, intensiIicnd procesul
de slbirer Uri exemplu de carent alimentar cu insuIicient pluriglandular
secundar este anorexia nervoas.
n slbirile prin catabolism intens, un rol important detine tiroida: n toate
Iormele de tireotoxicoz arderile sunt mai intense, pierderile neputnd Ii recupe
rate prin reactiile anabolice compensatorii. .
n slbirile hipoanabolice se pot recunoaste de asemenea boli endocrine: t
insuIicienta corticosuprarenal, insuIicient hipoIizar, diabetul insulinic.
i
METABOLISMUL BAZAL t
Metabolismul bazai este deIinit de Knipping drept ,cantitatea de clduri t
Iormat la un minimum de procese metabolice, suIicient ns pentru mentinere ,
Iunctiilor vitale normale ale organismului". -
:

5
Procesele vitale ale organismului se eIectueaz cu cheltuial clc energie.
antitatea de energie minim indispensabil unui organism este metabolismul bazai t
sau ,cheltuiala minim de energie" si se deIineste ca energie neccsarunui individ
aIlat n stare de veghe, nrepius Iizic si psihic ~la cel putin 24 de orc dupi ultltnK
ingestie de proteine, n conditii de neutralitate termic (adic la o temperaturi W'
mediului ambiant de 20-21 ).
24 Anatomia si Iiziologia omului - cd 116 36 9
Msurarea metabolismului bal poate Ii Icut n sistem deschis sau nchis. ',
Sistemul deschis necesit o tehnologie de laborator complex, subiectul inspir
aer din camer si expir ntr-o pung (sac). Se msoar volumul si continutul Q,,
si 0
2
din pung si se calculeaz .productia caloric.
n sistemul nchis, pacientul este conectat la un sistem spirometric nchis, umplut)J
cu oxigen pur. Gazul expirat trece prin carbonat de sodiu, care absoarbe 0
revenind n rezervorul spirometrului. DiIerenta dintre volumul spirometric initiaj,
si cel Iinal d consumul de O
2
. Pacientul trebuie s Iie pe,ne,mncate, relaxat si s, I
respire linistit si regulat. Temperatura si saturatia n vapori de ap a Q
2
din spirometru
trebuie s Iie constante.
Tehnica msurrii. se msoar greutatea si nltimea bolnavului. Spirometrul
se umple cu 0
2
si se conecteaz la pacient. Miscrile respiratorii sunt nregistrate
imediat; msurarea ncepe dup 1-3 minute, pe o durat de 5-15 minute. Se citesc
timpul si nivelul de scdere a volumului din spirometru. Dup aducerea volumului
de O
2
msurat n conditii standard (0
P
, 760 mmHg) se calculeaz productia caloric.
Valorile normale sunt cuprinse ntre - 15 si 15.
Se poate aplica si un Iactor de corectie pentru obezitate, care poate induce o
crestere a supraIetei Ir o crestere proportional a consumului de O
2
.
Explorri mult mai simple si mai speciIice au Icut din determinarea meta-
bolismului bazai o metod demodat.
Valoarea metabolismului bazai variaz n Iunctie de o serie de Iactori, ca:
greutatea individului, supraIata corporal, Iorma corpului, vrsta, sexul, diIerite
stri Iiziologice (graviditate, alptare) sau Iactori de mediu (climat rece sau cald).
Este mai crescut la copil si scade treptat pe msur ce individul nainteaz n
vrst, ncepnd cu vrsta de 3 ani si rmnnd constant pe tot cursul vietii; este cu
10 mai ridicat la sexul masculin Iat de cel Ieminin.
De asemeni, are valori mai ridicate la Iemeia gravid si n special n a doua
jumtate a sarcinii, ca si la Iemeia care alpteaz.
RAIA ALIMENTAR`
DETERMINAREA NEESARULUI ENERGETI
Pe lng cheltuiala de energie minim, organismul necesit un supliment
energetic pentru:
mentinerea constant a temperaturii corpului,
n

activitatea muscular; -jur
ingerarea hranei. :. .,
u
,
antitatea de energie suplimentar necesar pentru ncorporarea hranei se
numeste ,actiune dinamic speciIic" ( caloriile cheltuite n cursul digestiei si
asimilrii hranei) si variaz n Iunctie de principiul nutritiv utilizatrmaimic pentru
glucide si lipide si Ioarte ridicat pentru proteine.
370
L
Travaliul muscular saii activitatea Iizic necesit un plus de energie,
oportional cu intensitatea si durata eIortului depus, cheltuial energetic n Iunctie
are proIesiile se pot clasiIica n cinei categorii:
a") proIesii cu cheltuial mic de energie: Iunctionari,* dactilograIe, ceasorni-
ri, proIesori etc.;
b) proIesii cu cheltuial moderat de energie: mecanici, zugravi, vopsitori,
SIerietc.,
c) proIesii ce necesit
1
cheltuial mare de energie: dulgheri, lctusi, instal
ri etc.;
d) proIesii ce necesit cheltuial Ioarte mape de energie: mineri, Iierari etc.;
e)proIesii cu cheltuial excesiv de energie: tietori de lemne, cosasi, sprg-
n de piatr etc.
Necesarul caloric al unui individ, n Iunctie de eIortul depus, este:
1

pentru viata sedentar: 800-900 calorii/zi; ' ;
- pentru activitate usoar: 900-1400 calorii/zi; ..-.,; ,
;
-pentru activitate moderat: 1400-1800 calorii/zi; '
:
. - pentru activitate grea: 1800-4500 calorii/zi.
Suplimentul energetic necesar pentru mentinerea constant a temperaturii
corpului n anumite limite Iiziologice, indispensabil pentru desIsurarea n conditii
normale a Iunctiilor organismului, reprezint 8-10 din valoarea metabolismu
lui de baz.
Actiunea dinamic speciIic mpreun cu surplusul energetic pentru travaliul
muscular si cel pentru termoreglare alctuiesc ,necesarul energetic de relatie" care,
mpreun cu metabolismul bazai, alctuiesc de Iapt necesarul energetic (caloric)
zilnic al unui individ.
ALULUL RATIEI ENERGETIE A OMULUI NORMAL
Ratia energetic a omului normal trebuie s contin Iurnizori de energie
(proteinele, lipidele si glucidele) si biocatalizatori: vitaminele si mineralele.
- Proteinele sunt elementul plastic indispensabil organismului; prin arderea
n-organism l g proteine elibereaz 4, l calorii.
Din punct de vedere al valorii lor biologice ( procentul de azot retinut n
organism dup absorbirea lor; este dat de prezenta si proportia aminoacizilor
esentiali), proteinele se mpart n:
- proteine de clasa I - contin toti aminoacizii esentiali n proportii optime
(proteinele din ou, lapte, carne, brnz);
- proteine de clasa a Il-a - contin toti aminoacizii esentiali, dar nu n cantitti
optime (cereale si leguminoase uscate);
- proteine de clasa a IlI-a: nu contin toti aminoacizii esentiali (zeina din
porumb, gelatina):
Un adult normal necesit 1-1,5 g proteine/kg corp/zi necesarul optim
Iiziologic, ce reprezintll-13 din valoarea caloric a ratiei zilnice, cantitate de
proteine din care cel putin jumtate trebuie s Iie din clasa L'
:
- ;
371
Lipidele - reprezint elemente calorigene si Iumizeaz;prin ajdere 9,1 calo
rii/gram, r . . . . , : ,
pOt'O'J
Necesarul lor n ratia normal este: de 1-2 g/kg corp/zi`ceea`-rep``il)
25-3.0 tlin valoarea cajojjei apatiei zilnjse. n cadrul lor trebw si $fa-l/3 gn la
maxim 1/2 grsimi vegetale si 2/3 pn la 1/2 animate. r-
,..]~.,..
Glucidele sunt elementul energetic de baz al ratiei; prin arderea unujjgram
de glucide se elibereaz 4,1 calorii. -, .)...
Necesarul de glucide se apreciaz la 4-8 g/kg corp/zi, reprezentnd 55-62
din valoarea caloric a ratiei zilnice a individului si se preIer glucidele naturale
provenite din: legume, cereale, Iructe.
lementele minerale necesare organismului sunt Iurnizate de o ratie echili
brat, exceptnd clorura de sodiu (care se adaug zilnic ca sare de buctrie).
Necesarul zilnic n elemente minerale este: clor 6 g/zi, sodiu 4 g/zi, potasiu
3,2 g/zi, sulI 1-2 g/zi, IosIor 0,5 g/zi, calciu 0,84 g/zi, magneziu 0,32 g/zi; iar de
oligoelcmcnte: zinc 20 mg/zi, Iier 18 mg/zi, cupru 2,5 mg/zi, mangan 3 mg/zi,
Iluor l mg/zi, iod 3 mg/zi etc. .
Surse de sruri sunt: Iructele, legumele, carnea, oule laptele. :
Jitaminele sunt asigurate de o ratie echilibrat zilnic. Necesarul zilnic de
vitamine la adult este: vitamina A: 5 000 u.L, vitamina D; 400 u.Lj vitamina E:,
2-3 mg/zi, vitamina K: 0,5 mg/zi, vitamina B,: 1,5 mg/zi, vitamina B
2
: 2-2,5 mg/zi,i
vitamina B
6
: 2 mg/zi, vitamina : 50-150 mg//i, vitamina PP: 15-26 mg/zi.
Necesarul hidric al organismului este de 2-500-3 000 ml/zi.
O ratie normal trebuie s contin si substante de balast de tipul celulozei,
hemicelulozei (Iibre vegetale), necesare Iormrii si eliminrii bolului Iecal. Sunt
continute n legume si Iructe crude, cereale neraIinate.
RATIA ALIMENTAR N STRI PATOLOGIE
Oietotcrapia reprezint tratamentul dietetic al bolilor. ,Alimentatia dietetic
trebuie s tie considerat ca o alimentatie rational normal n raport de sexIivrst,!
nnmcIt, modiIicata Iie priprocedee
:
tehnologice, Iie prin adugarea sau suprimarea
uniunilor alimente, n raport cu boala respectiv, cu scopul de a obtine un echilibru
nutritional perIect al organismului suIerind si o ameliorare sau vindecare a'bolii"
(I. Miticii).
Principiile generale ale dietoterapiei:
dieta (preventiv sau curativ) trebuie s Iie conIormcu principiile alimen- -
ttici rationale;
dieta se va adapta obiceiurilor si preIerintelor alimentare ale individului;
n prescrierea unei diete se va tine seama de toti Iactorii de comportament J
(strile: emotional, cultural, social, proIesional);
tulburrile nutritionale si metabolice ce ntovrsesc boala de,baz vor Ii ua-.,
tate concomitent cu aceasta;
prepararea alimentelor va Ii Icut ct mai simplu, Ir a se renunta la,
raIinamentele gustative. ,,,
:!
,
372
;
''`'
J!
teva exemple:
* diabet tisocitft u obe:itate. diet hipocaloric de circa 800-1 200 calorii/zi,
Icate sa contin 120-180 g glucide, cu reducerea lipidelor, proteine n cantitate
;normal si cresterea ponderii legumelor si Iructelor;
diabet ratie caloric similar cu a omului sntos de aceiasi vrst, sex si
proIesie, cu o ratie de glucide de 180-200 g/zi, cu 5-6 mese zilnic: trei principale
;
si dou-trei gustri, astIel indicate nct s Iie coroborate cu orarul de administrare
a insulinei si cu programul de prestare a eIortului Iizic;
n dislipidemii, dieta este nuantat n Iunctie de tipul aIectiunii; astIel, dac
n toate Iormele dieta este usor hipocaloric, n tipul I are continut proteic si glucidic
normal, dar redus de lipide; n tipurile II a, II b si III, continut proteic normal, glucidic
normal'sau redus si lipidic redus, tipul IV are continut protidic si lipidic normal, dar
redus n glucide, iar tipul V, continut proteic normal, dar glucidic si lipidic sczute;
n nefrite. reducerea continutului proteic al ratiei alimentare;
n hipercorticism. diet normocaloric sau hipocaloric, dac se asociaz
jcu' obezitatea, dar hipoglucidic, hipolipidic si hiperproteic.
i: IDENTIFIAREA OMPONENTEI PRINIPALELOR
` ALIMENTE
fo
' ontinutul n proteine, lipide, glucide, calciu, IosIor si Iier al ctorva produse
alimentare este prezentat n tab. 20.3 (n grame la 100 g aliment consumabil pentru
proteine, lipide, glucide si mg la 100 g aliment, pentru calciu, IosIor, Iier).
' Tabelul 20.3
Nr. Denumirea alimentului g
~cd
i
0)
g
u
`
g
u
`o
"3o
3
"o "M o
crt.
t;
Q . '

"
I
'o. J
o
3
O
. J2
U
2
tn
O
tu
t*u

eoU
eO
~
L . ,. A 1
2 3 4 5 6 .7 8
1. Lapte de vac integral 7,5 3,5 3,5
4,5
125 90
0,05 65
Ii2

Lapte praI 4,0 27,0 24,0 20,0 950 780 1,0 498
3. Iaurt din comert . , r, ~ . . i . 90,0 3,Z, . 2,6 4,0 140 - 0,3 54
4.
Brnz gras de vac
70 13,0 9,0 4,5 162 - - 155
~"5. Brnz dietetic de vac 75 18,0 - 4,0 250 180 0,5 90
6. Telemea de vac ' , 54,2 19,4 20,4 1,0 500 400 0,6 273
7.
ascaval Dobrogea ;
32.
28,6 32,4 1,0 750 480 1,3 423
8.
arne de vac slab 73,0 20,4 .2, 2 - 11 230 3,3 104
9. ame de porc semigras \ 56,0 16,0 24,7 - - 10 172 2,5 295
10. arne de gin ; 64,6 21,0 6,0 - 12 230 ' , 5 142
11. arne de curc ' ' 1 65,8 24,5 8,5 - 10 180 3,1 179
12. reier de bovine 78,0 10,5 9,0 - 10 336 3,6 127
13. Ficat de bovine i 70,0 19,7 3,0 - 12 320 12,0 109
14. Inim de bovin 78,0 17,0 4,0 - 11 240 8 107
15.
Pateu de Iicat 58,9 19,6 19,5 10 200 8 107
16.
rab ' ' , 77 12,9 2,8 - 30 106 1,4 104
373
Tabelul 20.3 (continuare
0
I i' -A
:

