Sei sulla pagina 1di 2

O sama de cuvinte Ne putem intreba: cu ce interes ar citi,astazi,elevii o cronica scrisa cu veacuri in urma?

Ratiunile unei asemenea lecturi exista,fiindca trebuie sa ne gandim ca tot ceea ce tine de permanente omenesti dureazapeste vremi. In procesul creatiei literare intamplarea se modifica,supusa unei retrairi subiective,caci orice naratiune cu intentii estetice dezvolta sau condenseaza o povestire prima,dupa cum observa Claude Bremond: Ea o regenereaza ,nu o imita niciodata.Ceea ce este povestit nu este, in textura sa intima,un complex de evenimente si de roluri organizate dupa legi care ii sunt straine,ci o alta povestire care a pus deja sub forma de rol, a inrolat tesatura narabilului.De la aceasta teza trebuie pornit in cercetarea legendelor lui Neculce,care,in fond, repovestesste istorii unanim cunoscute in epoca sa. In mod conventional, o poveste exprima o intamplare simpla numita fabula, dezvoltatat uneori intr-un subiect si expusa obligatoriu printr-un discurs narativ.In cele 42 de legende,intitulate O sama de cuvinte,Ion Neculce abordeaza teme variate;apar aici povestiri monografice(III,V),anecdotice(X),miraculoase(XV),poveste(IV).In legenda XLI,cronicarul prezinta viata lui Niculai Milescu,povestind cu multa arta intamplarile prin care trece personajul,sintetizand aproape toate celelalte teme. Povestirile lui Neculce se caracterizeaza orin stil alert si concis,sunt scrise in limbak popular,cu umor autentic. Legendele cuprind fapte legate de o epoca istorica sau,mai des,de viata unui voievod. Cele mai multe il au ca persoaj pe Stefan cel Mare.Scrieri fictionale,legendele prezinta intamplari care ilustreaza caracterul unei personalitati,dar exista si povestiri expuse pentru nota lor dramatica. Una dintre cele mai frumoase legende este cea numerotata XX: Avand Radul-voda o fata din trupul lui,sa fi fugit cu o sluga,iesind re o fereastra din curtile domnesti din cetatatea Harlaului.Si s-au ascunsu in codru. Si au facut Radul-voda navod de oameni si au gasit-o la mijlocul codrului,la o fantana ce se chema Fantana Cerbului,laga podul de lut.Dci pre sluga l-au omorat,i-au taiat capul,iar pre dansa au dat-o la calugarie. Este vorba despre o itamplare in nuce,despre o imagine a lumii care promite sa se dezvolte si care poate fi sustinuta in evolutia ei de mai multe teme secundare.Numarul mare de informatii condensate in imagini,pe cat de rezumative,pe atat de percutante,confera impresia de viata aflata in desfasurare,capabila sa explodeze in detalii infinte,impresie care persista de-a lungul intregului volum. Cele mai multe dintre povestirile lui Neculce fructifica faptul legendar,situandu-l insa in acelasi registru al naratiunii condensate,al evenimentului nedezvoltat inca,dar care pare sa se afle in posibila si imediata desfasurare.In legenda a Xva,se spune ca un sihastru sin Slatina Sucevei are viziuni ciudate in zilele de sarbatoare:el vede lumini deasupra unui copac.Dupa un timp,ii apare Maica Precista in vis si ii spune ca Alexandru Lapusneanul

trebuie sa ridice acolo o manastire. Sihastrul ii povesteste toate acestea voievoduui si lacasul se inalta,apoi este adus aici capul sfantului Grigore Bogoslov. Cronicarul nu dezvolta insa tema visului prevestitor,ceea ce ar fi dat amploare fictionalului,ci o enumera printre alte fapte care au condus la ridicarea manastirii.In fond,intr-un text,explicatia si interpretarea se opun si se conciliaza,indefinit,in chiar inima lecturii,prin implicarea directa a cititorului,care da valoare si nume unei scriituri.Neculce are ca principala insusire tocmai aceasta capacitate de a-l implica pe cititor.