s.

RIIL{I S[ s hdTui- ffi{Js"rlN

^

.[

ffi}3H ffiL VOLLT&4{J

# a
m

[A
l/tr

stf#
q,_{tm.

beatm

oft

tate

ara

a*

Augustiu, sf0ntul ncpereche, dupd care filosofia a incetat sI fie alta decfit e regtin6, mirificul
ougetfitor care

ni l-a ffncreptinat , : ,"q pc Flaton, a etitorit.cultura '

.

VqI

oum sil se priveascd pe sino

in

' azfi inve

flno

fat Pi
umea

r'

iubitii,

vorbcgteo iatd, de*acum

Vasile Sav

si romAne$te.

OljEP'/t Clv{},ltA

ll UI

Enel-riririic,rr sive De fide, spe et charitate " H-nciriridi,:n sau Despre credinqE, speranth si iubire De fii{e et Syrnbolo - Despre credingi si Crer De Synlbok::sermo ad catectrumenos - Despre Crez c*tre caflecl"rurnerr Dc lib.;r,; arhimio " l"iberul arhim"u t)e musica - Desprre muzi*i

TV Ccntra academicsrs " Contra academicilor , Ile oreiine - Despre ordine

\,

De quantitate animae " Despre carrtitatea sufXetuluri

5r-rlilceuia - 5t}trlocv[ De rrafllra b ni " Despre natura bir'relui De agone christiano - Despre lupta crestini De n'raglstro - Despre magistru
l,t . ,r l,r

{}e beata vita, l)espre viatn fericiti

[Je irnmortalitate anin-rae " L)espre nernurirea sui"leu;lui

xsBN t?3-95-sLa&"?

Coleclia:

SFAI{ft]L AUGU STIN

Sf, Augutin

Opem

Coondonator : tr/asile Sau

\mnia

Coferta, &rinLuca

\ {. cIP a Bibliorocii Bfg"" AUGUSIIN,SL

Concepliegraficd: MihaiBenect

Oprna Ountn Volur.aul VI

Nagonale a Romaniei:

DESPRE MAGISTRU
ISBN: 9?&86102&?
821.124'OZ.g?

(DE MAGISTRO)

186.1

DESPRE,

\rIIqA FERICflh.

(DE BEATA VITA)

@

Edttura Decia

DtrSPREW
(DE IMMORTALITATE ANIMAE)

Sru

Edilie bilingvi Text latin-romin Traducere, note introductive, note

;i comentarii de

VASTLE SAV

Redactor: Mdddlin Amzolini Tehnorcdacror: Crierian Moisn Comanda

nr.

4640

EDITT]RA DACIA ClqlNaPoca

IVOTA ASUPRA EDTTIEI

Cu prezentul volunt. Editura Daafu r:ontinud editartra, in text paralel latin-rom6n-- a tlperei complete a Sfhnnrlui Auplrstin.

Aceastd intreprindere nu Poate fi realizarea unui singur traducAtor, nici rnicar a unei generalii de traducAtori, ci tretrtrie sd fie opera unei culnrri. Performanfa traducdtortrltri consistd in redarea, pentru prima dat6"in ror,nAlleqte - itr su,:cesiunea ace$t()r ()pere, in care e.ste gengral expusd credinla, cregtind -, a tutur(tr dialogurilor filosodice augrrstiniene.

l.

Enchiridion
De Fide

Symbla ad catahumenas - f-]espre Cru cdtrc catq:humeni 2. De libero arbitio - Despre'liberul qrbitrtt 3. De musica - I)espre muzicci 4. Contra Academicos - Contra ocademicilor I)e ordine - Despre ordine De quantitctte animae - Despre cantikttea sutletului

lh

et Symtnlo' -

Ench;iridionul (Manual de uedinpd)

I)esprc. crddinga

si'Cr",

5. Soliloquia - Solibcoii De natura boni - Despre natura binelui De agone christfttno - Despre lupla creptin<i 6. De magistrc - Despn nrugistru I)e beota uita - l)espre uiaga fe,ricitd I)e immortali,tate onimae - Despre nemurir<:ct sufletului
Prezerrta edilie reproduce textul latinesc dfi Patrctl,ogia latind, a lui J. P. Migne. Ilesponsahilitatea pentru aurratetea textului latin apa4ine

Ecliturii Dacia.

a': '

t t,,

i1

S.

SF. AURELIU AUGUSTIN EPISCOPUL HIPPONIE'

,

DESPRE NI,{GISIBU
O CARTE

, .riE,

,rt t,,,lt, '.

;i

Iv,ofi INTRIDUgTII/A

special; de c6tre istoricii amintirii, sau, mi rog, a

datrxitd teorici (i)lumindrii; aqa 'se ptrp"aP", d-t' se bucure de o not6 "t, Ni e.t,,i" r, Lf,io'i',

''

"..

*t#JlJ::i:T:XS
e in

1ff.:,'Ji

disPutatae de ueritate; Thoma d'Aquino. reta stilul 66u caractenstrQ'

Prietenilor rroqtri, C,etei 9i lui Ion Vidan'

in De gene$i ad litterom' (dupe De'Magistro tr.t-"on'p"s fI i"q.a99 rnedto'ano' " dialogurilor Tl'r"..:ff:l' in 390) gi 'iace parte din cate$oria - :' tromant>thagastense' "
rsd
'

.J' r,

10

Sf-

Aurcliu Au6wtin, DnPre

n**tt

Notd irfiro&rctiwd

II

Ca gi in cazul celorlalte dialoguri, Augrstin a a!'ut ca model dialogurile platoniciene, pe care le-a amt traduse in latineqte, dar,

Rod al interesului acordat acestei educalii este qi dialogul

literar-filosofic, De Magistro.

in

care. ca-n absolut'toate dialogurile

sale. nu avem de a face. propriu zis, cu adversari, tri numai cu-nv61dcei gi in care conlocutorii sunt Augustin insuqr gi

sd-qi inmormAnteze, la Ostia

Tibertina, mama, Augustin

se intoarce

homa, unde, incercAnd sd pun6-n praxd proiecnrl scrierii unei

';ffi,"7:t,#fi::#fifl: Eccbsiae Catholicae

Moribus
(c. XXXII, n. ?0), anunrite consuetudini ale bisericii romane, pe care nici micar nu le observase in' timpul primei sale gederi in de idealul vielii monastice, Cetatea va reintoarce, indurerat de care l-a

villa

pierdere de

cel care-i puryse-la dispozilie

dat mirific mirifica filosofie creqtinE, se va reinto arcn, zic, in Africa, abia in toarnna lui 388,

supradotad sdu fiu. $i despre botezul dimpreund cu Alypiu gi Adeordat, qi despe v6rsta lui Adeodat, gi despre ingeniul siu precorre, 9i despre fapnrl cd toate gAndurile, care sunt consemnate, in replicile din De Magbtro, srrb numele lui, ii apa4in in mod absolut lui gi au fost de citre el rostite intcrmai, pe c6nd a'r'ea gaisprezece ani; gi despre faptul cE ingeniul sdu il inspdimAnta pe proaspit convertitr'rl s6,u pdrinte, qi despre moartea sa prematur6 ne spune Augustin, in Confesiuni, IX, \II, 74. zicAnd, 14. Apoi, decum a sosit timpul, 14. Inde ubi tempus ailvcnit quo me nomen dare oPorteret, c6nd se cuvenes.s6-mi dau numele relicto rurei Mediolanum (pentnr botez, n.n.), pdrdsind r.illa de remeavinrus. Placuit et Alypio la prd, am revenit la Mediolanum. renasci in te mecum, iam induto Pl6cutu-i-a gi lui Alypiu, inrbrflrpt humilitate Sacramentis tuis deja cu umilinp congrr.i Sacracongrua, et fortissimo domitori nrentelor Tale gi atorputernic corporis, usque ad Italicum imblAnzitor ai corpului siu, p6nh Ia

solum glaciale nudo pede a umbla. printr-o insoliti cute4anlA, obterendum insolito ausu. descull, pe pdmAntul lnghelar al Adjunximus, etiam nobis Italiei, si renascd intru Tine puerum Adeodgtunr ex r,rle dimpreund Jr., mine. Addunatum carnaliter de peccato gatu-ni-l-am, incaltea, noud pe meo. fu bene feceras eum. prunctrl Adeodat, n6rutul lupegte
Annorum erat ferme quindecim, et ingenio praeveniebat multos graves et doctos viros. Munera tua tibi confiteor, Domine Deus meus, creat(]r omn I um, et
din mine, dintru pdcatul meu. Tu il

fdiusegi bine pe el. Era cam de cirrsprezece qni, qi-i intrecea prin
ingeniu pe mulp ba$ad gravr
qi

doqi.

Danrrile

Tiele

multum poteos reformare Doamne, Dumnezeule al rneu,

nostra deformia: nam ego in illo
Creator al tuturor qi mult puternicule

mErturisescu-fi-le Jie,

seamd de

oper uera relpione),

mai cu seam[,

haeos, De
se ocuPe,

[)uer() preeter delictum rrihil intru a refomra defomrele noastre: habcbam. Qutrd enim c6ci, intrr acel r:opil, eu nu aveanr enutriebatur a nobis in 'nimic inafhra delicttrlui. Cd era,' disciplina tua, tu inspiraveras intr-adev5r, nurit de r{tre noi, intru'

Notd intrcd.rctitrt

t3

nobis. tibi c,nfiteor.

nu[us

g-'t^ry],]l*flffI'ff'Tli; nrmen:
2

fiul sdu din floli, Adeodatus, pe care i l-a ndscut prima sa nu i s-a pdstrat nici mdcar numele, irt ac,el noi incluzAndu-ne qi pe noi, oricare, oricAnd gi tiriunde v<lm fi fiilrd
otrncubinS, cireia

ins,i.ibitu., d rnet'utn loqu

mhrnrnse

esse sensa ()Irlnla quae inseruntur ibi ex Persolta milabilit

l,"oTtli

coll,-rcutoris mei' cunr esset iIl annis sexdeciin' Ir{ulta eius alia

Ilorrori m et quis miracultr terra abstulisti vitanr eius; et securictr eunt recordor' non timens quidquam pueritiae' n-ec adolescentiae, nec orllnlno I'romini illi,. Sociavimus eum rjoaevunr nobis in gratia tua'

:
nirabili,
considerare

eliouabatur t'er:itas in cor

et r:xaestuabat inde
tittnt eis.

oietatis. et currebant lacrvmae

icot. ozzol et bene mihi

Ce arru'me

era

tui cd vrem nol indeobgte - aga, brusc' flrd dicalie' adici' asu Augrstin' desPre

se

pCIrrc

s6 fmceur'

cititorii acestei opere, asigur6ndu-ne, el" aEa cum am vdzut, cumcE r5spunsurile din acest dialog au fost notate intocmai aEa cum le-a rostit junele qi srrpradotatul sdu fiu, despre care, inafara cel,tr prezentate in acest dialog, gtim, de asemenea, desnrl de pufine lucruri, gi pe cere Pronia, in raliunile sale, a-*:unse noud muritorilor de rAnd, avea sd-l cheme in curAnd, dupd un an, adicA, pe cAnd avea vArsta de gaptesprezece ani, intru impdrafia eternitdfi Sale -, la care Adeodatus ii rispunde curhcd, pe cAt ii ocurd lui, r:el pufin in acel moment, noi vorhim lie sd-i invfif6m pe ol{ii' fie s6-nv6g5m noi irugine. AtAt ii este de'ajuns lui Augrrstin, S inrcapd sEJ h6rluiascE vorbim sd-i inv616m pe algii, mai ,logic" pe iunele sdu fiu. Aq", treac6-mergd, pe asta una el, "a Augustin, o inlelege gi-i asimte; cd vorbim, ins5, s5-nvdfim noi ingine, pe asta una el n<r inlelege crrm in ce chip poate sir se,-ntAmple, la care fecioraqul ii rdspunde crlmcd tocnlai intrebAnd invdgim, in definitiv, noi inqine, dar tat6l sdu insistd in uedumerire gi-i anage luareh aminte ci gi chiar ahrnci; cAnd intrebSm, el inlelege cE noi nu facem nimic alta decAt cr6-i invdlam pe alfi gi chiar wea sd conc{udd cumc6, vorbind, noi nu facem absolut nindc alta decAt c5-i inv61[m pe aljii, ins6 Adeodatus il aline gi-i atrage luarea aminte cd, dacd a vorlri nu-nseanrnd nimic alta dec6t a rosti cuvintele, lui i se pare-nvederat cumcA gi atunci, c6nd cAntilrn, o facem tocmai pe asta una, qi, cum atlesea cAntrlm singuri, frird sd fie ahsolut nimeni de fa16, el nu socoate cA, aga, il invd{6m cena pe altul. Augusrin i se-nrntreazd fiului sdu qi-gi exprim6 increderea cumcd existd un gen anume de a inv61a prin comemorEiune, arnintire, sau, md rog, reamintire, mare foarte, pe care tnsuqi diulogul lor il va invedera prin fapnrl in sine, qi, cum Adeodat nu socoate c[ ne-nvdldm noi ingine, cAnd ne (re)amintim, gi nici cd acela ce comemoreaz| il inval5 pe altul, Augustin nu i se-ncontreazd gi, in pofida nelimuririi feciora4ului sdu, instituie, totLr?i, doud cauzele de a vorbi: fie ca sd-l inv515m p" ulnn, fie ca si ne amintim noud inqine, fie sd-i arnintim altuia, sau s6 le amintirn altora ceva, ceea (E faccm chiar gi c6nd cAntAm. Adeodat se-mpotrivegte iariqi, irrtrur:At socoate cd i se-ntAmpld

14

8f. Aureliu AWustitt, Despre magistru

Notfi. intrcdwtiud.

I5

atrsolut rar cu totul sd cAnte ca sd-gi aminteascd ceva, ci cAntd numai qi numai spre a se tlelecta. inlelegand ceea oe g6ndegte fiul sdu, Augrrstin il conduce si facd deosebirea dintre a vorbi qi a

instituirii vorbirii, fie din cauza invildrii, fie a comemordrii. gi si-i cedeze, de nu l-ar miqca faptul ch, in timp c-e ne mgdm, vorbim, desigur: qi, totugi, nu-i legiuit a crede, nici cd Dumnezeu este invilat cu ceva de cdtre noi, nici ci I se aduce Lui ceva aminte. Aga - dup5 ce ni se definegte, pe baza autoritdlii nou testamentare, statutul aparte aI rugdciunii, dupi ce ni se l[mureqte, adicd, faptul cd Magistml suprem, invdtAndu-i
.A.deodat se aratd gata pe disciprJii Sdi cum anume toebuie sd se roage, i-a invdlat, desigur,

cAnta, <reea oe Adeodanrs chiar face, S\ a$a, Augustin insistn asupra

pirintele sdu, rl rezumd astfel ci ei au cdutat, intAi de toate, sd afle cauza anume pentru care noi vorbim gi ci au descoperit cumrli vorbim fie gragie inv{drii (fi" p" noi ingine, fie pe altul), fie grafe (re)anrintirii (amintindu-ne noi ingine sau fAc6ndu-l pe alnrJ
din nroment ce, nici intrebAnd, nu far:em nimic alta dec6t ca s6-nve{e cel ce-i intrebat ce-am wea sauzim; nici cAntAnd, ceea oe pdrem a o face din cauza delectdrii, actul, ca atare, nu este propriul loculiunii; intru a ne ruga Lui Dumnezeu, incaltea, pe Carele nu putem estima cd-L invdlam noi ceva sau cd-L facem sd-$i aducd aminte, cuvintele de-asta-s in stare (xr fie s[ ne facem pe noi inqine sd ne aducem aminte, fie ca algii sd fie ficugi s6-qi aducd arninte sau sd fie-nvd1a1i de cdrre noi; c6, precum s-a stabilit, apoi, indooat, cumcd cuvintele nu-s nimic alta decAt semne. cele ce nu semnific5, insd, @va, n1.r pot fi semne, Augustin a propus vers'ul: Si nlhll ex tanta Superls plaoel urte relinqui?, ale crirui cuvinte el, Adeodatus, sE se strdduiascd sd arate ce semnifiri fiecare in parte, vers, al cdrui cuv6nt secund, degi atotcunoscut gi-atntinvederat, el nu descoperea, nicicum. ce anurne ar putea semnifica (mai apriat zis: ce-ul anune pe care l-ar putea semnilica), gi, cum lui i se p6rea, totugi, cumci nu fdrd rost il interpunem in rostire, ci cd, prin el, il invdlr[m, incaltea, ceva pe ascult6tor, cd prin acest cuvdnt e, poate, indicatE insflqi afecliunea mingii, crind conlocutorul descoperd, sau socoate cd a dev:operit c,umcd lucrul, pe care caut6 sa-l afle, nu existE, chestiune, Ia care Augustin a rdspuns, desigrr, dar, evitAnd, printro glumd, tAlcul adAnc al acesteia, a am6nat<r spre a o elucida altddatd, fapt, pe cane el, Adeodattrs, nu l-a uitat gi pretinde sd-i fie ldmurit cum se cade; cd, apoi, cum el se sfq4a sd expun6 al treilea cuvAnt din vers, fu constrAns,sd arate nu alt cuv6nt, care sd-nsemne totuna, ci, mai degrab6. lucml insugi, care-i semnificat prin cuvAnr, gi.cum zisese cd asla una nu se poate face-n timp ce noi convcrrbim, s-a ajuns la cele ce le sunt indegetate, aretate, adicd, de cdtre intrebdtori intrebalilor, cu degetul, pe care el Ie socotea cumcd sunt toate rnrporalele, dar au desalperit cA sunt singtue vizfiilele; cd, de-aci, au ajuns, nu pra gtie el cqm, la.surzi gi histrioni. care le semnificd prin gest, f6rd de voce, nu doar pe cele ce pot fi vdzute, ci pe multe, -ncaltea, ba, aproape.pq toate, pe cB_re noi le rostim; rE au descoperit. totr"rgi, cumcA gesturile irusele sunt sernnel cr[ arr
sd-gi aminteascd, sau gi una, qi alta),

anumite cuvinte, invilflndu-i, totodatd, cum $e cade a vorbi rugAndu-se; totugi, nu cuvintele, ci lucrurile insele i-a invdlat pe ei prin cuvintele, prin care sd-gi (re)aminteascS, ei, cltre cine gi ce anume trebuia sd se roage, c6nd se rugau i:rhu penetraliile mingii,

implicit, deci, cdtre cine gi ce anume trebuie. sd ne rugdm noi ingine, cAnd ne rugdm intru penetraliile minlii, invederAndu-ni-se apriat cumc5", degi, atunci, nu scoatem nici r-rn sunet, totuqi, intmc6t cugetim cuvintele insele, noi vorbim liuntric, intrr spirit, gi, aSa, prin vorbire, nu facem nimic alta decAt cd. ne (re)amintim, din

moment ce memoria, cui ii sunt imprimate cuvintele,

desfdgurAnduJe, face sd vind in minte lucmrile inpele; ale circr semne sunt cuvintele -, disputa se instituie clar asupra modului de a fi al vorbirii, asupra ragiunii sale de a fi, adicd, anupra rostului, sau, rnd rog, asupra finelui sELu.

Analiza cuvintelor din versul' Si nihil ex tanta Superis placet urbe rellnqui! (Zeii de wr sd rdm.6nd nirnicul din urbea mdrea{d?) ales anume de Augustin din capodopera lui Vergiliu, ne poafte prin diversele ,capcane' ale subtilei arte liberale, care este gramatica, dar, mai cu seamd, prin labirinturile sde, care-i sunt conline fik:rsofiei, inuebarea ndscdndu+e din intrebare, intr<r iliadi morfo-sintactic5, in aparengS, fird o logicd anume, in re,alitate, pentru a ne invedera, din<nlo de faptr:I cd fiecare cuvdnt este la rAndul sdu qi nume, qi, desigur, semn, t-umcd semruficatul cuvintelor nu-i ar6tst de c[tre om decAt numai gi numai prin cur.inte, iliad5 rnorfosintacticd, pe carel in capitolul aI Vl-lea, care este epilogul primei p[rti a dialogului, Adeodatus, rugat de

16

Sf. Aureliu A@astin, Despre magistru

Notd. introduc-tiud.

t7

inceput, din nou; sd carrte sd.afle cum suntem noi in stare si ardtdrn, fdrd nici ,n semn, lucmrile insele, care sunt semnificate prin semne, intrurt, gi un perete anume, gi culoarea- qi tot vizibilul, care-i aritat prin indegetare, e vddit c6-s aritate printr-un semn anume; c5, aci,'inge[Andu-se el;.cum zisese cA nu se poate pJisi nimic de felul acesta, s-a urnvenit, in cele ilin urmd, cumca p<it fi ardtate fbrd de semn a<rlea, pe care nu le farcm, in olipa-n care se cautd sd fie aflate rle la noi, dar pe care le putem face in urma-ntebdrii; cd vorbirea nu este, totugi, din arrl gen, dat fiind c5" qi vorbind nni, cAnd suntem intre.bali ce este vorbirea, ea le-a apdrut cumcE este ugor de ardtat prin sine insrigi; ci, dintru acest fapt au luat aminte fie cd semnele sunt ardtate prin semne, fie, prin semne; altele, care nu sunt semne, fie, clriar qi fdr6 semne, lucrtrrile, pe oare [e putem face ln urma ?ntrebdrii: qi, dintre acestea trei, l-au luat asupra-le, de considerat mai diligent gi de discutat, pe primul, disputd, din care +a declarat cunrcd sunt, in parte, remne, csre nu pot fi, la rAnduJe; semnificate de citre acele semne, pe care le,semnificA, precum este cvadrisilahul r",onjuncpre; in parte, care pot fi, pre.cum, cind zicern semn, semnificirn chiar gi cuvAntul, qi, cdnd, zice.m cuudnf, semnificdm chiar gi semnul, intruc6t semn gi cuvAnt sunt gi douE semne, gi doud cuvinte; cd, intru acst gen, intnr cane semnele se semnificd, intxltea, indesine, sa ardtat cumci unele n-au tot ateta valoarea, altele, tot atAta, altele,,incaltea, chiar identicE; c5, disilabicul, care sunE, cAnd zicem,semnul', le semnific5, altminteri, pe absolut toate prin crre este semnificat t:eva; rnd zicru.m. ttsd, ,cuvAnt", nu este semnul tuturor semnelor, ci numai al acelora ce,s rostite prin voce articulatA, de unde e-nvederat cumcd, degi gi cuv6ntul este semnififtrt prin semn, gi semnul, prin <uvAnt, adic5, qi aceste douE silaf,e sunt semnificate prin acelea, qi acelea, prin acestea, sennul e, tohrqi, mai rnult in stare decAt cuvdntrrl, mai multe semnificAndu.se, care-va-sd.zicd, prin acele doui silahe dec6t prin cestelalte; c6 tot atAta valoreaz5, insd, crrvAntul in genere qi numele in genere; r:5, intr-adevdr, raliunea i-a-nv5{at cumcd toate pd4ile de vorbire sunt chiar gi nume? pentru cE li se gi pot adduga lor prtrnumelg gi despre toate se poate zic.e t:,6 numesc ceva, gi nu-i niciuna dintre ele, care, addugAndu-i-se ver[rrrl, sd nu urnple propozilia, dar, degi, prirr

fapnrl cd cuvAntul

fi rezumat bine gi ordonat pe toate acestea. Falri cu care, Au6;ustin apreciazd felul ii ca.e Adeotlat a reugit sE le aminteasc[, din memorie, pe cele pe care ei le_au disputat Ei, amintindu-9i, poate
vada, el, dacd Ie va moderni. cA este

",i"[lo'.T',ifl,f'H;r;,,il,.il1 fi descr.rperit crrmcc+ cle, notat, urrr p. sama verberaliu'ii urechii, altul. pe-a comem,rdrii spiriturui, p.atc- fi-nleles di.rru aceea c5. v,rbind, zicem atotdrept: ,Care este n*mele acest,i lucru?". doritori sd-ncredinlim memoriei lucml: ,Care este,,, insd. ,c,uvAntul acestui lucru?", nu obiqnuim sd zicem; cd pe cele. ture semnificd nu doar tot ateta, ci chiar absolut iclentic, gi irr,." "*." nu-i, i:r#ara so.ului literelor, nici o de.sebire, le_au gin y* ,u,r" qi pe onoma; ci, ln ac.est gen, apoi, in care se ei nu au descoperit absolut nici un senrn,"le "e*iifi"elrrd*"irr.. care, intre cele pe care Ie semnifici, s6 nu se semnifice gi pe sine insugi. AtAt, Adeodatus, in.rezumatul primei pdrfi a rlialoS;ului. la care il inviti pe Augustin, despre care crede',,d, pA.ri'i, o,,.1 nro-men.ti nu a spus absolut, nimic dec6t nuqrai gtiuior gi cert, sd
de-a se

denundte
tntr-adevd

sunt chiar gi nume, numele Ei valoreazd, totugi, identir:; ,:6,

drga.,

se

ruzii

care le face pentru aqi atinge scnp aceastA c,onvorbire a Jor, el n-a ins cd, degi par, poate) oE se joacd, nici micar asta una nu-i de considerat

tfrIdura mirificei impdrdgii, Nici in continuare drumul nu va fi, prin urrnare, unrrl thiar
disputa (x)nrinLl6

sd fie condugi, cu ajutonul lui rivite pasului lor infirm, spre terile gi raza minfii exerr:itate. chiar sE 9i iubeascd lumirra gi

rii rle semne gi

estu

pentru rilkt

case,,oraltucrurilor,intr<rrxrisee:::#.'il:r;3i*1f"i':,ffi ,i: r:6reia Augustin ii va circumsr:rie lir,hajul,i neputinlo frrru,ir.d

Notd intrcdwtiud

l9
qi

doua^a dialoglui.

de a da ca-nvdldturd adevdrul, incheind, totodatd, qi partea

filosofico-religioase, totodatd, De Magistro impulp6, e adevdrat, mai abstnrs, qi'o dimensiune ap<llogJici, a cdrei menire este fie de a-i convbni pe unii dintre invdfdcei sau mecenali, fie, precum gi in. cazul in spefd, de a-i intdri gi statornici, progresAnd intru
credin16, pe proalp5t convertitii.

Ca absolut toate dialogurile sale literar-filosofice

Teoria merrroriei, apoi, dobAnde$te, it.r De Magistro, o in entziastele elogii poematice din Confesiuni (1. X, cc. XI, nn. 72-26) in 9i profundele analize din De Tlinitate (1. X, c..XI, nn. 17-79;'1.'I.JII, cc. VII-XI, nn. 11-18), intrucAt, dacd, in clialogurile cassiciacumiene, memoria era doar facultatea sensibilE care inregistreazi gi pistreazd impresiunile din afari, in De Magistro (c. I, n. 1), ea devine tezauml adevdrurilor imuabile, p" *r" lumea sensif,il5, schimbdtoare gi perisabili, nu le poate furniza qi pe care (i)luminarea lui clrristos le depoziteaza in adAncul a tot suflet,Iui
dimensiune suhstaryiald, mai inainte sd explodeze
r-aponal, aga inc6r., pentru SfAnnrl Augustin; ca gi pentnr platon, dar lntr-un sens sensibil diferit, intreage qtiin[a este reminisccnla (Cf. F. J. Thonald, ()ewes de Saint Augpstin,6, 1- serie, opusorles, Vl.,.Dialogues philosophiques,.Ill. De l,ame a Dieu, D" Mogi"tro, De libero arbitio, 2"* ddition, revue et augme,t6e, earis, OJsaee, De Brouwer et Cir:, 7952, p. 12; P. Manuel Martinez, Ei Mr""t o, Obrss de San Aug"r.rstin, t. IlI, BAC, Madrid; MCMXLVII, p. OIt),. Intr-un sens sensibil diferit, zic, intrucAt a devenit notoriu f"p$."d SjAntul Aygustin, neelatror6nd o doctrin5 proprie a^supra originii sufletrrlui gi nestatorindu-se intru niciuna dirr cele patru (sau,- md rog, cinci, dacd o adiugEm gi pe cea priscilliarristA, irrwederat ereticS, dupll care sufletui ar fi parte a lui Dumnezeu), binecunoscute: cd sufletele s-ar propaga prin vild; c6 s_ar fo.*, noi, in fiecare notr-ndscut aparte; c.E, e,xisiente deia alnrnde, sunt pedepsite sE vivifir:e corpurile; ci se coboard eu dL I" sine putere intu corp,rile celor se nasc, e,xplic6nd, insd, originea primelor "" principii, a fundamentelor gtiinlelor adicd, . .u., ce el irrsuqi rurrneqte adev6r,rile eterne, pe care unii filos<lfi admit ci suflenrl le posedd din momentul unirii sale cu corpul gi c6 re conservE inconqtient, pAnd la trezirea raliunii, intr-un .1" memorie, in "oi sensul cd nu le dobAndegte nici prin experienfd, nici prin

2O

Sf. Auruliu Auqustin, Despre magistnt

Notdintrcdtdivd

21

invd16tur5. ci ci gi le arnintegte, ceea ce se numeqte indeobqte teorin reminiscenpe5 respinge apriat prina form5 a acestei teorii, c.ea al cdrei progenitor este P.laton (4:29-348 a. Chr.), dezvoltat[, mai cu seam6, de cdtre doi dintre discipolii sdi, neoplatonicienii, Plotin (20L270 p. Chr.) 9i Porphyr (232-305 p. Ctr.;, conform cdreia sufletul, preexistent, qi-a dob6ndit, in viala anterioard, qtiinla qi, alungat, agri, qi, datorit6 rlnei culpe anume, incarcerat in corp, el a uitat totul, datorit6 uniunii sale cu materia: s5a, studiul, in aceastd via15, al gtiintreklr este, intrrun fel antrme, o reminiscenld, teorie, pe care Augustin a cunoscut-o, citindu-i pe Plotin gi pe Porphyr, in chiar perioada conveftirii sale gi pe care nu a impirtdgit-o niciodatd, intmc6t ea contrgvine Sfintelor Scripturi, atAt te)rtu-lui din Cenezd (II, 7), unde ni se lncredinleazd crearea sufletului protoplrintelui nostru, cAt qi doctrinei pauline (Rom., IX, 11), conform c:dreia nimenea nu a cornis, inainte de a se naqte, nici luc.rdri bune, nici lucrdri rele, dupd curn nu se statoregte nici in a doua fornrd a acestei teori, ineismul, dupi care Dumnezeu, creAnd

sens, igi (re)amintegte. $i zice, intr-adw6r, apriat SfAntul Augustin, in Ep. I/II, cdtre Nebridiu (7,2):

fiecare suflet in momentul unirii sale cu corpul, l-ar inzestra, depun6nd intrl inlelegerea sa nu numai gtiinlele toate, ci in-segi ideile sau primele principii, de unde, mai tArziu, cu ajutorul
cunoscutd filosofilor antici, cdrora, natural, nu le era cunoscuta
teoria crealionisti; gi pe care a circ,rrmscris-o1 se pare, intr-un anuflre fel, el insuqi, in De odine (II, II, 67), Solilocuii (U, XlX, 35), 9i De

posse sine irnaginihus vel chipf6raimaginisaufdrddevederile imaginariis visis, quae phan- imaginare, pe care ai voit sE Ie tasiarum nonrine appellare numeqti cu numele de fantezii: eu voluisii' ego aliud .xistimo. socot alta. E de v6zur mai intAi, Prirnum ergo videndum est non aqadar, cd noi nu ne amintim nos s.emper f".."T praete- totdeaunalucnrritrecute,ci,deele reuntium mt:minisse, sed mai multe ori, permanente. plerumque manentium. Quare, Dreptaceea, cum memoria igi cum sibi memoria praeteriti. revendicd tenacitatba timpului temporis vindir:et tenacitatem; trecut: rezult6, totuqi, crrmcd ea este, constat eam tamen partim eorum in parte_. a acelora care ne pdrEsesc es6e quae nos cleserunt, partim pd noi, in parte. a acelora pe care le eorunr quae deseruntur a nobis. p6r6sim noi. intruc6t, cAnd mi-l
Na

praeserlinr norr tito desiturus. repedededuslacapet.Tie[isepare Memoria tibi nulla videtur esse cd memoria nu fruate fi cu nici un

1. Prooemio supersidam, et . 1. Pnmemidil laslaoparteqi roi cito. incipianr . quod rne incepe repede ceea ce tu vrei iamjamque vis dicere, neap6ral sd zic, mai cu searn[ nu

relionanentelor sau al metodei, igi trage gtiinfa, mai pulin

cu

rer:o

rdor

pat re

quod me deseruit, et nunc non esti cum aute m C artha gine nr, id
meum, id utiqu e recordor

quantilate animae (XX, 34), gi au imbriligat-o, printre moderni,

scrisd in 389, in chiar perioada in care compune De Magistro; intru care form6, se statoregte qi coilorm cdreia, intrucAt obiernrl (re)amintirii nu este trecutul, ci adevdnrrile eterne, in afara timpului, ceea ce inseanrod memoia prezetului; sufletul, prin partea sa superioard, numitd mintea, care este adevflrata imagine a lui Dumnezeu, poart6, prefigurate, adev5mrile eterne qi, cu ajutorul lui..Dtururezeu, dd seama de ceea ce qtia deia dinainte, qi, in acest

nrai cu seamd Descartes (15961650)qi Leibniz (76467176),respinge apriat, zic, prima formd, cea platonicianE, a teoriei reminiscenlei gi nu se statoreqte nici intrr. a doua ei form6, inekmul ci, incepAnd chiar ctr De Magistto, elaboreazd el insuqi o a treia formd a teoriei reminiscengei, pe care o circumscrie gi in Ep. VII cdtre Nebridiu,

In utroque tamen generum Totugi, intru amAndou6'aceste horum, praeteritum tempus genuri, memoria deline timpul memoria tenet. Narn et illum trecut. Cdci qi pe ar:el om, gi aceast5 horninem, et istanr urbem, ex eo .urbe, mi le amintesc dintru ceea ce quod vidi, non ex eo quod video, am vEzu! nu dintru oee.a ce v6d.
amintecnniciunuldintreacesteanu, poate veni in memorie decAt numai non posse in memoriam venire, prin vederea aoeea imaginard. Mie, nisi viso illo imaginario. At mihi ins5, imi esre de-ajuns cC am ardtat satis est sic interim ostendisse, deocamdati cA memoria poate fi posse dici earum etiam rerum, numitichiarqiaaoelorlucruri tr-ne quae nondurn interierunl, nu au pierit inr.i. Ia numai atent

quod est, et quod ipse deserui.

arnintesc pe tatAl meu, imi amintesg vezi binej pea oe m-a p6rEsit pe mine, gi acum nu e,ste: rrAnd mi-amintesc, ins5, Carthagina, irhi amintesc trea ce este, gi pe care eu anr pdrdsir<r.

2. Hic tu fortasse quaeris: Quorsum ista? praesertim cum animadvertas urumlibet horum

memini.

2. Aci tu re-ntebi, poate: [,a ce

aceqteaT

mai cu seam6 cum iei

22

Sf. Aureliu Augtstin, Deapre ma4istru

Notd introductiud,

23

mearoriahr. Ver-um guid me aminte la ce nrd ajut6 pe mine

incotro sd cdut6rn si aflEm: de asemenea, prin cuvinte. senure fiind ele, nu ni se dd, incalte,. invdldtrua gi nicinu-nva1am, imdltea, noi'lnqine, ci ni se-atrAge drdr luarea aminte, fie asupra a (r,ea ()e, gtim deja, fie incotro sd r;Eut5m s6 afldm, r.lul r,agistrului pementesc fiind acela d,9 a naqte i, noi increderea (bunaledi,tra" cum este ea ,umitd-ndeobqte), sau, m6 .og, naturald "r"dirr1a fundatd pe autoritatea creaturilor, total deosebitE ie credi.ga supranaturald, adevdrata credinld. adicd, fundatd pe auttiritutea divind, sau, prin insegi cuvintele lui Augdstin:
.:

intelli gend o
posse

d isc

ipso auctore, ntanere semper,

interiri, praeterita: qui non attendunt princareuneorilevedemcunrintea illarn visionern esse praeteritam, pe acestea; fali de care,' lntrucAt, n""" aliquando vidimus neam depirtat qi-ncepem a le vedea

prin aeasra nec nu pot sE fie trecute: ei, care nu iau ac perhoc non-esse aminte cd este trecutd acea vedere,
qi

irnus, Platone

nici nu pgts6 piard,

qi cA

36.

Hactenus verba

;]6. Cam atAt au fosl in pulere

valuerunt, quibus ut plurirnum cuvintele, cirora sd le atribui nmi tribuam, admonent tantum ut quaer.grnus res, non elhibent ut noverimus. ls me autem alior-rid
d

:;;:
eta
nos

oce

r,

qu

i,ye

I ",",r:: I etiam vel ipsi "].,",I

, et .ea quae
Verbis igitur nisi

il.:iil?11"*ffi,f.ffi

fl:

per niemorian-r. Quamobrem

si, le omit pe altele, eternitatea tnsdqi

iscimus,. imo soniturg strepitumque ve,rbo- d%rab4 nunpi

posset, nisi ejus nreminissemus,

pot()st bsse quarurndam rerum imaginaliune, memoria anumitor sine ulla imaginatione memoria. lucruri.
N-umai

sd exite, f6rd nici un fel

de

nesoio tamen verb um

<r

rum: nam si ea quae signa non cuvintelor: cdci, dacd cele ce nu-s sunt, verha esss non possrot^ sefiure nu pot fi crrvinte, deqi, arrzit quamvis iam auditum ,"rhr-, deil cur'1ntul,.nu Etiu, tonrgl t'5 este
one

sllnenrl gi Egomotul

"; Rehus ergo cognitis, verborum

qui

si

gn i f

i.;; ;;.

es se

cuv6nq S$nAc6ndnu giu ce

senffitf

;:,IJ;lr:;,T':f

in

aoest mod vorbim, agadar, de teoria reminiscenlei dobtrina augustinianE, dintru care ni s arat6, cAt se poate de

in

quoque cognitio perficitur;

"i"i..::l;

j:

limpede, cum, prin ideald ,punerea mAinilor", Sf6nd Augustin aqaz6 in limitele creqtinismului, in limitele noii sale filosofii creqtine, adic6, celebrissima,teorie arfilosofiei platoniciene, fflcAnd-o sd-i moard eiorii qi si-i renascd, dintru lavacm, adev5.rului, ntr..nlai puqin celebr6. Prin semne, indiferent care va fi fiind natura lor, nu ni se dd

verbis vero auditis, nec verba discuntur. Non enirn ea verha cunoaqtern nu le-nvri1,6.rn; qi n.iti nu quae novinrtrs, discimus; aut putem nicidecum mfuturfui cumcd
quae non novimus, didit:isse

possumus confiteri, nisi

significatione

nos le-am invalar pe cele pe care nu le eorum cunoastem! dec6t numai gi nuniai tund PeroeputE semnificadunea lor, percepta, quae non este. vezi_bine, rqliunea,
attltadevdrat se zice

niiidecum inr,ifEtura $i nici nu-nvdl6m nicidecum noi ingine. ci ni sr-atrage doar luarea anrinte, fre asupra a ceea ce ptim deja, fie

auditione vocum enrissarum, sed rerum significatarum cognitiorie contingit..'Verissima quippe ratio

esl' et verissime dit'itur, t'unr

gi

",rm.E

arrrrui-

24

8f. Aureliu AWustiru Despru magistru

Notd. intrbdwtiud

verba proferuntur, aut sr:ire

nos

c6nd sunt rostite cr.rvintelg noi sau

26

catechumiat, in spiritul theodiceei pauline gi ioanice, rneditand

Sf.

Auretiu Augusfrn, Deapre magistru

Notd. innoductiud

27

in care, prin adev5rul lor etern, prin legite de neclintit ale m[surii, ritmului gi armoniei artistice qi cosmice, unde nu suntem doar aproape, ci intrim chiar in miezul muzicii sferelor, ne dernonsteazd rafional existenla Iui Dunmezeu; crrnl in fine, se
cregtind gi

Aga, neavAnd abs<.rlut nimrc cu cunoaqterea rlat6 prin simlurile corporale, de care <.r desparte mai nrult decdt un abis, teoria augustiniand a cunoagterii intelectuale, al c6rei miez il constitue teza (i)lumindrii, are o importanld cruciald in fundarea de cdtre Augustin a filosofiei cregtine. dupd Sfdntul Augustin, adevrinrlur divin, prinno

d) nu numai la perfecliunile bstanlialE, viala vegetativ6,

d, cane face ca sufletul nostru

invdtrdtura
cuvintele?

asemenea, prin cuvinte, semne

3;"r#x

fiind ele, nu ni se dd, incaltea, oi inEine, ci ni se-atrage

'JJ,"1?A"1""Ii"#"r

igi va lf,muri, dupd cAt ii este datrrl, mirarea,

in dialogurile care precedd dialogul De pafte, vorba, mai cu seam6, de.curn-ul, de

a realitdlilor spirihrale, eterne, in principal asupra sufletului gi asupra lui Drrnrnezeu. Cert este c5, prin ftrndamentarea a ceea ceo mai tArziu, se ra rrumi teoria cunoagterii, a;abgj De Mogistro este corolarul tuturor di"logrrrilor care il precedi.

(i)luminatd justilie in Solilocuii Augustin l9i la

ra imutab,a perrecliun. Ad.ilff,iXilnfflT*Xli] iTJJ raliunile eterne! obiect " inlelepciunii, nu_qi afli cauza al propo4ionatd intm realitilile sensibi[e, ele nu gio afl6 nici intru surletul nostru' a c6rui perfeqiune interectuara, supusd ri".it"io. ignoranlei gi oscilaliilor indoielii; este o sursd insuficiLte a acestor perfeqruni imuabile. E de presupus,_ prin urmare, gi de acceptat nu numai existen[a unui ade [r subzistent, unde,se rcalizi-azl l"ptirr lumea ideald (prohd a existeryei lui Dumnezeu, nu d"re " fdcutd de Sf. Augustin, 9i in aceste dialoguri), ir.b,ri", J" "i ca s6 fie as,emenea, presupus gl acceptat cd inteligenla noastr6, ppabild a atinge gi a exprima intru sine-adevdrul, trebuie sd se bucure de o participare (imp6rtagire) mai intimd a acestui Adevdr subzistent Actrir:nea divind, simplu creatoare pentru celelalte fiinle, devine (i)luminatoare penru inteffuenp qi erplic6, qga, caracteni absolut gi universal al judecnlilor noashe (Ci n J. Ti,r.r^.d, ,p ait. p 477). Fil.sofia augustinianf, este, astfel, un cAnt luminli Adevdrului inereat' subzistent prin sine. Toate Iunrinile create lebuie sd se aprindd dinhu izvorul lor primordial cluc6nd d"[p; Iui ca sd strdlucea5cd. Raliu4ea umanfl e supusd, ca lumind, aceleiagi condilii; nu-i prin sine insiqi lumin6, ci necesitd sd fie
lnlelepciune

i"'fgZ h;,

exprima doar probabild; in De Magistm, o exprimd drept

B7?), Sfanhn u seare a.l spiritelor, face "a.e posibild comprehensiu.ea inteligibilel.r, i.sd aceastd idee o

2A

Sf. Aureliu Augustin, Despre

mqistru

Notd introductitfr

29

certitudine; qi tot drept certitudine o exprim6, qi tot"in perioada corirpunerii dialogului De'Magistro, intr-una dintre scrisorile cdtre Nebridiu (Ep. XIII, P L., t. XXXIII, col. 00?B), qi tot drept certidirdirte o va relua t'rri de cAte ori va reveni asrrpra acestei doctrine. in ce privegte faprul in sine. (i)luminarea. aiic6" teoria atrgr.istiniand iru a suscitat nici un fel de dibpute. Modalitatea (i)lumincirii, modul, adic6, intru care se produce (i)luminarea, a ddt nagtere unor interpretdri diferite, dintre car"e trehuie, de la bun inceput, respinsd cea pantubtd. conftrrm postulatelor cdreia, noi, (i)luminafii, suntem presuprrgi absolut pasivi, Dumhezeu singtrrul lucrAnd, prin (i)luminare, intru hoi, intrucAt SfAntul Auprstin precizeazl, nu doar o dati, cd noi avem o inteligenlA (: lnlelegere) distincti fald de Dumnezeu, dupd cum e de privit atotprecaut interpretarea fundamentalist ontologistd, care postuleazd cum<fr vedem intnr Dumnezeu absolut toate lucrurile, inclusiv sensibilele, ceea ce constituie o denahrrare a gAndirii augustiniene, conform cdreia ideile noastre nu au valoare absolutd decAt numai in contact cu ideile divirte, fapt, rare nu implicd, ins6, o viziune imediati a esenlei divine. Iardqi, in ce prive$te dimensiunea moialr-r, bunei voinle, prin care, aga cllm rti se va demonstia - gi spun ni se u-a demonst'ra, intrucAt, intocmai cum,' in princi;ralele dialoguri cassiciacumiene, miracolului nagterii ,filosofiei creqtine nu i se poate strict circumscrie timpul gi spaful unui dialog anume, ele, dialogurile, fiind elabOrate intro misterioasd intretesere, intocmai aqa, miiacolului maturdrii filosofiei cregtine nu i se poate statori, in dialogurile mediolano-romano:thagastense, spatiul gi timpul unui dialog anunle,'intrucAt gi aceste dialoguri au fost elaborate de Augustin intr-o nu mAi pufin nisterioasi intrefesere -,.ago cunr ni se va demonstra, deci, in De libLro arbitrio, tt6im drept

gi onest $i putem atinge culmea.inlelepciiunii, prin care sE domneascd intru nqi legea eternd gi prin care raliunea'sd domneascS, la rAndu-ii pe deplin, intru noi, asupra tuturor tendinlelor inferioare, i se sr:ruteaz5, acum, rolul mediator lntru inlelegere, zicArtd apriat SfAntul Augustin, in acest dial<.rg, cap. Xl, n.38'

30

8f- Au.reliu

Awwtin, Despre mngistru

Natd. infrod,uctiud

3t

'

Despre De Magistro ne spune Augustin in I Retract, coP. IJl: I)e tligistro, liber unru, circumscriindu-ne, totodatd, tematica,

treptele disputei, finele ei qi autoritatea care o patroneazE;

Per idem tempus scripsi librum r:ujus e,st titulus, de

Magistro: i.n quo disputatur et quaentlrr. et invenitur. magistrum n()n-esse, quti d.ocet hominem scientiam, nisi Deum, secundum

in acelosi timp ari scris carteo al cdrei titlu este De Magistro.' tn care
se

disputd qi se cautd. sd

se aJle Si se

afid cd magistrulcare sd-ltnue[e pe om qtiinla nu este altul dedt numai gi numai Dumnezeu, conlorm cu illud etiam quod in Evangelio ceeo ce atbtcunosout s-a scris tn scriptunr est: f/nus est Magister Euanghelie: Unul este Magistrul oester Christtts (Matlh. )(XLIJ, lO). vostru Christos S4at. XXll\ 10). IIic liher sir: incipit: Quid tibi Aceastd utrte incepe astfel: Ce 1i se uidemur e.fficere ueLle cum pare lie cd vrem noi anume sd facem c6nd vorbim? loquimur? AtAt: nimic retrdctat; nimic retratat.
... secundumn ltlud otlam quod in Evangelio scriptum est: vAneazd' vAnt, agadar, suslin6torii tezei c6, ir,r dialogurile sale, Augustin s.ar fi convertit la filosofie, cAnd este atotinvederat cumc6

purtEtorii pe fn-mte a cea ce intrmicii au infipt pe Lrcul Oalvariei, nevdzitori incd a ceea ce credem gi doritori iie-nlelegem ceea ce-ndrdgim; ni se demonstreazi, prin cre,atr-rri; existenla <:reatomlui, artificelui, incomtrtabila veritate- substanla f6ri de lipsd; ni x: qi invedereazd gi ce dorim mai cu seamd, qi spre ce n poarti nesaprl, qi ce-nseamnd lumina lduntricE, inluminarea lduntric5, simful lduntric, lunina ne-ntunecirbili, ochiul interior, setea interioard, privirea spirinrlui care privegte prin sine insugi; nF inva{i mirific
curn sufletul, sau, md seama, ca sa-L vaoa

ochilor corporali: ba, ca impiedecitoare gi

omul insugi.
INPSALMUMXLI
ENA-RRATIO. SERMOAD
PLEBEN4 1. [Col. O461]lvers. 1-3.1

el, convertindu-se, a convertit, totodatd, qi filosofia! $i cAt de mirific a gtiut el sE menlin6 qi filosofia intro perpetud convertire, ne-o invedereazA, printre multe, multe alte Iocuri din ()pera sa, in care vorbeqte in consensul tezelor, niciuna retractate. din De ll,lagiStro, qi Enaraliuneo Psalmului al XLI'lea, djn tnre exegefit augustinieni au antologat unele fragmente Pentru a ilustra misticismul apusean gi, desigur, frumselea stilului augustinian, qi pe care eu o reproduci acum, intreagE, nu doar pontru a ilustra gAndirea misticd au.gustiniand, ci pentnl a ilustra, mai cu seam6, consecvenfa gandirii frIosofice a ctitorului culturii
universale moderne.

TNARATIUNEA I'SALMULT]I AL XLI-LM (: EBR. XLrr). PREDICAPLEBEI

Olim

est ut desiderat anima nostra in verho I)ei gaudere vobiscum, et

l. [Col. 046+] lvers. 1 -,3. / De demult igi doreqte .sufletul nostru

-sd

in illo vos salulare, qui

se-mbucure, dirnpreuni cu voi,

qi sd

est intru cuvAntu] lui Dumnezeg,

per nogr et in illo exsultate

nostnurr adjut<lrium et salutare. Quod ergo f)ominus dat, audite

v5 binecuvAnte pe voi intru Acela,

mAntuireal . Ceea ce

Carele esle aiutorul nosrrrr 9i

Jin6nd, agadar, nestr.:6mutate' quvintele M6ntrritorului despre la interpretarea versetului: Precum psalmi gi p r apelor' aqa duee aurfletul meu durce cenh dor"ul TEu, Dumnezeule gi , Prin 'r:rrre Oore. psalmul este numit fir, ni se aratd gi cine suntem: fiii Mirelui, adicd, {iii Lui Christos, fiii p6timirii Lui, fiii r5scumpdrali prin sAngele Lui, fiii r:rucii Lui,

nobisc,um in sermone ejus, et in

di,

agarlar,

Donrnul, lua1i, prirr noi, arninte, qi, veritate et in r:haritate ejus. dimpreundcrr noi. exulta;i intru EI, Psalmum enim suscepimus, de intrurostiiea2 l,ui, gi irirrii adev6rul,
e eate afutorul noeinr gl ex1 augustinian,: et in lllo

sensul herrtrerreuticii.

le intregului r,lrlr.

c()ngruurn desiderio vestro. intr-adevdr, asupra-ne Psalmul, Coepit enirn ipse psalmus a despre' oare tr.:buie sd vE vorbim
sancto qutxlam tlesiclerio, et ait voud congruu dorului vostrr.r'r. Cdci gui sic cantat: Quernodrnodum psalmul insugi inoepe cu un anume tlesiderat ('erzus ad fontis dor sfAnt, gi zi:e cel ce cAntE aga:

Sf. Aurelia Au&stirL Despre ma4istnt ?2 quo loquenrlurrr est vobis, gi intru r;haritatea Lui. Am luat,

Notd infrodwtitfi

33

quemadmodum desiderat
cerDus ad fontes aquorum. Sit htrc, habeatgue ltrcum intellertus

ut ita desiderenr f()ntem remissionis l)ec{rat(}rum,

xrlemniter cantahrr hic psalmus,

acelora care, cum sunt cata:humeni,

se grdbest: spre gralia sf6ntului

lavacru'-'. De undese qi <6ntdrxrlemn

equuntm, ita desiderat anima mea ad te, Deur. Quis ergo est qrri troc riicit? Si volumus, nos surnus. Et quid quaeras extra quisnanr sit, cum in tua potestate sit esse guod quaeris?

Dumnezeule. Cine este, prin urmare, cel carele o roste$te

pe-aeasta? Dar.6 wenr, noi suntem.

sufletul meu dorul

Preeum duce cerbul dorul izvoarelor apelorr, aga duce

Tdu,

tamen '$i nici nu-ntri toli, care intrh in quicumque suavitatem Donrini Biseric5, se aflS un astfel de dor: qi, gustaverunt, et quod eis sapit totugi, oricAfl au gustat suavitatea agnos(:rrrIt in Cantico, non Domnului gi recunosc in CAntec putent se solos esse; sed talia ceea ce le place lor la gust, sd nu semina sparsa credant in agro socoatd cE:ei sunt singurii; ci dorninico, toto orbe terrarurn, et asemenea seminle creadS-le cujusdam unitatis christianae rdspAndite pe-ntreg ogorul e.sse vocern hanc: Quema- Domnului, pe-ntreg rotbcolul dmodum desiderat ceruus ad pdmAntr-tlui, gi cd d unei anume fonte.s aquarum, sic desiderat unitdfi creltine este vocea acesta:

desiderium: sed

Ecclesiarn, invenitur tale

Thmen n()n unus homo est, sed $i ie caugi in afarb cine sd fie, c6nd unum cofpus est: corpus autem stA-n lx)testatea-1i sd Ei trea ce cauli? Christi Errclesia est (Coloss. I, Totuqi nu este lrn singrrr om, ci un 24). Nec in omnihus qui intrant singur corp este: corpul, ins6, al lui
Christos Biserica este (C,olos.,I, 24).

peregrrnentur, et quo eis transeundum sit, etiam

ardentiu-s irrf lamrrrantur.

iste in Ecclesia et veracem et lzvoarplor apelon Fie aceasta, qi arbd-qi, in BisericE, ltuul inlelesul videtur mihi etiam in acesta, gi adwiraq gi mlemn.'Iiot_rgi, Baptismate fidefibus nondum mie nri se pare, fia;ilor. cd nici intru esse satiatum tale desiderium: Botez nu le este F)tolit credincioqilor sed fortassis, si norunt ubi un asdel de dor: ci, poate, dacd gtiu
solemnem. Verumtamen, .fratres, unde peregrineazd gi unde le este lor datul sd treac6, se inllameazd qi mai arzitor tncd.

acest psalm, ca, aga, si ducd donrl izvorului remisiuniih p6catelor. preeuttr duce cerbul dorul

animq inea ad te, Deus. Et Precum duce eerbul dorul quidem non rnale intelligiturvox izvoarelor apelo4 alr duce esse eorum qui, cum sint sulletul meu dorul Tii, catechumeni, ad 5;ratiam sancti Dumnezeule. $i, desigirr, nu lava,:ri festinant. Unde et se-nlelege r6u cumci este vocea
(:
dorinla

locutos esse quid sibi hoc nomen velit: ita tamen nunc commemorandus rxt iste titulus; ut non nobis guasi praejudicet c4rod jam diximuo, ut cleinceps non dicamus:. non enim ubicumque diximus, omnes adfuemnt. Core aliquis homn fuerit, sicut fuit, habueritque filios gui appellarennr filii Core (Num. XXVI, 11): nos tamen alcanum sacramenti scrutemur,
:'

2. Denigue titu.lus ejus est: .In 2. Apoi, titlul lui este: intrufine, fi.nem, in intellectum fikis Core, sprc-nfelegere| fiitar lui Corc. Pe Iiii Psalmus, Filios Core invenimus Iui Core i-anr intdlnit Ei-n alre et in aliis Psalmorum titulis titluri ale Psalmilor (Fsal., XLIII (Psat. XLIII-XLVIII), et jam - XLVIII)8, 9i ne-amintim cA arn tractasse n<,s meminirnus, et tratat deia gi cE anr vorbit r:am
ce-ar voi sd-nserhne acrst nume; de reamintit icest titlu, incAt ceea <:e anr rostit sd nu ne ,:vasiprejudece s-o mai rostim: t,Aci nu toti au fost,

totutl, aga este, acum;

peste tot? de [a1ri, unde am rcstit-r

r.

frrst, el, un onr anume_. precum a qi fost, qi va fi avut [ii, care sau numit fiii lui Core (Num.,

Core va

fi

XXYI,

11): noi sd
a<:esta

arcanul' sacrarnentului,
numele

scrurim, torugi,
ca

sd nascd mistenrl

't(litintl:desideriovpet;.r;cdteva.Vx;.au:deeldgrlonootro(:dorirrleinoastre,.
sau, rrri rog, dorulrri n,rstru); rnult nrai rnulte au: deelde"luno nosamm noastri trrrrgruil).

Ad. litt., apelor, aqa (se)

Sanruil Micu: In

:
rnem

nAltfel: sfintei cristelnile.rt6rll.

?lr'i.,1#,P"-'
taina, mistenrl_

ln lniellcctum'

Fld.' insri' au:

in

meu spre Tine, Dumneieule.

(hiserir:i
" Altf'el: ser:renrl,

acegtia au f(Et tratsfi ntai rtainte, 9i

in alte ftxrrri

34

Sf.

Aurelia Attgnstin, Despre ma,gistru

Notd. introd,uctiwil

35

interpretarur Calvaria. Multo renlotius est hoc. QUaerebam quare Core Christus: intentius quaero quare Christus ad Calvariam pertinere videatur. Nonne iam occurrit in loco Calvariae crucifixus (Matth. XXVII, 33)? Ocourrit omnino. Ergo filii [CoL 0a65] sponsi, frlii passionis illius, filii reclempti sanguine illius" frlii c,rucis illitus, portantes in fronte quod inimici in Calvariae loco fixerunt,

IX, 15). Quare ergo Core De ce, prin u.rmare, Core, Christus'/ Quia Core Christos? intrucdt Core 5e
interpreteazh Calvaria. Cu multul

ut nomen hoc rnysterium, quo gravidum est, pariat. Magni enim sacrarnenti res est, ut Christiani appellennrr filii Core. Unde filii Core? Filii sponsi; filii Christi. Dicti sunt enim Christiani, filii sponsi (Matth.

cu care este ingreunatl(r. fine, mare saCrament, ca sE I'ie numili cregtinii fiii lui Cone. De unde fiii lui Core? Fiii Mirelui, fiii Lui

intr-adevdr, d. un

Christos. Numili sunt, intr-adev6r, cregtinii tiii Mirelui (Mat., L\, 15).

baptizati illum f<rntem, de qu(, Scriptura alia dicit: Quoniam apud te est foru uitae. Ipse enim fons et lurnen est:
desideremrrs

simul ad fontem intelligendi alergdrn la izvorul inlelegerii. Sd curra'mus. Desideremus ergo dorirlr, aqadar, precun certrul, Velut cen'us fontem, exr:epto illo izvorul, gi, lEsAnd la o parte ar:el fonte guern propter remissionern izvor, pe care-l dclresc, pentru peccatorurn desiderant bepti- remisiunea pdcatekir., r;ei in.pragul

zandi, et j"*

de-a se boteza, noi, deja botezalii, sd dorim acel izvor, despre t;are zice.in alt loc, Scriptura: Fitndci

la Tlne oste iuvorul vlefti. El

insugi este, lntr-adevdr, izvorul

aceasta. Intrebam de ce Core, Christos:

intreb mai ap5sat de ce pxtate p5rea cumcd Christos gine de Calvaria. Nu ocurd, oare, deja, cmcificatul pe locul Calvariei (Mot., XXVII,33)?

mai depdrtatd este

qutrniam in lumine tuo

lumina: fiindcd intru lumina Ta

li

Ocuri-ntrutotul. Fiii Mirelui, aqadar, fiii pitimirii Lui, fiii rdscumpdrali prin sAngele Lui, fiii
crucii Lui, purt6torii pe frunte a ceea c inamicii au infipt pe locul Calvariei, se numesc fiii lui Core:

appellantur filii Core: illis lor li se cAntd acest psalm intr:u cantatur iste psalmus in inlelegere. Sd ne stimulem, agadar,
intr:llectum. Intellectu itaque cu-nlelegereq qi, dacd noud
excitemur; et si nobis cantatu-r,
ne este

et omnis qui intelligit, luce quadam non corporali, non carnali, rlon exteriore, sed interiore illustratur. Est ergo, fratres, quaedarn lux intus, quam non habent qui non intelligurrt. Unde jam eos qui

uidebimus lumen (PsaI. XXXV, vedeo-r,om lurntna (PoaI., XXXV. 1O). Si et fons est, et lumen est; 10). Dacd gi izvor esre, gi lumind merito et intellectus est, quia et este, de bund seamd gi ingelegere satiat animam avidam sciendi; este. cEci il gi insetogeazd pe suflerul
avid de a qti; gi tot, carelein{elege,
este

inluminat de

o anume

lurnin6,

nu corporali, nu carnald, nu exterioari, ci interioard. Existi,

agadar, frafilor, lduntric, o lumind anume, pe care n-o au pel care nu

infeleg. De unde, Apostolul le

intelligamus. Quid intellecturi sumus? in quem intellectum psalmus iste cantatur? Audeo dicere: invisibilia enim eius a creatula mundi per ea quae facta sunt intellecta conspiciuntur (Rom. I, 20). Eia,

cAntat, si-nfelegem. Ce trebuie

se cAntd psalmul acesta?

s6-nlelegem;

intru care-nfelegere

desiderant hunc fontem vitae, et adreseazd cuvAntul, conjurAndu-i inde aliguict crpun! alloquitur pe cei rare doresc, de-acum, au*t Apostolus obsecrans, et dicit: U, izvor,al vielii, gi zice: Co s[ nu mal jam, non ambuletis sicut, et umblali prooum umbli qi

mentis suae, obscurati

per ignorantiam quae
est,

Gentes ambu,lant

in oanitate Gtnflle intru vanitotea min{li

lonrqi, intuneeafl cu-nfel,egeree,

lndrAznesc sd zic: invizibilele Lui, de la crearea lumii, sunt privite,

intr-adevdr, in{elese prin cele ce au

intelligentia, alienati a uita Dei

fost fhcute (Rom., I, 20).'tlai, fraiilcrr, nesalulrl meu c6pdtali-1, fratres, aviditatem meam capite, dorinfa aceasta imp6rtigili-o cu desiderium hoc mecum mine, dimpreund sh iubirn, conrmunicate: simul amemus, dinpreun5 sd ne-ncingem intru simul in hac siti exardescamus, aceaste sete, dimpreund sd
r"r\d litt.: gravid
rr

Ad. lin.: av'iditatea.

aguarum firntes. Apr-rd Deum est fcrns vitae et insiccnbilis fons: in

in Duurnezeu, prln ignoran(o eore illis, propter caecitatem cbrdis esae-ntru el, din cauza cecitdfli ipsorum (Ephes. IV, 17, 18). Si inimll lonrpi (BfeB., IV, 17, lB). ergo illi obscurati sunr Dac6, ;prin urrnare,'ei sunl intelligcntia, id est, quia non intunecali cu-nlelegerea, adic:6, intelligunt, obscurantur; ergo fiindca nr-r infeleg, se-ntuneci; rJrtr.:i qui intelligunt illuminantur. cei ce-nleleg se-nlumin6. AIeargA Curre ad fontes, desidera [a izvoare, doregte izr,,oarele apelrr!
La Dumnezeu este izyorul vielii. qi rzvol neser.Stor: intru lunina Luri.

aliena(l de lo via{a lui

36

Sf.