1 2 3 4 5 ' 6' 1 8
17. Salu 78,4 19,4 0,4 j ,)" 21 158 0,6
:
83
:

18. Icre crap 69,0 25,0 3,0
ilV :
70 200 2,5 130.
19. Ou de gin integral 72,0 17,0 12,0 , 0,6 52- . 220 2,7 174
20. Ardei gras verde 93,5 '1,1 0,2 2,5,
8 25 0,6 17
21. astraveti 94,3 1,3 0,2 2,9 23 " 27 1,2 19
22. iuperci 88,4 5 0,5 2,3 '3 136 1 '35''
23. Ptlgele rosii 94 1,1 ' 0,3 3,4
;
14 35 1 20
;

24. Spanac ' * 90,1 3,5 0,3 2-
:
- 81,0 83 3 25
25. Telin rdcini'-! i ~ 87 1,4 0,3 5,9 60 27 0,5
33:!
26. artoIi , , , 76,4, 2,0 0,15 19, 523
.
58 .0, 2 88
27. Banane 75 " 1,3 0,6 13,4 6,2 27 0,6 66
28. Mere 81 " 0,8 0,5 15,0 7" 10 0,3 67
29. Pere 8 3 - '1,0 1,0 16,0 8 11 0,3 79
30. Struguri 81 ; 2,1 ''1.7 18 27 52 0,8 98
31. Fasole uscat '~' 13 : 23 1,7 47 180 309 6,6' 303
32. Linte boabe ,-.- 12 25 1,9 52 38 242 7 r ,6 33i3,
33. Mazre boabe 13 21,5 1,9 53 61 303 4,7 3231
34. Pine de gru alb 42,0 7,5 0,4 52 18 87 0,7 2473
35. Pine neagr 44,4 8,4 1,2 48 28 164 2 2421
36. Fin de gru 14,5 11,8 1,4 72" 29 132 2 33$
37. Orez decorticat 12,3 8,1 1,2 75,5 30 104 1,3 354,
38. Gris 4 9,4 0,9 75,9 41 101 1,6 398
39. Biscuiti 6 8;2 9,5 7.4., 17 62. - 425'!
40. Msline negre 52 20 35,0 7,2 70 . 92 - 437
41. Nuci 5 21 59 3,7 99 380 3,0 ' 6I
42. Miere de albine 18 0,5 0,2 8l' 5
1
' 33' 0.,6 3:
43. aramele cu Iructe 6 1,2 6,4 83,1 476 432 - 4(
44. Gem de caise 25 0,65 - 58 19 15 -
.24,.
45. Gem de gutui 22 0,35 - 38 13 12 2
'23-'
46. ompot de caise 85 0,5 - 14,0 15 16 1,7
1
S~
47. ompot de gutui 82 - - 17,0 " 4 6 0,2
48. Unt 15 6 74,0 2,0 15 25 0,2 72i
49. Margarina 16,5 - 82,5 - 4,1 12 0,3 .. 76'
50. iocolat cu lapte 1,2 6,9 40,0 50,0 175,0 215 1,7 60 -
Tabelul 20.
Con(inutul n vitamine (A, B, B, ,PP, C) (n mg la 1 g produs consumat)

Nr.
crt.
Denumirea alimentatiei Vit. A
Vit.
B,
Vit. B2
, Vit. '.' ..
;P P
Vit.
0 A
1 2 3 4 " 5
1. Lapte de vac integral 0,06 0,04 0,2 0,2 1,5
2. Lapte praI 0,36 0,28 1,2 - , 5 `
3. Iaurt - 0,05 0,2. 0,2 -
4. Brnz gras de vac - 0,01 0,01 .. , , tn-j ~f. ,
5. Telemea vac 0,04 - ~'n;'
-r~"~
-.
6. arne vac - 0,15' 0,25 6, 0,5
7. arne porc semigras , . - 0,75 0,2 5 0,5
374
Tabelul 20.4 (continuare)
0 A
1 2 3 4 5
8 arne gin 0,15 0,2 7 3
9 Ficat bovine 25000 0,37 3 17 25
10 rap 0,34 0,1 0,15 - 1
11 Ou gin integral ' ' . . * " 0,47 0,12 0,25 0,7 -
12 Ardei gras verde 0,17 0,04 0,05 0,9 130
13 artoIi natur 0,029 0,11 0,05 - 0,1
14 astraveti .- 0,03 0,02 0,2 7
15 Morcovi 7,9 0,05 0,06 0,5 4
16 Urzici 5,9 - - 123
17 Spanac ' - 3,2 0,11 0,2 0,6 73
18 Banane , 0,6 0,16 0,08 0,5 5
19 Mcese 0,4 0,13 0,02 - 1100
20. Mere 0,06 0,13 0,02 0,1 4
21. Pere 0,16 0,12 0,04 2,1
- . 2 2 . ; Fasole uscat - 0,54 0,18 2,1
-23. vlazre boabe 0,25 0,6 0,30 2,4

24. 'ine gru alb - 0,07 0,03 0,8
25. 'ine neagr - 0,2 0,08 1,6

26. Orez decorticat - - 0,03
27. Gris - 0,1 0,4

`28. uci 0,3 0,46 0,1 0,8
29. vlsline verzi 0,4 0,03 0,2 1
.30. aramele Iructe 1 0,01 0,13 0,04

31. ompot caise 0,5 - - -
', v
32. ompot gutui - - - -, 1,0
'33. jem caise - - - - 4,2
34. Gem gutui - - - -' 2,2
,35. Unt ' - .
:
1,05
;
- - - -
21.
APLICAII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA $I
FIZIOLOGIA APARATULUI EXCRETOR
PROCEDEE CLINICE DE EXAMINARE A
ORGANELOR APARATULUI EXCRETOR
Sunt procedee obisnuite, constnd n inspectie, palpare, percutie, auscultatie.
Inspectia se ncepe prin studierea atitudinii bolnavului (ce poate Ii agitat n colica
renal), apoi cu urmrirea Iaciesului ce poate Ii edematiat datorit edemelor Ietei
la nivel palpebral (n glomeruloneIrita acut) si continund cu examenul tegumente-
lor ce pot prezenta edeme (n sindromul neIrotic si n insuIicienta renal cronic),
albe, puIoase, precum si aspect palid-pmntiu datorat anemiei renale la bolnayii
cu insuIicient renal cronic. Examenul local al abdomenului si lombelor este
srac n date, putnd evidentia eventual o bombare hipogastric n retentiile de
urin (glob vezical) sau bombarea unui Ilanc n tumori renale. Palparea rinichiului
se Iace cel mai Irecvent prin metoda bimanual, cu o mn la nivelul lombei, cu
dou-trci degete n unghiul costo-muscular, si una anterior cu vrIul spre rebordul
costal si paralel cu marginea dreptilor, ncercnd s apropiem cele dou mini si
imprimnd miscri de basculare dinspre posterior, n mod normal neexistnd un
contact ntre cele dou mini, n mod patologic putem simti un corp dur care coboar
n inspir si Iuge napoi n expir, care este rinichiul (ptoz renal, rinichi tumoral) si
nlruia Ii putem studia mrimea, supraIata, punnd bolnavul s Iac respiratii ample.
Percu(ia se reIer numai la percutia peretelui toracic posterior n zona lombar,
i u marginea cubital a minii ncepnd cu lovituri de intensitate mic - manevra
(liurdano, pozitivi n litiaza renal, pieloneIrita acut, glomeruloneIrita acut.
EXPLORAREA PARACLINIC
EXAMENUL SUMAR DE URIN
Examenul se execut ntotdeauna din urina proaspt emis si de preIerint
din urina de dimineat care, Iiind mai concentrat, nu produce liza elementelor
celulare. Recoltarea se Iace n recipiente corespunztoare (splate cu ap cald sau
bidistilat - se vor evita detergentii), dup o prealabil toalet a organelor genitale,
n aIara menstruatiei la Iemei. nd examenul nu se poate eIectua rapid, proba de
urin se poate conserva la rece sau prin adugare de substante conservate.
376
ercetarea urinei ncepe cu studiul ei macroscopic (culoare, miros) si se
continu cu studiul Iizico-chimic si microscopic. Aspectul urinei normale este
urmtorul;'culoare 'galben ca paiul (culoarea datorndu-se n principal unui
pigment-urocrom), limpe'de, transparent. Urina poate s devin tulbure prin
precipitarea srurilor si cristalelor pe care le contine, dac a Iost expus mult timp
la aer sau datorit'puroiului. uloarea si aspectul limpede se pot modiIica dup
administrarea unor medicamente sau ca urmare a prezentei unor pigmenti patologici
n urin, ca: hemoglobina, mioglobina, pigmenti biliari, hematii etc. Mirosul urinei
la emisie este caracteristic si poate Ii modiIicat n staz si inIectiile urinare, cnd devine
amoniacal, n diabet cnd are miros de mere acre (miros de aceton). La examenul
Iizic se determin reactia urinei care n mod normal este acid pH 5,8-7,4) si
deIineste capacitatea rinichiului de.acidiIiere a urinei si densitatea urinar spontan
care variaz ntre l 0151 022, n Iunctie de starea de hidratare a rinichiului.
Analiza chimic se reIer la prezenta uimod patologic a glucozei si proteinelor
n urin. Examenul microscopic n sumarul de urin apreciaz prezenta hematiilor,
leucocitelor, cilindrilor, celulelor epiteliale, cristalelor. Aprecierea semniIicativ
se Iace prin centriIugarea a 5-10 ml urin si examinare la microscop. Hematiile
urinare nu depsesc n mod normal 1-3 elemente pe cmp microscopic, orice crestere
a numrului lor putnd reprezenta un proces patologic la nivelul cilor urinare sau
rinichilor. Leucocitele din sediment n mod normal nu depsesc 3-6 elemente pe
cmp (maximum 10). Epiteliile sunt relativ Irecvente n urin, Iiind expresia unei
descuamri sau a unei inIlamatii. Au valoare diagnostic limitat. ilindrii urinari
sunt ,mulaje" ale lumenului tubului distal care au semniIicatie cnd sunt eritro-
citari - sugereaz o leziune renal glomerular, sau leucocitari - o inIectie renal
interstitial.
ristalele (oxalati, IosIati, carbonati, urati) sunt prezente n mod normal n
urin, abundenta .lor la un subiect putnd avea relatie cu litiaza renal.
J'! ANALIZE BIOHIMIE (SNGE, URIN)
Substantele ce necesit dozarea lor n snge la bolnavii renali se pot grupa n
substante azotate neproteice, electroliti sanguini (n mod curent) si explorarea
echilibrului acido-bazic a" volumului sanguin si a Iractiunilor proteinelor plasmaticc
n Iunctie 'de caz.
" Din grupuI substantelor neproteice se determin: ureea (valoarea normal
20-40 mg ), creatinina (N 0,8-1,4 mg ), acid uric (N 2-5 mg ); dintre
acestea creatinina'are importanta
:
cea mai mare; deoarece nivelele ei plasmatice nu
sunt inIluentate de aport, puIendu
L
se imagina o stadializare a insuIicientei renale
n Iunctie'd'e valorile ei: '
Pentru determinarea ionogramei sanguine sunt necesare precautii la recoltare
- de preIerat , jeun", Ir staz Venoas prelungit si nu se lucreaz dac sngele
este hmolizat. Valorile normale n mEq/1 sunt: ' ' ''
Na

142; K

4,5; l~ l O l; a
2
5; Mg
2
2. ;.?
Proteinograma electroIoreza - a devenit obisnuit n investigatiile glome-
rulopatiilor.
;
:,
Dintre elementele care sunt necesare n evaluarea Iunctiei renale, n urin
determinm: ureea urinar (valori normale eliminate/24 h 20-40 g - cantitate oI
variaz zilnic cu ingestia), creatinina (valori normale 'eliminate/24' h 0,752 g)j
clorura de sodiu 10-15 g/24 h (Na

60-120 mEq), K

20-40 mEq, a
2
1
50-200 mg (4"-l O mEq), proteine urinare - normal nedozabile 1 50-200 .mg/24 h.
.'"-'" .
.
n
, i
vi, . : . / : PROBELE DE ,LEARANE"
. .
Sunt probe de apreciere a Iunctiei renale. Majoritatea probelor; -Iunctionale
renale trebuie executate la bolnavi n repaus si clinostatism (ortostatismul diminua
valoarea rezultatelor). Prin clearance-ul unei substante, se ntelege cantitatea de
plasm care este epurat - curtat de substanta respectiv ntr-un minut.


