Studiu introductiv

,in ca:ul lui Cehov e line s ne pstrm in :ona intrebrilor, rspunsurile nu pot fi altfel decit discutabile..."
SORIN TITEIi
1. PORTRETUL ARTISTULUI LA TINERETE
si FCUT INTRAREA n literatur cu (miniaturi umoristice, scenete dialogate si glume, Ioiletoane si anecdote, texte
scurte care comenteaz desene si caricaturi, ,anunturi si reclame de la mica publicitate", ,telegrame", ,calendare cu
previziuni pentru an
;
i ce vin", ,epistole", ,Iragmente de jurnal intim", parodii si compozitii burlesti, toate pornind
dintr-o ,mncrime de nevindecat a scrisului". Cu ce scrie tnrul Cehov ntr-o singur sear de iarn se pot umple
paginile revistei ,Oskolki" (,Cioburi") pe o lun ntreag ameninta autorul, mai n glum, mai n serios, pe redactorul-seI
al publicatiei, Nikolai Leikin.
Retinut atunci cnd trebuie s aIiseze tainele ,cmrii" sale literare, nu prea ncreztor n steaua sa de literat, tnrul ncearc
nesatul aproape copilresc al improvizatiei comice, etalnd un haz si un Iarmec crora nu le rezist nici Iirile cele mai ursuze.
El, artistul la tinerete, este n stare s creeze si s regizeze pe dat o improvizatie de msti comice. Disponibilitatea aceasta va
Ii descins dintr-un preaplin al vietii, dintr-o exuberant si o energie vital iesite din comun.
De ce scrie Cehov? Ca toti marii umoristi, scrie impromptuuri burlesti pentru a-si satisIace constiinta propriei superioritti, ca
s ,rscumpere" prin voluptatea imitatiei glumete ceea ce nu accept; mai scrie si din setea de public a comediantului
nnscut, dornic s distreze pe altii, dar se apuc de scris si din motive pecuniare: ,Snt om cu Iamilie, Ir avere. Am nevoie
de bani, si Razvlecenie (Divertismentul) mi plteste zece copeici rndul. Nu-mi pot permite s cstig mai putin de
150180 de ruble pe lun: altIel, dau Ialiment" se conIesa Cehov lui Leikin, la 16 noiembrie 1884.
Inspiratia cehovian se struneste printr-o disciplin a muncii cazaiiie-re, ntruct ndeletnicirea literar este abordat, Ir
menajamente si Ir visuri mari, ca o proIesiune menit s asigure existenta unei Iamilii numeroase.
1

C tnrul nu ,transpir" scriind, c jocul imaginatiei l urmeaz docil, nu schimb prea mult datele problemei. Nu e mai
putin adevrat c scrisul
1
..Telurile si cile artei" marelui scriitor rus ntlnesc n cartea Iui B. Elvin, Anton Pavloviei Cehov, Editura Tineretului, Buc,
19G0, un analist atent la amnuntul de biograIie creatoare.
devine, prin exercitiul zilnic, prima natur a umoristului, dup ce rigorile Ioiletonului gazetresc i vor Ii Iormat deprinderea
de a scrie cu maxim concentrare a expresiei: obligatia de a se ncadra n cele o sut de rnduri (,si nici un cuvnt n plus") ale
rubricii din revista ,Oskolki", de pild, i provoac destule neplceri mrturisea tnrul publicist lui N. Leikin, la 12
ianuarie 1883 dar i Iormeaz si deprinderea, riguroas, de a scrie laconic. Ce si cit datoreaz maestrul prozei scurte
colaborrii la revistele umoristice ,minore", critica nu a Iost prea curioas s aIle, preocupat Iiind s pun n evident
contrastul dintre Cehov si literatura de consum a momentului cnd se produce debutul marelui scriitor.
1

Ritmul de lucru al artistului la tinerete bate, de departe, recordurile n materie: lucreaz ,ca o Iabric" (observa, Ir
exagerare, Kornei Ciu-kovski). n anul 1881 public 7 bucti; n 1882 ciIra creste la 28; n 1883 75; n 1884 43,
pentru ca n 1885 s scrie nu mai putin de 111 povestiri umoristice. Cehov maniIest n scris usurinta improvizatiei acto-
ricesti: ,Scriam cu senintate, parc mncam blinii..."va recunoaste mai. trziu, cnd va Ii nteles c starea de gratie este o
chemare ce implic rspunderi covrsitoare, si nu o ocupatie oarecare.
