Predica la Sfantul Ilie

Frati crestini,

De-ar fi sa ne gandim la existenta pamantului fara cerul care il inconjoara, imediat s-ar pune in discutie, daca mai poate fi pamantul impodobit cu atatea bogatii si cu atata viata cum il avem astazi. Caci inchipuiti-va, ce ar fi un pamant fara cer ? O imparatie a mortii. Lutul pe care astazi il framantam, neavand ploaia care vine de sus, ar ajunge sa fie piatra seaca, vatra arsa, si un pustiu dogoritor ne-ar praji pe noi ultimii vietuitori, infometati si lipsiti de roua racoritoare si invioratoare de viata.

Apoi un pamant fara soarele ceresc n-ar fi decat un imperiu alimaginea. razele luminoase ale Mareste ghetii. Fara soarelui, pamantul ar fi intr-o vesnica noapte infrigurata si inspaimantatoare. Fara acest soare ceresc, creat si el de cineva, pamantul ar fi, dupa cum spun si medicii, un imens spital.

Dupa cum vedeti, absenta unui cer pentru pamant, pune imediat problema absentei a insusi pamantului. Eu m-am marginit in a arata numai cu putine dovezi, ce ar fi un pamant fara de cer, insa cate alte argumente s-ar mai putea aduce in legatura cu aceasta problema.

Un pamant fara de vazduhurile racoritoare, din care cu fiecare rasuflare sorbim aerul curat, ar fi o camera inabusitoare, in care toti am muri innadusiti. Si, in sfarsit, ca sa inchei cu acea lumina blanda si plina de mangaeri, pe care ne-o trimite luna, apoi cu acea poezie a puzderiei nenumarate de stele cu sclipirile lor stralucitoare, si cu toata acea poezie a inaltimilor pline de elanuri de inaltare, fara de care pamantul ar fi lipsit de frumuseti care incanta; toate acestea inalta si deschid alte orizonturi de lumina si viata pamanteasca.

Fratilor, la fel se pune aceasta problema a Cerului si din punct de vedere sufletesc. Spiritul, acest insufletitor si stapan al materiei, de ar fi lipsit de cerul corespunzator naturii lui, adica de cerul spiritual, s-ar pune in discutie daca ar putea exista si dainui. Dupa cum nu poate fi un pamant material fara un cer material, la fel nu poate sa existe o lume pamanteana spirituala, fara de un Cer spiritual. Fara cer n-ar fi pamantul, fara cerul duhovnicesc n-am fi noi regi ai creaturii. Daca fara prea multa ratiune, ar fi sa ne gandim la o lume fara de cerul ei duhovnicesc, apoi am vedea ca acea omenire ar fi supusa la cea mai grea pedeapsa, pentru ca seceta sufleteasca e mai grozava si mai pustiitoare decat cea a taranei. Un suflet neafundat in apa botezului si nelucrat cu harurile cele ceresti, e un impietrit la inima; e un pagan, care-si mananca de viu pe aproapele lui si mai apoi se distruge si pe el prin pacatele si patimile lui

proprii. Fara de Soarele ceresc, care este Hristos, n-am avea acea lumina a invataturilor dumnezeesti, care ne face sa umblam si sa traim ca niste fii ai luminii. Lipsiti de lumina vietii am fi fiii intunericului, fiii mortii.

Fara de Hristos nu e viata, ci moarte. Numai la caldura razelor invataturii lui Hristos, ne incalzim sufletele, se topeste gheata dintre noi si se uneste strop cu strop, frate cu frate, toti fiind fii ai aceluiasi Parinte din cer. Daca n-ar fi Dumnezeu, Parintele din Ceruri, n-am fi nici noi, caci ar insemna sa fim fara de cauza nascatoare a noastra. Ori noi stim prea bine, ca in lumea aceasta nimic nu exista fara de o cauza. Si cine ar fi putut sa ne creeze pe noi regi ai creaturii? daca nu Unul superior noua, Cel ce a creat si acest univers, peste care ne-a pus pe noi stapani : Dumnezeu, Tatal nostru din Ceruri. lata cum, si din acest punct de vedere, universul sufletesc isi cere Cerul lui, isi cauta pe Parintele lui. Si ce este mai firesc pentru copil, decat sasi caute parintii. Fara Cerul inaltimilor noastre sufletesti, n-am avea acele chemari si zboruri de avanturi eroice ale atator oameni, care prin geniul si jertfele lor ne fericesc pe noi. De nu am fi avut scanteia sufletului nostru din Soarele ceresc, n-am fi putut aduce si avea aceasta stralucitoare flacara a culturii si a civilizatiei, pe care am aprins-o aici pe pamant. Ar mai fi multe de spus, pe cat e mare cerul si pamantul. Dar imi frang aici, acest crampei de gand, socotind ca in fata acestor dovezi, nu poate sa fie un om sanatos si sa spuna, ba inca si altora, ca el ar crede, ca ar fi posibil sa fim noi, omenirea aceasta sufleteasca fara Dumnezeu; si totusi, de este orb sufleteste, intrebati-l: Poate fi pamantul fara cer?

Fratilor, dupa caderea in pacat, omenirea a fost pedepsita cu pierderea acestui rai ceresc. Pentru noi cerul se inchisese. Pamantul cu chinurile lui era singura noastra locuinta. Omenirea intreaga zavorata in aceasta camera a intunericului si a tuturor innadusirilor noastre. Va inchipuiti D-voastra, ce inseamna ca o imensa lume sa fie inchisa intre niste ziduri, unde sa nu aiba apa cu ce sa-si spele necuratiile, sa nu aiba lumina in vazul careia sa observe tot ceea ce ii invaluie stralucirea calitatilor ei innascute, si sa nu aiba aerul vazduhurilor care sa-i dea sanatatea respirarilor cerute de viata. Daca aeeasta pedeapsa dumnezeiasca ar fi continuat sa apese inca asupra sufletului omenesc, cine stie cat de jos ne-am mai fi pogorat inca, pe scarile regresului si ale intunericului. Caci trebuie sa fie clar in mintea noastra, ca toate popoarele pagane nu sunt pe acea scara a inapoierilor de cultura si civilizatie, pentru ca ele ar fi la inceputul evolutiei omenesti. Nu, de o mie de ori nu. Caci cine se pogoara in mijlocul lor si asculta si intelege murmurul sufletelor lor, va auzi in tot ceea ce ne spun , ca ei au avut o epoca de aur, din care au cazut, si acum iar nazuiesc spre ea. Acea epoca de aur nu este altceva decat Raiul din care cu totii am fost izgoniti.