Aureliu.Augwtiu Deawe rnflEiatru lumina ne-ntunecabild. Lumina

aceasta dorreqte-o, izvorul anumel lumina anufile! de care nu cunosc <rchii tdi; t:drei lumini, .epre a ()

Notd infrtd,wtivd

37

videndo oculus interior praeparatur, cui fonti hauriendo sitis interior inardescit. Clurre ad fontem, desidera
frrntem: sed noli utcumque,

illius luce lumen inobssrabile. Lumen hcrc desidera, quemdam fontem, quoddam lumen quale nc)n norunt rr:uli trrl crri lumini

vedea, i se pregdteqte ochiul

interior, cdrui izvor, spre a-l sorbi,

i se-ncinge setea interioarA.

Aleargd la izvr,r, doreqte izvorul: ci iru voi oricunr, nu voi sA alergi ca oricare animal; precum cerbul

ut qualecumque animal

nrli

currere; ut cervus curre. Quid est. ut cervus? Non sit tarditas in currendo, impigre curre, inrpigre desidera fontem. Invenimus enim insigne velocitatis in c,ervo. 3. Sed forte no'n hnc S(:riJ)tura solum nos in cervo considerare'voluiq sed et aliud. Aucli quid aliud est in cervo. Sr:rpentes necat, et post serpentium interemptionem majori siti inardescit, peremptis serpentibus ad fontes acrius currit. Serpentes vitia tua sunt: consune serpentes iniquitatis. tunc amplius desiderabis fbntem veritatis. Avaritia forte in te tenebrosum aliquid sibilat, et sibilat adveisus verbum Dei, sihilat adve,rsus praeceptum

alearg6! Ce-nseannd: precum cerhul? Sd nu fie-ncetineali in

alergare,

fird preget alearg6, fdrd

preget doregte izvorul! Afl6m,

intr-adev6r,: intru cerb, insemnul velocitEliir2.

pe-aceasta

3. Dar, poate cE nu numai a'voit Scripl.ura s-()

lu6.m noi in cdnsiderare intru cerb, r:i qi alte. Ascultd ce alta este-ntru

cerb. Omoard gerpii, qi, dupd

sete qi

uciderea gerpilor, se-ncinge de-o mai mare, gi, odatd onrorf,li

qerpii, aleargd gi mai iute la izvoare. $erpii viciile tale sunt:

rApune gerpii inechitdlii qi, atunci,

vei dori qi nrai mult izvorul

adevdrului ! Avarilia quierd. poate, oeva tenebros in tine. gi r;uierd

impotriva

Dei: et quia tibi dicitur, p.receptului lui Dunrriezeu: qi, Contemne aliquid, ne facias fiindcd 1i se zice 1ie: .,Disprctruieqte iniquitatem; si mavis facere ceva, si nu faci inechitatea; dacd
iniquitatem, quam aliquod
nraivoieqti sE faci inechitatea decAt

cuvAntului lui Dunrnezeu. quierd-rnpotriva

conrmodunr tenrporale contem- sd dispreluieqti ceva r:o nrod nt:re, morden eligis a serpente, temporal, alegi sI fii muqcat de cl rarr perirnere serpentem. Cum garpe in loc sd omori qarpele. Cum,
rr

r\ltfel: irrlelii.

alias terrarum partes petunt, pdmAtrtului, iqi pun, unul asupra o.era capritum suorum snper se altuia, g."rtut"u capetelor loruqi,

lflffLilil""y.^b,*;i
1lo, quaerere: Sitiuit anime..mee
d3r1t.

"aquarum lavandi causa ir,

*-

;;,il?,Jl".T1lli;,i,,'::ll;
qd

Daca, ilrin ".,.,pr'r1 ;;,d, r",i.p"i ;" ;bJ:J, J

spdldrii?

tnguspre Dur
c{uce cerbur

3""2X";';:[;*Hi"

Deum oiuum. euicl sitiviti Quando ueniam et apparebo apErea ante.facicm Dei. Hc ' q,r.rd ;;;;;rU
tro In
ueniam?Et suod

desiderat anima id t., hoc dico, Sitioi anuna ;"";;

il* 'l}'"1*""^ ad fonres oguoru*,-iro

,.;;
itio in (n-nrr.ttez, cursu:

donrr aga duce

L:i.,Jtoll.

a
^

ex quo clamatur ali p.ti: Do.mino, hanc requtram, l ut inhabitem in dom per[Col. O4671omn

ueniam et apparebo DeizF-x illo desideri

tar,um u", ir.ia.";o. rl,

"iff"l"""'"
hrc, Una

:u

gJ o*

ffi'H;
repede Lui

ncetuestedon-rltri. Crfod

fEF{
reste

meae. Qra.e h ,.
6. [vens. 4..| Intt

sd laecmryea llommutrul

ce aceasta? Ca

toofede-leviefi

ante faciem

Dominip

l,"d*;;il; ",-I;j::fl ,l"rT ",*,jl,i.; sum) anteguam veniam, nrai d',1l;trs-,^qr"r-lr,:d". e-a sosr, mai inainte al]e.t,rram *ppr.eo-, r-rr"runt ;;_; mihi locryrmoi or"a. panis 'mi-au mle d* il;; zlElnoaPte, tu; m;hip;; ;;
r,rsubauzi:mipreg&leae.,
ti ntte, estp Fostu-mi;Bu ri"r

Durnnezerr'#;rffH Hff"T +.1 intre ti.rp. r:ar

o*^,I)!it*;riii
r;"",ir".r"rii"

4O

Sf.

Aurelia

AilStr;stiru

Daptu tllogistru

Notd introd.uctiud.

4t

tfteae, non amaritudo, sed mele, nu amaritudine, ci

PAne. Suave-mi erau mie insegi lacrimile:

insetat de-acel izvor, fiindcd nu

puteam incd bea, qi mai avid imi mAncam lacrimile'mele. Cdci nu a Non enim dixit, zis: Deiwtitt wniat mie krcrimile mde manducabam, cd ele insele Factae sunt mihi lac4'anae meae bduturd,cxi s6 nu Pari izvoare ale apelor; potus, ne iPsas desiderasse au fost dorite ca sicut forites aquarum: ci, pdstrati frind acea setq de csre

et cum felicitas

transitoria? nonni plus habet zburdtoarer{, transitorie; n-aret der:eptionis quani delectationis? oare, mai nrultd deceplie decAt Cur ergo non et in ipsa fiant mihi delectare? De ce sd nu-mi devin5 lacryrnae meae panis? Siquidem saeculi

videretur

sed servata illa siti, qua

ard; de care srrnt rdpit spre izvoarele

inie inardesco, qua raPior ad fontes apelor, pAne devenitu-mi-au

lacrimile mele, cAt timP sunt

am6nat. $i, desigur, mdncAndu4i lacrimile sale, insete.az6, fdrd nici un dubiti, mai mult sPre izvoare. Zi 9i

fontes. Die qi-riPPe ac nocte nospte devenitu-mi-au, inu+idevir, DemAncarea factae surit mihi lacrYmae meae lacrirnile mele pAne. qui Panis aceasta, ce-i nurnitd Pdne, oamenii panis. Cibum isnrm dormt dicitr-rr, die comedunt homines, o m6nAncd zitia, noaPtea este mAncatE nocte dormiunt: Panis autem p6nealacrimilor, ins{ zi Iacrymarum et die et nircte gi rir., gi noaptea; fi c6 inlelei;i qi noapte tot tirnPul; fie cd ziua o comeditur; sive totum temPus accipias diem et noctem; sive infelegi pentru ProsPeritatea
noaPtea, ins6, diem intelligas pro hujus saeculi secolului acestuia,

aliquenr lapidem. et"dicir: Ecce

Intendit enim digitum

quotidie: IJbi est Deus tuus? (Il Cor., V, 6): qi zleq.Ei-ee mle Quia paganus si hoc mihi zllnlq Unde este Dumnezeul tdu? dixerit, non illi et ego possum ()dcr, dacdpdg6nulimi va fi ziso nrie clicere: Ubi est Ders tuw?Deun., pe 6h, nu-i pot zice gi eu lui: ltnde quippe suum digito ostendit. es te Dum nec u I tdu ? pe Dumnezel;d
ad lui

(II Cor. V, 6); et dicitur mihi

circumhrlget, quarnd.iu sumus iir corpore, peregrinamur a Domino

rrurp, peregrininr

fap de Domnul

pentru adversitatea secolului acestuia. Fie, in situali'ile

prospere ale secolului, zice, fie in

intendens, iterum dicit: Ecce Deus mens. Ubi est Deus tuus? Invenit ille quod ostenderet oculis carnis: ego autem non quasi non habeam quem ostendam, sed non habet ille

et forte in solem digitum

est Deus meds. Ubi est Deus ia(6, tuus? Cum lapidem irrisero, et Dumnegoul rireu eale: llnde este erubuerit qui demonsuavit, tollit Dumne*ul tdu? Cum voi fi,luat in mrlurn a lapide, suspicit coelurn, der6dere piatra gi se va firuogit cel
care mi-a ardtat<r, i?i lntoaroe ochiutr

mi-l intinde, piatr6

egetul: spre ir

de l-a piatr6. qi-l ridicd spre cer gi, poate, indreptAndu-gi degetul s,pre
soare, zice iariqi: Iati Durmmozeod rrotr,tz Llnde este'Dumnezcul tdu?

situaliile adverse, eu ii v6rs dorului merr lacrimi, eu nu

cum in mundo bene est, mihi Ce male est, antequam aPParebo felei Lui Dumnezeu. urmare, s6-i ante faciem Dei' Quid ergo dici mfl-ndemni, Prin cvasiaduc gratuldri zilei, dac"i va fi surAs o ar.runl ProsPeritate a secolului .aoestuia, nu-i, oare, mortalis? inqeldtoare; nu-i curg.dtoar,e, nonne fluxa; mduca, nonne temPoralis, volatica, caduci, muritoare; nu-i temporalh,

pdrdsesc aviditatea dorului meu: a in lume este hine, rnie-mi gi "at este rdu, PAnd voi aPdrea inaintea

enim ille oculis corporis mei ostendere Deum suum solem:

quibus ego oculis ostendam solis
creatorem?

oculos qui-bus ostendam. Poruit

A-lld el ce sd arate crr ochii drnii. Eu, ilnsd, nu ca gi cum n-a{i avea pe cine +ardL ci nu are el ochii cErora Idardt. Putut-a el, intr-adevdr, sdJ arate ochilor cdrnii mele pe Dumnezeul iui, soarele: c6ror rrchi s6-L arEt eu pe creatonrl soarelui?

r'Ad litt.:

volatir:A-

42

Sf.

Aureliu AWttstin, Desprc magbtru

Noti intrcductiud

43

tantum credererlr, sed aliquid et cred, ci chiar sd gi vdd ceva. f,e v6d,
viderem. Video enimquae fecerit lntr-adev5r, pe te.le pe care le-a fEcut

quam corpus, tpsumque

Deus meus, non autem video

ipsum Deurn meum qui fecit

haec. Sed quoniam sicut cennrs desidero ad fontes aquarum' et

est apud eunt fons vitae, et in intellectr-rm xriptus est Psalmus acest Psalm a fost scris intru filiis Core, et invisibilia Dei Per inlelegerea fiilor lui Core, gi ea quae facta sunt intellecta invizibilele lui Dumnezeu sunt conspiciunnrr; [CoI. OaGB] quid privite inplese prin cele ce au fost agam, ut inveniarn Deum fdcute; ce sd fac, ca s6-L aflu pe meum? Considerabo terram: Dumnezeul meu? Considera-voi facta est terra. Est magna p6mAntull fdcur fost-a p6mAntul. pulchritudo terrarum; sed habet Mare este fnrnrselea pi1ndntului; artificem. Magna miracula sunt dar are artfioe. Mari sr.rnt miracolele seminum atque gignentium; sed seminlelor gi ale n6scdtoarelor; dar habent ista omnia creatorem. au creator toate acestea. ArEt magnitudinem magnitudinea nrdrii impresurate, Ostendr.r circumfusi maris, stupeo, mrror; md uimesc, md nrir; artificele] caut:

Dumnezeul meu. nu-L v6d, ins6, pe insuqi Dumnezeul meu, Cel Carele Ie-a fdcut pe acestea. Dar, intrucdt duc, precum oerbu-[, donrl izvoarelor apelor, Ei la EI aste izvorul vielii, qi

tamen haec omnia quae cdutdtorul insuqi aI unor astfel de collustravi, per corpus ea me lucruri; gi crrnosc, totuqi, cumc{ pe

inguisitorem talium rerum non anume mai bun decAt corpul, gi corpus, sed aninram video: et sufletul, nu corpul, il v6d cA este

Discetn cumc6 sufletul este cva

artificem quaero: coelum privesc cerul gi fmmselea stelelor; suspicio et pulchritudinem admir splendoarea soarelui
solis exserendo diei sufficientem, imblAnzitoarea intunericului noplii.

sidemm; admiror splendorem suficientd nagterii zilei, luna,

lunam nocturnas tenebras Mirabile-s

consolantem. Mira sunt haec, laudanda sunt haec, vel etiam stupenda sunt haec; neque enim terrena, sed iam coelestia sunt lraec. Nondum ibi stat sitis mea:

acestea, leudabile-s acestea, sau chiar uimitoare-s acestea; qi nici nu-s pdmAnteqti acestea. ci-s, rle-acum, cereEti acestea. Nu std nicidecum acolo setea mea: mi mir de acestea, miror, haec laudo; sed eum pe-acestea le lar-rd; ci insetez dqpE haec qui fecit haec, sitio. Redeo ad Cel Ce Ie-a fitcut pe acestea' meipsum, et quis sim etiam iPse M6-ntorc Ia mine insumi qi

qui talia quaeroT Perscrutor: perscrutez cine sunt chiar

eu

invenio me habere corPLrs et insumi, carele caui sE aflu unele animam; urlum quod regam, de-iroesteal aflu ci eu am corp gi aliud quo regar; corPus srvire, sufleq unul, pe care-l impdr6lesc, anirnanr imperare. Discerno animam melius esse aliquid
altr:I, care mi-mpfirSleqte; cE rrcrpul servegte, cE sulletul impErifegte.

Dicatur ergo rnihi, quenr

colorem habeat sapientia.

19q... sepor, neque cak)r, aut crrloare,nicisorL nici miroo, nicigusq ffigr.,autduritia,autmollitudo. nici cildur6, ori frig, ori tare,'ori
culoare are ingelepciunea. C6nd cugetdm iustilia; 9i ne bucur5m

precum gr.Lshrl; sd nu-l pipdi prin tot corpul, precum tarele gi nroalele, perhaotem; sed uuum sit recele qi caldul, asprul qi netedul; ci "liq"id intus quod videam. Quid .est, dacA existC.r, r, interior ceva pe intus videam. Quod neque colot care sd-l vdd. Ce-nsemna,sd vdd srt, negue sonus, neque odor, interior? ,Ceea ce sI nu fie nici

rigorem atque fervorem, asperitatem lenitatemque

cogrroveraml coelum, sidera, PdnAntul il ldudam, cu ochii-l solem lunamque laudabarn, cunogteam; marea,o ldudam, cu oculis cognoverarn. Oculi ochii o cunoqteam; cerul, stelele, mem-bra sunt carnis, fenestrae soarele gi luna le ldudam, cu ochii le sunt mentis: interior est qui per flnoqteam. ochiisunt mddulare-ale has videt; quandir cogitatione clrnii, ferestrele minfii sunt: interior 4iq"" absens est, frustra patent. este, cel carele vede prin acestea; Derls mgys qui feeit haec, cpae c6nd, printr-o cugetare anume, e6re oculis video, non istis oculis est absenl, se deschid in zadar. inquirend,'s. Aliquid etiam per Dumnezeul meu, Cel Carele le-a serpsum animus ipse conspiciat: f6cut pe aoestea, pe care le v6d cu utnlm sit aliquid guod non per ochii, nu-i de cdutat cu ochii acegtia. oculos sentiam, quasi colores et Prin sine insugi priveascEr; incd lucem; non per aures, quasi oeva spiritul insuqi: dac6 existi sau canhrm et sonum; non per nares nu ceva ce sd nu simt cu ochii, quasi odorum suuvitatem; non precum culorile gi luminq nu, cu per palaturn et linguam, quasi urechile, precum cAntul gi sonul; saporerrq non per totum corpus, nu, cu nirile, precum suavitatea quasi duritiem t:t mollitiem, mirosurilor; nu, cu palatul qilimba,

mare laudab:rm, oculis

collustrasse coinosco. Terram laudabam, oculis cognoveram;

cu privirea, prin

toate acestea, pe care le-am cerceiat

corp

cercetatu-le-am cu privirea pe ele.

Cum cogitamus justitiam, ejusque

moale. Spund-mi-se, aEadar, n iece

t:'Oitind, dupd Mss.: eonsplclet; Fjd. au; insd: consplcit

- prlvelte.

44

8f. Aureku AWustiru Despre magistru

Notd introductivd

45

intus' in ipsa cogitatione

pulchritudine fruirnr.rr,
<1uid

interior, intru insdqi cugetarea, de

fmmselea eigi, intrdr
r:e

le sund urechilc,r;

sonat ad aures? quid tanquam vaporeum surgit ad nares? cpri<i ori infertur, quid manu tractatur et delectat? Et intus est, et pulchra ,est, et Iaudatur, et

oe, ca qi vaporrls, le urcd

n6rilor;

ce

in gurf ce-i gtins cu mS4a qi-nr:Ant6? $i existi interior, gi-i

dap ochii
frumoasd, gi-i ISudatS, gi-i vEzutE: 9i, aceqtia sunt in inhrneric, spiritul se-mbrrcurd de lumina eiqi. Ce-i <teea ce veclea Tobias, c6nd, orb,

incrrmmu-tabilem veritatern,

Deus e.st, de quo illi non zic.: Ljnde esl.r: l)umnezeul 'l'du,/ insultent <1ui dicunr: Ubi est Cauta o anr/nre int.onrutahi16 I)eus tuusl Aliquam quaerit veritatelr, suhstanta fdrrn de [psd.
.sine

videtur: et si in tenebris sunt oculi isti, animus illius luce perfruitur. Qrrid eot illud quod ii dddea fiului vdzdtor sfatul vie;ii Tobias videbat, quandg videnti (Toh., IV, 2)? Exist6, prin urmare filio caecus consilitrm vitae ce.va, ce spiritul, dominatorul, dabat (Tob. IV, 2)? Est ergo rectonrl, Iocuitorul corpului, r,ede el

dictrr.rt: Llbi est Deus tuus?

Deum. Si dlxero, Mutabilis est .Dumnezeu este ntutahil". md vrtr Deus, insultabunt mihi qui insulta cei ,:are zic: l_!nde e,ste
Dumnereul

Ista mutabilitas non cadit in Dumnezeu. Dacd voi fi zis: tdul

clelipsa, plrgreseaz6; (junoagte. ipse arrimtr^s: deficit, pruficiq noviq ignord; igi anrintegte, uir6, ar:unr ignorat; meminit, obliviscitur; \/rea una- a(:urn. alta. Aceastd mulo ilhrd'r,rrlq nrcdo nt-rn vult. mutahilitate nu cade intru

defectu substantiam. Non est talis

Nu este astl'el spiritul insugi: su[,:rd

aliquid quod animus

ipse

corporis,dominat<lr, rector?

insuqi; ce nu sirnte cu ochii corpului, nu, cu ur.echile, nlq cu n6rile, nu, cLr

habitator videt; quod non.per palatul, nu, prin tactul corpului, <:i oculos r:orJxrris sentit, non Per prin.sine insugi: qi.i mai bun, desigur, aures, non per nares, non per ceea ce, prin sine insugi, dec6t ceea palatum', n()n per qorporis ce, prin servul s[u. Existd, tactum, sed per seipsum: et bine-nleles; el insugi, da, prin sine
utiqrre melius guod per seipsurn, insugi vede, gi spiritul insuqi, ca sd
se cunoascd pe sine, se vede pe sine.

quam quocl per renrum suum. Est pr()rsus; seipsum enim Jrer seipsurn videt, et animus ipse ut norit se, videt se, Nec utic4re ut videat se, rur;xrraliurn oculonrm quaegit ar-rxilium: imo vero ab omnibus corporis'sensibus,

se vadE pe sine, nu cere nicider:um ajuton-tl oc,hilor corporali:

$i, ca

si

ba, dimpotriv6, fald ,de toate simlurile oorpului, ca i-rnpiedecdtoare gi tulburdtoare, se

abstruge pe sine la sineln, ca sd se et vadi pe sine intru sine, ca sd se tanquanr impe-dientibus perstrepentibtrs a-bstrahit se ad se cunoascd pe sine la sine. Dar ttu [Col. (X69] ut videat se in se, ut cumva Dumnr:zeu InsuEi este mva noverit se apud se. Sed de felul de care este spiritul? numquid aliquid tale Deus Desigur, Drrnrnezeu nu poate [i

aliud quam se videret: et cum se videret, non utique I)euur suurn videret. Dicant jam insultatrres rnei, Ubi est f)eus
fur.rs,2dicant: ego <luamdiu non

super.seipsam effu nderetur? Si intru enrm ln serpsa remaneret, nihil

anima mea continge.ret quod deasupra sullenrlui animam meam Ineu nu se r rluaeritur, rrisi unima mea insuqi? I)arE

sum, et effudi super, me deasupraro meo. CAnd atingea entmam metm, Quando sufletul meu ceea (:e se cautd
rneu. daca suflerul

tangerem, Haec meditatus

rebus visibilibus.et corporalibus, et non rnvenlens; quaerens.eius substantiam in rneipso, quasi sit aliquid qualis ego sum, neque hoc inveniens; aliquid super antlnam esse senti(, Deum meum. Ergo, ut eum

_ Deum meum in

B. [vers. 5.] Quaerens ergo

[vers. 5.] CdurAndu-t,, agadar, pe Dumnezeul meu intrr lucn_u.ile vizibile gi corlxrrale, gi negdsindu-ta ctrut6nd substanla l-ui intru nrine

.8.

insumi, ca

gi

cun ar 6 trra

e sunt eu,
simt,,g

qi ne.g5sindo nici pe-aceasta;

slrper

sine insu

pe

pe rrii
mei: I lnde este lfumnezeul triulzi<A: eu, oAt timp sunt

ipsius est, qualis est animus? Non rluitlern videri Deus nisi aninrr., [x,test, nec tamen ita ut anirm.rs vicleri potest. Aliquid enint quaerit animus iste gu<xl
"'(lirind,

vdzut decAt numai gi numai de cdtre spirit, gi, totugi, nu aga cum poate fi v6zut spiritul. Spiritul acesta caut5. intr-adevdr, ceva ce este Dumnezeu, despre Carele s5 nu-l insulte cei care

r.ideo, ,1 uamdiu differor, lacrimilemel

noi. r,are [i
,si

amAnat,

pte_
lntJe

;:"',fH;,:::[r1"'"t
ne aci:

litrtrrirrii rrostrr si sunterrr obligali

=,

anlrni int@loctu

prin in{elegerre.a

eplrldulr.1tr,

dup5 Mss. ad se; Edd. au, insfr. a se

- deIo

sine.

l"Hernrenerrti,z augusfinianl ls acest versel esre. rlrrlra;tiinla nrea. siitgntlard

46

8f. Aurcliu

Atqustia Despre m.aCistru

Notd,

introdrctbd

47

e]u8 ln anrma mea, et non privesc invizibilele Drrnnezeului meu, invenio: meditatus sum tamen prin cele ce-au f<rst fEcute (Ronr", I, inquisitionem Dei mei, et per 20), revireat-arn deasup?a rneo ea quae facta sunt, invisibilia suflehrl meu; 9i nu mai r6.m6ne pe Dei mei cupiens intellecta cine sd ating, decAt numai pe conspicere (Rom. I,20), effudi Dumnezeul meu. A.rnlo, intr-adevdr, super me animam meam; et c,asa Dumnezeu-lui meu, deasupra non lam restat quem tangam, sufletului meu: acolo locuiegte, de nisi Deum meum. Ibi enim acolo md privegte pe mine, de acolo domu-s Dei mei, super animam creatu-m-a pe nrine, de acolo m6 meam: ibi habitat, inde me guverneazd pe rnine, de acolo md prospicit, inde me creavit, inde sfdtuieqte pe mine, de acolo mi

manduco die ac nocte lacrymas este Dumnereul rdaft cautu-L eu pe meas. Dicant illi adhuc, Ubi est Drrnnezeul meu intrl tot corpul, fie Deus tuus? quaero ego Deum teresru, fie oelesg gi n*L allu: caut meum rn omnr corPore, srve su-bstanla Lui intru suf,etul rrieu, qi terrestri. sive coelesti, et non no aflu: meditat-arn, totuli, c6utarea invenjo: quaero substantiam Dumnezeului nreu, gi, dorind sE

me gubernat, inde mihi

indeamnd pe nrine, de acolo md

consulit, inde me excitat, inde chearna pe mine, de aoln mi dirigr-rie me vocat, inde me dirigit, inde pe mine, de acolo mE annduce pe me ducit, inde me perducit. mine, de acolo mi aduce pe mine.

9. Ilte enim qui habet

altissimam

9. El, intr-adevir, Carele are,

intru
secret, altissima casd, are

terra gi pe pdmdnt tahernaculul. tabernaculum. Tabernaculum Tabernaculul Lui, pe pdm6nt, ejus in terra,'Ecclesia eius est Bi*rica Lui este, peregrina incd. Ci adlnrc peregrina. Sed hic aici e de cdutat, intrucAt in guaerendus est, quia in tabernacul se all{ calea, prin care tabernaculo invenitur via, per se vine la r:as6. CAnd revdrsam, quam venitur ad domum. incaltea, deasupra mea sufletul Etenirn cum effunderem super meu, spre aJ atinge pe Dumnezeul me animam meam, ad meu, de ce anl fdcut aceasta? attingendum Deum meum, Flindcd pfiqi-vol intru locul quare hcrc feci? Quoniam te.bernaculului. Cici voi rdt6ci, ingrediar in locum tabernaailL cdutAndu-L pe I)umnezeul meu in Nam extra locum tabernaculi afara tabernaculului. FilndcE errabo quaerens Deum meum. pdEl-vot lntru locul tabernaQuoniam ingrediar in locum culului admirabil, pffni la casa

habet etiam in

in

secreto domum,

chiar

tabernaculul, md minunez cArrd taberngculum, stupeo cum ajungprind la r:asa Lui Durnnezeu. pervenio usque ad domum Dei. Despre care casd zice" in alt psalrn.

quamvis admirabile sit

iniquitatis pe(rcaro, sed exhibent Deo vivo in bonis operibus: animae servienti Deo membra corporalia militare admiror (Id. Yl, 12, 13). Respicio et ipsam animam [CoI. O47Ol obedientem Deo, distribuentem opera actus sui, frenantem cupiditqtes, pellentem ignorantiam, extendentem se ad omnia aspera et dura toleranda, justitiam et charitatem impendentem caeteris. Miror et istas r.irtutes in anima: sed adhuc in loco tabernaculi ambulo. Transeo et haec: et

exhibent membr:a sua arma pdcatului mddularele lorugi arme

ale inechitelii, ci gi le infftiqeazd
Dumnezeului viu intru bune lucr.Eri:

nbediendum desideriis eiue, nec dorinlelor lui, nici nu-qi infdliseazd

tabernaculi ingrediar, admira- admirabilului tabemacul, pAn6 la Multe, domum Dei. Jam enim multa intr-adevdr. adrnir, acum. in. admiror in tabernaculo. Ecce tabernacul. IatE cAte adrnir in quanta admiror in tabernaculo! tabernacul! Tabernaculul Lui T'abernaculum enim Dei in Dumnezeu, pe p6m6nt, surrt, terra, homines sunt fideles: intr-adevEr, omenii fideli: admir admiror in eis ipsorum intru ei suhordonarea mddularelor rnembrorurn obsequium; quia insegi: intrucAr nu dontnegte intru non rn ers regnat peccatum ad ei pEcatul spre a-i. face obedienli

tabernaculi admirabilis, usque Lul Dumnezeu. intru lt,t,ul ad domurrt l)ei. In locum tabernaculului pdEi-voi. al

bilis tabernaculi, usque ad casa lui Durunezeu.

qi sufletul insuqi, obedient lui

Dumnezeu,

mddularele corporale le adrtrir c5-i militeazd sufletului servindu-I Lui Dumnezeu (Id., VI. 12, l3). privesc

activitElii
cupidiu{1ile,

aqterndndu-se spre tolerarea tuturor celor aspre qi dure,

consar:r6ndu-gi rrclorlalte justilia qi
charitatea2t). Admir gi aceste in suflet: dar umblu incd intru"inr,1-i locul tahernaculu-lui. 'frec qi de acestea:

qi, oric6t esre

admirabil

psalmo, cum proposuisset si-bi anume, durE gi dificilh, de ce le esre. quamdarn duram et dif{icilem de r:ele mai multe ori, pe-ar:est quaestionem, (Frare in hac terra pdm6nt, bine'riilor, le este riu 9i
r')oitind: iustltio'r et charrtatern; cr,ud Mss arr: rustrtram et verrtatenr justifia qi adevirul.
=

De qua domo .dicit in alio

curn iqi propurese siegi chestiunea

Notd introduc'tiud,
zice: insdrcinatu-m-am plerumtlue ltene est malis, et bunilor' 9i et alt: Suscepi scunoaqte;ostenealEesteeceost& male est bonis, p0nds6inttrintrr aoon.t')s(:ere. hoc labor est aite inainteamea' ';1.,*^;;;"';"" ;;;;"""* Lul Dumnezeu' si sil in sanctuariul 'ro,l.turrri'u^ l)ei, et intell$am infeleg in-tru ael 'i"""*at;*" (Pssl- Lxxll; 76, (Pd': Lxxll''16' lzr ir,i esl eniL fons intellectus; intr-adevdr' izvorul intru D"i, in dorno Dei' sanctuarul Lui Dumnezeu' ; t;;;; it,, irn u"*i iste in n vis"ima, et

49

exulta{tunii, zi<r, gi confeoflrrmiio a el sonului celebr0nd sErbd-tosreau. inqu it, ersultttl ionis confessionis. soni .fbstiuitatem CAnd oamerrii iqi r,elebreazd aici celebrantis. Festa r:um hic sdrbdtorile, desigur. ale luxuriei homines celebrant suae quogue Ioruqi. au obiceiulrit s6 aEeze Iuxuriae, consuetudinem habent orchestre in [a1a tasel-rr lor sau s6-i constituere organa ante domos pund pe c6ntdreti" ori or-ir:e mur:icd secreturr dtrmus
l)e,rl?

In toce,

suas, aut ponere syrnphoniacos, vel quaeque musicaad luxuriam

ffii1;TffiT] fi*,IilI'"f:

unde vor fi fi.rst auzite a('estea: ce servientia et illicientia. Et ubi zicem noi., cei t:are trecem? ,Ce

servind qi adenrenind la lururie. $i

audita fueriut haec, quid

hic agitur? Et respondetur nobis,

dicimus qui transimus? Quid cd este o serbare anume.

,Celebreazd"^ zir:e. ,ziua de nattere;

se-nt0mpli air:i?" $i ni se rdspunde

se

hnc ille in sanctuario Dei

,,,rsntrvit. intellexit in

ffi;;;:;;

D;' i'-tti ;;;;Ja,r*,r* casa Lui clum mrratur rn"*ttt tiernaculul' aiuns-a la ita perductus est ad taberna<tuli,'D"i, 'quamdarn Dumnezeu' membrele t ,1.,;"",

ntwissima' $i aceasta a ctrnoscut-o e[ intru tabernaculum, sanctuarul Lrri'Dumnezert) a

inples'ointru celedinurma urcand

sd cuprindd

chinuiesc aici, sunt exercrtalr' Lra intlrr fine moqtenirea'

aliqua esse festa. Natalitia, e nuntd aici": <:a sd nu ni se pard inquit, celebrant, nuptiae hic inepte aele cAntdri. ci sd se scuze surrt; ut non videantur inepta prins6rbdtorire hr-.,tu'ia2* . Lr casa Lui illa cantica, sed excusetur Dumnezeu este sdrbdtoare festivitate h:xuria. ln domo Dei sempiternd. Atrrhr, intr-adevir, ntr se
festivitas sempiterna est. Non celebreazd ceva, gi u'ap. Sirh6toan:a enim aliquid ibi celebratur et senrpitemd. clrorul Ingerilor: l'ap transit. Festum sempiternunr. prezente a lui Dunurezeu, bucuria chorus Angek-rrum: r,ultus fdr5-ncetare. Ziua aceasta de

dulceclinem sequendo, interi- c'onduslac'as onufhu orem nesci<-r quam et occultam urmAndoanumedulcea$' voluPtate'? ca gi ocult6 voluptatem, tanqu?m de domo c'e interioard aliquod qi r:um dintru crma I,ui Dumn;211t Dei sonaret .suavlter urm ille arnhiaret ar suna nu ltiu r:c instmment: 9r' ;*";;;; tabernacul' i.",J"r*.rfr, ..tditt' qt'od"^ cum el umbla intrus()n lnterlorauzind un anllme irrt"rira" sono, clur,tusrlulcedine'

sequens qrrod sona[rat'

at strahens se ub omni strePitu

carnis et sanguinis, Pervenlt

praesens Dei, laetitia sine sdrbEtr:are este astfel, incAt nir:i defectu. Dies hio festus ita est, nu-ncepe cu-nceputrrl, nici nu ut nec aperianrr initio, nec line sfArEete cu sfArqitul. De la mirifica claudatur. De illa aeterna et elerne gi perpetud sdrbdtoare le perpetua festivitate sonat nescio sund nu qtiu ce pldcut Ei dulce quid canorum et dulce auribus urechilor inimii: ci. dacd nu face cordis: sed si non per.strepat zgomot lumea. Llmbldtorrlui intru mundus. Amtrulanti in hoc acest tatrernar:rrl'i' gi corrsitabernaculo et miracula Dei in deratorului rniracolelor Lui redempti,rnem fidelium r:onsi- Dunrnezerr intru rcdemp[iunea deranti, mulcet aurem sonus fidelilor ii incArrt5 r-rrechea sonul
festivitatis illius, et rapit cervum ad fontes aguarurrl.
21

uxlue ad domum Dei' Narn viam mersul sdu' ca qi cum i-am zi<ie suarn et duotun6uum sic iJ's" sa.qi Admiri tafu:rnaculul Pe acest c()mnremorat, quasr diceremus luit ai aiu2s, kt secretul ei, Miralis tabernaculunr in hac ptimdnt; .t:um ad casei Lui Dumnezeu?lntruYocea qrurrodtl pervenisti

mirificei sdrbdton
la i'zv<rarelc a1rckrr

pi

il r6peqte, cerb,

1"

i.rrrt

!l Srttrattzi' lxtrlrrristtrl'

25At:i. I"ldd. adaugS: adnrirahili Dei = lipseqte.

it Mss. au: loetitla

Ad litt., festivitatea Ad lin.r rrrnsuentdineu

bur:uria.

adruirabilal l,ui l)urnnezeu. Din

\4ss.

50

Sf.

Aureliu Awustin, Despre mncistru

Noti introd,uctiui
tnstrtras. et comparans haec illis ad quae v-idenda ingressus est, et post quae visa egressus est:, Quare, inquit, tristis es, antma ffi9, et quLre

5r

10. [vers. 6, 7.) Sed quia, 10. fvers. 6" 7.] Dar, intmcAt, c6t fratres, quamdiu sumus [Col. sunten, fralilor, intru acest corp. 047f ] in corpore hoc,, perdgrin6m faj6 cu Domnul (trI peregrinamur a Domino (trI Cor., !, 6), qi corp,tl, care se coruPe, Cor. V, 6). et corpus quod ingreuneazi sufletul, qi locuirea corrumpi tul aggravat animanr, pdmAnteasci deprimi simpl multe et deprimit terrena inhabitatio cugetdtorul (Infcl., IX, 15): chiar sensum rnulta cogitantem (Sap. daci, umblAnd prin dorinld, IX, 15): etsi utcumque nebulis indephrtali fiind oarecurn nourii, diffugatis ambulando per vom fi ajuns. intre linrp, ca. dr:siderium, ad hunc sonum strEduindu-ne, sd prindem ceva pr:rvenerimus interdum, ut dintru casa mirificd a Lui aliquitl de illa doms Dei Dumnezeu, recEdem, totuqi, nitendo capiamus; onere p,rintr-o anume greutate a

sibi cunstituto inter

tras acestea cu acelea spre vedt:rea t:6rora a intrat, gi dupd ved,:rea cdrrrra a iegit: Pentru ce, zit:e, egti lrls(, suflete al 4eu, 9i pentru ee

mE conturbi

pe

mine?

conturbqs me? Er:ce j"- o anume dulceald interioari, quadam interiore dulcedine purut-amin
laetati sunlLls, ecce acie mentis minlii,
deqi

Bucuratu-ne-am, iatd, de-acum, de

tamen quodam infirmitatis infirmitElii

n()strae ad consueta recidimus,

noastre, la cele uzuale gi

alunecim la acostea obiqnuite. $i, et ad solita ista.dilabimur. Et precum acolo allam de unde sd ne

quomodo ibi inveneramus

bucurdm, aqa aici nu va lipsi pentru

unde gauderemus? sic hic non ce sd gemem. De altminteri, cerbul deerit quod genramus. Etenim oceste mAnc6ndu-qi, zi qi noapte, c(,rvus iste manducans die ac lacrimile sale, rdpit de dor, de

nocte lacrymas suas, raptus dulceala interioari

a [,ui

dr:siderio ad fontes aquarum, Dumnezeu, adicd, spre izvoarele interiorerri scilicet dulcedinem apelor, revdrsf,ndu-qi deasupra 3a

Dei, effundens super se anlnram sLlam, ut tangeret

quod est super animam suam? ambulans in locum tabernaculi

sulletul siu, ca sd atingd ceea ce este deasupra sufletului sAu, umblAnd intru locul cornrlui admirabil, pAna la rssa Lui l)umnezeu, qi dus de
qi inteligibil, ca sd le disprepriascrfl pe toate cele exterioarer qi s6 fie rdpit

tabile persensi, quare adhuc contrrrbas me? Spera in l)eum. Et quasi responderet illi anima tdcere: ce te conturb- dec6t ejus in silentio, Quare numai gi,De frindcri nu sunt incd nu-rnai conturbo te, nisi quia nondum acolo, unde este duloele acela de sunr ibi, ubi est dulce illud, quo c6tre care aga am fost r6pit, precunr prin trecere? Mai beau eu_. oare) dintru mirificul izvr:r, nere_ m6ndu-md de nimig nu mi mai rem
jam de cupiditatibus omnibus tarrquam edomitis vir:tisque secura sum? Nonne adversus rne diabolus vigilar hosris nreusT nunne laquer.rs rnihi quotidie deceptionis intendit?
de nici o piatr5 de poticnire; rnai

aliquid incommutabile, etsi inr;omutab perstrictim et raprim, arnturbiincd, pentru ce rnai eqrr inc5 perspicere potuimus: quare trist? Nu re mai indoiegti, adhuc c<-rnturbas me, quare intr-adevdr, de Dunrnezeul t6u. adhuc tristis'es? Non enim de-acum, inlr-adev5r. r:e sd Ai. zici dubitas de Deo tuo. Non enim contra celor ce zic: linde este non est quod tibi dicas, contra illos qui dicunt: Ubi est Deus tuus? Iam aliguid incommu-

arimirabilis, usque ad domum Dei, et ductus interioris et intelligibilis soni juc,unditate, ut omnia exteriora contemneret, et in interiora raperetur; a,lhuc tamen homo est, adhuc hic gt:nrit, adhuc carnem fragilem portat, adhuc inter

iucunditatea sonului interior

intru interioare; mai este, totugi. om iirc6, mai geme incd aici, incS mai

poartd carnea fragild, mai este inrf periclitat printre pietrele de poticnire ale lumii acresteia. Privit-a, a4adar, Ia sine, ca qi venind de atxrlr, qi-qi zice. siegi, constituitului intre
aceste tristeli, qi comparAnduJe pe

s,:artdala hujus mundi

sr:,

periclitatur. Respexit ergo ad tanquam inde veniens, et ait

se antmae suae, el quasi

inlru Dumnezeu, ii

peregrin inr:E fald de casa f)umnezeului nreu?,, ()i: Eper6

pe trner eu, pusul intru secol

Ei

rdspunde sufletului sdu care-l conturbe pe

T-

52

Sf.

AureliuAtqttstin,

DesPreW

Notd intrcd,uctiwd,

53
intr-adevdr. rri6nttrili:

rationem rerldenti Perturbationis suaer prt)Pter mala quibus abundat hic rrrundus. lnterim habita in sPe. SPes enim qrrae videtur, n()n est spes: si auteni quod non

sine, qi ca qi dAndu-i socoteala

perturbaliu-trii sale, din cauza relelor

Ilurrrn6266t meu. prin s;:reranp.

intru care abrrndd lumea atreasta.

am

f<.rst,

Locuiegte, iritr.e timp, intru pervenras; persevera

d<rrret,

sperantd. Speranla, intr-adevhr, care se vede, ttu-i speran;d: dacd videnlus speramus, Per sperdm, ins5, ceea t;e nu ve-dem, patientiam exsPectamus aEteptdrn cu pacien{d (Rom.' VIII, 24,25). (Rom. V111,24,25). 11. Speri intru Dumnezeu! f)e 7"t. Spera in De,um. Quare

speran+d (Rom.,
veniat salus. Audi ipsum Deum tuirea. Auzi-L

sperantal insq tzre se vede. nu este

VIII.

24).

persevereazd, agadar, <-a sd ajtrngi:

Spera?' Quoniam contircbo, ce:

Salutore uultus mei, Deus meus, A me mihi salus esse non potest; hoc dicam, hoc ctrrrfitebor: Salutore uultus mei Deus ,r.eu;. Etenirn ut

illi. Quid ei confiteberis?

Flindcd Sper[? mdrturisi-I-m6-vol Lul. Ce-I vei mdrturisi I-uii Mffntulrea fe{ei mole, Dumnezeul meu. I)e la mine nu se poate sd-mi fie mie mAntuirea; aceasta rosti-o-voi, pe-aceasta mdrturisi-evoi: M6ntu'
le cunoagte-n{elese, reprivit-a, iardqi,
ingrijorar, si nu se stneooare inamicrrl: nu zice incd: ,MAntrlitu;m-am dintru

I)ominunt (Fsal. XXVI, 14); quoniam qui perseuerauerit (Matth. X, 22, et XXIV, 1:J). Quare erg<t tristis es amima me(t, et quare conturbas me? Sper,o in Deum, quoniam conf itebor illi. H*"._. 72. Ad meipsum ahima

tuum de interiore tibi ,tum. uiriliter age, et conjbrtetur cor tuLutt, it sustine
Irrquentem: Sustine Domi_

Persevereazd p6nd veni-va nr6lrpe insugi f)umner:eul

usque in fi,nem, hic saluus erit

trr pemlne fiindcd

ffuae, aeela

r, X, 22r XX\i.

trist, sullete eI, meu, qi.pentnr ec mi conturbi

Dumnozeu; mfl_voi Lul.
nnele,

metuat in ne

his,
i

utcumque intellecta cit, respexit iterum sollicitus acestea, pe c&re oricum

nondum dicit, Salvus sum ex ornni parte. Etenim Primitias

quae trea fefet mele, I)urnnezeul mu. cognos- lntr-adevdr, intrucAt se teme intru

"rt c<rrrfessio nea, Saluktre uultus

mei, Deus meus-

obrepat

S{flntulrea fe(ei
Dr.umnezeul meu,

Aceasta este mdrturisirea mea:

nimicus:

habentes Spiritus,

nohismetipsis ingemiscinrus' pArga Spirinrlur, gemem ad6nc intrr adoptionem exsPectantes noi inqine, adopliunea agteptdnd<t redemptionem corPoris redempliune a corpului nostru rrostri (Ibid.' 2:l). Illa (Ibtd., 23). Cu acea perfet:td perfecta in nclbis salute, mAntuire intru noi, fi-vom, in <asa erinrus in domo Dei viventes Lui Dumnezeu, trditori feIS de [ine,

in

toatd partea". intr-adevir, avAnd

turbata est. Ad incommu_ tatrile reficiebatrrr, -a,cl

quia justitia Dei mei manet:
mutabile perturbabatur. Novi

tulbu_ mea turbato esf. Numguid ad rotu-s-a sufletut meu. \u (.utnva Deum turbatur? Ad me se tulburd la Dumnezeu? La nrine

12. La mine insumi

tulburatu-s-a. La inrutahil

ta jusrilia

rcf51ra. la nrutabil se pemlrha. $tirr

se

rdnrAne: dacd a rnea r6tlAne sau nrr-

Dumnezeirlui nre,

sine fine, et sine fine

fine l6ud6ndu-L pe El, Cui zisu-I-+a: Fertci{i cei ce locuiesc audantes eum cui dictum est: Beati qui hctbitant in fCol. intm eam Ta, in secolele socolelor
gi fErE de

0472) domo tua, in saecula l[uda-Te-vor pe Tine (Psal., sueculorum loudabunt te LXXXIII, 5). Ar:easta nu-i inr;E'
,

(Psal. LXXXltl, 5). Hor: fiindcn nu-i inr:d mAnruirea (.arc se nondum est, quia nondunr promite: ci n'rdrturisescu-[
est salus quae Promittitur: Drrmuezeului mett intnr speran16, se,l t:onfileor Deo me,r in slle' Ei-I zic Lui: Mfrntuirea fefei mele'

remaneat in,teipso, et dir::

2"

mre, agadaf, intru ntine fer_ spe.s'de rr:,e, Ad meipsum ririt i este rnie^ turbota est animo mei. yis de [,o cminro n()n r:,rnturbeturl/ Non ins sufletul

ld

roreu. Vrei sd

nu se trrlhirre?

Nrr

Altfel; stahilitatea. $at(,mi(,ia

54

Sf. Aureliu

Awustin Despre maeistru

Notd, intrcductiud
gi zi: Lo

55

te, Domine, leuaui ctntmam meam (Fsal. XXIV, 1). Hoc planius audi. Noli sperare de te, sed de Deo tuo. Nam si spr:ras de t, anima [ua clonturbatur ad te; quia nondum invenit unde sit

rim6ndr intru tine insuli,

Acea.sta

T,lne, Doamner rldlcatu-mi-am

amintitu-rni-amr afadar, de Tine,

sufletul meu (Psal., XXIV, 1).

atrzi+ntuton-rl! Nu sperade latine, ci de la Dumnezeul tiu! CEci,

gi de la muntele mic: nu de la muntele mare; ca dintru muntele

daci speri de la tine, sufletul tdu se tnnturbd la tine; fiindcA nu gdsegte

secura de te. Ergo quoniam atl incd de unde sri fie in siguranp de la me conturbata est anima mea, tine. Agadar, fiindcd suflenrl meu quid nestat nisi humilitas? ut conturbatu-s-a la mine, ce mai de seipsa anima n()n rdmAne dec6t numai umilinla, ca praesurrat?.Quid restat, hisi sufletul sd nu prezume de la sine

ut omnino minimarn

faciat, nisi ut se humiliet, exaltari mereatur? Nihil sibi trilruat ut ei ab illo quod utile est tribuatur. Ergo quia ad me turbata est anima mea, et hanc; perturbationem facit sulrerbia: Propterea memoralus sum tui, Domine, de terra Jordanis et Hermoniim a monte parao. Unde memoratus sum tui? A monte Irarv()? et de terra Jordanis. Forte de Baptismo, ubi est rernissio peccatorum. Etenim nemo currit ad remissionern peccatorum, nisi qui displicet sibi; nemo currit ad rernissionem peccatorum, nisi qui se confitetur peccatorem; nemo.se confitetur pecca-

se insugi?Ce mai rdm6ne,daft numai ut sE se fac6 absolut minim pe sine,

decAt numai gi numai sd

se

umileasrri pe sine, ca sE merite a fi exaltat? Sd nugi atribuie ninic siegi, ca s6-i fie au-ibuit lui de la El ceea ce

este

util. Fiindci tulburatu-s-a,

aqadar, la mine sufletul meu, qi aceast6 perturbafiune o face

superbia: De aceea amintl-

p[mflntul lordonului 9i al
Hemonulul, de la muntele mic. la muntele mic Ai din p6mAntul
Iordanului. De Ia Botez" poate, unde
este remisiunea p6catelor.

tu-mt-om de Tlne, Iloamne' dln

praestat, quia ipse bonus est, rron quia nos digni sumus; quia ille rnisericors est, non quia in aliquo promeruimus; de terra Jordanis .et He rmo niim co m me mo rat us sum Dei. Et quia humiliter

[,Iermoniim Anathematio [{ermonului, se-nterpreteazd lnterpretatur. Anathema A nathe ma lie. Anathemizeazi-te pe teipsum, displicendo tibi: tine insuli, displicAhduli 1ie: ii vei, displicebis enim Deo, si displScea,, intr-adev6r, lui Dr.mnezeu, placueris tibi. Ergo quia dac51i vei fi plnr-ut 1ie. Deci, fiindcd nobis Deus ornniie bona Dumnezeu rre pune noud in fald
toate bunele, fiindcd El Insuqi este

auten1 et interpretationes carele se umile,gte exalta-se-ve (Luc., nomlnum quaeras, Jordanis XIV, 11; XVIII, 14). Dacd 9i est Descenbio eorum. lnlerpretarea numel<lr o cau1i, Descende ergo, ut leveris; noli inr:alteq a Ioidanului este Cotanirea extolli, ne elidaris, Et de /or. Coboarq agadar, ea ai fii in6lpt; Hermoniim monte parDo. nu [e-ndl1a, ca sd nu fii strivit! AJ 28

mic sd faci tu mare: fiindcd cel <prele se exaltd pe sine umilise-va; qi r:el

inlru ceva; dintru pEm0nlul Iordanului gt Heimonului

amintitu-ml-am de l)umnezeu.

bun, nu fiindci suntem,noi demni; fiindcd El iruugi este rfiisericordios, nu fiindci vom fi binemeritat noi

De unde mi-am amintit de Tine? De

gloriatur-

cornmeinoratur, exaltatus {ii, fiindcd-qi amintegte umil, va perfrui merebitur: quia non merita sd se-mhucure exaltat: of,ci nu in se exaltatur qui irif)omino se exalt:i-ntm sine cel rsrele se laudd
intru Domnul

aleargd, altminteri, la

Nimeni nu renrisiunea

pdcatelor, decdt numai cel ce-gi

displgce siegi; nimeru nu aleargd la reinisiunea pdcatelor. decAt numai cel carele se mdrturiseqte pdcitos pe sine; nimenea nu se mdrturiseqte

..[Col. 0478) 1lt. [vers. B.] 13. [vers. B.] Abtsut obisu_i Abyssus abyssum inuocat, ii invoeEir, intru voceaio cata-

torem, nisi humiliando

seipsum Deo. Ergo de terra Jordanis memoratus sum tui, pdc6tos pe sine, decAt nunrai gi et de monte parDo: non de numai umilindu-I-se lui I)unurezeu m()nte magno; ut de monte pe,sine. Dln pdm,firrtrrl lodonulut
Citind, dup6 Mss.: ne

2B

Subauzi: numele. la sine.

ar, aiia, nu consunfl-nmttotul hermeneutir.ii pe oin, nu, totuqi, intru Locea sar r:i intru

ttmsneeti Ed

au: non

nunancrs

nu rdmrflne (tu).

iXff

56

Sf. Aureliu

Arywtin, Despre magistru,

Notd introd.trctiua

5?*

sutlare cernatis. Aspicierrtes me intru aceste osteneli. VezAndu-md

audiatis; quando et rnr: qui indestul; cAnd gi pe mine, r:are loquor, ita in his la[roribus vorbesc, md vedeli ci asud astfel

laborantem, profecto r:oila- pe mine ostenirqiu-rnd, vE ostenili, [xrratis: non enim mihi laboro, de bund seam6, dimpreunE r:u
sed v<rbis. Ergo audite; quia velle

vos virleo. Abyssus obyssum inoocat, in uoce catgractarum aqadar; cdci v6d r,:6 vre1i. Abtsul tuarum: Deo dixit ille cnri ejus abisu-l lnvoci, intru vocee commemoratus est de terra cataractelor TaIe: Lui Dumnezeu Jordanis et Flermoniim: hoc zisu-I-a acrclq carele gi-a adus aminte admirando dixit, Abyssus de El din pdm6ntul Iordanului gi al Abyssum inoocal, irt Doce Hermonului: admirAnd-o catarctctarum tuarum. Quae pe-aceasta zis-a: Ablsul obleu-l
abyssus, quam ab.vssum inv<rat? invoe6, intnr vocea cataractelor Vere quia iste intellectus abyssus Ihle. Care abis pe care abis il inr<xE? est. Abyssus enim est Cu adevdrat cd inlelegerea aceasta

mine: r:6ci nu pentru rnine md ostenescr ci pe.ntn-r vc,i. Asr:ulta1i,

qu<imodo abvssus invocat abyssum? Homo invocat horninern? invocat quasi

quom<xlo Deus invocatur? Non.

abyssum ce nu vrea-nlduntru, t:iltr: honrinem de quo alibi jictum p,are-ntrutotul inlelegeT &rtx rd nu est: Atrcedet homo ad a)r aLtum, absurd ahisul se-nlelege ornul, et e{oltabitur f)eus (psel. LXIII, despre carele se zice-n alr lor:i 7, ti). Si ergo homo abyssus es!

absurde intelligi

comprehendetT Puto non

cluid intus nolit,

intlrs lxrssit, quid intus agat, quid penetratd, a r:ui inimd eete_ntru sine intus disponat, quid intus relit, x'rutatdZ Ce poartd-nl6untru, r:e

quis poate-nlduntru,

t:e fac-nldunlnr, r:e dispune-nlduntru, trc wea-nldunt.ru,

profunditas quaedam impenetrabilis, incomprehen-

abis este. Abisul este, intr-adevAr, o anume profunditate impenetrabilS,

sibilis: et maxime solet dici in aquarum multitudine. lbi enim altitudo, ibi profunditas: quae penetrari usque ad fundrxn non potest. Dqnique quodam loco dictrrm est, Judicia tua at4nsus multa (Psal. XXXV, 7): hoc volente Scriptura commendare, quia judicia Dei non comprehenduntur. Quae ergo
ablssus, quam invoc.at abyssurn?

incornprehersibild:

qi se obiqnuieEte

a se zice, mai cu seam5, intru

multitudinea apelor. Acolo, intr-adevf,r, adAncimea, acolo, profunditatea: care nu poate fi penetratd pdnir-n strifund. Drept
urmare, zice-se intr-un loc anume:

A$asus at4rcsum irutocat, homo strAmb'i2 .trdind, oamenii invrrcd honrinem. Sic discitur sapientia, moarrea. Abisul ablsu-l invocd. sic discitur fides, cum abyssus ornul pe oRt. Aqu se-nva1d

r:heamd despre negtine: adicd. nemo hominum est qui trdieqte la sine orationem faciat, et invocet moartea. C6ci nu este ninreni dintre mortem: sed male vivendo oanlenri cafe sd rosteascd homines mortem invocant. rugdciunea, gi *,i invoe moanea: ci-

Mortem invrrcat: id e.st, sic vivit, ul m()rtem ad se vocet. Nam

Sed invmat, dicitur ad se vocat. rrrvocd ca gi cunr esle invor.at Nam dictum est de quodam, Durnnezeu? Nu. Ci invtxf se zice

ahyssum invclcat. Abyssum invocant sancti praedicatores

Iudecdflle TaIe ablsuri multe (Psal., XXXV, 7); voind si

ne-ncredinleze Scriptura faptu.l cd

invocd sfinlii predir:atori ai cuvdntului Lui Dumirezeu. I\u

ut a rcbis dijudber, aut ob cd 9i ei inqiqi, abir"r\ humano dre. Quanta autem Minim este si fiu e6tre vol, sau de c&tre ziua
e-st

inplegrciunea, aga se-nvalE credinp, cunr abi.sul abisu-l inv<x:d, A-bisul il

Si profunditas est abyssus, putamus n()n cor horninis

abyssus est'i Quid eriirn est profunrlius hap abysso'/ Loqui
horrrines p()ssurrt? videri- possr.rnt

audiri in sermone: sed cujus

cogitatio perretratur, ctrjus cor inspicitr-rr? Quid intus gerzrt, quid

per operationem urerntrrorLlm,

judecdfle lui Dumnezeu nu pot [i intrutotul cuprinse cu mintea. Care abis, aqadar, pe care abis il invrrcd? Dacd profun<litate este abisul, mcotim noi <f inimaomului nu este abis? Ce este, intr-adevdr, mai prrrfund decAt ahisul acestaT Cd oamenii pot vor'bi, pot fi vdzuli prin lucrarea m6dularelor; uuzili intru discursuri: dar a cui (:ugetare este

r:umva gi ei, non abis

quae lateat ipsum hominem in [)upi Fi;op, fab. 6. "rArl litt-: rAu. r:i. intnrrtt- in ronralrei;le. r6u trtlnd, pl,ate (,ren (rllttra*rrsrtri. rr

e preferabild exprirnarea ateasta

Notui.

intrcd,Wiua

'*!P:::

rI,

.17,er

rrr, 19).

E*ri.si.i-*=--J9

a blrs s u

tn u u

"

nilxf,*;('i::

6;ravrores?

ttmerltur

",i1;?#n::;:::::;;,:,:

60

Sf.

Aureliu Aryttstin, Despre magt;tru

Nohi

introd,u,ctiud.

6r

sunl. Fluctus in his quae sentio, $uspensurae in his

mine. Valurile. intru acestea Pe care le simt, involburdrile Tale de aPe, intru cele cu care arneninli. 'lloati quae rninaris. 0nrnis PerPessirt rnea, fluctus est tuus: omnls rdbdarea mea valul llhu este: toata

Quandr, eninr r;uisque in tribulatione est, prodesse illi

debet quod seclrrrs audivit. Et enim in rebus prosperis mandat

verbum Dei ut cibum colligite.

Dumnezeu drept hrand adunali-le. CAnd cineva este, intr-adevdr, irtru tribulaliune, trehuie sd-i foLrseast'6 lui ceea ce, sigur, atzit-a. Cit:i gi

cornminatir) tua, susPensura tua cst. In flucribus invttr:at abyssus ista, in susPenstlrrs invocat alteram ahYssum. [n eo Tale, in quod latxrrr)' (lmnes flrrctustui: ostenesc, toate valurile nrinaris gravllrs, faptul cE ameninli mai greu, toate in eo quod de aPe Peste omnes susPensrones tuae suPer involburdrile Tale Cine, intt-adevdr, me ingressae sunt. Qui enim rnine trecut-atr. ,ninatur, n()n Premit, sed ameninld ntt aPasi, ci lasd-n suspenclit. Sed quia liberas, suspensie. Ci, fiindcd liberezi, meu' hoti dixi animae meae: SPera aceasta zisu-i-am sufletului confitebor Sperd intru Dumnezeu' Iiindcd in Deum, quaniam illi; salutare uultus mei, I)eus mdrturisl-mfl-voi Lui; mdntuiEeo meu' rneus. Quia magis crebra sirnt fefel mele, Dumnezeul mai dese sunt relele, mai mala, dulcior erit misericordia Fiindcd
tua.
16. [rrcrs.9.]Ideo sequitur: /n

riiem mandavit, nisi per n()ctem. incredinlato in timpul zilei 1ie, nu Clum venerit ipsa tribulatio, hrnc 6io declard gie decAt numai in tirnpul adiutorio te non deserit: ostendit noplii. CAnd va fi venit tribulaliunea tibi verum fuisse quod tihi per irrsaSi. aunci nu te pdrilsegte pe tine diem mandavit. Etenim cu:ajutorul: if arati gie cE a fost scriptum est quodam [Col. adevirat ceea ce 1i-a im:redinlat in

intru situaliiIe pr(lspere ili tibi Deus misericordiam suarni incredinfeazd tie Dumnezeu si ei fideliter servieris; quia nrisericordia Sa, gi. dac6 ii voi fi liberat te de tribulatione; sed servrt fidel l,ui; intruc6t te libereazd non tihi declarat ipsam de tribulaliune; r:i insdqi rnisericordiam, quam tibi per ruiseric,rrdia, pe oare li-a

die mandauit Dominus Pe zl incredln(at-o Domnul ql noaPtea o r,a

misericordiam sttam' et ttocte migericordia Sa, scutit sd audd declarabit. Nulli vacat audire in declara. Nimeni nu-i intru tribulaliune' Luali aminte' tribulatione. Attendite cum vobis
voud bine: invd1a1i, hene est; arrdite cum vobis bene cAnd vd este tranquilli estis, cAnd sunteli liniqtili; disciplina est: discite, cum

dulce fi-va miseri<nrdia Tas. 16. [vers. 9.1 De aceea urmeaz6:

cordia Domini in tempore t ribulationis, sicut nubes pluuiae in tempore siccitatis (Bcclt. XXXV, 26). ln die mandauit' Dominus misericordiam suam, et nocte declarabit. Non tibi ostendit

O47

51 loco: Speciosa miseri- timpul zilei. E scris, incaltea, inu'-un

anume loc, Ar&tos66 Eds@ricotdlo

in tlmpul eo@tei (Eccti., : Slrah, XXXV, 26). ?e rl inerodinfat-a Domnul mlserieordio Sa, gl noapleo o va declrra. Nu iqi aratd guia subvenit tibi, nisi venerit cd i1i vine in ajutor, decAt numai tibi tribulatio, unde emaris ab dar:i1i va fi venit tribulaliunea, de illo qui tikri per diem promisit. unde vei fi scos rle cdtre Acela,

Domrnulul in timrpul tribulofiurll, pxpcumr oorll de ploaie

sapientiae disciPlinam,

et

inlelepciunii qi t:uvintul Lui

formicam (Prov. Vl, 6). Sir:ut enim prosperitas saeculi si6;nificatur die, adversitas saeculi significanrr nocte: ita alio urodo prosperitas saeculi significatur aestate! adversitas saeculi significatur hieme. Et quid facit f<lrmica? Per aestatem r;olligit, qu<id ei per hiemem

ldeo admonemur imitari

Carele {-a promis 1ie in timpul zilei. De aceea suntem sfetuitri sd imitdm

furnir:a (Prov., VI, 6). Prectrm.

intr-adevdr, prin zi este senrnifiratd prosperitatea setrclului, adversitatea

secolului este semnifi<.atd prin noapte. $i t;e fatr furnita? In timpul

verii adund ceea r:e-i este ei de f<rlos

prosit. E,rgo cum est aestas, curn Iiniqtili, ascultali cuvArrtul bene est vobis, cum tranquilli I)r.rmnulrri. De unde, intr-ardev5r-

iarna, Curn este, agadar, r,ar5. r:um r'5 esle r,,ru6 hin*, cum iunteli

62

Sf. Aureliu

Awustiru Despre magistru

Notd intro&Etiud

63

estis, audite verbum Domini. poate-se face cu intru aceastd Unde enim fieri potest ut in hac' tempestate a secolului acestuia sd tempestate saeculi huius sine treceli, fdrd tribulaliune, intreagd

Dicam Deo, Susceptor meu,s

es,

Lui Dumnezeu: Susceptorul

tribulatione totum hoc mare

transeatis? unde fieri potest? cui

marea aceasta; de unde se poate

face; cui dintre oarheni i se-nt6mpl6 aceasta? Daca i se-ntAmpld cuiv'a, este de temut insirqi tranchilitatea.,

guare mei oblitus es? Sic enim meu eEtl, de ce ai ultat de mine? hic laloro, quasi tu oblitus sis Aga, intr-adev6r, md dhinuiesc aci. mei. Tu autem er-erces me: et ca gi cum Th ai uitat de mine. Tu.

hoc horninum contigit?