Se calculeaz dup Iormula:

?
UV
=
n care: " " ' ' '
T

clearance-ul n ml/minut;
U concentratia urinar a substantei n mg/ml;-
P concentratia plasmatic a substantei n mg/ml;
V debitul urinar minutat.
Dac substanta Iolosit (inulina, manitolul) se Iiltreaz liber la 'nivelul
membranei glomerulare, nu se absoarbe si nu se secret sau metabolizeaz la
nivelul tubului, atunci pierderea ei va Ii egal cu Iiltratul glom'eru'lr pe care'-'I va
msura.
Normal Iiltratul glomerular msurat n clearance-ul la inulina este de
1 35 30 ml/minut, n practic, l-inulinei Iiind greu de eIectuat, se nlocuieste cu
al creatininei, mai usor de eIectuat, acesta Iiind discret mai ridicat, creatinina
secretndu-se si tubular.
learance-ul creatininei se poate desIsura pe perioade variabile de timp
(3, 6, 12, 24 ore), n mod curent pe durata de 3 ore, astIel: pacientul consum
dimineata 500-600 ml ceai la ora 5-6, goleste vezica la ora 6,s,i strnge urina pn
la ora 9, iar la mijlocul intervalului (respectiv ora 7,30) se ia o prob de snge
pentru dozarea creatininei sanguine. Este obligatoriu ca V diure?a (rruVmin) s
Iie peste l ml/min si sub 5 ml/miii, altIel proba nu este corect, n mod asem,ntor
se determin si clearance-ul ureei, ale crui valori sunt de 75 ml/min, 2/3!din Iiltratul
glomerular - ureea se resoarbe tubular.
learance-ul acidului paraarninohipuric (PAH), ?substant car` se e,imjn,
(dup administrare i.v.) practic n procent dp 90iprin rinichi - predominant prin
secretie tubular - Iace s Iie indicator al Iluxului plasmatic renal si are valori ntre
450-8 1 0 ml/min.
378
J
. , m.- EXPLORAREA RADIOLOGI
9q (RADIOGRAFIA PE GOL, UROGRAFIA)
onstituie unul din mijloacele importante de diagnostic n bolile renale si se
adreseaz att rinichiului ct si cilor urinare. Se realizeaz prin eIectuarea radio-
graIiei renale pe gol si a urograIiei. Alte metode se adreseaz vaselor renale (arterio-
graIia selectiv).
Pentru reusita acestor examene radiologice si posibilitatea unor interpretri
corecte, este necesar o pregtire anterioar a bolnavului care s cuprind att o
diet care s reduc procesele Iermentative intestinale, ct si o evacuare intestinal
ct mai complet, Iie prin administrarea unor purgative eIiciente, Iie prin clisme
evacuatorii corect eIectuate.
RadiograIia renal simpl ,pe gol" (Ir substant de contrast) aduce date
despre dimensiunea rinichilor, pozitia, eventual calculi, si constituie prima etap a
examenului radiologie.
;: UrograIia este cel mai utilizat examen radiologie renal si aduce date despic
Iunctia si anatomia att a rinichilor ct si a cilor urinare.
Ea const n administrarea unei substante de contrast (Odiston) intravenos,
care se elimin si se concentreaz n urin; dac Iunctia rinichilor este bunii, se
vi:uali:ea: rinichiul si cile urinare.
EHOGRAFIA RENAL
Are la baz modiIicrile pe care le suIer ultrasunetele la nivelul de contact
ntre dou medii de densitti diIerite. Ultrasunetele, dup ce sunt directionale ctre
zonele lombare (renale), sunt nregistrate si, dup analiza diIerentelor dintre undele
erru'se si cele receptionate, se obtin imagini care dau inIormatii despre: dimensiunile
rinichilor, raporturi de consistent intrarenal, prezenta de chisturi lichidiene, tumori
solide, modiIicri de dimensiuni bazineto-ureterale, prezenta litiazei etc. Se execut
..Ir riscuri si se repet de cte ori este nevoie.
EXPLORAREA RADIO-IZOTOPI
Include: neIrograma izotopic, scintigrama renal static si dozrile de renin
radioimun. NeIrograma izotopic este o investigatie Iunctional dinamic, ce se
realizeaz prin administrarea i.v. a unor substante Iarmaceutice y-transmittoare
fu eliminare predominant glomerular (131 I Hipuran) sau tubular (99 Tc-DTPA
etc.), Iapt ce permite aprecierea Iunctiilor celor dou sectoare tubulare sau glomeru-
jlre;t)lus c oIer posibilitatea nregistrrii si comparrii separate a Iunctiilor celor
doi rinichi. Analiza curbelor nregistrate se reIer att la Iaza vascular ct si la cea
Jexcretorie. --- '
r
ta-
379
Scintigrama static se realizeaz tot cu aceiasi-pIodusi y-emittori, iar
imaginea oIerit aduce inIormatii despre: dimensiune, Iorm,-egalitatea Iixrii pe
ambii rinichi si intrarenal si d indicatii pentru diagnosticul de anomalii renale,
tumori renale etc.
EXPLORAREA BATERIOLOGI
Acest Ienomen include determinarea cantitativ a germenilor urinari
nespeciIici - comuni, urmat de antibiogram, precum si a celor speciIici, ca bacilul
Koch, cnd este necesar o pregtire special, cu medii de cultur corespunztoare.
Urina pentru examenul bacteriologic se recolteaz obligatoriu dup toaleta local
riguroas; obisnuit se retine urina din ,mijlocul jetului". Rareori
k
este netesar
recoltarea probei de urin prin cateterism vezical. nd numrul de germeni
obisnuiti este peste 100 000/ml, considerm c bacteriuria este semniIicaItiv pentru
o inIectie urinar; cnd numrul de germeni oscileaz ntre 10 000 si 100 000,
bacteriuria devine semniIicativ numa` dac la determinri repetate evidentiem
acelasi microb si acesta este cunoscut ca provocnd inIectii 'Urinare..

i
RINICHIUL ARTIFICIAL
Tratamentul insuIicientei renale cronice din stadiul terminal - uremie - se
realizeaz la ora actual prin mai multe metode, din care retinem hemodializa si
dializa peritoneal, iar pentru unii acestea reprezint etapa de asteptare n eIectuarea
transplantului renal. Hemodializa este o metod prin care sngele uremie ncrcat
cu produsi de metabolism - toxine uremice - este pus n contact cu o solutie
hidroclectrolilic aproximativ asemntoare cu atmosIera electrolitic plasmatic,
prin intermediul unei membrane semipermeabile care permit, pe baza proceselor
li/ico-eliimicc de tip diIuziune, osmoz si ultrIiltrare, ca sngele s Iie epurat; de
MihiUn,cIe acumulate si reechilibrat hidroelectrolitic si acido-bazic.
DiIUziunca este un proces pasiv care se datoreste miscrii bIo'wiirSne a
coimlltuentilor siingelui de o parte a membranei semipermeabile si a celor din solutie
ilr i cHliltIl piu le si implic traversarea numai a substantelor dizolvate, nu si a apei.
MItrime diIu/.umii depinde de: diIerentele de concentratie de la supraIata membranei,
substantele dilu/.ntc tinznd s egaleze concentratiile; mrimea supraIetei
nrnibiiinei, liuid cu att mai mare diIuziunea cu ct supraIata este mai mare;
permcnhilitntcii de membran, mai precis de mrimea porilor membranei, ne'trecnd
deeIlt substantele cu molecule mai mici dect porii membranei.
()smo/a este procesul prin care molecule de ap, din dou solutii'de
concentratii diIerite desprtite prin membran, trec n solutia diluat, tinznd a
egaliza concentratiile.
UltraIiltrarea este Ienomenul prin care membrana de dializ este, traversat
de o cantitate de solvent mpreun cu substantele dizolvate n aceasta, ca urmare a
diIerentei de presiune dintre cele dou supraIete ale membranei. Aceast diIerent
30
de presiune se realizeaz tehnic la nivelul rinichiului artiIicial prin posibilitate!
modiIicrii ambelor compartimente n sensul dorit, iar aceast cantitate de lichic
ce traverseaz membrana se numeste ,ultraIiltrat"; n timpul hemodializei, sensu
presiunii pozitive este totdeauna dinspre snge spre lichidul de dializ, permitnc
pierderile hidrice dorite n cursul sedintelor de dializ, stiut Iiind c acesti bolnav
sunt oligo/anurici si aduc de la o sedint (dializ) la alta exces hidric de ctiva litri
Rinichiul artiIicial este compus din mai multe compartimente: o ,pomp" a
preia sngele de la nivelul Iistulei arteriale si-1 mpinge cu debitul si presiune*
dorite prin linia arterial la nivelul celui de-al doilea element al aparatului - Iiltru -
n care sngele circul n contracurent cu solutia de dializ de o parte si alta E
membranelor Iiltrului, pentru ca prin linia venoas s prseasc Iiltrul si s Iu
reintrodus la nivelul Iistulei n organism.
Al treilea element l reprezint dispozitivele electronice ale aparatului
sunt capabile s realizeze solutia dorit de noi dintr-o solutie concentrat (din care
pipeteaz automat` si ap deduIizat si partial sterilizat, ce vine de la nivelul
sursei de ap.
n conditiile Iolosirii unor membrane cu supraIata de 2 m
2
, programul de
dializa s-a redus la 3 ore de 3 ori pe sptmn.
Rinichiul artiIicial se Ioloseste n clinic pentru dializa cronic la bolnavii
cu insuIicient renal cronic stadiul terminal, la bolnavii cu insuIicient renala
acut pn la depsirea Iazei anurice si de asemenea pentru reechilibrarea hidro-
electrolitic n situatii critice. '
22;
APLICAII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA` $I
FIZIOLOGIA APARATULUI GENITAL
EXPLOKRICLINICE $I PARACLINICE LA FEMEI
EXAMENUL SOMATI SI ANTROPOLOGI
Examenul clinic va urmri dezvoltarea somatic, prezenta si dezvoltarea
caracterelor sexuale secundare si examenul clinic al aparatelor si sistemelor s
examenul snilor. . ..
Examenul ginecologic va consta n inspectia regiunii vulvare si a perineului`
tuseu vaginal si tuseu rectal.
Se eIectueaz msurtori pelvine pentru depistarea din timp a bazinelor`
distocice.
Se msoar diametrele externe ale pelvisului cu pelvimetrul. Valorile
normale sunt: diametrul antero-posterior (ntre Iata extern a simIizei pubiene sij
punctul superior al plicii interIesiere) este de 20 cm; diametrul bispinos (ntr
spinele iliace antero-superioare) este de 24 cm; diametrul bicrest (ntre crestelq
iliace) este de 32 cm.
Se examineaz, de asemenea, rombul lui Michaelis, delimitat superior
Ioseta lombar median superioar L
s
), inIerior de punctul superior al plicii ,
interIesiere, iar lateral de Iosetele determinate de spinele iliace postero-superioare.`
Normal este simetric si are valorile: vertical 11 cm, transvers 8-10 cm.
EXAMENUL U VALVE
Se practic pentru evidentierea peretilor vaginului, ai colului uterin si pentru
recoltarea secretiilor vaginale, sau examen colposcopic.
Se ndeprteaz labiile si cele dou lame ale valvelor se introduc vertical pe
axul vaginului. Dup introducere se rotesc 90 si se ndeprteaz, evidentiindu-se
colul cu oriIiciul extern si Iundurile de sac vaginale.
Dup ce s-a terminat cu examinarea Iormatiunilor, valvele se extrag ncet si
cu delicatete pn n vestibul, permitnd examinarea peretilor vaginali.
382
-', I TATUL VAGIN AL
.,f,l.... ,,. '
Este o examinare ginecologic practicat dup examenul cu valve. Se
ndeprteaz cu policele si indexul minii stngi labiile si se examineaz
/cstibulul vaginal si himenul, dup care se introduc indexul si mediusul minii
irepte n vagin. Mna stng se aplic pe abdomen si creeaz o mic presiune pe
iscerele pelvine. Se examineaz peretii vaginului, colul uterin, Iundurile de sac
Lginale; corpul uterin si, cu ajutorul minii stngi, trompele uterine si ovarele.
De asemenea, prin acest examen se inspecteaz si organele din jur (vezica, ct,
parametre).
TATUL RETAL
n.
Este un examen de electie pentru virgine si se practic cu indexul minii
drepte, protejat de mnus si lubriIiat, ce se introduce prin anus n rect.
Acest examen se practic atunci cnd calea vaginal nu permite tactul, sau n
caz,ul proceselor expansive cu origine genital.
EXAMENUL SERETIEI VAGINALE
Pentru eIectuarea examinrii este necesar ca pacienta s nu Ii eIectuat splturA
vaginal (irigatie) cu 24 ore nainte de examen si s nu Ii practicat un control
ginecologic n prealabil.
Se recolteaz, dup introducerea valvelor sterile, din Iundul de sac posterior
si din secretia exocolului si se practic un Irotiu pe lam.
, EXAMENUL ITOVAGINAL
Acest examen urmreste modiIicrile mucoasei vaginale sub inIluenta
hormonilor sexuali. Se respect aceleasi reguli ca la examenul secretiei vaginale
si, n plus, pacienta nu trebuie s suIere de o inIectie vaginal.
1
Prelevarea se practic din Iundul de sac posterior, zona cea mai sensibil la
inIluentele hormonale. elulele prelevate sunt aplicate pe o lam si colorate cu
coloratie Papanicolau.
BIOPSIA DE ENDOMETRU
-"Se practic prin chiuretaj biopsic.
(
Se Iace dilatarea canalului cervical si, cu o
chiuret mic, se extrage endometru din regiunea dorit. Lamboul de mucoas
extras se introduce n Iormol si se trimite pentru examinare histopatologic.
33

Examenul se utilizeaz pentru inIlamatii cronice (T.B..) si pentru depistarea
cancerului de endometru. Rezultatul negativ nu inIirm automat diagnosticul stabilit,
Iiind necesare investigatii suplimentare. t
DETERMINAREA MOMENTULUI OVULATIEI , , , ' !'
flilrrminarea temperaturii ba:aie este o metod simpl. Se urmreste si se
nregistreaz temperatura bazal a Iemeii (din axil) mai multe luni. Perioadei
cstrogenicc a ciclului i corespunde o temperatur bazal sub 37. Momentului
ovulatiei si perioadei progesteronice le corespunde o temperatur de 37 sau peste.
Studiul glerei cervicale se eIectueaz n asociatie cu determinarea temperaturii
ba/ale, ntre a 11-a zi si a 13-a zi a ciclului. Important pentru acest examen este
absenta unei inIectii vaginale. Se introduce speculul si se sterge cu un tampon
steril colul. Apoi se recolteaz cu o spatul glera si se Iace un Irotiu pe lam. Se
las s se usuce si se examineaz la microscop. O gler normal contine Ioarte
putine celule si, n momentul ovulatiei, cristalizarea este abundent, cu ramiIicatii
de ordinul 2 si 3. Pentru interpretarea rezultatelor se utilizeaz scara Insler.
Metoda calendarului se poate Iolosi pentru determinarea momentului ovultier
1
numai la Iemeile cu ciclu regulat, n cazul ciclurilor dereglate nu se poate utiliza.
Se calculeaz prima zi a ciclului ca Iiind prima zi de menstruatie. Ovulatia are loc
n aprox. a 14-a zi de ciclu.
EXPLORAREA DE LABORATOR A HORMONILOR
OVARIENI
Functia endocrin a ovarului poate Ii investigat prin dozarea estrogenilor si
a prop M.-Ilinului.
/ ~i ~ iin-ii attrnenilor se eIectueaz n urina de 24 de ore, sau n snge. Dozarea
I pm i IM ,i pi iu trei dozri succesive n a 7-a, a 14-a si a 21-a zi de ciclu. Se pot
determin.i Iu- cJobal estrogcnii, Iie separat E`estrona, E
2
-estradiolul, E
3
-estriolul.
i niclodc de lucru se utilizeaz:
li'icrminArilc biologice pe animale de laborator urmresc eIectul indus dd
ltroi" "" urmai i ai pacientei;