De nu s-ar fi milostivit Dumnezeu, sa ne deschida fereastra de lumina spre cer, fereastra de caldura, fereastra prin care sa se reverse roua cea stingatoare a uscaciunii vietii noastre sufletesti, cine stie ce imperiu al barbariei ar fi domnit in luminata noastra Europa de astazi, in civilizata America si chiar in celelalte continente, unde macar in parte este dusa torta de lumina a crestinismului ? Aceste ferestre deschise pamantului catre cer sunt profetii. Prin ei ne-a venit o raza din lumina Cuvantului divin, prin ei s-a coborat o raza a dragostei lui Dumnezeu si numai de cand s-au deschis aceste ferestre am putut si noi sa nadajduim in revarsarea harului divin. Asa a fost profetul Ilie. O fereastra a omenirii deschisa spre Cerul Parintelui nostru. In intunericul orbirii sufletesti a prezentat omenirii adevarul cu privire la Dumnezeu, indemnandu-o sa nu se inchine la idoli, care nu-s decat lemne si aur, ci inchinaciunea sa o faca adevaratului Creator din ceruri. Si pentru ca omenirea atata era de intunecata sufleteste, incat argumentul cel mai doveditor era pedeapsa trupeasca, tot prin rugaciunea Sf. Prooroc Ilie a pedepsit Dumnezeu pe necredinciosi, printr-o seceta de trei ani si jumatate. Si apoi, cate alte multe minuni au vazut oamenii acelor timpuri, care s-au savarsit prin profetul Ilie? Socot ca fiecare cunoasteti prea bine viata profetului Ilie. Multi ati auzit-o istorisindu-se aici, iar altii ati citit-o din Sfanta Scriptura. De aceea, astazi, cand praznuim pe acest mare prooroc si binefacator al omenirii, sa-mi ingaduiti, ca sa ma opresc numai asupra unui amanunt al vietii lui, care multora poate v-a scapat atentiei, atunci cand i-ati citit viata. In ultimile clipe ale vietii lui aici pe pamant, inainte de a fi ridicat la cer, profetul Ilie era cu ucenicul sau, cu Elisei. Si ne spune Sfanta Scriptura ca a zis Ilie lui Elisei: Cere ce vrei sa-ti fac mai inainte de a fi luat de la tine ? Si a zis Elisei: sa fie Duhul care este in tine indoit intru mine.

Si a zis Ilie: greu lucru ai cerut, insa de ma vei vedea, cand voi fi luat de la tine, va fi tie asa; iar de nu ma vei vedea, nu va fi. Si citim mai departe in Sf. Carte: Si l-au vazut pe Elisei feciorii proorocilor din Ierihon din preajma lui, si au zis: odihnit-a Duhul lui Ilie peste Elisei, si s-au inchinat lui pana la pamant. 4 Regi II, 9-10 si 15.

Fratilor, iata care a fost rugaciunea lui Elisei catre profetul Ilie: ca duhul care este in profetul lui Dumnezeu sa fie indoit intru el.

Oare, care ar putea sa fie cea mai sfanta rugaciune a noastra catre profetul Ilie, astazi cand il sarbatorim ? daca nu, sa faca, ca si in noi, sa fie duhul lui indoit ".

Caci si astazi, ca si pe vremea lui Elisei, avem nevoie de duhul lui Ilie sa salasluiasca in noi.

Spuneti fiecare, daca pentru imbunarea vietii noastre nu avem nevoie de suflete de eroi, care sa faca sa straluceasca virtutea si sa propage adevarul, la fel cum facea profetul Ilie?

Oare nu acum, avem nevoie de adevarati servitori ai lui Dumnezeu, care sa prezinte sus si tare crezul credintei mantuitoare si fericitoare pentru o lume ingenunchiata in fata atator nenorociri si adusa pe marginea disperarilor?

O! daca acel duh al lui Ilie ar salaslui in fiecare din noi, cati placuti oameni ai lui Dumnezeu nar fi pe pamant, care ar pune capat nenorocirilor noastre, acoperind lipsurile? Numai avand in noi duhul lui Ilie, vom fi fericiti, in a fi departe de orice nevoie, caci vom fi hraniti pana si de pasarile cerului si de ingerii lui Dumnezeu iar suferinta ar fi ridicata de insusi Dumnezeu. Dar, pentru ca ne lipseste acest duh al lui Ilie, in a fi fii ascultatori ai lui Dumnezeu, si pentru ca ascultam de patimile din noi, pentru aceea ne razboim intre noi, ne omoram si suferim. Cat se cere noua, ca sa ne rugam lui Ilie si el lui Dumnezeu, ca sa indoiasca duhul lui in noi, pentru a putea lupta si noi ca el, in contra atator idoli care au umplut viata. Fiecare are cate un idol caruia se inchina si si-a inchinat viata: unii luxului, altii lacomiei, altii desfraului, sau patimei betiei, altii fumatului si asa fiecare avem cate un idolas al vietii noastre. Pentru a invinge insa pe acesti idoli, dupa cum a invins profetul Ilie pe idolii din vremea lui, cat de mult avem nevoie ca si noi sa avem duhul acestui mare biruitor! Numai fiind inflacarati cu acelasi puternic duh de credinta vom putea duce o lupta zguduitoare contra dusmanilor credintei noastre, contra acelor care nesocotesc, din vrajmasie sau indiferenta, invatatura lui Dumnezeu.

Numai avand duhul lui Ilie, care ardea mistuindu-se de dragostea de Dumnezeu, vom putea fi inaltati la infaptuirea si trairea idealurilor sfinte ale acestei vieti. Iata pentru ce fac si eu indemnul catre toti, sa ne rugam impreuna cu Elisei profetului Ilie, ca sa faca ca si in noi, sa fie duhul care a fost in el. Insa, pentru a fi implinita aceasta rugaciune a noastra, ni se va spune si noua, ceea ce i-a spus profetul Ilie lui Eliseigreu lucru cereti, insa de ma veti vedea cand voi fi luat de la voi, va fi voua asa. lata ce se cere, pentru a se implini rugaciunea, ca duhul lui Ilie sa salasluiasca intre noi: sa-l fi vazut, cand a fost inaltat la cer. Acest lucru ar parea imposibil si noi am fi sortiti unei pedepse nemeritate, pentru ca distanta veacurilor nu ne-a ingaduit asa ceva. Fratilor, asa ar fi daca noi am fi lipsiti de mijloace in a vedea ridicarea la cer a profetului Ilie. Dar iata, spre bucuria noastra noi vedem si suntem incredintati de aceasta inaltare, prin credinta. Cine are credinta neclintita in cele spuse in Sfanta Scriptura, nu se poate indoi nici de aceasta minune a inaltarii Sfantului Ilie la cer. Noi privim si vedem aceasta minune prin credinta, care este dupa spusa unui vestit scriitor bisericesc (Bernard de Clairvaux), o oglinda prin care vedem cele din trecut, cele ce se intampla astazi si ceea ce va avea loc in viitor. Cu