Cehov a Iost un rsItat al muzelor, Ir a Ii un rsItat al vietii, cci anii copilriei si ai adolescentei s-au petrecut n tabloul
sumbru al Tagati-rogului (,Eu n-am avut copilrie... eram o slug ce desIcea candele, din-drtul tsjghelei noastre de la
Taganrog. OI! Si ce Irig blestemat era acolo!"), al unui liceu de care si va aminti ca de o trist detentiune. Si totusi, n locul
agresivittii si al uscciunii, al setei de revans la care predispun adesea despotismul si opresiunile de tot Ielul, ca si
bigotismul unei educatii cazone mic-burgheze, Cehov aduce cu el un plus de vitalitate si elan jovial, oroarea de ridicol si
simtul comic ce nu pot Ii ngrdite, sociabilitatea si nevoia de oameni. ,Era primitor ca un magnat, si ospitalitatea lui
devenise o adevrat pasiune" va comenta peste ani Kornei Ciukovski. S ne imaginm numai ce ar Ii Iost universul
operei cehovicne Ir oamenii pe care i cultiva cu o neobisnuit Irenezie a cunoasterii Iirii si ciudteniilor omenesti. Si dac,
uimind gndul lui Ciukovski pn la capt, din hrzobul personajelor lui Cehov s-ar nlta, ca minati de un resort, toti oamenii
plsmuiti de el, ,Toti acesti politisti, moase, actori, croitori, detinuti, buctari, sectante, pedagogi, mosieri, arhierei, circari,
Iunctionari de toate rangurile si departamentele, trani din guberniile de Nord si de Sud, generali, bancheri, ingineri, hoti de
cai, argati la mnstire, negustori, coristi, soldati, petitoare, acordori de pian, pompieri, judectori de instructie, diaconi,
1
O lucrare de dat mai recent, Sputniki Cehova (Tovarii de drum ui lui Cehov) de V. B. Kataev (Izd-vo Moskovskogo
universiteta, 1982), P'ine n adevrata sa lumin raportul dintre Cehov si anturajul literar al debutului.

proIesori universitari, ciobani, avocati, s-ar umple o strad larg si s-ar produce o teribil nghesuial. Prin comparatie,
romanele lui Goncearov par niste deserturi..."
1
S-ar isca, prin urmare, o arlechinad a vietii, cu un numr impresionant de
ppusi iesite din lada plin cu surprize a ppusaru-lui-histrion.
Dintr-o arlechinad, ,numr" cu care Cehov si delecta musaIirii si rudele apropiate, imitnd prelectiunea unui
pseudocrturar, a iesit si Scrisoarea moierului de pe Don, Stcpan Jladimirovici N., ctre vecinul su, savantul doctor
Friedrich, ce marcheaz debutul publicistic al scriitorului n paginile revistei ,Strekoza" (,Libelula"), din 9 martie 1880. La
data ,bote/ului" su n pres, Cehov avea douzeci de ani si era student n anul al doilea la Facultatea de medicin din
Moscova. ,Strekoza" deci, dar si ,Budil'nik" (,Destepttorul"),,Mirskoi tolk"(,Gura lumii"), ,Moskva", ,Zritel"'
(,Spectatorul"), ,Svet i teni" (,Lumini si umbre") si, nu n ultimul rnd, ,Oskolki" erau revistele umoristice cu cea mai mare
cutare la publicul Ir pretentii, pe care l Iormau negustorul mai mult sau mai putin stilat, Iunctionarul de cancelarie si de
banc, actorul de mna a doua si biatul de prvlie, un public ce doreste s se amuze cu orice pret, iar asteptrile nu-i snt
contrazise. Comanda consumatorului literar explic, predilectia pentru umorul accesibil, menit s amuze si nimic mai mult,
Ir preocupri de adncire a earacterologiei si de biciuire a moravurilor vrednice de pana satiricului. Din acest punct de
vedere, atributul de ,pres minor" si are acoperirea.