-
ilItcrnimAri chimice prin dozarea estrogenilor urinari cu metode Iluoro-
metrii ~ ~ .ilonmetnce,
Mo/.an plasmaticc radioimunologice n care se utilizeaz determinarea,
nuliolii'.m/ilor cu ajutorul unui radioizotop (,
4
sau H
3
).
/''~ urca proftesteronului i a metabolitilor lui se practic din urina de 24 de
orc, '. .MI din snge. Se determin metabolitii progesteronului (pregnandiolul).
Mcloclrli- de lucru sunt biologice - pe animale de laborator, chimice - prin
ciilonmctric pentru pregnandiol (metoda Talbot, Klopper). Pentru complexul
prcgnandiol se utilizeaz metoda Merlin, repy si Jayle. Metoda radioimunologic)
este asemntoare dozrilor estrogenilor. ,

3

34
EXPLORRI CLINICE $I PARACLINICE LA
BRBAI
.- j
r

;
EXAMENUL SOMATI SI ANTROPOLOGI
;
Examenul clinic general va urmri aspectul tegumentelor, pigmentatia, j
distributia pilozittii, dezvoltarea musculaturii si a paniculului adipos, dezvoltarea
scheletului. Examenul genital const n inspectia penisului si scrotului si palparea
testiculelor si epididimelor iar, prin tuseu rectal, palparea glandelor anexe.
SPERMOGRAMA
Se utilizeaz n special pentru aprecierea capacittii Iecundante a brbatului.
Se respect o abstinent sexual de cinci zile, iar examinarea se eIectueaz la cel
mult o or si jumtate de la recoltare. Sperma cuprinde elemente Iigurate, celule
germinale si plasm seminal. Se eIectueaz examen morIologic si biochimic.
DOZRI HORMONALE LA BRBAT
Se dozeaz hormonii gonadotropi, androgeni, estrogeni (plasm si urin)
si 17-cetosteroizii (urin). Gonadotropii urinari, la adult, cu valoarea de: FSH
4-5 ui/24 ore si LH 2,5-13,5 ui/24 ore.
SteIoizii androgeni se do:ea: plasmatic si urinar. Testosteronul plasmatic
are valori de 550-750 micrograme/100 ml, iar urinar, liber, 50 micrograme/24 ore.
Estrogenii sunt secretati' de testicul si suprarenale, valorile serice Iiind de 25
picograme/ml pentru estron si 18,5 picograme/ml pentru estradiol. ' 17-
cetosteroizii urinari, la brbat, au valori ntre 6-21 mg/24 ore.

7
t
.;' 25 - Anatomia si Iiziologia omului - cd. 116
23
n
APLICAII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA $I
F^IQLOGIA SISTEMULUI ENDOCRIN
EXPLORRI CLINICE $I PARACLINICE
PRIVIND FUNCIONAREA SISTEMULUI ENDOCRIN
EXPLORRI RADIOLOGIE
;

RADIOLOGIA DE RANIU PROFIL, SEAUA TURJEAS , ,,
n cadrul explorrilor radiologice, de o deosebit important, prin Irecventa
crescut a tulburrilor hipoIizare n patologia endocrin, este radiograIia
,conventional" a seii turcesti, de proIil, care a devenit un examen de rutin
ModiIicrile aspectului si dimensiunilor sale inIormeaz rapid asupra unor agresiuni
survenite n partea structurilor din aIara sau dinuntrul su:
Seaua turceasc sau Iosa hipoIizar este excavatia osului sIinoid situat cen-
tral, n care este gzduit hipoIiza, care nu ocup dect aproximativ 2/3, restul
Iiind umplut cu un tesut lax de subtiere.
RadiograIia conventional a seii turcesti este radiograIia de proIil a unei
cavitti care are o sum de elemente: versant anterior si posterior, margini laterale;
prin pozitionarea corectata capului, aceast radiograIie proiecteaz prin' sumare
ntr-un singur plan, pe acelasi ax, suprapuse perIect, elementele versantului drept
si stng (Iig. 23.1).

Fig. 23.1. RadiograIii ale seii turcesti cu aspect normal
386
Forma rotund sau ovalar a seii permite s i se msoare pe radiograIia de
oIil lungimea anteroposterioar (L) si nltimea (I) (perpendiculara cobort de
jumtatea distantei dintre tuberculnl selar si appIizele clinoide posterioare, la
ndul seii), iar pe radiograIia seii de Iat diametrul transversal sau lateral (1).
La adult, normal:,L *17 mm, I 14 mm; l 19 mm, iar volumul:
L x I x i
V ------------ 1100 mm
J

Fiecare element din structura radiologic*a seii poate prezenta, ntr-un proces
statistic oarecare, variante anatomice, Ir semniIicatie patologic. Erorile de
interpretare a radiograIiei de a turceasc tin de:
erori de executie: orice pozitionare incorect creeaz contururi duble ale
rundului selar sau ale versantilor (anterior sau posterior) si alterri ale dimensiunilor;
dac nu se tine seama de vrsta si sexul subiectului. La copii, vrstnici si
Iemei contururile sunt mai subtiri, iar la vrstnici lama patrulater si apoIizelc
clinoide pot aprea sterse, micsorate chiar disprute, consecint a osteoporozei.
ModiIicrile patologice ale seii turcesti:
a) ompresiunile exercitate dinuntru n aIar, intrinseci, sunt produse
do : umorile hipoIizare sau de ptrunderea arahnpidei si lichidului ceIalorahidian
din entriculul al III-lea n cavitatea seii (sindromul de ,sa turceasc, goal");
modiIicri de volum: tumorile modiIic volumul seii proportional cu
\olumullor;
modiIicri de Iorm: n compresiunile putin intense, care se exercit uni-
irm pe ntreaga supraIat, saua este global mrit, este ,balonizat", se poate
nri ns n sens antero-posterior sau vertical; n tumorile mari pot aprea modiIicri
triate de Iorm: sa dreptunghiular, cu contur neregulat, sa n omega, alteori
contururile seii pot s nu mai Iie desciIrate;
modiIicri ale peretilor: n evolutia lor tumorile subtiaz progresiv peretii,
tinznd s-i distrug; erodarea poate Ii uniIorm sau neregulat, peretii seii aprnd
neomogeni, neregulati, neclari, uneori chiar rupndu-se (Iig. 23.2).
Prin erodrile inegale ale planseului, apar contururi duble sau multiple ale
Iundului.
Procesele clinoide- anterioare pot Ii rareIiate; mIesorate sau, dimpotriv,
groase, alungite (,cioc,agromegalic").
Lama patrulater poate Ii subtiata, verticalizat, nclinat, rupt, disprut,
iar intrndul lrgit.
Se pot evidentia calciIicri iriraselare sau extraselare (,coarda" supraselar
n cranioIaringion).
b) ompresiunile au Iost exercitate din aIara seii pot produce: erodri ale
clinoidelor, turtirea seii, erodri ale tuberculului selar etc.
Pentru ca o modiIicare selar discret s ridice o suspiciune, trebuie s
ndeplineasc dou conditii: "
!r

1) s se nsoteasc si de alte modiIicri selare;
2) s se coreleze cu unele tulburri clinice posibil a Ii atribuite hipoIizei.
37

Fig. 23.2. RadiograIii ale seii turcesti n tumori
hipoIizare: modiIicri ale dimensiunii, con-
tururilor si integrittii seii
RadiograIia de craniu, global poate da inIormatii suplimentare n diverse
boli endocrine: ,.
- n acromegalie: ngrosarea ntregii calote craniene, a suturilor si
incizurilor, a protuberantelor si crestelor. Fantele si oriIiciile sunt ngustate, iar
sinusurile, alveolele si spatiile spongioase sunt voluminoase.
n hipcrparatiroidismul primar: craniul are aspect Iin, granulos, cu scderea
iiuliointcnsittii; treptat se ajunge la imaginea de ,vtuit" sau ,mncat de molii"

A B
Fig. 23.3. RadiograIie cranian n hiperparatiroidie: A - aspect ,vtuit" si B - aspect ,mncat de molii"
3


RADIOGRAFII ALE S(
HELETUfitl PERIFERIC
RadiograIiile osoase sunt elemente
le de diagnostic paraclinic n unele
entitti endocrine, cum ar Ii: hiperpara-
tiroidismul primar, acIomegalia, bolile
endocrine ce evolueaz cu osteo-
poroz etc.
Pentru exempliIicare, radiograIia
oaselor evidentiaz n hiperparatiroidis-
mul primar (boala Recklinghausen):
- transparent anoxmal a
scheletului;
- subtierea corticalei osoaselor,
lrgirea canalului medular si reducerea
compactei la o lam Iin;
- resorbtie subperiostal;
- pe Iondul osteopeniei diIuze apar:
geode, chisturi unice sau multiple,
localizate n mod obisnuit n-cortexul
subperiostal al oaselor lungi (Iig. 23.4);
- arii, plaje lacunare clare, deli
mitate de o cortical Iin, n special
central (tumorile cu mieloplaxe), la
nivelul metacarpului, metatarsului,
extremittilor oaselor lungi;
- modiIicri vertebrale: tasri, deIormri;
- deIormri ale oaselor lungi;
- Iracturi ale oaselor, clusuri vicioase.
VARSTA OSOASA
Reprezint un examen radiologie important ce apreciaz tulburrile de
osteogenez prin stabilirea momentului, ordinea de aparitie si gradul de dezvoltare
a nucleilor de osiIicare.
Se apreciaz la nivelul oaselor carpiene.
Tinnd seama c diIeriti nuclei de osiIicare apar ntr-un anumit moment al
vietii si ntr-o anumit ordine, ca si de Iaptul c n cursul cresterii ei se dezvolt,
apropiindu-se de Iorma si mrimea deIinitiv, se pot stabili scheme ale vrstei
osoase corespunztoare diIeritelor vrste cronologice.'
Ex.: osul mare apare n luna a IlI-a de viat, osul cu crlig n luna a IV-a,
extremitatea distal a radiusului la 9-12 luni, epiIiza metacarpianului I la 1/2 ani,
Ialangele si piramidalul la 2 1/2 ani, osul semilunar la 3 1/2 ani, epiIiza distal a
389

Fig. 23.4. RadiograIii ale oaselor lungi n hiper-
paratiroidism: atroIie osoas si chisturi multiple,
deIormri osoase

Fig. 23.5. A: Vrst osoas - Iat l
an; B: Vrst osoas - biat 4 ani
cubitusului la 4 ani, pisiIonmil la 8 ani la Iete si la 10 ani la bieti, nchiderea carti-
lajelor de crestere ale epiIizelor distale ale radiusului si cubitusului la, 20-22 ani
(Iig. 23.5).
Tulburri ale vrstei osoase:
mixedemul congenital: ntrzierea aparitiei si dimensiunile diminuate ale
nucleilor de osiIicare;
sindrom adrenogenital: vrst osoas accelerat, dar dup o perioad de
crestere rapid apare sudarea precoce a cartilajelor de crestere.
RADIOGRAFIA RENAL PE GOL
Poate Ii util n:
- evidentierea locului si Ielului leziunii ntr-un sindrom ushing, avnd drept
scop localizarea tumorii, evidentierea dimensiunilor ei, aspectul glandei contro-
laterale sau hiperplazia corticosuprarenal bilateral;
vizarea locului leziunii ntr-un Ieocromocitom sau paragangliom;
punerea n evident, ntr-un hiperparatiroidism prirnar, a:
- litiazei renale uni- sau bilaterale cu calquli unici saujrjpltigji, Ire.erjt
coraliIormi, recidivanti; -V
1
'" '"!*.
390 -....
- neIrocalcinozei renale: prezenta
depozitelor calcare n tesutul renal, uni- sau
bilateral (Iig. 23.6).
ARTERIOGRAFII
ateterizrile si arteriograIiile selec-
tive sunt metode mai rar utilizate pentru
localizarea diverselor procese tumorale,
cum ar Ii: tumori corticosuprarenale, Ieo-
cromocitoame, tumori ovariene etc.
UROGRAFIA IV
ompleteaz, alturi de radiograIia
renal pe gol si angiograIie, mijloacele
radiologice de evidentiere a diIeritelor
tumori abdominale.
' ' i
EHOGRAFIA
Fig. 23.6. Hiperparatiroidism:
neIrocalcinoz
EchograIia sau metoda ultrasonograIic este o metod neinvaziv de exph n ;irc
morIologic, mult utilizat pentru investigarea si vizualizarea diIeritelor ghinde
endocrine: tiroide, paratiroide, suprarenale, gonade (Iig. 23.7).
Spre exemplu:
- e
chog
raIia
tiroi
dian

este
util
pentr
u:
- l
ocali
zarea
si
msu
rarea
zonel
or din
tiroid cu modiIicri morIologice (Iig. 23.8);
- obtinerea de date despre continutul
nodulilpr tiroidieni - mase solide sau chisturi
(coloide, hematoame, abcese) sau cu struc
tur mixt (structuri solide care au suIerit
degenerescent chistic) (Iig. 23.9);
- stabileste zona de punctionat si
ghideaz acul de punctie;
evidentiaz devierea traheei si
eventuale adenopatii laterocervicale;
urmreste modiIicrile de
volum ale
unei gusi nodulare sub tratament;
- estimeaz greutatea glandei tiroide
Fig. 23.7. Tumor suprarenal dreapt, bine ~
util

n
calcularea dozei de radioiod;
delimitat, cu zon de necroz hemoragic - se poate utiliza m mod repetat si Ir
(HP: Ieocromocitom) risc (si la gravide si copii).
391