acestea v-am facut cunoscuta taina inaltarii vietii noastre la fericire, aratandu-va prin ce mijloc putem dobandi duhul indoit al profetului Ilie, care a biruit toate, prin puterea lui Dumnezeu. Sa facem prin urmare rugaciuni de cerere catre profetul Ilie, cu sufletul plin de credinta, si va fi noua dupa cererea noastra. In aceasta sfintita sarbatoare sa ne inaltam gandurile si sufletele noastre in rugaciune catre acest mare profet al lui Dumnezeu, si vom ajunge ca si viata noastra sa o inaltam pe aceleasi culmi de viata, ca si a proorocului Ilie. Amin.

Parintele Vasile Vasilache

(din volumul "DUMNEZEU ESTE LUMINA - Predici rostite la Mitropolia din Iasi intre anii 1935-1938)

Sfntul i marele profet Ilie Tesviteanul

3 October 2006

1,814 afiri

Autor: pr. Gheorghe Neamiu Copyright: Viaa Cretin Sfntul i marele profet Ilie Tesviteanul Ceea ce ne reine atenia, privind mai insistent srbtorile din calendar, este faptul c dintre toi drepii din Testamentul Vechi, singurul pe care Biserica l-a ales ca s-l venereze n mod deosebit printr-o srbtoare de porunc, deci obligatorie, este Sfntul i marele proroc Ilie Tesviteanul, cu toate c acestuia nu i este dedicat nici o carte n Sfnta Scriptur. Motivele acestei alegeri ni le arat Biserica nsi n troparul srbtorii de azi unde Sfntul este numit: nger n trup, temelia profeilor i al doilea naintemergtor al lui Cristos. 1. Ilie a fost nger n trup, ceea ce nseamn c era att de curat, nct trupul su se apropie mai mult de spirit dect de materie, era, oarecum spiritualizat; spiritualizat, bineneles, nu n sensul c nu avea proprietile i necesitile materiei vii era, i el, perceptibil, supus gravitaiei, foamei, setei, ostenelii -, ci spiritualizat n sensul c, dup cum ngerii nu cunosc alunecrile n pcate trupeti, neavnd trup, tot astfel Ilie, dei avea trup, totui, prin nfrnarea desvrit a simurilor, prin disciplina ascetic la care i l-a supus, a ajuns att de departe, nct se prea c nu mai tria n trup. Pe el nu-l mai atrgea nici propriul trup nici alte trupuri, ci nlimile curate ale lui Dumnezeu. El a biruit legea trupului, de aceea nu e de mirare c a fost nlat cu trupul la Cer. Prin mortificare, prin asprimea la care i-a supus viaa, el a schimbat legea trupului n legea sufletului, chemarea lutului n chemarea cerului, legea pcatului n legea virtuii, a sfineniei. Toate acestea el le-a nfptuit prin flacra arztoare a iubirii de Dumnezeu mai presus de toate, dup cum vom vedea ceva mai departe. 2. Al doilea motiv pentru care Biserica l venereaz pe Ilie, n mod srbtoresc, e faptul c el este temeiul profeilor. El nu este nici primul, nici cel mai mare profet, ci temelia profeilor. tim c profeii sunt glasul lui Dumnezeu ctre oameni, mesagerii gndurilor i planurilor lui Dumnezeu, Prin ei, Dumnezeu i comunic planurile ce le are cu o persoan, cu o comunitate, cu un popor sau cu lumea ntreag, pentru a acorda, a pune la unison voina omului cu voina lui Dumnezeu. Ei prevestesc pe Mesia i venicia mpriei Lui, precum i pedepsele pentru

cei care nu-L primesc sau i calc n picioare atributele: dreptatea, milostivirea, rbdarea, iubirea .a.m.d. Ilie este temeiul profeilor deoarece dintre multele perfeciuni, atribute ale lui Dumnezeu, el o vestete pe aceea care st la temelia tuturor celorlalte, i anume: aseitatea, fiina de la sine a lui Dumnezeu. El face cunoscut lumii cea dinti i cea mai nalt nvtur, aceea c Dumnezeu este cel ce este, adic nsi existena i c tot ce fiineaz exist prin El, i fr El totul se ntoarce n nefiin, n neantul din care a fost adus la fiin. Aceast nvtur ns o uitaser fiii lui Israil pe timpul regelui Ahab i al reginei Isabela. Acetia, n locul adevratului Dumnezeu, se nchinau idolilor Baal i Astarta, pentru c acetia, nefiind nimica, nu le vedeau i nu le condamnau desfrnarea i crimele. Ahab neag pe Cel ce este, Adevrul, i ador pe cel ce nu este, adic Neantul, Minciuna, i d ordin ca acesteia s i se nchine tot poporul. Ilie, nsufleit de rvna pentru slava Unicului Dumnezeu, l nfrunt fi pe rege, acuzndu-l c prin prsirea singurului Dumnezeu adevrat, prin uciderea profeilor Lui i prin nchinarea la idoli, a atras asupra lui Israil seceta i foametea, drept pedeaps trimis de Dumnezeu. De aceea, acum, Ilie vrea s-i arate cine este Dumnezeu i cine este Baal. n acest scop Ahab, la cuvntul lui Ilie, adun pe muntele Carmel tot poporul, n frunte cu cele dou capete ncoronate. Aici Ilie le spune preoilor lui Baal s-i nale altarul lor i s sacrifice un taur. Ilie va construi de asemenea un altar Dumnezeului su, pe care va aduce jertfa. Voi, spune el preoilor lui Baal, s v rugai Dumnezeului vostru, iar eu m voi ruga lui Iahve. i Dumnezeul care va rspunde, acela s fie Dumnezeu (I Regi XVIII,29). Propunerea a fost acceptat. Cei patru sute cincizeci de preoi ai lui Baal ncep s se roage, strig pn i pierd cumptul, cci Baal nu i aude. Strigai mai tare, poate Dumnezeul vostru doarme! i provoac Ilie. i, dup ce recldete jertfelnicul nchinat lui Iahve, jertfelnic pe care l distrusese Ahab, Ilie aeaz pe el jertfa i se roag: Auzi-m Doamne, auzi-m, ca s cunoasc poporul acesta c Tu eti Acela care le ntorci inima napoi (I Regi XVIII,37). n acel moment, peste jertf, asupra creia fuseser turnate dousprezece ciubere cu ap, a czut foc din cer, care a consumat-o. i tot poporul a czut cu faa la pmnt i a strigat: Domnul, El este Dumnezeu; Domnul, El este Dumnezeu! (I Regi XVIII,39). i iari s-au deschis cerurile, dup cei trei ani i jumtate de cnd nu plouase i, astfel, ia sfrit seceta, fiindc Domnul a fost recunoscut ca Dumnezeu, restabilindu-se adevrul c Cel ce este, este, cel ce nu este, nu este. Dumnezeu este Cel ce este, idolul nu este nimic i nchinarea ce i se aduce este adus nimicului, minciunii. 3. Dar, n al treilea rnd, n profetul Ilie, Biserica ne mai arat, pe al doilea naintemergtor al venirii lui Isus Cristos. De ce l numete al doilea naintemergtor al Domnului i nu primul, doar tim c Ilie l precede pe Ioan Boteztorul? Pentru c Sfntul Ioan Boteztorul, n mod direct este ambasadorul lui Cristos, este cel mai apropiat de El, pe cnd Ilie, n mod direct este Crainicul Primei Persoane, a Tatlui, i numai n mod indirect este premergtorul Celei de a doua Persoan Treimic, al lui Cristos. Totui, chiar i sub raportul timpului, Ilie este al doilea naintemergtor al lui Cristos, deoarece nainte de a doua venire a lui Cristos, Ilie va fi acela care va ndeplini rolul pe care l-a avut Ioan Boteztorul nainte de prima venire a Mntuitorului. ntreaga tradiie evreiasc i cretin, sprijinit pe Cuvntul Scripturii, crede acest lucru. Aadar, Ilie este al doilea naintemergtor al lui Isus Cristos pentru c, precum el, Ilie, n prima sa existen, cea de pe