2

nceputurile publicistice ale lui Celiov se svrsesc n atmosIera ncrcat de team si suspiciune, instaurat n Rusia dup ce
tarul Alexandru al II-lea nIiintase, la 1878, Ohrana, care-si va cstiga n scurt timp Iaima de cea mai teribil-opresiv politie
secret a vremii, situatia exploziv culmi-nnd cu asasinarea tarului la 1 martie 1881. Dup atentatul revendicat de organizatia
narodnicist ,Narodnaia volea" (,Vointa poporului"), violenta si represiunea, marasmul general, ntretin un Iel de tcere
demoralizant, si atunci singurele, timide, ncercri de a spulbera deceptionismul pot Ii aIlate n paginile revistelor umoristice
,minore", chiar dac starea de bun dispozitie este uneori mimat, iar Irivolitatea degenereaz usor n vulgar. Acestei prese
mrunte i ia aprarea Antosa Cchonte' n schita ria Iianovna
1
K. Ciukovski, O Cehovc, Izd-vo Iludojestvennaia literatura, Moskva, 1967, p. 7.
2
Vezi V.B. Kataev, Spuiriiki Cehova, p. 524.
3
Dup moda timpului, umoristul Anton Pavlovici Cehov semneaz cu pseudonim. Editorii sovietici ai ultimei editii n 30 de
volume an identiIicat nu mai putin de treizeci si sapte de simpatice pseudonime. Pseudonimul cel mai Irecvent ntlnit
Antoa Cehonte devine a doua identitate a scriitorului. (Vezi A.P. Cehov, Polnoe sobranie socinenii v 30 tomah, tom 18,
Izd-vo Nauka, Moskva, 1082, p. 337338.)
(1883); dezavund pe veleitarii scrisului si pe acrobatii judectii critice, lipsiti de umor, Cehonte si iese din rolul naratorului,
intr-o scurt tirad cu Iata la public: ,Cu toate c-ti pare mrunt si stears, lipsit de interes, cu toate c nu trezeste n
dumneata nici veselie, nici mnie, nici bucurie, ca exist totusi si si ndeplineste menirea. Fr ea, nu se poate ...Dac am
pleca si ne-am prsi ogorul, Iie chiar si pentru cteva clipe, n locul nostru ar tbr proIesori mediocri, avocati Ir procese
si elevi de scoal militar, care ar descrie serbedele lor aventuri sentimentale dup comanda: Stngul! Dreptul!" Si nu
ntmpltor schita cu pricina va Ii reIuzat do ctre Leikin, cruia tonul conIesiunii directe, al iesirii la ramp, Ir masc si
grim, nu-i convenea, avnd, spunea el, ,un caracter prea intim", ce ar Ii contrazis ,obiectivitatea" revistei ,Oskolki"...
Nii e mai putin adevrat c de sub pana lui Leikin si a spiritualului, unanim recunoscutului om de spirit Viktor Bilibin,
secretar de redactie la revista lui Leikin, rzbat reIeriri la realitti dintre cele mai putin mgulitoare pentru regimul autocrat al
noului tar, Alexandru al IlI-lea, strecurate ntr-un torent de cuvinte sgalnice, aparent nevinovate, maniera de insinuare a
cuvntului acid amintind de stilul esopic subversiv al temutei satire scedriniene. Cehov nu se las mai prejos: n schita Culmta
culmilor (1883), dup o Culme a credulittii si o Culme a distractiei, tratate n tonurile umorului negru, plaseaz, inoIensiv,
Culmea conformismului (citeste: a bnuielii represive, mpinse pn la absurdul tragicomic): ,Ni se scrie c acum cteva zile,
unul dintre colaboratorii ziarului Kievleanin, un oarecare T., Iiind apucat de un acces de suspiciune n urma citirii ziarelor
din Moscova, si-a Icut lui nsusi o perchezitie la domiciliu. Cu toate c nu a gsit nimic suspect, s-a nsIcat singur de guler
si s-a condus la circumscriptia de politie." Snt juxtapuse aici trei Iapte senzationale, tratate reportericeste n stilul de ,mic
publicitate", dar enormitatea senzationalului ,Iabricat" las s ptrund n text si ciudata stire monstruos-eo-mie, pe Iondul
realului ce poate genera si asemenea anomalii.