Si

contigit alicui, plus metuenda est

novi quia differs mihi, non insd, mE exercili pe mine: qi gtiu rE mihi aufers, quorl promisisti: Tirimi anr6i mie, nu-mi iei mie, ceea
sed tamen, guare meioblitus es? ce ai promis: ci, tohrqi, de oe ai

die Pe zi incredinfat-a Domnul mandauit Dominus misericor- mieerlcordio Sa, El nooptea o va diam suam, et nocte declqrabit. declara. 17. [vers. lO-12.]Ce faci, aqadar, 17. [vers. f0-f2.] Quid ergo agas in har: peregrinatione? intru aceastd peregrinaliune; ce quid agas? Apud me oratio Deo faci? La mtne ryug6 Dumnezeulul uitae meae. Hoc hic ago cervus vie(li mele. Aceasta fac aci, cerb sitiens et desiderans ad fontes insetat gi doritor la izvoarele apelor, aquarum, recordans dulcedi- amintindu-mi dulceala vt-rcii nem vocis illius qua ductus sum aceleia, prin care sunt dus prin per tabernaculum usque ad tabernacul pAnd la casa Lui domum Dei: quamdiu hoc Dumnezeu: cAt timp acest corp, corpus quod corrumpitur care se ^corupe, ingreuneazd aggravat animam (Sap. IX, 15), sufletul (In{e|., IX, 15). la mlne Apud me oratio Deo oitae rugd Dumnezeulul vle{ll mele. rneae. Non enim ut supplicem Nu voi cumpdra, intr-adev6r, din

ipsa tranquillitas. In

Tanquam de voce nostra de mine? Ca Ei cum cu vocea clamar.it et c.aput nostrum, noastrd strigar-a qi capul nostru:
Deus, Deus meus, guare me dereliquisti (Fsa[. XXI, 2, et Matth. XXVII, 46)? Dicom Deo, Susceptor mdus es. quore mei oblitus es? 78. utquid me repulisti? ex
Dumnezeule, Dumnezul Meu, pentru ce M-oipdrfuit (PEaI., Xru, 2; Mat. XXVI,,t6)? Zice-I-r'ot Lui Dumnezeu: Sueceptorul meu
eEti, de ce oi uitat de mine?

uilat

illa

altitudine

18. Pentru ce m-ai indefontis plrtoi?ta de la mirifica altitudine a

Deo, empturus sum de transmarinis locis; aut ut exaudiat me Deus rneus navigabo, ut de longirrqu<r uitae meae. Intus

locuri transmarine, ca sd i md suplic Lui Dumnezeu; gi nici, ca sd md audipe mine Durnnezeul meu, nu voi naviga, ca s6aduc dindeprirtare

afferam thura et aromata, aut tdmAie qi aromate, nici nu voi de grege adducam vitulum vel aduce din turrnd vilelul ori arietem: Apud me oratio Deo berbecele: La mine rug[

habeo I)umnezeului viefii

mele.
s-o

victimam quam immolem, intus InlSuntru am victima pe care

habeo thus qurld imponam, intus habeo sacrificium qutr flectarn , Deum meum: Sacrificium l)eo spiritus contribulatr.rs (Psal' L, 19). Qut-rd sacrificium contribulati spiritus intus habeam, audi:

iertfesc, inlduntnr am tf,mAia pe care s-o pun, inlSuntru am

sacrificiul prin care sd-L induplec pe Durnnezeul rneu: Socrlficlu lui

I)unnnezeu spirllul ciit (PsaI., L, 19). Cd sacrificiul spiritului cdit il am inleuntru, ascult6: Zlce-l-voi

intru exiaza mea, zis-am: Fosl-am alungot de la fafa ochilor Tdi Comparavit enim haec in (P6sl., XXX, 23). Comparatu-le-a, quibus esset, illis in quae intr-adev6r, pe acestea, intru care erectus erat, et vidit se longe era, cu acelea, intru care fusese projectum a facie oculorum ridicat, qi sb vede pe sine alungat Dei, sicut et hic: fltquid me departe de la fala ochilor lui repulbti, et utquid contristatus Durnnezeu, precum qi aci: Pentru incedo, dum affligit me ce m-ai indep6rtat, qi pentru ce inimicus, dum confringit ossa umblu intrlotot, in iimp ce mE mea) ter|tator ille diabolus, doboar6 irinmlcul, in timp ce ee scandalis ubigrre crebres- zdrobegc oasele mele, tentatnrul centibus, quorum abundantia acela, diavolul, prin scandaluri peste
vede nu qtiu ce mare, Eu,
q Aceste

iniquitatis mea(1, jam illuc inhians, ad ista deiectus sum? Dicit alio loco ista vox. Ego diti in ecstasi mea, lubi vidit nescio quid magnum, exoessu mentis, Ego diri in ecslasi mea, Projectus sum a{acie oculorum tuorum (feat. XXX, 23).

intelligentiae incommutabilis izvorului inplegerii incomutabrlului veritatis, Utguid me repulisti? ader,Sr: Pentru ce m-ai Quare gravedine et pondere indeplrtat? De ce, prin ingreunarea gi ponderea inechitdlii mele, tinifurd incl arzitor at:olo, anr fost indepdrtat de laa<:estea? Zice, in alt Ioc, vocea aceasta: Eu zls-am inaru extezo mea, unde, in exresul minlii,

,'uunte lipsesc din Biblie.

64

Sf.

Aureliu Awustin, Dospre masistnt

Notd introduttiud

65

refrigescit [Col. 0a76] charitas tot inmu\indu-se, prin abundenla

multcrrum (Matth. XXIV, 12)?

Curn r.ideanrus for-tes Ecclesiae

tuus?

Et eg() pr()pter lraec,

rninesufie,tr.rlmeu,traltarla.6lar:eea

cdrr.rra se riueqte charitatea

multora

plerumque scandalis cedere n()nne dir:it corpus Christi: Cortfringit inimicus ossa mea? Lui Christos: f,'rfrn6e inamicul Ossa enim fortes sunt, et oaselo mele? Oasele, intr-adev5r, cei aliquantlr ipsi for:tes tentati- tari sunl, gi uneoriirqiqi tani cedeaza onibus cedunt. Haec cunl tentafluni-lor. Aceasta, c6nd o ia in qui.sque considerat ex c,o{por"e seam5 oricine dintru corpul Lui
Christi. ex voce corporis Christi, Christos, nu strigS, oare, dintru

(Mal., XXft', l2)'1CAnd iiredem pe cei tari ai Bisericii cedAnd de multe ori scandahuilor, nu zie, oare, urrpul

qua,r illud dicanr, Quare tristis es. onimo

mea, quid ei aliud

tproniam ad me turhata esl anirna

rtis
malis? suspira,s ad tNrna,
et lalrcra.-s, non r.Ls ut

Et ut

eu, aici" intru atAtea rele; suslrin6nrJ sprebune, insetAnd r;i trsteninilu-rnq

h,: pentru ce egti tree[ suflde aI meu, qi pentnr ce md eonturbi pe mine? $i, ra gi rilspu.zat,rnrlui: ,Ntr wei sd te srnturtr pe tine. l)us
sd-i zic

sitieru

c()nhrrbem

te? Spera

inimicus, dum confringit ossct rneolNon carnes meas tanhrm, sed etiam ossa mea: ut irr quibus putabatur esse aliqua fortitudo, videas' cedere in tenrationibus, ut caeteri infirmi desperent, quando fortes vident sucr:unrbere. Quanta ista pericula, fratres mei! .-19 Ecprobrttuerunt milti qui t ibulant me. Iterum illa vox; Drm

nonne olamat: Utquid 4e corpului Lui Christos: Fentru co repulisti, et utguid tristis rm-oi indep[rlal, ql pentru ce inceLlo, clurn affligit me umblu intristat, in tlmrp co md
doboatd innrnicql, iu
zdrobesc
oas@{e

vtrcea

l[- Dit:it ipsam c.n{essionent, repetit spei

adhyc confrtefur
r:onfirmationem:.9rr/r;s uuhus et Detu meus.

in Deum, rluoniam m6rturisi-l-rm6-voi incd.

intru Durnrr*r.,r, filndcfi Lui

insdgi

nu wei sd te r:onturl-r

lr

ti,ei,": spe.d

rnei M&ntulrea ielei mele

Dumnezeul meu.

mdrturisirea o r()steqre. r:,,[irmeiliunea;rs ,p".rrr1"i' ,, repetd:

gii6

ftrunp

ce

ee

mele? Nu tErnurile mele numai, ci driar gi oasele mele:

<.ei

ca s5-i vezi cd cedeazS, intru

tentapiuni, pe
cd este o anrrme

intru care se credea firrtitudine, inc6t sd

dispere ceilalli, infirmii. cSnd ii vdd pe cei tari ci sucunrb5, CAt de mari sunt" frafli mei. acste peritole!
19. Arumeafir-mi.au mie in fe$fi cei ce mfi inrM6teec pe mine. Iaragi vocea acEea: [n tfunp ce-mi zdc, d

rec.urge, agadar. la adevdrurile particulare ale arteLrr liberale, erau ele prezentate i, "q" "rt,vdtrrir,6ntul ronan din timpul fomrdrii sale intele,rrr_role. in mzul de

in dialogul De Magistro. $i in acest dialog. Augustin

astfel de he.rmeneutici a fost pus6 de proaspit conv"ertitul Augustin

- Tenreiul piscurilor u,.r astfel de ga.duri, cum rar i-a f.st dad gAndirii mistit:e sd le gAndeascd, piatra unghiulard a unei

i in Italiq

acelor arte liberale pe care le_a gi convertindu-le, irr.s6- ca

, perspectivei crepne a a<le_vdn.rlui seamE, pnn $ndirea pulinn.

Christi forres et

dicunt milti y.t-singulos die.s, Ilbi est Deus tuus? Et ma-xime ista de zL DEfie I lnde este Dumnezeul Xu-t dicunt in tentationibr-rs Ecc.Iesiae- CAt nu le-au auzit pe acestea martirii. LIbi est Deus trruslQuantum haa: tarii 9i r6bddtorii pentru numele lui ma[RTes audierr-rng pro nomine Christos, c6r zisu-li-+a ktr: Llnde e,ste

clmul interior, prin Magistrul general, SfAntul Augustin i-a

nermagrnate.

patienres, lhtmnezeul

ws tn-f

quarfium illis dictum esq ubi est dacd

lilnraetd

p t rli"

Tormenta enirn ipsorum

Deus vester? Iitrcre.t vos, si prtest.

vedeau^ intr-adevdr, extrinser.

oamenii, coroanele, intrinsec, nu Ie

ryte.

Schingiuirile lorugi le

taini

prin

ndeniabil creqtind.

ft'3:H,il:i,f,i:I
Vaeile Sav

tribulant me, dum dicunt ntihi per singulos dies, llbi est Deu.s

extrinsecus homines videbant, vedeau. Aruneatu-ml-ou mle in ff)r'onas inninsecw non videbant. fafa oel ce nrd irlrhlfiteeo p udre, Erprobrouerunt mihi qui in tirtrp cu,mel de, zl de zl, mle:
Ll nde es u Dwn neze ul tdu? $\ pntnt acesteal etr, intmcflt n_rlburatu-s-a la
''-' A

'r"

Unele

ltfel; intirirea. N4ss. il ornit p,

rr:

pi.

t)'

). : lr I
,

personot, sed aeterna ueitatc intus docentc scientiam rerum obtineri euincatur.

[n quo de uerborum oi atgue officb disputatur copiose, quo demunt non oerbis quae foris homo

I
cum loquimur? ADEODATUS: Quantum quidem mihi nunc crccurrit, aut doecre, aut discere. z4r1g. Unum horrm video et assentior: nam loquendo nos docere [CoL 1f9a] velle manifestuin est; cliscere autem quorhodo? ,4d. Quo tandem censes, nisi cum interrogamus? Aug. Etiam tunc nihil aliud quam docere nos velle intelligo. Nam quaero abs te, utrum ob aliam cauaam interroges, nisi ut eum quem interrogas doceas quid velis? Ad.lCol. tf95]Verum dicis. Aug. Vides ergo jam nihil nos locutione, nisi ut doceamus appetere. ,4d. Non'plane video: nam si nihil est aliud logui quam verba promere, video nos id facere cum cantamus. Quod cum soli saepe facimus, nullo praesente qui discat, non puto nos docere aliquid velle. Aug. At ego.puto esse quoddam genus .docenfli per commemorationem, r.nagpum sane, qu<rd in nostra hac sermocinatione res ipsa indicabit. .Sed si hr non arbitraris nos discere cum recordamur? nec d<tcere illum q.ui commenorat,, non resisto tibi: et duas jam loquendi causas constituo, aut ut doceamus, aut ut commemoremus vel alios vel nosmetipsos; quod etiam tlum cantamus, efficimus: an tibi non videtur? ,4d. Non prorsus: nam rarum admodum est, ut ego c-antem cornmemorandi me gratia, sed tantummodo delectandi. ,Aug. Video quid sentias. Sed nonne attendis id quod te delectat in cantu
1. AUGUSTINUS: Quid

tibi videmur.efficere velle

t. - La cet tnslituild wrbirea.

It

68

S. Aurelii Awustini De Mosistro

Sf.

Aurcliu futgusti+ Despre

mogtstru

69

modtrlatirtnern quamdam esse sorri; quae quoniam verbis et adrli e1 detrahi p()test, aliud est ltlqui, aliucl est c.antare?

Narn et tibiis et cithara cantatur, et aves cantant, et Iros intertlum sine verbis musieum alir4rid sondmus, qui sonus cantus dir:i potest, locttti<,1 non potest: an quidquam est
<1uod contradic.as?

oare, de seam6 cumcd ceea ()e te delectbazd in cdntec este o sntrfile moclulare a xrnului; care, fiindcd le gl tlgr, gi detras6, una este a vorhi, alta este a tlil cuvinte, o muzici anumet care sunet se Frate nun-ri cAntec, v.rlrire nu se F)ate: sau e ceva ce sd contrazici? Ad.: A-bsolut nimic.

fluiere, 9i din fterd, gi pSsirile

t-Ant5"

lhr[

'i

2. Aug.

ld. Nihil gane. Videtur ergo tibi, nisi aut docendi, aut

2. Lt4.z Pere-1i-se

1ie,

prin urlnare, cumc5 vorbirea nu

r:$te

{x)rrrnremorandi causa .r.rn esie institutam l<rcutionem? Ad.

cnuza invdldrii, fie dintr-a

Videretrrr, nisi me moveret quod dum oramus, utique loquinrur; nec tamen I)eum aut dot:eri.aliquid a nohis, au1 conunemcirari fas e.st credere. ,4ug. Nescire te arbitror non ob aliud nobis praectptun ecse ut in clawis cubiculis <iremus (Metth. VI, S), quo rromine significantur nrentis
.enim loquitur, suae voluntatis signurn for'as dat per articulatum sonurn: Deus autem in ipsis rationalis animae secretis, qui homo interior vocatur, et quaerendus et deprec4ndus,est; haec enim sua templa esse voluit. An apud Apnstolum non legisti, Nescitis quia templum Dei estis, et III' 16); et, In inteiore s. III, 16, l7). Nec irr cordibus uestris, et in cub ilibus uest ris co mpu ngimini : sac rifica te sac rificium justitiae, et spemte in Domino? (Psal. IV, q' 6.). I-Jbi putas sacrificium justitiae sacrificari,. nisi. in templo mentis, et in cubilibus cordis? LIbi autem sar:rificandum est, ibi et us, id orandum. Quare non clunt, verhis, est so4antibus
penetralia, nisi quod Deusrlut nobis querd cupimus praestet, commemorari aut d<rcri nostla locutione prln quaerit. Qui

.ffi:il'tr;lY*.,ir',J
de cdtre noi, nici

t:i I ge

comem()reaz6. Aug.: Strcot cd nr nu qtii cumej nu de alta ne (,ste

prin r:are nume sunt semnificate penetraliile min1iir2, de<t nurnai pentru cd Dumnezeu nu cere, ca sd ne dea ceea c,e dorim. sA I se aduci aminte sau sd fie-nv5pt lrrin vorbirea noastr6t:r. Cine vorbeqte rin son articulat, senmul voirrlei sale, Du tat gi e gf .de rug.rt intru in.segi tainilele careli, e numit ,lrnul interi<,rt.;; acestea a voit, intr-adev6r, sd fie templele Sale. Sau o-ai citit la lui l)umnezeu, Si spiritul lui :, III, 16); 9i: Cti tntru omul 76, 71)? Nici n-ai luat anrinte la profet zcegi tntru inimile ooastre, gi-ntru asternuturile ut)..stre s_trdmuropi-ud: sacrifica;i sacrificiul .justipiei, gi sperali intru Domnul (Psal., l4 5. 6)? Unde socoli cE-i sacrificat sacrifit:iul justiliei, dacd nu in ternplul minlii Ei-ntru agternuhrrile inirniir??

dat noui preceptul sd ne rugdm in cdm5rile inchise (Mat., \1, 6),

significandae

homines audiant.

mqntis

e{ ut
Per

commemorationem suspendantur in Deum, an tu' aliud exiptirnas? ,4d. Omnino assentior. ,4ug. Non te ergo mpvet

70

S. Aurelii Austtstini De Mogistro

Sf.

Awuliu Augustiq Despre nwgistru

7l

ipsas a qu dim-r

us et seipsi tomrnonefacerent'

urn, cum in PenetralibYs'.ut ug' Recte inteJligis: simul enim te credo animadvertere, [Col' 1196] etiamsi quisquam

cuvintele, ci lucruriler' insele i-a-nvdtat pe ei prin cuvintele, Jrrin care gi ei ingigi sd-qi reaminteascA, la cine gi ce trebuia sd se roage. cAnd se rugau, precum s-a pus, ilrtru penetraliile minqii. ,{ug.: Drept inlelegi: gi cred totodatd cd, -ntr-adevAt, tu ai luat aminte, oric6t +ar incontra negtine, cumc6, degi nu scoatem nici un sunet, totugi, intruc6t cupletim cuvintele insele, noi v<irbim lEuntric, intm spirit, gi, aga, prin vorhire, nu facem nimic alta decAt r:E ne

nlentenr res ipsas quarunr signa sunt verba' '4d' Intelligo ac sequor.

reamintim2r, din moment ce memoria, cui

ii

qunt imprinrate

cuvintele, desfigurAndu-le, face sd vinE in minte lucrurile insele. trle cdror sernne22 sunt cuvintele. ,{d.; inpleg gi te urmez.

ll. -

I/erborum signiftcatus nonnisi uerbis crb homine ostenditur. se' Ad' 3. A"S.Constat ergo int

ll. - *mnifimatl

atuintelar ruri

afiIat

de

dt)e om dafit prin uDhte.

versu,

signum, d' Non Potest. es"e "ignrm},

Constat. Aug. Quid?

in htrc

Potest

3. Aug.: E stabilit, prin urmare, -ntre noi, cumcd cuvintele sunt sernne. Ad.: Stabilit. Aug.: Ce, semnul, dac6 nu semnificd, el, ceva, poate fi semn? Ad.: Nu poate. Aug.: CAte cuvinte sunt in
a(rst vers: Si nihil ex tanta Superis placet urbe relinqui? (Zeii de uor sd rdm6.rtd nimicul din urbea mclreapdtr?) (Yerg., Aen. Il, v.659)

Si nihil ex tanta Superis placet urbe relintpi? (Aeneid.lib. 2, v. 659.)

dubitaliunea2a: gi-atunci, dubitaliune.a unde este, er1 dacd nu inhu

spirit
Nihit
concessisti,. non esse signum nisi aliquicl significet; quod autem non est' nullo modo esse aliquid potest' Quare secunclum verbum in hoc veniu non est signurn, quia non

Lte al conces mai sus, cumcE nu este semn decAt nqmai dartr semnificd. el, ceva: ceea) ce, ins[, nu este, nu pxmte [i, cu rrici un chip, 6r,a. Dreptaceea, al doilea cuvffnt, in versu_l acesta, nu-i semn, intrucAt nu sernnific,d ceva: pi s-a stabilit fals intre ,oi cd toate r:uvinlele sunt .semne, sau cd tot semnul. semni{!c{, el, ceva. .{d.: prea te grdbegti, desig,r; ci, cind ,:.y.r ce sd semnificim, r,stim abs.lut prostegte orice t:uvAnt: tu, insi, vorhind, acum, cu mine, cred r:E

Adev

I Ad.: o1*::

,-

Sf.

Au"eliu At$lrrtin, Despre magistru

73

72

S. Aurelii Awzutini De Masistro

autem nunc mectrm loquendo, credo quocl nullum s()num frustra enrittis, sed ornnihus quae (.,re tuo erumpunt, signum n-rihi das ut intelligam aliquid; quapropter non te olrcrtet istas duas syllabas enuntiare dum loqueris, si per eas non significas quidquam. Si autem vides necessariam per eas

nu emili in zadar nici un sorr, ci, prin toatp, r:Ate-tri ies pe grrrd, imi dai semnr sd-nleleg ceva; drepta{:eea, nu se r:ddea, ca. -n timp ce vorbegti, sd emrnli aceste dou6 silahe, dat:E nu semrrifir:i nimir: prin ele. Dacd vezi, insd, cumci priu ele tlevine rret;esard enuntarea gi, cum ne risuni-n urechi. noi surrtenr inv61a1i sau fdcugi sd ne (re)amintim. vezi, de asernenea, ahxrlut ce-ag vrea eu sd zic, rlar nu pot explica. Aug.: Oe facenr, prin urmare? Sau zit:em cumcd, prin acest cuvAnt, se senrnificS, mai degrab5 decAt lucrul insugi, care este nul. o anume afecliune a spiritului2h, t:And nu vede lucrul, gi, totugi, afl6, sau socoate cd a aflat, cd nu esteii Ad.: Chiar arta una-i, poatc, ceea <:e nr6 sfo4am eu sd explic. Aug.: SE trecem, det.:i, peste asta, orit:um se plezint6 ea-n sine, sd nu ni se-ntAmple un lucru atotabsurd. Ad.: Care anume? .{ug.: Chiar dacd nrr ne-mpiedicd nimic, s6 patem2r, totugi, piedica. Ad.: [-lna ca asta-i, vezi-bine, ridir:ol, qi, totugi, nu gtiu cum, v6d cd se poate-ntAmpla; ba, chiar vdd ci s-a-ntAmplat de-a dreptul.

enuntiationem fieri, nosque doceri vel commoneri crrm auribus insonarit, vides etiam pr<lfemo quid velim dicere, sed e.xplicare noh possur.l.. Aug.Quid igitur facimus? An affertionem aninil cpramdam, crrm nem non videt, et tamen non esre invenit, aut irtvenisse se putat, hoc vertrr significari dicimus potius? cnram nem ipsmn quae nulla est?,4d. Istrrd
ipsum est fbrtasse quod explicare moliebar..zlug. Transeamu-s

ergo hinr:, quoquo modo se habet, ne res absurdissima rrobis accidat. Ad. Q:uae tandem? Aug. Si nihil nos teneat,
e.t
(i(

moras patiamur. ,4d. Ridiculum hoc quidem est, et tzilnen nescir-r quomodo videtl posse r:otrtingere; imo plane videtr
)ntrglsse.

4. Aug. Suo loco genus hoc repugnantiae, si Deus siverit, planius intelligemus: nunc ad illum versum te refer, et cronarer ut potes, caetera ejus verba quid significent pandere. Ad. Tertia praepositio est, ea'. pro qua, de, possumus, ut arbitror, dicere. ,4ug. Non id quaero, ut pm una v(xle notissirrid aliam vocem aeque notissimam, quae idem significet dicas; si tamen idem significat: sed interim conr;edanrus ita esse. Certe si prrcta iste non, eu tanta urbe, sed, de tanta, diisget, quaereremque [Col. ll97] abs te cpid, de significaret; diceres, su, cum haec duo verba essent, id est sigrra, unum aliquid, ut tu putas, significantia: ego alrtem idipsum, nescio quid unum, qucld his duobus signis significatur, inquiro. Ad. Mihi videtur secretionem cpanrdam significare ab ea rE in qua fuerat aliquid, quod ex illa esse dicitur, sive illa n()n maneat, ut in hoc versu, norr manente urbe, poterant aliqui ex illa esse lhoiani: sive maneatl sicLrt ex urhe Roma tlicimus esse negotiatores in Africa. Aug. LJt concedam tibi haec ita esse, nec enumerenl quam multa fortasse praeter hanc tuam regulam reperiantur; illud e.erte tihi attendere facile est, exposuisse

fi dat Dumnezeu, mai limpede, la lor:ul

4. Aug.: Acest gen de repugnanld*r il vom inlelege, de ne<, va s6u: acum, intoarce-te [a

acel vers gi incearcd si ar61i, pe cAt poF, ce serirrrifice ce,lelalte cuvirrte ale lui. Ad.: A treia este prepozipa ,n (: din), in locul cdreia puLenr zice, pretum socot eu, de (: dintruf . A..g.: Nu asta po cer eu, (-rr. in locul unei vorhe atotcunoscute, tu, s{ zici o vorb6 egal atotcltn()sout5., care sd semnifice una gi-aqe,eagi; daci semnificd. totuqi, una gi-ace.eaEi: t{ar sd concdem deux.mdati currrcd ata este. De.sigr:r, dacA acest poet ff fi zis nu et: tanta urte (din at6ta urtre), ci, de tanla (dintru atAta), gi.a! fi cdutat sd aflu de la tine c,e semnificE rle, at fr zis @, cum, precum mcr4i n-r. a(r.stea6 douE crrvinte. a<lit{ semne, semnilicAnd ele una anume: eu, insd, il cerc chiar pe acel, nu qtiu e una*', care-i semnificat prin aceste doud semne. Ad.: 14ie mi se pare cd semnificd o anume separarc a unui lucru fal5 de r.ur alt lucm, intru care fr-rsese cel oare se zit:e tE este dintru el, fie r:fi a<rela nu diinuie, precurn) in acest vers. ne.ddinuiqd u.bea, prrtearr fi niEte tnrieni dintnr ea: fie cd d6inrrie, prccum zfur;mtA -qtrrrt, irr Afrirxr, rreguldtori din Roma. Aug.: Ca sd-gi urnced r:umr6 a*sta a;a este, qi nici si nu enum5r cAt de multe ;xrr fi, poate, gdsite in af'ara acrstei <lefinitii alei tale: f+, desigur. ugor sd iei aminte cunrrii ai

4_i4
te verbis verba, id est signis signa, eisdem{ue notissimis notissima: ego autem illa ipsa quorum haec signa sunt, nrihi, si possesl vellent ut ostenderes.
e, qi pe unele ag lr.ea .si le

[[[. - ln

res

aliqua morutmri absgue signo possit.

5. Ad. Miror re nescire, vel potius simulare

nescientenq responsione mea fieri quod vis onrnino non

1ll. - Dac.d un atutme lucru poate

fi

ardtat

fdrri

semn.

rmocinanrur, ubi non possumus is. Tu autem res quaeris eas quae, certe non suntl quas tamen ex me tq quoque verbis quaeris. Prior itaque tu sine verbis

praesentia.sint, fieri posse conced<t. Aug. Num colorem

quibus corpora significantur, si eadem corpora

nulla tamen verba referente. Ad. Hoc in solis nominibus

quae in corpori.bus sentiuntur. Aug. Considera tamen, renda sint. Ad. Bene a, sed omnia visibilia

'#:l:[;i:'.ll,lT;
et propterea-sint corporalia, non tamen digito posse monstrari. lug. Nunquamne vidisti ut homines cum e surdi non vel doceant, rte plurima? sine verbis
pertrnent, quanquam sentiri sine corporibus nequeant,

7_A:__

S.@

arrs*tiri D" M"g"t*

Sf.

Awelia Augwtin, Despre magistru

77

()stenduntur, sed et soni et saPores' et caetera huiu modi'

Nam et histritlnes totas in theatris fabulas sine verbis saltantlo plerumque aperiunt et exllonunt' '4d' Nihil nisi quod illud er' non modo haheo qr'r,r,I ".r.rar"dicam'r sa-ltator histrio tibi sine verbis *g.r" ,"i nec ipse quide quid significet posset ostendere' 6. Aug. Verum fortasse dicis: sed fingamus eum posse; non, ut arhitror, dubitas, guisquis ille.rnotus ,:o.p.r.i, fuerit, quo mihi ren'l quae hoc verbo significatur' ipsam.r-em tcot. lfgS] demonstrare conabitur, non n91euit'enr sed signum. Quare hic quoque tuturam esse, ."J tamen signo signum nihilonrinus verbo verb,r^. indicabit; ut et hoc mono rem quamdam significe significando monotrari. te? Aug. Quomodo Pari quantum ratio Prngred potest. Nanr et intentitr signum datur Per quod video quod sine signis o guaererem. quid sit. am n()nne re rPsa Potrus q aut ullis aliis signis utereris? Ad' Fateor ita esse' et pudet me rem tam itt promptu positam non vidisse: ex qua etiam nrihi millia rerum jam occurrunt, quae rpsee per se valeant, non per signa monstrari, ut edere' bibere' it"ttttt'erabilia caetera' Aug' Age' sedere, stare, clanrar". "-t nunc dic mihi, si onrni te ambulante quaerere me doceres? ,4d. IdiPsu post interrogationem hr et tamen nihil aliud fie ,4ug. Scisne aliud esse non et iui ambulat, non statim festinat; et qui festinat' enim et in scribendo et in continuo amhulat: dicimus legenclo, aliisque innumerabilibus rebus festinationem' ageres post Quare r;um illud quod agebas, celerius

sonurile Ei gusnrrile" gi celelalte de fclul a()esta, Cir:i gi histriorrii, dansAnd, de ,:ele mai multe ori, desr:operdt, f6.rd de cuvinte'*r, gi expunr in teatre, atAtea fabule. Ad.: N-am nimir; ee sd contrazir:, decAt numai cE pe acel at'(: dintru), nu d,rar eu. dar nici nrdrar acel histrion ddnpitor nu f l-ar putea ardta, ldrd de cuvinte, ce anume semnificd.

6. Adevdrat zici, poate: dar sE ne-nchipuim cd el poate; nu te-ndoieqti, pre{)um socot, cunc6. oricane va fi ft-rst ac.ea migoare a corpului. prin cqre se va sfo4a s6'mi arate lucrul pe care-l semnilitf ace.st cuvent, Ru ari, s6'fie lucnrl tnsuqi, ci semn. Dreptacee.a, chiar gi el imi va indica, nu, desiE-rr, cuvAnhrl'prin cuvAnt, dar, totuqi, nu mai pufin, senurul prin sernn; trtcAt, gi acel m<rnosilabit: a:, qi acel gest vor semnifi<-s un anume lut.;ru unic, pe care eu mi l.ag wea sd-mi fi+'ardtat, nefdcAndu-se sernne. Ad.: In ce chip se F)ate ceea ce ceri, rogu-te? Aug,: Cum s-a putut peretele? Nici mdc.ar acela nu poate fi, pe cAt ne-a-nvd1at, progresivd, raliunea, ardtat fdrd semn. Cdci nir:i intinsul degedui nu'este, vezi-bine. peretele, r:i se d6 un serrn, prin care sd poat6 fi vizut peretele. $i, aga, nu vdd nimitr <r sd poatd fi ar[tat fird semne. Aug.: Ce, dacd te.ag intreba ce-nseamd a umbla, pi te-ai ridica gi-ai face<r pe asta? nu te-ai f<ilosi, oare, spre-a mi limuri, mai degrab5r dq lucml insugi, decAt de cuvinte sau de orirrc alte semne'/ Ad.: Recunosc r-.,-aEa-i gi mie rupipe cd n-am v6zut un lucru pus atAt de la-ndem6n6; dirrtru care imi ocurd, acurrq.chiar qi *ig g"i de lucmricare precurnpdnr:sc a fi aritate ele. insele prin sine, nu prin senu:re, precum a m6nt:a, a bea, a gedea, a sta-n picioare, a striga, qi nenumdrate altele. ,{ug.: [{aide, zi-mi tu mie, acum, dacd ne.gtiind absolut de lor; puterea acestui cuvAnts, te-aq intreba pe tine umblAnd, oe-nseanrnir a umbla, cum m-ai l6muri? Ad.: Aq far4<r pe asta una cu c.eva nui
repede, ca, dlrpd intrebarea ta, sd 1i se atragd atenlia printr-rr anurne noutate; gi, totugi, nu s-ar far.'e nimic alta decAt ceea ('e.-ar tre,bui sd fie-ar[tat. Aug.: $tii tu, oare, t'umc5 una-i a umhla, alta" a te gr6.bi? Odci nici cel ce unrbld nu se ,grdheqte fdr[ a se mi;ra clin lc,r;, nici cel cg se gr-ilbe$te rur umbli totdeauna: zi<:ent., intr-adev[r, grahd, gi intru a scrie, gf infru a citi, gf-ntrrr alte nenumdrate lucmri. Dreptaceea, cum. rlupd intrebarea mea, ili face-o mai repede pe ceea ce<r fdceai, aq socoti cumcd a rrmhla

78

S. Aurelii

Awntini

De Magi.stro

Sf.

Awetiu AWtutin, Despre

mogistru

79

interrogatitlnem meam' Putarem arnbulare nihil esse aliu.I qiam festinare: id enim novi addideras; et ob hoc fallerer. Ad. Fateor rem non Posse nos monstrare slne signo, si cum id agimus interrogemyr: si enim nihil putabii qui rogat, nolle nos ostendere' "Jd..r..-,., se, in *., qrod agebamus perseverare' Sed (rontemptoque si de his roget quae agere Possumus, nec eo tamen ternfr()re quo agrmus roget, Possumus post elus int"r.,rgatio.,"* id agendo, re ipsa potius quam signo clemonstrare quod rogat: nisi forte loquentem me interroget quid sit loqui; quidquid enim dixero' ut eum du""*,i, loquar necessE est: ex qua secutus-docebo' donec-. ei planum faciam quod vult, non recedens a re ipsa quam sibi voluit demonstrari, nec signa quaerens quibus eam ostendam praeter lpsam'
lY, - An signa signis mortstrerttur 7. Aug. Acutissime omnino: quare vide utrum con'eniat iim inter nos ea posse demonstrari sine siSnis, quae aut
aSere pos

nu-i nimic alta de.At numai a te grdbi, intn-rcAt Pe asta ai adduga<l ca nou, Ei prin asta m-ag inqela. Ad.: Recunosr: cumcd rroi nu putem ar6ta, fdrd de semn, lucnrl, dacd suntem intrebali in timp cel facern: cdci, dacd nu vom adduga nimic, cel ce-ntreahi va socoti cumci noi nu vrem sd-i aritdm gi ci, dispreluindu-l, presever6m intru ceea ce ficeam. Dar, dacd ne-ntreabd despre cele pe care le putem face, gi nu ne-ntrea.b5, totuqi, in acelaqi timp in rare [e facem, lrutem, fdcAnduJ, dupd intrebarea lui, sd-i ardtdm ceea ce-ntreab5, rnai degrabi prin lucrul insuqi decAt prin semrr: decAt, doar, de md-ntreab5 pe mine vorbind, ce-nse-amni a vtrrbi, cdci orice voi fi zis, ca s6-l ldmuresc, e nece-sar si vortrcsc: dintru care, continuAnd, il voi l[muri, pAni cAnd ii voi face limpede ceea ce wea, nedcp6rt6ndu-m[ de la lucrul insuqi, cipe a voit sd-i fie ardtat, gi nici c5utAnd, in afara lucrului insugi, semtre, prin care sd iJ ardt.
f,V.

Docd semncle ar putea

fi

ardtate prin semne.

7. Aug.l AtotpEtrunzitor absolut: dreptaceea, vezi, daci se poate stabili, sau ntr, de-acum, intre noi, cumcE pot fi ardtate fdrd senrne aelea, p care fie nu le facem, in timp (E suntem intrebali, qi, totuqi, le putenr face de-ndatA, fie facem, poate, serru]ele irrsele.

Ioquimur,
Convenit.

possunt signis sigrra monstrari: flrm autem de rebus quae .igrr" ,,orr-.unt,.-aut eas agendo post inquisitionem si agi pJ..rrrt, aut signa clando per quae animadverti queant' Ad. ha ex. Aug. In hac igitur tripartita distributione prius illud consideremus, si placet, quod num enim sola verba sunt signa? /

Videtur ergo mihi loquendo nos

anr;

nus

elut

cun dicimus, Lapis; hoc enim verbum signum est'

narn

significat aliquid, sed id quod eo significatur' non continuo .ifirr.r, est: quod tanen genus, id est cum verhis ea quae si[rra non sunt siSnificanirrr, non pertinet ad hanc partem

CAnd vorbim, facem, intr-adev[r semne, de unde s-a zis o semnifina. Ad.: S-a stabilit. Aug.: CAnd se caut6, .rqadar, a se !t; despre unele semne, semnele pot fi aritate prin semne, c5nd, ins5, despre lucrrrri, cre nu-s serrlne, ele pot fi ardtate, fie fedndu-le, in urma intrebdrii, dacd ele pot fi f6cute, {ie dAnd simne, prin careele pot fi luatr:-n seamd. Ad.: Aqa-i. Aug.: intru acaste tripartit6 distritrugie, vom srnsidera, mai intAi, de-f place, fapnrl cd semnele sunt aretate prin semne: dar numai cuvintele-s, oare, semne? Ad.: Nu. Aug.: Mie mi se pare, agadar, cd noi, vorbind, desemn[m prin cuvinte. fie cuvintele insele, fie alte semne, precum cAnd zicem gest sau liter6; intmcAt cele, ce sunt semnifioate prin aoeste doud cuvinte, sunt, cu nirnic mai pu1in, semne: sau orice alta, care nu este semn, precum cAnd ziccm piatr[; intrucAt acest cuvAnt este semn, cdci semnificd ce.va, dar ceeai ce se semnificd prin el, ntr este neapirat semn: care [ien, totuqi, cdnd sunt semnificate? <;are-va-s5-zic5, prin cuvinte, cele (re nu-s semne, nu gine de partea

q9___rq_4rrelii Attgltstini De Magistro

Sf.

AureliuAugusti& Despre magistru

8l
o clist:utim. Cat:i artt luat

quam discutere propt-rsuimus. Suscepimus enim

considerare illud, quod srynis signa monstrantur, et partes

aceasta, pe care ne-am propus s6

asupra-ne sE considerlm falltul

in eo duas conrperinrus, cum aut eadem aut alia signa sigris docenus vel txlrnrnemoramus: an nori tibi videtur?
,4d. Manifeshrm
11.

est.

rrele sunt aretate piin senure gi-am descoperit intr-asta doud p5.4i, cum invdlim pe allii sau crrmernordm, prin semne, fie tot ac'eleaEi, fie alte semne: sarr 1ie nu gi se pare? .Ad.: Dnvederat.
ser,

rii

Aug. Dic ergo signa quae verba sunt, ad quem sensum pertineant. Ad. Ad auditum. Aug. Q]uid gestus? A,J. Ad visum. ,4ug. Quid, curn verba scripta invenimus? num verba non sunt, an signa verborum verius intelliguntur? ut I'erbum sit quod cum aliquo significatu articulata voce profertur; l'ox autem nullo alio sensu quam auditu percipi potest: ita fit ut cum scribitur verbuhr, signum fiat oculis, quo illud quod ad aures pertinet, ,r".rirt in mentem. ,4d' Omnino assentior' lag' i.l qr.oqrr" te arbitror assentiri, cum dicimus, N<tmen, nos aliquid.,4d' Verum est. Aug. Quid tandem? "ig.,ifi""i" ea. n scilicet' quod'quidque appellatttr, velut Romulus, Roma, virtus, fluvius, et innumerabilia caetera' '4ag' Num ista quatuor nomina nullas res significant? Ad' lmo aliquas. lug' Num nihil distat intei haec nomina, et eas res quae his significantur? Ad. Lno plurimum' '4-ug' Vellern abs te audire, quiclnam id sit' Ad' Hoc vel in primis, quod haec signa sunt, illa non slulrlt' Auei' Place;tne appellemus'significabilia ea quae signis significari videri possunt, Possunt et signa non sunt, sicut ea quae nominamus, ut de his deinceps coinmodius "i.ibiti. disseramus? Ad. Pla<;et vero. Aug. Quid? illa quatuor signa quae paulo ante pronuntiasti, nullone alio signo signifitantur? Ad. Miror quod iam mihi excidisse arbitraris, quod ea quae scribuntur, eorunl quae voce proterunturi signorum signd esse comperimus' Aug'-Dic inter ista quid distet? ,4d' Quod illa visibilia sunt, haer: audibilia. Cur enim et hoc nomen non admittas, si admisimus significabilia? Aug' Prorsus admitto, et gratum habeo. Sed rursus quaero, quatuor haec. signa irullone ali. signo audibili significari queant, ut visibilia rec,rdatus es? Ad. H,r: quoque recentius dictunr rec,rrdttr.

8. Aug.: Spune-mi, aqadar, semnele, care sunt r:rwinte" de rare sim{ gin ele? Ad.: De ar-rz. Arrg.; ()e, gesnrl? Ad.: De vdz. ,{ug.: Ce, cAntl afldrn cuvintele scrise, nu sunt ele, oare, cuvinte, sau surrt infelese ele, mai adevirat, semne ale cuvintelor, intrrrcAt cuvAntul este ceea ce se rostegte) cu un anume sernnifioat" prin vrre articulatdl tocea, ins5, nu poate fi perceput5 cu absohrt rrici un alt sinrf dec6t numai cu auzul: aga se face c5, ori de c6te <.rri cuvAnhrl este scris, el devine semn al ochilor, prin care vine in
minte'ceea ce {ine de urechi. Ad.: Asimt intrutotul. ,{ug.: Socot cumcd tu asimli, de asemerlea, chiar qi faptul ci atunci, r:And zi*:m nume, noi semnific[m ceva. Ad.: E-adevirat. Aug.: Ce, tonrqi? Ad.: Ceea, vezi bine, cum este nirrnit indiferent care., precrlnl, Romulus, Roma, virnrte, fluviu gi nenumdrate altele. Aug.: Dar aceste patru nume nu semnificd, ele, oare, nici un lucru anurne'/ Ad.: Ba, dimpotrivE, diferite. Aug.: Nu-i,'oare, nici o deosehire intre aceste nume qi acele lucruri ce-s semnificate prirr ele? Ad.: Ba, dimpotrivi, foarte mare. Aug.: Ag wea s-aud de la tine canl care-i asta. Ad.: Asta. intAi de toate, ce unele-s semne) altele nrr-s. Aug.; Place-gi fe, oare. sd le numim semnificabilefl pe <rle r:e ptfl fi semnificate prin semne, gi nu-s selrlne, precum le numim vizibile pe cele ce pot fi vAante, ca, de aci inainte., sd discutAnr mai conrtrl
despre ele? Ad.: Bine-nleles c6-mi place. Aug.: Ce, cele patru serffie,

pe caie [e-ai prontrnfat clr pu;in mai nainte, tlu-s, ele, rrare, semnifir:ate prin nici un alt semn? Ad.: ME mir cd crezi c-am gi uitat t:umcd am descoperit od cele, ce-s scrise, sunt, semne ale semrelor celor ce-s rxtite prin vrxre, Aug.: Zi, intre ele ce deosebire-i! Ad.: F-aptul cE un6[e-s vizibile, altele. audibile. Cir:i, de t:e rr-ai adrnite gi ac'est nume, daca l-am :rdmis pe semnifimbilei']dug.: il admit intrutonrl, gi-mi platr. Dar caut" din nou. sd aflu dacd aceste patru semne nu pot fi, ele, oare, iienrnificate prin alt senrrr audil-ril, aqa curn le-ai amintit pe vizibile? Ad.: Chiar gi pe-asta una rrrit, aminterv: rnai rec,ent spusd. Cdci tocmai rlspunsei cumc6 rrurnele

a2

S. Awrelii Aryustini

D, tuI@t*

Sf. Au.relia

AWEtin" Despre magistru

83

vezi-bine, nume, li acestea patru, pe care i le-am sulradEugat semnificaliei lui, vid cumcd deosebirea crrnsistd in fapd r:d acela este semnul audibil al semnelor audibile: cestelalte sunt, insd, semne audibile; desigur, nu, totuqi, ale semnelor, r:i, in parte, ale lucrurilor vizibile, precum este Romulus, Roma, fluviu; in parte, ale inteligibileloa precum estd virtute.

semnificd <:eva, 9i acelei sernnificalii i le-anr suhadiugat pe acestea patru; gi cunos(i, bine-n1eles, cumcd Ei primul, gi acestea, dacd uunt, desigur. rostite prin voce, sunr audibile. Aug;: Ce deosebire existd, agadar, intre sernnul audibil gi semnificatele audi.bile, care sunt, de asernenea, semne? Ad.: intre acela, pe care-l numim,

folosegte

cAnd, la

te bune,
duabrrs syllabis quas edimus, cum dicimus, Verburrr, nomen gi multe nume. Ad.: Asirnt. Aug.: Concezi, prin urrnare, c,umc6 prin acele doud silabe, pe care le rostim cAnd zicem cuv0nt, este semnificat chiar gi numele, gi, prin asta; 9l* este semnul a<iesnria. Ad.: Conce,tl. Aug.: Ag wea s6-mi rispunzi chiar qi la aSta. Cum cuvAntul esre semnul numelui, gi numele.este demnul fluviului, qi fluviu este

qugque .lgt

ex,se' Ad' Cum verbum doncedo. A,g. Hrn guoque respondeas velim' signum sit niminis, et nomen sigrum sit fluminis, et flumen si[r,urn sit rei quae iam videri pot"ttf ut inter hanc rern e,t fli,n en, id est signum eius, eJ inter hot: signum et nomen

in""il, et ob hoo illud huius sigrrum

semnul lucrului care poate

fi

deja 'v6"zut, precurn ai spus,

ce

quod hujus sigrii signum est dixisti r{uid intersit; quid irrt"."r."'"rbitraris inter. signum nominis, quod vertrum
esse comperirnus,

deosebiie existd intre acest lucru gi fluviu, adicd, semnrl lri, gi intre acest semn qi numele, care este semnul semnului aceshria; ce

et ipsum nomen cuius signuln est? Ad' Hoc distare intelligo, quod ea quae significantur noming, etiam verbo signifLannrr; ut enim nonlen est verbum, ita et flumett vgrburn est: quae Buterq verbo signilicannr' npn ilrud' si, quod nomlneomnia sicnificanhrr et nomine- Nam et illud, s" qu( irr sigrrificantur te pnrpositus versus, et hoc, et, de capite haLet,abs r --r^-^ pervenimus, .vertr jam diu agentes in haec duce ratione -^-.^-,:-,,suUt, nec tamen nomirta; et talia nrulta inveniuntur non aute Quamc,brem cum omnia nornina vertra sint,

rleosebire socoli

tu cd existi intre semnul numelui, care arr

nurnele insuqi, al od.rui seinn este?

ea consistd in faptul cd cele, ce-s semnificate chiar qi prin cuvAnt;

precum, intr-adevfu, nume este cuvAnt, aqa qi fluviu este cuvAnt; cele, ce-s semnificate, ins6, prin cuv6nt, hu-s toate semnificate gi prin nume. C[ci gi acel ,si" (: dacd), pe careJ are la-nceput versul propus de cdtre tine, gi acest .,,ex" (: dintrr), despre care, vorbind rleja indelung, am ajuns, conduc$ndu-rre.raliunea, intnr cele de fagd, sunt cuvinte, qi nu nume, t<ttr.rgi: gi unele de-acestea se gdsesc

85
SJ.

AwvlittAwwtinDesprernagismt

r;urtinte' nu' ins6' toate numele -surtt multe. l)reptacea1 cum toate existi intre <;uvintele sunt rlunre'

*i' ""^t[;":iil:"lit"ebire
semnul a ncezi tu' tl Ad': (line

nu rxre e-nvederat curnci nu-s

Augi': [6cea sd stau'la-ndoial6'

cuvAnt, nu te-ai intloi' Precunt

::H#"t:ffi;i*""'
h.c

assentror' ea' Iam intelligo' et Prorsus lnl'b"* er nomen; qriid iff"a interesse irrtt"""'tlttJt

intre qi-asimt intmtotul r:umcd aceasta care-i intre ie.rs"birea

irrter animal et equum'

Jam ilihus

s;; """" Prolatum est' hoc suPra concessi

cum dicimus' Animal' aliud

aliud
de

$tii tu' oare' clr fost acest nunle irisilabic' ce-a Ad': Pe-asta am semnificat? ,,rr* ,rr,,t'"le r;i semnificabil
10. Aug':

."rrrr"t" cumcd ele sernnific

icare.

cuvAnt, nlr se-ntamPld' oare'

habet? Nam et

ontnrun

ipsum nomen generls

mIparte-a vorbirii-i nume'

qlraererem quae Pars

86

S. Aurcki Augrctini De Magistm

Sf.

Aurclfu

AWatia

Despre magistru

87

quae inter'alia quae significant. er seipsa -signa significent. ld. Sunt. ,4ag. Num tale tibi videtur Loc qrradrisyllabum signumr cunr dicimus, Conjunctio? ,4d. . Nullo modo:,nam ea quae significat, niln sunt nomina; hnc autem nomen est.
Y.

ergo

respondere rgcte, nisi,.nomen? Ad. yentnt dicrs.,44g. Sunt

nunrai Ei numai nume? Ad.: Adevdrat zici. Aug.: Sunt, prin urmare, semne, care, printre altele, pe care Ie semnificd, se semnificd gi pe ele insele. Ad.: Sunt. Aug.: Acest senrn
cvadrisilabic, cAnd zicem conjunc+ie, pare.-ri-se? oareT ceva de-acest tel? Ad.: in nici un chip: intrtrcAt p" care ,le sernnificd nu "Ll. sunt nume; el, insd, este nume.
V.

Signa mutua.
71.

Semnele reciprocelt.
11. Aug.: Bine-ai

Aug. Bene attendisti: nunc illud vide, urrum

luat arninte. Vezi, acum, dacd se pot gdsi,

quaenam signa sint se invicem significantia, cupio

cognoscere. Aug. Tu ergo nescis, cum dicimus, Nomen et verhum, duo verba nos dicere? Ad. Scio.,,4ug. euid? illud nescis, cum dicimus, Nomen et verbum, duo nomina nos

Id quoque sckt. Aug. Scis igitur tam nomen verbo, quam etiam .verbum nomine significari. ,4d, Assentirrr. Aug. Potesne dicere, excepto eo quod diverse scribunhrr et sonant, quid inter se differant? ,4d. possum fortasse; nam id esse yideo quod paulo ante dixi. Verba
dicere? Ad.

enim cr-rm dicimus, omne quod articulata voce cum "liqro significatu proferhrr, significamus;. unde omne nomen, et ipsum t;um dicimus, Nomen, verbum est: at non omne verbum nomen est, quamyis nomen sit, cum dicimus,
Verbum.

cdci nu sunt astfel indesine acest cvadrisilab, cflnd zicem conjunclie, gi cele ce-s semnificate prin el, cAnd zicem: dacd, sau, cdci, dacd nu, agadar, pentru cd gi cele similare; intrucAt acestea sunt semnificate prin acela unul, niciunul, insi, dintre acestea nu-l serrinificd pe aoela unu cvadrisilabic. Ad.: Vdd, gi doresc s5 cunosr: cam care anume-s semnele ce se semnifici indesine. Aug.: Tu nu qtii, prin urmare, cumcd, iatd, cdrrd zicem nume qi cuvAnt, noi zicem doud cuvinte? Ad.: $tiu. Aug.: Ce, nu gtii faptul c6, iat6, cAnd zicem nume gi cuv6.nt, noi zicem doud nume? Ad.: $i pe-asta o qtiu. Aug.: $tii, prin urmare, cumcd atAt numele este semnificat prin cuvAnt; precum <;hiar gi cuvAntul, prin nume. ,{d.:.Asimt. Aug.: Po1i.tu, oare, si zici prin oe diferi el.e-ndesine, in afara faptului cE sunt scrise qi sun5 diferit? Ad.: Poate cd pot; intrucAt vdd cd asta este ceea ce-am zis r:u pulin mai nainte. Cdci, cAnd zicem cuvinte, sernnific6nr tot,ceea ce rostim, cu un anume semnificat, prin voce articulati; de unde tot numele, qi cAnd il zicem pe el insuqi, nume, este cuvAnt; dar nu tot cuvAntul este nume, degi este
nume, cAnd zicem cuvAnt.
12. dug.: Ce, dacd neqtine pi-ar afirma gi proba cumcd, precunl

sau nu, semne care sd se semnifice indesine+2, ca, precum primul il semnificE pe al doilea, aqa al doilea s6-l semnifice pe fnmul,

tibi affirmet et probet, ut omne ()men verbum est, its omne verbum nomen esse? poterisne invenire quid distent, praeter diversum in litteris sonum? r4d. Non poteror nec onrnino distare aliquid puto. .4ag. Quid, si onr.nia'quidem quae voce articulata cum aliquo significatu proferuntur, et verba sunt et nominal sed'tamen alia de ciusa verba, et alia de causa nomirra

12. Aug. Quid, si guisqudm

tot numele este r:uvAnt, aqa tot cuvAntul este nuflle, ai putea nr alla prin ce anunre se deosebesc, in afara sonului divers in litere. Ad.: N-aq putea, gi nir:i nu socot absolut deloc cumc..i se deosebesc: prin ceva. Aug.: Ce, dacd toate, iat6, cele ce sunr rr-rstite, cu un semnificat anumo, prin voce articulatS, sunt pi (.uvinte, gi nrrme; dar, totuqi" dintr-o cauzS-s cuvinte. qi dintr-alta, nume, nu va fi,

I
88
8. Aurelii AWwtini De

MqSistro

Sf.

AureliilAWwtin, Despre mhaistru

89

stxrt'/ nihilne distBbit inter nonren et veibum? ld' Quomrrltl omne r:oloratum isn-rd sit non intelligo.,4r1g. Htrc sakem intelligis, visibile esser et <lmne visihile coloratunr,, quanrvis haec duo verha distincte differenterque significent' Ad' lntelligo' Aug'

il".ffi;:,.,ff';ffi:l
habeant significationem? sed quomodo id arrcidat, Ad. lan video ;xrsse id accidere: exsped() ut mtendas. Aug, Omrrc quod cum aliquo significanr

oare, nici o cleosehiie intrd nume qi cuvAnti) Ad.: Nu-nleleg cum anume poate fi asta- Aug.: inplegi mdrar faptul cd tot colriratul oste vizibil, gi tot vizibilul, colorat, degi aceste dou5 cuvinte semnificd distinct qi diferit? Ad.: inleleg. Aug.: Ce, dac6, prin urrnale, aqa, gf tol cuvAnhrl este nuine, gi tot numele, cuvAnt, deqi insegi aceste doud nurire, sau doui cuvinte, adicE nume gi cuv6r4 au semnilicalie diferiG. Ad.: Acum vdtl ci asta poate sd se-ntAnrple; dar aqtept sd-mi ardli in ce chip anume se.-ntAmpld. Aug,: I1i clai,
precum s()cot, sealna cumt-E tot ceea ce se roste,qte, cu un semnificat arruflrei prin voce articulat&, ii qi verbereazi urechii, ca sd fie srmgit; gi-i este qi incredinlat memoriei, ca sd poatd fi cunoscut. Ad.: Imi dau seama. Aug.: Doud anume se petrec, deci, cAnd rostim ceva r:u astfel de voce. Ad.: Aga-i. Aug.: Ce, dacd, de ls a(Estea douq r-le [a unu] sunt numite clivinte, de la alnrl nume: currinte, adicd, de la

ut illud prinum ab auribus, hoc autem socr-rrdum ab animo

vrrcari men-rerit?
1:1.

verberare, nume, ins6, cle,la cqnoagtere, intrucAt cel dintAi gi-a dobAndit meritul de a fi numit de Ia urechi, acesta secund, insd, de la spirit*s ?
13. Ad.: Voi cnnceile" de-rni vei fi ar[tat crrm dnume le pute.rn zice drept pe toate cuVintele nume. ,tug.: E uEor: intrucAt cred cd

Ad. Concedam, cum ostenderis quomodo recte

tu ai primit qi fi pronumele zis, pehtru cd e-n vigoaie in locul numelui insuqi, qi lucrul il noteaz6, totuqi, cu o semnificafie mai
pufin plind decAt numele. Cdci, p cat srrco! l-a definit el aga, pe i l-ai dat ca rdspuns grdmdticuluis: ,Prohumele este partea vorbirii, care, pusd in locul numelui insugi, semnificd, desigur, mai pulin plin, totugi, una gi-aceeaqi." Ad.: Mi-amintesc qi-aprob. Aug.: Vezi, prin trrmare, cumcH, conform acestdi definilii, noi nu ne servim rle niciunele, dec6t numai qi nurnai de nume, gi numai in lticrrl lor, singr:rrelor, pot fi puse pn-rnumele'3, precum cAnd zicern: acest berhat, insugi regele, aceeagi muiere, arrest aur, acel argint: ac.est,'insugi, aceeagi, acest, acel sunt pronilme; bdrba! rege, nruiere, aur, argint, nurne? prin cares mai plin semnificate'lucrurile decAt prin acele promrme. Ad.: Vdd gi asimt.:Aug.: Enurrld-mi ar:unr cAte.va coniuncfii, pe care-1i place! Ad.: $i. precum gi, dar, dar qi. Aug.: Acestea toatC, pe care le-ai zis, -nu gi se par fie cumod srrrrt nume? Ad.: Nu, rAruqi de pufin. Aug.: Eu, cel pufin, ili par c-anr v<rrbit drept, cAnd am zis,acfstea toate, pe care le.ai zis"? Ad.: Drept intrutotul; gi acum inleleg cAt de rhirahil mi-ai putut ardra
care

velut cum dicirnus, Hic vir, ipse rex, eadem mulier, hoc

aurum, illud argentum: hic, ipse, eadem, hoc, illud

pronomina esse quibus plenius sunt.,4d. Vide<r conjunc,tiones quaslibet

atque'

Aug, Hae<: omnia

qtrae nominq? ld. Non onrnino

ur

esse lcrcuhrs

vide<lr, ourn dicerem, Haec omnia quae dixisti? '4d' Recte pr()rsus; et jam intelligo quam mirabiliter nstenderis me

90

S. Aurelii AWustini De Mqgistro

Sf.

Aureliil Awwtin Despre magistru

9l

nomina enuntiasse: non. enim aliter de his recte dici potuisset, Haec omnia. Sed enim vereor adhuc, ne propterea mihi recte locutus videaris, quod has quatuor conjuncticines etiam verba,esse non nego; ut ideo de his recte dici potuerit? Hqec omnia, quoniam recte dicitur' Hae.c verba omnia. Si autem a me quaeras quae sit pars orationis, Verba; nihil aliud respondebo quam, Nomen. Quare huic nomini fortasse pronomen adjunctum est, Llt illa recta esset locutio tua. L1. Aug. Acute quidem falleris, sed ut falli desinas, acutius atterlde quod dicam, si tamen id dicere, ut volo, valuero: nam verbis de verbis agere tam implicatum estr quam digittls digitis inserere et cr dignoscitur, nisi ab eo iPso qui id pruriant, et qui auxilientur prurienti intentissimum fecit. Aug. Yerba cert(: sonor et' Iitteris' constant. Ad' lta,est. Aug. Ergo ut ea potissimum auctoritgte utamurT quae nobis charissirna est' cum ait Paulus apostolus, Non erat in Christo Est et Non, sed Est in illo erat (II Cor. I, l9), non opinor, putandum. ,est tres istas litteras, quas enuntiamus cum dicimus, e-sr, fuisse in Christo, sed illud potius quod istis tribus litteris significatur. .4d. Verum dicis. Aug, Intelligis igitur eum qui ait, Est in illo ercrf' nihil 'aliud dixisseq\ram,l Est appellatur quod in illo erat; tanquem si dixisset, Virtus in ilto erat; non utique aliud dixisse acciperetur,. nisi, virtus appellatrrr quod in illo erat: ne duas istas syllabas quas enuntiamus, cum dicinrus, [Col. 1293] Virtus, et non illud quod his duabus syllabis significatur, in illo fuisse arbitraremur. /d. lntelligo ac ..qr..t. Aug. Quid? iltud nonne intelligis.etiam nihil intqresse utrum quisque dicat, Virtus appellatur, an, Virtus nog-rinatur? Ad. Manifestum e$t. Aug. Ergo ita marrifestum est, nihil interesse utrunl quis dicat, Est appellatur, an, Est nominatur quod in illo erat' 1d.. Vid"o et hic"nihil distare. ;lag. Jarnne etiam vides quid

cumcd eu am enunlat nurne: cdci nu s-ar fi punrt zirr altfel drr:pt despre ele ,acestea toate)'. Dar incS nd tem, intr-adevdr, ca nu cumva s6-mi pari c-ai vorbit drept din cauzi cE nu neg t:umc6 aceste patru coniunc{ii sunt chiar gi cuvinte; ca de ar:eea s5 fi putut zice drept despre ele ,acestea,toate", intmcAt se zice drept ,toate acste cuvinte". Dacd ai c5uta, insE, sE afli de la mine r:e parte a vorhirii este cuvinte; nu voi rdspunde nimic alta der:dt nune. De acpea i +a adiugatr po&te, acestui nume pronumele. ca sd poatd fi dreaptd acea rostire a ta. 14. Aug.: Acut't', intr-adevdr, te-ngeli, dar. ca sd-nr:etezi a te-ngela, ascultd inai acut (ffia tft voi zice, de voi fi, toilrgi, in sture s<t zic preflrm vreau: cdci a voibi despre cuvinte prin cuvinte este

anirnb adsurn, nam ista

haec

atAt de-ncAlcit precum a-1i impreuna gi scdrpina degetele cu degetele, cAnd, in afara aceluia insugi care o face pe astl atria se poate discerne care degete au mAncdrimea qi care le vin in aiutor celor ce au mdncdrimea. Ad.: Iat6-nr6-s, dintru-ntreg spiritul, aci, de fa15, clci similitudinea aceasta m-a f6,cut atotatent. Aug.: Cuvintele consistd cert din son qi litere. Ad.: Aqa-i. Aug.: Der:i, ca si ne folosim atotprofund de mirifica autoritate, care ne este atcrtiubitq cAnd zice Pavel, apostolul: Nu em intru Christrx Este': -le qi Nu-ul, ci Este-le eru,tntru El (II Cor., I, 19), nu-s de pirere cumc6-i de socotit ce aceste patru literea', p. le enun;5m, "r.e c6nd zicem Este, au fost intru Christos, ci, mai degrabq ceea {le este semnificat prin aceste patru litere. Ad.: Adev5rat zici. Aug.: Inplegi, prin urmare, curnc6 c,el ce a zis Este-le era intru El, *a zis nimic alta decAt numai d F,ste se cheam6 ceea ce era intru El: precum, dacd ar fi zis: l/irtutea em intru El, nu se-n;elege, desigrr, cumcd ar fi zis nimic alta decAt numai gi numai c5 virtute se cheami ceea (E era intru El: ca sd nu socotip nicidecum cumc5 intru El au ftxt aceste trei silabe, pe care le enunlim, c6nd ziccm virtute, gi nu ceea ce se semrrificd prin aceste trei silabe. Ad.: inleleg gi te urmdresc. Arg.: Ce, nu inlelegr tu, oare, chiar gi faptul cE nu-i absolut nici o deosebire dacd nettine zice nse cheamd virtute', sau ,se numeqte virtute"? Ad.: Bnvederat. Aug,! Envederat, aga. deci, cumrd nu-i absolut nici o deosebire dacd cineva zice ,Este se cheam6"; sau ,Este rc numegte caea ce era intru Fll". Ad.: \/6d cd nici aci nu-i nici o de,osebire. Aug.: Vezi tu, acunr. ()are, r:hiar gi

ne

istam

do'

sed rerttnr auctorltatern

funtlamentunr persuastonis
prtreceperitque 'A*, l;ri in itlo

ess tri

p-",1*"., ti""i "t'i"'. ;;;;.,'it recusstri", minus **::

hultn-ml tam esse frrmun quam Pt'''lt"' qunquam vixerit

sit' cr-tm

:T"iocunrs flrm se ipee imperitum srrnone "*t;praesertim I"*"--iiii crn ir, o'iq""tandemcontradicam' refellendum et te oro ut *iitmtZ,qd. Nihil habeo quod ;rq";* de illis reperia^s, qt'ib"'

fut,:t*

""lfilJ.TJ;[:ffi[1

, remotis auctontatibus'

quocl n<x nonunamu's'

responderi' t6 -,rrrd nos. nomlnamus, Scriptum' nos R)nutlarnus' c1rod i.ip"frrrg"- qurrJ Graeci nominent

nominent <1uod nos nominent , xa)*f,rg quid Graec'r

94

S. Aurelii AWustini De Mogistro

Sf.