Fig. 23.8. EchograIie tiroidian n tiroidita
subacut: hipoechogenitate bilateral; aspect
mozaicat

Fig. 23.9.
A Nodul l iroulian solid lob stng ce deviaz spre dreapta traheea si lobul drept, care e redus (scintigraIic
nudul iiilonuin); U: Nodul tiroidian lobar drept cu zone de necroz hemoragic, ce mpinge spre
stnga traheea
SINTIGRAFIA
Reprezint o metod de explorare morIologic larg rspndit n endocMno-
logie. Se utilizeaz pentru vizualizarea:
- tiroidei, cu
I31
I,
I23
I,
m
"Tc;
- paratiroidelor, cu: seleniu - metionin marcat, thaliu;
- corticosuprarenalei: cu iod - colesterol marcat scintadren;
392

t

Fig. 23.1. Scintigram tiroidian
cu aspect normal

medulosuprarenalei: cu
131
I-MIBG (metil iodobenzil guanctidin) care se
Iixeaz n tesutul cromaIin. -' ..
Scintigram tiroidian permite explorarea topograIic a glandei tiroide,
Iurniznd date asupra ariei captante (dimensiunii tiroidei), omogenittii (structura
tiroidei) si intensittii captriiIIunctia tiroidei).
Normal imaginea evidentiaz aspectul simetric al lobilor, bine conturati
(imagine ,n Iluture") cu captare omogen pe ntreaga arie (Iig. 23.10).
Indicatiile scintigraIiei tiroidiene sunt: evidentierea variantelor anatomice
(hemiagenezie tiroidian sau atireoz congenital), tesutul tiroidian ectopic,
evaluarea nodulilor tirbidieni, a gusilor cervico-toracice, a bonturilor rmase dup
tiroidectemie, detectarea metastazelor Iunctionale.
Patologic, scintigrama tiroidian poate avea urmtoarele aspecte (Iig. 23.11):
n hiperIunctie tiroidian:
- ari
I
e global crescut, cu captare omogen si intens;
- arie normal cu captare omogen intens;
zon hiperIxat cu diminuarea sau absenta captrii n rest (adenom toxic);
n hipoIunctia tiroidian:
- arie crescut, normal sau diminuat, hipoIixant, omogen sau ne
omogen; v
- arie crescut sau normal cu zone lacunare (neIixante sau hipoIixante)
centrale, externe, marginale, istmce, lobare, unice sau multiple, bine conturate sau nu;
- zone de Iixare cu areal restrns, cu localizri aberante (tesut ectopic,
metastaze Iunctionale).
393

I?t
I

lnl"r
v
cu ' '' l

Fig. 23.11. Scintigrarn tiroidian:
A: arie global mrit, cu captare intens si neomogen; B: nodul cald stng cu zon ntins hipocaptant
(echograIia nodulului are structur mixt, predominant lichidian); : nodul autonom toxic; D: gus
multiheteronodular cu un mare nodul lobar drept cu zon rece superioar
TOMOGRAFIA AXIAL OMPUTERIZAT SI
REZONANTA MAGNETI NULEAR
Reprezint dou proceduri diagnostice moderne, dovad a mbunttirii
metodelor neuroradiologice.
TomograIia computerizat axial si rezonanta magnetic nuclear se pot utiliza
ca proceduri diagnostice n studiul patologiei hipotalamo `hipoIizarei, tiroidiene,
paratiroidiene, cortico- si medulosuprarenale pancreatice, goriadale si sistemului
neuroendocrin diIuz.
OIer detalii anatomice, structurale si de raporturi de vecintate ale tuturor
zonelor studiate prin imagini de sectiune coronare si sagitale.
Spre exemplu, reIeritor la zona hipotalamo-hipoIizar, evidentiaz raporturile
unei tumori cu structurile selare si extraselare, tija hipoIizar, relatia tumorii cu
chiasma nervilor optici si sistemul cavernos, oIerind detalii precise, indispensabile
abordului chirurgical al zonei.
394

MORFOGRAMA
Reprezint proIilul graIic al morIologiei unui individ. ea mai utilizat este
morIograma imaginat de Decourt si Doumic (1950), care Iolosesc urmtorii
indicatori: perimetrul toracic, distanta'marele trohanter-sol, talia, diametrul bitro-
hanterian si diametrul biocromial pe gril att masculin, ct si Ieminin.
Este utilizat indiIerent de vrst si d inIormatii asupra deviatiei de la nor-
mal a Iiecrei dimensiuni, asupra raportului dintre ele si evolutiei lor n timp.
Jocul ciIrelor Iurnizate de msurtori d date asupra:
- cresterii si patologiei sale;
- sexualizrii normale si patologice;
- evolutiei bolilor endocrine (obezitate, agromegalie, gigantism).
REFLEXOGRAMA AHILIAN
Apreciaz durata contractiei si a relaxrii relative musculare a tricepsulm
sural dup percutia tendonului lui Achile, prin nregistrarea deplasrii clciului
Timpul msurat pe reIlexogram reprezint suma ntre stimulul initial timpul
de conducere contractia muscular relaxarea muscular.
n patologia tiroidian, este tulburat ndeosebi relaxarea muscular.
- Valori normale: 260-320 ms, cu valori mai sczute la copiii sub 3 ani. j,
Valori crescute n:
insuIicienta tiroidian, indiIerent de origine;
diabetul zaharat;
insuIicienta corticosuprarenal;
insuIicienta hipoIizar global sau partial;
anemie pernicioas, ciroz hepatic, edemele mari;
miotonia congenital, miopatii, anorexie nervoas;
administrarea de substante medicamentoase: derivati de tiouree, perclorati,
bromuri, rezerpin, propranolol.
- Valori sczute n:
hipertiroidism;
sindromul ushing;
administrarea de amIetamine, insulina, adrenalin, salicilati.
Examenul repetat este necesar pentru urmrirea evolutiei bolii sub actiunea
tratamentului.
l
METABOLISMUL BAZAL
Reprezint ,cantitatea de cldur Iormat la un minimum de procese meta-
bolice, suIicient ns pentru mentinerea Iunctiilor vitale ale organismului"
(Knipping).
Este o metod lipsit de sensibilitate si speciIicitate a crei utilizare a sczut
simtitor.
395
Valorile metabolismului bazai reprezint variatii legate de sex (la brbat
valorile sunt mai mari dect la Iemei), vrst, stri Iiziologice (graviditate, menstr,
climactcriu), conditii de viat, alimentatie, clim, altitudine.
Valori normale: ntre

5 si

15.
Valori crescute n:
boli endocrine: hipertiroidism, acromegalie, Ieocromocitom, diabet insipid,
sindrom ushing;
boli cardiovasculare: hipertensiune arterial, insuIicient cardiac etc.;
boli pulmonare: astmbronsic, emIizem, bronsiectazii;
tumori maligne;
boli hematologice: anemie sever, policitemie, leucoze;
boli neurologice: boala Parkinson;
medicamente: caIeina, adrenalin, hormoni tiroidieni, amIetamine, eIedrina,
salicilati, ctilism, Iumat, stri Iebrile.
Valori sczute n:
boli endocrine: insuIicient tiroidian, panhipopituitarism, insuIicient cortico-
suprarcnal, hipogonadism;
sindrom neIrotic, edeme mari;
obezitate excesiv (Iasl sczut, motivat de Iaptul c obezitatea determin
cresterea supraIetei corporale, Ir cresterea proportional a consumului de oxigen,
tesutul adipos avnd un consum redus de oxigen);
anorexie nervoas;
medicamente: sedative, antitiroidiene, cortizon.
Valoarea testului creste prin repetare, dup tratamentul disIunctiei tiroidiene
- deci investigatie de control.
EXAMENUL OFTALMOLOGI
rixnmcnul oItalmologie poate evidentia o serie de modiIicri extrem de vari-
ate tn ciuldciinopalii:
iiKulilir.il i de situare a ochilor:
ochii .i,uopiati n nanismul hipoIizar;
ochi i i In i.rtati (hipertelorism) n mixedemul congenital si sindromul Tumer;
ochii oblici;
modilK ;n i de pozitie a globului ocular n orbite:
cxol'i;ilmia mpingerea n aIar a globului ocular, peste 16 mm-determi-
nata prin msurtoare cu exoItalmometru. Apare prin hipotonia sau pareza muscula-
turii de contcntic si cresterea presiunii retrooculare. Apare n boala Graves-Basedow.
Se poate nsoti si de congestie a conjunctivei, senzatie de tensiune n globii oculari.
- enoItalmia nIundarea globului ocular n orbit si poate aprea n diabet
insipid, diabet zaharat, boal Addison, casexie nervoas;
tulburri ale pleoapelor:
- edeme palpebral inIiltratia tesuturilor cu mucopolizaharide si edem,
caracteristice att hiper- ct si hipotiroidiilor;
396
- tulburri de motilitate: tremurturi, reIractia palpebral (semn adrener-
gic caracteristic hiperIunctiei tiroidiene), lagoItalmie (ochiul rmne deschis cu
aIectarea corneei), ptoz palpebral;
tulburri ale miscrilor globilor oculari:
- limitarea miscrilor globilor oculari ce poate aprea n: tetanie, tumori
hipoIizare, mixedem, Ieocromocitom, n boala Graves-Basedow (asinergism de
convergent oculo-Irontal, oculo`palpebral etc.);
tulburri de vedere:
- diminuarea acuittii vizuale n: tumorile hipoIizare secretante sau
nesecretante prin compresia asupra nervului optic, diabetul zaharat (retinopatia
diabetic), mixedem (prin edem);
- diplopia: ca urmare a tulburrilor de miscare a globilor oculari si apare
n boala Graves;
modiIicri ale cmpului vizual - explorate cu compimetrul - caracteristice
tumorilor hipoIizare cu evolutie supraselar si compresie asupra chiasmei nervilor
orbitali (hemianopsie bitemporal, hemianopsie temporal, ncrucisat, cecitate);
modiIicri ale Iundului de ochi: apar n cazul instalrii Ienomenelor de
hipertensiune intracranian si constau n: edem papilar, decolorare papilar si atroIia
nervului optic. 'Surit Irecvente n cadrul sindromului tumoral hipoIizar. In endo-
crinopatiile complicate de diabet (ex. acromegalie, ushing) apar modiIicri tip
retinopatie diabetic.
; , EXPLORRI FUNTIONALE: EMG, EKG, EEG
EMG (ELECTROMIOGRAMA)
Electromiograma permite studiul activittii electrice spontane a muschiului
n repaus si
(
n activitate; are la baz nregistrarea biocurentilor musculari. Stigmatul
mioelectric esential n hipoparatiroidie este activitatea repetitiv - contractii repetate,
la o Irecvent crescut, pe o perioad de timp Ioarte scurt - a aceleiasi unitti motorii.
Activitatea repetitiv - dublete, triplete si multiplele - se evidentiaz con-
stant n tetaniile maniIeste.
n tetaniile latente, examenul poate Ii sensibilizat prin proba garoului,
hiperpnee etc., dar certitudine nu va avea dect rezultate negative.
n prezenta semnelor clinice de tetanie - de exemplu: mna de mamos -
negativitatea examenului mioelectric nu exclude diagnosticul.
Poate exista EMG pozitiv si n alte boli, n special neurologice: polinevrit,
scleroza lateral amiotroIic, coreea Iibrilar MarIan.
. /)!*.~;i;; i, .. ' .
i bflit i EKG (ELECTROCARDIOGRAMA)
Poate, nregistra, modiIicri patologice caracteristice n diIerite boli endo-
crine, ca` de exempju n:,.
ui
. . . . . , . ; ; ;
mixedem. microvoltaj al complexului Q#S, bjadicardie sinusal, reducerea
amplitudinii.updci $ .prelungirea,intervalului Pg, turtirea sau negativarea undei T,
397
hipertiroiaie. taIiicrdie sinusal, aritmie extrasistpIc, Iibrilatje atrul,
Ilutter, amplitudini crescute ale undelor P si Q, jiu unda P de aspect mitIIunda T
nalt si ascutit, unda g proIund; ." "
i
l

t
~

hiperparqtiroidism. ST scurtat, ST absent n Iormele acute;
hipoparatiroidism. alungirea intervalului QT, a segmentului ST i aIundei 7,
unda T micsorat, izoelectric sau negativ;
hiperaldosteronism. PQ scurtat, g`alungit, complexul Q#Sde amplitud ne j
crescut, 5Tsubdenivelat,,unda T aplatizat, unda U vizibil.
EEG (ELECTROENCEFALOGRAMA) ' , ' ' ' '
Aspecte caracteristice in: ,t;
mixedem. traseu hipovoltat, predomin undele lente, uneori apar semne de
suIerint de Iocar; ., , .,,.;
;