Antosa Cehonte intr ntr-o competitie nedeclarat cu maestrii miniaturii umoristice Leikin si Bilibin si din aceast
conIruntare va iesi nvingtor cu ,armele" genului. Intr-o perioad cnd motive, specii, stilul chiar, trec cu usurint de la un
umorist la altul, de la o publicatie la alta, ntr-o devlmsie ce Iace greu de identiIicat nota personal a cutrui sau cutrui
autor, tnrul Cehov IructiIic si el stocul comun de situatii, tipuri, clisee si titluri (n cteva rnduri, la ,Posta redactiei",
debutantului i se reprosase c merge pe ci bttorite), numai c literatura de mna a doua, cu inventarul ei de stereotipii si
caractere, Ioile umoristice nsesi, capt sub pana lui Cehov ,drept de existent ca Iapt literar" a spus-o Boris Eichenbaum
nc din anii '20. Dinspre ,periIeria" literar a sIrsitului de secol, dinamica socio-literar mpinge spre ,centru", sub suIlarea
dttoare de viat a Ianteziei cehovieno, Iorme repudiate de lite-
8
ratura ,serioas" (observa I. Tneanov). Recuperarea speciilor genului scurt care altIel ar Ii zcut sub uitare n productia
imens a prozei umoristice din revistele ,minore" se leag nemijlocit de tehnica parodiei, strlucit teoretizat de Iuri
Tneanov n articolul Dosloievski i Gogol. Este un mod de a crea ceva nou n contrast cu un lucru deja existent, si
modernitatea umoristicii lui Antosa Cehonte demonstreaz c se poate parodia orice: faptul tragic al sinuciderii din nimic,
prin stupiditatea sa, acuz; tonul relatrii oscileaz ntre seriozitate (oricnd se poate gsi un model creditabil de tire la
rubrica de senzational a oricrei gazete) si consecinta absurd a creditului nemeritat pe care cititorii naivi l acord adevrului
presei. Culmea credulittii este n acest caz numai o stilizare a stirii, usor integrabil n coloana de ziar, cci, de n-ar Ii
segmentele de text, ,culmile" ce urmeaz, Iragmentul s-ar pstra n limitele autenticului delirant si lipsit de umor.
Tipologia romanului proliIernd n imitatii de un gust ndoielnic este ,cobort" sistematic de ctre tnrul Cehov si pentru a
Iace evident modelul subminat, se anunt n subtitlu genul cruia i apartine scrierea parodiat si autorul ei , dar,
repetm, parodia tinteste nu att opera autorilor celebri, ct ,prsirea" ei n literatura de imitatie. Insulele :burtoare (1883)
este hiperbola esential-comic a situatiilor si personajelor arhicunoscute nu numai din romanul la care trimite titlul (Insula
misterioas), dar si din Cltorie in centrul Pmintului, Ocolul lumii in 80 de :ile si De la Pmint la Lun. Romanele de
anticipatie ale lui Jules Verne i Iurnizeaz pretextul imaginrii n grotesc a unui nou material un roman-pilul care
concentreaz Iantastice, neverosimile aventuri, usor recognoscIbile dup lectura succesiv a ctorva opuscule. Parod'a ca
lectur critic a textului ngroas prin caricatur previziunile Iantastice, descura-jnd entuziasmul excesiv al amatorilor de
science-Iiction. Tehnica si tiparul romanului de anticipatie se recunosc n stilul sec, neparticipativ, al umorului britanic
excelent sarjat, n orgia tipicar-meticuloas a reproducerii de ciIre si detalii stiintiIice, n persiIlarea stilului stiintiIic nsusi.
Diagnosticul stereotipiilor surprinse prin ngrosare comic este Ia Iel de precis si n cazul romanului hugolian. ngrmdirea
de atrocitti, rzbunri, stihii, locuri nspimnttoare n O mie i una de patimi sau O noapte ingro:itoare. Roman intr-o
singur parte, cu epilog. (Dedicat lui Jictor Hugo) (1880), ca si patetismul dezlntuit se submineaz prin calambur si
oximoronul comic.
Stilul emIatic si desuet al romanului spaniol cavaleresc este recreat parodic n Pctosul din Toledo. Traducere din spaniol
(1881), si Dragoste neimprlit. Traducere din limba spaniol (1883), cu tot inventarul de situatii caracteristice: vntoarea
de vrjitoare, vnzarea de indulgente, Irumosul hidalgo entnd o serenad sub balconul adoratei sale, numai c amnuntele
ilar-eoncrete l coboar pe cavaler n cel mai rizibil concret.