Atueliu Awustiw Despre magistru

95

Et. responderi, xcri quid ()raebi nominent quod

nos

nominamus, Ab, responderi, &n6 quid Graer:i nominent quod nos nominamus, Heu, responderi, of atque in his omnihus patihus orationis, quas nunc enunteravi, recte loqui eurn qui sic interroget: quod, nisi nomina essent, fieri non posset? Hac ergo ratione Paulum apostolum recte

Iocutum esse, cum remotis tlmnium eloquentium

auctoritatibus ohtinere possimus; quid opus est quaerere
cuius persona sententia nostra fulciatur?
16. [Col. 12()4] Sed ne quis tardior aut impudentior

lelpcrppEvov; ce numes,c grecii ceea ce n()r nunl.rr.tr xci; ce nurnesc grecii ceea ce noi numim ,,de [4", ,gi", se rispunde &16; ce nunles(r grecii ceea ce noi numim ,vai", se rispunde o1; qi-ntru toate aceste pedi de vorbire, pe care l+atn enurnerat acum, vorbeqte corect acela <;are intrea-b6 astfel; (ieea ({' nu s-af putea facr, dacd ele n-ar fi nume4"?'Prin aceastd raliurreaqadar, Pavel, apostolul, a vorbit drept; cum putem oblitt,:, indepirtAnd autoritdlile tutoror elocvenlilor; [a ce-i nivoie sd ciutEm sd afl6m a cui persoani intdreqte sentinla noastr6?
rdspunde
se rdsptrnde

t6

nondum cedat, aEseratque, nisi illis auctoribus, quibus verborum leges consensu onrniun tribuuntur, nullo modo esse cessunlm; quid in latina lingua excellentius Cicerone inveniri potest? At hic in suis nobilissimis orationibu-s quas Verrinas vocanti Coram, praepositionem, sive illo loco adverbium sit, nomen appellavit. Verumtamen quia fieri potest ut ego illum locum minus bene intelligam, L*porr.t .q,r" an"" aliter, vel a me vel ab alio; est ad quod .e"ponderi posse nihil puto. Tradunt enirn nobilissimi disputationum magistri, nomine et verbo plenam constare sententiam, quae affirmari negarique possit: guod genus idem Tirllius quodam loco pronuntiatum vocat: et cum verbi tertia persona est, nominativum cum ea casum nonrinis aiunt esse oportere; et recte aiunt: quod mecum si consideres, velut cum dicimus, Homo sedet, Equus currit, agnoscis, ut opinor, duo esse pronuntiata- Ad. Lgnosco' A-ug. Cernis in singulis singula esse nomina, in uno homo, in iltero equus; ei verba singula, in uno sedet, in altero currit? Ad. Cerno. Aug. Ergo si dicerem, sedet tantum, aut currit tantum, recte a me quaereres, quis vel quid; ut responderem. Homo, vel equrls, vel animal, vel quodlibet aliud, quo possit nomen redditum verho implere illam sententiam quae affirmari et pronuntiaturi, id ".t negari potest. ld' Intetligo. Aug. Lttende caetera, et finge utiq"id longitu, et incertum ha-bere utrum animal .r* "ia"t" sit an saxum, vel quid aliud, meque tibi dicere, Quia homo
est. animal esc nor.me temere dicerem?,4d. Temere omnino:

16. Dar, ca nu ouniva; neqtine, mai t6rzitlr la nrinte sau mai neruqinat, sd nu cedeze incd gi sd afirme cirmcd in nici un chip nu trebuie sd li se cedeze decAt numai gi numai acelor autori c[rora li se atribuie. prin r:onsensul tuturor, legile cuvintelor, ce poate fi g6.sit in limba latirt mai excelent decAt Ciceroil ? Iar el, in celebrele sale disorrsuri, care se numesc Verine,,coram" (: inaintea ochilor), prepozilia, ori fie ea, in locul acela, adverb, a numil<r nume. In fine, fiindcd se poate-ntArnpla ca eu s5-nleleg mai pulin bine acel loc, qi s[ fie expus, dtc6nd, aldel, fie de cdtre nrine, fie de chtre altul; nu-i nimic, socot. Ia care sd i se poati rS.spunde.

inn-adevir, ,166nq[ilii maggtri eLi disputeleir:'r ne-rwa16 cumtf din nume qi verb'52 consistd sentinla plind, care poate fi afirmati sau negat5: gen, pe care acelaqi Tulliu il numeqte? intr-un l<x: anurne, propozigie (= pronunliat): gi, c6nd este persoan^a a treia a verbuluizic ei cumcd nominatiwrl se cade sd fie, crr ea, cazul numelui; qi drept zic, intiucat, dacr[ iei, dimpreund cu mine, in considcrare, cAnd zicem, de pild6: ,,Omul gade"; ,Calul fuget'] ", recunoqri. precum socot, cE sunt doud propozilii (- pronun{iate). Ad.: Recunosc. Aug.: Vezi cd-n fiecare este cdte un nune. in prima, om, intr-a doua, cal; qi c6te un verb, in prima, gade, intr-a doua, fqge? Ad.: Vad. Aug.: Dacd ag zice; deci, numai gade, sau numai fuge, ai c6uta pe drept sd afli de la mine cine sau cr; ca s5-1i r[spund omul, sau calul, sau animalul, sau orice alta. prin r:are numele redat verbului sd poat6 umple propozilia, care-va-s5-zitd. acea sentinld, care poate fi alirmati sau negatd. Ad.: [n1eleg. Aug.: la, totuqi, aminte qi-nchipuie4i cd noi vedem, mai dep6rtig.rr, ceva, gi nrr suntem siguri de-i aninral. sau st6ncd, ori altceva, iar eu gi-rr.,s zice: ,,Fiindcd-i orri, e-animal"; n-aq zice<r eu, oarer ten'r.erar? Ad.:

96

S.

Auretii AWustini De Masistro

Sf.

AtsetiaAWustin lhspre

magidru

97

sed non temere ,4ug. Recte dicis

tibi: u zld' Asse Quia.

Placet et
sententiae Plena Pronuntr
,4cJ'

mihi quae ibi sint Ptena orn"i"L' Aug' F'ge; nunc dic esse' placet' e;t' verba, quae nomint'' 'Zd' il"tbt ibi video q.'id aliud quam' si' et' quia? Aug' clisplicet: satrs

".-i;;;" esse IIas ergo duas corriunctiones etiam nomina tf:^fl,: probatum est. -4d' Prt'rsus. sati ?'.A"g' fotesn; regulam in aliis partibus ()rati()Ilis hoc idem ad eamdem
docere? y'd. Possum'

Aluolut temerar: dar n-ai zice ahsolut deloc temerar: 'Dat:d-i 'rnt' ta' mie-mi plat'e e-animal." Aug.: Drept zici' $i, uq;a' in lcrculiunea noi, ins6' intr-a mea' ii dis6rlat:e a."l1fi pf"*"qi qie, fiecdrria dintre douh sentinle: fiindcS. Ad.: Asimt. Aug.: Vezi, a(:um! dacd aceste sunt, ele, sau nu' propozilir pline' :iil. dac6"; ,Displa"e'fiindc5', f,a.: al*trrt'piirr". Aog., Haide, zi-mi,-acum' care-s acolo vertxrlt:' " u"t}*-t acrrlo place qi displace: nurnelt:' ('&.re, nL "E fiindc6? Aug': Sa probat indesal' a';adar' insi, ce unclii sunt chitr 9i rlilrrl: Ad': Atrstrlut curncd de la irr.t"."1. Aug.: Po1i, .r..", otl predai tu insuli, ca-nvdlSnrrd vorhireT ii"",-pl *,i ,r.ra, clrrpa *ceeaEi regrld, in alte pe4i de Ad.: Pot.

Vt. - Sry;no sui'significatiua' dic mrhi 17. Aug' Transeamus ergo hinc' et iam nomina ver1ra utrum .i.,.,, .^'i"'"tbt no"riia' et omnia nnmina vocabula' et esse cornPerimus, ita tibi et tlmnia Plane inter omnia ..""n'i'-'t'mina esse videantur' '4d' haet: quid distet pr-aeter diversum syllabarum -t:llTi,": non desrnt ,;a"u-',lug' Nec ego interim resisto' quanguam qui etiam significati sententiam m<ldo cons animadvertis ad ea jar invicem significent' nu quae seiPsa significent oraticinis' '4d' Non inte
nomen vocahulo et vo ut Praeter sonum litte generale nomen [Col' i r*.., dicimus, quod ut alias sePtenr n()n co

lll. -

Semne de sine semnificatiue'

17.

Aug.: SE trecem, deci, mai deparle' qi spune-mi tu rttie' ur,rm, dac5, precum am descopenl cumcd toate cuvintetot']tlll]" qi toate .tr**I", cuvinte, paru-1i-se lie-tot aEat sau^1uf :i ":i: Nu vao ,-rr..r"l* cd-s vocabule, 9i toate vocabulele, nume' Ad': ar .[t.f,-r, deloc, in afara sonului diferit al silabelor' c,e deosehire z deooarndatir' putea fi inffe ace$ea Aug'; N chiar qi prin i"Ei-.r.., lipsesc ""i ""rJ'I" [rat' acr-rm' in a"*rrifl.-"gi.is, a <:6ror sentinlS Dar bagr, desigur, de seaml cd noi anr aiuns deia [a ".,.,"id".rrt. care s ..*.,iiitg intlesine, nedeosehindu-se' in afara acele semne, ,,,r..,tri, prin .rinri" alta, 9i care se semnific'E pe sine insele
dinrpreund. car toate celelalte
Nu-ntrelegr, aEadar, c.umcd 9i

est quod'ai"i,
r)o rr1en.

t" invicetn significare vot:abulurn et

vota-bula, prin nume; qi, c6t rtu existi, in afara sonului litere nume;7, care este, intre cele "Pt P"4i at.""*it1"3lf"f' Er' brnq ir,.6t t, le arnfne pe celelalte qapte' Ad': Inleleg' Aug': qi'numele se senlnifir'E lrxrmai asta-i ceea oe-arn zrs eu 'A vocabula

iltp."tJ
lndesine.

18, Ad.: Pricep, tlar caut sd aflu ce vei fi zis' iat6' rie.vorhire'-Aug': rremnificA pe sine insele dimpreun6 cu- alte pa4i. pe ooi, c'ate, talit'nea de mai nainteil cumcd toatt: Nu ne-a-nvifat pot fi zise,9i t"lrn",9i v<rcahule' r:5 pot fi' atlit:ti'

prin:

se

i,lt+ii"..ttitii

98

S. Aurelii

r,

De

Sf.

Aurelia Augt.mtitr, Despre moeistr.t

99

ex te quaeram quid appelles, nonne , recte

voca-bulo posse signif,icai? Ad. Ita est. ,4ug. euid? ipst nomen, id est sonum istum duabus syllabis expressum,

mi

dicimus, Conjunctio? Hoc enim nomen inter illa qu significat, numerari non potest. ,4d. Recte a<:cipio. At ld est quod dictum est nomen geipsum significare aliis quae significat; quod etiam de vocabulo licet teipsunr intelligas. Ad. larn facile est: sed illud mihi venrt ln mentem,,nomen et generaliter et specialiter di vocabulum autem inter octo partes orationis non accil quare hoc quoque inter se praeter diversum sonu differre arbitror. Aug. Quid? nomen et distare inter aliquid putas ptaeter sonum, quo etiam lingua rliscerriuntur latina atgue graeca? Ad. Hic vero nihil aliu intelligo. Aug. Perventum est ergo ad ea signa quae seipsa significent, et aliud ab ali; invicem silnificltur, quidquid ab uno hoc et ab alio; et nihil praeter son inter se diffeiant: nam hoc quartum modo invini tria enim superiora, et de nomine et verbo intelliguni Ad. Onrnino pen/entum.

respondebis. Nomen? Ad. Re*te.,4ug Num ita se signific hoc signum quod quatuor syllabis enuntiamui cu

u:nmificate, gi prin nume, gi prin vocabuli? Ad.: A5a-i. Aug.: Ce, ltrrme insugi, aditf, sonul acesta rostit prin doui silabe, dar:d ag crluta sd a-flu de la tine ce anume denumegti tu, nu-mi vei rispunde, r)&re, pe drept, nume? Ad.: Pe drept. Aug.: Aqa se senrnific6, oare, ;x: sine acest senln, pe careJ enunfdm, prin patru silabe, cAnd zicem: conjunqlie? Cdci acest nume nu poate fi numirat printre
t:ele pe care le sernnificS. ,{d.: O iau de buni. Aug.: Asta-i ccea ce n-a zis cumcd numele se semnifici pe sine insugi dirnpreund cu

ultele pe care le semnificH; ceea {ie{ poli inlelege de la tine insup r,hiar gi despre vcrcabul6. Ad.: Deia-i uqor: dar irni vine, acum, in

ruinte faptul cd rrumele-i 4is, gi-n general, gi-n special; vornbula. tnsd, nu se ia intre cele opt pd4i de vorbire; de aceea socot cd diferd-ndesine, in afara sonului dilerit, chiar gi prin asta. Aug.: Ce, socoli hr cE nume 9i 6vopc se deosebesc intre ele prin ceva, in

latind 9i

greaeA?

-a.aiuns, aqadaq rle c6tre altul; gi, in afara sonului, nu diferd c;u nimic intre ele: r:6ci pe acesta, al patnrlea, acum l-am aflat: celelalte trei, de mai
gi-i qi semnificat, irr schimb, unul de c6tre altuI, gi tot ceea ce; de cdtre unul, asta, gi

nainte,. se-n$eleg, intr-adevdr, gi despre nume gi cuv6nt. Ad.: Ajunsu-+a, desigrrr.

W. -

Epilogus praecedentium capitum.

19. Aug. Janr quae sermocinando invenerimus,

UI. - Epilogul capitolelor precedente.

19. Au6.: Aq rre4_acum, sE le revezi pe cele ce le-am descoperit

causam loquamur, inventumque esse

recenseas.,./d. Faciam quantum possum. Nam pri onnium recordor aliquandiu nos quaesisse quam
doce

commmorandive gratia nos loqui, quandoquidem cum rnterroga.mus, aliud agimus quan ut ille interrogatur discat quid velimus audire; et in cantan quod delectationis causa facere rridemur, non sit proprj locutionis; in orando Deo, guem doceri aut exrstmare non possumus, id verba valeant, ut vel nos i commonefaciamus, vel alii comnoneantur doce per nos. Deinde cum'satis constitisset verba nihil esse +ranr'$igna; ea vero qua6 non aliquid significent,

Bnume vorbim gi ci am aflat curhcd noi vorbim grafie ddrii-nvildturii sau comemordrii, din moment ce, nici cAnd
fntrebS.m, nu facem nimic alta decAt ca si-nvefe cel ce-i intrebat intru a cAnta, ceea ce pirem a o face clin rnuza delectdrii, nu este propriul loculiunii.il; intru a ne ruga lui
r:e-am vrea s-auzim; nici

in fapt, amintesc ci, nrai intAi de toate, noi am cdutat, cAtva, sd afl6m din ce cauzd.
rroi, convorhind. Ad.: Pe c6t pot, o voi face.

Dumnezeu,'pe Carele nu putem estima cA-L invdldm sau cd-L

frrcem s5-$i aducri aminte, cuvintele de-asta-s in stare ca, fie sE ne farrcm pe noi ingine sd ne aducem aminte, fie ra algii sd fie f6cu1i s[-gi aducd aminte sau sd fie-nvd1a1i de c6tre noi. Apni, cum s-a

stahilit indesal cumcE c.uvintele nu-s nimic alta decAt semne; cele

!.OO S.e"di; e,rg*ti^-De

Maeistro

Sf.

Aurelia Aueustia Despre ma,cistru

rol

esse non posse, proposuisti versum, cuius verha singula quid sigreificarent. conarer ostendere: is autem erat:

ce nu semnificdr-insd, ceva, nu pot fi sernne; ai propus trn vers, ale <:drui cuvinte sri md strlduiesc s5'ardt rc semnificd fiecare; at'esta

Si nihil ex tanta Superis placet urbe relinqui'

era,

in fapt:

';

(Ze.ii de uor sd

Si nihil ex tanta Superis placet urbe relincpi? rdmdnd nimicul clin urb,ea mdrea{d.)

Al cdrui cuvAnt secunrl, degi atotcunoscut gi-atotinvederat, nu dexnpereain, totuqi, ce sd semnifice. $i, cum mie mi se pdrea cumcd nu fdrd rost il interpunem in r,orbire, ci ca sd-l invdldm
ceva pe ascultdtor, ru ai rdspuns, desigr-rr, cd

prin acest cuvAnt

e,

aliud quod idem valeret, sed iem ipsarir potrus guae

verba significaretur ostenderen' Cumque

P:

sermocinantibus nobis fieri non posse clixrssem' venturrt' est ad ea quae interrogantibus digito monstrantur' tlae esse ut*i" arbitrabar, sed inveninus sol "g., "o.poralia nescio quomodo ad surdos et histrioned' .,LiUiti". Hir-rc devenimus, qui non qule sola videri possunt, sed multa praeterea ac proPe orirnia quae loquimur, gestu srne vocd significant; eosdem tamen gestus signa esse comPerlmus' Ti]r, ..rrrrrc quaerere coepimus, quomo{o res ipsas qu signis signifi"lrrt rr. sine ull-is signis va-leremus ostende ,,,ir, lll" paries, et color.- et omne visrbile, qu' ", intentione diAiti ostenclituq signo quodam-ponvinceret ostencli. Hiclego errans cum inveniri tale nihil dixissem, tandem inter nos constltlt. ea Posse sine signo, quae clrm a nobis quaeruntur, non aglmus' post inquisitionem agere possumus; locWionem tamen e() n()n esse gelere: srguidem et loquentes cu irrterrogamur quid sit Iocutir-r, isturu per seipsa denronstrare facile esse satis apparult'
'

poate, indicat6 insrigi afecliunea minlii, r:And el desr:operd, sau socoate c5 a descoperit, curncd lucrul, pe care cautd se-l afle, nu existd, dar, evitAnd, printr<r glumd, rni qtiu eu care profunditate, totuqi, a chestiunii, ai amAriat<r spre a n lSmuri intr-alt timp; ci sd nu socoli cumcir eu am uitat, incaltea, aceaste datorie a ta. Apoi, cum md afo4am sd expun al treilea cuvAnt din vers, fui constrAns de cdtre tine +ardt nu alt cuvAnt, care sd-nsemne totuna, ci, mai degrab5, lucml insugi,' care-i senrnif,ir:at prin.cuvinte. $i, cum zisesem c[ asla nu se poate face-n timp ce noi convorbim, s-a ajuns lb cele ce le sunt ardtate intrebdtorilor cu degetul. Pe-abestea eu le sor:oteam cumcd sunt toate corporalele, dar noi am descoperit singure vizibilele. De-aci, am ajuns, nu gtiu cum, Ia surzi qi lristrioni. care le semnificd prin gest, f5rd de voce, nu doar pe cele ce pot fi vdzute, ci pe multe, -ncaltea, ba, aproape pe toate, pe care le rostim:'din descoperit; totugi, cumcd gesturile insele sunt semne. Atunci am inceput, c{in nou, sE cdutdm .sd afldm cum sunterh noi'in starb sd ardt6m, fArh nici un semn, lucrurile insele, care sunt semnificate prin semne, intrucAt, qi acel perete, gi culoarea, gi tr.x vizibilul, care-i ardtat prin,intinderea degetului, era vidit ci-s ardtate printr-un semn anurne. Aci" ingelAndu-m6 eli; cum zisesem cd nu se poate gdsi nimic de felul acesta, s-a convenit, in cele din urrnd, intre noi cumcd pot fi aritate fdr5 de semn acelea, pe Gare nu Ie facemr,rin clipa-n tsre se cautd s6 fie aflate de la noi,'dar pe r:are le putern fat:e in ulma-ntreb6rii; c.d vorbirea nu este; tr.rtugi, din acel gen, dat fiirrtl cE, gi vorbintl noi, cflnd suntem intrebali ce este vorhirea, ea ne-a apdnrt tumci este uqor de aritat prin sine insdqi.

lO2

S.

Aurelii A:q8ltstini De Mogistro

20. Ex quo admoniti sumlrs aut signis signa rrronstrari'

9f.

eM;" e,rq*tir\ D*p* ,rq@

r03

20. Dintru care am luat dminte, fie cd semnele sunt ardtate prin semne. fie, prin semne, altele, care nu sunt sernne, fie, chiar qi l'Ard semne, lucmrile, pe care le putem face in urma intrebdrii: gi, dintre acestea trei; l-am luat asupra-ne, de c<rnsiderat mai diligent gi de discutat, pe primul. Din care disputd s:a declarat cumcd sunt, in parte, s'(rmne, care nu pot fi, la rAndu-le, semnificate de citre acele semne, pe care le semnificd, precunr este acest rvadrisilah, cAnd zioem: cnnjunclie; in parte, care pot fi, precum, cAnd zicem semn, semnificdm chiar qi cuvAntul; qi cAnd zicenr cuvAnt, semnifictim chiar gi semnul, intrucAt semn gi cuv6nt sunt gi dou[ 5emne, qi doud cuvinte. intru acest gen, insd, intru care semnele se semnifia4-ndesine, s-a arEtat cumcd unelb n-au atate
valoarea, altele, -atAta, altele, -ncaltea, chiar identicS. De-altminteri, acest disilabic, care sun6, cAnd zicem ,semnul", le semnificd pe

absolut toate prin care este semnificat c.eva; c6nd zicem, insd, ,.,cuvAnt', nu este semnul tuturor semnelor, ci numai al acelora t:e-s rostite prin voce articulatd. De unde e-nvederat cumc6, degi gi cuvAntul este semnificat,prin semn, gi semnul, prin cuvAnt,
adic6, gi aceste doui silabe sunt semnificate prin acelea, gi acelea, prin acestila, sernnul e, tr-rtugi, mai rnult in stgre decAt cuvAntul,

mai multe semnificAndu-se, care-ya-s6-zicd, prin acele dou[ silabe

sunq valearrt nomerl et verburyr. eo quod onrrua quae veroa

sint etiam nomina; norl tamen idem valent' Alia quippe de causa verba, et alia nornina nuncupari, satis probabilitel

prin cestelalte. Jbt atAta valoreazd, ins6, cuvAnnrl in genere gi numele in genere. lntr-adevdr, rafiunea ne-a-nv61at cumci toate pd4ile de vorbire sunt chiar gi nume, penrru cd li se gi pot adduga lor pronumele, qi despre toate se poate zipe c[ nqmesc ceva, gi nu-i niciuna dintre ele, care, addugAndu-i-se veibul, sd nu umple propozilia. Dar, degi, prin faptul cd toate, care sunt cuvinte, sunt chiar gi nume, numele qi cuvAntul valoreazi tot atAta; nrr valoreazd, totuqi, identir:. lntr-adevir, s-a disputat, probabil, de
decAt

disputatum est, Siquidem alterum horum ad. au4iE verLerationem, alterum ad animi commemLlratlonem

notandam esse compertum, vel ex hoc intelligi potest' quod in loquendo rectissime dicimus, Quod est huic rei non cupientes; Quod [Col. f207] rem memonae mandare rci verbum, dicere non solemus' Quae vertl ,,rr"* huic non sohrm tantumdem, sed etiam idem omnino sipgrificrnt'

spiritului, poate fi-nleles dintru aceea c6, vorbind , zicem atotdrept: ,,C&re este .numele acestui lucru?', doritori sd-ncredinlSm memoriei lucrul; ,,Care este", ins6, ,cuvAntul
acestui lucru?", nu obignuim sd zicem. Pe cele cpre semnificE nu dqrar tot atAta, r:i chiar absolut identic, gi intre care nu-i, inafara

sa{ cumcd dintr-o cauzl. sunt denumite cuvinte, qi, dintr-alta, nume. Dat fiind c5 insugi faptul de-a se fi descoperit cumcd-s de notat, unul pe seama verL..aliunii urer:hii, altul [e-a comemoririi

lO4

S. Aureki Augastini De Magistrc

8f.

Aureliu AWwtin, Despre

mrybtru

IOS

et intet quae nihil Praeter litterarun'r distet sonum? nolnen et ovopc, invenimus. Illud sane milri elapsum erat an hrlc g.rr"r.. in guo invicem se significant, nullum nos signum
c()mper-rsse,

quod non inter caetera quae significat' se q,r.rq.r. significqt. Haec quanturn potui recordatus sum' Tir ianwil".i., queru ttihil p.ttrl in hoc sermone nisi st:ieirtem certumque tlldsse, utrum ista bene ordinateque
digesserinr.

sonului litereloq nici o deosebire, le-am gdsit pe nume gi pe ovopu,. Era cAt pe-aci s5-mi scape cu totul faptul c5, in arrest.gen, in care ele se semnifich-ndesine, noi nu am descoperit nici urr semn, care sd nu se semnifice r;i pe sine insuqi, intre cele pe care le rien-rnific6. Pe-acestea le-am amintit, pe cAt anl fost eu in stare. Tu, pe care te s()cot ce, ih acest dialog, n-ai spus nimic dec;At numai gtiutor gi cert, vei vedea acum dac;6 eu le-am expus, sau

nu. lrine gi ordonat pe acestea.

Vml.

ut intirroganti respondeatur, ctd res significatas

re.ferendum

Non fn.stra haec disputari. Item s@nis auditb animum'

VmI.

esse

Nu-n zadar sunt disputat4 \ctcestea. f)e asemenert, t:.d, semnele fiirtd auzite, ca id i se rdspundd tntrebdtorului, spiitul trebuie sd .se re.fere la lucruile semnificate.

21. Aug.: Le-ai amintit, bine-n1elos, indesal, tu insugi, din memorie, pe toate cele, pe care eu le voiam; gi, ca s6 gi<r mdrtunsesr:, ele mi se par, acum, mult nrai. evident distincte, decAt, pe cAnd, r:{utAnd qi discuttnd, le scoteam amAndoi din nici eu nu.mai gtiu

'lu, -ncaltea, crezi. poate, cunrci noi, fie ne jucdrn gi, prin r:vasipuerile chestiuncule, ne-nturnim spiritul .de la lucrurile
quiddam parturire istam disputatirlnem suspicarrs' jrrnjamqrre id'scire sive saltem audire desideras' Egti
autem,-.".1.. t'elim, neque me vilia ludicra hoc instituissd sermone. quahrvis fortaise ludamus, idque ipsum tamefl nt,n puerili sensu aestiniandurn sit; neque parva bond vel niediocria cogitare. Et ta'rnen si dicam vitanl esse quanrdam beatam, eamdemque semPlternanl, quo n()g I)"., d.,,r", id est ipsa veritate, gradibus guibusdan{
serioase, fie urmdrim, ['[rd rosq o mici sau mediocrd utilitate anume; ori, dac5-ntrezdreqti cd acestd disputd stE sd nasci ceva de seami, doregti s6-l qi qtii. sau micar sd-l auzi, de-ndat[. Ag wea s6, crezi, ins5, c6, prin ac,t',st clialog, eu rr-am instituit nicidecum distrac4ii vile qi c6, degi ne jucdm, poate, nici mdcar asta insdqi nu-i de estimat in sens pueri.l; qi nici cunrci eu cuget bunuri mimnte ori nredicrcr'e. $i, totugi, dad zic r-5 existi o anume vialfi fericita" Ei ea insdqi sempitern6, incotro, I)umnezeu, adicd adeydrul insugi, fiindu-ne duce, <loresr: eu sd fim noi, pe trepte anume potivite pasului nosru infirm, condugl md tem s{ nu par ridiml eu, t;lrre voi fi-nceput sd pflqesc pe cale nu prin considerarea a insegi lrrcrurilor e,-s sernnificate, ci pnntr-a semnelor numai. Imi vei da, prin urmare, iertare, dacd md preioc*' cu tine, nu din plE<rerea de-a md juca, ci dinh-aceea de.a ne exercita puterile gi raza minlii, prin care sd putem nu dr-lar sI suportpm, ci chiar sd iubim cdldura gi lumina mirificei impdrdlii, unde este viala ferir;itd. Ad.: Du-te,

la cale +ajung dimpreund cu tine, prin atAta de mari ocoliguri, e dificil, in acest lcrc, a o spune,
rlare tainile. Dar, cam unde pun eu

gratia, sed exercendi vires et mentis aciem; quitrus .egiorrls illius, ubi beata vita est, calorerir ac lurjeriii ,r,rn o-r,'rdi sustinere, verllm etiam amare possirnus' '4d: ,rol,

lrd".,ii

Petge potius ut coepisti: nam nunquam

egti

rrai degrab6, -rr continuare? precum ai inceput, intrucAt

eu

lOG

S. Aurelii

iDe

Sf.

Aurcliil. AWustin Despre

nngistru

IOZ
n-r re vei

conternnenda:putern qi-rae tu dicenda vel agend

putaveris. 22. Aug. Age, jgm ergo,illam partem

rrir:iodata nu Ie voi socoti de dispreguit pe cele, pe care *rcotit de zis sau de-nfdptuit.

Ii

ld.

cum signis non alia signa significantur, sed ea qu significabilia vocamus. Et primum dic mihi utrum homo sit. zld. Nunr: vero an ludas nesci(t. Aug. Quid itai

Quia cfuaerendum ex me censest utrum homo aliud si quam h<rmo. Aug. lta credo te illudi arbitrareris. si etia quaererem utrum prima hujus nominis syllaba aliud si quam, ho, et aliud secunda quam, mo. Ad. Ita omnino

Aug. At istae duae syllabae coniunctae, homo est: a negabis?,4d. Quis neget? ,4ug. Quaero ergo, num tu istae s1,[abae corijunctae sis. Ad. Nullo r.nodo: sed vi quo tendas. ,4rrg. Dicito ergo, ne me contLrmeliosum 1d. Concludi existirnas quod homo non sim. Aug. Qui tu non idem existimas, qui omnia superiora ex qui hoc confech-rn est, vera esse concedis? .4d. Non tibi dicam quid existimem, nisi [Col. 1208] prius abs audiero, cum quaereres utrum homo, homo sit, de istis syllabis; an de re ipsa quam significant, interrogaveris? Aug. il'u potius reoponde ex qua pal acceperis inteirogationem meam: nam si est anJcigua, pri hoc cavere debuisti, neque mihi respondere antequa certus fieres quonam rnodo rogaveirn. Ad. Quid enim impetliret haec ambigr-ritas, cum ego ad utrum responderin; homo bnirn prorsus homo est: nam et i duae syllabae nihil aliud sunt quam istae duae syllabae; id quod significant, nihil aliud est, quam id quod est. Scite hoc quidern: sed cur hoc solum quod dictum honio, non etiam caetera quae locuti sumus, ad accepisti? Ad. lJnde enim corrvincor quod et caetera sic acceperim? A"g.tlt dlia ornittam, eam ipsam pri rogatronem meaml sr totan ex ea parte acceprsses, qu ry["t"* sonant, nihil mihi respohdisses; possem tibi enii videri nihil etiam interrogasse: Runc vero cum tna ve sonuerim, quorum unum in medio repetivi dicens ut homo, homo sit, primum et ultimum verbum,

tot aga? Ad.: Nu-gi voi spune eu [e ce socot, decAt numai Ei trurnai dacd voi auzi, mai intai, de la tine, daca, cumciutai sa afii daci om-rz/ este, sau nu, om, md vei fi intrebat, oare, despre atrste tloud silabe, sau despre lucnrl insugi pe careJ semnificd .1". Arrg.,
socogi

dacS.nu cumva te-ioci. Aug.: Cum aga? Ad.: Fiindcd te gAncleqti de cdutat sd afli de la mine daci om-r.rl e.ste, sau nu, alia der6t om. Aug.: Aga, crerl cd tu vei socoti cumc6 egti luat in bdtaie de joc, de voi c5uta sit aflu de la tine dacd prima silabd a acestui nume este, ea, sau nu, altceva dec6t ,ho", gi altceva, secunda de<-6t ,,mo". Ad.: Absolut aga. Aug.: Dar om-u/ este aceste doud silabe rxrniuncte: sau tu v.i nega? Ad.: Cine s<l nege? Aug.: Caut, prirr lrrmare, eu sd aflu, eqti tu, oare, aceste dou6 silabe coniuncte? Ad.: Cu nici un chip: dar v6d incotro tinzi. Aug.: Spune-rr ru, ugadar, ca sE nu md crezi batjocoritor. Ad.: Socoli a se conclucle cumcd eu nu-s orrr. [rrg.: Ce, tu, (are concezi cumcd toate clele de mai .ainte, dintru care s-a-ntre$esut aceasta, sunt adevar.te, nu
c,rl-r

22. tug.: Haicle, prin urmare, sE luErn, acum, in c,onsiderare ucea parte? cAnd prin senne nu-s semnificate alte semne, ci r:ele lrc care le numim semnificabilen,, $i, mai intAi de toate, spu,e-mi lrr mie dacd om-ul este, sau nrrT om. Ad.: Acum chiar 16 nu qtiu

lldspunde tu, mai degrabd, din ce parte vei fi luat intrebaieu

rnea: cdci, dacE este ambigud, tre_.buia sd te temi, mai int6i, de

Abil, desigur, asta: dar de cc-ai luat<r,n amhele sensuri num-ai pe-as1a una, ce s-a zis ont-ul, qi nu gi pe celelalte, pe care le_am vorbit? Ad.: De unde-s, in fapt, dovedit vinovar ca nu le voi fi luat aga Ei pe celelalte? Aug.: Ca sd le omit pe altele, insdgi prinra int,ebare a mea, dac-ai ti luat<r pe toati dintru acea parte, pri. care sund silabele, nu mi-ai fi rdspuns nimic; g-"E fi prt rt pa."o, intr-adevdr, cumcd nu te-am intrebat nimic; acum, insd, cum eu

ambiguitate, dacd voi fi r6spuns la amAndoud; om-u/ este, intr-adevdr, absolut.m: intrucat nici acreste dou6 silabe nu-s abs<.rlut nimic alta dec6t aceste dou6 silabe; gi nici ceea ce semnificd ere nu-i absofut nimic alta decAt numai gi numai ceea ce este. Aug.:

gi s6-nu-mi rdspunzi mai nainte sd fii sigur in ce mod anume te vr.ri fi-ntrebat. Ad.: Cu ce n-r-ar impiiica, incaltea? aceastd

a^sta

lOB

S.Arl
secundum ipsa signa, sed secundunl ea <1uae his'. significantur te accepisse, vel hoc solo manifestum est;l qiocl statim certus ac fidens rogationi resptlndendum putasti. ,4d. \ierum diais. Aug' Cur ergo id tantum quod in medi., positunr est, et secundum id quod sonat' et secundunt id quod significat, te acciPere libuit? Ad' Ecae ' jam totum ex ea tantLlm Parte qua srgntltcatuf accrplorr assentior enirn tibi, sermocinan nos omnrno non posse!
nisi auditis verbis ad ea feratur atrimus, quorum ista sunt sigrra. Quare ostende nunc, quomodo ista ratiocinatione y'ug, dJ""pt"t sim, qua me hominem non esse urncluditur' invenias ubi lapsus Imo Ladem .....,r. interrogabo, ut ipse sis. Ad. Bene facis.
23. Aug,

Sf.

Aurclia Aryusth, Despre

magbtru

l}g

am rostit trei cuvinte, dintre <are p urruJ l-am repe.tat la mijl,xJ,r, zrcAnd, .daci om<^r/, om este", cd tu ai luat<r nu dup6 se"rnneJe inr;eler:i dupd oeea oe senrnifice ele, cnvtxlere,azd fie gi nunrai fapn_rl rA tri yrcotit, de-ndat5, sfu*'gi-noez6ttrr, de rdspuns intetrnr"ii. ,{d.: ddevarar
zir:i. Aug.: De ce 1i-a pldcut, grrin unnare, sd-l iei, qi dup6 ceeit (,(: sun6" gi dupd ceea ce semnifi.1"1 nurnai pe cel purs [a mijloC','/ Ad.: Iau, iat6, aornl totul numai dinnu a<ra parte, prin care se semnificrl

i1i asimt, intr-adevdr, cunrcd .,i nu putem ab.snlut del.c crrnr,,rrlli decAt nunrai daca, auzind cuvintele, spiritr_rl se-ndreaptd spre trle ale r'Eror semne sunt ele. Dreptarma- ar.at6. ac.um, in ce chip m-arn inge,Irt prin acest ralionament, prin r:are se conclude ,rr*d *r, .rr.r-* ,,r,,. Aug.; Ba, dimpxnivd, te vcri intreba, din nou- tot ac5ragi, la xi alli ttr ircuF unde te-ai inorcat. Ad.: Bine [ati.

Illud ergo quod primo quaesieram, qura larn dedisti, non'quaeram. Via" igit". dilfuentius, utrum syllatra, ho, nihil aliud sit quam, ho; et utnrm, mo, nihil aliud si cluam, mo. Ad. [{ic prorsus nihil aliud video' Aug' Yid etiam num istis duabus iunctis, homo, fiat"4d' N hoc concesserim: placuit enim, et recte placuit, signo da id ctruod significaiur attendere, et ex eius consideratior vel dare, vel negare quod dicitur' Illae autem enuntiatae svllalcae, quia sine ulla signfficatione sonuen

23. Arag.: Nu caut, deci, sd aflu de la tine @ea (E te-ntrelxri mai nainte, intruc6t ai rdspuns. Vezi, agadar, mai diligent rlarri silaba ho este, ea, sau nu, nimic alta tlec6t ho; gi dac5 nro e,ste, .sau nu, alta decAt mo. Ad.: Aci nu vdd absolut ninric alta. Aug.: Vezi ;i daci, unite fiind acestea doud, rezulti, cumva, omr8. Ad.: Nicidecrrm n<r voi fi conrcs pe asta; +a convenit, inn-adev.ilr, .,si 1xr rlrept convenitu-s.a, ca, clat fiind semnul, sd se ia aminte i.* este semnificat, $i, dintru considerarea acestuia, fie sd se "**o afirme.
fie sd se nege ceea ce se

zie.

hoc eas esse qu<xl sonuere concessun est' Aug' Placet igi respondendum essel firmumque animrl tenes

non

interrogationilrus, nisi ex iis rebus quae verbis-siSnificantur'

ld. N;

intelligo cur displiceat, si modo verba sint' '4ug' Vellenr.ci.. quon odo illi resisteres, de quo icrcantes solemus audire, quod ex eius ore cum quo disputabat, leone
processisse coucluserit. Ctrnr enim quaesisset, utrum ea iuq.r"."*r4 nostro: ore procederenq atque ille non

intrucfft au sunat fdr6 nici o semnificalie, s-a oonceri cumcd ele $lrnt cea cr a sunat. Aug.: If place, arsadar, gi<r fli ferm c,u spiritu.l r:6 nu-i de rdspuns intrebdrilor decAt numai dintru acele lut:ruri oare sunt semnificate prin cuvinte. Ad.: Nu-ntreleg de ce si_nri displacS, din moment (re acum sunt cuvinte. Aug.: Aq wea eu s6

AceJe silabe, insd, enuntate separal.

qu

."g".";

quod facile fuit, egit cum hominef :t i: I..r".r.n, nominaret, hoc ubi factrrm est, ridicule i coepit et premere, ut quoniam quidquid loquimur, .,o"t., e*ire .,ot fessus erat. et leonem se locutum

nequibat abnuere, horho non [Col. 1209] malus ta imm^nem hestiam videretur vomuisse' 4d' Minime ve erat ardttum scurrae huic resistere; non enim

pe gura mrastrS, qi nu putu sd denege ca a rristit leu. el, un ()rl nu rdu, a dat afard din gurd o bestie atata de crudd6. Ad.: Nu tra, insd, prea greu sd i'se reziste'rndsr:drir:iului dstuia; eu rr-af
irrse

L
ore nostro
loquimur, ea sed signum

u
e grrra rxrastrd iese tot ceea ce vorhirn,

ii". signa significantur: quod ",l* tractavirnus?

Senus paulo ante

tI

24. Aug. Bene trr quidem hoc modb adversus illum' p..*t.,".: verumtamen mihi qlil :*q"."debis, utrum' "r.", nomen Sit requireni? Ad. Quid, nisi esse nom-en?, ho*t, ,4ug. Quid? cum te Video' num nomen-video? '4d' Non'

a"!. Vitr," igitur dicam quod seqr-ritut? Ad' Ne quaeso;

na.-m

esset qur homo rltrum nomen esset nomen esse responderim, cum inquireres. Jam enim plancuerat, ex ea re quae significaretur, aut assentrrl, aut negare quod dicitur' Aug' At mihi videtur non te, frustra in hanc responslonem decidisse; nam vigilantiam tuam mentibus nostis indita

mihi ipse renuntio, me hominem non

ipsa lex rationis evicit: nam si quaererem quid esset homo, responderes fortasse, Aninral; sr autem quaereremi quae pars orationis esset ,homo, nuuo modo posses recte .."p.rr,d"." nisi, Norren: quamobl"T ."'* homo e .ro*".. et animal esse inveniatur, illud dicirur ex ea Part qua signum est, hoc ex parte rei.quam-significat' Qui qi"".it utrum homo nomen -sit, nihil ei aliud quam ".go .".p,rrr.leam: satis eninr significat ex ea parte se velle .rl" audire, qua signum est. Si autem quaerlt utrum sit, multo proclivius annuam: quonlam sl tacens nomcn et animql, tantun quid esset homo requrrerel placita illa loquendi regula ad id quod duabus. syllabi significatur, animus currere,t; neque quidguar ."'rporrd..ttur nisi animal, ve-l etianr .tota deJiniti di"er"trr, id est animal ritionale mortale: an tibi videtur? .4d. Prorsus videtur' sed cum'esse nomQl concesserimus, quomodo illam conclusionem nlrnr contumeliosam evitabimus, qua nos homines non ess conficitur? ,4ug. Quomodo putas, nisi docendo non ea parte illatair, qua interroganti-asqentiebamur? Au1 parte illani se fatetur inferre, nullo modo

minflor;;.J;;;; sd.fl,, este tlnr] rni-ai rdspunde, poate,. animal; dacd ag cduta, insd, ". aflu r:e sd parte de vorbire este omn?,..nu_mi-ar putea in nici un ;dqr""j; drept decdt
numai rrunles: clreptaceea,

rdspuns; ins'gi legea raliunii, intipdritd ".ici u-nvins vigilenla ta;,intrucAt, dac6 aq c6rta

r:dutai sd a_{li de la mine dac6 om este, el, sau nu, nLune, raspulsei r:umcd este nune. Ceci s_a convenit, de_acum, curncA, dintru acel lucru, care este semnificat, fie se aiirm6, fi" .r"ugi ;;;;-.r;;; spune. Aug.: Dar mie mr se pare r:r[ n_ai mzut ""

pe ar:elea le semnifiedm; nu purrrde, lucrul care este semnifi".r, senurul "i Ir.rn care este semnificat, dec6t nunrai cand sunt semnific.te semnele insele: gen pe care l-am tratat pufin mai nainte. 24. Aug.z Bine, intr_adevir, ai fi fost inarmat impotriva lui: r:e-mi vei rdspunde tu, rot._r$i, mie, clut5torului sE ,f1.. da"e ._, este, el, nurne, sau nu? Ad.: Ce, dec6t numai ci este 0e, cdnd te v[d pe tine, vdd eu, bare, numele? Ad.: ".*;r;;;:, rir- l"g.r-vilr lru, oare, sd zic, prin urmare, ceea ce urrneazd? Ad.: Nu, ;rg, ,;, r:irr:i md declar eu insumi pe mine cumcd nLr_s on, carele, c6ncl

zadarnic intru aoest

"hip

,rin dou{

orn este gi nume, gi animal, primul se [)rln care este semn, cestelalt, dintru p semnifici. Celui care cautd, prin nu, nume, nu-l pot rdspunde ni intr-adevdr, indesal cumei el wea (.are este semn. De cautd, insd, pot cu multul mai ugor incuvii r1i animal sub tdcere, ar cduta firgi, prin acea pldcutd reguli a v<
silabe; gi nici nu

"x "a

iu ,r: chip socoli tu, dacd nu ardtAnd cumcd n_a fbst lrata dirJ*ou pu-rte, prin-care ii asimleam innebdtonrlui. ori, dacd ,.art,r.i."*" r:rrmt:d a dedus<r dintru acea psrte, "t ea nu-i ;il:i;

se pare? Ad.: Mi se pa.re_ntrutotul: dar. r:um te nume, in rr chip vrrm evita acea t:oncluzie deduce cd nor nu suntem o.m"rli? Aug.:

ti definilia toatd, adicd, animal .rti,,rr.l

s-ar rdspu.de nimic alta

decit nunrai

"r.ri"i

LlZ

S. Aurelii Arryttstini De Magbfr\)

{tf. Awelia Aryustitt" Despre masistnt

tl3

tres forrnielanda: quid enim metuarn horninem' id est me confiteri? '4d' Nihil est verius' istas syllaba, n."t "t'" anirnum offendit, cum dicitur' Non es igitur Cr. dici ".g., honro; cum secundum illu concessa' nihil verius

lemut: intr-adevdr, de ce mi-ar fi rnie fric5 sd reLrunosc cumcd eu nu sunt om<r/, aceste doui silabe, care-va-s6-zic5? Ad.: Nimic nu-r mai adevirat. De ce este, prin urmare, ofensat spiritul, cAnd sc

non possum non putare ad, id f ,rtr.,".itZ ,4ug. Quia ..:,inclusionent ,Lf""i, quc'd his duabus syllabis scilicet significatur, sirnul atque isia. verba sonuerinto ea ut auditis signiq regula, qlrae naturaliter plurimurn valt:t' ,.i ,", significatas fercit'r intentio' '4d' Accipio quod
d

,Nu eqti, aqadar, om"; din rnoment cc, c,onf<rrm cu cele corulese, nu s-ar fi pun-rt zi<'e. nimtc mai adevdratT Aug.: Penru cd nu pot nd nu cred cumcfl, de-ndatd ce r,tlr fi sunat cuvintele acestea, r:uncluzia se referd - vezi bine, prin acea regul6, care-i natural rnr.rlt mai in putere, txr, auzite sernnele, intengia. sd se-ndrepte spre
zice:

icis.
res

lucrurile semnificate -, la ceea ce este semnificat prin at..este dorrd uilabe. Ad.: Prirnesc ceea ce zici.

lX.

- An

cluam qu(rcgue, uel ejus cognitin pluris habenda sil

lX.

ipsius 'signa.

D<rcd lucrul anume, ori cunoagterea lui, e de prepuit moi mult decdt sem'nele lui?

.igrrJi"rr,t.r., ptr.i. q"i*- signa..esse.p""dtigi:;

aliud est, vilius sit necesse Q,"lidqrricl enim propter q,r.rri id propter quorJ est; nisi tu aliud .9xis1l11s'Vi.l"r.r, mihi non temere hic esse assentiendum: narr Coenum, longe hoc nr)men arbitror re
cum clicimus, antecellere' Quod enim iC"i. izrot quam significat ipsius verbi pertinet sor off"nait *rrhi".tt"., non ad doelum c()enum enim nomen, mut;ta una littera
est

25. Aug. Jam ergo intelligas volo' res quae

25. Aug.: Vtrau, prin urmare, acum, ca tu sd-nlelegi cumr.-d lwrrul, care este semnificat,, e de prefuit mai mu-tt decAt semnele. lntr-adev6r, tot ceea c este pentru alta e necesar sE fie nrai vil rlecAt ceea pentru care este?o: dacd tu nu estimezi, cumva, alta. Ad.: Mie mi se pare cumc6 aci nu-i de-asimqit tdmerar: intrucAt,
cAnd zicem

,noroi", eu socot cumcd acest nume antecel5 cu multrrl

inter illa vero quae his norninibus significantut

quantum distet videmus' Quamobrem nequaqll' t;9]l:t; ,'ig.,., trih,r"rim, qrrod in re quam t'.q"ifi:."t libentius entm ,r[o,".". hoc illi iure antepono:
h'

;;;i;;";,

Vigitantissirne

sis.na esse p:'f_1::11: -^1!....!, Dic ergo mihi guid arbitreris eos sec iid",.rr. lo ,1,-,i h"rric ,ei tam foedae- atque aspernabili "..t, protres, an irnprobes' Ad' Eg vel utrum eos

suarn'rllo '"""" illud trttingimus' '4 r tlmnino' ltaque falsum. est' omnes

ptl.is quam earum 'Aug.

indiderunt; ;;;il". nec probare, ""., itp"'bart: a,de.' nec.o,ui i"..i", .*"ti scio' Aug' Potesne Saltem scire quid pla a"q""ri., curn hoc ..lL"tt- enulltids? '4d' Hoc,Ioqr volo, ut eum curn qu. ;;il;,* ;rm sig,ificare 6e re illa, qu,d eum d,ceri 11,r,,".-,r, vel aclmlneam

lucrului pe tare-,-l semnificd. Ceea,ce, -ntr-adev6r, ne ofenseazd pe noi, aecult6torii, nu line de sonul cuvAnnrlui insugi; cdci nurnele ,,noroi' (: coenum), schimbatd fiind o singurd litera" devine ,cer" (- coelum); intre cele ce-s semnifrcate, insa, prin aceste nume vedern cAt de mare deosebire este. Dreptaccea, nu-i voi fi atribuit cAnrqi rle pulin acestui semn ceea c,e urAm in lucrul pe careJ semnificd; qi de aceea iJ antelrun pe drept; intr-adevir, il auzim mai cu pldcere pe el decAt sd-l atingem prin vreun siml pe acela?r. Aug.: Atotprecaut, desigur. $i, aga, este fals cumc6 toate lucnrrile trebuie rnai mult preprite decAt semnele loruqi. Ad.: Aga se pare. Aug.: Spune-mir'prin urrnare, ce sr.rco1i tu cd au urmdrit ei, cei care i-au tlat numele acestui lucru atAt de hAd Ei de respingdtor; ori dac6 tu li aprobi, sarr ii inrprnbi. Ad.: [,u nu-ndriznesc, incaltea, nici sd-i nprob, nir:i sd-i improb, gi nici nu gtiu ce vor fi urm6rit ei. Aug.: Pop tu, oare, sE qtii mdcar tr urmhreqti, c6nd enund acest nurnei, Ad.: Pe-asta o gtiu pe de-a-ntregul: cici weau sd semnific r:a sd-i dau cle qtire sau sd-l fac s6.-gi aminteascd pe cel cu care vorhesc
acel lucru, despre care s{rcot cd trebtrie sd-i dau

lui de qrire sau sdJ

\4

S. Aurelii

Attgugti.rfi De

Magigto

admoneri oPortere arbitror. ,4ug' Quid? ipsum-doc-ere aut admonere, sive doceri aut admoneri, quod vel tu exhihes commode per hoc nomen', vel exhibetur-tibi; nonne charius quam ipsun nomen habendum est? Ad' Cloncedo ipsam Lcientianr, quae per hoc signum evenit; eidem signo ."se antePonendam; sed non ideo etiam rem iPsam Puttl. 26. Aug. In illa igitur sententra nostra, quanquarrl sit falsum, rles omnes signis suis praeponi oPortere; non tamen falsum est, ornne quod propter aliud est, vilius esse quam id propter quod est. Cognitio quippe- coenr" Propter qr.^ ho. .rbrr,". est institutum, pluris habenda est ipso n<rrr.ir,e, quod eidem coeno praeponendum es oomperimus. Non eninr ob alilrd ista cognttto slgno, de quo agimus, antelata est, nisi quia illucl propter hancl ,ron hlec propter illud esse convincitur' Nam ita quidam roi^t-, r,entrisque, ut ab Apostolo dicinrr, (Rom. XVI, 18), diceret ideo se vivere, ut vescereh'rr; rir iulit q.ri audiebat firgi homo, et, Quanto, inquit, mefi ideo uesc"reris ut uiJeresi quod utique ex eadem ist regi-rla locutus est. Nam t.q,r" alia de causa ille fisplicui nisi r4rod vitam suam tam parvipenderet, ut eam ducet gr,,r.i, voluptate viliorem, dicendo se propter epul :-: quod in ,iiln"r"' neque hic ob aliud iure laudatur, nisi -,,^.{ i^ ii duobus quid propter quid fieret. hoc est quid cu subiecturn.t""i int"lligens, cibandum potius ut vivam adnronuit' Similiter et quam ,nivendum ut

"ib"rrrrt, fortasse, et quilibet hominum non Inpente I aestimantium, dicenti cuipiam loquaci arnatoriq verborunt, Ideo doceo ut loguar, responderetis, cur non potius ideo loqueris ut doceas? Quod si h uu.. .r.i, sicuti esse cognoscis, vides profecto qua verba minoris habenda sint, quam id propter quod utir verbis; cum ipse usus verborum jam sit ver anteponendus: verba enim sunt ut his utamur; ut

rr,"^

his ad docendum. Quanto est ergo melius d loqui, tanto meliol est quam verba, locutio' M quam

Sf.

ItG

S. Aurelii AWwtini De Masistro rerba' Sed cupiti erlo melior doctrina quam [Col' 1211]

Awetia Augafiin, Desprc

nwi"utru

I^L7

^r"di."

quid forte tontradicendum putes'

dec6t cuvintele. Cu multul, aqadar, mai bund doctrina decAt r:uvintele. Dar doresc sd aud ce crezi fu, poate, de contrazis'
desig;ur, cumc5 dtxrtrina-i mai buni decAt t:uvintele; dar igrror de se poate' sau nu- obiecta ceva impotriva at:estei regrli, pin care se zice cumcA ,;Tot ceea ce este pentru alta

quam verha esse 21. Ad' Assentior quidem meliorem regularn qua rloctrinam; "td uttttm adversus istam i rlicitur, Omne qutxl prtlpter aliud est' nihil sit q-uod ob q't'i icl propter ,arg- eti*. ho"

27. Ad.t Asimt,

ii

t'"tt, rius.diligentiu s' satis est ad nunc illurl quod signa rerum .."a";. Das,enim crlgnitionem rerum quamrerum quae
r:sse t-',hariorem' Quamobrem

anteferenda est: an significantur, "ognitiot'i-signorum ego cognitionem rel'um tif,i non videtui? ,4d. Num cognitione signorum, ac esse concessi? quare ve enim ut coenum nomen ita et huius nohrinis c rei est antePonenda, q en- et res, o Prlmum at? Sed ut

cognitio

inferioicelei pentru care este'. Aug.: Alt,nde o vom trata nrai olrcrtun qi mai diligent Pe asta: acum, ceea cn annrnzi e de sa1 pentr; ceea oe m[ str6diriesoeu sd-nfte,es. Egti de-acord, inh-adevir, ,,u.rr.6 cunoagterea lucrurilor este mai de prel decAt semnele lucrurilor. Dreptaceea, cunoaterea lucrurilor oare-s senrnificate ii e de-antepus cunoagterii semnelor: sau qie nu 1i se pare? Ad': Conr:es-am eu, ()are? cumcd aunoaqterea lucrurilor este mai prestantd decAt cunoagte."u ."-rr"ior, 9i nu detft semnele insele?; clrept pentru care rhd tem s5-fi asimt aci. Ce, dacd, intr-ade;r'[r, p.""r* numele noroi esie mai bun decAt acel lucru pe careJ semnificd; aqa gi cunoaEterea acestui nutn'e e, iath, de-antepus ounoaqterii ut"lrli lrr"..r, deqi nurnele insuqi ii este inferior ac:elei cunoagteri? Sunt, vezi-bine, patm: numele 9i lucrul, cunoa?terea nrmei,-ri qi cunoaqterea lucrului. Precum primul, aqadar' secundului, de r:r: sA nu-i antecele al treilea celui de-al patrulea? l)ar, ca sd nu-i aotecele, chiar trebuie, oare, s6 i-l su[xrrdon6m?
este

quid' Aug. Mire rlmnino te video.'et^tenuisse ut oplnor' ...,."*.tri",-1t e*plica"se quid senseris' Sed'
'28.

intelligis, hoc trisYllabum

\'ad cd tu ai qi tinut absolut mirabil ceea t:e ai qi-ai gi explicat oeea ce ai sin4it. Dar intrelegi, precum cred, conces! r:rrmci acest nunre trisila^bic -ici-ul" este mai bun decSt ceea ce
28. Aug.:

Vitium, melius esse qua cognitio nomirt'is multo [,icet itaque constllua n9mini1i1' consideres, nomen et rem' cognitionem

semnificd el; degi crrnoagterea numelui insugi ii este cu multtrl inferioar5 cunoaEerii viciilor. $i, aga, degi le constitui qi Ie c,onsideri r:lriar qi pe acestea patru: numele 9i lucrul, cunoaqterea ntrrnelui qi
otrnoa.lterea lucn"rlul i-l prepunem, pe drept, pe primrrl secundului'

,". lft"

quocttmque quae significatur hoc nomine' in iti,"t.::1:11]1"-1ll inest" cogat esse vrtlo^sum' At non t:. gni titr ;;;;,;' -e;-tcellerg, Huius eninrEtiamno H ;;"ff ;J;i" Ad' vitiorum' nonrirris vilis est prae cognjiione
.

(l5ci acest nume, pus in poezie, cAnd zice Persius?:r : Dar dsta e tncre.menit de uiciu (Sa$ra 3, v. 32), nu doar cA nn i-a cauzat nici Lrn viciu versului, ci i-a addugat un ornament chiar, deqi lucrul insugi, care-i senrnificat prin acest nune, intru absolut orir:e se ufld, il constrAngtt, toh-rgi, sd fie vicios. Dar nu tr>t asdel vedem ri-i
exr:el6 al treilea

irrtr-adev[r, cunoaqterea acestui nume este mai vili fald cu ounoa$terea viciilor. Ad.: Sixltlli hl, oare, cumcd aceasti clrnoaqtere

t:lui

de-al patmlea, cri aI patn.rlea cr.lui de-al treilea,

lB

S. Aurelii Augustini D" Mog,"no

Sf.

Aweliu Aueustia Despre

nngisfru

llg

cunr ista cognitio miseriores facit, censes e$se

r: de preferar

praeferendam? Nam idem Persius omnibus poenis. quas t*"rr..,.* vel crudelitas excogitavit vel cupiditas pendit.

hanc unam anteponit, qua cruciantur'homines qui vitia

quae vitare non possunt, cogirntur agnoscete. Aug'

hoc modo cognitioni huius nominis ipsam quoq ut puniantur optavit (Ibtd., v. $5'BB). Ad' Deu hanr: avertat amentiam: iam enim intelligo non ipsa cognitiones, quibus animum imbuit optima ornnlu
ty,ranni

virnrn-rm cognitionem negare praeferendam: quia virtut videre ,,"" i"rt"r", supplicium est: quo idem ille satyri

disciplina, esse culpandas; sed eos omnium miserrim juclicandos, sicut et Persium iudicasse arbitror, qur tal morbo affecti sunt, cui nec tanta medicina subveniat' '4ug Bene intelligis: sed quoquo modo se habeat Persianr sententia, quid ad nos? Non enim horum auctorita! subiecti .rnim in talibus rebus. Deinde si qua cogniti cognitioni praeferenda sit, non hic facile est explicar-l Satis habeo quod effectum est' cognrtronem erun qu significantur, etsi non cognitione [CoL f212] signoru ,pii" t"*"t signis esse potiorern- Quare jam illud magi magisque discutiamus, quale sit genus rerum quas srnr sigiis monstrari posse dicebamus per seipsas, ut loqui ambulare, sedere, jacere, atque huiusmodi t''.aetera' Jam ret;olo quid dicas.

dar ce .e privegte pe noi, indiferent cum s-ar prezenta-n sine sentinfa persiani? cdci, in astfel de lucruri, nu suntem supugi autoritdlii?i acestora. De.-altminteri, dacd weo cunoagtere ii I de preferat weunei,cunnagteri anurne, nu-i facil de explicat aci. Mie rni-e de sa1 cE s-a dedus cumcd cunoaQterea lucrurilor ce_s gemnificate este mai in putere, dacd nu fald de cunoaqterea semnelor, totugi, fald de semnere insele. De aceea sd discltdm, ucum, din ce in ce mai mu-lt, de ce t'el este genul lucrurilor oare ziceam cumcd p,ot fi ardtate, fdrd de sernne, prin sine insele, precum u vorbi, a umbla, a qedea, a z6cea gi de acest fel. Ad.i Acum "ltele rni-aduc aminte ce zici.

"*..rgit"t r:ruzimea tiranilor, fie le-a plitit cupiditatea, pe asta una, pri. oare sunt c-hinuili oamenii care sunt constranqi sd recun.arcd viciile pe care nu [e pot evita. Aug.: in ace.st nrJ i- pof, nega de preferat cunoaqterii acestui nume pe insEgi c*noagterea virtrililr,r, lntrucAt a vedea virtutea qi a nu o ;ine este supliciu, pri. t,ar. unul gi-acelagi satiric a optat sd fie pedepsip tirarrii (Ibid.,'v. ils-:i8). asemenea demenf6: acum inleleg, inlele insele, prin care optima dintie piritul, sunt de culpabilizat; ci aceia sunt de judecat cei mai miseri dintre tolr! precum socot cd a iude,cat gi Persius, care au fost lovili de un asemenea morb, cdruia nu-i $ubvine nici un atAta de mare medicamenr. Aug.: Bine_nlelegi,

Persius le<r antepune. tu-turor perlepsel.r, pe care fie le-a

chiar gi cand ea ne faoe mai mizeri? c6ci acelaqi

x. - An quaedam doceri sine s@nis queant. Res non discu per i.psa uefua. 29. Aug. Omniane tibi videntur' quae lnterro m()x agere possumus, srne signo posse monstrari? aliquid excipis? Ad. F,go verro etiam atque etiam gen lroc totum considerans, nihil adhuc invenio quod si signo valeat doceri, nisi forte locutionem, et si for idipsum quispiam quaerat' quid sit docere. Video eni eum, quidquid post eius interrogationem fecerr'r t discat, ab ea ipsa re non diseere quam sibi demonstra r:upit: nam si me cessantem, ut dictum est, vel ali

X. - Dacd unele pot fi date spre-nucipdturri feird. de Lucrurile nu-s spuse prin tnseqi cuuintele,-

semrte.