tetanie. dup criz se pot nregistra unde lente, deseori ample si-hiper-
sincrone; la hiperpnee provocat sau stimulare luminoas intermitent pot aprea`
uneori complexe de vrI-und asemntoare celor din comitialitate.
WWWWW" W W
EXPLORRI HORMONALE
Indispensabile'n diagnosticul de'certitudine al endocrinopatiilor, explorrile
hormonale se eIectueaz n conditii bzie si dup diverse teste dinamice (de
stimulare si/sau inhibitie).
Dozrile hormonale bzie presupun o determinare, n cea mai mare parte,
prin radioimunoanaliz a nivelelor circulante ale hormonilor, sau determinarea
urinar a principalilor produsi de metabolism si/sau precursori ai acestora.
Radioimunoanaliz (RIA) a Iost introdus de Yalow si Berson si este un caz
particular al analizei prin legare competitiv, n care ligandul este un antigen, iar
substanta de legare este anticorpul. Sistemul de dozare se ba:ea: pe competitia,
dintre antigenul marcat si cel nemarcat, pentru locurile de legare ale anticorpului.
S-au realizat sisteme RIA de dozare.a: hormonului de crestere si somato-
medinelor, a tireotropului si hormonilor tiroidieni T
3
, TJ, a adrenocorticotrop-
hormonul si cortizonului, a gonadotropilor: LH si FSH si a estradiolului, progeste-
ronei si testosteronului, a hormonului antidiuretic si oxitpcinei, a insulinei si
glucagonului etc.
Se utilizeaz de asemenea dozarea urinar a metabolitilor - ex.: 17-OH-
corticosteroizi (Porter-Silber) pentru glucocorticoizi, a 17-cetosteroizilor ca produsi
de metabolism ai androgenilor,
1
metaneIrinele si .acidul vanilmandelic, pentru
cotecolamine etc.
Pentru diagnosticul de certitudine sau pentru stabilirea unor Iorme etio-
patogenice de leziune, se utilizeaz probe dinamice de inhibitie sau stimulare. AstIel,
n cadrul sindromului ushing, pentru diIerentierea dintre boala ushing (Ihicro-
adenomul bazoIil hipersecretat de ATH cu hipeiplazie corticosuprarenal bilateral)
398
Ii sindromul ushing (tumora corticosuprarenal) se eIectueaz probe de inhibitie
;u Dexametazon 8 mg
x
2 zile, cu determinarea cortizolului plasmatic si a
17-OH-S nainte si dup inhibitie, o scdere cu peste 50 din valorile initiale
glednd Jjentru boala ushing.
DiIerentierea dintre o insuIicient corticosuprarenal primar si una secundar
: tace prin utilizarea testului de stimulare la Synacthen (ATH sintetic).
DOZRI BIOHIMIE
Din spectrul dozrilor biochimice, utile n completarea diagnosticului de
rator al endocrinopatiilor, retinem:
dozarea glicemiei de baz, a hiperglicemiei provocate orale si a glucozurici:
arat valori crescute n diabetul :aharat,
Jn 50 din cazurile de acromegalie apar tulburri ale homeostatului
icemic: la jumtate din ei curba de hiperglicemie provocat este de tip diabet
'inie maniIest, la ceilalti de tip prediabetic: vrI maxim glicemic tardiv la 2 orc,
Ugnt de revenire lent;
n hipercorticism. glicemia de baz este crescut, la limita superioar sau o
.pseste, iar hiperglicemia provocat la 5 ore evidentiaz Iazele cointeresm
pancreatice n cursul bolii. Se descriutrei Iaze:
1. de hipertonie pancreatic - cu pant ascendent, rapid si semniIicativ si
.;u pisc hipoglicemic precoce si marcant;
2. de astenie pancreatic - cu pant descendent lent si croset hipoglicemic
tardiv, dar suIicient - diabet sterolic (valoarea glicemiei adunate la ora nti si H
doua depseste 3 g);
3. de epuizare pancreatic - curba plat la valori mari, cu pant descendent;'!
lent, nesemniIicativ - arat pancreatizarea diabetului.
Valori crescute ale glicemiei pot aprea si n Ieocromocitom, tireotoxicoz etc. :.,
- Dozarea glicemiei de baz poate arta valori la limita inIerioar a normalului sau
sczute n: induIicienta hipoIizar, nanismul hipoIizar, insuIicienta cortico-
suprarenal cronic, iar n insulinoame - mai sczut etc.
Lipemia si colesterolemia pot Ii:
- crescute n: hipercoticism, acromegalie, hipotiroidie etc.;
- sczute n: insuIicienta corticosuprarenal cronic, tireotoxicoz etc.;
ModiIicrile ionogramei serice si urinare pot Ii caracteristice n endocrinopatii:
- hipokaliemie sub 2 mEq/1 cu hiperkaliurie peste 60-70 mEq/24 ore,
hipematriemie moderat cu hiponatriurie si alcaloz pledeaz pentru hiperaldo-
steronismul primar;
- hipercalcemie cu hipercalciurie, hipoIosIatemie cu hipetIpsIaturie
pledeaz pentru hiperparatiroidism primar etc. , . , / ,;.;
t , J . ' / . '!~.V ' JlK
24
APLICAII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA $I
FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
EXPLORRI CLINICA $I INFORMAIILE
PE CARE LE OFER
INFORMATII ARE SE POT OBTINE PRIN EXAMENUL
FUNTIONAL AL NERVILOR RANIENI " "'
;

.-t
ele 12 perechi de nervi cranieni asigur importante Iunctii senzitive, motorii
si vegetative ale extremittii ceIalice, precum si n activitatea senzorial.
- Nervul olfactiv per. 1). Explorarea Iunctiei se Iace pentru Iiecare nar n
parte. Anosmia (pierderea simtului olIactiv) apare n tumori de etaj anterior,
meningite bzie, Iracturi de etaj anterior de baz. Hipoosmia se ntlneste Irecvent
n diabet, adenoame hipoIizare.
- Nervul optic per. II). Semiologia cilor optice si a Iunctiei vizuale cuprinde
examenul acuittii vizuale, al cmpului vizual si al Iundului de ochi.
Diminuarea accentuat a acuittii vizuale se numeste ambliopie, iar pierderea
vederii se numeste cecitate sau amauroz. Scotoamele reprezint pete oarbe care
;ipiir n cmpul vizual. Hemianopsiile se maniIest prin piererea unei jumtti de
cmp vi/ual pentru Iiecare ochi.
Nervii oculomotori (oculomotor comun per. III, patetic per. IV, oculomotor
extern per. VI).
Patologia miscrilor izolate ale globilor oculari se maniIest prin
strabism (po/i,ia asimetric a globilor oculari) si diplopie (perceptia a dou imagini n
privirea limoculaia).
Nvrvul trigemen (per. V). Examenul ramurii senzitive se Iace la nivelul
Ietei pentru toate modurile de sensibilitate, ncepnd din vertex si exceptnd unghiul
extern ni mandibulei (inervate de ramuri
2
-
3
).
Functia motorie exploreaz motilitatea mandibulei.
hinctia reIlex se limiteaz la exploatarea reIlexului cornean si maseterin.
Nervul facial (per. VII). Ramura motorie inerveaz muschii mimicii Iaciale,
iar explorarea se Iace n repaus si n dinamic; examenul sensibilittii exploreaz
teritoriul corespunztor retro auricular. La acest nivel se cerceteaz si reIlexele
nazo-palpcbral si optico-palpebral.
Examenul gustului exploreaz, n cele 2/3 anterioare ale limbii, gusturile
dulce, acru, srat.
400
- Nervul acustico-vestibular per. JIII). Examenul clinic al Iuctiei auditive
se Iace prin metoda acumetriei Ionice si instrumentale.
Examenul Iunctiei vestibulare deceleaz din anamneaz vertijul, tulburrile
de echilibru, greata si vrsturile.
Obiectiv se cerceteaz nistagmusul (orizontul, vertical, girator), devierile la
proba bratelor ntinse, proba indicatiei, proba Romberg, mersul n stea si probe
instrumentale.
- Nervul glosofaringian per. IX), nervul vag per. J), nervul spinal per. XI).
Examinarea se Iace concomitent, pentru c mpreun ajut la deglutitie si
Ionatie (n plus la per. IX se cerceteaz gustul amar n 1/3 posterioar a limbii; la
ramura extern a perechii XI se examineaz motilitate muschilor Stemocleido-
mastoidian si trapez).
Nervul hipogios (per. XII) inerveaz ntreaga musculatur limbii; n
paraliziile unilaterale (rare), vrIul limbii, n repaus, este deviat de partea sntoas,
iar n protruzia limbii devierea este de partea bolnav (actiunea muschiului gcniogloi
care actioneaz numai n protruzie).
EXPLORAREA MOTILITTII :
Miscarea voluntar, miscarea initial la nivel cortical, Ir necesitatea
obligatorie a unui stimul exterior, are la baz un mecanism .complex.
EIectuarea miscrii necesit un element eIector constituit din 2 motoneuroni.
(motoneuronul central si motoneuronul periIeric) si din organul eIector propriu-
zis, care este muschiul-striat. Activitatea.celor dpi neuroni este reglat, modulat
prin mecanismul de controL,(Ieed-back)..
Examenul motilittii, voluntare se adreseaz,, elementului eIector n sens
restrns, urmnd evidentierea`u`ei paralizii totale (plegii) sau partiale (pareze).
ReIlexele reprezint un rspuns motor, vasomotor sau secretar produs prin
intermediul sistemului nervos la un stimul adecvat.
REFLEXELE OSTEOTENDINOASE
.'-Ji'sjrr, . -, . . ' . . ' : ~ ~
Explorarea clinic a reIlexelor osteoteridinoase (ROT) se Iace prin percutarea
cii ciocanul de reIlexe a tendohului unui muschi n aporpierea insertiei osoase a
acestuia, ceea ce are ca rezultat ntinderea muschiului.
n cursul examenului neurologic de rutin trebuie exa`ninate urmtoarele
ROT, care prezint valoare semiologic maIimportant: '
:
-
-reIlexul bicipital, tricipital, stilo-radial, cubito-pronatorlanivelulmembrelor
superi oar e; "" ' ' '" ''*'"''
- reIlexul rotulian, achilian la nivelurmembrelor inIerioare,
Abolirea ROT este datorat ntreruperii lezionate sau Iiziologice (soc nodu-
;lar al arcului reIlex la diverse secvente ale acestuia). Diminuarea ROT semniIic
''tot o alterare a arcului reIlex (de cauze generale, dac diminuarea.este bilateral
sau de cauze locale, dac diminuarea este unilateral),
(