Jarietti pe teme date, exercitii de stil Irecventate de Caragiale, cunosc la tnrul Cehov mostre ce parodiaz romanul de
familie (Dou romane) (1883) n ipoteza stilistic diIerit a unui medic si a unui reporter. -
n schita Romanul unui avocat. (Proces-verhal) (1883), acelasi motiv este reluat, dar n stilul pur administrativ. Romamil-
pilul este redactat ca o... cerere de divort, cu speciIicatia (,gselnit" unic), n loc de moto:
Loc pentru un timbru Iiscal de GO copeici
Dou scrisori (1884) este un roman n dou prti, roman n acceptia ruseasc a cuvntului, de ,aventur sentimental".
Scrisoarea nepotului ajuns avocat, ce vrea s aIle de la unchiul su ce mai Iace adorata visurilor sale de student (I. O
intrebare serioas), cunoaste n post-scriptumul din scrisoarea de rspuns a unchiului (II. Un rspuns amnuntit) un
tratament insolit: scrisoarea strict conIidential a ndrgostitului ntrziat ajunge pe bubele tuturor, cu concursul dezinteresat
al unchiului; scrisoarea devine, prin urmare, un model de scrisoare. Sntom n plin retoric a epistolei literare, numai c
destinatarul (unchiul) nu-i acord decit importanta literaturii, a Iictiunii, si nicidecum nu vede n scrisoarea primit de la
nepotul su o realitate'cu un reIerent exact, care-si cere rspunsul imediat.
Cea mai nou clu: de stil epistolar (1884) este o grupare de scrisori, variei:s-H""e
r
"h~ma prostiei si a orgoliului
omenesc, concretizate ntr-un soi de ghid pentru practica scrierii Irumoase. Ca si Caragiale, Cehov si preIateaz odelele cu
un preambul ,teoretic", unde pastiseaz maniera autorului prezumtiv de ndreptare stilistice. Textul este o parodie a stilului
epistolar, dar si o caricare a autorilor ce se ascund n spatele mostrelor de respectabilitate social, iar contrarierea asteptrilor
prezumtivulu
1
cititor strneste hazul. Scrisoare de dragoste este o cerere si un proiect de contract matrimonial, cu certiIicatul
de bun purtare (eliberat de politie) alturi; scrisoarea injurioas, sun concis de tot: ,St. d.! Esti un critic!" (St. d. Iiind
prescurtarea de la Stimate domn, precizeaz ghidul.) Mai snt acolo cteva modele Scrisoare ctre un ef, Ctre un
subaltern, Scrisoare ctre un literat, n care adresantul este sItuit s se lase de ndeletnicirea sa duntoare, si altele.
Locurile comune ale romanului politist devin surs de comic savuros n Chibritul suede: (1883). De data aceasta ns parodia
atac nu expresia, ci viziunea greIierului Diukovski, intoxicat de modelul, obsesiv pn la adoratie, al romanului detectiv n
varianta lui Iimile Gaboriau, cel care propunea personajul-tip al anchetatorului amator. (Cte visuri, cte sperante
10
u I I L I O T - .-JU*E|*^A
nu-si pusese Diukovski n dezlegarea enigmei!) Inlorstiir` din `na`ul . microromanului este explicabil: chibritul suedez,
prOUH dW|t!lU|rtK'Ilnl, u-u conduce la locul unde se aIl victima, numai c ,victima" este mai vio si mai nevtmat
ca oricnd: ,Diukovski lu n mn mucul de luminare si se catr pe lavita de sus (a bii, n.n.), unde ddu peste un trnp lung,
nemiscat, ntins pe o saltea mare de puI. Trupul scotea un sIorit usor..." n miniaturile Ridichea. Traducere din limba
copiilor (1883) si Lauda de sine. Basm (1884) autorul urmeaz ndeaproape poetica speciei scedrini-ene a basmului politic,
alegorie strvezie, cu un stil incisiv viznd demascarea unor tare sociale nepotismul, coruptia. Poanta din Iinal, trebuind s
aduc un sIrsit neasteptat, nu compenseaz prin tezismul prea evident lipsa umorului. Schitele si pstreaz valoarea de
exercitiu de atelier si n specia, strin lui Cehov, a basmului politic.