29. Aag.z Paru-1i-se gie, oare, toate, despre care; intre.bali, le putem face de-ndatE, cumt'A ele pot Ii ardtatl fird de **r.,'u", exccptezi ceva? Ad.: Eu, intr-adevdr, considerAnd. iardqi qi iaraqi. intreg genul a(psta, n-aflu nimic, pAnd acum, ce sd poati fi dat. fdrd de semn, ca-nvifdture, dec6t ;xrate, vorbirea, ori, iacd ,r"q,l.r. caurd, p()ate, sd afle rre-nseamnd insugi aJ inv61a pe olt,rl- irad, intr-adevdr, cumcd eI, orice voi fi fdcut eu, in urma intreharii sale. m el sd-nvepe, nu-nvafd de la insugi acel lucru care doregte sa-i fre ardtat sieqi; cdr:i dacd negtine nr6-.treabd, neficAnd .ri-i". *^,
"r.,

l2O

S. Aurelii Augttstini De

Magisao

Sf. Aureli* AWrzstil,l. Despre magi.stru

t2t

agentern roget quispiarn quid sit ambulare, et ego statrnl ambulando, eum quod rogavit, sine signo coner docer.er

f[cAnd altceva, precum s-a spus, ce-nseamnd a unrbla, qi err md

Htrdduiesc de-ndatd, urnblAnd, sdJ inv6(, fdrd de ssmn, rre-nseamnd fieea (ie m-a-ntrebat; de unde m6 voi pdzi sd nu creadd el cumt;i

quantum e61o arnbulavero'/ quod si putuverit, decipletur; tlui^squis enim plus minusve quam 9go ambulaverit; hunc ille ambulasse non arbitrabitur. Et quod de

unde cavebo ne id tanturn putet esse arntrulaSe,

numai atAt inseamni a umbla- cAt voi fi urnblat eu; ceea ce, datd o va fi crezu! se va fi-ngelat; cAci oricine va [i umblat mai mult sau mai pulin decAt mine, el nu va socoti cumcd aceltr a umhlat. $i am zis despre acest unic cuvAnt, trece asupra tuturor acelora, despre care eu am crlnces cumcd ptlt fi ardtate fdrd semn, ln afara celor doudr('r p car noi le-am exoeptat.
(:eea? ce

uno verbo dixi, transit in omnis (llrae sine stg nronstrari posse c()nsenseram, Praetof, duo illa quae
ex(loPrInuE.

30. Aug. Accipiq) quidern istud: sed nonne tibi videtur aliuJesse lcxlui, alird docere?,4d' Vicletur sarre:, nam'ri esset idern, non doceret quisquam nisi loquensi cunr vero et aliis signis, praeter verba, multa do< quis rle ista differentia dubitavetit? Aug. Quid? ei significaie, nihilne interest? an aliquitl dif'ferunt? '4dl Icle,i ptrt,, esse. Aug. Nonrie recte dicit, qui dicit iddtl nos significare ut doceamus? ,4d. Recte prorsus' la# Quid,"si clicat alius ideo nos docere ut significemusfl n()nne facile superiore sententia refellltur? Ad' lta Aug. Si ergo significamus ut doceamlts, non doce ut significemus; aliud est docere, aliutl signrfrcate' Ad.) V..u'm dicis, nec recte idem esse utrllmque respond{' ,4ug. Nunc illud responde, utrum qui docet quid s d,,I*r., significando id agat, an aliter' '4d' Non vidc qutrrnodo aliter pr.rssit. Aug. Falsurn est igitur quoc pau[o ante dixisti, doceri rem posse sine signis, t:un-

30. Aug.: O primes<; desfuur. pe ast4 dar nu F se parc gie. oare, r:umcd una este a vorbi gi alta, aJ inv51a pe altul? Ad.: Mi se l)are-ntrutohrl: c6ci, de-ar fi tohrna, nirnenea nu l-ar invila pe alnrl der$t numai gi numai vorbind nrrn, irrs6, ii invefem multe pe a$i gi prin alte serrrne, irr afara cuvintelor, cine se va fi indoit de aceastA dife,renp? Aug.: Ce, a-l inv61a pe ,ltul gi a .semnifica nu se'dexrsehsr; oare, prin nimic, sau difer6 prin ceva? Ad.: Socot cumcd-s tohrna. Aug.: Nu zioe, oare, fre drepg cel care zice rermci noi semnficdm <p
a[J invSlam pe altrn? Ad.: Pe drepq absolut. A,.8, Ce, dac5 altul ar zitr rumcd de uceea il irvdldm noi pe alful ca sd semnific[rnq n-ar fi el <nre., facil respins prin se-ntinp de mai sus? Ad.: A+a-i. Aug;: Dacd semnificEnl

quaeritur quid sit ipsum docerel.tluandtl ne

quitlem viilemus sine significatione agi p()sse, cum ali esse significare, aliud docere cnncesseris' Si enim dive srrnt, slcu[ apparet, neque hoc nisi per illud ostendil non per se utique ostenditur, sicut tibi visum eratl monstra-ri Quamobrem nihil adhuc inventum est' quod p*. s"ipsrm queat Prac'ter locutit-rnem, qlrae inter ali ." ,1,loqr. significat: quae tamen (;um etiarn ips signum .it, nond,,m prorsus exstl! quod sine sigui doccri pos$e videatur. ,4d. Nihil habeo cur no'
assentrar.

Jrrin urmare, ca sii-l inv5ldm pe altul, nuJ invaldm pe altul ca s[ riemnficerq una esle aJ invd{a pe akul, aha, a semnifica. Ad.: Adev5rat dri, iar eu n-a[n rdspuns drept crrmci am6ndtrud+ ttltuna- Aug.: Asta rfupturde-mi actur\ dacd cel trc-l invap pe altul enseamnd a-l inv5la pe alnrl, sernnificBnd o face el pe asrq sau aldel. Ad.: Nu vdd in cn chip ur putea aldel? Aug.: E falq prin llrnare, (Ee& oe ai zr", * pupn mai nainte, cumcd luc
rAnd se caut6 sd se

currr ai <xlnces veriem cE nici mdr:ar asta nu se poate farc fdr5 semnificare. Dacd, lrrecum apare, sunt, inh-adev5r, diverse, gi nici acesta nu este ardtat rler:At numai prin celdlalg nu este, vezi-bine, arEtat prin sine, ctnn qi n: 1xiru pe. DreptarEea, nu +a g5sit lncd nimic c-are sd poati fi ardtat prin uine insugi" in afara I'orbrni, tnre, int.e altele, se senurifirtr gi pe sine lns6gi: care, cum este, totar, chiar qi ea ins6gi semr\ nu +a ardtat irud ubsolut nimic <nre .d pu.d cd fi grate fr dat inv{EnrE altuia f6rd de Berule. Ad.: N-am rrimic de rn sd'n-asinrt.
(:e,

I22

S. Aurelii Augwtini De
31

MWL

s14@
f{ri

n?

. Aug. Clonfectum est igitur et nihil sine sign cloceri, et tngnitionem ipsam signis quibus cognosclmusi chariorem nohis esse oportere: quamvis non tlmnia quao significantur possint signis suis esse.'potiora. Ad- Ita videtur. .zlag. Quanttr tandem circuitu res tanrilla sit, merninistine, quaeso? Nam ex [Col. t2l3] quo i nos verba jaculamur, quod tam diu f'ecimus, haec tri ut invenirentur laboratum est: utrum nihil sine signi possit doceri; et utrum sint quaedam signa rebus q significant praeferenda; et utrum melior quam signa srt rerum ipsa cognitio. Sed quartum estr quc-,d breviter abe te vellem cognosceret utrumnam ista inventa sic putel ut jam de his dubitare non possis. zld. Vellem quidernl tantis ambagihus atque anfractibus esset ad certa perventum; sed et ista. rogatio tua nescio quomodo r sollicitat, et ab 4ssensione deterret. Videris enin mi non haec de me"fuisse quaelsiturus, nisi haberes contradiceres: et ipsa rerum implicatio totum inspicere, ac securum respondere non sinit,. \'erentem ne quid in tantis involucris lateat, quod acies mentiq rlreae lustrare non possit. lug' Dubitationem tuam invitus accipio; signfficat enim animum mrnrm temerarium: quae custodia tranquillitatis est rnaximt Nam difficillimum omnino est non perturbari, cum quae prona et procliva approbatione tenebamu contrariis disputationibus labefactantur? et qu extorquentur e manibus. Quare, ut aequum est ben consideratis perspectisque rationibui cedere, ii incogrrita pro cognitis habere periculosum. Metus er inim ne cun-r saepe sllbruuntur quae firmissime statur et mansura praesumimusl in tantum odium vel ti rationis incidamus, ut ne ipsi quidem perspicuae fides habenda videatur 32: Sed agel nunc expeditius retractemus utru recte ista dubitanda putaveris. Nam quaero aLrs te,' guisquam' ignarus deceptionis at'ium, quae calamis visr:o affectatur, obviam fieret aucupi, armrs qu

31. Aug.: S-a dedus, prin urmare, q( curncd nimic nu_i clat, de semne, ca-nvd;aturE, qf cumci irrsigi cunoa,qterea se cade tA ne fie mai scumpi dec6t senrnele insele, prir, ."." cunoartem: degi nu toate cele ce-s sernnificate pot fi mai irrputere decat ,e',r"I. Ioruqi. Ad.: Aqa se pare. Aug.: Aminteqtr-gi hr) oare, rogu_te, printr_un tft de mare circ,it i-am dat de capdt unui rucnr.atltica? intm.at, de cAnd ne-arunc6mr inte noi cuvintere cea @, am fdcut<r I atat de nrult, ne-am mr.rncit ca s6 fie a.{late acestea trei: dac-ar putea fi, Hau nu, dat ceva, fdrd d,e serrrne, ca-nv[16tur[; gi dac6 l" sunt, n., .u, unele senule de preferat lucmrilor pe care le semnficd; gi dacA ester sau nu, mai bun5 decat semnere insagi crrnoaEterea lucrurilor. Dar mai este un aI patmlea, pe care og *", se-l crnosc de lo ti,-re,

,.pe acestea astfel descoperite. in legdturd cu ele. Ad.: Aq weai cotituri, sd se fi aiuns [a t;ele intrebare a ta m6 solicita Ei fi-ntrebat. pe asta de la mine, a;* l'saqi implicalia lucruriloi nu-mi permite ca eu, temandu-md ca

i.-lTl,#:JH;lHil;;
gi

minlii mele sd nu-l poatd lustra, s6 scrutez totrl

nu cumva sd se-ascrrndd ceva_nfu atatea involucre?s, pe care raza

ia

,a"prr.rJ voinfei: ea,

semnificd, totdificil sd Ie gineam prin predispusl qi

si cxasismurse din mai,i. Dreptaceel r:eddnr raliunilor lrine considerate gi curupdnite, tot atAt de periculos e sd lu[m necrmoscutele drept cunoscute. E vie, inca]tea. lernerea c& nu cumva, cunl adesea se ndruie cele pe cane [e_am prezumat atotferm stdtdtoare gi r[mdstitoare, s5 cddem intr. atata rrrd sau teami fafa de ragiwre, incat sd ni se pard cumcd ,rr-i r-r. rrvut credinla?' nici mdcar intru adevirul invederat.

i:t1"r"J:tffiru3T.i:

32. Dar haide sd retrat'm, acunr. mai expeditiv, daci le vei fi rocotit.tu pe drept, sau.ml, de pus la-ndoiald cirur nr1 aflu de la tine, dacd neqtine, ig.nar intru rilor. (u.re se faoe cu vergi de trestie qi cu clei, va ;.,;;

124

S. Aurelii

De

suis instrut)t(), non tarnen aucupanti' sed iter qut-, viso premeret gradum' secumclue, ut fit, adr c,rgitaret Lt qrr".*."t quidnam sibi hominis ille arr.*tra; auccp.s autem cum in se videret attentu ostentandi se studio cannas expediret, et Pro animadversam aliquam aviculam fisttrla et accipit figeret, subigeret et caper-et; nonne illum spe<:tatort ..lrl* ,-l.,""rJt ,',,.r11., significatu, sed re ipsa, quod i scire cupiel)at? Ad. Metuo ne quid hic tale sit, qua de illo dixi, qtri <luaerit quid sit ambulare' Neque eni video, er hic totum illud aucupium esse m()nstratu Aug. iacile esl hac cura te exuere; '4ddo enim,.si,ille intlefligens esset, ut ex hoc quod vidit, torum illud ge artis agnosceretr satrs est narnqu.e ad rem' tit quibusianr rebus tametsi non omnibus, et quosd h.r*i.,"" doceri posse sine signo' Ad' Hoc etiam ' Dossum illi addere; si enim sit bene intelligens' pat

t()tum,q"ldl iassibus ambulatione monstrata' me licet' Aug' Facias per *-bulr." c()gnoscet. tantum nihil Lsisto, ven'rnl etiam favecr: vides enim
quidam
rod nobis ine signis

rid aut al anlmo occurrunt, quae nullo' si secl millia rerun dattr per seipsa Inonstrentur' [Col' l2l4) Quid.e dubitemus, oro te? Nam ut hominrrm ornitl innunrerahilia spectacula in omnibus thr:atris sine si iosis rebus exhibentium; solem certe istum lut:emq I ' lunam haec: ornnia perfundentem {rtque vestlentl Prrlt caetera sidera' terras et marla, qtraeque ln t irr.**"r"biliter gignuntur? nonne per seipsa exhil atque ostendit Deui et natura cernentihus? 33, Quocl si riihgentius consideremtts' fortasse n (lunr enin-r rr invenies, i.ro.l p". ,ra sig'ra discatur' nescientem me Inverut (rulus rel s signurn dahrr, si .ir', d,r""." me nihil Potest: si vero scientem' quid

126

S. Aurelii

De

Sf.

Ar*fu AnS*@ D"tpr,

",rybr*

12?

per signum? Non enim mihi rem quam significat ostenr uertrum curn leg<t, Et sarabollae eorum non su immutato.e (Dan. tII, 94). Nam si quaedam capitu tegmina nuncupantur hoc nomine? nwn.ego .lT' l:'dit

qrid .it c"put, aut quid sint tegrnina didici'/ a ",it nclveram; neque cum appellarentur a'b aliis' sed c ista a me viderentur, corum est mihi facta notitia' Eteni cum primum istae dr-rae syllabae, cunl dicimus'fi Capr significare .,r.". -".. impulerunr, tam nescivi quid ^: ^-: ^- --,
quam crrm primo auclirem legeremve, saraballas' Sed
cr

*"p. diceretur, Caput, notans atque animadverte qr.rrao diceretur, reperi vocabulrrm esse rei quag mi repeni ia* er"t videndo notissima' Quod priue'quam vero sonus erat hoc verbum: signum iantum mihi didici, quando cuius rei signum esset inveni; q quidem, ut dixi, non significatu, sed asPe'chr dtdTe ffiu" magis signum ,. "ognita, qualn signo dato i
res discitur.

pentru mine cuvantul acesta era numai s.n; am invdlat, ins[, cumcd este semn, cAnd am aflat semnul Irrcru.este, lucru, pe care, precum am nu"a..,i prin nernnificat, ci, prin aspect8l . $i, aga. m semnul prin lucrul cunoscut, decAt lucrul insu
rruzim, acum) pentru intAia oard

de-a

cum se zirr,a adesea ,Gpd", ohservAnd qi lu6nd ri:"1, am descoperit cumcd este vor:abul. pentr,"r^"i"le"a l.,"..,l ;;;; ,rie imi era deja atotcunoscut, vdzdnduJ. CeLa ce, mai ,r"i;;. .".

o,, oarei fie ce este capul fie sunt at:r_rperdmintele?;'clinainte le ". gtiam.pe acestea; gi nici cunoagterea l.,r nu mi_a survenit, .rau de,unrire de cdtre al1ii, ci, c6nd au fost vdzurte de "irr.l cdtre mine. l)4, cAnd aceste doui silabe, cum zicem ncap-ul,, miau ati.s 1lr:ntnr-ntAia oari urechile, n_am gtiut, tot la fel, ce arlurne n:mnifitau ele, precur,, cAnd auzeam. iirtAi, sau citeam ,,"*aIraI"J.;. l)ar,
o fi .descoperit,

rurume acoperdminte ale calrufuis), auzindu_l pe acesta, ir.,rrap,t-,rr,,

rrrrrvdl eu prin ser.n? intr-adevdr, cAnd citesc: nlard sarabalele ktr nu s-au schimbnt', (Dan, lll, g4), cur,Antul nu_mi aratd mie lur:nrl pe crare-l sernnilicd. caci, dacd prin acst nunre sunt denunrite

34. Quod ut apertius intelligas, linge nos pn nu.rc auclire quod dicitur, caput; et nescientes. u vox ista sit tantummorlo 6onans' an aliquid eti n( significans, quaerere quid sit caput (rnemento nos sed ipsius signi velle haher ,"li 1"." significatur, notitiam, qua caremus profecto, qua:ndiu cujus sigr igrror.*us): si ergo ita quaerentihus res ipsa di "rt rfenionstret,"rr, h." Jonspecta discimus signum q ta audieramus tantum, nondum noveramus' In quo sint, sonus et significatitl, sonum c signo cum dutl non per slgnum percipimus, sed eo ipst-r aure puls signiiicati.ineur autem re' qu-ae signific.atur' as1 Nirn illa'intentio digiti significare nihil aliud p quam illud.in quod intenditur digitus: intentus t:1 autefir rlon ln slgnum! sed in memtrrum qluq ,"""*.. Itaque pi iilurn neque rem Possum [Col' 12 nosse quam noveram' neque signum. in quod inten Jigi r.. non elst. Sed de intentione.digiti non nimis cul iptl"s dernonstrationis signtrm mihi videt

34. Ceea ce, m s.-Gnt:legi mai apriat, inchipuieli cumcE noi

zi"e,.ui,,; j;, "6.'se bd este, ea, numai sunAndi, *" ""qnira.; qi "f,l^. ceva, am c6uta s_afldn i vrem sd delirem

u u l' (:r
prin urechea lovita
lrrr:nrlui csre-i
r+ernnifica

""".1J;H",iHi":l.j,1l a semnului insr qr, cunoa$tere, de care suntenr

a

cu c p.

prin
sugi, nu-l , totuEi, doud.

nonul gi senrnificalia, son

[,ii^

serrrnificat. r acea intind".* nir'ic alta decat numai ,eea inspre " sJ-ntinde degetul, ce rr fost intins, ins6, nu inspre . .i_n.ire mddularul care esre "rrrr, rrumit ,r-ap", ?! @ prin ea nu [)ot cunoagte nici lucrul, f* r'lrnoqteam, nici semnul, spre care d"g"t,rl n-a fost intins.""rl_f Dar rle-ntinderea degetului nu-mi prea pari mie; c5ci ea _i ,. pr." rnai degahd semnur arrit'rii insegi,'decat ar vreunor lucrur.i ce-s

ie er

p.n

senln'

(rr

prin vederea ,l"g"tulri n* t;;

L28

S.

Aarclii Augustini De Magistro

Sf.

Awehu Awustin, Despre matristru

r29

potius. quam rerultl aliquarum quae demonstrantur?l sicut ad.,erbium guorl. Ecce. dicimus; nam et cum horl' adverbio digitum solemus intendere, ne urlunl rlemonstrandi"signum non sit satis' Et'id maxime tihi nitor persuadere. si potero, per ea signa quae verl appellantur, nos nihil discere; potitrs enim, ut dixi, vi ,..bi, id est significationem quae latet in sonn, re tpsa quae significai.rr r:ognita, discim,s, quam illam tali significatione percipimrls' i :15. Et quod dixi de capite, hoc etram

aritate, precum adverbul pe r:are-l rostim ,iat5"1 intrur:Ar gi rlimpreund ()u acest advertr intindem, indeobqte, degetul, ca nrr ()umva un singrr sr:mn sd nu fie de sa{ spre-a ardta. $i pe-asta tind eu, mai cu se.arni, sd qi<r persuadez, de voi putea, cumcE noi rru-nvdldm nimic Srrin acele sr:mne, care sunt numite cuvinte; lntrucAt, precum am spus, cun()scut fiind lucrul insugi, oBre este semnificat, rnai degrabd, decAt sdJ percepem pe el printr-o atare nemnificalie, inv516m puterea cuv6ntului, semnificalial cate zace ln son, care-va-s5-zicE.
35. Si, ceea oe-anl zis deslrre cap, pe-asta urra r:hiar o voi fi
zis, qi despre acoperdminte, qi despre alte nenunrirate lucruri: pe (ure, cum, toh-rq;i" le-rq cunoaste deja, sarahalele acelea nu le t:unrrsc hrcd nici pAnd acunr; pe c-are, dacd negtine mi Ie va fi semnificat

tegminibus, d"qr" aIiis re['rus innurrerabilib

diierim, quas tamen cum iam not'erint, sarabellas il adhuc usque non ntlvi; quas mihi si gestu quispi significarii aut pinxerit, aut aliquid cui similes sur ,,ienderit, non dicam non me docuerit, quod faci obtinerem, si paulo amplius loqui vellem; sed dico ir rluod proximum est, non verbis docuerit' Quod si ei forte tonspectis cum simul adero me admonuerit

prin gest sau mi le va fi pictat, sau imi va fi ardtat ceva, cu ce-s rinrilare, nu voi zia: curncd nu md va fi-nvd1at, ceea (E-aQ ohline ftrt:il, de-aq vrea si vorbesc pulin mai amplu; ci zic ceea ce-i

riicens, Ecc,e saraballas; disoam rent quam nesciebam non per verba quae dicta sunt, sed per eius aspectum p.. qr".r, faitum est ut etiam nomen iltud quid "11"-1"1 nossem ac tenerem. Non enim cum rem ipsam didi verbis alienis credidi, sed oculis meis: illis tamel fortasse ut attenderem credidi, id est ut asPect quaererem qui<l I'iderem.

lrroximul: nu md va fi-nv61at prin cuvinte. Fapt e c5, dac:i, privinduJe, cAnd voi fi totodatd de fa16, imi va fi atras luarea &tninte, zirdnd: ,,latrl sarabalele", voi invdqa trn lucru, pe care rru-l ptiam, nu prin cuvintele care au fost rostite, ci prin aspectul lui, prin cane +a fdc.ut chiar, qi,sd qtiu, qf sd qin ce putere are nurnele ttcela. Intr-adevir, cAnd am invigat lucrul insugi, nu le-am dat ttez;a;re cuvintelor altuia, ci ochilor mei; acelora, poate, le-am dat, krhrgi, crezare, intrucAt luam amirrte, intruc6t (iutam ctr prir.irea,
tnre-va-si zir:L. ce sir vdd.

Xl. - Dacirnus non uerbis forb sonantibus, sed docente in

Der.tote.

-l$,
t

inudpdm nu prin cuuintele sundtottre-n aford, ci lciuntric tnudfdndu-ne adeod rul.

plurimum tribuam, adm<rnent tantunt ut quaeraml .... ,.. exhibent ut noverinus. Is me autenr aliqui docet, qui vel oculis, vel ulli corporis seSrsui, vel tps etiam .ti".rti praebet ea quae cognoscere volo' Verbi igitur nisi verba non discinrus" imo s()nrtu sirepitumque verborum: nam si ea quae signa-.n' u,rr,i. ,".b* esse non Pclssunt, quamvis iam auditur verbum. nescirl tauren verbum esse, donec qui

:]6. Hactenus verba valuerunt' quibus

36. Cam atAt au fost in putere cuvintele, cdrrlra sd le atribui ttrai mulg ele ne atrag luarea arninte numai, sd criutd.m sd afl5:n Ittt:rurile, nu ni Ie gi txhibd sE le cunoa.ptem. Acela m6-nva15, ins6,
rrorpului, fie chiar minlii insegi, gre cele pe (Hre weau sd le cunosc. Plin cuvinte nu invrigim, aqadar, clecAt numai cuvintele. ba, mai rlr:grabi, numai sunetul gi zgomonrl cuvintelor: odci, dacE cele r:e nu-s semne nu pr)t fi truvinte, deqi, auzit deja cuv6ntul, nu gtiu. lrrlrrgi, t:E este cuvAnt, pAnd t:And nu ;tiu r:e semnific6 el. Prirr

ltt lnine ceva, carele mi le oferi, fie ochiloi, fie vreunui siml al

130

S. Aurelii A

De

Sf.

Aurelia Agustirr" Despre magistru

t3r

verborurn quoq sionificet s.,iam. Rebus ergo cognitis' "'c' vertr audttls' nec ver c.rgnitio perttctlur;verbis __:_..^ ri.^im tia verba quae n.vimus' discimut

ilfiil'.',i;;;;;

aut quae non novrmus,. didicist" n1: P:-:::T: quae n(

nisi enrum significatione PercePtar "o.rfit"ri, vocum sed reruln significataru auditione "*i"Itu-' verissima quippe ratro est' ;;;;i1i;"" c.ntingit' .erissimedicitur,cumverbaproferuntur'autscire: aut nescire' tl quid significent,'ttit""t"'

lrrcrurile cunoscute se desdvArqegte, deci, o anume cunoa?tere ir cuvintelor: prin cuvirrtele auzite, ins[, nu se-nvafi nic;i mdcar crrvintele. Cdci cuvintele, pe care le cunoagtern, nu le-nv61dm nicidecum; gi nici nu putem nicidecum mdrturisi cumcd le-am irrvSlat pe cele pe care nu le cunoagtem, decAt nunrai gi nrrmai fiind perceputd semnificaliunea lor, care nu se-ntAmplE prin ruuzirea cuvintelor nrstite, ci prin cun()agterea lucrurilor semnificate.
Atotadevdratd este, vezi-bine, ra;iunea, gi atotadevdrat se zice cumc5

;;,;;t;u* :;;;;*1;,..i
admoneri.

q'id'*,

serl f.rtasse ad quaerendur

lilT"'-11:::l]"' si autem nescimus'

utunci, cAnd sunt rostite t:rrvintele, noi sau gtim, sau nu gtim ce semnific5 ele: dac5 qtim, ne-aducem, mai degrab[, aminte, decAt ilrvdldnq dacd, ins5. nu qtim, nici mdcar nu ne-aducern amirrte, ci rri se atrage, poate, luarea aminte spre a cduta sd afldm. 37. Cdci, dac5 vei fi zis cumc6, iatA, pe acele acoperdminte ale capetelor, al ciror nume-l delinem numai prin son, nr.ri nu le l)lrtem cunoa$te derAt numai qi numai vd.zute, gi nici numele insuqi nu-l putem pe deplin cunoagte, decAt numai fiindu-ne cunoscute clt: insele; ceea ce am aflat, totugi, despre copiii ingiqi, cum i-au invins ei, prin credinld qi religie, pe rege gi fldcerile, laudele pe r:are i le-au cAntat ei lui Dumnezeu, onorurile pe care qi le-au binemeritat ei de la inamicul insugi, invdlatuJe-am noi, oare, altfel tlecAt numai prin cuvinte? Vri rdspunde cumcd toate cele ce-au fost semnificate prin acele cuvinte erau deja intru cunoaQterea noastr5. Intrucat, c sunt trei copii, ce, cuptorul, ce, focu-I, ce, regele, r:tl, in fine, ner5nifi rle f<rc, $i pe toate celelalte, pe care le semnifici ucele cuvinte, Ie degineam deja. Anania, insd, gi Azarie, gi Misael82 irui sunt mie tot atAt de necunoscufi precum ade sarahale; qi nir-ri rrumele acestea nu rn-au aiutet pe mine cu nimiq qi nici nu rn-ar-r prrtut ajuta pAnd acum spre a-i cunoagte pe ei. Mdrnrrisesc, insd, r:ir eu cred, mai degrabi, decAt gtiusr, cumcd toate ac,elea, ce se t:itesc intrr binecunosr:uta istorie, s-au intAmplat, mai demult, aga, l)recum au fost scrise; gi gi aceastd diferenfd o gtiau ingigi aceiagi r:iirora noi le ddm crezare. Cici zice profenrl: Dacd nu ue{i f. orezut, ,ru Deli inlelegee (Isai., WI, 9), ceea ce n-ar fi zis absolut cleloc, rlacd ar fi judecat cumcd nu existE nici o deosebire. Ceea ce-nfeleg, ur;adar, pe-asta o gi cred; dar nu tot ce cred chiar qi-n1eleg. T[rt ceea r:e-n1eleg, ins6, gtiu: nu tot ceea ce cred, gtiu. $i, de aceea, qtiu ,'At de util este a le r:rede chinr pe multele pe care nu le gtiu; <5rei

illa capiturr 37. Quod si dixeris, tegmina quidem quorum nomen sono tantum :T::*,:::r::1,:"; neque nome. "og.t,*""t"' q"""i t"^-"-".*':^t':,1;1::t g" ""-"; lPsts uu6.."'" o "" ut regI a'" fl"*mas fide ac religio accepimus, I;;; ;t";, quas"laudes Deo ceci":.Y'-T:::

totl-,Il::'::.:l: H;'Ji* i,i' t"tt' i;"i" ;;; :::", :i'l;;";;t;;;;ili"" meruerint' nurn aliter nisi quae illis v' l*i"""itir",*"'i n"'po"aeho'. cunctafuisse' Nam [Co notitia
il;fi;

iam sunt, in "o't"" I"1tt1:' 1216] quid sint tttt p'"'i' Uuid ::11-19:: illaesi ab igne' caeteraqu ;;iJ'.J; ;uid 'leni'iue verba illa :igffi:I::.i:::: omnia iam tenebart q'i"" ignoti su.t qua ;;;:;;""1-nrarias et Mi'ael tam mihi hu"",: illae saraballae; nec ad eos cognr-rst:end:" adiuvare iarl aut. nomina quiclquam adiuverunt autem.,Ilii ::.1" 1,1 :::i:f""T,'J Haec scrrPta .sun tir;;ri;, ita illo temPore facta esse' ut potius qtr.m scire fate.t' ""qt':,1::.1 ;;;;;'me

;;;;;;",.

il;;;;.;;;'ii.l""'

ipsi quibus. cr.edimrrs nescierunt Ait enim pr.,ph"tu,-fui si'credider"i:.' ,::.: :t*:?:", lii:l' ll":J,l; i:", -I.I]. . .:--. omni nihil distare ludrcasr 6::1 :b',Titti!fl intelligo- ,-,-. Lriam credo: at non ur.,rr" l.,oicredo,

iiii{

olnne autem quod intelligt-t, scio: :Ion l:f*'l:,L:::,r,11 sit utile credere t;tiam murta

^q:il"H;;t;;:;

Sf.

AwpliaAwustin* Despre mn&$tru

r33

132

S. Aurelii nesr:i<.r;

De

de. tribu rerum (jum sclre ptteris historiam: quare pleraque tamerl utilitate crQdantur' scto'

cui utilitati hanc quoque atljungo

utilitatri ii adaug chiar qii istoria aoeasta despre cei trei crrpii: dreptaceea, deqi multe lut'ruri rrrr le pot gti. gtiu totuqi cu cAtit utilitate-s crezute8-'.
i38. Despre toate cele. irrs6. pe care le,-nlelegent, nuJ ctrrtsult[rtr

p.,ssim, quanta

n<4 lJB. De urriversis autem quae intelligimus Ioquentern qui perstrnat foris,,t"' i:llt^ in,::i:, u ;;;;d.;,"r,', .,,,r,.t,li"us veritatem' verbis fortasseqY d..T''. ;;;;.J;;;t adrrrorriti' Ille autem qui corrsulinr" (Epht h,mine hahitare dictus est Christus ;^i;;;." iil, fo, 17), id est incommutabilis Dei Virtus.atq ."irj*.,r"'sapientia: quam quidem'tm.nis rational ,r,i*o ctrnsulitl serl tanturn crrique panditttr' quantu (:arrere propter propriarn, sive malanr sive bonar E't si quando fallitur' non fit viti' ;i;;^r;;'pr*"l terit*tis, ut neque huius' q-uae foris est'

pe vorbitorul care le rosterste-n afard, ci,' lduntric, pe adt'r,rinrl

prezidentEo minlii insegi, sfdtrrili, poate, prin cuvinte, sti-l r:onsultdm. Acela, lns6, Carele este consultat. ne-nva{d, Carele s-a

"on.rlt"" Ji.,* *,

c3ram quod corporei oc'uli saepe falluntur: fatemur' ut eas nohis de rebus .+it itit.o crrnsuli cernere valemus, ostendat'

zis cumcd locuieqte intru on'rul lSuntric, Christos ({fes., IIl. ltl. 17), adicd, incomutahila Virtute rr lui Dumnezeu qi sempiternir Inlelepciune, pe care-o consultd, iati" tot sufletul ralional; dar fiecEruia i se aratd, cat poate el inlelege din cauza fie a hunei. fie a relei sale voinle. Iar, dac:d, uneori, se-ngal6, nu se-ntAmpld din viciul adev6rului consultat., preclrm nu-i nici viciul luminii acesteia, care este afard, cE ochii corporali se-ngal6 adesea: pe r:are lurnind mdrturisim cunrc.S tr consultim despre lucrurile vizibile, sd ni le arate pe ele nouli- pe cAt suntem in stare sE le
vedem.

X[I. -

Christos-AdeDdrul ne-nttald lciuntric.

Xll. - Christus oeitcts intus docet' caeterit 39. Quod si et de coloribus lucem' et de quae per c()rPus sentimus, "lt-:":ii:j::,:x,1lPs quae sentimus'. $ensusque "r.J.*q,r. ".,ip,tt i"t"'pretibus it,:ili':.L':"::*, 1,i ;;ib-*i;"q,-,"*uut"*'q're intelliguntur' interi('r( #t;;; ;il j,J un .r".it.i*rr. ratione consulimus: quid dicr ptttest qu dis-cere pl'aeter lpsunl clareat, verbis nos aliquitl 'percrrtit *t"''m? Narnqut: om.ia qual ;r;;;; .. -,,-^,--.i. qrrt mcnte oefcipifnUd nerciuinrtrs, aut sensu corporis, aut menle Perclpllnt stve',lt itta sensit,ilia, haec intelligibilia; carnalia' ltt' trae'i lt"1'"i' illa auctorum n()strorum rpi.ii""f i" n.minamus' De .iltis sentllnus; velu -1::..:::::::1:":1i: ,L.p.,r,d*.r-rrs, si praesto sunt ea quae , r-robis quaeritur intuentibus lunarn t""17 g;" ille qui interro.gat' si n.. vidt ",-,* o""ir. ""i "1;i .'it. discit a.u.tem nul r:redit verbis, et saepe non- credit: n *.,f.r, nisi et ipse quod dicitur videat: ubi iam

39. Fapt este ci, dacd, gi. in prir.inla culorilor, se folos,egtr de lumini, gi, in privinla cel<-rrlalte. pe care le simlim prin corp, a elementek-rr lumii acesteia, a aceloragi corpuri, pe care le simgim,
gi a

simprrilor insele, de care mintea

se foloseqte ca de nigte

inte4rreli

intru cunoaqterea unora precum acesteal in privila ar:elora r:are sunt, insd, inlelese, consultdrn, prin rapiune, adevS.rul interirir, ce se poate zicn, de unde sd reia^si clar cumci noi invdldm cela prirr cuvinte, in afara snnului insuq'i, (jan'e ne lovegte urechile7 Cdc:i t,rate
cele, pe r:are le peroepem, le perorpen fie cu simprl corpului. fie cu tnintea. Unele-s sensibile. altele, inteligibile; salr, ctr sd vorl.rcsr, dupd ohiceiul autorilor nttgtris?, pe unele Ie numim carnale, pe

altele, spirituale. CAnd suntern intrebali despre primele. rispundem, dac6 surrt de fap cele ;re care le simfrm; precunr r:And

se caut6 sd se afle de la noi, prir.ind luna nou6, cum sau unrle este. Ar:i, r:el crc-ntreabA, dac.I nu vede- crede cuvintelor" qi atlesea nu crede; nu inva16, irrsi. in nic;i tm chip, de<ft numai dar:6 vede gi el ceea ce se zioe; de unde. de-ar:um, rru:ilvafd prin <ruvinttrle

34

S. Aurelii

De

Sf.

Atuvlia Augttstin Despre

magistru

lg5

verbis quae sonuerunt, sed rebus ipsis et sensibu cliscit. Nam verba eadem sonant videnti, quae no viclenti etiam sorluerunt. flum vero non de iis qu coram sentimus. sed de his quae aliquando sensim quaeritur'; non iam .es ipsas,, sed imagines ab ii impressas ntemorraeque mandat"t, l9g-"]T"t' 1',t .r*.ri.ro quomodo vera dicamus, [Col' l2l7l cum ft intueamur, ignoro; nisi quia non nos ea videre sentire, ,"d iidi.." ac sensi.st narrarnus' Ita il inragines in mernoriae penetralibus rerum ant quaedam documenta Sestamus, quae anim ""rr.I.rr:onternplantes bona conscientia non mentrmur c IS enllr ql - loquirrur: sed nobis sunt ista documenta; meis.verbi discit ,rr.li,. si ea sensit atque adfuit, non ."J ,""og.roscit ablaiis secun et ipse imaginibus:. autem illa non sensit, quis non eum credere poti verbis quam tliscere intelligat? 40. Curr vero de iis agitur quae ment

interrogatur, quibus illa summa constat, quam tota ,."r.r.r"] n.rn valebat. Quo si verbis perducitur eius <1

136

S. Aurelii

De

S"f.

Awelia Aug,tstia Despre magbtlt

t37

interrogat inquirent intus disc

ibus v

st ille si abs agitur' utrlrl latn v ipsurn quod ':l^:"t] ri;i;, Jt "rr,riarm tibi prim, videretur ":." ut tuae t()turn crlnspicere: sic ergo quaerere oporturt' sese vires habent ,td audiendum illum intus magistrum' ut dicerem, Ea quae me loquente verat ...J confiteris. et certus es, et te illa nosse corrfirmas'' unde didicisti? regponderes fortasse quod ego; ciocuissem. Tum ego subnecterem: Quid si me"' hominern volantem vidisse dicerem, itane te certum 'rn".b" nrea .edcl.rent, quemadmotlum si audires ,.pi"rrt". homines stultis..esse meliores?,*""::-: p.Lf"",., et responderes, illud te n()n credere' aut11 lti.rrrai crederes ignorare, hoc autem certissime scire' , E;h"; iam nimiium intelligeres?. ne(lue in illo quod me affirmante ignorar"t, tt"qtt" in hor': quod optime i t: ," i."", al iqu id te didic is se ve rbis T,: interrogatus de singr-rlis' et illud .rrr^rr,l,.rori,lem eti*ig.r,n.rr", et hoc tibi notum esse iurare: -T"rT l":: ,:;"; itiud quocl negaveras fatereris' c,m haec ex

(rue nu era-n stare &i-l vadd totul. Unde, dacA-i r:ondus prin cuvintele r:elui <r.-ntreabi, nu-i totugi prin cuvintele d[tdtoare de-nvdlaturi, ri in acel mod c6utltoare. in care mod este cel de la care.se caut5 sE rre afle apt, el, sd-nvele lSuntric'5; precum dacd aq cduta s6 aflu de lu tine insaqi aceasta despre <ane-i vorba, dacd, -ntr-adevdr, nu lxrate [i, oare, dat nirnic er-nvipnrrd prin cuvinte, iar pe, nefrind, in stare nd cuprinzi tonrl, gi riar pdrea mai intAi ahsurd: aga se cddea, prin lrrmarer sd caut sE aflu de la tine, precufn se prezinti-ntru sine luterile tale spre-a-l ascultB pe mirificul magistm lduntrig tnttrt s6 zic: ,Cele pe care? vorbindu-le er-r, le recunoqti cumcAs adevErate, gi trqti sigrrr, gi confirnri cumcE tu le qtii, de unde le-ai invAlat?,,; ai rdsp,ntle, poate, crxncd eu te-rm invdfat. At*nci e.u.ag strbintrelese: ,,Oe, dacd eu ag zice c.trmci am vdzut un om zburdtor, oa-re tot alAt rle sigur rni te-ar face r:uvintele mele, p oamenii inplepii sunt mai buni dec6t

iii-ai rdspunde r:E tu nu crezi una ca oi o ignori; pe asta? insd, c{ o qtii atotcert. Dintr,asta ai lnlelege, de,-acum, pe deplin, cumcd nici inru ceea ce, afirm6nd<-r (,u, tu () ignorai, nir:i intru asta, pe care-() gtiai foarte bine, n-ai lnr'61at nimic clinuu errvintele mele; din monrenr ce, innebar, despre fiecare in parte, ai jura qf r:umcd, una $i.e necunoscuti, qf cumci tlta fi-e cunoscutd. Atunci,'insd, de-ndatE ce-ai cun()agte cumc5
r:rede-o,

il;

quae clicta didicisse convincitur

.ffi"a.t.

it'ni' nihit vertris

mdis

XItI. - Verbrtrum ui ne quidem animus loquentis

aperit ttr.

X[I. - Prin puterea

uorbitorului.

cuttintelor nrt se descoperd nici mdcar spiritul

frustra ,:irnentis loquelas audit quisquis ea cernere'

oernuntur' 41. Quanrobrem in iis etiarn quae' mente

41. Dreptaceea, chiar Ei intru acelea ce-s scrutate <u mirrtea, eadarnic aude rostirile st:rutdtorului .rit:irre n,-i in stare si le

138

S. Aurelii

De

_---],fp
lhuntric, discipolul adevin_rlui, in afard, judecdtorul v,rbit.ru.lui,
H.ruteze, decAt doar fiindcE e util a le crede, c6t timp su,t iE*rrate rr,ele ca ace.stea; orir:i,e este, insd, in stare si le st:ruteze.'el este,

non p()test, nisi quia talia quamdiu igntrrantur uti est credere: quisquis autem cernere potest, rntus discipulus veritatis, foris iudex loquentis, vel potiu ipsius lor;utionis. Narn plerumque sci.t illa quae dict sunt, eo ipso nesciente quae dixit; veluti si qur Epicureis credens et mortalem aninram putans, rationes quae de irnmortalitate eius rr prudentiori tractatae sunt, eloquatur, illo audiente qr-ri spirituali contueri potest; jUdicat iste eum vera dicere: at ille q dicit, utrum vera dicat ignorat, imo etiam falsissi existimat: num igitur ptrtandus est ea docere qu nescit? Atqui iisdem verbis utitur, quibus uti etie
sclens poseet.

42. Quare jam ne hoc quidem rr:linquitur verbis, ut his .uli"rr. loquentis animus indi,:etur; si quideni incertum est utrum ea quae lrlquitur, sciat. A
mentientes atque fallentes, per quos facile intelligas

rnodo non aperiri, verum etiarn occultart anrnru verbis. Nam nullo modo ambigo id conari ve veracium, et quodammodo profiteri, ut animu loquentis apPareat; quod obtinerent omnibu concedentibus, si loqui mentientibus non ltceret' Quanquam saepe exirerti fuerimus, et in nobis et in

aliis, non i:arum rerum quae cogitantur, verba proferri: rluod duobus rnodis posse accidere video, cum au serlno memorlae mandatus et saepe decursus, alii cogitandis ore funditur;'quod rrobis cum hymnunl saepe contingit: aut cum alia pro aliis verba ""ii-rlt voluntatem no$tram linguae ipsius error praeter prosiliunt; nam hic ciuoque non earunl rerum sign qr,.s i.t animo habemus, audiuntur. Nanr mentientel qrid"m oogitant etiam de iis rebus qrras loquuntur,'u' tametsi nesciamus an verum dicant, st:iamus tamen in animo habere quod dicunt, si norr eis aliqui cluorum quae dixi accidat: quae si lluis et interdum accidere contendit, et cum accidit apParere, quanquam

ji;
[""

r,,,.;.;;;;;i;;".;;',T'J:rllT:;I'"T:f 'd:::,1';""."j,ft :;
res

"trirr tl9, Dreptaceea, nu le mai rdm6ne, de_acum, cuvintelor nici :ld:"" faptul ca prin ele sd se indice spiritul vorbitorului, dat fiind cd este incert clAc6 ef le gtie, sau nu, pe ."1" pe care Ie lr,r.hegte. AdaugS-i pe mincinoqi qi pe-ngeldtori, prin carl vei inlelege ugc,r cumcd nu doar cd nu se descoperd, ci chiar ." o",rlt".#, p.;., spirit,l. C6ci nu stau, in nici un chip, la_ndoiaH ,um"" 'ur.inte, r:uvintele rostitorilor ade-vdrului se sf.lrfeaz6, gi'intr-un chip anume , mlrhrrisesc, tnclnai ca sd arate spiritul vr:rbit,rului; ceea ce, r:urn to{i sunt de,acord, ar nbline-o, dacd nu Ii s-ar permite rnincinoqilor sd vorheascd. Deqi, precum am putut-(), adese,rri, (:unoa$te, qi din prtpria-ne experienld, gi tlintr_a altora, nu-s rostite .:uvintele acelor luc:

scrureze spiritualele; acesta judecd cumcE el zir:e lroate rtdevdra ele: pe cf,.d cel ce Ie zice ignori dacd er zice adevdrat, srru nu? ba, rlimporivd le estimeazd Ltotfalse: e de socotit, oare, cumcd el le dI ca-nvildturd pe trele pe (Ere nu le gtie? $i, toruqi, se f'losegte de ar:eleaqi cuvinte, i" ,** +ar putea fot,r.i gi gti,ri,

rlar:d neqtine, ddndu-le crezare epicureilc,r qi socotincl sufletu-l rllurltor, ar expune acele raliuni care au fost trat.rte despre rremurirea lui de r:dtre cei mai pruden$, ascultAnrluJ ,_,.,_,1,

nrlu, mai degrab6, rrl insiqi cici, de cele mai nrurte r.rfi, le 'orbirii. grie pe cele ce s-_au spu:, vorbitorul insuqi neqtiind ce a zis;

;rrecum

sd

"L."

lucruri pe rare re ave,m in spirit. cdci mincinogii le cuget5, desigur, chiar pe t:ele pe care le .rcr.t.r.:, irr,,at, rlacd nu putem gti de spun ei, sau:nu, adevdrat, gtim "lri, tohrgi cumcii rli au in spirit ceea c.e zic. dacd nu Ii se-ntAmpld qi'lor ceva "rr.,r,nu rlin cele doud pe care le-arn zis; care, dacd neqtine susline, sus gi Irrre, g( cumci se-ntemph uneori, gi cumcd, atun;i, rSnd se_ntAmpld,

rrrrd semnele aoelor

!_49--Frd"dii
resrsto.

errst ti^i D"

M"g,"t'"

Sf.
'

Aweku AWustin, Despre mo.gistru

111

saepe occultum est, et saepe me fefellit audientern' non

e-nvederat, eu nu md opun cu nimic, degi adeseori e or:ult, gi-adeseori md-ngald pe mine-ascult[torul.

43. Ci survine, prin arcstea, un alt gen, de+ desnrl de largd cuprindere, qi sdmdnla inumerabilelor disensiuni gi certrrri: cAnd t'reI ce vorbeqte le semnifici, bine-n1eles, pe cele r:e Ie cugetd, dar, de cele md multe ori, numai pentru sine qi pentnl alli rfliva; celui c5ruia-i vorbeqte, insd, qi altora anume nu le semnificd tol la fel.

43. Sed his accidit aliud genus, sane late patensl senlen innumerabilium dissensionum atque certamrnunt: .,trm ille qui loquinu, eadem quidem significat quae oogitat' sed plemmquq tantum sibi ei aliis qrlihusdoli. "i t:1: "li t,r,1.ritr et iLm aLis rxrnnullis, non idem significat' Drxer .'nirn *liqris audientibus nobis, atr aliquibus hellui I'urminent virn-rte superari; nos illico ferre non et har)e tarn falsam pestiferamque sententlam ma[ intentione refellimus: cum ille fortasse virtutem' t:orporis voc,et, et hoc nomine id quod cogttavit enu net: mentiatur, nec e-rret in rebus, nec aliud aliquid vc
animo, mandata memoriae vertra contexit, nec linguae I aliutl cluam volvebat sonet; sed tantu-nmodo.t"-Ti ,,.rgit"t, alitl quam nos nonrine appeltat: [Col' 1219] q", ltf statim assentiremur, si ejus cogitationem p"Yt sentent inspie,ere, guam verhis iam prolatis -explicataque ,rorrdr- nobis paniet" l,*l"it' Huic errori definitione ",rt. mederi posse dicunt, ut in hac quaestione si tlefiruret q

Va

fi

zis, intr-arlevdr, cineva, ascultAnduJ noi, cumcd ontul

"it controversiam: qud ut concedam ita esse, quotuscprl tronus definitor inveniri potest? et tamen adlte
ctisciplinam definiendi rnulta disputata sunt; quae htrc lu;o tractare oPl-)()Itunun1 est, nec usqueqLraque

,ittr";

eluceret, aiunt, non de re, sed de verbo

probantur. et q 't4. Omitto quod multa non bene audimus' diu multumque contendimus; velut tu nr de autlitis verbo quodam punico-- cum ego nrisericordiam dixi pietrt"* significari te audisse tlicebas ab eis <libus

este-ntrecut lirin virtute de unele fiare; pe datd, noi n-o putem suporta, gi respingem cu mare-ndArjire accastd atAta de falsa qi de pestiferE sentinfir; pe cAnd el numegte, poate, virtutes puterile corpului, iar prin acrst nume enunf6 ceea ( a crrgetat, qi nici nu minte, nici nu se-nqal5-ntm lucrrri, qi nici n-a-ntre;fesut cuvintele incredin{ate menroriei, altceva frimAntAnd el in spirit, gi nici nu suni, printr-un lirpsus al limbii, alta decAt frimAnta el; ci numai nume\qte cu alt nrrme decAt noi lucrul pe careJ t:ugerd, despre care i-am asirnli pe datd, dacd i-am pute.a scruta cugetarea, Pe crare, prin cuvintele rr.rstite qi prin serrtinla .sa lSmuritd, n-a fost inc5 in stare sd ne-o invedereze. Se zice cumcd acestei erori ii poate fi remediu definilia, intrucat, dac6, in aceastd chestiune, s-ar defini ce este virnrten, s-ar l6muri, zrcn+r.. cumcd controversa nu-i despre lucru ci despre cuvAnts; ceea ce, ca sd conced cumci aga este? dintre cAli anume poate fi gdsit, oare, bunul definitor; gi toruqi, impotriva drsciplinei definirii multe disputattr-s-au: pe c"are nici nu-i in acest loc o[Drtun a le'trata, gi nici nu sunt orictrm aprohate de cdtre mineT

ii.,gr.rtr rrrugi. .roat esset: ego autem resistens, guid ameperi

tibl omniio excidisse asserebam; visus enim mihi

non pietatem tlixisse, setl fidem, cum el coniunctissimul rnihi assideres, et nullo modo haec duo ntrmirt{ sirnilitutline soni aurem decipiant' Diu te tamen arbitratr sum nescire quid tibi dicrum sit' cum ego nescrrerr qul

44. Oturtt cE pe multe nu le-auzim bine gi ne.-nrxrntrdm mult tu adineaori, c6nd eu zisei cumcd un anume cuvAnt punic inseamnd misericordie, ziceai c-ai auzit de la cei cdrora acestd limbd le este mai cunoscutd cumcd el semnificd pietatr:: eu, insd, opunAndu-md, afirmam sus gi ture cumc6 1ie 1i-a scdpat cu totul ceea ce auzisegi; mi s-a pdrtrt, intr-adevdr, tlumcd nu ziseseqi pietate, ci credin1i, degi qi st[teai atotapr'oape de nrine, qi nici aceste dou6 ndrne nu pot cu nici rln chip sd-ngele urcchea prin similitudinea sonului. Te-am socot.it, totuqi, indelung, curncd tu nu qtii (]eea ce 1i s-a zis, degi err rru
gi bine ca qi din auzite; precum

I
i

142

8.f.

S. Aurelii

De

Mfo

A,rS, tu"

Dqp*

"*gitr*

14!
fi auzit bine, nu rni se pdn:a anume curzAnt puliri.sunt

dixeris, nam si te bene audissem' nequaquam mih videretur absurdum pietatem et n-lisericordiam u
vot:ahulo punice vocari. Haec plerumqu accidunt; se( ea, ut dixi, omittamus, ne caltullniam vDrbis de audierrti

negligentia, vel etiam de surd.itate hominum vrdea. Lrommovere: illa magis angunt quae suPerrus enuntere perceptis et latinis n ubi verbis liquidisiim.

"rrt" valemus, cum elusdem linguae simus, loquentium

co8noscere.

rurrlite pietatea se,-ntAmpl6 de trle mai multe rlri, dar, precum am zis, sd le omitenl ca sd nu par cumc6 pun in Hcama cuvintelor calomnia datorati neglijenpi ascu-ltdtomlui sau r:hiar sr,zeniei oamenilor: md neliniEtesc nrai nrult cele pe cane le-am r)numerat mai nainte, unde prin cuvintele atotlimpede percepute ()u rlrechea gi latineqti, cum suntem de-aceeagi linrbd. nu suntem in stare sd cunoastem g6ndurile vorbitorilor.
45. Dar iati cd dau, acum, inapoi gi conced ci[, de-ndat[ t:e r:uvintele vor fi fost prinrite nr (:uloscute, lui poate, sd-i fie cunoscut c flespre ar:ele lucruri pe care le semnifici: in momenhrl rle fa16, invaga el, oare" de a<rea, dacd le-a spusl sau nu. acela pe
r:ele adevirate?

ltiam ceea ce,ai lricidecunr abs

45. Sed ecce iam remitto et concedo, cum verbt eius auditu cui nota sunt, accepta fuerint, posse ill e$se notum de iis iebus quas significant, loquenter cc,gitavisset num ideo etiam quod nunc quaerltu rrtrum vera dixerit, discit?
ruV.

Christus intus docet' hamo ueftiis foris admonet'

XW.

Christos ne-nuald. ld.untric, omul ne atrage,

luarca ominte, tn

afard.

'i

prin

cuuinte,

Num hoc rnagistri profitentur, ut cogrtata eoru a{r non ipsae disc-iplinae quas loquendo se tradt putant, percrprantur atque teneantur? Nam qurs ta .trlte .uriosus est, qui filiunt suum mittat in scholar

ut quid magister cogitet discat? At . istas orn disciplinas qrlt t" docere profitentur, ipsiusque vtrt .^pi".rti"", ".rr, l'".bi, explicaverint; tum [C "tqrl illi qui discipuli vocantur, utrum vera dicra si 12b0] rprd'.".r"iipsos considerant? interiorem scilicet ill prl viribus intuentes' 'Iunc ergo discunt: ".rit^t"* di"t" invenerint, laudant, cum vera "t." intus non'se doctores potius laudare quam doctos; si tal
et

r:umcd

pe-a-nlelep.iuniir(x), cum le vor fi explicat pri, cuvinte, atunci c:ei tre-s numili cliscipdi c,nsiderd intru sine inEigi da., au f<rst zise.

le dau ca-nv6ldtur6, gi chiar pe-a inseqi virtulii

Ei

ut eos qri .ton sunt magistros vocent, .quia pleru inter tenrpus locutionis t"*p,t cognitionis, nulla "i interponitur; et quoniam posl .admonitione sermocinantis cito intus discunt, foris se ab eo .q
admonuit, didicisse arbitrantur'

illi quod loquuntur sciuni. Falluntur autem homi

ii numesc magiqtrii.pe r:ei m nu surt, filrrda4 de cele mrri nrufte ori. intre timpul vorbirii qi timpul cunoaEterii nu se inteqr.ore ni"i ,,r, fi:l de intarziereru2, gi, fiindc5, dupri ah'agerea ludrii arninte derdtrre vrrhitor, irrvat[ repede lfluntric, ei stxxrt c.rrmr.E aU invdtat i. afarA. rle la u:l care le,-a atra^s luarea aminte.

144

8. Aurelii

De

S[,

Awelta AuAustiv Despre

mngistru

]4

46. Sed de tota utilitate verbonrm, quae si be consideretur non parva eqt, alias, si Deus siveri requiremus. Nunc enim ne, plus eis quam oporte tritrueremus, admonui te; ut iam non errederentu tantun), sed etiam intelligere inciperemus quam scripturn sit uuctoritate: divina, ne nobis quemqu *^ gi.,.r* dicarrrus in- te rris, . q:-t-d ^"::: 93il XXIII, B-10)' Quid si -.fi.,". in coelis rtit (DIatth. quo etiam per homine in cr.relis, docehit ipse a ^r,'"* atlmonemur et foris, ut ad eum intro convers signis erucliarnur: quem diligere ac noss(' beata vita est quam se ()mnes clamant quaerere' paucr autem sun q.ri eum vere se invenisse laetentur' Sed iam mih dicas velirn, quid de hoc toto meo sermone sentras Si enim vera esse quae dicta sunt nosti, etiam dr sir-rgulis sententiis interrogatus ea te scire dixisses vides ergo a quo ista didiceris; neque enln) a me' cu roganti omnia responderes' Si ar-rteor vera esse no ,.nlti, nec ego nec il[e te docuit: sed ego, qui nunquam possum docere; ille, quia trr adhuc no pot". disc.ere. Ad- b-go -vero didici admonition verborum tuorum, nihil aliud verbis quam admon hominerrr ut discat, et perParum esse quod locutionem aliquanta cogitatio loquentis appa rrtrunl &utern Yera dicantur, eum dtlcere solum' q se intus habitare, cum foris loqueletur, admonui quem jam, favente ipscl, tanto arttentius diliganr \ierunrtamen hui {,rrr't,,r' ero in cliscendo provectior' qua perpetua usus es' ob hoc habe J.rtiorri tuaei maxinre gratiam, quod omnia quae contradicer paratus eram, p.r9ut"*ptvit atque disso'lvit; nihilq' t*rri.,, abs te derelictum est, quod me dubiu faciebut, de tluo ntin ita mihi responderet secret illudr oraculurn, ut tuis verbis assert:batur'

46. l)ar rlespre tr-ratd utilitatea t:ur.intelor) c:are, de-i bine r,onsideratd, nu-i mir:d7 vorn (-.er()eta. dacd Duntnezeu ne va l'i-ngddrrit, altdcJ,atdr()rt. Ar:um, intr-adevdr, r:a sd nu le atritrrrim
rrrai nru-lt decAt rc cuvine, fi-am atras luarea arninte; t:a. de-at:um ttruinte, nu d s5-nlelegern r.At rle rtrlevdrat e x:

rrr.sistm lrrruri (Mol.. XXIII, B - 10). Insu;i, rle [a Ciarele ni se a

n(fnrne, de <6tre tlarneni,

pe

:ffiil#:#Tl
ri
ne va-nv6p El

ca

gi in afard. prin
sE

fim

instn_riti:

lxr Carele a-L iubi 9i rrrr tolii strigd cumcd rure sd se bucure cd

tirnli nr despre intre

cumc5 sunt adev6rate cele c.e s-au spus. intrehat despre fiecare nt:ntinld in parte, ai li zis cumcE tu o gtii: ia, prin urnare) aminte rle la cine le vei fi-nvdtrat pe acestea; cdr:i, intr-adev[r, nu de la nrine, c6rr.ia, intrebAndu-te, mi le rdspundeai pe toate. Datfr nu qtii, insd, cumcd sunt adevdrate, nu te-am invdlat pe tine nici eu, rriri El; ci eu, fiindcd nu por sri dau nicic6nd inv[ldtura; El, fiirrclcd
qt.ii

trr nu

poli invd1a inci. Ad.: Eu cu adevdrat tnvdgat-am dintru

rtr{moni;iunea c.uvintelor tale cumcd, prin cuvinte, nu se face nirnic rrlta dec6t ci i se atrage omului luarea aminte, ca sd invele, qi ci-i
lrrea pulin cd prin vrlrbire se-arat5 pulinhr:rd cugetarea vorbitonrlui: tiaci sunt, incaltea, zise, sau nu, ader,6ratele, numai EI ne irrvald, Carele, oflnd vortrea in afard, ne-a atras luarea aminte cd

r:lunrA,

t:.ntr,zic, le-a preintAmpinat gi le-a l6murit; gi nu a fost ldsat ,le als.lut nimir: deoparte, cirr.e md fdr:ea si stau la-ntloiall, rlespre txre aoel orac,l se.ret nu-mi rdspuntlea nrie astfel prer;,,r . str-afirrrra prin t.rrvintele tale.
lrr

rrtat nrai ardent cu cat voi fi mai inaintat intnr inv616turd. irr fineucestei r.stiri alei ta.le, de c.are te-ai f<llosit perpetui, ii sunt, nrai r.rLr seami, recunositor, intmc6t pe toate, pe (:are eram pregdtit si

Iil luruiegte inlduntrur(H; pe Carele, cu aiutrirul Lui, il voi iuhi

<_:,u

r:dtre tine

lvorE $I C0MENTARII
rSubauzi: s[ pllnlm, prin care e mai bine prins sensul lui

ellicett.

,,

2Suba'tzi, atti

Itl: so-nvalam

demonstralia, p 'ln linie dreapt6, in latineEte: doelrlna', qi dllcore (a inv[+f, de la eltul) de Ia care avern, de asemenea, in linie dreapt6, diedptlna -, care sunt buvintele cardind alr: acestui dialog, dar care nu au corfspondgnte, ad ,titt., in r.omAneqte. A-ltfel o da qi a primi invn$tura. Resqrgdnd la a lncunogtinfar,in variantelea incunoqtln(a qi a ne lncunoqtlnfo, intmcAt, din tot ce ne oferd limba romAn6, in aria analogicS,'acesta se apropie, rrred, cel mai mult tle una dintre variantele demonstraliei ficute aici, tnudla pe noi inqine, intocnni afa nu ne adicd: rne puteln faer_ un experiment, dal numai putem
la nive

"Altfel, in sensul s:lor de mai sus: Aug.z Pe una dintre acestea o udd pi asimt: e-ntndem\ de.fcipt, cumcd, mrbind, noi urem sdi ficuttogtinlr\m pe olpii;sdne-ncunogtinldm, ins6, pe noi ingine, in re chip? * Subauzi:ciutEm si alldm eeva, qi intrebAnd.n-n". i., 'intreb6nd rAspun5ul,lui Adgodatus I cuprinsd o trimitere mai abstrus6 la maieutica
arrcraticE.

demonstraliei de aici: prln cuvdnt, prln cuvinte . ,i qrulte sensurile paler.cuv6ntul contare il ,qre qi pe +cela de a " Dinre rerita ceva. A cAnta spre a-1i reanirrti trimite, mai depdrtigor, qi la practicile
rnnemotehnice.