pmnt, a mrturisit c Domnul este Dumnezeu, adic existena Tatlui, tot astfel, la a doua venire a lui Isus Cristos, el va dovedi lumii c Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, este una cu Tatl, i precum au fost ruinai odinioar cei ce s-au nchinat idolilor, aa vor fi ruinai la a doua venire a Mntuitorului cei care nu au primit cuvntul acestuia. Iubiii mei, mesajul lui Ilie este i astzi, ca ntotdeauna, actual. Prin jertfa sa de pe Carmel, el nfrunt i acuz i omenirea de azi i din toate timpurile care i fabric dumnezei din ideologii i patimi, degradnd fiina omeneasc. Cnd omul reneag pe adevratul Dumnezeu, atunci, neputnd tri fr Dumnezeu, i plsmuiete dumnezei dup dorinele i instinctele sale. i face dumnezeu din materia brut, din piatr, fier sau lemn. Ba merge pn acolo nct afirm c nu el este creatura lui Dumnezeu, ci Dumnezeu este creatura sa; i astfel se proclam pe sine absolut, autonom, cci, i spune el, dac Dumnezeu este o plsmuire imaginar, atunci eu sunt mai mare dect el, eu nsumi mi sunt Dumnezeu, i deci eu nsumi mi sunt lege, fac ceea ce mi place mie i nu dau seam nimnui de ceea ce fac. Acest abis al decderii morale l-a atins pgnismul roman, care a mers att de departe nct i-a divinizat patimile. Omul de azi, dei nu cuteaz s se declare pe sine, n sens literal, Dumnezeu, totui are infama cutezan de a aciona, de a face lucruri ce compet exclusiv lui Dumnezeu, ori de a nclca normele pe care Dumnezeu le-a impus creaturilor Sale. Astfel, bunoar, ca ins, i asum dreptul de via i de moarte, lsnd la via numai copiii pe care el i vrea. De unde odinioar legea natural era considerat ca emannd de la Dumnezeu i nclcarea ei era considerat ca o crim contra lui Dumnezeu, astzi legislaiile umane nu in seam de acest adevr. Nu este oare aceasta o egolatrie? Omul zilelor noastre i este propriul idol, propria sa norm de aciune. Dac este plictisit, dezorientat i fr elan, este pentru c s-a declarat independent de izvorul vieii i activitii sale, cutnd fericirea n satisfacerea instinctelor primare, n plcerea pe care i-o poate procura o neostoit acumulare de bunuri i mijloace de distracie i ignoreaz adevrul c toate acestea nu-i pot stura setea nnscut dup o fericire nemrginit, fericire ce nu poate fi gsit dect dincolo de toate acestea, dincolo de materie, n spirit, n Dumnezeu, n respectarea legilor Lui. Iat de ce mesajul i viaa acestui nger n trup, care a fost marele profet Ilie, este pentru noi prilej i ndemn ca s meditm asupra adevratului scop al vieii noastre, asupra msurii n care ne organizm i ne ndreptm spre acest scop toate energiile, toate nzuinele, precum i asupra punctului n care ne gsim n lupta pentru biruina voinei lui Dumnezeu n viaa noastr de fiecare zi. Amin. Din Predici la praznice si sarbatori Arhim. Teofil Paraian Sfntul Ilie (20 iulie) Sfntul Ilie - un sfnt aspru Preacuvioase printe stare, cinstii prini, iubii frai i iubii credincioi, Suntem n cuprinsul unei srbtori unice n felul ei, pentru c n aceast zi de 20 iulie pomenim cu srbtorire pe un sfnt din Vechiul Testament - l pomenim pe Sfntul Ilie. Srbtoarea aceasta este singura