ntr-o colectie de ,culmi", manii, bizarerii si anecdote Ca:uri de ,mania grandiosa". in atentia :iarului ,edicul" (1883)
tnrul prozator parodiaz reportajul senzational care adun ,cazuri grave de psihoz". Si acum dou ,scrntcli"
situatiile relatate tintesc chestiuni peste care cenzura nu va Ii trecut prea atent, derutat, probabil, de maniera expunerii:
alturi de istoria unui cpitan de intendent ce mnnc numai pcsmeti mucegiti si i recompenseaz pe cei din cas care i
urmeaz exemplul; alturi de povestea accizarnlui care colectioneaz st'ii ,prejudicia-bile" din ziare pentru a le distruge apoi
cu delicii revansarde (Iusese cndva atacat si el pentru santaj n pres), n vecintatea unor relatri de ciudtenii maniace,
ntlnim dou cazuri de psihoz cu motivare politic: un cpitan n retragere suIer de ideea Iix c adunrile sint oprite,
restrictia real dobndind consecinte stranii-ilare: drept urmare, insul ,si-a tiat toat pdurea, nu st la mas cu Iamilia, nu
las cireada satului s-i treac pe mosie" (c si cireada, si pdurea tot Iorme de adunare snt, nu-i asa?). ,Scrnteala", mai mult
morbid dect comic, a unui Iost suboIiter de politie este aceea de a vedea ct mai mult lume la nchisoare. El, uread-nicul,
aplic pedeapsa privrii de libertate din pur delectare: ,culmea culmilor" este c, dup ce a nchis ntr-o lad cini, pisici,
gini, si ntr-o sticl plosnite, pianjeni si librci, angajeaz oameni care, pltiti, i Iac pe plac: ,Nu vrei s intri putin la
rcoare, dragul meu?" ntreab suboIiterul.
Exercitii de virtuozitate comic snt si parodiile ce exploateaz variante ale stilului administrativ prin excelent: Condica de
reclamatii (1884) ca succesiune de Iragmente aIorisme, poezioare, replici persiIlante, reclamatii veritabile, denunturi chiar
se organizeaz ntr-un text polimorI, adevrat ,carte", ,literatur" ce proliIereaz, cci toti pasagerii vor ,s-si ncerce si
ei pana!" si unde s o Iac, dac nu aici, la gar, n condica de reclamatii?
11
Discursul ceremonios (Albumul, 1884) (, Excelent! Tulburati si miscati pn n adncul suIletului de ndelungata
dumneavoastr seIie si de grija printeasc ce ne-o purtati..."), recenzia si cronica muzical (Concert in beneficiul
privigorii, 1883), consemnarea cronicreasc (Spiritele sbit In mare fierbere. Din letopisetul unui ora, 1884), circulara
(Ordin scris. Din viata lirgurilor uitate d lume, 1884), ordonanta si raportul politienesc (Eclipsa de lun. Din viata de
provincie, 1884), la care se adaug nsemnrile de jurnal intim (Din furnalul unui afutor-contabil, 1883); temele scolare (la
compunere, gramatic si aritmetic) devin si ele pretexte de ingenioase sarje parodice, atribuind respectivelor mostre de stil
virtutea Iaptului literar. Hazul circularei din Eclips de lun si al rapoartelor care-1 nsotesc const n mimarea perIect a
stilului oIicial cu insinuri ale psihologiei si mentalittii obtuze si conIormiste a autorului de document legal consIintit.
Din segmente caleidosconic dispuse titluri de ziare si reviste, denuntate ca ineIiciente Cehonte construieste o
improvizatie parodic pe punctul de a trece n pamIlet. EIectul comic rezid n discrepanta dintre semniIicatia enunturilor
au:ite cnd majusculele si ghilimelele lipsesc, prin Iorta lucrurilor si ,mesajul" care trebuie perceput linear la lectur,
iar comentariul oximoronic al ,cititorului de pres ruseasc" dobndeste savoarea lecturii din Jocea patriotului nationale,
oIiciate de Ipiugescu, amintindu-ne c ,nimeni nu trebuie a mnca... sInta Costi-tutiune":
,S nu cititi Buletinul guberniei UI a, c n-o s aIlati din el nimic despre aceast gubernie.
Presa rus are Ia dispozitia ei o multime de izvoare de lumin: Lumina lui Komarov, Aurora, Curcubeul, Lumini si
umbre , Raza, Flacra, Zorile etc. Dar de ce orbecieste totusi n ntuneric?
Ea mai are Observatorul, Invalidul si Siberia.
Gsesti n ea Divertismentul si Jucria; dar asta nu nseamn c e prea vesel...
Presa si are Glasul si Ecoul ei propriu... Nu-i asa?
Ceva ce nu e de prea lung durat nu se poate mndri cu Veacul su;
Rusia nu mai are nimic comun cu Moscova.