'Ad litt.: lqcu.fiune; altfel, uzyal romAneqte, dar impropriu

,}

Altfel, aci gi passim: (re)omintire. Dep6qind purisrnul ciberonian,'Augustin evitd si lbloseasc6, ar:i, termenul Brecesc rJialog, preferdndu-i, zir: glosatorii, latiriescul sermocinatio.
?

148
" AEa

Sf. Aureliu A

Notc Si
'8

omcnta,ii

t49

adevhl inoederr:zd faptul ci Augustin nu-qi propune sd exprime' aci' adesea' <:atrz6. a v,,rbirii, ci. poat!, rnotivele pentru tare convorbim r"l'radnt'aci ad litt., qi nu: Vdd ce cnezi' sau: V[d ee gdndegti' intt aPr()aPe dt, sinrlul interior fiind vorba ln acest dialog, mi se pare mar etimobgicd aug-rstiniand. gAnd irea rr(lhiar dat'6 prin acest cuvAnt li se subaude unora anam

runr sunt statuate. tn disiunclie' doud cauzele de<t uorbi'

Au5pstin definegte el insuqi, aci, prin termenul retoric propriu,

lenomenul pe txre l-a t:irctrmgris prin exemplul cuv6ntului nihll = nimic. 2" Aceast6 tradu(:ene a mea, a lui ex prin dln gi a h ri de prin dintru este trqor fo4atd, pentru a reda replica lri A,lor,{ut.t s. in rt,m6neqte, din le recl6 pe amAndoud. "'L,na, neutraliter. 'rrsubauzi, aci, sensul strict gramatit-al al lui nomen: subatantiu
'u

plaLoniciani, ac,i. la Augustin., sensul este sensibil diferit ! Sutrauzi: a[64-rele, s{Lnctu@r@le.
I

Ad litt.: odoaree.
Subauzi: orati,

l''St:urt, nu ste-n puterea noastri sh-I adulem arninte sau sd-L prr Dumnezetr r:e sd fac6. r{ Sufletul ralional, partea superioard a suflenrlui, deosebitE' dupd augustinianE, de sufletul vegetativ.
r"Aga, interpretAnd, aci, urmAndu-i pe al1ri, qui: (arh')quibue; i^ntr-g: ,;i aceaste uariarrtd o cred eu adev6ratA: Cine vorbeqte d6" afari, prin vrn articulat, semnul vninlei sale: Dumnezeu' insS' Oa rurmit omul interior, e 9( de ceutat qi e qi de rugat intru-inse-qitai

'uAd litt.: sapoare.

'k
B

inf[{iqeazi.

E vorba de minri, a jbPutere,a

tiror

artd era apreciatd la rrtmani.

cuvAntului va fi definitd, mai la vale (X, l3+), oemntficafia

core zoce in son.

r:rrre
'm

s?E un sens mai rar, prin c,are re cirormscrie sfera ontokigicului, pe SfAntul Augu-stin i-l dI acestui cuvAnl in chiar atiesl loc.

Primu-I,

cuvinlul, adicd.
gi

sufletuhri ralional;
tr

voit, in[r-adever, sd fie templele Sale' ".".t"* 1" Sintagmd c.ardinald pentru intelesul ternei dialogutui acestuia
a

'' in latinegte vertrun in^reamni ttxndatA errv6nt vorba de verb.

verb. Ar:i

tnve,r{erat

Suhauzi, altorele, sanetuarele. rB Magistrul suprem este Clrristos.

r')

Ar-rgustin se folosea incd declinare gi pentru cuniu4;are, ;rrin deelinore nunrindu-se flexiunea in general.

{'in timpul lui

()uvintele Rugdctuntt Domneqti, ale Tat5l-tri Nostru' 2') Subauzi, totugi: ideile sau, mi rog, lucrurile inteligibile' 2rComlmonere: prin acesta se circumscrie sensul (re)amintirii'
EnrrnlatS- aci, qi dezb6tutd in ilnele aspe(:te ale sale' teoria semr fi larg j.r..lt ta de SfAntul Augustin in I-)e Doctina Christiana. 'rr2't Ad lin.: Doc6 le ploee Celor de Sus si nu r5mdnE nimle
2r

'' Altfel: mutuale.

'2

Subauzi: reciproc. *j DerivAndu-le inexact, pe nonen de la nosco gi pe verbum de la

verberare, SfAntul Augustin urmeazd tradilia grdmdticilor latini. lrrexactitatea etirm:rlogiilor nu irnpieteazd c,r.r nimic esupra rneta-fizicii
linrhajului pe care e, ciicumscrie, aci, SfAntul Augustin. intregul sitr eforl ardta rolul mcundar al semnelor, cuvintelor, numelor, cu scopul precis de a inturna spiritrrl citre Magistrul interior, a t6rui singurd irn,4Sturd ne poato face s6-r4elegem lucmrile semnificate.
este de a

Et&te (de more) urbe.

!'Nt{el' indolala- Despre limitele indolelii, t;f" infra, c' X' n' 31' "'Ntfel' cee& 0e nu exist[. 2" Altfel: tresdrire. pefim df,n 2? Subar.rzi: sd suferln, sf, euport[m, eE pdtlmrflnro ud cl'. infra, c. \TII, 21.

'* Ille..., gramuratico: Traducerea mea este, irci, interpretal,ivS.

a dat nqgtere mukor gh rse qi turor traduceri rliferite. ln De util.. cred.,\ll,17, Augustin nc dd nunrele unor gr6nrdtir:i: Asper, Cornrrtus, D<tr1atus.

l'xprimarea augustinian5 de aci

*s

in

romAnegte, adjectivele ptonominale.

150

'.

Aureliu

Note

fi

mlnentarii

I5l
limitele gA'ndirii
qi

{'Tradur:, aci, ad litt., ca sdpistrez o,ximoronul.

{? A.ltl'el, intrucAt est insearnne in latinegte Ei dr, aci qi pa.ssirn: Da-ul. amAndoud eazurile e de senrnalat profunzimea gi totodatd exe6Jezei augustiniene

m$i aci Augustin se exprimri in dreaptd tradilie ciceroniand.

nl Sr
til
(fl

a,

pentr rorn6n ce parte de

lirr.,
in

mai acentuat^6.

e prrte de v,irhire

* in latirrd 13 litere, cAte

are est.

*" At:i sunt date ca e.xemplu toate

p54ile de urrtrire qi se demor

Subauzi: in termeni moderni, subslontiv.

t:i fiecare;nnte sd fie substantiv. r" Dintre toli autorii latini, pigAni, Cicero este pentru A
aut()r-itatea indiscutabild
;I

r")Aceasta este definilia

?0

,clasici', la cei vechi, a omului.

Este exprimatd, ar:i, ca sd zic aga, ,,legea de aur a rnetafiziciil.

?rNoroiul, adici.
2 Rdspunsul ii este atritruit lui Socrate.

Sul-rarrzi:

dialecticienii.
subiect gi predicat.

-2Subauzi:

r'Om gi cal sunt, in tradilia anticd, substantivele uzitate frecvent

t'onstruirea unor prcrpozilii exemplificative.

satiric (34 - 62 p. Chr.). ?'litic:L adic6.

?t'ln.consens cu apologiqtii anteriori lui, Augrrstin respinge autoritatea ;r1g6nilor. ?n Cele doud sunt: a vorbi gi a invi1a pe altul. Arrgustin.
?t

?;tPoe1

;subauzi' substantivele

(suhiectele). Pistrez, aci gi passinl nurnele,

sd nrd rnentin in miezul demonstraliei augustiniene.

;-'Augustin se referi aci la Diomedes gi Dtlnatusi care aflinte&u autorii din veehirne srrslineau cd prin nume sunt nurnite animatele, p
vor:ab
r-rJe,

rrAl'

rzie la aspectr.rl agonal al

dialogului, in care agonoterul este, desigrrr,

inaninratele.

i'Ad litt.: nume general.

srAtl litt.' nume specl@I.

Altfel: inveliguri.

il Suhatrzi' ra(ionamentul. :'" Suhauzi: vorbiFli, rosairii.

'r)E r:irurrnx:risE, aci, funqia admonitir,6, preparatorie, a dialogului' 6r Dupd ce a circumscris, in capitolele de pAni aci, marile ori rnetafizice ale disputei sale cu Adeodatus, Augustin revine de-aci reluAnd tonul dialecticului gi al grdrndticului, continud exercitarea sdu intn-r tainele acestor a-rte li}rcrale, pe care el le-a predat, ca da"scdl, 9i
rrrrc el a qtiut sd-ncreqtineze platonisnrul,

rsand drept
m, sarotxtm,

Africa,
62

qi

in Italia.

La mljloc, in rostirea latineasc5.

fonotanter scribitur pet r samba,?ei quo pseto etlem Tertulianus rcrlpslt in llbro de Pollio, el in libno de ResurFectione carnis. Foro

Migne, ni se hlc et infra

laligi, in nrstirea latineascd. r*'lraduc, aci, om, gi nu omul, p6strAnd mai ac<nntuatd into<:mai ca-n latinegte, limb6 lipsiti de artis)l.
'tt

'"'Astlbl de sofisme

ii

incAntau pe discipolii din vechime, cum

incAnta, sunt sigrr, qi pe cei de ast6zi, dat6, in qcolfle noastre, s-ar diale<:tica gi retorira qi" cum se cuvine, gramati()a.

Notc

r52

Aureliu

fl comentoii
.

153

ilkt capitum. Contlg

t*tu*pottt6oo", qnod ul) lsidCIrus, llb. f9, cap. 23; ellle, Jluut ac stnuosa oestimenta' pallia, Yatablo elliraque ccrlptu i;fu;";'ibidem piaeet, lnierpretlbue sonot; nonnulls etiam, caheamenta; flilleronyr Bad. $i denrum ln loco cit,,ta bmccas seu tibialia, adicS: in edilia

vocohull' calitunt.'trt.

'rl Ar:i std

cardina teoriei (i)lurnindrii in drx:trina augustiniand

"'lPrin imbucurare este r:ir<:urnstrrisd latura mistit:d a grroseolopliei

tgr.rstiniene.
'''r

Subauzi,

ascult[torul

"{ Prin rrchiul mingii, aditd, sau prirt simluJ interior.

precum ct Mss. nrrastre. aci qi infra, e scris constant prin r sarabarele; clitea De Resurrwti Thrtr rlian a rris in cartea De Pattio (De^sprc Nit) $in Ta rcsurcc{iunea cdmii = Desptre tnuierea trupufui) C a rnis (D*p cap. 3, v' 94, la genul neutru' ta sq'rabarfi'. irrsi, a.", la Dan., au un Fiscanense Midtraelin, in loc de anu17e pentru capete'

'[ Altfel: lnterlor.

'r' Fl

circumscris, ar:i,

rr

llu.l ontul ui-magistnr.

g;";,

": Sunt lapsusurile

'rs

limtrii.

Limba rom6nd face, prirt praxa sau uzul linrtrii, deosebirea

is6, aci, de Sf. Augustin, dintle virtute gi vArtute.

asta N{ss,

""rfir"";"* ric.* pi"ioon, urechietc';insemn&nd pici' sdfie piciottrei" "u^ "t".; ole capeteior, in acel loc unde citim acele-an ;., fi omit, apoi, rnl

pentru- picioctre; 9i pun, apoi, m1 9res":'

9i

t'"T:1Tl'..Y

'r)Controversa de cqvinte o respingg urnstant'Sf. Augrstin.

rrnEtica gi filosofrq adic6.
r0r

acoperdminte ale capetelor' Aceastd varietate se datoreazd .ari'i a acestei rocabuie. care la unii inse arnnLacoperdminte ale udbite pi si pnecu m aratd Isidor, lib. 19, cag. 23; la al1 ri uestminte lu lrrrr, i..4i, aceluiagi Isidor ii pia,r in acel aqikr' lnynynle',t":: la flieronl'rn' Jp interpreli .i S."ipn tli; Ia unii chiar in cdlfdminte:

Ad lin.' mai degrobi decf,l pe doctorl pe doc(i. Rostirea latinea^scd altfel, cwasiintraductibild.
E vorba despre atemFbrelitateb crinoaEterii prin (i)lurninale.

l('2

rr)'tAr;est

lucrr Augrrstin il va lace in De Doctrina Christiona.

iii"

cele
tn

din urt;rri., pantalnni

salu

tibiale'

r('Altfel, lduntde.

Subauzi: Prfuire, vedere. e l,,lumele celor trei tineri prin care +a-nf6ptuit miracolul (minunea) tnAr:esta este rolul suprem al cuvintelor care ne vin de Ia magi credinla, necum cun sE nztscd intru noi increderea' sau, mE rog, care ne este dat5 de cdtre Magistn'rl interior'
s'

variantd intnrcAt
R"I) cuprinsE,

Foloseqte aceal SfAntul Augustin cunogtea variantele acestui verset ' mai bine ideii pe care i exprirnd' anumg' ii servegte

a"Ua"ai*. f"telepciuniiincepe piin credinla supranaturalA'

LWLn. T7;Dedio.Quae*. LXXXtil,Qtoest'LJXIX; 1''

trlAutorii cregtinl adic6
Bs

gtii in aceste rAnduri, complerr entaritatea credinlei qi Conf''l' eAceeagi idee e eLprinrat6 in De Musica,l {, ::-! n7;

ir

r\vem, aci, 'iii'inctul forte 4l

teotiii reminisieolei in dtrd

augustinianE

s')lrucrurile ilsele, vg-&-ri"e,

aug-rstiniand.

r nu inraginile lor'x)'lboria omului interior este cea care a devenit celebrissimi in

S.

AURELII AUGUSTINI
HIPPONENSIS EPISCOPI

SF. AIJRELIU AUGTJSTIN

EPISCOPUL HIPPONEI

I}E BEATA
VTIA
LIBER UNUS

DESPRE \{ATA FERICTTf,

O CARTE

Libmm de Beata Vita, non post libros de Academicis,

sed

nostro

in codice intermptum reperi, et,non parum minus habere.

codice cu texnrl integral al,operei tkspre uiapa fericitd, aga c6 cr comenteaz6 dupE codicele intrerupt gi din memorie, intrucAt n_a

Luciei gi lui Eugen Uricaru

158

'- Aurcliu

ferititd
cE

Notd
veteran

inMuctiud

159

clin parte-i; cE nu-i plar:e, de aserneneat ai"i iprec,rm gi-n ake opere din. ncelaqi 11 rcurauruooB al". p. F-ortuna (: Soarta); c5' iar5gi' nu-l filace;, in Disputa (t treia," Xi1*"1""mta, i".i"l,i igi are habitaculul in singur spiritul inleleptului' in cE pt f;i ;;; tilu "o.prl lui, din moment ce Apostolul spuse avea nI nu poate omul a"rrroug,.a" u lri Da,*r,uzeu, decAt carea poate fr nur e de sperat in viala viitoare, care' slngura' mai mult, nemuntor I se va viala fericiti, unde qi corpul incoruptil'il 9i

t t'^Pgl"Il::::1"':':

din armatd, era un spirit pozitiv; se pasiona penfiu istorte, nu gusta subtilitalile filosofice. Licenqius, pe care Augustin il iuboa tn &ip deosebit, era pasionat pentru literaturd, fEcea poezii, se cntrrziasma repede, dar era mai superficial. Locuinla era o cas6
t
I I

.*li-';." .r,, fi"i-',i.i Ln fel de molestie^ui t*lY"llu-,.. de 1 rP'r in ziua

td a fost, aqadar inceputd de baie din villa de la-Cassict":""1-U'; noie tot in baie, iar, in ctrntinuat inc6 dou6 zile, in 14 noiembrie, fiind c<lnsemrlate .r.ri.*U.i", in preluca vecin6, disputele
tahigraf.

Qeau o via15 patriarhal5, in soare ;xrnrilor, se pentru sindtatea lui dugustin' qi aer cura singurdtate, dar mai ales sufletul PlimAnii se rrlu. Acum igi putea el da seama mai bine de ceea ce-i lipsea

C', n,rmai mrtin inainte, la inceputul lui augrrst' in viala mai important eveniment, covAt'qitor numit indeobqte ?scena din gridina TblLe lege' pr.ece Milan' qi insopt, in istoria culturii, prin-ryl3..brrl MilanulYi' a" irr"aiat .a primitd de la episclpul *Tbt"til:: fu;iitil" preotul Simplicianus, ie citirea epistolelor. paulien ;;;;t ", L^*4, de citi'ea, in paralel T-p':t]:"ld11I^T? pft,onicilor' Renunld, apoi, la invdf5m6nfi jl]f::t "u+iit..-irrtili de el in aceast[ operl' se retrase" 1t' lo"tPt*,'l ,,"1 ", oroprietatea rle [a 1ata, p"si lor la dispozife de amicul la ctr.i"i""t*, ptob^bil Casogno di Brianza *I;;;;;.-1. pAnE in P?.ttt"' *rteri, la cca. 33 km. de Milan, unde stdtu vederes.bl*4"ilP" *t*l a s". pr.gati in amicul siu, Ail4rius' Ia Milan' de Pa celui ce avea in noaptea de 24 sau 2i aprilie 387' din partea

rd o cunoagtem mai bine, sd select[m din amintirile pioase ale fiului sdu: .Era gi manta cu noi, cu un exterior de femeie., dar cu o credinld birb[teascA, cu o gravitate bitrAneasci, o gingdgie de rnam6, cu o pietate creqtin[. Ea s-a irrgfriit de noi, ca gi curn ar fi fost manra tuturor gi ne-a servit ca gi crrm ar fi fost fiica noasn'6'
(Confesiuni,

ffi; fi'ilJ;."ilil;;,Ei
i"

plfr}T:

devin6 SfAntul Am-brosius' --

Bernar,d. $tef descrie atmosft .,Gloria', Clui - Napnca. 7!F,4. P, il-";I." qi prog.".rrrt a" t'-'"t' al. gluputui ".fl'-"ii'-::.ti:f Cassiciacumgi-rezumdasdelDeuitafuata:'Familiaaupl 6:'.-^ooto.. .l"io membrii ,familiei" lui Augustin ("') Deqi

Doctrina' cartea sa Sfdntul Augustin' Ontul' Opera'

De obicei scularea se fdcea dupi ce se lumina de ziu5. (lAteodatd toli se sculau mai de dimineali, Pentru a da o mAni rle ajutor pentru Iucririle agricole mai urgente. Pe timp frumtls, rlupd cc-gi ficeau rugiciunea, ieqeau in livad{ se agezau pe iarbE la umbra unui copac qi incepeau .leqiile,. CAnd ploua, se adunau ln sala de baie. Dar sd nu ne inchipuim cursuri ca prelegeri rrrademice. Erau mai degrabE discuqii libere qi familiare, conduse rrr pricepere de maestrul Augustin. lnainte de maed, eI se ocupa rlc elevii s[i; in fiecare zi, el explica iumdtate dintro carte a lui Vergiliu, poetul siu preferat. Licenlius era incAntat de explicalii prinzAnd gr-rstul poeziei. Scria versuri, uneori inspiralia ii venea la masd qi ieqea s[ Ie scrie. Maestrul iI mustra, il modera. Dupd
masa, discutau filosofie, religie sau alte probleme. fJnetrri div:u1ia ne prelurrgea pAnE la c6derea intr-rnericului, serilogiile se prelungeau in sala de baie. De obir:ei, dupd o hoie, serveau cina 9i se culr:au

lX. 4,8. 9,22)'

..r.ti.rr*

formarea elevilor care l-au Licenlius. Erau doud firi opuse' Trr

o dat6 cn apusul soarelui.

Sf. Aureliu

ui.ata

feicitn

Noti" introductiud,

161

Maestrul voia sd [e inspire invdldceik,rr sdi gustul pent inlelelrciune; de ace-ea, le citea din Hortensitts aI lui Cicero, care-i inr:dlzise tinerelea. Discufiile erau lihere, cu intrebdri rEspunsuri, in genu-l lui Strcrate. Rodul lor nu se pierdea, exi notari care le scriau pe tdblile de ceari. Aqa ne-au r6mas dialoguri din acea vreme, adev6rate matate filosofico-religi Scrise fdrd pretentie, natural, cu incidentele care au dat ne anumitor vorbe sau definilii, ele redau atmosfera de prietenie ideile ce preoc,upalr micul grrp de prieteni. Despre uiapa fericifi. La 13 noiembrie, era ziua de naqtere d lui Auguitin, der:i zi de sdrbdtoare la Cas.siciacum. Masa, de <-,bicei frugald, a fost mai aleasi qi mai ahundentd. DupS tenninarea ei d inceput o disculie asnpra fericirii, una dintre problemele preferate ale lui Augrrstin. Dialogul a continuat qi in urmdtoarele rei zile. - i.r ." const6 adevdrata fericire? intreab6 maest provocAnd discu;ia. Licenlius, ner6bditor, a fbst de p6rere discutia nu este destul de animat6, neatingAndu-qi scopul. - FdrE indoialE, spunea e[, eqti fericit c6nd ai tot ce-;i dar ce se [x)ate dori? N{aestml intervine qi-l pune la punct: - ClAnd vei binevoi sd md invili la masd de ziua ta, eu md rnulpmi cu mAnc6rr.rile ce se vor servi. Fd qi tu la fel astdzi, 9i cere luerrri oare poate nu au fcrst pregitite. Elevul roqi, pleci capul qi tdcu. in cele din urm5 se stabilegte c5: adev[rata fericire <xrnstd in aJ cunoaqte per{ett pe Dumneze,u gi a-l poseda - Dar cum sd aiungem la aga ceva? Rispunsr-rl vine ca url parfrrm,, de la Adeodat, cel mai tAn6r: - Acela il posed[ pe Dumnezeu care are inima crurat6. tres[ri de bucurie [a rdspunsul nepotr-rlui s[u. [Jneori asista qi la disculii, dar de obicei, asculta in tdcere, cAteodat6 rispundea gi ea. adurfind in dir,ulii un ton de bun siml qi de pietate cregdne.! Augustin r,r priruea intotdeauna cu mult6 pietate 9i respect' Odatd' la adunare ea a intrebat: - A1i g5^sir voi in c64i, (H weo femeie sE fi luat parte la de dirculii? Fiul sflu i-a rdspuns cE +au vdzut femei filosofr la cei din vechirne.

o intAmplare nefavr.lrahild. nici r:hiar de moarte. C)r, dupd pdrerea hlhrr()r acesta e.st(l c-el nrai inalt grad al filosofiei. aga cd eu ntr ezit rr md numi invdpcelul dunritale, Ofensatd in mrxlestia ei de acest rrlogiu, ea r6spunde surAzAnd: - Thci fiul nreu, niciodatd tu acrurri nu ai spus min,:iuni mai nrari. (I)e Ordine,I, XI, 31-34, P L.,t. XXX[, cal992 sqC ) - (".

La sfArqitul dialogului, Augustin inrrarcd sd descrie fericirea

nrrpremi.

".).

Adevirata fericire, spune el, crrnstE in a cunoaqte perfect gi introdu<r pe c.6ile adev[mlui; a cunoaite ur:est adevdr, care wea sd ne hucurdm de el; qi a fi unit cu el.

rr.lligios pe acela care ne

ere inleleg ace.ste trei lucmri, ele le descoperd un singur l)umnezeu, o singurS su-bstan1d. Sub ac.est limhaj savant) Monica recunoa$te Sf6nta Treime,
Acelora 6i intoneazd

un vers^dintr-un imn al Sfflntului Ambrctzi:u:

Foue

pre.cantes Thinitas!

Apoi ea adaugd:
H[)re care

ne indreptdm noi, gi iatd calea care t:onduce Ia ea. rrredinla tare, speranla veselS qi iubirea arz6toare (De beata uita, ItS). Cu tofii au recunoscut ci Monica le-a interpretat gAndul; dar rr lhcuto cu expresii cregtine. Dupi obiceiul wemii, dialngul Despre tkqa feicitd a fost dedicat lui Manlius Teodor, un prieten cregtin rle [a Milan" (pp. 72-75). Compozilional, Despre nia[a feicitd este innrditd cu Contra AcademiciLor - intre care a fost scrisd -, Ei cu Despre Ordine, rl,6nd tustrele forma dialog.rlui, in care stilul direct, epistolar, al r'rrpitolelor dedicatorii, se perpetueazd gi ct-rabiteaz6, in tntrep6trundere, stilului indirect din enaraliunea disputelor, unii nqezAnduJe in grupul dialogurilor, aga-zise, scenice. lJnii exegeli rrugustinieni au crezut qi mai cred incA cumci Desprc- uia.tct ferinitd r,Fte un dialog mai mult platonician, qi, mai pertinent. rrr:oplatoniciam, rlecAt creqtin. Nu weau sd tulbur apele, dar un nrr qtiu oe anume, inefabil, md far:e sd cred cd, cu tol sincretismul rrr-'rrr gi-n ciuda alexandrinismului stilului din capitolul dedicatoriu, lrr acest dialog, Augtrstin, catechumenul, chearnd deopotrivd lrlatonismul qi nalplateinismul la un mirifir: <atechumiag in spiritul tlxxrdiceei pauline qi ioanice, a$a cum ne invedereazb concluzia rrltirnei dispute, subinlelegAnd, apoi, retractagiunea despre ldcagul

Incdlzeste, Tieime S.fdntd, pe cei c,e se roagp. Iatd fird indoialE viala fericitE, viala perfectS,

162

Aureliu

uiofn

Nohi introdtrctiud de numit f'ericit cel ce-Ei va

r60

vielii fericite, iar, p.rin arta cu care o face, dialogul se afl6 priveqte numele, De' .beata ttita' prc-,ximitatea tapodoperei. i.,

". tratanrlui lui Sena;a, iar in ce priveqte viala "rt" beatitude,ea gi-a atins crrlmea surnei numericc ai, implicit' in scrierile SfAntului Augustin' Aqa, beatitudinea t dorim cu to1ii, buni 9i riii, chiar pierdulii, iar riii de aceea sunt r[i, ca sd fie fericili sau ca sd il" ,r"f"rl"i6, 9i aoest fapt au fost silif sd-l rectrnoascfl qi filot qi ingigi ai acestui ."c.rl, 9i academicii, care se-ndoiesc de tot
o-o,.i*

insugi sau

in orice,

sau

in tot, din cele pe care le-rrdr6geqtu;

fi pus mAntuirea tempor-ald-ntru aipc

intr-adev5r, nu existd absolut nimeni carre sd cunoascd via;a frlrirritA qi aE fie mizer, cdci nu pot fi atat de grosolan negate mle drrud

toat;, cdci beatitr.rdinea' precunr eternitatea qi adevdml, caut5. afle cu tolii; academicii puneau beatinrdinea numai 9t numar I r.irrtarea adevdrului, stoicii credeau c6 beatitudinea este in spiri ei, filos,rfii, suslineau, fals, sus qi tarc, cd in{eleptul este fericit .9j d,r."ri, gi-r, .hir.,r.i, pe c6nd o astfel de beatitudine a filosofil trhi este qi .i" .A., gi de plAns, qi nu-i de numit ferir:it cel ce d,lpi p.opria-i voingd, intrucAt beatitudinea nu-nseamnd a rnea Cicel atrpa Urr.t rt plac al fieriru nu-i atAt t sentilS p" *t" Augr-rstin o nelencrt este a voi ,r"f".i"ii a nu ,,bfie ceea ce wei, pe c6t de obtrii ceea ce nu se cade, ori, cum zicea Plotin" beatitudinea-i g6sit intru arlev6rata patrie, unde-i qi tatdl qi toate; beatirudinc cumulul gi suma tuturor bunurilor, 9i cunoaqterea beatitudi a le-a fost imprimat[ hrturor murgiltlr noastre, qi ea inse-amnd care se raportea'z[ t sd obfi supreniul bine, acela, adic6, la iar via{a fericitd e constituitd in ceea ce-i iubit Pentru srne irlsl iar beatitudinea-i aceea ce consistd intru imbucurarea din arleviratul gi supremul bine; beatitudinea omului este' Du Dumnezeu sau fi-rnoaqterea lui Dumnezeu, urmarea lui de Dumlezeu: a te imbucurarea tle Dumnezeu, alipirea de Dumnezeu, Ia f)umnezeu, pentru l)umnezeu' beatitudinea-i certi qi perfead in singurfl viziunea lui Dun (in sensul paulin ai vederii ,fa1[ citre fa15"); pentru epic i,e.titudi.rea este voluptatea r:orpului, Pentru stoic' virt spiritului, pentrlr <-:reEtin, darul [ui Durnnezetr, dec6t carea p,rrrte fi .tt,rnit nimic creat mai mare, c6ci heatiturline'.a pi consiste-n averi, r:hiar dacd neqtine qtie sigur cE nu le parate in bunurile pimAnteqti decAt n li nu statoresc Lreatitudinea ,"i .," .r,., apa{in regenerallunii fiilor lui Dumnezeu' aqa c5

c,rndilii ale treatitudinii, imbucurarea dintru binele insrmutubil Ei securitatea de-a nu-l pierde; viap fericitd este cu necesitate eterndr iar beatitudinea-i eternitate, adevdr, fericire; doar beatitudilroa viitoare, qi numai ea, -i ctr adevdrat sempiternd qi asta n<>nv61Anr prin argument5rile omenegti, ci prin aiutorul credinlei, de unde gtim cd mdsura adevdratei beatitudini o poate urnple singurd imortalitatea, iar credibilitatea imortalitdlii beatitudinii ne-a ftrgl datd dintru incarnarea Fiului lui Dumnezeu; beatitudinea vitrlii r.iitoare va fi perfecti; in cetatea cereascd nu va fi de tolerat nir:,i o t'alamitate, nu va fi de-n-hrinat nici o cupiditate, ci de relinut nurnai qi numai iubirea lui Dumnezeu gi a aproapelui: acolcri via1a, rtqrlo, zilele bune, unde nu-i dorit nimic impotriva spiritului, unde nu i ,r, zicr- nimS.nui: ,Luptd", ci ,Bucur5-te', unde nu r5mAne nintitr, nici in spirit, nici in corp, ce sd lupte-mpotriva iubirii lui l)umnezeu, intrucAt, in beatitudine. victoria-i adevArul, ltr beatitudine, demnitatea-i sanctitatea, in beatitudiner pu()oa-i l'ericirea, in beatitudine, viala-i eternitatea; gi, tocmai de n{lcea, bcatitudinea nu se gdsegte gi nici nu-i de cdutat in viala aoeuutqt t:dci nu este aici ceea ce cdut[m, ci trebuie cEutatd nunrai pn rdevdrata cale, gi o vom obline, cAnd vom fi ajuns la Acela, (iarulc ru venit Ia noi, gi vom fi-ncleput sd fim cu Acela, Carele a mtrril l)entru nor. $i, tonrqi, vechiul filosof din Sf6ntul Aug,rstin cugeta, irr r*ilar rur:east6 operd, cugetare, mai apoi, retractatfl, cd nici un fel do viald nrr-i aci viagd fencitd decAt numai ceea c,e se trdiegte lrrtnr filosofie, intrucAt credea, atunci, cd o umbri a adevdrotoi beatitudini s-ar plrtea, aci, obline, triind intrr bine, intru tJl ar lxrtea fi, aici, beatitudinea intrinsetd, fundamentatd pe sJrerun$i; rrimenea nu greqeqte dorind treatitudinea, ci aqternAndu.se r:drtr* ra" qi pulini ajung Ia ea, intrucAt mulli nu voie-sc so olllind utAt r'01 este de sa1, de aceea, adevdrata qtiin1d, de antepue tulur(rt,r r:onsistd intrr a cunoaste-n ce chip poate omul sd fie fericit,; prilr pr{cat, omul a pierdut treatitudinea, dar n-a pierr{ut, tolrrpi, lirr';ultatea de a recupera; cdtre beatinrdine se tirrde prin rrnrlin(I.

164

Sf.

Aureliu

Notd. introductiud

r65

qi fara ajutorrl tlivin nu poate fi g6.sitd calea sigrrri, iar calea

ii ,..ri.r* este Christos, flrd de Christos nu poate fi avutd i-nxrrtalitatea, nici beatirudinea; in Vechiul Testarnent e beatirudinea carnal[, in Nou] Testament suntem invdlali beatittrdinii spirituale, iar prin paradisul corporal, intru ca ftrst Adam. se- semnificd via{a atotfericililor; pe fericit iI fac c lucmri: a voi hine 9i a putea oeea ce voieqte, qi acela trebuie n fericit, care are toater ce Ie voieqte, gi, totuqi, nu voieqte nimic t crlm nu Pot sd aitrd qi una5 ?l ce voiesc, decAt sE le voiascS nu poate fi numit fericit nici
ddun[tor, nici cine nu iubegte
optim; cu adev6rat fericit este nu cel' ce are, chiar daci ci cel care iubeqte ceea ce trebuie iubi are ceea ce iubeqte, nimenea mr-i fericit, decdt numai cel ce va fi aiuns acolo, unde nim se poate absolut muri, inqela, "f..".1 9i,-.9" "":t3,.nu-i numai 9i numai iustul; filosofii secolului acestuia fericit decAt voit cu o vanitate de mirare sd fie fericili de la ei inqiqi, in'acer
e.ste

verlea indesine gAndurile Ei v,rr (:un(,aiite pedepsele damrralilor: fericiqii nu v()r lucra lucrarea nedreptilii, tntrucAt atrkr nu-i rrir:i o nedreptate, nu, lucrarea miserioordiei, intruc6t ac,olo nu-i ni<:i .r mizerie; intru fericili va fi inamisibild voinla pierd$i gi echit[1ii, [)recum este a beatitudinii: beatitudinea corpului va fi mirifir:a plenitudine a s6n[tr[1ii, adic6, vigoarea incorupliunii; r:orpurile fericililor, degi spirituale, dupE resurerXiune, vor avea limbi gi vtxli prin c.nre sd rosteascd divinele laude; de beatitudine este, in fine, capac singur6 creatura ralionald, qi nici o hucurie, fie ea cAt de rnare, nu-i poate fi asemuit6 adevdratei batitudini, iar r<;stirea nu o dat5, in gdndul augustinian. precum in acest minuscul r:apitol bsit a cotde serui tui, qui anfitetur tibi; absit ut quocumque gauclio gaudeam, beatum me putem.

guod non datur impiis (Isai, XLWil, 22), sed unt, quorum gaudium tu ipse es. l)t ipsa est ad te, de te, propter te, ipsa est, et no,"t esl

este heatitudinea finald, care dep6qeqte toatA inlelegerea' prerniul pe care are sd li-l detr Dumnezeu atotfericigilor nu

Lxplic.at'in cuvinte; intru beatitudine va fi adevirata uJlra.ut. onoarer adevlrata pace, unde atotferir:i1ii vor anu clintm repaos in repaos; pe omul fericil it fao incaltea, dou[ fi liberi, vor vedea' vor i crrnoaqteiea qi ac,liuneai fericilii vor .rr,,r leuda, intruc6t, in cer, lauda lui Dumnezeu va fi fdrd' fird osteneali. iar inlluntml repa<rsului patriei nu-i t desidioasa, ci r) anume inefabild tranchilitate a acliunii in' fericigilor nu le va fr nimic mai plEort dec6t lautla lui sonun tre r-Antecul intru gloria gpagei lui l)umnezeu, nu pnn ochii ct'rpului, de-acurn spiri ci prin afec.tul"spiritlri; ", u,,i ',r",1", incorporalele, avAnd gi ochii corporali <rficiul lor inlelepciunea fericitrilor va fi depliqd qi perfetrd qi-gi
?tiinta

altera. Qui clutem aliam putant esse, oliud se.ctantur gytudium. neque ipsum oerum. Ab aliqua tamen imaginem gaudii uoluntos eorum. non auertitur: Lipseoscd, Doamne, lipse.o_sc<i dintru inima seruului tdu, care.-i!'i mrinuriseqte fic; lipseoscd, de oril:dtd bucurie m-ag bucura, sd ntd. cred pe mine fericit, Etistd.,-ntr-ade.udr, bucuria, care nu le este datd impiilor,4sai, XLruil, Z)9), ci celar care Tb cultiud gruztis pe Tine, a cdror bucurie epti TL insupi. $i eo tnsdsi este uia{a fericitd: o se bucura la Tine, dintru T'ine, pentru Tine: ea tnsdpi este, qi nu este aha. Cei care socctt, tnsci, cumcd este o alta, o altd bucurie urmdresc, Si nici ea tnscisi adeud,ratd. loinpa br nu se abate, totu6i. de la o anume imag;ine a bucuriei (X, XXI, :J2, P L., t. XXX[, tnl'793). Aqa cum rezulti, agadar, intAi gi-ntAi, fie qi doar din sumarul scurtat al acestui opuscul, incE din mornentul afirrn6rii sale in st:ris, ctitoml filosofiei cregtine, Augrrstin ii recupere:rzd acesteia
rura clin marile teme ale filos,rfiei dint<.rtdeauna,

rfci,

ret:unostAn<l

qi afirmAnd voinla inndscut6 tuturtrr sufleteltrr ra(ionale spre treatit,tline gi td acea adm.nilie ATr,nle, .arre face di.rprerrnd r:r.r noi sd ne it 6 s{J afl6pr lle El, ca, inde dintrrr El insrrgi
izvorhqte

!i

[a

cap. lV, l)l>),

rr

166

Aureliu

alta face decAt cd repuner in'termeni c.reqtini, teza platonician, a cdrei expresie clasici se"afli in Eticct (I, 7,5) a lui Aristotel, preluatd de-ntreagi fibsofia elenisticd txre, la latini, igi gdsegte cultnea intrupfii la Seneca gi Cirero, i

mai apoi, fie gi din scurtatrea mai sus schilatului sumar sumarului despre,beatirudine in doctrina augustiniand (cf. P, t. XLVI, col. 112-115), unde vedem cd se postuleazil fdrd umbrd indoiald, c5. minlilor noastre le este imprimatd Gunoaqte beatitudinii,,,ca fine ultim, supremT pe care o identificd inlelepciunea ,gi Adev6rul, ce alta anume face decAt
rdscump5rAndu-i fitrosr-rfiei cregtine teza eudainroniei,

ii

definiliei clasice a fericirii ca via16 contemplrtivd. ori salvafifice fiintei, intr-o mirificd metafizicri existenlialE a
beatitudinii?!

in romAnegte, beatitudinea (care; in latinegte, se trage de beo, are, avi, atum, unul dintre rarissimele verbe de t}t)nlu intAi, care se termini in Go, terminalie a conlugririi ado inseamnd: a-i face pe fericili), relativ re@nr venitd. qi, acunt, cale, inc.'i; s5-gi intregeascd o familie, se pare cA nu are nici wr de muguri din increng[turd direct6, fericirea uzurpAndu-i
sensurile gi nuanlele, dreptaceea anr qi tradus, agr cum [-am

titlul dialogului. in fine, recapitulAncl: tema clialogului De,spre uiapa

este una de<r etate egal6 cu a omenirii insegi, 9i ea este pus5,

gi-ntAi,

in simpla-ntrebare: Ce este omul; ingerndnatA,

siu ultim gi suprenr, Ia cane se in intreaga insr:enare a dialogului, cd omul este suflet gi corp, i finele sdu suprenr este beatitudinea, clreia, crezAnd ci-i statori gi aici un habitacul, in viala contemplativd, a filosofiei,
teleologic. gi care este firtele

iu-bitonrlui de in;elepciune implicit, opinie, pe care, cum sa o va retracta rdspir:at, corabia lui Augr-rstin a naufragiat o clipd culmile stAncilor muntelui, scufundate in fafa pr-rrtului insugi.

Vasib

Tridu
7'heodoro il beatam
co n sistere de.fi

Aceastd anrte se compune din disputele de.db,ate

niatu r.
eique
1
I

Theodor, al. cdror ultim scop este a se defini cd uiapa fericitd nu caruistd decdt numai Si numoi intru perfecta cunoaitere a lui Dumnezeu.

lui

I.

- [Col. 0959] Praefatio' Dicat librum Theodoro' ';;;;;; u"tlti ,i"t* ad..christi.anae philosophiae i^putt* sit. Occasio disputationis'

l. -

Prefapa.

ii

aeai.a lui Theodor canea

si-i descoperd

prin care

1. Si ad philosophiae portum' de quo iam ,rita. r"gio.,ern-solumqr. pto<:tdittrr, vir hum1l1rs111 ;;;,1h""do.., .uti.,"" institr'rtus curtius' et voluntas perduceret; nescro utrum temere dix;rim, Tlt:-:lt' honrines ad eurn pervennrros fuisse' quamvts

in

cuaziudnturi sd fi fost anume tmpirw spre portul ftlosofiei. Ocazia disputei.

.rr*".i

perverl: quoque, ut videnrus, rari admodum paucrque sive natura' in hunc mundum, sive Deus' i,rrn

"rria, ,,"""rri*, sive voluntas

nostra, sive coniuncta horum

,l* "i*rf omnia (res enim multum obscura 9st' sed tlr"stranda suscepta) veluti t" 1"-:.11 ;';" pr*Uor..* salum nos quasi temer* P*T"I": l^lq: "* esset'
nitendum cnronrsquisque cognosceret quo sibi
I

il;il;

.,iri Iliq,,"tdo tempestas, quae stultis videtur aliqua

et invitos contraqrre,obni

t|111:

comprnge optatissimam teEam nescientes errantesque

accr 2. lgitur hominum Ouos phrfSlphia potest triu q"".i navigantium gtt'"tu mihi videor.'d"::::-: radonis assumP .i**., quJs ubi

Daci spre portul filosofrei, de unde se pr-rcede incaltea in qi pe t6rAmul viegii fericite, atotbinevoitorule, b6rbate, qi ;inutul nrare, Theodore, ar duce de-a drepnrl cursul instituit de raliune gi voin{a insdgi, nu gtiu dacd voi fi zis sau nu temerar cd oamenii au ovut in mult prea nric numir de gAnd sd ajurgd la el, deqi, acum chiar, precum vedem, rari cu totul gi pulintei sunt in stare s-aiung6. Cum, intr-adevdr, fie Dumnezeu, fie nahrra, fie necesitatea, fie voin{a noastr6, fie unele dintre acestea unite, fie toate dimpreund (faptul este,-ntr-adevdr, deshrl de obscur, dar luat deja asupra.gi npre aJ lumina) ne va fi a-runcat pe noi rvaziintAmplitor gi peste lot in aceasti lume, precum intro anume mare bAnnriti de frrrtuni, rlin cAli anume ar cuno&Qte unul lncotro trebuie sE tindd gi pe runde sE se-ntoarc6, dacd neqtiutori qi rdt6cif, gi pe nevoitorii. qi pe-nrpotriv6tinzdtorii, o anume furnrne, care progtilor [i se pare ;xrtrivrric6, nu i-ar impinge dimpreund intru atotdorinrl port?
1.

"*

""iat'"ott'pt's ;;;; ;;"tL prl.r.q,' '"^o'i'* o'q'""]T'-^*Y *ttd.*t in illa tranquillitale, unde caetens
cx

L""q"" ad uo aonronrLr uu.E quibus Possunt, guo aimoniti conentur tlry?: tlaai"ti*'rr- signum sui alicuius "p-"lj qlui fallacissi ruu^u.vu.'e-- --ocontranum'
vero est eorum, superiorique

2. Dintre oamenii pe care filosofia poate sd-i primeascd, rrrie nri se pare, aqadar, a vedea wazitrei genuri de navigatnri. Primul oate al acelora, care, de-ndatd ce-i va fi asumpt etatea propice ra{iunii, fu din vecindtate, cu-n mic avAnt qi cu-mpinsul ranrekrr; r1i se statornicerc pe sine intm acea tranchilitate, de unde le-na[16 rnkrrlalqi cet61eni. cSrora pot, semnul vreunei opere de-ale lorugi, rrtrltstr6lucir, prin r:are. sfituili. si se sfo4eze spre sine. A] doileu ui r'ontrariul celui de mai sus este aJ egfilora care, seduq;i rle

l7O

S. Aurelii

i De beota

uin

$@fuere*t"L

Desprc aiata fericitd

t7l

progredi' long facie maris dec.epti, elegemnt in mediurn

;;"

t'i"" ;*" p"t"gri,'"i.'Yd:"t, et saepe a puppi vent :O-|it: nimis latente motlo Hu, .i n"..,io qrl "t (luurrr Hruur:---:quem prosPerum fmtan1 frrrcrit p'"""ll]'.1:":::::' ' , atque gaudentes' quod e altissima mrsenarur "i*ti voluptatu usquequaque fallacis-s.ima . serenltas r. i ^------r,. quid aliucl opta

il;'.],q," blanditur' His pr.fecto rebus a quibus iacti ;;;*tJ;"aerlam in illis est, saenens omnrnoexcrpi ter
improspera; et, si parum flans ventus,

.,i*i"q""
.,.rri

qyi^l'::S

c"r.t"

tli:li$1

vel flentes gernentssque

;;; ;#-Tr. r,o,d.-.m-longius "Y?.g"'i' c]libYfT' q tedu<:u"tt"' Hi sunt homines'

i*'"t".If"t'molestiis

tcol' 0960]

perdr-rcat? huius ge

J""r"*;;il;"**

t"l

lar:rymabiles tragoediae fortunarum

libros. doctorum, sapr rn rPso qlruuiaur tissimorumque horninum trlrsennt' nti;"uilf,' *-.d: rllolnulla 1"': 1 IA* Aal^.it excludarrt' Est autem gen19 lter haec ten limine' y-ll1'l ,"1 vel in ipso ad'olescentiac

anxi-ae difficultates' c4rasi

?"1Ir*: nihil aI

h.b".ra"* {uod agant,

in

;;

T3::ff.

"*""r, *rl-*q,r"

resPrcrunt' et iaaatr,tamen quaedam.slqra in ipsis-fluctibus recordt JJ"i".l*"" patriae' q*"4 t**. ,xi.o, i,' nullo falsi, et nihil morati' earr rePet .a "* ;;;;l"*-que vel inter nubila. deviantes.'

":l-T"tfl: bol .o.r*".r,". .id*.", vel nonnullis illecebris caPtr' riifferentes, ;;;p";" ;;;; ""-", -di'I*; ::ry^ :l in fhuris fortu ;;l:il,,[.--0,1"" itern saepe nonnulla tempestas' eorum adversa I"i^*i,ur, quasi conatibus

.pi.Gi**i,

patriam c4rietamque compellit' modo 3. His autem omnibus, qui quocumqr're unus lnunarussrmus nl beatae vitae regionem ferurrtur,

atotingeldtoarea I'a16 a mdrii, au ales sd se avAnte in larg qi-ndriznesc sA peregrineze departe de patria lorugi, gi, adesea, o uitd. Pe dqtia, dacd, nu gtiu cum qi-ntr-un chip latent foarteo vAntul de la pup[, pe care ei il cred prosper, ii va fi urmat, ei pdtrund, mAndri gi bucurAndu-se, intru strdfundul rnizeriilor, pentru cd lor le surAde pAn[-ntr-atAta-de blAnd atotingeldt()area serenitate a voluptAflor qi.onorurilor. Astora ce absolut alta Ii se poate dori, dec6t unele nefavorabile, intru acele lucruri, de citre (jare au fost captura{i, amncali peste bord, qi, dacS-i puqin, o furtund absolut nebund qi vAntul suflAndule-n contra, care sd-i uduci pe ei, fie qi plAngAnd qi gemAnd, Ia certele gi solidele bucurii?; totuqi, cei mai mulli din acest gen, nerdt6cili atflt de departe, sunt readugi prin unele neplEceri nu atAta de grave. Ei sunl oamenii, care, cum fie lacrimabilele trageclii ale averilor lorugi, fie dificult[1ile chinuitoare ale negogurilor deqarte ii vor fi impins, r:a gi cum neavAnd nimic alta ce sd facd, in c54ile oamenilor atotinv:itra1i qi atotinlelepfi, vegheazd intru insugi, ()arecum, pr:rtul, de unde si nu-i excludd pe ei nici o promisiune u acelei m[ri, fals ltrarte surAz[toare. Este, insi, intre acestea, al treilea gen, al celor care, fie in insugi pragul adolescenlei, fie deia rlemult gi mult arunca1i, privesc, totugi, anume semne, qi, oricAt in mijlocul valurilor, igi amint atotdulce patria lorugi, qi, sau prin r;ursul drept, ne-nqelali cu nimic Ai ne,-ntArziaqi cu nimic, o regEsesc pe ea; sau, de cele rnai multe ori, fie deviind intre nori, fie privind stelele scufrrnditoare, fie prinqi de unele ademeniri, fie amAnAnd timpul bunei navi55a1ii, rdtdcesc mai indelung, adesea chiar se ;rcricliteaz5. Pe care, iardgi, adesea, weo calamitate a soartei pe valuri, c.vazifurtund adversi sfo4irilor loruqi, ii impinge dimpreund-n atotd()rita gi linigtita patrie. 3. TLrruror acestora, insd, care, in orice mod, sunt adugi in tdrAmul vielii fericite, trebuie sd le fie atonehement de temut gi ntotprecaut de evilat un atotmonstruos munte, alczat inainte-a lxrrtului insugi, care le naqte mari stAmtordri chiar gi intralikrr. ()dci aga strdluceqte, aga se-nveqte-n cea lumind rnincinoasS, lncAt nu doar abia snsililor qi incd neintralilor li se ofer,i pe xine de locuit qi Ie promite ci are sd le satisfac5, in locul lrhmAntului fericit, toate dorinlele loruqi, ci, de cele mai multe

ante ipsum portum .constitutusl q"t -:l::::: i"g*al""riU"L gignit angustias' vehementrsst esl' Nam foi fu-l formidandus, calrtrssrmtq'e 'i'tat'd's
itrmentienteillalucevestitur,utnonsolumperveruer ingressis incolendum.t: off"t"'' !1,,1 ;;;;q"" satisfacturum voluntatibus p..i ipt" beata terra

S. Aurelii

i De beata uin

invitat,
,

un{e

# erMU e,re*A",Pglpre uiata fericifi hri, ii invitd la sine pe oamenii din portul insuEi

t73
r;i-i deline pe

despicere libeat. Hi tamen adnronent. saepe venlentes' aut txrcultis subter scopulis decipiannrr, aut ad se ascenc t facile puteng et qua sine periculo ingredhntur propter docent' [ta cum terrae- vicinitatem, benevolentissime invident vanissimam gl<lrianr, locum securitatis Nam quem montem alium vtrlt i"t"llig ratio frgUi ad philosophiam ingressisve metuendunr, nisi superf stuiium lCbr. oOOrlLarrissimae $oriae, quod ita nihil i

ni, delectali uner>ri de inSl{imea ins5Ei, de unde sd doreastd fd-i dispreluiascd pe r:eilal1i, Acegtia ii sfdtuiesc, ttrruqi, adeseori, pe nouvenili sd nu se-ngele nici de stAncile ascunse dedesubt,

hici sd nu socrratd cA se urcd ugor la sine; qi ii invald

plenum atque solidum ' habet, ut inflatos ,rp".r-b,rlarrte. succrepante fragili 3"t3 a1*fl$l
.orb"*a, eisque in tenebras revolutis, enpiat domum, quam Pene jam viderant?
r

fundd gi-i soarbe pe umflalii umbldtori pe deasupra-i qi, rqurdndu-i in intirneric, le smulge lor atotstrAlucitoarea casd, care mai, mai o vd2ur5'? 4. Care, cunl sunt astfel, afli, scumpe Theoclorg, r:dci, spre
Soea ce doresc, pe tine unrrl te vad qi pe tine unul te-admi4 pumrea

4. Quae cum ita sint, accipe, mi Theodore' acl icl quod desidero, te unum intueor, teque aptrsl admiror; accipe, inquam, et quod. illorum "".rp".hominum me iibi a"d"'it, et quo loco mihi eenus i,id".., et abs te cuiusrnodi auxilium certus exspel
Ego ab usgue undevigesimo anno aetatis meae'

vocatur, accepi, tanto amore philosophiae succenslrs ut statim ad lam me transferre meditarer' Sed neque nebulae defuerunt,' quibus confunderetur cursus

in"schoia riretoris librum illum Ciceronis, qui

et diu, fateor, quibus in errorem ducebar' labe oceanum astra duspexi. Nam et superstrtlo qu pu.riti"'me ab ipsa- inquisitione terrebll *' ubl

;;;i;;;-;it"* i"lisi"frn

dispuli, mihique perd potius q,r"r, lubentibus esse credent docentibus incidi in homines q,ribrr. lux ista quae oculis cerr
inter sumnra et divina coleirda videretur' Non assentt sed putabarn eos magnum aliquid 1".g:T" illis invo aliquando apernrri' At ubi discussos eos qrroi

".r..rt tr.iecto isto mari, diu gubernacula ^r"i.rr" omnibus ventis in mediis flyctibus Acat repugnantia _.-r
-o--

t"r,r'i.rr-rt. Deinde veni in has terras; hic septentrt t.:ui me r:rederem didici. Animadverti enirn et

etdlii mele, dupi ce, in gcoala retorului, am luat a mAnd carte a lui Cicero, care este numitd Hortensius- arn fost de un atAta de mare amor al filosofiei, inc6t pe datd m-am sd mE transmut la ea. Dar nici nu mi-au lipsit mie nourii, in care sd fie dus in confuzie cursul meu, gi arhr;i scrutal lnclelung, mdrhlrisesc, stelele cizdtoaie-n oceanl prin care eram dus in eroare. Cdci gi o anunle superstifie puerild m5 Elonea de la fhsdqi cercetarea amdnunlitd, gi, de-ndatd ce, devenii mai inalt, lnr risipit acea negrird, mi-am persuddat mie insumi cd le e rle dat, mai degrabE, crezare invdl6torilor, 'decAt poruncitorilor, am itilzut intre oamenii cdrora lumina asta, c,e se vede r:u ,chii, li se ;tllrea de cultivat i,trE supreme gi divine.tNu le-a^sim1ea, ci s<x:otean.r tt ei acoperd,-n acele inv<rlucre, ceva hrdrel, pe care au s6J des:opere dndva. Dar, de-ndatA ce i-am ldsat pe ei risipili in urm6, -ri ,,,_, ltume traversAnd marea aceasta, mult timp academicii linurd flr.ra mea luptAndu-se, irr mijlocul valurilor, cu t.ate vAnt,rile. An-r venit, apoi, irr aceste tirAmuri. Aici am invilat septentrionul flltruia si i md-ni:red. Caci am bigat de seamd,, Ei, adeseori, in
att al

aflE, zic. qi care din cele trei genuri de oameni md va fi pe nrinq gie, qi in care loc mi se pare mie cd sunt, gi ce ajutor cest fel aqtept cert de la tine. Eu, incd din al nouasprezecelea

174

S. Aurelii

i De beatn uita

8f.

Awelia AWustitt

Desprc uiala

fericild

175

sacerdotis nostri, et aliquando

in sermonibus tuis' omnino corporis de Deo cogitaretur, nihil

cogitandum, neque cum de anima: nam rd est unum ."f,,-,. pro*imr4m Deo. Sed ne in philbsophiae gremlr celeriter advolarem, fateor, trxoris honorisqug rller detinebar; ut cum haec essem consecutus, tum de me, quod paucis felicissimis licuit,-totis velis om iilum sinum raperem' ibique conqui ".-i. i., Lectis autem Platonis paucissimis libris, cuius te

rn, de-ndatE ce le-ag

l'd Pu

fi dobAndit pe

sqestea, chiar

tlin acel moment,

studiosissimum accepi, collataque cum ers' quan potui, etiam illorum auctoritate.qui divina myst t."dii".rrrt, sic exarsi, ut omnes illas vellem anch rumDere, nisi me rronnullorum hominum exrstr re comn ore.et (Conf. llb. 7, mPF'9, 20)' Quid ergo aliud, nisi ut imnoranti mihi superfluis, tempestas o outabatur adversa' succurreret? Itaque tantus me arr p""tori, dolor, ut illius- professionis onus sustinere IA*r., go" *iiti velificabam fortasse ad Sirenas' ahiice omnia, Lt optatae tranquillitati vel quassatam na
fissamque Perducerem.

r6hri

comparAnd cu ele, pe cAt am putut, chiar Ei autoritatea acekrra (:ore au transmis divinele midterii' atata de mult m-am aprins, tnrft voiam sd nrp toate acele ancore, dacS nu md migca stima cAtorva oameni (Conf. lib. M[, capp. 9,2O). Ce alta mai rdrnAnea,

ugadar, decAt numai gi numai s6-mi vini-n aiutor mie, rfimdstitorului intre superflue, furtuna, cre era socntitd advers6? $i, astfel, m-a. prins o at6ta de mare durere de piept, incAt, ne.n ltare sd susqin povara acelei profesii, prin care+ni intindeam mie, pe toate 9i sd-i lxrate, pAnzele spre siiene, sd le arunc peste bord rrduc doritei liniqti, fie qi lovit6, corabia, gi cripatf,.
5. Vezi, aqadar, in ce filosofie narrighez cvaziin port. Dar chiar qi el insuqi se-ntinde-n larg. $i nu exclude, totuqi, mdrimea lui

S"ed etiam ipsL tate patet, eiusque magnilrr jam minus periculosum, nort tamen Pen quamvis Nam cui parti terrae, quae profeao I Jx"lrdit "rror..r,' est, me admoveam, atque contl beata 0962] una pro.rrr, ignoro. Quid enim solidum tenui, cui adl . ^- fl..^+,,^+2 (\,,o-o obsecro qria.stio nutat et fluctuat? Quare rth"..ro te ".ri.r,. tuam' humanitatem' per ammalum rnte-l virtutem Per F vinculum atque commercl tm, ut dexterum porrigas' autetn est, ut me ames? et.a me vrcrssrrn te aman

5. Ergo vides in qua philosophia quasi in

pot

navigem.

utrsolut de totul eroarea, degi, de-acum, mai pulin periculoasd. ( )[ci spre care parte a p[mflntului, care este absolut unica fericitS, ttd md-ndrept gi so apuc, ignor cu tonrl. Ce, intr-adevir, arn ginut err solid, eu, cui chestiunea despre suflet tmi face semn 9i mi-e lncd bitut[ de valuri? Dreptaceea, te implor, in numele virtulii

lnle,

in numele

omeniei tale,

in numele legiturii

gi raportului

chammque haberi. Quod'si impetraver<r' ad ipsam lac vitam, eui te iam haerere praeswno, Parvo conatu istum Px a,rt"m agarn' cJuove modo ad accedam.
pecessarios meos congregem ut cognoscas, et ex eo (neque enim alia signa invenio quillus me o

nrfletelor indesine, s5-mi intinzi dreapta. futa, insd, irrseamnd sE rrrE iubeqti qi sd te crezi, la rAndu-1i, iubit 9i {inut scump din grurte-mi. Ceea ce, dacd mi<t voi fi dobAndito, voi accede printro rrricd sfo4are la insSgi viala fericitl, cireia Presupun cd tu i te

Qrid

ut plenius intelligas, initium disputatronum mearum'

meum

*iiri

.ria"a.rt reli"giosius evasisse, atque

tu<-r

tido

di

176

S. Aurelii

i.

De beota oita

Sf.

Aurcliu Augnstiq Despre uiala

fericitd,

_L77

n ie,Eit mai religios qi mai dernn de tidrrl

t[u. Atotapt, de bund searrr*,

rfici despre viatra fericitd am t:dutal si aflim intre noi, gi rru v6d lrirnic alta ()e sd trebuiasod rnai mult mrnrit danrl lui Dunurezeu. I)e rrlocinla ta nu sunt insp5im6ntat; intr-adevdr, de tot t:eea rr iuhesc, rleqi nu-i lxrt fi egal, nu [x)t sd mE tem: de sublimitatea averii, irrsd. rlu multul mai pulin: la tine.-ntr-adev5r, deqi ea este mare, este cu trdevdrat secund6: cdci rErora le dornin6, pe aceia inqiEi gi-i lar:e rct;unzi. Dar ia, aourn, se,amaa rogu-te, celi aduc.

6. Idihus novembris mihi natalis dies erat: post tenue pranclium, ut ab eo nihil ingenio.rum imperlire .r,rr,t., qui simul non modo illo die, sed quoti c.onvivabamur, in balneas ad consedendum vtrcavrl nam tempori aptus locus secretusque occurrerat' Erant autet
non errim vereor eos srngrrlari Lenignitati tuae notos.interi nominitms facere, i" ptimis nostra mater, cuius meriti cre esse omne qu,irl ..ivt; Navigius frater meus,

f,icentius, i,ives et discipuli rnei; nec [''astidianum' Rusticum consobrintls meos, quamvls nullum v grammaticum passi sint, deesse volui, ipsumque eorg sensum communenr, acl rem quam moliebar, necessariu
putavi. Erat etiam nobiscum aetate minimus omnium' r rr -.qur cuius ingenium. si amore non fallor' magnum ^.,:,{, -.---.,Adeodatus filius meus' Quibr'rs attentis, sic p"iti""*i,
cons'

Jrygetius

6. La [dele h-ri Noienr]rrie, fu ziua mea de nastere: <lup[ un plAnz cAt mai sublire, sd nu li se aducA din parte-i weo pietli<:d irrgeniilor, i-am chemat pe tofi, cei care ne ducearn laolaltd. nu rJoar in acea zl, ci zilnic, traiul, spre a qedea dimpreund in haie, r:[r:i, in acel timp, se ardtase lroul aptqi secret. Erau, insd, c6ci nu rrri-e fricd sd i-i fac pe ei cunos:u1i, incaltea, singularei bun6voinlei [ale, cu numele. pe fiecare in parte, printre cei dintAi. mtrica noastrE, al cirei merit este cu totul faptul cd tr6iesc; Navigius, fratele meu, Trygetius gi l-,icen1ius, concetdlenii gi discipolii rnei; lrir:i l,asticlianus qi Rusticus, verii mei dulci, degi nu au trecut nici rrrdcar pe la vreun grdmStic, n-an.r voit sd lipseasc5 gi anl srxultit necesar la lucrul pe care-l puneam la cale insugi hunul lor siml
(romun. Era dimpreuni cu noi chiar qi mai micul decAt topi prin

al cirui ingeniu, dat-E nu md ingel din iuhire, promitea rtva rndre,f, Adet.rdanrs, fiul meu. Care atengi fiind, am inceput a$a.
rriute, dar

I[. - Disputatio primae diei. Er anima et corPore

ll. -

Cibus corpori necessarius, Animae quoque suus est Beatus non est qui quod uuh non habet' Nec tamen qui quocl oult habet, beatus est- ()uid sibi homo cor' ,t.Ai, ut sit beqtus. Quis Deum habeat' Academicus esse non Potest, ergo nec so.P ens'

ziJe.. Consistdm dintru suJlet Si corp. flran<t necesctrri corpului. Chiar Si sufletul are hrana so. Nu esle fericit cel a) nu are ceea ce urea. Tbtu4i, nbi tot cel ce are ceee ce ore.e nu este fericit. Ce trebuie sir-.Si pnrcun: ornul. ca sri fte fericit. Cine-L poate aoea pe l)umnezeu. Autdemit:ul

Disputa primei

nu

se

poate

s<1

fie fericit, deci, nici inlelept.