din luna iulie - i singura din tot calendarul - nchinat unui sfnt din Vechiul Testament. Sigur, noi pomenim i pe ali sfini i drepi din Vechiul Testament - pe proroci (prorocul Isaia, prorocul Ieremia, prorocul Ezechil, prorocul Daniil i prorocul Moise), dar nu i pomenim cu srbtorire, ci doar cu zile hotrte n amintirea lor. Sfntul proroc Ilie este un om din Vechiul Testament, ales al lui Dumnezeu, pe care Sfnta noastr Biseric ni-l propune spre cinstire i spre srbtorire. Ca s l srbtorim aa cum trebuie, este rnduit i slujb pentru sfinire, aa cum, de altfel, sunt slujbe pentru fiecare zi, pentru fiecare sfnt. Adic, pe lng ceea ce ne ofer Sfnta noastr Biseric pentru cinstirea sfinilor, noi adugm cinstirea noastr luntric. Biserica noastr ne ofer texte liturgice, adic rnduieli de slujbe, prin care noi ne angajm la cinstirea sfinilor - n cazul acesta la cinstirea Sfntului Ilie. Exist i o pomenire pe care o face poporul credincios, fr s se ntemeieze pe dumnezeiasca Scriptur sau pe textele liturgice. Sfntul Ilie este un sfnt pe care lumea l socotete aspru i de care oamenilor le este fric. De unde, oare, aceast fric? In gndirea poporului nostru, Sfntul Ilie este privit ca unul care pornete furtunile, ca unul care pornete tunetele, ca unul care pornete fulgerele, iar acestea sunt, desigur, fenomene care aduc oarecare nelinite n sufletele oamenilor. Dac Sfntul Ilie dezlnuie furtunile, tunetele i fulgerele, atunci, cu adevrat, este firesc ca cineva s aib o team n faa lui. Adevrul este c tunetele i fulgerele nu au nici o legtur cu Sfntul Ilie, dar, pentru c el s-a ridicat din lumea aceasta, la cer, ntr-o cru de foc, tras de cai de foc, oamenii au fcut legtura ntre cruele pmnteti i crua care l-a dus pe Sfntul Ilie n cer. Despre Sfntul Ilie exist o tradiie a gndirii religioase, care spune c el s-a nlat ntr-o cru tras de 4 cai. Aa a neles prorocul Elisei, aa a vzut prorocul Elisei urcarea la cer a sfntului proroc Ilie. i atunci, oamenii au fcut o legtur ntre crua cu care s-a urcat la cer Sfntul Ilie i durduitul care se aude cnd se dezlnuie tunetele, ca i cnd, Sfntul Ilie ar umbla undeva pe sus, cu crua cu care s-a nlat la cer. De aici vine cumva frica de Sfntul Ilie. Oamenii caut s nu lucreze n ziua de Sfntul Ilie, ca s nu peasc ceva, s nu i potopeasc Sfntul Ilie. Cnd eram eu copil, mama - Dumnezeu s o odihneasc - ne spunea c Sfntul Ilie nu tie niciodat cnd i este ziua, c - zicea mama - dac ar ti Sfntul Ilie cnd este ziua lui, ar dezlnui nite durduieli si nite trsnete de s-ar cutremura pmntul. De aceea, el l ntreab pe Dumnezeu cnd este ziua lui, iar Dumnezeu, cnd se apropie s fie ziua Sfntului Ilie, i spune: Oho, Ilie, mai este pn atunci!. i tot ateapt Sfntul Ilie s vin ziua lui i iari l ntreab pe Dumnezeu: Doamne, dar nu mai vine ziua mea? i Dumnezeu zice: Oho, Ilie, de cnd a trecut!. E o credin popular, aa s-au nvat oamenii s gndeasc despre Sfntul Ilie.

Intr-adevr, Sfntul Ilie este un sfnt aspru, un sfnt hotrt, un sfnt despre care tim c a dat porunc s se junghie oamenii care nu erau de credina celor din Israel, lucru care, nou, astzi, ni se pare curios. Ins noi uitm ceva. Uitm c Sfntul Ilie a vrut s sfreasc cu relele din lumea aceasta, c a vrut s taie rul de la rdcin. Aadar, Sfntul Ilie, cnd s-a gndit s nimiceasc pe cei care nu se nchin lui Dumnezeu, pe nchintorii la idoli, nu s-a gndit numai s nimiceasc idolii, adic nchipuirile oamenilor, ci s i nimiceasc pe aceia care i ndrumau pe oameni s se nchine la idoli. Poate c, de aici vine gndul c Sfntul Ilie este un sfnt aspru. Sfntul Ilie n Noul Testament Intre cei din Vechiul Testament, n Evanghelii i n scrierile Sfinilor Apostoli (n Noul Testament), Sfntul Ilie este pomenit destul de des. S-a pomenit i la aceast Sfnt Liturghie, din Sfnta Evanghelie, c multe vduve erau n vremea lui Ilie prorocul i c numai la una, din Sarepta Sidonului, a fost trimis Sfntul Ilie i c muli leproi erau n vremea lui Elisei, dar numai unul ,a fost vindecat prin puterea lui Dumnezeu, dat lui Elisei. tim apoi c, Sfntul Ilie, aa aspru cum era, a fost primit de Domnul nostru Iisus Hristos, s fie martor la Schimbarea Sa la Fa. Au mai fost de fa Moise i trei apostoli ai Domnului Hristos, Petru, Iacob i Ioan. Inseamn c Ilie, aa aspru cum a fost, aa hotrt cum a fost, s nimiceasc relele din rdcin, are primire la Dumnezeu. Duhul i puterea lui Ilie s-au pomenit n legtur cu Sfntul Ioan Boteztorul. Cnd i-a vestit c va avea un copil i c i va pune numele Ioan, ngerul binevestitor i-a spus tatlui Sfntului Ioan Boteztorul, c acesta va merge naintea Domnului, cu duhul i cu puterea lui Ilie. Adic va fi hotrt mpotriva rului - asta nseamn s mergi naintea cuiva cu duhul i cu puterea lui Ilie. In Sfnta Evanghelie dup Marcu, fiii lui Zevedeu, Sfinii Apostoli Iacob i Ioan, sunt numii fiii tunetului. Odat, vznd c nite oameni din Samaria nu au vrut s-L primeasc i s-L odihneasc pe Domnul Iisus Hristos n satul lor, Iacob i Ioan, fiii tunetului, au zis:,, Doamne, vrei, s zicem s se coboare foc din cer s-i mistuie, cum a fcut i Ilie? (Lc. 9, 54). Dac au zis ucenicii cum a fcut Ilie, s-au gndit la Sfntul Ilie ca la omul mpotrivirilor fa de cei care fac rele, fa de cei care nu fac bine. Se gndeau ei c, dac oamenii aceia nu au primit pe Domnul Hristos, ei ar trebui s piar. Domnul Hristos nu a zis aa, iubii credincioi. Domnul Hristos este aproape de inima noastr, mai aproape dect Sfntul Ilie - trebuie s recunoatem. S nimicim rul din noi cu rvna Sfntului Ilie