Gndirea rus este expediat... ntr-un nvelis gros.
Exist si Sntatea, si Medicul, si totusi cte morminte 1" (Gindurile unui cititor de :iare i reviste, 1883).
Nu e greu de bnuit c, la anul de gratie 1883, o asemenea Iorm de citire cursiv si rapid a enuntului, cum e cea pe care o
recomand tacit lectorului su, l putea duce departe pe Cehov, n vecintatea ,Observatorului" si a ,Invalidului"... Procedeul
de ,strecurare" a unor adevruri amare ntr-un context aparent nevinovat (Cuvinte nevinovate se intitula
12
imul din primele volume pregtite de Cehov pentru tipar) l va Ii deprins tnrul prozator de la Saltkov-Scedrin. n schimb,
basmul scedrinian nu dduse dect niste schite palide; cu maniera spunerii alegorice avnd mi substrat demascator prea
strveziu si apsat si o adres politic prea exact, umoresca cehovian nu promitea o asociere de durat, cci, cu toat
admiratia pentru Scedrin-cetteanul, Cehov va rmne interesat de homo psychologicus si homo socialis, nainte de homo
politicus.
Un reIlex al modelului scedrinian, servind, binenteles, alte scopuri dect satira, este mprumutul, original asimilat, ca
atitudine creatoare Iat de limbaj, aspect ce n-a stat n atentia istoriei literare. La Saltkov-Scedrin inventivitatea verbal
utilizeaz ingenios posibilittile derivative ale lexicului rusesc, ndeosebi suIixarea; la Cehov Iantezia se exerseaz cu
strlucire n domeniul onomasticii, mai putin n numele de locuri, ntr-o varietate lingvistic de mare virtuozitate.
1
n schita
Un nume ce vine de la cal (1885), Cehov recupereaz pn la epuizare virtutile Ilexionar-dei i-vative ale limbii ruse, asa cum
se maniIest ele n onomastic. Este o povestire, impecabil condus, despre capriciile si aberatiile memoriei, cu
0 anecdot simpl: unui general care suIer de o groaznic durere de dinti
1 se recomand s consulte un... accizar dintr-o alt localitate, cci ,stie desenta de msele numru' unu |...| Cum l apuc
pe vreunul durerea de msele, se duce glont la el si l usureaz", iar generalul, ,n halul n care e, i-ar telegraIia si lui
Scaraotchi". Aici ncepe ,dramatica" aventur a memoriei: vechilul, ";el care dduse sIatul salvator, stie despre vraci o seam
de lucruri: ,i place votca nevoie mare, nu trieste cu nevast-sa, ci cu o nemtoaic, e cam spurcat la gur, dar Iace minuni,
zu asa! |...| La Saratov l stiu si cinii..." rspunde la numele si patronimicul Iakov Vasilici, dar numele de Iamilie, necesar
pentru a-i completa adresa de pe plic, numele deci, a rmas ascuns ntr-un cotlon de memorie si nu vrea s ias la iveal cu
nici un chip. Si atunci vechilul ncearc s-si Iorteze memoria si singurul detaliu ce-i vine rt ajutor este Iaptul c numele
de Iamilie vine de la cal. Pe Iondul vaietelor n crescendo ale generalului, vechilul desIsoar Iebril o palet de posibilitti
patruzeci de nume, toate de la cal (punnd n mare ncurctur pe traductori). Vinovatul de amnezie suIer si el de chinuri
mentale: ,Vechilul sttea nemiscat pe marginea drumului si, privindu-si nuc picioarele, se gndea la ceva. Judecind dup
cutele care-i brzdau Iruntea si dup expresia ochilor, l Irmn-tau gnduri chinuitoare..." Cnd doctorul pomeneste de ovz,
numele providential Ov:ov (Ovsov n original) apare din strIunduri de memorie capricioas. Dar, ingratitudine
ce nu stii s rspltesti generozi-
1
n Notele de la sIrsitul volumului am ncercat s sugerm sursele comicului de limbaj, indicnd posibilul etimon al numelor
proprii si al unor termeni geograIici ,Iabricati"
13
de Cehov.
tatca: generalul care ntre timp se tratase la dentist, ncmaiputind suporta chinul, l gratuleaz pe vechil cu un bobrnae de
vodevil: ,De cap s-ti Iie! rspunse generalul cu discret, dndu-i cu tiIla. Xu inai am nevoit' de numele tu de cal! S-ti Iie
de cap!"