?. [Col. 09(13] Manifestum vobis videtur ex turma corpore nos esse compositos? Cum omnes-::]i:""1i: N.rigirr. se ignorare iespondit' Cui ego: Nihil, nihi ,r*rilrr., s"is. ilrquam. an lnter aliqua quae iggroras eti hoc numerandum est? Non puto mer lnclult, onuxa Potesne, inquam, nobis ditrere aliquid e'orum quae Possuru. inquit. Nisi moleshrm est, inqudm, profer a

7. ,Pare-vi-se voud ade-vdrat c.um(f. noi suntem cunpugi dirrtru trrflet gi corp?' Cuur consirnlird cu tofii, Navigius a rislmns r.A el igrori. Cdnria eu: ,Nimic, absolut nirrric, nu gtii", zic, ,, sau, ir-rtre trltele, pe care le igrori, e de prentundrat r:hiar gi asta?' ,,Nu srxxrt". 'tirie,.,tA eu pe toate nu le gtiu.' ,Potri-ne, oare", zic, .spune rrou6 lcvu din cele Jre care le gtii?" ,Pot", zir:e. ,Dar:6 nu-i grerr de nrrportat', zit:, ,.dd ceva [a iveal6!" $i. cunr sta la-ndoial6: ..$tii.

178

nu-s srgur' ac6-s singrre a@ste&r

'

perficiendum
alias, si Possrr

omnibus quae:o' t nerlue sine aruma

;:l;;;oetamus'

ProPter corpu

anirnam Pertineret'

l"*'1".,"*
i;;;"; ni.t"*

"11T,

robustioremque -tIel n.rn Aii enim' cur ergo

X,ilJlii"i
P

to"am'

co suurn a natura

stio est utnrrn

* *'ffi':X'1uu
^t'nria?
8. Qtnd ergo anina' an eius esca scr

esw' '[oqi au fost de Pirere ca aSa

8. ,Ce, deci, sufletul'' zic' 'nu

are';lf;tJ."iJi;ltil-rt$

"*ll"tt

t"It

t" uti" "tdl^...--.,'

()[ci. duPd o snlrne Pafte a Pr ftrloseam" rcunra de ce vase ne

18O S. Aurelii

De beata uitn,

S[.

Autelia Augastin, Despre uinla ferhitd

18r

animr-rs tuus) qu() temPore

illud, te vescente' non attencle id inde, mihi ,:rede, et ialibtrs epulis animus.oascihrr' pert:i ,^i"Ui";, u,gitationil'us suisf si per eas aliquid

l I J

il

$ $
ia

possit. De qua 1:.",1* dubitanter :dt:ryt:l: Il anlm( inquam, conceditis hominum doctissimorum rn suo gener r rf^-if^-+,,-.ilto esse quam imperitoru- -q-'lt: e 0964] Manifestum ^o, ;i;;i".*t atque maiores? [Col' ^42r1 alllmo$' qul nu hixerunt. Recte igitur dicimus eorum disciplinis eruditi sunt, nihilque b'lnarurn artru inqt 1r.,r""rr.rt, ieiuntls et cpasi farnelicos. esse' Pleno.s' esse arbitror'' sed vitiis aq i[g"tirr,'.i ilto.rrr, anim<-rs ,r"l1"uri*. [sta ipsa est, inquam, "T-9: il']1:,T:1: q.rt.i fames animorrrn' Nam quemadmodun "terilitas "t .ibo plerumque morhis ltq": ::ill "".0"t-a",t'.ct., eo r oiii. it'di"it't famerh; ita et il repletur, quae in ia confit rnini pleni sunt morbis quibus sua lelunrvltlorum' :-:-- . matrem omnlum Etenirn ipsam nequitiam .. q""a ,."q.riiqro* tilli9 t:lex eo quorl.nihil :t:j:: vlrtus dictam esse voluerunt' Cui vitio quae oontrana Ut igitur haec a ftYF": t-d t::: fr;Ail rru*i.,"t,.' 11: al oit"-on-t^ fecurrditatem; ita illa a 'nata est: nih ProPter quamdam ,t"iilitrt., hoc est a nihilo, nequrtra nomuquod liquer ;;;;tt" .,*.," qr,,d fluit, quod solvitur' ;;'q;;i .;;rp", p"rit' Ideo iales homines "i11,,,n;gi sl sempt cli"im,rs. Est Lutem aliquid, si manet' si corrstat' tale est, ut est vlrtus, cuius magn^ ,Pttt ,::: 1t:: prl"lr...i.r*.' quae temPerantia.et frugalitas dicitur' I possi si troc rtfrscurius est quam ut id iam vos videre etll certc illucl conceditis, qtria si animi imperrtorurn

rrrAm6rurilor. Unde era, agarlar, spiriul tdu. in tinrpul in care nu Ia faptrrl cE hr te hrdnegri. de acolo, crede-m6, qi pnn lHomenea ospefe se paste spiritul. adicd. cu teoriile qi gAndurile rrrrk', dacd poate sd perceapd ceva prin ele." F-apt, despre r:are, ltrrrt strigau, indoindu-se: ,Nu r:redeli voi, oare", zic, nd, spiritr:le orrrnenilor atodnvilagi sunt, in cvazigenul lorugi, mai pline qi mai lrrri decAt ale neinstmigilor?" Au zis cd e-nvederat. ,Drept zit..em, rrqadar, rE spiritele celclr care n-au fost instruiqi in ruci o disciplind
hrrr seama

rvuzifldm6nzite." ,,Pline", zice'I'rvge1iu, ,socot cd sunt gi spiritele tllora, dar de vicii gi de nimicnir:ie." ,Asta insdqi este, crede-mI", tir'. ,.,tt anume sterilitate qi cvazifoanrea spiritelor. Cici, precum r',rrpul, su-bstrdgdndu-i-se hrana, se umple, de cele mai multe <.rri, rl,, morbi gi rAie, vicii, care indir:5, in el, foamea, aqa qi spiritele tcelora sunt pline de morbii prin care mdrturisesc afundrile lorrgi. Altminteri, cei vechi au voit ca nirnicnicia ins6qi, mama tuturor vir:iilor, sd fie numitd de la ceea ce n-are nici un rosti adicd dirr lirptul cd nu este absolut nimir:. \,'iciu. c6ruia. virnrrea, ce-i este ('r,ntrarie, se nunreqte frugalitate Precum, agadar, aceasta a fitsl nrunitd de la fnrpt, adicd de la frucl, din cauza unei anurne
frrr;unditdqi a spiritelor, aga, aceear de la sterilitate, adicd, de Ia ttirnic, a fost nundti nimicnicie: nimicul este, intr-adevdr, tot r:eea rr'(:urge fdrd rost, ceea ce se destranrd fe,rd rost, ceea (E putrezeqte lrlri rost, gi cvas\rururea piere. De aceea unor astfel de oameni le

;i

rr-ar-r

sorbit nimic de-ale burrel,rr arte au fost postite

gi

ricem chiar qi pierduli. Este, insd, ceva, dacd diirruie, dacd

rnnsistS, dacd pururea este agaa precum este virfutea, a cdrei mare lrrte este gi atotfrumoasS., care se numeqte temperanld Ei fnrgalitate. l)ur, dacd asta-i ceva mai obscur derAt s<r putegi vedea deja gi voi

ipsi pteni sunt,

alimentorum genera inveniuntur; unurn salubre utile, alterum morbidum atque pestiferum'

ut."t"pottl-, t'" iittlT'.ll:.j a

lrtocmai, in mod cert concedeli, incaltea, cE, dac6 spiritele trr:instruiflor, chiar gi ele insele, sunt pline, aga, li se desc<llrerd ufletelor, precun corpurilor, doui feluri de alimente, unul salul,ru
1i

trtil, alnrl morbid qi pestifer.

9. Quae curu ita sint' arbitror rlie natali qro.,i..,r',l.ro quaedam esse in homine convenit
me prandium rios, id est corPuri atque animam, non

i..riiw c<trporibus nostris solum, sed et animis etial ^"Jib;." d"L"r". Quocl autem hoc sit prandiurn' si esuriti

,,irra mea de naglere, trehuie ca eu sd le ofer un prAnz pulin nrai tr6rijit nu numai corpurilor noastre. ci chiar gi spiritelor. Ce pruate [i, insd, ac.est prAnz vA voi dezvdlui. dacd sunte{i fldm6nzi. Cdci,

9. Oare, c,urn sunt astfel, fiindc5 s-a r:onvenit intre n<-ri t.A in orn sunt doud anurne, corpul, va-sd-zic5, ,si sufleruI, socot ce, de

La2

S. Aurelii

De beota uin

SI Aurcliu Augl'stin, Deaprc uiala

feri"cibd

r88

proferam. Nam si vos invitos, et fastidientes alere cc-rr imstra operam insumarn; magisque vota facienda ut tales epulas potius quam illas corporis desideretis' Qt eveniet .i ,".ri animi vestri fuerint: aegri enim, sicut morbis ipsius corporis videmus, cibos suos recusant respuunt. Omnes se vultu ipso et consentlente vo sumere ac vorare vel quidquid praeParassem

tlacd md voi sforfa sd vE hrinesc impotriva vointei voastre \ei lngrelogali, zadarnic irni voi ltra asupra mea munca, gi trellrric ruai ales rcstite rugdciuni, r:a sd d,ri1i. mai degrabd, astfel rftr
ruAncdruri alese, dec6t pe cele ale r:oryxrlui. Ceea ce se va-ntAmplt, dat:d spiritele voastre vor fi fiind sdndt,ase: betege, intr-adevrlr, precum veclem in bolile corpului insugi, refuzd gi scuipE hrarru loruqi." Cu to1ii, plin privirea insagi gi vocea consirnlindd, au zis (fr-s gata sd ia qi sd devore ceea (n le preparasem. 10. Eu, iusd, reurzind cuv6ntul: zic. De-abia o scSpai pe asta, cd md glas, consimgindu-mi.,,Pare-vi-se vou (re nu are, ceea ce vreaTli Negar5. ,Ce, tot cel ce are ceea ce vrea, este fericit?" Atunci, mama: ,Dacd vrea bunele", zice, ,pi le l)oate avea, este fericit; dacd vrea, insd, relele, oricAt sd le ttrt aibd, este nefericit." Cdreia eu, zAmbind a rAde gi tresdltAnd de

iam

dixerunt. 10. At<1ue ego rursus exordiens: Beatos esse n volumus, inquam? Vix hoc effuderam, occurrerunt una consentientes. Videtrrrne vobis, inquam, beatus esse quoti vult non habet? Negaverunt' Quid? omnis qur qu rmlt habeq beatus est? T; mater: Si bona, inquit, velit habeat, beatus est; si autem mala velit, guamvrs nriser est. Cui ego arridens atcnre gestiens: IPsam'..i prorsus, mater, *""- philosophiae tenuisti Nam tibi pr dubio verba defuerunt' ut non sicut Tullius te m panderes, cuius de hac sententia verba ista sunt' Nam h,r.t"r,"io, quem de laude hc defensione. philosoph Iibrum fecit: Ecce auten't, ait, non philosophi quiclem'

huctrrie:
16

fdri umbrd de-ndoiald, 1i-au lipsit numai vorbele, te desfdguri acurn precum Tullius, ale cdruia sunt aoe$te vrrrbe dintm sentirlta asta. C6c:i, it Hortensius, cartea pe carfl
filosofiei. Cdci,

,Ai 1inut, absolut, marnd", zic, ,culmea ins6gi a

"Iat6, inedr, zir:e, filosofii, incahea, ci r:u to1ii, vddili, totugi, spre-a disputa, zic cd f.ericilii sunt cei care sunt in stare sE trdiascd pr".rr* voiesc ei inqiqi. Fals, asta, desigur. Cdci a voi ceca ce nu Ee cur.ine, asta-i atotnefericirea ins5gi. $i nici nu-i atat de neferit:ir. a nu dob6ndi ceea ce vrei, precum a voi s6 dobAndegti ceea oe nu se cade. intr-adev[r, maimult rdu aduce d"pr"ur.La voinlei, rlec6t orice bine so,rta., La care cuvinte ea exclami astfel, irrcAt cu totul cd cu
,rrr-r

o compus-o despre lauda gi apdrarea filosofiei.

in cAt de ma
zicr,,
treqtine qi
ns1

ific bdrbat,

t:At:

ne

[irr:
s<ldl

dorinla cdror lucruri se cuvine s-o aibfl el, cu sii fio fericit." ,Invitd-rnri", zic, ,,de ziua ta de nagtere?, cAnd vei fi hinevoit, tot ce-mi vei fi pus dinainte voi lua cr.r pldcere, Corrdilir. cu care cer sd te ospdtezi gi tu, astdzi, Ia mine, gi sr[ nrl pretirrzi (:eea cei poate, n-a fost gdtit." Oiruia, cum str c6ia de motlerrlrt qri r:uviincioasa sa ,tbservalie: ,,S-a convenit, deci, lntre noi',, li

8f. Au,rcli.u

AWwttuu Despre uiata

84

S. Aurelii

i Debwtu' uita

fericifi

L85

intet nos, neque quemquam beaym ":se.T*'qt-t' vult haber' b vult rton habet; neque o'-""' qui quo'd
esse? Dederunt. 11. Quid illud, n()n est-. rniserLrm

:ic, ,,faptgl cd nici nu poate cineva fi fericit, care nu are rleea t!r.vrea, gi cd nici nu este ferir:it tot cel care are ceea ce vrea.'
0onceserd cu tolii.
11,. ,Ce", zic, ,concede{i cd t()t, care nu este fericit, este ntrfericit?" Nu se-ncloir6. ,,tot, aqadar", zic, ncare nu are ceea ce ytea, este nefericit," Le plicurd tuhrror. ,Ce trebuie, deci, sd-gi ddture sieEi omul", zic, nc:a sE fie fericit? Cdci i se va servi, poate, phiar qi asta, in plus, ospdfului a,:estuia al nostru, sti nu fie neglijatS lviditatea lui Licenliu; rdci ei trehuie, xxr:r! sd i se al6ture ce,ea, 0e, r:And \Tea, a.re.' Zi*rd cd e-nvederat. ,Asta', zic, ,ldmAn6nd plrrurea, nu trebuie, deci, sd fie nici atAlnatd de soart6, gi rrici lupusE weunei intAmpldri. Cdci tot ceea ce este mortal gi cadrrc, nu Poate fi avut de c6tre noi, cind voim gi c6t timp voim." Asimgird trgii. T'ryge1iu, insd: ,Sunt", zir:e, ,mul1i norocogi, care posedd plin, firS limit6, insegi acele lucnrri fragile gi supuse-ntflmp6rilor, te, totuqi, pentrtr aceast6 viala qi nici nu Ie lipsegte lor nimic irr cele ce le voiesc. ,,Cemia eu: ,Cel ce se teme',-i zic, ,,pare-1i-se, r, fie cd este ferir:it?" ,Nu ni se pare', zi<n. nDeci. dacd cineva ceea ce poate sd piard6, poatee, oare, sd nu se teamd?" Nu se poate", zice. ,Cele fornrite pot fi, insd, pierdute. Cine le te, aEadaq gi le posedd pe acesrea, nu se poate, cu nici un si fie fericit." Nu se-ndontrd cu nirnic. in arcst loq ins4 marna: ar sigur sd fie", zice, ncd el n-are si piardd ninric din toate , nu va putea fi, totuqi, indestulat cu unele de-a^stea. Este, deci, icit gi prin faptul r{ este punrea lipsit." Cii6ia eu. ,Ce",1 -i ''"1 - zic, -- - r-----r u-"

",""1?'No" est' I inguam, qui quod vult non habet' miser ;;,il;;'. t2ua L.go sibi homo comparare debeq ut convl .li, i"q""-? For"te enim etiam hoc isti nostr() nam r"f*lii"*bitur, ne Licentii aviditas -negligatur: ha vult' opinor, ei comparandum est, quod cunr
Iri^nifestrn, dixerunt' Id ergo, i'qlT" snper man -'ilit subiecunr':asibue pendulunr, tt"t ;;;;;;na debet. Nam quidquid mortale a cadrlSum :"t' "o1-! ,oI""'os, et quamdiu volumus ht
esse

inquam, conceditis' orulem qui be1 dubitaverunt' Omnis igl

.-".ii" q"trr.l.,

Assentiebanturomnes'sedTrygetius'Sunt'inquit'. fornrnati, qui eas iPsas res

tamen itrcundas Pro hac vita
Etso: ,,". .1,ri.lq,r.* illis eorum quae" votunt oeslf' \,ur beatus esse? ilr"",il.qt"m, videturne tibi T:: :11 pore inquit. E g" q"od amat quisque "i T"Io"-f'"test' aut:l1 p"t:"l'

,.on tin.rI.? Non potest, inquit' Amini

;;i;;.
-od,r

N"n iptrr ha"c qui

non esse anussu Etiamsi securus sit' inquit, ea se omnia non poterit' Ergo et eo mrser' ,r*.r, talibus satiari Cui egi, Quid' inquam' his

[-re

trr.J*.

"*?' :tNihil repugravit' Hoc loco autem nl

possidet' Potest

;;;.;t"digus,

si cupiendi abundans rebus atque cirlumflt'"ns' contbntus <lecenter lucun( .ibi .,",r.1, eisque

;;;;;;;;
i;;J;,

iUi"-r"t".,

;;r: htric interro$ationi aliud' i:::-T^tt:sr ;"i;;';;;""a".i. E'go 'iu[" modo dubitamus' ,tutrit, id"eum sibi conrparare debere

r,o*,,,t' tib i videtur u " I11^ T"s,''; est' U sed animi sui modetatione beahrs

"*1

;;; ;;

ulle saeviente fortuna "lR'^p"t::tj txrnsensimus' Deus' ;;#; i;;#; i"*d"d"'ooranens videtr-rr? Hoc inq qu vobis aeternus, et semPer non inquit Licentius, ita (lertum est, ut interrogatrone

i.."

-rr-r".,

ne'c

nleraliunea spirinrlui siu eSte eJ, prin urmare, fericit." ,Fcrarte re", -i zrc, ,,nici acestei intrebdri nu trebuie sd i se rispundd rlut nimic alta, .si nici; mai ales, de cdtre tine, alta. Nu stirn, i, in nici un chip, la-ndoiali cd; dar:5 cine.va a hotdrAt sI lie ir:it, el nebuie s51i aldture sieqi ceea ce r6m6ne pururi gi nici nu-i rute fi Iui smuls dt: nici un fel de soartd-nm6niatd." .Asta", zice

re, oare, {ie fericit?" ,Nu prin acele aveii"

gi-notAnd in toate aceste averi, dacE-qi stahreazd mcdu-l le dori, qi, impdcat, se bucurd decent qi pldcut de ele, nu F se

-r--'_

zice,

,ci prin

vtrui etern gi pururi rdmdstitor?" ,,Asta, vezi-bine', zit:e ,ir'r'n1iu, ,,e-ateta de cert, inc:At nu mai avea nr,oie tle nir:i
vi-se

iu, ,am consimlit-o inc[ demultigor." ,Dumnezeu",

zi,,:,

Sf._Aurclia Augustin" Deapre uiata

186

ferbitd

lg7

S. Aurelii A

i De beata uita

caetenque omnes Pra (levotione concinuerunt' Deuni

+ntrebare": gi ceilalgi, cu tofii, congldsuird-ntr<r pioa^sd devoliune. u,A,gadar", zic, .cine il are pe Dunmezeu. este ['ericit." 12. Ceea ce1 cum primirE atotpli.cut, bucurAndu-se: ,.Sor:ot, ieci"., zic. ,,cd nu ne mai rd.mAne ,imic de cerce.tat, de.rt .umai rrine dintre oameni p,ate s6-L aibd pe Dumnezeu; intr-aclev[r. rrc.ela va fi atrsolut fericit. Despre car Ar;i. Licenliu' ,.tl ,." pe Dumnezeu, cel *ll are pe Dumnezeu', zitt, n<nl care rrl fie fdcut." La sentinla.cimia a conces Lastidian. pruncul, ins6, r,cl mai mic dintre toli: ,.Accla il a." pe Dumnezeu,,, zice, ,,care nu ure spiritul imund". Mama, insi, le-a aprobat pe toate, dar, mai cu sam6, pe aceasta. Navigiu tdcea. Pe care, cum [_am intrebat ce rimte, mi-a r6spuns cd lui ii place asta ultirnn. Nici pe Rustic. crrre rrri se pirea cd tace, impiedicat nu mai mult de deliberare decat rle pudoare, nu l-am crezut de neglijat aJ iscodi cam care-i p6rerea hri despre un atdta de mare lur:ru; Trygeliu a c.onsimlit.
13. Atunci eu: ,'Iin", zic, .preceptele tutunrr despre lui:r.ul rnare foarte, si dincolo de care nici nu-i nevoie s6 se mai intrebe rri,u", gi rrici nu poate fi gdsit, mrmai de,am putea s6J investig[m ttotsenin qi atotsincer, precum am inceput. ceea ce astazi, riirr"aca (!rte lung, gi au, fap de bucatele lorugi, gi spiritele o anurne luxurie, rlucd se arunci vora@ gi peste mdsurd asupra lor (a,ga, intr_adevdr, r1i65er5, oarecum rdu; de unde trebuie sd ne temem penh:u sdndtatea rt.ri.jilor .u mai pu;in decat de insagi foametea a""ea), mai.e" de

inquam, qui habet, beatus est'

irrq,i"m, nobil iam quaerendunr.esse arbitror' t --D.-r - a ..,'lLntn ".go, hominunl' habeat'Deum; beatus enim prol'ecto is I quis 6" qr" quaero quid vobis videatur'- H^!li:Tti"t' P hal habei, qui bene vivit' Trygetius: [Col' 0966] Deum facit quae Deus vult fieri' In cuius sententl inquit, qui Lastidialus corrcesrit. Puer autenl ille minimus he Is habet Deum, ait, qui spiritum immundum non Navl Mater vero omnia, secl ht,c maxime approhavit' tacebat. Quem cum interrogassem quid sentiret' pl"""t" respondit' Nec Rusticum perc ultimum "ibi visum est negiigendum, quaenam esset de re tanta
sententia,

N 12. Quod cum gaudentes Iihentisdime acciperent:

videbanrr non deliheratione magis c pudore impeditus silere; Tr1'getio consensrt' 13. Tum ego: Teneo, inquam, omnium placita op-o1 magna sane, et ultra quam nec quaeri qyidquam sererusE nJ inveniri potest, si modo eam, uti coepimus' ac sinceriss#e investigemus. Q"od hodie quia.longum aninr'i quamdam luxurir et habent in epulis

q"rii;

ultra modurn
hae.r

"*. <luodammodo digerunt; unde valetudini mentlum ,k r,r. qtram ab n1 ipsa farne metuendum.est)' *+t
qulestio cras esurientes, si I'idetur, accipiet' Illud ilt"",i.Iiguriatis volo, quod subito mihi minislratori
in mentem suggern

it

"rli. voraciter irruant (ita enim et "a

^ "ri solent ultimJlpp""i, quasi scholastico

i.,f"rendum; et est, nisi fallor'

sese omnes quasr rn

melle conl

atque condirum. Qutl audito ferculum tetenderunt. coegeruntque ut dicere pro; quidnam id esset. Quid, inguam, Putatls' nlsr A.-ademicis totum quod suscePeramus confectum res negotium? Qro ."cepto nomine, tres illi quibus
"."3,.

** "."tt .rt tl"crius; et velut porrectis, ut fit' ma inferentem ministrum adiuverunt, quibus potuerunt
nihil se iucundius audituros
esse monstrantes'

cu mdinile-ntinse, il ajutard, prin r:e t:uvinre rrr;rritarul incdrcat, invederand cd ei n-au +audd nimir:
r'rr gi

primi ma, Li.re pe noi. flfirnAnzii. Acum vreau s-o savr-rra{i .t, ple,:e.e pe asta, ce mie, r*l)dtarului \rostn4 mi-a venit subit in mi.te si v<i aqtern clinainte, 1i_ r:ste, dacd nu mi-ngel, dintre trle oe se obiEnuiegte sd fie servite ttltimele, gdtitd gi garnisitd ea gi cu miere sc.lasticd." [-a auzul lrnsteia, se-ntinser6 cu togii ca spre . tav6 adusd gi md-ngrdmddird rri. rni grdbesc sA le spun (Hm c-ar putea fi asta. ,Ce creleili", zic, ,,rl.cAt-doar cd-rrtregul negot, pe care l-am ltiat asupra_ne,'a frst pllmddit cu ac.ndemicii?" La-nlelesul cirui cuvant, ,-"i t."i. cdr.ra frrJrtul le era cLlnoscut. sr: ridicard mai nainte, 9i, cum se-.tamJrld,

y] rre pare potrivit, aceastd chestir.rne ne va

pururi. [)e i,ai pldcut.

r88

S. Aurelii

De beota uitn

rrlanifestum 14. Tirrn ego rta rem proposui' Si

inquam, bertuni ,,on esse gu.r axtem quaent : r.r^lto urt,* ratio demonstravitr nemo sernp'er veritatem: i"r*^;* """ vult, et c1raefunt illi verlti ergo invenire; volunt igitur habere ilvlnttlnem non habere quod vol At non invertiunt: .*[lit" eos

Tg,t|.::"i,f":l

ci ci,e nu are ceea (p vrea, nu este feriait, c.eea (rc ne-a demonstrat, prrlin mai nainte, raliunea; nimenea nu t:autd, ins6, ceea cc nu wea sd afle, qi ei <sut6 pururi adevdrul: r,or-, deci. sd gdseascd, rror,
rqadar, sd aibS g5..sirea adevdrului. Dar nu gasesr:; rez,ltA cd ei nu

14 Atunci, err le-am propus fapnrl asdel: ,,Daci este-nvederar

er

li"i t,a.,r.r sapiens igitur Academicus non ;;;,";i[i, qr".i.tetoi' rapientes exclamaver'":'' adVertens trm
est'

ei

At nemo sap eo sequihrr etiam beatos non-esse'

r 1..--ririq attcnflus

et cautius _,-- L: bjecit: RaPui quidenr vobis^-, c<rnclrsi.rne commotus' Sqd

meaJn servabo hinc admittam in r'rscera' et panern rnecum lambet' aut me admcr nam aut sinrul eam inquanr magls r cur non oporteat attingere' Dulcia'

N;G;. [;b"."t,

.plJ"e vitios'r'^Ll* i1'^0"::: nescro quomc in,r.Ii,. me talia sanabunt' Nam'': ille' #to,t.,m.ir.* "i1""f""*m, cluog Posuisti'.ut,ait vt-s] inttl1 est, t'ihitq"" ;;ii;iG;tio, acriter dulcealiquantumpalato a.,;r" t.rtum e-tiam, I."l"t:-'i il;,"*r;;'iirr""iitt;^" in medullas traiicio' Non tta"tgui-possit ista conclusio' P "ra[."t"""r"a" t"q'iit Tryg*ius' Quare gaudeo j nullo nlodo p**t. orm illis me inimiciti^t st""*pl"t"' [Col' -0967]Mm et verius dicanr' Deo' rrr-ra impellente natuta, vel, ut els nI ,l"t.i"rr* quomod. refellendi essent' tamen
adversahar.

de-astea pus, rlespre mierea Hvmetului, acr rndmntaiele. Dr-eptaceea, pigcat, il strdmut, totugi, CEci nu v5d in ce r;hip ar
intremat pe mine unele
sucit gi:nfepdtor, pe (Ere l-ai

,,Navigiu, cu splimr beteag6", zic, ,se'cddea s6 se team5 mai mult rle dulciuri." Aci" el, surAeAnd: ,,rn-au
acesta,

oscuhrl

nimic
<r:rrl gurii pulintel in adAncul inimii.
aceast5 concluzie."

dex Hic Licentius: Ego, inquit' illos ntrndum n.g.,'Ii, i.;g"t1,5, <lisse{tis 1 1]bl:.1,T::o*:T il ai'tentitis? cui e6o: Non du Alypius' huic ratiunc',lae cet t, ilil;"
15.

,Deci',
dezicepi
. lnuar

ilili,I.;I";llrii"
N;ilH;-

All.piu

'"'ii"" Poterat' -.j-I.,--r,r n,ri rantrrnr bonum animi, quod ardeptiqs

cmasi. melle, farreo atque nucleig,

*a

"il*1t rbtt"de

ut:ut

beatus

pLrtea

simfi atat de absurd, incat fie sd i se par5 fericit cel care nu

"u". illud quod -^^--:^ metuis parvae Pr rlnfectunr est' Illene, inquit, huic tam

I aut,illos nolle inverure ven saPientelnt nam his .i r t

:-^ --^-i+-r

l9O

S. Aurclii

De

buto

uita

Sf.

Aunlia 4ugrlstira Desprc uiala fericitn

l9l
care,

dest illecebrae cederet, Academiconrm tanta ubertate

lr.

il;.;i;i
quae

r2ru.i ,".o, rtim adversus .tlWlar,'^*r*. ;rJ;J*; pJ*" i.t* esse fortia et utilia' satis sibi ipse elegisti suo corpore argumentaretur' Tu. autem qui horum non pro absentis auctoritate pendere, quid an [Jt'um beatum non essei oi q""d vult non habet?

irr,rrrd"nte hoc nescio.quid breve

""t :blf:::' i"qt'"m, Iongum aliquid

ranus,

p rae.se

revdrsAndu-se., a(iest nu gtiu ce scurl ar fi fie-necat, fie tArAt in de.vale cu sine." ,,Ca qi c;um noi am cAuta, intr-adev5r", zic, ,ceva lung, mai cu searnS-mpotrrya lui Alypiu: qi-ar argumenta el irrsuEi indesal siegi. dintru.intreaga lui fiinla, cd mi<:ile acestea sllnt nlr

pildsind atAt de marda ubertate a Academicilor, prin

quam veh negas velle habere inventam veritatem, inquirunt? an videtur tibi quisguaT

il;;;.;

Tet"t" *"* q"oa vult non habet' ut scribr stomachanter atridens. Quod cum iuberem item cum annue Non dixi, inquit exclamans' Quod ut nu scribi: DLti, inqurt. Atque ego semel praecPeram ,".fr* praeter litteras fu derenrr' Ita adolescentem i:
est, inquit,

q*

tenebam' verecundiam atque constantiam exagitatum

care nu a-re oeea ce !Tea', surAzAnd twazistomaral. Ceea ce? ()um porunceam si fie consemnat in scris: ,N-am zisn. zun" exclam6nd. Ceea ce, iarS?i, cum ficeam semn sd se scrie: ,Arn zis", zice. De altminteri, eu poruncisem, o dat6 pentru totdeauna, ca nici o vorbd sd nu se scurgi tr afara literelor. Aqa il lineam pe adolescerrt frimAntat intre rugine qi constanl5

16. Sed cum his verbis eum iocantes' quasr'l o""""iJu* particulam suam Provocaremus' animadve ig.r"t",, ttd ttit" cupientes quid.i """i".*.-rioii* ;;;;"i* t"m fu",rrrld" ageretur, srn: Tsu nos irirueri' .i-iI". visi"s,nt, g1od. plerumque fieri ffii;;; il;": cum epulantur inter.avidissimos T"P":i:-"],7

.;"1,i;;, ;.tii.rrdo

vel gravitate sese atrstinent' vel. terrentur. Et quia ego invitaveram' et. magm fli"-:j hominis personam, atque ut totunr explice*' ":l l-ol
sustrnere etiam in illis epulis invitatorem gerebam' me illa inaequalrtas mensae nos rrotui. comntovitque

minus h.b"bant, quasi de suo cellario promendu i;.;;*; Iam dic nobis,ligYlt' et redde Tl *:-: l,Jd".r.i"i, et qrnid sibi velint? Cui brevfuer clm exposurr aperteque, ita ut nemo illorum,ignat"t ?!:"-"-1fft: t ;il#;qri.. ""a,r".rii sunt (quo nomine ""lgu si quos comitialis morbus subvertit)' et nos vocantur, ac ri surrexit ut abiret; atque hic omnes laeti interposito fine discessimus'

16. Dar, curn, glumind, prin aceste cuvinte il provocam ca cum sd-gi mdn8nce po4ia sa, am bbgat de seamd cd ceilalqi, ignari fald de-ntregul subiect, se uitau la noi fr[r6 sd, rAdi, dar doritori. sri gtie ce se discuta at6t de pldcut numai intre noi aparte. Ei mi +au pdrut absolut similari celor care se ospdteazi, cum se obignuiegte de cele mai multe ori sE se-ntAmple, intre convivi atotavizi qi atotmpacrc, gi se ahfn fie din gravitate s.apuce, fit: sunt ingrozif de pudoare. $i, fiindcd eu ii invitasern, gi jucam rolul unui anume om.mare, sau, ca sd explic tohrl,. eram, chiar la acele ospele, ir.rvitatorul in nurnele tut susline, ti T-u rnigcat acea in qi discrepanla. Ii surAsei mamei. $i, nit
Ei

192

S. Aurelii AWustini De

bata vita

llt. - Disputatio secundae

solet.

diei. Quis Deum habeqt eo modo beatus sit. Spiritus immundus duobus moclis appella 17. [Col. 0968] Postridie autem cum item post prandiurn, sed aliquanto quam pridie serius, iidem itridemque consedissemus: Tarde, inquam, venistis convivium: quod v<lbis non cruditate accidisse arbitror sed paucitatis ferculorum securitate; quod non tam nratu aggrediendum visum est, quod cito vos Peresuros putasti Non mulh-rm enim reliquiarum credendum erat u.bi die ipso atque solemnitate tam exiguum repertunl eiat. F-utasse recte. Sed quid vobis praeparatum sit, ego vobiscr-uh nescio. Alius est enim qui omnit)us cum tum ma-xime tales epulas praebere non cssat: sed nos edendo, vel imbecillitate, vel saturitate, vel negoti,c plerurnque cessarnus: qrrem manentem in hominibus treattx eos facere, inter nos heri, ni fallor, pie constanterqu
convenerat. Nam cum ratio demonstra$set eum beatum

qui Deurn ha-beret, nec huic grisquam vestrum sententi restitisset, quaesitum est quisnam vobis videretur Deutl
habere. De qua re, si bene- memini, tres sententiae dictei sunt. Narn,parti placuit, Deum, habere illum qui ea lacere quae Deus vellet. Quidam autem dlxenmt quod is Deu
haberet, cpr bene vivere,t: Reliquis vero in eis Deus txse vi e,st, in quibus qui immundus appellanrr, spiritus Dorl ostr 18. Sert fortasse omnes'diversis verbis unum iclemqJ

sensistis. Nam si duc, prima consideremus, et omtris beire vir.it, ea facit quae vult Deus; et omnis qui ea qube vult Deus, bene vivit; nec quidquam est aliutl viverg guam ea facere quae Deo placeant nisi quicl vot

".i" hdiegte drept, face ,.:ele <r voiegte Dumnezeu, gi tot, ,xre face r:ele tr: voiegte Dumnezr:u, triiegte drept, qi nici nu este nimic {rlta a
trrii drept, dec6r numai a face
drtcd nu cunrva v<rui i,*,1", t,*i, tlkrtc:astelor sacre? pe

,," . (lf,ci, dacd le 1fr ludm

19 Oa1

.i*frr, poate, prin cuvinte diferite, una gi_acecagi. in considerare pe primele tloud, gi',oa,
sd_i plac6

aliud videtur. Assentiebantur. Tertium vero illud diligentius considerandum est, proPterea quod r castissimorum sairorum spiritus inrmundus, quantul
intelligo, duobus modis appellari solet: vel ille qu, exq'i

invadit animam sensusque conturbat, et guemdal hominihus infert furoren; cui exchrdendo qui praesu
nanunl imponere vel exrrcizare dicuntur, hr:r: est, per divi

tl{rui excludere cci ce strnt insdrcinatrlisunt mengionali .r;;ilr; " ItrAna sau exorcizeaz5., cEJ alungd, adicn acljurA"a" t pri" 1,.+

.1:;1 nuiegte a fi nunrit in doud modun: fre cer care invadeazd extrinser: sufi"trrr gi fonturhd simgurile ,si le vrArd-n]duntru unor oameni frr...,rr.o. .,.,

;; ".*

"e1".,r.

lri Du*n.r"r.

;:*

L94

S.

Aurelii

De beata uitn

eum adjurando expellere: aliter autem dicitur sprrl i*ror.drs. omnis omnino anima immunda; quod n Itaque atrs est aliud quam vitiis et erroritrus inquinata' 1:":::, quae ro, tu p u e r, q ui f ort assi :-t.1" :,:::t^". purgatiore spiritu i'stam sententiam protulisti' quis t iiaJr,r. im-ur,dum spiritum non habere: illene t I solent;' daernonern non habet, q,o tttu"i homincs fieri a vitiis omnihusque Pqcca ille qui animam suam irnmundum spiritt -rrli"r,itZ Is mihi videtur, inquit, vivit' Sed castuml inquam' qr non habere, qui'caste ;;;^., "r*r," qui nihil Peccat, an erlm qui ab illi castus p tantum concubitu temperet? Quomodo, intprit' qui ub rllicito tarrtum colrcubinr a'bsti 1C"f. 0969] ".S", L.,".is peccatis non desinit inquinari? Ille est """", qui Deum aftendit, et ad ipsum castus, ""lT'T:"i"t i ."rt p.r"; sicut dicta erant, cum conscribi mihi placuisd L " inquam, necesse o,.* F."",:",*,.tJ q'i P-T: ".g.i, ,,.".!i,r.i.r'talis est; nisi quid tihi aliud videtur' Concesl hic, inquam, dicta sententlA' caeie.is. Ergo ,r,* "'t "u.r, 19. Sed illud a vobis paululum quaero, velitne ut homo ,Deum quaerat? Dederunt' ltem qua numquidnam possumus dicere, illum qui '","* :'' Nullo modo, dixeruirt' Etiam hoc terti -"1"'*irr"."? quaer respondete; spiritus immundus potestne Dgurn aiiquantum dulit11te Navigio' qui p3's N"grbrn,, uo"ib,l, cessit' Si igitur, inquam' qui D "*"i"ro.r* facit quod Deus vult, et hene vivit' et spiri id .f r L ^. .,.,+o'f)prrnr cttl, ",r"..i,.' -.-l i.*rrrd.r.,-r' .t,.,t htb"t; qui autem Deum quaer aut trene vil nondrrm hahet Deum, non igitur quisquis n' aut quod vult Deus facit, aut spiritum immundum est' Hic cil fr"tr"i, contintrrt Deum hahere credendus concessioriibus suis dect:ptos ridere "" "."[".i mater' cum diu sttipida fuisset' ut ei hoo ipd fr.r.t rt.ul, inlorte dixerri i,-rod,;,.rnclusionis necessitate .^Ipti.-.n.iu relaxarein atque solverem' Quod, trl"' lr:t] .=Jo, S"a nemoT inquit, potest perverrire ad Deum' Deum quaesierit: Optirne, inquam' Tamen qui adlt

19. Dar asta mai caut s{ a-flu pugintel de [a voi: voieqte, oare, l)unrnezeu ca omul sd caute sa-L aile pe Dumnezeur" conrcserd. ,,(.)aut, iar6qi, sd aflu: putem noi, oare. sd zicem cd cel care cautd

196

S. Aurelii

De beata uita

tlene vtvt quaerit, nonclunr ad Deum pervenit',etiamsi

-:H;;"'*i.ori.t.-"""-:i.-,'""TPT'^.Y'1;:H;; vt1tr habere: sed eum qui bene fi";ffi",,'* it-" ""u *"f infu St1rr1,.,).t-1"^:Pi t: t" "' h a k,et pro p itiurn ; q esse
rr.l"""i
Deum
beatunr fr.i.terno rlie r:oncessimus eum homo Deunr ntY: omnis hatretl

$Lg"&, erg*frrl lg"prc zi<:. ,Tiltuqi, cine i r{riar dacd triiegte rlre pe l)umnezeu.

uiola fericita

t97
ajuns inc6 la Dumnezeu, a, (:are trdiegte drept, nr.r_l

zrce, ,cd, nu-i nimeni s6

;r;;"

",q'toem ergo' rnq omnis homt' heat,s est' Adde

20. ,,RdmAne-ntre tllt acela este fericit,

propitiunr.
nc-rs satis constatJ eu 20. Saltem, inquam' hoc inter Deum| U*1':t:-1 fr"rt-lr-,, *r." q,,i f"Utt-it"pitium 'i,,"::;:;";:;"1;ir", *.i illum vereor qui adhuc qua

"r." il are pe Durnnezeu impdcat?" ,Ars vrr:a", ziue Na'igiu, ,sd consimt: dar md tern de .el -ai carti
"e

n.ri",

zi<:, nmdcar asta statorit indesag,

praesertimneconcluclatb."*".TTt:"O:""*T"':,""':l -"-'"ir't il:ffi;;tr."",-"t'reari i quidem et male latin,' u; a"t" t1,]:::?.,.:*Ttfi: sane, ut aptissimo

;I;;;;;t

".,' ;""#;" "&.*,* 6!11i :".:,* ;,,li:'il:*: ll:"J,ffil ii ,?,: iJ i',',#,':H' ]11:L","',"JI:
.:

x".

rr eninr p'rssum dicere homrnr

E''it ;":ffi'ilb;;-q;;i'"ti' r'"'l igitur beatus homtr q""a

trih.rtdtorul, insd,

;;;, H;.;;;;
i;;";;

;o.' h'L"t' ^":lP:l*'!:: T1": rrrd" ""tebamus Academicorum te de nobis Licen:il1'.:-'l' esse discussas. Quare lam ,.ri[i, il" d,,Ici",'qlrae contr" i'"1-"1"]ittlllI quasr
accepi, has de me poenas exigere'

medicus admonehit'

Pc care le-am luat temerar ;xtdepsesc cu aceste pedepse."

t)ntul, care nu are ceea ce vrea, ceea ce, ieri, noud, tuturrlr, ni se prlrea absurd; de unde credeanr cd tenebrele academicilrr au fust risipite. Va-sd-zicd, l-icenli asupra-ne; gi mie imi va da sfaturi ca 9i un drl"i.rri,

iru are i,c6 ceea (ie vrea. Va fi, cleci, fericit

"rl" ii mele,

rnd

Egt" inc 21. iFlic cum etram mater arrisisset: Jt' frrrY.v!'r..v' r,.,. r1, ge tius, --P::t,,:j::::rTl ",r^"" mediunr 1lut." non sit ProPrtrus' se tl esse aliquid *o"l"]:.:*.1):1i,:H hominem' ;;;, Deum quoquo ec Deus proPitiu.l 31t,.n infestus' : cum ille cunctaretur..[Col. i"U"r* c..oncedis? Hit; r -^aliud non habere' e.ii,ra-"r,, inquit mater, Deum melius *tt;' "ttll-l sine Deo. Quid ergo, i"qt"*' p sine De.? Quantum' inqurt' ;;;;,-;" r,o., "ttl intelligere, ista est sententia.m"t; *l :i:.",\:l:

*"tt1*

;;.il I*""'

ilJ:, ;i'p."piti"*;

qui male' habet

Deunio

J)trrrrlezeu?" ,Pe cAr pot eu inlelege", zir:e e8, ,asta este sentirrlit Ittct: cine traleqg drept il are pe-Dumrlezeu, dar irnpicat; cine Itriiegte strAmb il ,.." p. Dum,"rerr, dar .e-mpdcat. Ci,e, i.sd,

ev(u pe Dumnezeu, a-lta, a nu fi fdrd Dumn ezeun. ,Ce este, agatlar", lir:,,,mai bine: a-I ,aVr, ()are, pe Dumnezerr, sau a nu fi fdrri

pt Dumnezeu?" Aci, cum el pregeta: ,,una ester, zice mama, .a_L

soc't cd existd ceva medir." Cd.ruia eu: tu", ii zic, ,cd acest ()m r.ediu, cdruia Dumnezeu nu-i este Itir:i imp6cat, nici .e-'rp5cat, ll a.e, t,tugi, intr-un mrxl oarecare,
,(,'rezi

2 rru.rccd tlitmia

itate cd Dumnezeu i se-mpotrivegte celrri

tnama sur6se, ,,Eur, zirre Trygefu, ,mr

Sf.

198

S. Aurelii A

i Debean

uin

Awelit Awustin, Despre uiafa ferkitd

199

quaerit' nondumc adversum. Qui autem adhuc sed nont proprtium neque td'"tt'*'
invenit, neque sine Deo' Haer:cine, Hanc esse dixerunt vobis videtur esse h confessi lurrr' Non ergo' COIIIOSST sunt' r

rrrai cautd sd afle, dar nu a aflat inc6, nu-L are niqi impdcat. gi rrici ne-mpdcal, dar nu este f6rd Dumnezeu." ,,flste aceasta, oare". rir:, ,.chiar gi sentinla r,oastrd?" Au zis cE asta este. .,,Zice1i'rni nrie. t'ogr-vd", zic, ,rt) vi se pare vouE, oare, cd Dumnezeu ii este inp[cat rrlui cdruia-i este de partea sa?" Au mdrturisit cE-i este. ,,Nu-i este, deci", Dumnezeu de putt sa omului, care-L cautA pe Sine insugi?"

I."-i"i? ""t", lllqud'r' ,;;;; lri D''.'m quaerit' P^"::"o-:?o**."[' er piti'"" beatus est' Beatus est qui hatret. Deum .Pro n"t ""J"^ ha Jt i[e qui quaerit' Qui autem g"::l']'-1.r, non hotr -^qui quod I'ult

Responderlrnt: ravet' ,1rauu" 'al

;'":T..[i; H;i;;'"; beatus videtrrr lnater' non mihi

Pr.rrsus, inqurt

habet' Ergo' inquanl' ilffi;il;; propltrum, blatus Si 1on l::-"Tt^: Deurn y"'"^"1 ueur.
habet

*:':t-"::: omnrs

,,il are, deci <reI, care cautd s5-L ufle pe f)umnezeu', zic^ np,e Drmnezeu impdcat; gi tot, care-L irre pe Dumnezeu impicat, este fericit. Este, deci, fericit qi, t:el c.e cxrtrtd rd afle. Cel care caut6, insd, sd afle, nu are inci ceea' ce wea. Va fi, rtgadar, fericit cel care n-are eea ce wea,' ,,Absolut deloc", zice rlama, ,nu mi se pare mie cd este fericit cel care nu are ceea ce weB," ,Deci' , zic, ,,rtlr tot, care-L are pe Dumnezeu de partea sa, ogte fericit." ,Dac6 asta ne constrAnge raliunea", zitre ea, ,,nu pot

RdspunserEr ,Este dL paftea sa"

3st' ttnt'"' Ista igitur' inqu.q p"r.r_: tli'.'-I?1. i nq uit, lo ; lam Y:"::l::::j ,.-'--:u-.*l^"o.it rrt omnis 9':t ;, * D""rn,' i.,u"oit t beatus sit: omnrs au

;tl neg.' ,Aceasta', zic, ,va fi,

glsit Jeja pe Dumnezeo, il
gi

a .." frrricit: tot, ins[, care cautd sd-L

care L-a
gi este gi

qi are de

Deum habeat' sed nonr atque Peccatis a vitiis .. I -^ Deo qutd sit' st:d ne I.l^,. ^'ri beatus non se alienat, non rnodo

p&rtea sa pe Dumnezeu, dar nu este inci fericit: tncaltea, oricine re alieneazd pe sine de [a Dumnezeu, prin vicii gi picate, nu nuruai
oA

nu este fericit, ci, bine-n1eles, nici nu trdiegte cu Dumnezeu

trrrpdcat."

vivat ProPitio' Bene hah 22. Quod cum placuisset omnibus-: .1::-"':l;9,,1I;1J

i"q,i"1,

#;h""

#;;:

"; esse,miserr'um y::T: non sit: cui consequ"t" "tit quem adhuc l)eu.m quaeren ;;;;ili";, ienet Deum' A:-::*: ,ror,,lr.n, dixiurus """'itl*rn; ::*.:.. H o'-"j

ncesseramlrs'

ilild "'ry"'' T mi serum

oe
:e-ss-:.

:ursqurs

22. Ceea ce, cum le pl6cu tuturor: ,E bine", zit;, .dar' Irrcd md tem si nu oumva sd vd migte faptul cd am oonces dr,ja, nrai sus, cd este nefericit oricine nu este fericit; ciruia ii va fi consecvent cA este nefericit omul care-L $ne pe Dumnezt:u Itrrpdcat, pe care, ciutAndu-L inci pe Dumnezett, nu l-anr ttrrmit incd fericit. Ii vom denumi noi, oare, pentru c-a sll.rs-() 'lirllius, avuli pe st5pAnii rnultor domenii funciare, gi pre ;rosesorii tuturor virtulilor ii vom numi pauperi? Dar luali Irrrrnai aminte faptul cd, dacd este adevdrat ca tot lipsitul s[
hrtr-adevdr, va fi adevdrat cd mizeria nu este absolut ninrit: ult,a decAt lipsa, ceea (-lei acumr cunl se rostea, a1i simlil cfr r:rr Iurrd. Asta, ins6, este prea lungd sd cdutim s-o afl6m astdzi: rllt.ptaceea, cer sd nu vd fie sil6 sd v-adunali gi mAine la rrtssu ltlr:asta.' Aqa, cum tofi au zis cd se vor strdnge cu mare ;rl6rlert:. trr,-arn ridicat.
lir, rnizer, tot aga este adevdrat ca tot mizerul sd fie lipsit. Aga,

x.'.lf;:IH"il"';;t'-;""dio'''',,' 1"1t"":
appe

l:Lffiffi.I ;;i'

ll amu

; : T" :'.T : t *iY:..1: :: : Tfl ::.5: X'"1 i.i'lir"a videte' utrunl qu.rnodo

1'll "L;'f "",:IJ:J:"it m$( ",:io*; ffi':Iil;lil;; "g""' erit vemm' nihil aliud esse

*i'"'

quamegesta'"*,+'Ji"?,-"'l"j:.".T..1;"::"':lrt;i; longum. est ut quaera'r

sY"".i.,i3- rf oc auttm hodie rnensam ne tastidio vobis sit ad istarn

ilH;r; ..r.,r.,'i'"' Qtti"';-;;""t "ti"* dixissent, surrexrrnus'

se libentissime hab

200

S-

Aurelii

i De

bnn

uitn

SJ.

Aurclia Augustin, Dgspre uiota

ferititd

2Ol

prklie proPos' N. - Disputatio tertiae diei' De quaestione *fl:Y P"': ":Y: qJi rticendum. Mi"", ot*ol*'"i

ii"".g"t. e" omnis qui mber'est' igeat' Animi pi"niiudr. Quis demum sit beatus' nostr 23. 'Iertius autem dies disputationis &T'fi

"gt'

egestas'

in balneas' matutiffE nubes quae nos cogebant reddi ."*0"i";-p.-#tiai";"*" candidissimum Placuit ergo in pratuli propinqua c'onslctenr '"t:t-11:f:il o^rritr" t"oUit "ii commodum visum est reliquus ita sermo Peractus *' ?'*":,l,t"f:.IlTHI to"t"ai a vobis volui'. habeo ac t#;;;i*iti hoc no ;;;fl;;."" aliquoai", q'o..P'::i*"",T*: diel-1 distinguere'aut r.,tt*ulll ,:onvivium 0971] opinor' quod mihi aut non multum 'i 1C"f' ".'*, sit' Dictum.

IJ.p""a"."

JtJJ;*i""ri.m

::.1,?::H:;,' rnter guam egestatem, converdtque Sed omnes qui egeant mrseros esse' "::1"-1t::::i q,aestio est' qlT hesterno

necesse

"lii

;r*J;g*;f;;"nulla

ffi;;:t."""

?l:::i13:.n*::; ;'": qul srt 1e: ""prg'".' i"*i"t ."""rit, perfectissime inventum est erit enirn ille qui "o" "g"t' Omnis "^T 1li,Tfft;,} quam est ergo qur egestare caret'.sr
est. Beatrrs eamdem miseriam esse constltent'

fr*

printr-un anume interval al zilelor, acest clm.iviu al nostru, slu nu va fi nimic, sau nu mult, precum socot, ce sd fie necesar sd_mi r[spundeli. S-a spus, intr-adev[q cle cdtre mama cE nefericirea ntr-i absolut nimic alta decat lipsa gi s-a cc.rnvenit intre n.i cd to[i, ce-s lipsigi, sunt nefericili. bar, dac6 chiar toli nefericilii_s lipsili, sau nu, e o che-stiune anume, pe care? in ziua de ieri, n-am putut-o explica. Dar, dac6 raliunea va fi demonstrat cd ,Eta- aqa se prezintri in sine, s-a gEsit perfectissim cine este fericit: va fi, l.tr-adevdr, cel care nu [p"it. cici tot nonmizeru] este ""L lipsit de lips5, icit. Este fericit, deci, cel ..r" daci se va fi rredit logic cd aceea, pe care "rt" o nurnim lipid, este ea insdqi

fie concese de voi mie, intrebEiomlui, le am qi le 1in; clreptaceea, da. ziua de astdzi, in ea, ca prin aceasta s6 putem, totuqi, airairrg",

Disputa zilei a treia: rdspunsul la chestiunea propusd_n ziua trecutd. Este mia,er tot, care este lipsit. infeleptul nu este lipsit. Oare tot, care este mizer, iste tipsit. Delipsa spirilului. Plenitudinea spiritului. Cine este, ie fapt, y"ii.tt. 23. A treia zi a disputei noastre a risipit, insd, norii matinali, (rare ne-au adunat in baie, gi a readus atotstr5luciti dupd amiaza. Ne-a pldcut, deci, sE descinden in preluca vecind gi, drpd ce ne-am aqezat unde i s-a pdrut comod fiecEruia, s_a desfdgurat ustfel disculia r6masd. ,,Aproape toater, zic, ,care u* , r, *a_^i

lY.

(-

nefericirea, n. tr.),

"g"a,aa"*, ex eo 24. Quid enim, ait Trygetius? non Potest q"tliTi:

u(J'.ur' confici, onrnem .o, "g"*"*i"*-1 ::"" """" *i**m? Nam concess*se est olnnem qul egeat m et beal m"*i.,i, nihil esse medium inter mrser'l t., *-.

24. nCe, va-s5.-zicd", zice Trygeliu, ,nu se poate deduce cd tot nonlipsitul este fericit din faptul cd s_a dovedit cd , care-i lipsit, este nefericit? C6ci mi-amintesc cd noi arn
rces cd nu este nimic rnediu intre nefericit gi fericit." tre-1i-se, oare', zic, ncd. existd ceva mediu intre mort qi viu, e nu tot omul este sau viu, sau mort?t ,Recunosc,, ,ii", -"i acr nu este nimic mediu: dar la ce asta?" ,Fiinrlci", zic, I cd tu recunogti qi faptul cd tot, care a fost inmormAntat un an, este mort." Nu a negat.,Ce, tot, care n-a fost ormentat de un an, tr6ieEte?" .Nu rezultii cu necesitate',, . ,Deci", zic, ,nu rezultd cu necesitate c6, dacd tot. care_i it, este nefericit, tot, care nu-i lipsit, este fericit, chiar dacd e nefericit qi.fericit, precum intie viu qi mort, nu poate fi t nimic mediu."

o:;.1T'iot ff;'il ih;, inter Pi'h'*" aut.vtry,* omnis homo nonne

,ridetur esse?

i.,q"it, ;ffi;;;;;-**Jz' neque hic esse alisuid medium: i"q"u*:-llT t"::

"':

;..;; qui anteQ,iu, sepultus annum

orrrnem
L/EVL

:^t:t:il"1 estr esse mortuum'

omnis u'1 i"t9 ""':1 non eequrtur ""eJ;'a"tai sequitur' E Bo' inquaP :l*:,',,1:;' ;;tN"", ait, t'-"it qui non "g:t t1l-bl qur OIlltIrD q"i .g* .,''it*t "'t, et beatum' ut rnter vlvllter vr "*"ft i.rte, ,,"'"tum q""^"it
queat' irortuum, medium nihil inveniri

SI/r"*li"ArE*@ DoW ri"t"

,

t"ri"iid

2O3

202

^-

L^^td ritn

curu ar 25. Quod cunr al 25.

inquanr'

,1'""Ot"t;,1 -is ad e'

iensum accorunloua';;I;; qui egeat, dubitat nt #:,'i:l.;::ll,xliiii.i",'.'lll"liilffi ill,'i;i terrent nec nos fcrrurr'

corpori necess posrta esr in quo Dosita est ^rro Non enim eis esel];;;;;;'nullus autem p_erf "ai*,,a, beata. Ipse entm beata' lpse entrtt p:t. , . corp<.rri necessarlum sI ^^-^,..i necessarium su vrdetul-''":I:'::;- lsr ":';;;r aliquo eget: et quod eum istarum re nu .i aclfueritl si [u. adfuerit'-^non si adtuent; sr non :"'--^ I ;;;* in'rPia' ornnis namque aliqu'g ai' aute]m fortis ahqut| "'"':'i'^;. autem

^t""t:::. ::L.r^."oi""ii"m quaet -"*:-,a" :-^,,- i-

25. Dar, cum unii dintre ei in{eleserd pufin mar greu! eu' dczvdluinduJe qi desfdqurAndu-le-o pe asta' prin cuvintele prirr Oure-am putut potrivite inlelegerii lor, ,Deci", zic, ,nimenea nu rtd la-ndoiald cd este nefericit tot cel (Ere este lipsit: 9i nici nu ne-nspiimAnt6 pe noi unele necesare corpului inleleplilor' Cdci nu-i lipsit de ele spiritul insuSi, intru care este statnritd viap fericitd. El insugi este, intr-adevdr, perfect. Nici un perfect, insE, nu este lipsit de cevar gi ceea ce i se pare necesar corpului, ia, de-i va fi fost la-ndenAnfu de nu-i va fi fost la-ndemAn6, nu-l va fr6nge pe el Jle;r,oia unor astfel de lucruri. Cdci tot inlelepnrl este puternic; nici
un puterniq ins6, nu se teme de ce;va. Inleleptul nu se teme, agadar,

L'*"f1t,1
,

li.""."r,"", ::.'.p']:'f t v'

vitandis potest co bene utr'
sententra:

:".1,

ltu, q"g;i 3:':;;m" n6n desini +^,.pn non desrnrl

tamen Verissima est enrm
stu'ltutm admiltere
es

:ii

nici de moartea eorpului, nici de durerile, Pentru potolirea sau Evitarea, sau indepSrtarea cdrora sunt necesarele atrlea, a cdr6r novoie poate sI se abatd asupra-i. Dar, totuqi, nu inceteazd sd se loloseascd bine de ele, dacd ele inseh nu lipsesc' AtotadevErati 6rte, bine-n1eles, birrecunoscuta sentinfi:

Cdci e prostefte s-admipi ceea ce popi euita.

(Tbr.

Nam

quod uitarepossls act' 4' scen' 6) (ferent' rrr ntlrr*Jro"'

ttt

Eun. acr..4. scnn.6)

Vitabit ergo mortem It quantum uuuvl' ---. , et quanfulrl decet; ":,-?].:]t ---

ac

I
P(

' quia traec-accidunt' Etit "riJ-si,quod manif estum'lI ttl::,,:.'f nol} ".t. i a manucslu,t " _l----",,.i oerpessione, noluit, earurll t"t'"^ "

nici, daci nu le va fi evitat, nu de aceea va fi nefericit, rdcd ele s-au intAmplat, ci fiindci, deqi putea, nu a voit sd le te: ceea ce este semnul invederat al prostiei. Neevit6nduJe pe
va fi, deci, nefericit nu prin suportarea durerilor din partea ,lor fenomene, ci prin prostie. Daci nu va fi fost, insd, in stare le evite, cum va li f5cut sedul qi decent asta, ele nu-l vor face

Va evitao agadar, moartea qi durerea, pe c6t poate gi pe cAt se

".i"i, il vitans, nolt

nriserum [acient'
Quoninm

lt:l " " ista n,rn si ":"1,*::ll'"]llTi;iJl stultitia miser' nc'|n eu m Ista rrruu! :'":t:i'j ;:l'"a: ;';i-'e"'i" t!"ta"* comici sentG

o.'

"'t*

icit, tdbdrAnd asupra-i. ,De altminter'i qi acea sentinld

luiagi rltlmic nu-i mai pufin adevdrati:

F't";l vera est: non tninus

";'

ilt

Fiindd nu yxnk,
,{sto so uret

fr refad wt e
gnlc.

orei"

ia ntit qud gxsit'

Quomodo

non gttelt id 'fiPi

qud

uis'

se

ilrla, nutr rr ow--(Id' in Afflrlet oct.2, so@n.

l.)

(td. Andria, act- 2., scen. 1.)