Ne place de Sfntul Ilie, de rvna lui. Ne-ar place s avem i noi rvna Sfntului Ilie pentru nimicirea rului, mai ales pentru nimicirea rului din noi. S nimicim ura din noi, s nimicim rzbunarea din noi, s nimicim mnia din noi, s nimicim ndoiala din noi, s nimicim mpotrivirile fa de bine pe care le avem n noi, s nimicim din rdcin rutatea, n orice chip ar fi ea. In loc de mnie - s avem blndee, n loc de mndrie - s avem smerenie, n loc de lene - s avem hrnicie, n loc de lcomie - s avem post, n loc de desfrnare - s avem nfrnare, s ne ntrim n bine, pentru c aa vrea Domnul Hristos. Domnul Hristos ns, nu vrea s fim nimicitori de oameni. Nu ne-a pus Domnul Hristos s judecm care este bun i care este ru, cine trebuie s triasc i cine trebuie s moar. Pe noi ne-a pus Dumnezeu s fim binevoitori, ngduitori, ierttori i de aceea rspunsul Domnului Hristos la ntrebarea celor doi ucenici, fiii tunetului: Doamne, vrei s zicem s se coboare foc din cer, s-i mistuie, cum a fcut i Ilie? (Lc. 9, 54), Domnul Hristos a zis Nu tii ai Crui Duh suntei! (Lc. 9, 55). Deci, dac voi vrei s facei aa ceva, s nimicii oameni, s facei s piar oamenii, chiar i pe aceia care nu m primesc pe Mine, nu avei duhul Meu, nu suntei fiii duhului Meu, ci suntei altfel de oameni, oameni pe care Eu nu-i vreau. Deci, iubii credincioi, noi l cinstim pe Sfntul Ilie, pentru c l cinstete Biserica, l cinstim pe Sfntul Ilie pentru c ni-l propune Biserica spre cinstire, dar noi nu suntem ca Sfntul Ilie, nici nu vrem s fim ca Sfntul Ilie, ci vrem s fim ca Domnul Hristos. Vrem s fim cu ngduin, vrem s fim cu iertare, vrem s fim cu mil, vrem s fim cu nelegere fa de neputina omeneasc, vrem s fim iubitori de oameni, ca Dumnezeu, vrem s fim cu rbdare, pcntru c Domnul Hristos ne-a spus: Cel ce va rbda pn la Sfrit, acela se va mntui! (Mt.10, 22). Ar trebui, ns, ca n privina rnduielii din sufletul nostru, s fim ca Sfntul Ilie. S nu ne mai gndim la unii i alii cum fac, s ne gndim la noi, la ce facem noi cu rul, s ne gndim s nlturm rul cu binele. Nu te lsa biruit de ru - scria Sfntul Apostol Pavel credincioilor cretini din Roma- ci biruiete rul cu bine (Rom.12, 21). Bineneles c Sfntul Ilie a avut i laturi de bunvoin, de vreme ce a fost trimis de Dumnezeu la o vduv din Sarepta Sidonului. A ajutat pe acea vduv, creia i-a murit copilul, nviind pe copilul ei. Toate acestea

in de Sfntul Ilie, toate acestea trebuie s le avem n vedere cnd este vorba de cinstirea noastr, de srbtorirea noastr fa de Sfntul Ilie. S nu ne temem de el i de asprimea lui, ct vreme suntem cu Domnul Hristos, c nu ne las Domnul Hristos s facem ce a fcut Ilie. A avut Ilie la vremea lui, rvna lui - Dumnezeu s-i primeasc rvna, Dumnezeu s ne ntreasc i pe noi n rvna de a nimici rul, pe noi care suntem att de nehotri cnd este vorba de a nltura rul. Gndii-v, iubii credincioi, ci dintre voi nu cocoloii relele i nu facei n aa fel nct, mai bine s se supere Dumnezeu, dect s se supere omul. De multe ori, nu nlturm rul din sufletul i din viaa celor din jurul nostru, pentru ca acetia s nu se supere. Sfntul Ilie nu a fost aa. Pe Sfntul Ilie nu l-a interesat cine se supr i cine nu se supr, a vrut s aduc pe Dumnezeu n mijlocul oamenilor, pe Dumnezeu care este i pedepsitor al pcatelor, nu numai ierttor al pcatelor. Bgai de seam, chiar Domnul Hristos i-a spus lui Petru: Oricte vei lega pe pmnt va fi legat si n cer si orice vei dezlega pe pmnt va fi dezlegat si n cer (Mt.16, 19). Deci, nu a dat numai putere de dezlegare, a dat i putere de legare. De ce? Pentru c rul, dac l lai s creasc, crete, i pn la urm, te stpnete. i nu numai c stpnete, dar schimb i mintea omului. Din minte care pricepe lucrurile lui Dumnezeu, face minte care se mpotrivete lui Dumnezeu. C mintea-i tot att de dibace - zicea printele Arsenie - nct poate dovedi, i ca bine, i ca ru, acelai lucru . i mai zicea printele: In mintea strmb i lucrul drept se strmb!. Deci, lucrarea pcatului este aceea care strmb mintea, care schimb mintea spre ru, aceea care l face pe om s zic rului bine i binelui ru. Sfntul Ilie a fost hotrt. El a zis: Dumnezeu trebuie s fie biruitor n lumea aceasta; s terminm odat cu oamenii care se mpotrivesc lui Dumnezeu. Bineneles c noi nu zicem aa. i nu zicem aa, pentru c nu avem duhul i puterea lui Ilie, pentru c nu suntem angajai n lucrarea aceasta. Dar, n orice caz, trebuie s ne supunem fa de Dumnezeu, fa de nvtura Domnului Hristos, trebuie - atta ct putem noi - s cutm s nlturm rul din noi i din jurul nostru i unde nu mai putem noi, s cerem ajutorul lui Dumnezeu, s biruie El rutatea din lumea aceasta. Iubii credincioi, In Noul Testament, n Epistola Sfntului Iacov, se spune despre Sfntul Ilie c era ntru slbiciune - i el era ca noi - dar c s-a rugat lui Dumnezeu i nu a plouat trei ani i jumtate, i s-a rugat apoi din nou spre folosul oamenilor, spre binele oamenilor.