I;
126 - Anatomia Ii Iiziologia omului - cd 116 4(.
REFLEXELE CUTANEO-MUCOASE iv . -
ReIlexele superIiciale sunt'acelea necare
1
rspunsul este determinat de
excitarea pielii (reIlexe cutanate), a mucoaselor (reIlexe mucoase), sau dea'plicarea
unui excitant senzorial (reIlexe senzoriale). -"
J
'
Se examineaz de regul urmtoarele reIlexe superIiciale:
- reIlexul comean, Iotomotor, nazo-palpebral, cohleo-palpebral, velo-palIl
si Iaringian;
- reIlexele cutanate abdominale (superior, mijlociu, inIerior); ,
- reIlexul cutanat plantar;
- reIlexul cremasterian.
Diminuarea sau abolirea acestor reIlexe traduce leziuni care. intercepteaz,
diverse portiuni ale arcului reIlex, sau leziuni ale Iasciculului piramidal.
REFLEXELE DE POSTURA
omponenta tonic a arcului reIlex miotatic.jexaminat n clinic, este reIlexul
de postur; aceast component tonic intr -n joc, normal la ntinderea pasiv,
lent, a muschiului striat sub inIluenta gravittii.
Examenul clinic al acestor, reIlexe se Iace prin apropierea.capetelor de insertie
a unor muschi, dup care segmentul apropiat este lsat s revin liber la pozitia
initial.
Prin revenirea Ia pozitia initial se realizeaz o ntindere pasiv ainuschiului,
care pune n actiune componenta tonic a reIlexului miotatic.
:
''
n mod curent se examineaz reIlexul de postur al muschiului gInbier anterior.
ReIlexele de postur suIer modiIicri patologice, n sensul exagerrii lor, n
leziunile extrapiramidale.
PROBELE DE COORDONARE
oordonarea miscrilor este o conlucrare a unor elemente esentiale ce constau
n: gradarea precis a Iortei si vitezei; pstrarea directiei; existenta 'unui moment
precis de ncepere si de terminare a miscrii; existenta sinergiei ntre contractia
diIeritilor muschi care particip la executarea miscrii.
n ataxia cerebeloas, se diIerentiaz ataxia de statiune, ataxia ti,mers si
ataxia membrelor.
Pentru examinarea corect a.ataxiei cerebeloase, este necesar ca bolnavul s
nu prezinte un deIicit motor important. , . : ; ; s ` ,
Mersul n ataxia cerebeloas se Iace n zig-zag (ebrios), cu;baz,a
;
de sustinere
lrgit, corpul are tendinta de a rmne.n urm (asinergie). . . . ,
Hipermetria, care const ntr-o amplitudine exagerat a miscrilor, se
evidentiaz Ia proba indice-nas, proba prehensiunii, proba clci-genunchi.
402 -'--" ** -.* A ...
Adiadocohinezia reprezint diminuarea sau pierderea ndemnrii de a executa
rapid miscri voluntare succesive (proba moristii, proba marionetelor etc.).
: i! Tremurtura cerebeloas este speciIic de miscare, observndu-se pe msur
ce.se desIsoar o actiune.
EXPLORAREA SENSIBILITTII
- Tulburrile de sensibilitate, explorate n examenul clinic neurologic, cuprind
dou categorii principale de maniIestri/subiective (spontane) si obiective
(provocate).
Tulburrile subiective grupeaz diverse simptome de care se plnge bolnavul,
Ir s Iie provocate de excitanti; sunt alctuite din parestezii si dureri. aracterul
acestor maniIestri, topograIia lor, modul de aparitie si de desIsurare constituie
elemente importante, care conIruntate cu examenul obiectiv ajut mult n diagnostic.
ModiIicrile obiective sunt evidentiate prin aplicarea de diIeriti excitanti.
Sensibilitatea superIicial (exteroceptiv) cuprinde excitatiile cu punct de
plecare de la receptorii cutanati si mucoase, diIerentiate n sensibilitate tactil,
termic si dureroas.
Sensibilitatea tactil se cerceteaz prin atingeri succesive ale tegumentelor
cu un tampon de vat, pacientul comunicnd perceptia Iiecrui stimul. ' '
Sensibilitatea termic se examineaz cu 2 eprubete cu ap'cald si rece aplicate izolat
si succesiv pe tegument.
Sensibilitatea dureroas se examineaz cu ajutorul unui vrI de ac.
Sensibilitatea proIund (proprioceptiv) cuprinde excitatiile receptionate de
la nivelul muschilor, tendoanelor, articulatiilor, periostului. Sensibilitatea mioartro-
kinetic (kinestezic, simtul atitudinilor) exploreaz recunoasterea pozitiilor n
spatiu ale degetelor, pacientul Iiind cu ochii nchisi.
Sensibilitatea vibratorie se examineaz cu un diapazon pus n vibratie si aplicat
pe excrescentele osoase (maleol, rotul, creasta iliac).
Se pot ntlni: diminuare pn la abolirea tuturor Iormelor de sensibilitate,
ca n sectiunile medulare, sau diminuarea/abolirea unei Iorme de sensibilitate cu
pstrarea intact a celorlalte, realiznd disociatiile de sensibilitate (de tip siringo-
mielie sau de tip tabetic).
MERSUL
Mersul se apreciaz urmrind pozitia `corpului, miscrile de balans ale
membrelor superioare, modul-n care se sprijin.pe membrele inIerioare, baza de
sustinere, amplitudinea pasului, pstrarea directiei.
ModiIicrile de mers sunt deseori caracteristice, primind diverse etichetri,
care sugereaz diagnosticul de sindrom sau de boal, ca: mersul ,cosit" n
hemipareza cu.contractar piramidal, mersul ,IorIecat" n diplegia spastic
inIantil, mersul ,talonat" n tabes, mersul ,stepat", cnd paralizia predomin pe
403
musculatura antero-extem a gambei, ca n paralizia de sciatic popiteu extern,
mersul ,tirubant" din sindromul cerebelos, mersul legnat ,de rat" al miopaticului;
de asemenea este caracteristic mersul cu pasii mici, corpul usor aplecat n Iat,
Ir miscri de balans ale membrelor superioare, din boala Parkinson.
ORTOSTATIUNEA
Ortostatiunea normal (echilibru static) necesit n primul rnd ca bolnavul
s nu prezinte deIicit motor sau tulburri de tonus muscular att de importante,
nct s o poat perturba, n cazul n care tulburarea de statiune nu este datorat,
unui deIicit motor, se presupune existenta unei tulburri de reinIormare (sensibilitate
proIund, constient, vestibular, cerebeloas). n conditiile cnd aceste Iunctii
sunt normale, statiunea poate s Iie tulburat n leziuni cerebrale (de obicei Irontale
cu astazoabazie) sau tulburri psihice.'
n sindromul vestibular, tulburarea de echilibru poate s ,Iie att de mare,
nct s duc la cderea bolnavului, obisnuit de partea vestibulului lezat.
n leziunile cerebeloase se produc tulburri de statiune, cu cdere nainte
(leziuni de vermis anterior) sau cdere pe spate (leziuni de vermis posterior),
nchiderea ochilor nu accentueaz tulburrile de echilibru datorate leziunilor
cerebeloase.
n tulburrile de sensibilitate proIund, de cele mai multe ori Ortostatiunea
este posibil, modiIicrile aprnd evidente la nchiderea ochilor.
EXPLORAREA FUNTIQNAL A LIMBAJULUI
SRIS SI VORBIT
Limbajul este Iunctie superioar proprie omului. Tulburarea limbajului poart
numele de afa:ie si nseamn o pierdere a semniIicatiei si.utilizrii semnelor
conventionale de limbaj,.cu un deIicit n organizarea conceptelor si n Iormularea
limbolic a gndirii.
u totul schematic putem considera limbajul ca Iiind un proces compus din-
douIt aspecte esentiale: receptia, adic limbajul senzorial si exprimarea sau limbajul
expresiv.
In examinarea limbajului receptiv se analizeaz modul de executare a ordinelor
simple si complexe date pacientului, recunoasterea obiectelor, culorilor, prtilor
corpului, examinarea cititului (lexia).
Examinarea limbajului expresiv cerceteaz n esent vorbirea spontan,
vorbirea repetat, limbajul automat, examinarea scrisului. . ' ' . - n
n esent sunt dou tipuri de aIazie: aIazia Wernicke senzorial sau receptiv*:
si aIazia Broca motorie sau expresiv.
Tulburrile de pronuntare a cuvintelor poart denumirea de di:artriii sunt
urmarea unei alterri a Iunctiei organelor care intervin n articularea consoanelor
1

si vocalelor, ca si n Ionatie. -tu
404
PSIHI
StalIe'a de eonstient, este rezultatul unui ansamblu de activitti ale sistemului
nervos, care-i permite sa~dea o semniIicatie $i deci s si elaboreze rspunsuri
adecvate la stimuli variati, extra- si intraceptivi.
Datele absolut necesare examenului psihic trebuie s cuprind aprecierea
aspectului si a comportamentului, a strii de constient (conIuzie, delir, stupoare
etc.), a activittii (stri maniacale, depresiune), existentei unor eventuale halucinatii,
a aIectivittii si a ,Iunctiilor intelectuale" (memoria, judecata, inteligenta, constienta
bolii et c. ). 'T
EXPLORAREA PARACLINIC SI INFORMAIILE
PE CARE LA OFER
ELETROENEFALOGRAFIA
ElectroenceIalograIia (EEG) reprezint metoda care permite nregistrarea
activittii bioelectrice a neuronilor cerebrali, reIlectnd starea de Iunctionalitate
sau gradul de alterare (partial sau global) a enceIalului.
ulegerea activittii bioelectrice se Iace cu electrozi impolarizabili de argint,
care se aplic la distante egale si n puncte simetrice, pe cutia cranian.
Traseul G normal este alctuit dintr-o succesiune de unde variabile ca
Irecventa, amplitudine, Iorm si distributie topograIic, parametri care deIinesc
urmtoarele tipuri de unde:
- unde alIa cu Irecventa 8-12 c/s, amplitudine aprox. 50 mV (la copii
amplitudinea poate Ii mai mare).
Ritmul alIa este dominant n regiunile posterioare, bilateral, simetric, Iiind
un ritm de repaus, ce se blocheaz la stimuli luminosi auditivi, psihoscnzoriali,
- unde beta cu Irecventa 15-25. c/s si amplitudine 10-30 mV; este un ritm
rapid si neregulat, ntlnit n regiunile motorii.
- unda theta cu Irecvent de 4-7 c/s si amplitudine de 30-80 m V; cute im
ritm dominant ntre 2 si 7
r
ani, procentul lui scznd cu vrsta.
- unde delta Iormate din oscilatii de 0,5-3 c/s si amplitudine 200 300 iu V;
Iiziologic se ntlnesc la sugar, iar la adult numai n stare de somn proItind, In
restul circumstantelor de aparitie Iiind considerate patologice.
n interpretarea EEG trebuie tinut seama de vrsta pacientului, starea de lonm
sau veghe, inIluenta anumitor substante Iarmacodinamice, Iactori care produc
modiIicri speciIice n traseul EEG.
Activitatea G patologic se maniIest prin dou categorii de modlIlcArl: l -
anomalii izolate care apar la un numr restrns de clcctro/i sub IonnIl de
descrcri paroxistice si pot Ii:
- anomalii.de tip irittiv. vrIuri, unda ascutit, vrI-und, polivIlrIuwlIl;
. anpmalii de tip le:ional. unda theta cnd depseste 30 din trasou, unda
delta, silentiul electric.
403
2 - modiIicri globale care intereseaz amplitudinea si Irecventa undej
Metodele de activare se reIer la hiperpnee, stimulare luminoas intermitq
somnul spontan sau indus prin barbiturice, .activarea cu substante excitante.
Trebuie retinut Iaptul c EEG este lipsit de speciIicitate`indicnd p suIer
cerebral, Ir a putea preciza natura procesului patologic.
EXAMENUL ELETROMIOGRAFI
Electromiograma (EEG) este o tehnic de explorare a unittii motorii`'raa
nregistrarea activittii electrice spontane sau n timpul contractiei gradate, deI
nivelul muschilor.
aptarea acestor biocurenti se Iace cu ajutorul unor electrozi de supraIg
(asemntori cu cei Iolositi n electroenceIalograIie) saude prpIimzime (ace mc sau
bipolare).
ctivitatea spontan Iiziologic care apare la insertia acului se caracterizea
prin descrcri de scurt durat a potentialelor.
Spontan poate s apar o activitate patologic:
- potentiale de Iibrilatie (biIazice, durata 0,5-2 ms, amplitudine de 50-300 m\
persistente) caracteristice denervrii Iibrei musculare;
- tetania este caracterizat de o activitate neuromuscular Ioarte speciIic?-
repetarea la acelasi interval (4-12 ms) de-dublete, triplete sau multiplele i
potentiale musculare.
ctivitatea MG in timpul contractiei fi:iologice se caracterizeaz printr-i i.
traseu simplu (Irecvent 4-6 c/s, durat 4-8 ms, amplitudine l mV) la nceput i
contractiei. Pe msur ce contractia creste, apare o nsumare a potentialelor, dupi;
la un traseu de interIerent (amplitudine de 2 m V si Irecvent de 40-60 c/s).
n explorarea contractiei musculare gradate pot s apar elemente patologic
- n leziunea nervului periIeric apare o scdere n amplitudine a potentialei!
musculare individuale, cu o crestere a duratei peste l O ms; se pierde interIerenta la
contractia maxim.
- n leziunea Iibrei musculare apare o scdere a duratei potentialelor musculare
sub 4 ms si o amplitudine de pn Ia 500 mV, cu instalarea rapida a interIerentei,
nc de la nceputul contractiei. '
Stimulodetectia este metoda prin care se poate msura viteza de conducere
n Iibrele motorii si senzitive ce se calculeaz prin stimularea n dou puncte ale
nervului periIeric.
Viteza de conducere normal este de peste 45 m/s; ea scade "mult n leziunile
nervului periIeric.
EXAMENUL RADIOLOGI
RADIOGRAFII CRANIENE
-
Pentru studiul radiograIie al craniului sunt necesare radiograIii executate n
incidentele standard (proIil, Iat si baz), Iiind urmate, niunctie de aspectul clinic,
de incidente speciale si tomograIii.
406
Imaginea radiologic cuprinde structuri apartinnd att calotti ct si bazei
piului si masivului Iacial.
ajjpta este bine evidentiat si poate Ii urmrit din regiunea Irontal pn la
ejnitatea posterioar a gurii occipitale, urmrind constitutia compact a tbliei
prne si interne si structura spongioas a diploiei.
Baza craniului oIer detalii apartinnd etajului anterior si mijlociu, n spe-
incidenta de proIil, iar etajul posterior se evidentiaz mai bine n incidenta
jitru baz de craniu (Hirtz).
Incidentele speciale utilizate mai Irecvent sunt pentru conductul auditiv in-
n, pentru canalele optice, pentru gaura rupt posterioar, pentru saua turceasc,
Dtru Ianta sIenoidal.
RADIOGRAFII ALE COLOANEI VERTEBRALE
oloana vertebral necesit din punct de vedere al acuratetei imaginilor o
Svidualizare a pozitionrilor n raport cu caracteristicile anatomice ale Iiecrei
juni n parte.
n pozitia de Iat se evidentiaz articulatiile uncovertebrale, discurile, corpul
ebral, apoIizele transverse, apoIizele spinoase surprinse ortograd, pcdiculii
Iprecis reprezentati.
n pozitia de proIit se evidentiaz corpul vertebral, spatiile discale, articulatiile uci
posterioare cu apoIizele articulare superioare si inIerioare, apoIizele spinoase,
diculii, spatiul paravertebral; n aceast pozitie se poate aprecia diametrul antero-
`ostenor al canalului spinal.
Pozitia de 3/4 evidentiaz n conditii optime gurile de conjugare. Investigarea
coloanei vertebrale si a continutului su se poate Iace si prin intermediul
substantelor de contrast (substante iodate, aer), evidentiind spatiul
subarahnoidian medular si conturul medular.
PNEUMOENCEFALOGRAFIA
n pneumoenceIalograIie (PEG) se introduce aer n spatiul subarahnoidian
lombar sau suboccipital, n cantitti mici, evacund un volum aproximativ egal de
LR. Se Iac radiograIii n incidentele de proIil, antero-posterioar si postero-
anterioar, evidentiindu-se sistemul ventricular cu modiIicrile lui si indirect
aIirmarea unor procese patologice intracraniene. Unul din principiile care asigur
realizarea contrastului este acela al ascensiunii gazelor la nivel superior lichidelor;
directia de migrare ` gazelor poate Ii dirijat prin imprimarea unor pozitii diIerite
capului pacientului.
ARTERIOGRAFIA CEREBRAL
ArteriograIia cerebral se realizeaz prin injectarea de substante de con-
trast n artera carotid si/sau vertebral, eIectundu-se radiograIii craniene Iat,
proIil sau oblice si uneori radiograIii cervicale pentru evidentierea sistemului
407
arterial la nivelul gtului. Alteori se practic o cateterizare cu injectarea
retrograd a arterei brahiale sau a arterei Iemurale.
Indicatiile principale ale angiograIiilor cerebrale sunt n diagnosticul
malIormatiilor vasculare cerebrale (anevrisme si angioame), diagnosticul tromboze-
lor si stenozelor vaselor cerebrale, diagnosticul hematoamelor subdurale sau
cpiduralc si n general n diagnosticul rumorilor.
SCINTIGRAFIA CEREBRAL
Explorarea sistemului nervos cu ajutorul radioizotopilor studiaz distributia,
in sistemul nervos central, a unui trasor radiomarcat, administrat de obicei
intravenos. Detectarea izotopic a leziunilor cerebrale se bazeaz pe dou elemente
esentiale: hiperIixarea lezional si alterarea barierei hematoenceIalice.
n mod obisnuit se Ioloseste Tc"
m
care are o perioad de njumttire
convenabil pentru o detectie satisIctoare.
Se exploreaz dinamica trasorului radioactiv introdus n Iluxul sanguin ce
irig creierul (gamma-angio-enceIalograIia), urmat de examenul static, care
deceleaz zonele de hiper- sau hipocaptare.
TOMOGRAFIA COMPUTERIZATA (CT)
Aceast tehnic de investigatie are un aport deosebit n exploatarea att a
sistemului nervos central ct si a canalulm' rahidian si a mduvei spinrii. Se bazeaz
pe coeIicientul de absorbtie a razelor X al diverselor structuri nervoase, eIectun-
du-se sectiunii succesive n plan orizontal.
n explorarea creierului, n special pentru procesele nlocuitoare de spatiu,
este necesar repetarea examenului dup injectarea intravenos a unei substante
uuliilc de contrast. La Iel explorarea canalului rahidian necesit si injectarea unei
i-imliti1,i mici de substant de contrast intrarahidian.
REZONANTA MAGNETIC NUCLEAR '
Imugcria prin rezonant magnetic nuclear este o aplicatie medical a
Ienomenului Iizic de rezonant magnetic nuclear (RMN).
NoIiunea Iundamental diIerit RMN provine din Iaptul c Iiecare imagine
este ,compus" plecnd de la 3 parametri: densitatea protonilor si timpii de relaxare
T, si T,
Imaginile sunt Icute n 3 planuri: axial, Irontal (coronar), sagital.
Investigatia este neinvaziv, de mare acuratete diagnostic si bogat n date
anatomice si Iiziologice.
Recomandarea acestui tip de examen trebuie doar s nu piard din vedere
principiul Iizic care-i st la baz: plasarea pacientului ntr-un cmp magnetic
40
puternic, care este excitat electromagnetic; deci pacientul nu trebuie s Iie purttoi
nici unui obiect metalic n corp sau la el (valve cardiace, pacemaker cardiac, tije
si proteze metalice, clipuri chirurgicale etc.).
EXAMENUL BIOHIMI AL MHIDULUI
EFALORAHIDIAN
Lichidul ceIalo-rahidian (LR) este un produs de secretie al plexurilor
coroide, lund probabil nastere si din capilarele piei mater. El este continut n dou
compartimente, care comunic ntre -ele: central (ventriculi) si periIeric (spatiul
subarahnoidian).
Jolumul LR este de 100-150 ml; n mod normal se Iormeaz 0,3 ml
LR/min, astIel LR se schimb de 3-4 ori pe zi.
spectul normal este clar, incolor ca apa; Iace putin spum dac eite
agitat, o cantitate crescut de spum artnd hiperproteinorahic.
Patologic, LR poate Ii hemoragie (n hemoragii ccrebro-mcningec),
xantocrom (n hemoragii mai vechi sau prin cresterea cantittii de proteine), opa-
lescent sau tulbure (prin cresterea numrului de celule).
Presiune se msoar cu manometrul laude si variaz n Iunctie de pozitia
bolnavului si cu nivelul punctiei.
n pozitie culcat adulti: 7-16 cm ap;
n pozitie seznd adulti: O la cisterna mare si 30-45 cm ap lombar;
n pozitie culcat la copii: 5-10 cm ap;
;
-/~H 7`4-7,5;
-ensitate. 1006-1009;
xamenul citologic se practic h prima or dup recoltare pentru a nu se
liza celulele; normal se gsesc 1-3 limIocite/mm
3
; cresterea numrului de celule
se constat n meningite.
- ompo:itia biochimic.
proteine: determinarea cantitativ se Iace n mod curent cu acid tricloracetic,
valorile Iiind 15-r40 mg;
determinarea calitativ detecteaz numai cresterea de ansamblu a
globulinelor - reactia Pandy, reactia Nonne-Appelt;
electroIoreza simpl separ cele 5 componente, iar metodele imunologice
(imunoelectroIorez, imunodiIuzie) au separat pn la 40 de Iractiuni proteice.
resterea proteinorahiei (disociatia albumino-citologic) apare n poli-
radiculonevrite, compresiuni medulare, tumori etc.
glucoza: normal este aproximativ jumtate din valoarea glicemiei: 45-75 mg.
Scderea apare n unele meningite (purulente, TB etc.).
cloruri: normal: 700-750 mg. Scderea apare n special n meningita TB.
lipidele (concentratie 1/700 Iat de cele serice), enzime (peste 20 identiIicate),
metabolitii aminelor se determin Ioarte rar.
Examenul bacteriologic const din examen pe lam din sediment, coloratii
speciIice, culturi. . ,
409
25
APLICAII MEDICALE PRIVIND ANATOMIA $I
FIZIOLOGIA ANALIZORILOR
ANALIZORUL VIZUAL
Acuitatea vizual exprim, capacitatea ochiului de-
;
a (distinge Iorma,
dimensiunea, controlul si detaliile elementelor din spatiu. Aciutatea vizual maxim,
vederea cea mai clar, este n macul unde se gseste numrul maxim de conuri.
Acuitatea vizual normal este egal cu l.
Electroretinograma este nregistrarea graIic a curentului de actiune retinian
determinat de iluminarea retinei.
Presiunea ocular este asigurat de echilibrul dintre producerea umorii
apoase la nivelul proceselor ciliare si evacuarea ei la nivelul unghiului irido-
corneean. Normal: 12-22 mm Hg.
Tensiunea n artera central a retinei
Msurarea presiunii sanguine din artera central a retinei se numeste
oItalmodinamometrie si se Iace cu oItalmodinamometrul. Valorile normale sunt
de: 70/25-30 (maxima si minima). . ,.
Cmpul vizual cuprinde totalitatea punctelor din spatiu pe care un ochi imobil
le poate cuprinde. El este monocular sau binocular. mpul vizual poate prezenta
modiIicri ale periIeriei (ngustri concentrice sau amputatii) sau deIicite vizuale
n aria lui (scotoame). Fiecare sector retinian culege imagini din cmpul vizual opus.
Sim(ul cromatic
Persoanele normale percep toate radiatiile monocromatice cuprinse ntre
770 nm (rosu) si 370 nm (violet). Anomaliile simtului cromatic se numesc discro-
matopsii.
Skiascopia este o metod obiectiv de determinare a viciului de reIgractie al
ochiului. Principiul const n aceea c, dac se proiecteaz im Iascicul,de lumin
n pupila ochiului examinat, aceasta se coloreaz n rosu. Dac Iasciculul de lumin
se deplaseaz n aria pupilar, apare o umbr care se deplaseaz n acelasi sens cu
Iasciculul de lumin dac ochiul este hipermetrop, sau n sens invers dac ochiul
este miop. Skiascopia se eIectueaz dup paralizia acomodatiei.cristalinului cu
atropin sau cu mydrium. Dac valorile viciului de reIractie suat rdiIerite pe
meridianele dioptrului ocular, avem de-a Iace cu un ochi astigmat.
40
Miycrile oculare sunt asigurate de muschii extrinseci ai globului ocular.
Miscrile celor doi ochi sunt legate ntre ele, sunt miscri asociate bilaterale.
ModiIicrile de pozitie ale globilor oculari determin aparitia strabismului si
ambliopiei (la copil) si a diplopiei (la adult).
i
ANALIZATORUL ACUSTIC
Audiograma
Msurarea acuittii auditive se Iace cu ajutorul audiometrului, un oscilator
care produce tonuri pure de Irecvente si intensitti reglabile. Pacientul de examinare
are o casc n care aude o not din gama de vibratii dup depsirea pragului de
audibilitate. Pragul de audibilitate se stabileste pentru mai multe tonuri, deci mai
multe Irecvente, att pe cale aerian, ct si pe cale osoas, nregistrarea graIic a
valorilor obtinute se exprim n decibeli; valoarea de prag a sunetului audibil este n
jur de l db, la o persistent de 10-15 ms.
Acumetria vocal este un test care stabileste gradul de percepere a vocii
umane soptite si de conversatie.
Scderea capacittii de percepere a sunetelor se numeste surditate. Surditatea
poate Ii unilateral, bilateral, partial sau total.
Dup mecanismul de producere este:
- surditate de transmisie - produs de leziuni ale urechii externe si medii;
- surditate de perceptie - produs de leziuni pe traiectul receptor - ci aferente
- proiectie cortical;
- surditate mixt - intervin ambele mecanisme.
Pentru diIerentierea tipului de surditate se Iolosesc probele cu diapazonul:
Weber, Rinne, Schwabach.
Proba Weber
Diapazonul n vibratie asezat pe Irunte sau pe vertex este auzit n conditii
normale cu aceeasi intensitate de ambele urechi. Lateralizarea audibilittii la urechea
bolnav nseamn surditate de transmisie, iar la cea sntoas surditate de perceptie
a aparatului auditiv opus.
Proba Rinne
Un diapazon n vibratie asezat pe mastoid este auzit 20 s, iar asezat n
continuare n Iata pavilionului este auzit 40 s (Rinne). Dac este auzit pe mastoid,
dar n Iata pavilionului nu mai este auzit, este lezat aparatul de transmisie (Rinne-
). Auzirea mai putin de 40 s n Iata pavilionului arat surditate de perceptie
;
(Rinne
prescurtat).
Proba Schwabach
;
;
Un.diapazon n vibratie cu 128 c/s aplicat pe mastoid este auzit aproximati v
20 s de urechea normal. Persistenta sunetulurpesIe 2Q"S' aTatysurditate de
transmisie, iar scurtarea sub 20 s surditate de perceptie: '' '
T
*
a
-' "
;