in cutarea numelui (ov:ului) pierdut s-ar putea intitula bijuteria umoristic a lui Cehov, excelent aplicatie, n comic,
pentru principiul metonimic Iundamentat de Ge'rard Genette n studiul de poetic etonimia la Pronsl
1
, Iiindc ce altceva
dect contaminare metonimic este scrutarea memoriei pentru a da la iveal nume aIlate n atingere-contiguitate de sens,
asociere si transpozitie, de la cal la ov:ul cu care dumnealui, calul, binevoieste a se hrni. suniai c memoria, involuntar la
naratorul lui Proust, este cit se poate de voluntar somat Ia Cehov, pus la treab, pentru numele co trebuie gsit.
Parodia nu iart nici schemele, procedeele si artiIiciile de gen, care trebuie decanonizate prin aducerea la vedere, prin
numirea modelului supus coborrii parodice, prin demontarea mecanismului pe ,suruburi" caro altIel ar trebui s rmn
nevzute. Denuntnd un ntreg inventar de motive ntr-una din primele schite, Ce se inlihwte de cele mai multe ori in
romane, nuvele etc.? (1880), Cehov submineaz nemilos conventionalul romanului traditional. S nu-si Ii dat seama Cehov
de valoarea buctii atunci cnd o excludea din sumarul editiei sale de Opere?
Foarte tnrul autor nu ezit s etaleze locurile comune si artiIiciile romanului de consum, vdind o acut constiint a
slbiciunilor literaturii conventionale. Snt supuse deriziunii prin expunerea sistematic, dup un program ,naratologic":
personajele (subiectul; adjuvantii prietenul Iamiliei, doctorul, conIidentul, valetul, animalele de pe lng cas;
opozantiiintrigantul, amantul etc);
spatiul de joc natura, interiorul;
recuzita traditional;
u constituirea conIlictului, deznodmntul, happy-end-ul.
Antologia stupizeniei omenesti poate colectiona din proza umoristic, a lui Antosa Cehonte truisme, pleonasme, calambururi
i oximoronuri comice, ,panseuri" si ,aIorisme" rizibile, si parodia l tinteste pe imbecilul de ambo sexe, tnr sau btrn, cnd
dumnealui gndeste proIund:
,Haleste ce se nimereste";
,Iarna ziua este scurt Iiindc, la Iel cu toate celelalte obiecte vzute si nevzute, se strnge de Irig si Iiindc soarele apune
devreme, iar noaptea.
1
n Gerard Genette, Figuri, traducere de Angela Ion si Irina Mavro-din, Editura Univers, Buc, 1978, p. 286310. Vezi si
Viktor Sklovski, Din nou cileva cuvinte despre metonimie. Povestirea i incredibilul, n Viktor Sklovski, Despre pro:.
editatii i anali:e, voi. II, traducere de Inna. Cristea, Editura Univers, Buc.,' 1976, p. 397401.
14
se dilat n urma aprinderii.Ielinarelor si lumnrilor, deoarece se nclzeste". (Din ,descoperirile" lui Vasili Semi-Bulatov,
plutonier n retragere si nobil din tinutul Donului, autorul scrisorii ctre un vecin savant.) ,De curnd Rusia a dus rzboi
cu Strintatea, cu care ocazie au Iost omorti multi turci";
u ,Carnea de vit se Iace din boi si vaci, iar carnea de oaie din miorite si berbeci";
,Calea Ierat suier, transport oameni si este Icut din Iier si materiale". (Din temele de vacant ale elevei de pension
Nadenka N.)
,Privirea este spada suIletului";
;
u ,O noapte ntunecoas este ziua ntemnitat ntr-o goace de nuc."
:
(Din cugetrile lui Tht5odore, eroul schitei O mie
i una de patimi) n ,La circium se pot duce si oamenii mari, si copiii, pe cnd la scoal numai copiii. Alcoolul scade
metabolismul, contribuie la depunerea grsimii si nveseleste suIletul omului. Scoala nu-i n stare s Iac nimic din toate
acestea";
u ,Folosul stiintei de carte nu trebuie tgduit cu totul. O asemenea tgad ar Ii o nebunie. Cci e Iolositor ca omul s
poat citi: Debit de buturi" (Ce-i mai bine? Din cugetrile de hu:ur ale tik-iuncherului Krokoilov).