S lum de la Sfntul Ilie ceea ce putem noi face i ceea ce se potrivete cu firea noastr, cu nelegerea noastr de cretini. Deci, dac Domnul nostru Iisus Hristos le-a spus celor doi:,, Nu tii ai Crui Duh suntei, noi am nvat de la Domnul Hristos s fim ca Sfntul Ilie, doar atunci cnd este vorba de rutatea din noi, de rutatea care trebuie nimicit. S fim buni cu oamenii care sunt ri. S fim nelegtori, s fim ierttori, s cutm s-i mbuntim, s-i ajutm s fie buni, dar s nu i nimicim. Nu este al nostru s facem cum a fcut Ilie. Judecata este a lui Dumnezeu, rzbunarea este a lui Dumnezeu. Noi nu cerem nici judecata, nici rzbunarea, ci cerem mila lui Dumnezeu peste tot i cerem ajutorul lui Dumnezeu. S l cinstim pe Sfntul Ilie, rvnitorul pentru Dumnezeu i s ne gndim, ce bine c a fost i el la Schimbarea la Fa a Domnului Hristos ntru lumin. S cutm, iubii credincioi, ca cinstitori ai Sfntului Ilie, s cutm rvna pentru bine, rvna din sufletele noastre, rvna de a nimici rutatea i de a nu mai fi ri. S vedem rutatea din noi i s tim c ar trebui s vin Sfntul Ilie s o nimiceasc. i chiar s ne rugm lui Dumnezeu s trimit pe Sfntul Ilie s fac rnduial n sufletele noastre, n viaa noastr. S-a nlat Sfntul Ilie la cer - dar noi nu tim locul Sfntului Ilie n universul acesta, nu tim unde este locul Sfntului Ilie n lumea aceasta, n orice caz, este mai presus de lumea aceasta, pentru c a trit o via mai mult cu nclinare spre Dumnezeu dect cu nclinare spre lumea aceasta. De aceea, Dumnezeu a rnduit ca el s nu mai rmn n lumea aceasta, ci s triasc undeva, mai presus de lumea aceasta. S cutm i noi s ducem o via mai presus de lumea aceasta. S nu ne lsm nemulumii atunci cnd cineva, spre binele nostru, intervine n viaa noastr, cu gndul de a ne face mai buni i mai plcui lui Dumnezeu. S facem i noi lucrare de mbuntire a celor din jurul nostru, spre slava lui Dumnezeu i spre bucuria Sfntului Ilie i a tuturor sfinilor, totdeauna, acum i pururi i n vecii vecilor. Mrire Tatlui, i Fiului i Sfntului Duh. AMIN.

Predica la Sfantul Proroc Ilie Tesviteanul

Frati crestini, Mai mult ca oricand, in zilele noastre se simte durerea departarii cerului de pamant. Acuma ne vedem ca si striviti de greutatea apasatoare a unei atmosfere pamantesti. Totul e o alergare in zodia globului terestru ce se vede azvarlit el insusi in haosul unei satanice macinari.

Mareste imaginea.

Omenirea toata e manata de biciul de foc al propriilor ei inventii, in cuptorul de jar, ars cu vapaile pacatelor sale. Caci ceea ce ne ucide pe noi toti, sunt insesi pacatele noastre. Flacarile ucigatoare ale propriilor noastre duhuri de lacomie, de nedreptati si vrajmasie, ne asmuta la o ucidere in masa. Idolii nostrii de ieri, cu care am daramat credinte sfinte si moravuri curate, ne ucid pe noi astazi...

Ieri ne-am lipsit de Imparatia cerurilor pentru a avea pe cea a pamantului! Ieri am socotit ca fericirea toata este aici pe globul nostru bolohanos, si am cautat sa alungam din suflet acel colt de imparatie cereasca intemeiata de Domnul!

Astazi insa, cu totii simtim ca pamantul e greu, e strivitor, e fara judecata, e murdar, e imbacsit de fumul masinilor care omoara si e mormantul unei vieti ce se vede dusmaneste azvarlite in intuneric si distrugere...

Fata de toate acestea, cu totii nu vad decat o singura scapare! Din nou cerul sa imbratiseze pamantul! Din nou viata sufleteasca a omenirii sa fie scaldata in baia cea sfanta a duhului celui ceresc! Din nou sa simtim lumina Soarelui ceresc care lumineaza si incalzeste de-a pururi sufletele oamenilor! Din nou sa ajungem ca in lumina lui Dumnezeu, sa vedem lumina!

Da, sa fim mai aproape de Dumnezeu si mai departe de paganatatea moravurilor celor pamantesti. Dumnezeu ne-a creat fericiti si El, ieri, astazi si oricand, nu doreste decat fericirea noastra...

Dorim cerul pe pamant, pentru ca si noi astazi din adancul durerilor noastre am ajuns sa vedem ca omenescul si pamantul e ceea ce ne-a desfigurat, ceea ce ne-a sfarmat viata si ne-a aruncat in adancul pieirii.

Sfantul Proroc Ilie pentru aceasta a luptat. El a cautat ca prin puterea cea cereasca sa rastoarne idoli, sa lumineze suflete, sa indrumeze inimi, pe care apoi sa le faca din nou fii demni ai cerului, creaturi fericite ale Parintelui ceresc... Frati crestini,

Patria nasterii Prorocului Ilie a fost Galaadul, de ceea parte de Iordan, in vecinatatea Arabiei. Iar cetatea copilariei sale a fost Tesvi, pentru care s-a si numit Tesviteanul. El e coborator din semintia arhiereului Aaron. Tatal sau Sovac ne spune ca, la nasterea sa, a vazut in jurul pruncului Ilie, barbati invesmantati in alb care il infasurau pe copil in scutece de foc, dandu-i sa manance para de foc. Spaimantandu-se de aceasta vedenie, s-a dus la Ierusalim pentru a

marturisi preotilor sl profetilor, vedenia sa. Unul din ei, inainte vazator, i-a spus: "Omule, nu te teme - vei sti ca pruncul acela va fi lacas al luminii darului lui Dumnezeu, iar cuvantul lui va fi lucrator si puternic ca focul. El va judeca pe poporul lui Izrail cu sabie si cu foc... (Vezi Iisus Sirah XLVIII, 3-6). Si pe masura ce pruncul crestea cu varsta, spera si cu nadejdea in Dumnezeu, iubind curatia fecioarei, petrecand intr-insa ca un inger al lui Dumnezeu, curat cu sufletul si cu trupul.

Iata insa ca vazand faradelegea poporului, care-si tragea izvorul din nelegiuirea insasi a imparatului Ahab, ce domnea in acele vremuri, s-a dus la el si i-a spus: "Din pricina ta credinta cea dreapta este nesocotita si slujirea idoleasca e in floare, pentru ca asculti de indemnurile femeii tale pagane Izabela, fiica regelui sidonean. Dar Ahab netinand seama de aceasta mustrare, profetul ii vesti pedeapsa ce va veni asupra tarii sale, caci nu va ploua trei ani si sase luni. Si astfel si atuncea, cerul indepartandu-se de pamant, ajungand sa fie ca arama, precum spune profetul Moisi, lasa ca omenirea sa mearga pe calea faradelegilor sale. Dar pentru ca aceasta pedeapsa o ceru insusi profetul Ilie, indura si el suferintele unei secete grozave de 3 ani si jumatate. Pentru a-si ostoi setea, el merse la raul Cherit, unde a fost hranit de pasarile trimise de Dumnezeu, de corbi. Secand apoi si acest rau, merse in partile Sidonului, la satul Sarepta, unde a fost primit de o femeie vaduva ce nu avea decat o mana de faina si pusin untdelemn. Si aici, prin puterea credintei sale, savarsi minuni, inmultind faina si undelemrul ce nu se ispravira in cei trei ani de zile. Apoi vindeca pe fiul acelei femei, ce murise de naprasna.