ANALIZATORII CHIMICI ,
Sensibilitatea gustativ este variat pentru diverse substante sipide. Pentru
Iiecare substant exist un prag de perceptie diIerit. AstIel, pentru substantele acide,
de exemplu HI, pragul este solutia de 0,0009 M (9/1 000); pentru substantele
srate, de exemplu Nal pragul este solutia de 0,01 M (1/10); pentru substantele
dulci, de exemplu zaharoz, pragul de perceptie l reprezint solutia de 0,01 A/(l/10),
iar pentru substantele amare cum este chinina pragul de perceptie este solutia de
0,000008 M (8/100 000). Se observ ct de sensibili sunt receptorii Iat de
substantele amare n comparatie cu celelalte substante, n schimb sensibilitatea gusta-
tiv discriminativ este mic, astIel nct pentru a percepe diIerente de intensitate
sunt necesare modiIicri de concentratie a unei substante de aproximativ 30.
Olfactometria
Sensibilitatea mirosului este Ioarte mare. AstIel omul este sensibil la substante
diluate 1/1 000 000. Pragul de percepere a mirosului este variabil de la un individ
la altul. El este conditionat de conIormatia anatomic a cavittii nazale, de o serie
de conditii de mediu (temperatur, umiditate, presiune atmosIeric etc.) si de
anumite stri Iiziologice (la Iemei creste acuitatea olIactiv naintea si n timpul
ciclului menstrual, n sarcin).
Testarea pragului sensibilittii olIactive se Iace prin olIactometrie astIel: se
introduce n narine cu Iort uniIorm aer sarurat cu substante mirositoare n timp
ce persoana testat si tine respiratia. antitatea minim de aer perceput arat
pragul sensibilittii. Sensibilitatea discriminativ este Ioarte redus, Iiind necesar
o variatie a concentratiei substantei mirositoare de aproximativ 30.
ANALIZATORUL CUTANAT
Anatomia yi fiziologia durerii
Durerea este o modalitate deosebit de senzatie somestezic si visceral. Ea i-
deseori precoce atentia asupra organului n suIerint. Ea este asociat cu o
component psihoIiziologic (anxietate, team) si cu o serie de reIlexe inter-
legincniarc (reIlexul nociceptiv, de Aprare muscular) si de reIlexe centrale
(civsU'reji ritmului cardiac, cresterea tensiunii arteriale n durerea cutanat sau
icAiIrii-ii tensiunii arteriale n durerea muscular pro Iund, articular sau n durerea
vism.-iM, creste tonusul simpatic cu aparitia midriazei pupilare, secretie sudoral).
Stimulul dureros se numeste excitant sau stimul nociceptiv. Receptorii algici
(de dureri
1
) - nociceptorii - sunt terminatiile libere, amielinice, ale ganglionilor
spiiinli sau ganglionului trigeminal puternic ramiIicate, anastomozate ntre ele.
('iipiidtilca marc de discriminare a localizrii senzatiei de durere este dat de Iaptul
i-It yonc vecine sau chiar identice ale pielii sunt inervate de doi neuroni diIeriti.
Densilalcii nociccptorilor n tegument este Ioarte mare, spre deosebire de viscere,
unde densitatea este mai redus si capacitatea de discriminare mai mic..
Adaptarea receptorilor pentru durere este Ioarte lent, de aceea eIectul de
durere dureaz timp ndelungat.
412
Cale aferente
Protoneuronul se gseste n ganglionul spinal sau ganglionul trigeminal, iar
deutoneuronul n coarnele posterioare ale mduvei si nucleul terminal al
trigemenului. Axonii deutoneuronului, dup ce se ncruciseaz, intr n cordoanele
laterale ale mduvei spinrii Iormnd Iasciculul spinotalamic lateral. Al treilea
neuron este n talamus, iar proiectia cortical n ntreaga arie somestezic.
Durerea visceral
Receptorii au densitatea mult mai mic, iar stmulii pot Ii lipsa de oxigenare
a viscerelor, inIlamatiile, acumularea de produsi de catabolism. ile de transmitere
si proiectia sunt aceleasi ca si pentru durerea somatic.
Discriminarea senza(iilor tactile
Sensibilitatea discriminativ tactil se determin cu ajutorul unui compas cu
vrIuri tocite cu care se msoar distanta minim la care cele dou vrIuri suni
percepute separat. AstIel s-a evidentiat c sensibilitatea tactil a limbii este de I, I mm,
pe Iata palmar a degetelor 2,2 mm, vrIul nasului de 6,8 mm. Receptorii tactili se
adapteaz Ioarte usor, de aceea contactele permanente nu sunt percepute (hainele).
Durata adaptrii creste cu Iorta excitantului si scade cu cresterea supraIetei pe care
actioneaz acesta.