La implinirea celor trei ani si jumatate de seceta grozava, merse la imparatul Ahab, spunandu-i ca el e pricina secetei. "N-am tulburat eu poporul, ci tu - imparate - si casa tatalui tau, pentru ca ati parasit poruncile lui Dumnezeu!.

Si cerand sa adune pe toti slujitorii lui Baal pe muntele Carmel, pentru a se vadi pricina raului si neputinta lor, profetul Ilie ceru ca cei opt sute de preoti ai lui Baal sa aduca jertfa, ei si el, si pe care se va pogori foc din cer, acela sa fie Dumnezeul cel adevarat. Dar iata ca, desi ei se rugara de dimineata pana seara lui Baal, foc din cer nu se pogori. Atuncea Ilie, ridicand jertfa sa pe un altar ce-l inconjurara cu sant, si asupra carora varsara atata apa incat umplura toate santurile din jur, apoi inaltand rugaciune catre Dumnezeul Cel adevarat, se cobori foc din ceruri, mistuind jertfa si apa. Ingroziti fiind toti de aceasta, imparatul Ahab dadu porunca sa fie omorati slujitorii idolului Baal, dupa fagaduinta.

Si numai putina pocainta vazand profetul, si vesti pe imparat ca in curand va ploua, de aceea sa se grabeasca sa nu-l prinda ploaia pe drum. Si asa cerul se deschise si belsugul se revarsa pe pamantul ce ajunsese "ca fierul.

Izabela insa, si incepu sa se pregateasca de razbunare. Sagetile vorbelor sale ajunsesera pana la urechile profetului. Ingrozit de acea rautate, el fugi, de data aceasta in pustiu, la Berseba, hranit fiind de un inger al Domnului, apoi tocmai in muntele Horeb, unde i se arata si-i grai Insusi Dumnezeu. Caci Domnul care este pretutindeni, auzise de descurajarea profetului, ce-si dorea moartea. Si atuncea glas ceresc, poruncindu-i sa se ascunda intr-o pestera, slobozi sa treaca pe dinaintea lui o vijelie, dar Dumnezeu nu era in acel vant. Apoi un cutremur, dar Dumnezeu nu era in acel cutremur, apoi o para de foc, dar de asemenea Dumnezeu nu era nici in ea, si, in cele din urma, trecand un vant usurel, ce sufla intr-un vazduh luminos, aici el recunoscu prezenta lui Dumnezeu, si glas ceresc auzi: "Ilie, ce cauti aici? Caci inca n-a venit timpul maniei! Si-i porunci lui sa se intoarca la chemarea sa, caci iata in popor mai sunt inca sapte mii de credinciosi care nu si-au plecat genunchiul lor idolilor!. Si asa Ilie se intoarse la chemarea sa profetica....

Imparatul Ahab insa, nu se intoarse la calea cea dreapta. Pacatele inca il stapaneau. El e acela care a ravnit sa ia via vecinului sau Nabot, pe nedrept. Si Izabela, sotia sa, a pus la cale sa ucida pe Nabot, ca sa poata da via lacomului sau sot.

Dar iata ca si acuma, Prorocul Ilie, trimis fiind de Dumnezeu, vesti moartea grabnica a imparatului si a imparatesei, spunandu-le ca si sangele lor va fi lins de caini, precum a fost si al lui Nabot cel ucis de ei. Ceea ce se si implini.

Dupa ani de zile, profetul Ilie mustra si prevesti moartea si a urmasului lui Ahab, si anume a imparatului Ahazia care de asemenea era inchinator la idoli.

La anul 896 inainte de Hristos, profetul Ilie a fost inaltat la ceruri in chip minunat. Iar ucenicului sau iubit, profetului Elisei, ii lasa ca mostenire cojocul sau, aratand si prin aceasta lui si omenirii din toate neamurile, ca nimic din ceea ce este pamantesc nu putem lua cu noi, cand vom pleca din aceasta lume.

Fratl

crestini,

Profetul Ilie a fost inaltat la cerul pe care atata de mult l-a ravnit. El dorise ca si pe pamant sa

se pogoare cele ceresti si omenirea sa traiasca dupa invatatura cea cereasca, avandu-si un singur imparat si conducator al ei, pe Dumnezeu.

Iata insa, ca raiul pe pamant, in sufletul fiecaruia, l-a coborat Fiul lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos din ceruri a venit ca pe toti sa ne inalte la cele ceresti. El, prin puterea Sa, prin pilda Sa, si prin invatatura Sa, a indreptat privirea omenirii catre cele ceresti, pentru a putea trai fericisi in cele pamantesti. O lume noua, suprafireasca, cereasca, a revarsat in sufletele noastre, pentru ca astfel si noi sa ajungem o faptura noua, oameni ceresti. Pentru aceea si noi, in aceste grele vremuri, catre Dumnezeu ne inaltam sufletele si cu ochii inlacramati de ceea ce vedem ca face omul aproapelui sau, strigam dimpreuna cu Sf. Evanghelist Ioan: "Vino, Doamne Iisuse! (Apoc. XXII, 20), vino cat mai degraba, fii cu noi, caci altfel pierim. La Tine, Doamne, noi aflam tot binele, toata puterea, vesnicia toata si fericirea. Pe cand fiii oamenilor cei fara Tine se duc la durere si ucidere, si in focul cel vesnic.

Doamne, si noi strigam cu Apostolul Petru, vazand pe profetul Ilie in imparatia Ta, graind cu Tine: "Bine este noua a fi cu Dumnezeu si cu cei placusi Lui.

Sfinte Ilie, roaga-te lui Dumnezeu ca din nou sa se biruie raul din lume, ajungand ca toti sa fim, precum ai ravnit si Tu, in ascultarea cea eterna a lui Dumnezeu, Parintele fericirii celei vesnice. Amin.

Arhimandrit Slujitor Bucuresti, la

Dr. Manastirea

Vasile Tuturor

Vasilachi Sfintilor 1947