,

in ce chip va fi nefericit cel cdmia nu i se-ntAmpli nimic in

voingei?'Cici r:eea ce vede, cd nu-i poate proveni siegi, nu te s-o voiasc6. Are, intr-adev6r, vtrinla atotcertelor lucruri, ca, , tot ceea ce face, sd nu faci dec6t nurnai dintr-un anume ipt al virtulii gi dintm divina lege a inlelepciunri, care, in rrn chip. nu pot fi luate de la el.

erit mise
l

ootrr,i^]-, volurrt

cr'r'ia ouod sibi

potest [Col. Lvirutis

agat

nd

ientiae,

;J. ,i

cplouartr eo Pacto eriPi Possunt'

2O4

S. Awelii

i De beota uita

26. Iam nunc videte, utrr.m etiam omnis qui est, egeat. Nam huic sententiae concedendae difficultatt illa res faoit, quod multi in magna fortuitan-rm rerum ( t:onstituti sunt, quibus ita facilia sunit omnia, ut ad et nutun praesto sit quidquid cupiditas poscit' DilTicl quidem l"ta vita est. Sed fingamus aliquem talem, qtral6 Tr-,Uirr. fuisse dicit Oratarn. Quis enim far:ile dicat egestate latrrtrasse, hominem ditissimum, amoenissimu! d-elicic,sissimum, c'ui neque ad voluptatem quidqu4 defuit, neque ad gratiam, neque ad bonam integram{ valetutlinem? Nam et praediis quaeshrosissimis et arrli jurundissimis, quanh-rrn libuit, a-bundavit; et illis ornnil aptissime ad salutem coryxlris usus est, eiusque (ut bral totum explicem) omne instituhlm voluntatemque o
successio prospera consecuta est. Sed fortasse inquret

\/estrurn, plus illum quam habebat, habere voluisse' ignoramus. Sed quod satis est quaestioni,-faciamus n,ln desiderasse amplius quam tenebat' Videturne
eguisse? Etiamsi concedam,
dc'siderasse, quod

inquit Licentius, uihil

in honrine non sapiente nescro qu( accipiam; metuebat tamen, erat enim vir, ut dicinrr, i non mali, ne illa omnia sibi vel uno adverso I raperenhlr. Non enim magnum erat intelligere, talia quantacurnque essent, esse sutr casibus constituta' ego arridensivid"., inciram, Licenti, fortunatissimum i hirrninem a beata vita ingenii bonitate impeditum' eninr erat,acutior, eo vitletrat illa omnia se posse anri qu() metu frangebatur, illudque wrlgare satis asse Infidum hominem nraltl suo esse cordatum'
27. IHic cun et ille et caeteri arrisissent: Illud inquam, -diligentius attendanius, quia etsi timuit iste, egpit: unde quaestio est' Fgere est enim in non habt r,irr-, i. timore anrittentli quae habeas' Erat autem iste rnip quia metuebat, guamvis non egeret. Non igitur omnis ( rniser est, eget. Qucd cum approbavisset (;rrm caetens

tor ce-qi solicitd cup "n pe cineva aga, cunr Tullius zice ar putea facil zit.e cd Orata, atotdelicios, cdruia nici spre v epre gratrie, nici spre buna qi lipsa. Caci a abundat, cAt i_a gi-n amici arotpl6culi; qi s-a fol sdndtatea c,rrpului: gi tot gi toatd vr.rinla sa au fost zL(81 poatel careva dintre voi cd avea. Ignordnr asta. Dar, eeea ce-i este de saf chestiunii, sd ,e-nchipuim Lr6 er n-a dorit mai murt <recat cat crelinea. pare*i-se, t)are, vtiud c6 el a fost lipsit?" ,Chiar dacd ag conced,e", zice [-icen1iu, ,cd el riu gi-a trorit .ririi", ceea ce, in omur ,r"i.r1"l.ft, nu Stiu cum s-o iau, se temea, totugi, r:dci era, cunl se ,i;., ;; lrdrbat de treabd, ca nu cumva t()a]' ' de<r furie oarbd. CEci nu era m d' al' de'astea, oricAt de mu voia-ntAmpldrii." Atunci eu, sur ,,pe-acest om at()ta\mt, impiedicat firii. Cu cAt era, i.tr-adevdr, mai pdtru.zdtor, cu atAt mai m,lt vedea_ cd el poate sd le piardd p" ,,roa" acelea; de teama., d" era frAnt, il emancipa-od"o1 gi iapnrl hanal "rr" cd: Omtrl necredinci.s oste spre r5ul lui inirnos.,'

26. Mai luatri acum aminte da<rd chiar gi toto oere este lipsit..c'ci spr;e-a i se .o.cede ,"..r"i'ru"iir..+" ii r:reeazd {} oarecare dificultate 4 ,el fapt anume rE, in m8lta rrrass[ a lucrtrril'-r fortuite, au fost constituili mur1i, cdrora atatrr tie facile le sunr toatel inc6t, la un srngur .".r., loruqi, te ii,, il dispozigie "l

^ nefericir, este

t
I

,i

ipsa cujus sententiam defendebam, aliquantr'rlum

, 27. Aci, cum el gi ceilalfl surAserd; ,F.ptrl de unde provine cheatiunea", zic, nsd-l ascultdnr nrai diligent, totugi, fiinrlcd, chiar daci Ssta s-a remut, n-a fost lipsit. A fi [;sir este, intr_adevdr, intnr neavAntl, nu intm teama de_a pierde d". .r" ai. Era, insd mizer 6sta, fiindcd se tentea, deqi nu era lipsit. Nu tot, aSadar, cel care este nefericit, este lipsit.
r:hiar 9i
ir.r

arltlubitans: Nescio. inquit, tamen' et nondum

". cumpdn5: ,,Nu"-:;;i qdu",

i,,$i,

tu ceilalli

pulintel in incd in
qi

Sf.

ewufu nu&sdl. neepre

ulc,lta

feruc,:ffi

'2OZ

2OO

S. Aurelii

De beata uita

rx:

intelligo quomodo ab egestate p"."til ""T:i:-Tl erat' N'm Zt iste sui dives et locuples tarpenquia "]:Y:-l nihil. ut dicitis, an pli''ts detid"i** egentE'

ffi;T.:;;;;i

egefat sapientia' Ergone hunc ".l*i,r"t"t si egeret argento et pecunia; cu"l "g*:l^Tl-'* cliceremus, ;;;' ilrt;"r;? Ubi"cum omnes mirando,exclamassel alacri atque-t:":13".: me ipxr etiam non *Ji*'it"' esset quod Pro magno i dictunr

z ora lipsi nr6runliE cAnd ar

Precum

,:hip anurne poate fi separati nefericirea de lipsi sa lipsa de rrcfericire. Cdci gi 6sta, care era avut qi-ndestulat. qi nu dorea.
",

", J"irttt*um p[lL"pr,"-m libris'

' utlnirand-o" eu insumi nu pulin mandru gi bucuftrs c6 s-a s1rus. trrai cr-r seamd, de c6tre e filoxrfilor, sd ofer drePt ccl
't;tt.:,

atque
.

i,ia"ai.r.t, inquam, aliud aliud animu* t,,"i-,itti "'* it' P""fl,f",i^"r"d^"o] oe nisi inde p'i""d"l'l-Iic [col; incprit' "tl1-111 Licentius la.t r" **"I^*t"'' Pt"t"s' Nam et maior et miseral riili Ji"i.i"s dici potuit' et qui sapi egestas nulla- est, q,ru.. "g"t" -t1Pl,*lTi"t nulla re omnino egere potest' ,,'on "g.,, qut inUyanl nilril

varrasque oocrrrr esse multas :::,t:::,nTJ,Tfi

iT;;

I&admirdm?" Aci, Licenliu, exclamand buc'uros: ,,Ahxrlut nimir:",

zice,

Drrmnezeu? Cdci de unde,

.tA

una-s multele qi va

il;; ;,i;;;;',

,nu putea fi zis nici o lips[, nici mai

r-le

isti
Pslt

rle-r4elepciune; gi,

cine

Ptlt

absolut nitli un lucru."

28. Est ergo animi egestas'

'

"",ki; ;;;;;
medio.

homo nLltr uru,rlu.uJ horlo non mortuus- vivit; sic-om"t^ .i'i ilud ,r*rrif""** est esse ssrrientem' E-x quo et Oratam.y*" videre, non ex eo tanmir 'Sel8rum vltlUrEr. fN,ir v'r
I

est' srne ar vitae, ut beata ,ta miserae; hoc mrser est' oruus( Nam ut omnis non beahrs homo
,s^l*lll Ii

tI;*;:; ;^.'' o'it"'i"

saPientiae' et

-aliud t:l::T:

28. ,Delipsa spirin-rlui", zic, ,nu este, deci, absr:Iut nimic alta rlecAt prostia. Ea-i este,-ntr-adev6r, contrarie-n{elepciunii, ql, 493

iam

,,nnt.u.i", precum vielii moartea! f)recum viala fericitd nefericitei, adicd, [6rd nimic mediu. CEci" precum tot omul nonfericit este rurizers, gi tot omul nonmort traiegte, aQa este-nvederat rt5 to1 nonprosnil este inlelept. De unde se mai p'oate vedea 9i cd Sergius Orata a fost nefericit nu doar din fapnrl cd se temea sE nu piardd

illa munera armtl [eret, sed ne ''-,.-rod tirrreb.t r\.,^fornrnaemigglior esset, sl tam per fl+ u1 --'r :I ^I . nihil omni ;;;;;;"'
met non fortitudinis excuhiis' sed l^-^^--,ro -.i".r miser' A U"*::::t sopore securior, "t "ltiot" stultitia sapienti a T,"g" "* p-"^t"::, :?:ti:11 .r rrrri. qui ca ret -

TT:

Putabat'

;;.q""
,ia

comPos sapientiae

miseria' ita omnis mig stultus est' Ergo ut omnis egestas

egestas esse convrncrtur'

.g""r""' tTt'autem omnis stultus

"il+'"ryl TT:1:::,:T: miser'. ita omnrs m

te, P?Il

S-a demonstrat, deci, c6-. precum toatd nefericirea cste lipsa, aqa

toatd lipsa este nefericirea."

29' Quam conclusionem Trygetius.::* t"Tl: inler intellexisse diceret: Quid' inquam' i"^ti"q'it' qui sapienlian non hart Eum egere, Sapientiam' inquit' n "orr.orritZ a;;;;; "rg.,. iiq'"*, Lgt"i

29, Pe care concluzie, curn Trvgeliri zicea c5 el prea prrlirr n ra{iune'/" .,(ll tr-r4eles-o: ,Ce s-a convenit", zi " ,()e este" rlerri", tceia este lipsit", zice, ,,care nu a nea.' ,(lt' r:sltl", r,ic, -a fi lipsit?" ,,A nu avea".

2OB

S. Aurelii

i De beota uita

Sf.

Aurelia Augwtin, Desprc uiala fericittd

20/9

non hahere? hatrere. Quid est, inquam, sapientiam inquam' habere. stultitiam? .:.u_nr;*;, nonne hoc est,
(nrarn sftiltitiarm;' ex quo iam ne(-ress e'st egestatem '1""'." -- '-

egesta i"q";r. Nihil est ergo aliud, inquam' habere alio I

' rl"*i"".i,

ilffi ;a"i[",".,H-ahetee,sPtem]":l:,1*i-'3"tij lumrne i"i"'"""""im ac si locum alirluem'

;;;;
veniunt aut non habere. Non enim tenebrae +rasi htrc ipsum est iam tenebrosum Iumine

, - ^'-.r.:.:.. nominatur' Quanquam ne quandrl srultitia -,.-inqtr rr Orrenouam n

nliud quam habere tenebras: qu.d mlnil est

enrm. veste a

9u.1

zic, ,"a nu avea inlelepciunea?' Aoi, cum ticea: .Nu este, oare, atta"" zic, ",a avea prostia?" ,Asta-i", zrce. -A avea lipsa nu-i, deci, absolut nimic alta". zic,,decAt prostia; de.,unde rezultS, de-acum, cu necesitate cd, ori de cAte ori este numit5 prostia, se numegte, prin alt cuvAnt, lipsa. Cu toate od nu gtiu in ce chip sd zicem: Are lipsa, sau: Are prostia. E lntocmai cum, despre un loc anume) care este lipsit de lumin6, zicem ci are intunericul, ceea

re'ceclu

;;';;"t.

Non carere veste hoc e'st esse nudum'

;il; fi;

dici res rnobilis nuditas fugit' Sic ergo

rle-acum totuna cu a fi-ntunecat; precum a fi lipsit de-mbrdcdminte-i totuna, r)u a fi nud. lntr-adevdr, adiugAnd lmbrdc6mintea, nuditatea nu fuge precum un anume Irrcru

ce nu este nimic alta, decAt c6 nu are lumina. intr-adevEr, innrnericul nu cvazivine gi plear:i, dar a fi Iipsit de lumind este

egesitatem' 3""i -Lt"11H"11 "ii;;"- habere " enrrn verbum est non ha YerDurrl cut rl Egestas nuditatern. ""i"t PT-"11II Q,rr*.rb."*, riq.rotl v919. expticeS :**non habere- lt ]:" qr-rasi diranrr' tlahet Habet egestatem; *i stultltiam ipsam veram et certanr egestatem
qltam suscePera m()nstratum esq vide iam quaestionem

rniqcdtor. Aga zicenl deci, c5. cineva are lipsa, precum am zi<n cd are nuditatea. Intr-adevir, lipsa este un cuvAnt de-ale neaverii. Dreptaceea, ca sE explic, pe cAt pot? cea ce vreau, aga se zice:

inter nos! utrum utnrnr soluta sit. Dubitabatur enim

'q

il"a ;;;;il;;"*us miseriam, .ihilralionem' recte stultltU -:"1:::::,t1: ,rf*irro."^,rs. Dedimus aulem
et *"r.i "g".,"tern' Sicut ergu et onuris sh-rlhrs nriser' qul' nL)n solunr omnem est -ir.r stirlt , est; ita necesse

rniserum,se<IetiamomnemquimisgrsrtegentenrJ stultus miser eg{t fateamur. At si ex eo quotl et omnis snrltitiam esse rrusenq .,*rri. ,rri"", stultus est, urnficitrrr lm$er' et quls cur non e,t eo quod et quisquis eget rniseriarl quafil egestatern *i"e. e"t egeat' nihil atiud

Are lipsa, precunr s-ar zice: Are neaverea. $i. astfel, dacd s-a demonstrat cE prostia este insdqi adevdrata gi certa lipsi, vezi uumai, dacd a folrt sau nu dezlegat5 chestiuntaa ce a fost luat[ asupra-ne. Se stfltea, intr-adevflr, intre noi, la-ndoiald, dacd, curn tlenumeam nefericirea, nu numeam nimic alta dec$t lipsa. Am rlat, ins5, rafionamentul cE prostia este pe drept numitd lips5. Precuril deci, gi tot prosttrl este nefericit, gi tot nefericitul, prost, aga este necesar sir recunoagtem nu numai cA tot, care este lipsit, este nefericit, ci chiar rii cd tot, care este nefericit, este lipsit. Dar, dacd din faptul cri gi tot prostul este nefericit, qi tot nefericitul oste prost, se conclude cd prostia este nefericire, de ce, din fapn-rl r:6 gi oricine-i lipsit, este nefericit, qi oricine-i nefericit, este lipsit, Hii nu condudem cd nefericirea nu este ahsolut nimic alta decAt
lipsa?"

conficimtrsT

'

Itlud jarn, inquarn, autem t*l1i:11, is enim erit sapiens eJ beatus' Egestas verbunr sterilit egestatisque .nomen: hoc autem nl"-li11,I quamrlanr et rnoplam.solet signifi"it": qrra,rlr'r'r '" -'-.-r u"t"l"'.,'inu,t' sive 'mnia" altius, quanta cura Pr ist'o q,ro.l .,i..if.sturn est, quaedarrr 1*t ^tYl1.l-lil "* notitia pl)rnecessana' a"ararr, maxirne quirrlrnl erat

rta esse tateren :30. [Col. O974] Qutxt cum gr.nnes t"{'it'a ut videamrrs.quis non e$

ll0. Ceea.", toli mdrtr.rriseau cA aga este; ,Urmeaz5", "L* ric, ,sd mai vedem, acurn, cine nu este lipsit, intrucAt el va fi hrleleptul qr ferioidn. Lipsa, insd,, este prostia gi numele lipsei; ucest cuv6nt, insd, obiEnuiegte s5. semnifice o anume sterilitate qi nevoie. Lua1i, rogu-v6, mai adAnc seama, cu cAtd grijd a rtamenilor din vechime au fost fie toate, fie, ceea ce este-nvederat, nnumite cuvinte, (:reate, mai cu 6eame ale acelor lucmri, a cdror cunoagtere era nt>apdrat necesard. intr-adevdr, concerJeli tleja

2LO

S. Aurelii

De

buta uita

Sf. Aweliu

Augqrtilt' Despre uirlte

feriEifi

211

enim conceditis omnem stlrlnrm ege're, 9t onrnem qur stultum esse: iredo vos etiam concedere animum stultt non: esse vitiosum, omniaque animi vitia uno stultitiae

este prosl' cred ce tot prostul este lipsit 9i cd tot, care este lipsit'. este vicios' gi^cd toate .a lnoi 9i chiar ca spiritul prost

includi. Primo autem die huius disputationis nost nequitiam dixeramus esse ab eo dictam quod- I q,riiq,r.t" sit, cui contrariarn fmgalitatem " fiB" T] ,ro*irr.t".rr. Ergo in iis duobus contrariis, hoc est fruge atque nequitia, illa duo vidennrr eminere,.esse et non de qua quaestio est, quid Putamus. Eglstati "rrt"* cum aliquanrum cunctarentur: Si di co"ntrarium? Hic ','- video Li^ .--"^orfofFm inquit Trygetius, divitias; --:l^^ his paupertatem

in 9f1a "or,""def viciile spiritulri ,* .'rf.i.'d ct-r unicui nume al prostiei' este numitd de ,it, ins6, cd nimicnicia zi a acestei dispute, "rn la faptul cr{ nici rlu este ceva, a:c

fost numiti de la fruPt. Deci, i frugalitate, adicd, qi in nimicnicie; a fi qi a nu fi?. [,iPsei, insd des credem cd-i este contrariul?" ci, yge{iu, ,averile, vdd cE acestora Ie este .'.8,, desigrr.", zic, ,o vecindtate' CEci

"orrt et egestas unum atque idern accipi solent' Tamen alir

rti"tt.

Est quidem, inquam, vicinum' Nam paul

o".fr.l* inveniendum est' ne meliori Parti desit unt

vocabulum, ut flrm illa pars paupertatis et egestatis abundet, ex hac parte solum opPonatur divitiarum Nihil enim absurdius rluam ut hic sit egestas vocabuli' Plenitudo, inquit Licentiu est coritraria p*., "gt.t.ti. opponi egestatr' mihi recte dici potest, videnrr

sE si bune unic cuvAntrrl c'r') pe cAnd cealalt

^Y

se obiqnFiegte

eaqr'

alt cuvAnt, ca

mal
mele

31. Postea, inquam, de verbo quaeremus fortr diligentius. Non enim hoc curandum est in inquisiti u".i"trti.. Quamvis enim Sallustius lectissimus pensa verhorum, egestatr opposuerit opulentiam. (Sallustius' Bello Cat;ili,i.;; ttroo. accipio istam plenitudinem' N enim hic gramm.ticorum formidine laborabimus"l uti metuenduri est ne ab eis estigemur, quod incrrriose -utendum dederunt' [Jbi ad verbis, q.ri ,es suas nobis ul arrisissent: Ergo, quia mentes vestras' IncJuam' cuilr oracqla non contem estis in D.um, velut quaedam statui, videamus quid sibi velit hoc nomen; nam n igi accommodatius esse arbitrbr veritati' Plenitudo at etiarn hic similiter' ut in r egestas contraria sunt:

"Ifrrrgdi*r., est iisa str.itiiia, plenitudo erit sapientia' Merito multi frugalitatem esse di ,ri.t rt.,rr-, onrnium .,ot ".r, Tirllius etiam in populari oratione' Quibus consentiens ti, uol", qtisqtrc accipiat: e4o tamen frugalitatem' icl

epparent illa duo,

esse

et:"".oT'It.:i

paupertatii 9i tipsei, din partea aceasta sd i se opund singur 'n"",ia" a"".iio..'irrtr-ad"*Er, nir ic mai absurd decAt ca, tocrlal fie lipsa cuvAntului, unde este partea contrard lipsei'" u"i, "a zice' mi se pare ,Pi".itrrdin ia", ,ice. Licenliu, ,dacd se poate mie ce i se oPune Pe drePt liPsei'" 31. ,Mai tdrziu", zic, ,vom cerceta' poate' mai -diligent n cdutarea CAci nu asta despre "rrnAnt. intr-adev5r, l cAnt6ritor adev[rului. Deqi, ll' Catilin'); ()pus lipsei op al cuvintelor, i-h ne munclm primesc, totuqi, a(;eastd pleni q uci cu teama de grdm6tici, eE fim pedepsili, ci ne eei ce ne-au incredinfat cum surAserd: ,Deci, fiindcd am o.*to[" minlile voastre' cAnd v-a1i indreptat intru ,,, p" "igr" sb veclem ce vrea sd' zicl acest nume' cici socot cd Drir.r.r"r, aqadar, niciunul nu este rnai potrivit adev6rului. Plenitudinea, ,l.r chiar 9i aci, Ia fel precum in ri liosa sunt conrra.ii, daci lipsa li*fl"*i" + frugalitate, apar bine a fi qi 1 nu fie' $i' Cu totul 9i *.i" i".aqi pro"ai"u, pl",,itt'di""t va fi inlelepciunea' rnal(:a au zis mul;i chiar cd cu totul pe- merit S-o rc i*rro, ,irtulilor. Cdrora consimlinduadio<i totui' c [iecare cum urectl eu iudec,

212

S. Aurelii

i De bean

uia marlul

2t3

i)"Ii",,

tlirtuten't esEe motlestiom et rcmPerontiam' P"nrstrs d('ctrssrn n^-'^r^ -^\ Prorsus. doctissinre (Orat' pro Dejotarc')'

de.:entissiln"t

"t:,:1",1 esse conirarium' Sed prtr esse dicimus, cui est n()n il1ioai 1"'":'"dJ::":'^:::j:::?1il:: q duob*s co'soqu ntibus

ct'*it{"'o"'it enim f*g."*'.

t'

"uilil [i'ffi:1i"i.";;;i' ;;;t'

senserit, illustrarrt,

m.odestia Si temperan[a, este maxima uirtute (Ora(, 1tro, Deiotaro). Absolut at.td<-rct gi at,tdecenr a c()n6irltirrrr, intr-adevdr, fruptul, adicd, ceea ()e zicem a fi, cui li ertrr r:c.rntrariul a nu fi, dar, din cauza consuetudinii vulgare rle u vorbi, prin carr: frugalitatea se obignuiegte a se zit:e r.:vazieconomie, a ilustrat ceeal(,, ce simlea, prin cele douA
oonsecvente, addugAnd modestia gi temperanla: qi aceste douA r:uvinte sd le ascultdn n-rai diligent. Jl2. Modestia s-a zis, desigur, de la nrod, gi, tle la amestec e este? insd, mu , nici in minus. lipsei, ea insdgi der:At dacd puneam abundenla. Prin abundenld, intr-arlevdr,
rc-nlelege afluenla gi waziefuziunea lucrului

ffi;;;il1t

"'iiitit"a" .*"q::tiuT !9:l^:il: i'"".'''lt", verba diligentius attendanp

arrte

est I modo' et a terrl 32. Modestia utique dicta

t"*p".^r,ti.. Ubi
qualn quarrr

n1

odus,:"^t^

;''"=:li::i:rT":T-T;ff;,lL*:l,JfJH"'J:l'; oEbrls" egestatl ('r)ntran'

,r--:-I,--".h'-

i "ql':-f Tt-",::?

l'"----r- abundantia ei -}.,,^dqntia si abundanttanr PC,a".L*.rr. In t",uiit*',* "iiiu"'ii' el llasi t1"'* satis est' etiarnl ::llTl1:-:-"17 :lt::i'i"dffi'.,t" * a"" q""a atintit ett, modo eget' Et 'It'* """";t -.r}rs
artuu !v'vtv^*1*--cliscutias, invenres eam nihil est opulentia' Namlron nisi ab ope dicta }:n':l

enfierant foarte.

Ceea

esest sunl.. 'r :r

or ti,

OdUl

'tf,

.tl-H

timi..* "tt' tt"" inconmcrlius srt si "#*tr*t,'o;Ja; r*'a'si*1 I:l l:*$ l^": I :11TT ;T;u';ili ergo a,, Hil"#;'"g"i "b"L*i"ri est egestati' {.dus i'" " * "rl"i" : :::,"i : -:*tl': ::, I $1" contr -:: ;:t;il;, ., .r,rt,i,i. "gt't^=, egestati autem plel,ruuu' uq'rvr'E- is-t q.ii*; :,,*":It;ffi .^ [fi..lil.t"p [',,i" -"""iri.i Unde.

dec6t preapulinul.
oste,

#;:"

fiindcd este lipsit prin u[nare.

modus. Modus rgrtur

p.*"f"*." lll; ess utile: ir,

"it"

pn non u rmerito diffanratur hoc

in sapientia est'

[Jt nc quid nimis 1t'"""o,.

1n

Andria, act' 1' scen'

1') ,;

Nimic prea.
(Ter.

Andr. act. I,

st;.

I)

il3. Dixeramus autem in ext'rdio- 'J'*i": ::^-.''^'i""io n.strae- *''d ti inveniremu's nihil aliu<l L.^-+,.6 .,ccp fqferefltll
tom Si e$t esse sapientem' alirrd quam non egere' hoc

-^ eum beatum tsse faterermlrntum: ergo bestum esse nihil

etrl

214

S. Aurelii

i De beota uita

9I n"*U" AW*tiru Despre uiata

;re ea ins5gi

fericittd.
<;At

2L5
qi-a

qur quaeritis quid sit sapientia (nam et iptt.1 ratio' potui;, evolvit atque eruit); nihil est iL r---'-' p.."r"rrtia quam modus animi, hoc est, gu() sese anllmus librat' ne({Lle excurrat rn mmium, neque infra quam qt"}1Excurrit autem in luxurias, dominati ".,r..",",rr. caeteraque id genus, quibus immoderal superbias,

a desfdgurat-o, pe

a putur, raliunea

,rrir".,r.r.trque animi sibi laetitias atqtte Poten.,r*rp..ari p.r,"r,,. Coarctatur autem sordibus' tirnoril ,rl,*.r.., cupifitate, atque aiiis, quaecum+re suntl q lxrnrines .rri.".o" etiam miseri confitentur' Cum

recunosc pe oamr:nii nefericili chiar gi nefericilii. CAnd. insd,

,rpi".ttir.,, contemplatr-rr inventam, cumcpe' ut huius ve,rbo utar, ad ipsam se tenet' nec se ad simulacl fallaciam, quorum pondus amplexus a Deo suo cz oiqr" ____ _ O *--1_" a*"tg solet, ulla oommotus inanitate:gnverhl mi1 in.node.atio"rris, et ideo nihil egestatis, nihil igmr suum, id est pertimescit. Habet ergo modum
cprisquis beatus est.

rrimic

din imoderaliune, qi, de aceea, nimic din lipsd, nimit:

agadar, nefericit, nu-l inspdirnAntd. Are, deci, modul sdu, atlic6.,

inlelepciunea, orir;ine este fericit. 34. Care este, insd, de numit inlelepciune, dac6 nu cea (Bre este Inlelepciunea lui Dumnezeu? Am primit, doar, intr-adevdr,
decAt Inlelepciunea lui Dumnezeu (I Cor. I" 24); qi Fiul lui l)umnezeu este absolut Dumnezeu. Pe Dumneze, il ar", aqaclar, oricine este fericit: ceea ce nouf,, tuturor? ne-a pldcut gi mai nainte,

;34. Quae est autem dicenda sapientia, nisi q Dei Sapientia est? Accepimus autem etram aucto

di'rrina, Dei Filium nihil esse aliud quam Sapientiam (I Cor. I, 24): et. est.Dei Filius pr est: De.us. Deum habet igitur quisquis beatus cum hoc convrr omnihus nobis ianr alnte placuit, 'Sed quid putatis esse sapientiam' irrg.""ri sumus. ,,".it.t"rrr? Etiam hoc enim dictum est: Ego sum I (i"r". XIV, 6). Veritas autem.ut sit, fit per a-li se pe-ri arrr-rr-,rrr-, modum, a quo procedit, et in quem modo nullus [CoIt 0! (x)nvertit. Ipsi autem rr**o *i1". ^"ars imponitur: si enim summus modu3 surnruurrl nodum modus est, per seipsum modus verus tnol Serl etiam summus modud necesse est ut gignitur, ita modus veril ,1,. ti, igitur veritas mudo .rrgrror.'i,rr.. Neque igitur veritassine modo' Dei .,r,r'dr-,. sine .reritat" ,r,q'"- fuit' Quis est est qui non habet p Di",.,rn est. lerita.s. Quis quis alius quam summus modus? Quisquis igitlul .L*rrrr. .rro.lr* per veritatem verrerit' beatus est' I

prin autoritatea divini cA FiuI .lui Dumnezeu nu este nimic alta

c0nd am pSgit la acest conviviu. Dar ce gAndili cd este lnlelepciunea, dacE nu adevdrul? Chiar gi asra, inrr-adev6r, H[)usrr-s-a: Eu sunl adeucirul (Ioan,XN,6). Ca sd fie, ins5, Adevdrul rlevine, printr-un anume mod suprem, de la Cel de ]a Carele purcede gi intru (larele se converteqte perfect pe Sine. Modului Buprem insuqi nu i se impune, insd, nici un alt mod: cici, daci [upremul mod, prin supremul mod, este mod, prin sine insuqi este rnod. Dar chiar qi supremul mod este necesar s6 lie adevdrat mod.
I)recum, a;adar, adevdrul se na.?te cu modul, aga modul se cunoa$te

lrrin adevlr. Nici adevdrul n-a fost, aqadaq weodatd fdrd mod, trici modul, fdrd adev6r. Cine este Fiut lui Dumnezeu? Spusu-sa: /kleodrul. C-ine este cel care n-are tat6s cine altul dec6t supremul rnod? Oricine va fi ajuns, agadar, la supremul mod, prin adevir, rste fericit. Asta inseamni a-L avea pe Dumnezeu cu spirihrl, adici

216

S. Aurelii

De beota uita

Sf.

Aurcliu Augustin, Despre ointa fericibd

2t7

est animo Deum haberr:'

itl est Deo frui'-Caetera

l.r"*"i.

a.

Deo haheantur, non habtlnt Deurn'

te bucura de Durnnezeu. Celelalte, in<altea" degi-s al,ute tle r:dtre l)trmnezeu, rrtr-L au pe Dumnezeu.

eum l ut Deum recordemur, Lrt eum quaeralnus'-ut veritl ad rtos .f()nte trrtiaio sitiamus, cle ipst' "rrr.ri H.c interioritrus luminibus ,ostris iubar s.rl "fro; infundit- Huius est verum (rmne quod loquiri ;;;;; q"""ao adhuc vel minus sanis vel t:ry":: ,"lj "ii^- uuda"t"a c()nverti, et totum rntuerl trePloam oculis ,ri-,lq""lii"d etiam hoc apparet esse quam'"'."S:^1 t"l * f n e i m p e cl i e n te p e r f e r: t" g T

nobiscum 35. Admonitio autem quaedam'.quae

r'"tr

llll. O anume admonilie, insd, <:are fa,:e dimpreun5 r:u noi sd ne adu.:em arninte <le Dumnezeu, sd cirrtdm sd-L alldm pe [il, <rr, indepdrtAnd toatd sila, dupn El sd-nsr:tdnr. dintru EI Insugi
izvordgte

la noi prin izvorul atlevdrultri. Ar:eastd lurnind

" " "l*, atque omne

Perfectum ^t1" :li i|: orrlrrlo.l,"tttissimirs Deus' Sed tamen qlra: Llud'rrrrr("" ^:q"" :1 l"-'::b..: ;;;;;i"r.;,,r.''.,'l'.'*: ipso fonte'ad nostrum modum'
plenitudine saturatr' t'uttd'*

"'

"rT,

ntr6lucitoare a revirrsat-o intru lurninile noastre interioare rnirifit: rrrcreflrl soare. Al acerituia este adevdratul tot, pe r:areJ vorbim, rrhiar gi cAnd, fie mai pulin sAndtoEi inr:d, fie cu ochii deschiqi prea re6rede, indrdznel intorgi, qi trepidEnr :r pnvi tonrl: gi nimic tlta nu apare a fi chiar qi acesta, dec6t Durnnezeu, perfect, nelnrpiedecAndu-l nici o degenera(iune. Cdci, acol(), tot gi intreg lxrrfer:tul este, gi, tottrdati, este Atr-rtputernir.:ul Dumnezeu. Dar, r:At rfiutdm si aflim, totrr;;i, nesanrrali intf din izvorul insugi, sau (H

["*""i.* ffiil;;;;;-.r"pi""t"'
1rt"r," satietas

fateamur:. et ideo,

q,t'"':."it

,1".1t-i.::t:' in veritatem' oerfectegue cognoscere a quo inducaris

'cLe*ti anrmorum'

sutrlus' IIIa est

i:llOf:lll1

i1

l'":: ::l

i".it*t"

perfruaris, per quid.connectans. *"*-:-.:] -Deum intelligentibus unarn i)".."-l,ii" unum I"l";"tr;;;, "*"ltt"i" va^itatibus variae superstitit quae .r.,*rr.l.r.ra' Hic mater recognitis verbis evigila penit,s inh'erebant' et tluasi ;;;;i"; nostri: fidem suam, versunl illum sacerdotis Ibue precantes, Tiinita's' . ---!--Deus ereator omnium)' (,[-,nr"tf". in hym', est nu[o laeta effudit, atque subiecit: Haec 3mbigente .rir,r, q,r"" vita perfecta e1, ad. lJlt-]1tL1"1t::

(ltre :rei il aratA inlelegdtorilor, excluse fiind superstifile varii, pe trnicul l)umnezeu qi unici substanta."" At;i. mama, recunoscAnd rrrrvintele, care s-au infipt ?n strAlundrrl memoriei sale gi r:vaziveghinde intnr credinp sa, a rostit lrucunrers6., descErt9ndrr-se, rrrlehrul vers al sacerdohrlui nostn-r:
incdlzeSte-i

lA md fokrsesc de cunoscutul cuv6nt, din plenitudine, s-o trrr{rturisim cd nt'ri n-am ajuns inci la modul nostru, qi, de acnur, rk:gi de-acum l)urnnezeu ne ajutd, nu suntenr inch inlelepli Ei Icricigi. Ea este deSrlina salietate, asta este viap ferir;itE, a cunoagte pirr gi perfect de la cirre sd te-mbracirr intru adevdr, prin care tulev[r sd te-mbucuri, prin ce si i te (x]nectezi nrodrrlui suprenl.

pe rugdtori., Tiinitate,

(Ambrosius, in hynr. Deus Creator omnium).

q""*

fide, ;;;hJ;i "oliiaest' alacri spe' praesumendum

flasrante

6i u addugat numaidecAt. ,Asta-i, fdrd urnbrd de-ndoiald, viala It'r'icit[, care-i viafa perfe<;ti, la care-i cle prezumat ci noi, feruen1ii, clrirritate. "
.ti(i. ,Acum", zic, ,,fiindod modul insugi ne atraFe luarea aminte rirj discernenr, prirrtr-un anume interval al zilelor, conviviul, aduc,

l)utem

fi

adugi prin tarea credinld, via speran15, arzEtoarea

"a distinsuere, quantas pro virihus Possum.gratras n".., Deo Patri, Donrinr'' liberaton. anrflla]
:;.,rt,rr"o

36. Ergo, inquam, qur'rniam modus ipse d ier rrr.rr."r, [.,'i'init'* aliq" t' inte rvallo

"t ;;;d; vobis qui c.ncortliter invitati' multis etiartt

r{ite pot, dupd puterile mele, mul;umiri suprenl.rlui gi adev[ratu.lui J)umnezeului Tatirlui, Domnului liberattrrtrlui sufletel<-rr; mai apoi voui, t-are, in hund-nlelegere invitatri, m-a1i qi incdrcat pe mine r,u

Sf.

Audiil Arytstir;

Despre uinla fericittd,

2t9

2i1,8

S. Aurelii

De bwto uita

in nost curnulastis rnuneribus' Nam tantunl po"t' serm()nem crlntulistis, Lrt me negare.-t"

multe daruri. CSci ateta de mult a1i adus inrpreunE Ia disr:ulia no&str[, incdt eu n-aq putea nega cd am fost indestulat <le cdtre

invitali mei. ,Aci, cu tofii bucurAnrlu-se gi l6r.r<16rrdu-[,

pe

invitatis meis esse satiatum' Hic -ornnibus paSde Tryget

i-nquit ,,i fr".trrrtitus Deum: Quam vellern' ;:;;;., nos quotidie pasceres' Modus' t"o1-"i: ubiqueservarrdusest,ubiqueamarrdus'sivobisci fi "

::;';

n"""*- t"aii"" i.rster' His dictis'

Dumnezeu: ,CAt ag rnai vrea", zice Trygeliu, ,sd rre pagti pe rxri, ln atpst mod, zilnit-'." ,,Mirificr.rl mtd trebuie pdstrat", zi<;, ,,1reste t()t, peste tot, iubit, dacl vi este statnritd-n inim6 intoarcerea noastrd la Dumneze.u." Prin accste cuvinte, punAnd t:apdt disput.ei,
ne-anr irnprSgtiat.

disputationis firre, rliscessimus'

NOTE FI COMENT'ARII
,
rManilreii;
2

<:f

Confess.lll, VI, 10, P L.,t. XXXII, url. 686 sqq.

cl'. Confess., \'I, [II, 34, Ibid. col. 720 s<1;. rE vorba de copila nenubild inci, pe iare Monioa o pegise, in vedeiea contractlrii unei r:asitorii onorabile pentm fiul s6u, rdtdcitul in tagila maniheilor, dtrp[ ce ti alungase pe-ntAia lui'coricuhirii, marria lui Adeodatr-rs. Acant e1>isod din viap SfAntului Augustin qi a Sfintei Monie,

Sf.

Anrlcroziu,

afamrea aceasta dornesticA a logodnei gi proieaele unei c6s6torii onorabilg tsa di*-utat gi rlsdiscutat, s-a t6lmEcit qi rdstdlmicit, acordAndu-i-se propo4iile unei drame, tragedii sau melddrame, in funclie de rnoran'urile

diferitelor epoci de cultr-rrd ce s-au succedat, actorii lor fiind nu doar Monioa, Augustin, Adeodaq concubinele gi tAndrd logtdnicd nenubild trr<x, ci 9i intft,.Arl cerc aI amicilot' de atunci, de la Milan qi chiar din Africa.

tudecatd prin grila cutumei actuale, afacerea pare de-a dreptul tc.landaloasd gi ia. mai degrah6, dimensiunile unei tragicomedii;
lnttadevdr', <lare p5.rinte rru i-ar ardta indfunat uqa indilerent cdrei marne 0 weunui prirfesor, orir:At de su$pus, aiuns in pragul a treizeci de ani, lnrre;initor aI urei concufiine qi tatA al wiui copil de aprrrape cineisprezece ani, venitd s6-i pe1eerc6, sd petracteze, qi sd tunrie daspre c6s6toria fiului bi cu fetila deo v6rstd cu-un ldstm apioape mai fiagedd dec6t a neponrlui oi, fie Ei cu promisiunea cle-a agteptali-a anr6na cisdtoria p6nd in ziua in fitre codana va deveni nubil6!, Numai cd,,aga pusd intretrarea, este la fel valabil gi reversul sdrq amrme, care mamd +ar incurneta, azi, la una ca acta, ?i rdspunsul mr-i dec6t turul singur: lntreagd afacerea nu fx)ate fi, gi nici nu numai prin perspectiva moravurilor egrcii respecti\re- iar, urnform acelor moravurri, ea nrl rnnfine in sine nimic neonorabil.. Fetele erau legal utrsiderate nubile ln doisprezeoe an! baiqii, Ia paihrsprezeoe, prin urrnarc, llirnic neonorabil irr pelinrl unei fetile de nici zecg arri gi in logodna ei, cu am6narea nuntrii, pAni la data tfnd ea va deveni nubild, r.Aciobiceiul de tt krgodi cnpiii de l;r o vArstd fragedd gi agteptarea a ani Ei ani p6nd la

222

Sf.

Aureliu A

uiata

fericifi
lr,ri<'it nu dtrce lipsd de

Note qi comcntarii

223

fiind considerati nu doar un angait intd"ritd prin contracte (tabulae sponsales) ,".t^t, ci eri aclesea r"-itiii" _it"arei mirese Ei viitorului mire; diferenla de v6rst6nu era r (Bzuri de cds6torii inchei ea consideratd un impediment, qi se cunosc . r on de e l^ la o diferenlE de v6rstd intre scrfr cu mulnrl-mai mare de 20 concubinaiul era, de asemneq 1u doar aproba! tt't" il:l:.T,'^t:: p"f";, chiar impus prin Iege, prilllrrmare? nimic nt:onorabil in logo' ir,totinrrse-o concubin6, care i-a mai qi niscut un cop-il l.rri tdndr.
cAsdtorie era generalizat, logodna

I'sentinla lui se.eca, din .pera cu acelagi nume, era identicd: ,mtrl nimic.
TAltfel: fiinla gi nefiinla, sau: fiirea gi nefiirea.

,Alrrzia este la verecundus, rrare le-a pus la dispozilie pr,prietatea sa

tle la

(lassiciacum.

"r." f',*rp].d,:-1 prr:misiunea, ins6, cd orlati incheiatd logodn]1 concubina "i in ePocal aqa' cutuma' Desigur, aceastd afacere cuprinde Aqa era mai.bine t lJri*,e p.roule*L mor^16, dar nimeni nu t ""T"l:':tt i#;; A'"g*tin insuqi. Ar fi profrrnd malonest sd ni-l inohipuim fre rp['
fie poligam; lupra sa

"Altfel, iaragi: fiinla gi nefiinla, sau: fiirea gi nefiirea. r(rL-am dezle.gat, in aceastd traducere, uneori, prin virguld, pe ceea de , pentru a invedera adevdratd subordonarea; cui nu_iplace, la.eJe-n
lorugr.

il#;il,];,6:u
a"

"* patrusprezece am, prur ea a cunoscut

,o1,

." :.:Yl i Tl*:'."u*:,:l"T::',r^1"-:H1 *r,qbin6, a iubito sintrr 9i i-a fost fidel mai bint
Y:l"P*t:.",qi

t""""q1-qfl

g"k aq mAniq cerrurilg dar ,si iubireq cvaziconit ;;;;","I* qi, prin ea, aceea a paternitdfi' Ceea ce, a PArrrt Ut ::ll'.Y-t^1tl ;rd;i;;il* ""ruIcel mai Pufin accePtabil este tocmai Sunt tentat sE afirm ca, in intregul 9i rrornplexul^proce "o"rr"rriirr". rae. aoest act va fi avut qi el rolul sdu, 9i nu unul neinsem "".""r,irii cu care concrrbina africenq acceptd despfl4irea 9i v9!1 Resemnarea .*J fro ea Domnului sunt admirate de cdtre Au6pstin' !I"tl-":2 (cf' Confess' trT' XV.' oe sirre. neinstarele, ahrnci, de a imita o muiere q doua concubini,milaneza' nu gtim I"i."ilixr, "nl.TiL)-Despre pu{rne gtimqi despre jurrasa loggdnicd' ['a ea' se pqr

in ce privegte initalea, consist6 qi i'faptul cA el, .pr. deosebire de greci, d"fin"., "ro initatea trei perBDane avand r-r aceeagr naturS, concepe natura inaintea rs<'ranelor, adicd, o singurd naturd divin^d subzist6nd in trei persoane.

lrAltfel: de cdtre cine egri dus. 12 Se gtie r:5 particularitatea theodiceei aug,stiniene,

*p,"1Yi1l

ol..i". m r"iae ;;;e"G", irr#?,

ttnrnd f"1iij."-91' :^nJ "4*p il*i"f"i,'*nuntase definitiv Ia ideea cds6toriei' AtAt ni s.a
sau' Poate' neqansq' despre acea f[tucd milanezd- care avu gansa' logodnica unui sfAnt, 9i incd a unui asernenea sfAnt' i#r.,r, timp igi intrempeau intnrnirile cAnd r:ineva su " Se qtie ci romanii cineva pronuiqPlt qi"ti*{-"] epilepsie, sau chiar "and din cuvintele Monic6i la adresa r ninfi-asta, ironia

Solilacuute,t

"ri;l; U.ii. ,""qiii

qi

finele primei disPute' pe mizer' car s Sunt nevoit si-l las aci, precum gi-n alte locuri' nefericit inseamni' fci' altflf, .rlfiif" ,,"."1" particularizattt*, 'ot G ."roit ,a tiu.tr,"' Non omnis non be'atus homo miser est' zi p.*". **aogie improprie gf,ndirii augustiniene' Cdci tot omul non
este

ne.feicit.

SF. ATJRELIU AUGUSTIIN

EPISCOPI.JL HIPPONEI

DESPRE NBNTURIREA

Sru

O CARTE

ll

\VOTA INTRODT]CTIYA

Cath.,l, XX\,'IL 52" P L., !r. XXXII, tnl.; asdel, hrlerul balanlei. in definirea omulgi, tprc c:onsistd dintru suflet gi rcrp, de partea in care se afl6 mai bunuln cel care impErltre.gfe, i'1( j r-

i co.p, s-au statorit inuu dqq.r.ina aristotelicianl gi stoicd, Sf6ntul Augustin, amend6nd, incaltea, preexistenla, s-a-nrldicinat in tfrAmd platonician qi paulin. Aqa de pildd, f5r6 si respingd definirea omului drqpt animal ratrional (sau. mai depli.: ""i"r""t lafional muritor), el alege sd nuanfeze, .rumindu-l: .anima futionalis... mortali atque terreno utens suflet talional folosindu-se de corpul muritor gi p n Eccl,

228

Sf. Aureliu A

ftcnlurlrea

Noti introfuutiud

229

va-s5-zio6, intrucAt fie cd tlelin numele ornului 9i sufletul, 9i fie m.rrnai sufletul singur, optimul omului ntr-i r:eea ce e^ste opti corpului, ci fie ceea t:e-i tlste trptim corpului dirnpreund cu fie ceea t;e-i este optint nurnai suflenrlui, a(resta este optimul (ld, c. lY, col 1313), adica, optim corpului ii este suflenrl, iar

omului, tnnezeu' Intr-adt:v6r, dupd d< augustiniand, care este gi cea universali, sufletrrl omenesc nu ceea co este Dumrtezeu, dar, dintre toate, pe tlAte le-a ,t Dumnezeu, nimic nu-i este mai apropiat lui Dumnezeu sufletul, intrucdt,nici pS.mAntul, nici mflrile, nici luna, nici nici absolut nimic ce poate li atins, sau vizut cu ochii acegtia; nici, tlesigrr, c.erul insugi, care nu poate fi vhzut de cdtre noi, trcbuie crezut cA este mai bun derAt natura suJ'lenrlui", tr[ci, dr intr-un cuvAnt, ,existi ceva in natura lucrurilor, in afara ce-s cunoscute prin simluri, 9i, bine-n1eles, cele r:e ocupd un loc in spaliu, toate, decAt care am spus cd sufletul omenesc mai prestant, dach exist6, aEadar, ceva din cele pe rare le-a Dumnezeu, cela-i mai preios, ceva, par: rnai preios, precum
sufletului gi, deci,
'

rlriginea sufletului, Slhntul Augustin exclude emanentisnrul, pe oare-l consideri t, blasfemie fali de supremu sinrplitate Ei inrutabilitate a Binelui suprem care este Dumnezeu: ex<:lrr<le. de loemenea, naqterea sufletului din weun germene corprral sau cliir rrrfletul vreunui animal.'o[r:i, aqa, spiritualitatea ar fi aneantizati; axclude, iar6gi, traducianismul rnaterialist al untri Tertulian, txclude metempsihoza, dupi cum exclude, in firre, ideea urrei lubstanle imateriale create in prima zi, in lq:ul cErora inolind sA tngdduie, se pare, misterul rafiunii seminale, (:are nu pare sA lAmureasc6, totugi, originea sufletelor protoperinfilor, clrre nu se puteau nagte prin generaliune; cAt doar, apoi, originea srrfle,telor fiilor lor. Imortalitatea suflen-rlui, tem6, dintotdeauna, comund religioi
1i filosofiei, SfAnhn Augustin o

dobitocului, par, precum al ingerelui: mai bun, ins6, nimic. daca, c6ndva, este ceva din acestea mai bun, asta se-nt6rnpld pdc.anrl lui, nu prin natur6. Prin care nu devine, tohrgi, mai pAnd acolo, incAt s5-i poat[ fi Iui prepus sau de comparat r rlobi'tocului (De quast. an. XXXM 71,78, P. L', t- XXXII, i 107t1). Aqadar, ingerele este; doar; egalul sufletului, tot universului fiindu-i inferior. Cunoaqterea sufletului este, in rloctrina irugustiniand, calea care duce la cunoagterea' Dumnezeu, qi, irr scrutarea sufletului, el a rldltuit cu miri preciziune marile teze spiritualiste, care stau granit la iilosofiei cregtine. Dupd lecrura platonicienilor gi a epi
I

ltemurirea sulletr-rlui a firt Pherecrydes Asirul gi cE Pitagora, migcat de noutatea disputei lui, s-a fdcut din adet filosof (P t,.,t. XX)(H, rrrl. 521). De asemenea, in E). CXLIX, Ia inrebdrile rxrsacerdorului
1i prietenului s6u Evodiu, despre viala sufletului dezlegat de corp,

dir:ut6, de asemenea, in am6nunt. in 4p. CLXXX \rll, cfltre Volusianus, SfAntul Augustin ne relateaz[ cd primul care a disputat, odinioard; [a greci, despre
AEa,

li rdspunde, povestindu-i

ceea ce

lui i-a povestit la rAndu-i,

pauline, SfAntul Augustin se.statornicegte, agadar, de neclintit, posnrlarea spirinralitnlii sufletului, definindu-l a fortiori sir necompus'din materie qi forman qi avAncl o inclinape fireascd Iocui corpul, hatritare unitiv6, in care sufletul spiritual ii dd cor nu rloar viala senzitivd qi vegetativ6, ci chiar qi fiirea corporaltl infra., n. 24)" unire, in care sufletul qi corpul ntr se conf.ur totugi, sufletul pdstrAndu-qi superioritatea sa intru consti omului interior, corprrl, bundtatea sa, intru constituirea exterior (C:f. De'lin.lY, [I, 5, P L., t. XLII, ct'I. t]90). CAt

Ohenadie, un medic renumit, trrlitor, pe atunci, la Carthagina, orn religios qi miseri<xrrdios. recunosc.ut gi remrnrit qi la'Roma prin sxercitarea artei sale qi prin pi<lasele sale moravuri. Acestuia, pe eAnd se incloia despre viala de dup6 moarte. i-a ap6rut, intr<r noapte, in vis, un tener remarcabil gi demn de-a fi ascrrltat, care i.t zis lui: ,,fJrmeazE-m6:" Pe care, urm6ndu-l Ghenadie, au ajune, tn cele din urmd, intro cetate, unde auzi subit, din partea dreaptC, Ionurile unei cantilene atotsuave, cu multul peste suavitatea 0l.l me ar Putee,

d Cl

e i-a pr.rveatit nrai adurxltr

hine aminte gi, dreptaceea, nu-i ruai povestegte nici ltri [lvrdiu, Horrulrl i-a fugit, Ghenadie S-a trezir Ei se gAndea la aoea-ntAurplare trrrrnai gi numai ca la un vis. mirific, dar vis, tonrgi. pAnrl r:litrrl, itrtd ci, intr<r aItS noapte, i-a apdrut din nou, in vis, a<:elagi tAn6n qi, la-ntrebarea lui dac6-l cunoagte, Ghenadie i-u rdspuns cA.l Itt,llloatte r6t se poate de bine, qi, r:unr t6ndrul stlruia rlA afle rle lu

23A

Sf. Aureliu

netuuirea sufletului
tture ne este noud

Notd introductiud

23t

el de unde,l ounoaite, Ghenadie i-a povestit in am6rnunt visul m-ar care l-a cunoscut. ,Bine'', zise t6ndn:I. ,e-adev[rat' oare, r--5 9i ar:um visezi?" intrebare' la care' in vis, dar gtii nr, Ghenadie ,e.prr.r. (3 qtie, tAndrul a addugat-9i a zis: 'I-J ."r* .o.prrl ie..?" ,in patut meu', rdspunse Ghenadie' Ia

tArriirrl, ,$tii ru, oaren. zice. rcd in acelaEi colPgor sunt' .acull qi-n repaos, ochii tdi qi cd tu mr vezi absolut ni ,rrr.ip, qi it "t"qi' ,r, L,r"i ochii" .,$tir';, fu rispunsul lui Ghenadie, iar tAnC aceqtia cu care mi veziii " qr' -Care-s, aqadar", zice, .ochii bfr"n"ii", negisind ce sd r5spundS, tdcea, t6narul iqi a-nvd1aturi..liatnl' ,Precum', zice, ,ochii cirnii tale,se o' gi-n acum, def6cand, vezi-bine, nimic in tine dormindul privegti 9i d9. ca ir,tinsrl, gi, totrrqi, sunt aceqtia cu care mi i"i"."q,i i., .r".L,a viziune, intocmai aqa, dupd ce vei fi.n .r"rrr"iia"Arrd nimic ochii cirnii tale, va fi in tine viala prin c6-nceteaz6 sd te sd trlieqti gi simlurile prin tnre sd sim1i, aqa rdmAne d;re6-13arte:" $i" indoieqii de-acum incokr cd viala birbatului credincios qi misericordios i-a fost inlinrratd totdeauna indoiala asupra acestui fapt, invdfAnduJ 'Cine n se-nt."abd retoric SfAntul Augustin, ,decAt numai 9i tui Dumnezeu", d*S|itl:ll9: p.orrid""p qi lflrscfruL Pronoen[a ll misericordia il, ,oot", rrrie'ai cu tAlcul ascLlns in coaia povegtii pilduitoare i.. t. XXXIII, col 699-700)' GAndirea, in coodonate creqtim imortalitdlii este, aci, invederatb; dupd cum invederatE este spune gi De.ottpine.hominis':l*-T] 4p. CXf,f,f, cireia i se mai in care Augustin il asigurd pe Hierortyt un adevdrat opuscul, incepe in timp sE fie .-e toli ,".i *L afirmi cumcd tot ceea ce nemurittrr, intrucAt toate, absolut toate' c se se poat; sd fic *or, i.r"".cand ei si ne fac5, deci, sd credem' in acest m< t uman ar fi de aceea nemuritor, fiindcE a fost creat inai ",rn"n timpurilor. nu trebuie sd clinteasc[ dreapta n tuturor creclinld, i.,tru"at, tdcAnd despre multe c-elea, imortalitatea lui Christos. care de-an:um nu mai moare' 9r moartea nu-l va (P L'' t' X ei de-acum incolo, a inoeput, tohrsi, in timp sA fie"

promisi viitoare-rttru fine, deqi este un lur:ru sine, nu este totugi tnare prin massd, ci, chiar corporal llture in Hvut[, ea este o anrme exc-elenfd int:oryxlral5. intrucAt, degi corylul lltrpruritor este mai pulin in parte det:At intregrl, imortatritatea [-ri ute, totuqi, tot atAt de deplind qin parte precum in tot, cdci. cu loute cd existd mddulare, unele mai mari decAt altele, nll putenr de,:it absurd zrce c6. ar exista mddulare mai nemuritoare unele At altele, asta, intrucAt nemurirea, precum sdndtatea, nu este lxtntitate a corpului, ci c.alitate, gi ea este tot atata in minore, cAt ffte in majore (P. L., t. XX)iIIL cot. 836-837). T\t in linapedele ltrizont cregtin postuleazd SfAnn-rI Augustin qi nemurirea corpu-lui,
ItrtrucAt ,imortalitatea gi incorupliunea corpului provine de Ia illndtatea spirinrlui" (De doatr. ahrist.,l, XXII, 23, P. L., t. X)(Xry 27), qi, in acest sens, se poate sPune despre protopirin{i cE au ierdut imortalitatea corpului, intrucAt, din cauza p6catului, nu putut aiunge Ia ea (Cf. De gen. ad litt., \'L XXVII, 39, P L.. t. I(XXIV, cot. 355). Agadar, primul orn a fost creat nemuritor, in lrkiura in care putea gi sd nu moar'E. (A", despre c,lrpul adanic poate spune ci, dup6 o cauzd era muritor, dupd alta, nemuritor. ied muritoro intrucAt putea sd moar6; nemuritor, intrucat Pulea nu moari); cfici una este a nu putea muri, precum a crcal anume naturi nemuritoare; alta este, insa, a putea sE mori, dupi care mod a fost creat nemuritor primul om: ceea (E
Ee

punea lui la-ndemAn[ dintru arborele vielii, nu dintru rnstitugia naturii, arbore al t ielii de [a r:are s-a sepelat prin pdcat; aga putea sA moard cel care, dacd nu picdtr-ria, putea sd nu rard (I)e gen. ad litt.W. X)(V, /l L., t. XXIUV, col. 354). ,A fost nicS', agadar, dar a fost, totugi, ,,imortalitate, aceea in cxrre putea chiar gi sE nu moard, cu toate c6, va fi nrai acea imortalitate", care ne este promisa, ,ln (are nLl s va lnure lrtea muri" (Enchir. CV, 28, P L., t. XL, col 281), qi, in aceastd prrrspectivfl, SfAntrrl Augr,rstin t:onstatd ti este cat se poate de rdu fyrgati de cdtre unii filosofi imortalitatea, daci nu vor fi p6cdtr.rit, tlutui protopdringilor (De Ciu. Dei.X, XIX, P L., t. XLI, col li92f

*t,. tZl1.lar5qi, in Ep tllX)(x\It, :are: 9i ea' constinrie o intitulaid De Praesentia Dei, scris6 impotriva 'pelagie il asigurd ci. r5-spunzAnclu-i lui Dardanus, Sf6nnrl Augustin ;-,irtrtitut". corpului, (zre a precedat intru canrrea lui Chri

ilt)li), intmcAt gi pelagienii strigau, gi ei, sus qi tare, currrcS, ylfic5tuia.

rru picdtuia, Adam a fost creat muritor, or impotriva L:r se

idicS' vehement SfAntul Augustin 9i tund c5, tlupd rJefinil,ie, ruritor se nunegte cel c.e nu poate muri, rnuritrlr, instl, tlel r;e

232

Sf-

Aureliu

ncmurirea sufletulai usta gi suspin5m,

Notd.

introductiwd

2ffi

pdc6tut' Et' rxrate muri; Adam a putut muri. fiindca a Putut nu din necesitutea natu ;;;, ; moari .lin meritul culpei' nemurlt()r ql Dupi acea definilie, insA, dupd care se numeqte moar6, cile'ar P"t*t'i'I"^'-,il in a cirui potestate este sd nu a f<tst c..onstituit intm a<'east6 potestate? lntr-a

luarea aminte Apostolul insugi, unde zice: ,,intr-adev6r. int,ru d.rit'ri de-a-.rfirir;a pe deasupra habita.ului

..*r"a

t:el ce avea potestatea de-a nu eiqy; nicicAnd' ,1*" *:' nicrcAnd. Una este, agadar, a nu pl frtestatea dl-a n,, muri m<-rri: ptiT" line de'"'"-':l-:T.Tf muri, alta, a Putea si nu cat rru pScdtuia, Adam nu era' Pnn urml

Adam

ultima de mimrrd. fi muritor, qi, dacd n-ar fi picdtuit nicicend'.n-ar T:it' "U::-l arbrtre rele vielii mortalitatea' ."l"t "ar"inistra dintru aqadar, o imortalitate rnaiord, prin car3 ""qt-:-"iry-1t:T -- gi una minor5, prin r:are P:'ate sd nu moard exist6 "-"9:1" ii.'ipi-". i"t vr, xxv, e. f.. t ^x,t-v' ""1;-"'19'5)fI;. putea ;6 i5iti x"p."u,"i"a, agarJar, Adammaiore' iar' treaci di prin gbe{ intru imortalitetea imortalitatea minori Iocul vielii min' s6-9i clobAndeastE pe meris in

;il;;;;;a f:!:tU:,-I i*., .*"'1,utea qi sd moar6',-gl-t-d :Y.*""I?-:':f qi aga' si1 id,''. w| 1596);
cale nlr putea sd moar6 (XXX\'TII,.1b p"' nesimlite aproaPe, liherul arbitru "",.*.'l"u:="-,Pt3:ti crci

".r*, ;;"';

insuqi miezul imolalitirpr' "Adai inca!' dlc5 voia putla s: cu liberul il;;"t'astfel "tLit''t'', nu sE pdcEruiasci nepedepsit' claci ar fi voi

p.J"J,i"#i i,

mpt6, gi incoruptibilul ace-.rta in Psal. LV,6" p /.. t. XXXVI. i acestuia, care este intr_un fel aparte nemuritor, i se poate insinua moartea, intrucAt .sufled oste, i,tr-un anune m.d al sdu, fiindcE este . anu,le ^emuritoa viafd, care poate, prin prezenfa sa, sd vivifice carnea. intr-adev6r, carnea trS.ieqte prin suflet. Aceasti via16 nu poate .sd moard, gi, prin asta, suflerul e.te nemuritor". De ce, toh_rgi, intr-un *rrrrrr"

lntre a-mh rxrl 6

fa.atui"sce,

Pawturqrw' ""'* -lie*-i*"x. CAt a,e"'"' intru acea':"11i1i1".:,till-"i]i,I cle aceea n-a Pnmrt ceva' mzd mare' adicd;:
se nu pacdtuiascd,

sa sta111,P^i,Ll,'1...t11| fii.dr:6 nu ; ililacdtui,ceea (re a avut.a'v'it rp vor primi sfinlii, ceea remunerarii intm

r*-i"i"ii.""

au si fie intru corpul spi1tu31, u:'t1* qt' de la faptrrt cd fdrd interpunerea mo4ii, Aclam, ta' urtAnd muri (Itd'' col' ;;; ;.i.;6, si fi aiuns [a a nu Puteanatura Totodatd ,r:u picatui protoPArinrilor' :o"*t6 1-l ;;;;; ";"tate rlintru' posibilitatea "9'"'l1iilirn.rtalitate' lll:,f::" .i"+"'ilrrru.'",J. mrzl' .,Urta era' deci' acea *rllttrl]t^^i"1,,:::i omul putea sE .t., mt'*A; "lt^ "tt" atreasti fi-va supr^e1na ilnortalitate' t .r,, p,-,. decAt si moard; alta ,rrntrl ntr va putea sd rnttard (lbid' c'<tl' 19?9)..t': ll{:l.t]: intnr noi rionrl imortalitelii 9i al inc'orupfl ,"a-r-r.ri ir,girri .o.rt ;;;" ;-r, .irrrli* tloar n,i inEine, ci o 9i cunoaqt(rm' atragand

onoarea qi gloria in secolele secolelor Q Tim. VI, 16), iar, Apostolul. '(,'arele singurrrl are imortalit&tea: curn singurul are, der:At fl s fiin creaturd nu poitte l-(., ngur Creatorulrri" mortalitatea lui. irr lDe
.")ste

,(.'eea ce spune

234
*t

Sf. Aureliu

rwmurirea

Notd. introductiud

235

tenrut dec6t nloaltea corpului (Cf. Serrn'

[,x\.L P L.. t. x.\IvI

ff^Tl.I-o.oo .."oiti Au ;,.

urnare" de la

ins6. niste eluciddri anulne, qi SfAii

:il-r":;';i
sutletul

este adevdrat de la adevdr; qi tot este suflet adevErat? Tot sufletul are' -,,{ -,^ l-^: insd su adevdr cd este absolut sullet' Una este adevarul nu suferd niciodst6 falsi

'

duPd iuvAntul ScriPturi mai intAi' un fundam

su

tniraculoasd uniune, il vivifir:d,, il vegeteazd gi-l impdrElegte, transmilAndu-i gi imprim6ndu-i legile eterne ale numerilor gi armoniei, pe care de sus la primeqte, trditor precum cregte intru lnlelepciune, sufletrrl, a cirui frumsele-i iustilia, urAlenie, viciul, pAine, cuvAntul adevErului, ochi, mintea, lumin[, Dumnezeu, el, memorie, inteligenld, voinlh, iubire siegi gi, prin sine, iuhitor Ziditomlui, el, conform dr:ctrinei augustiniene, capace sd nascd,
egal siegi, cuvAnhrl, qtie, cunoaqte, cugetd, se qtie, se cunoa$te, se

T"*-"a."ar"

esea. Cum este,

il

;;;,f.r',;.

ii st6 in putere rostirii

"J:L :i T1110';,e. omeneqti' inefabilul: 'Ceea ce et in acelaqi *d: C"11, incomutabil eete etem; cdci este p-t'rrrruu nu-r pur ;;h"d, comutabil, este supus tinrpr-rlui: lntr-adevdr' numil il;";i; mod, qi, dt' '""J", tt" ""t" drept ceea ce"::i.: nu crar mutd. nu deinuie statornic: se ".,-.rtt-ui""ar etern''$i asta-i deosebir""-di,"o" "itP:: statornic nu este este-ndeobqte sul cd tot eternul este imortal' nu tot imortalul ttai"qtt numit o*arn cfrci- .h;;";d ryl?:::t:.d: "",. numit etern, Iiindc6 nu t a c Pururi' Poate fr "a"el: chiar Ei I uneori'-ete1n numit "ttlf p:":."I: :":t-1 Ceea ce 9i sufer6 mutafiunea' 9i' prin ,"; tr in nl1 curn nu-i su{let, se zice cA trflieqte' nu Poate 11, inru etern' t":i-:l ;;;i gi, cu multul mai pu1in,-.etern'. pt!1"]ll ;;;; "t;"'propriu numit, nu va fi cvasitrecut ** numal este ceea ce este' ..iito, cvasi nu este inc[, ci tot P r' ""ra ;i;;r;.-;;""r,. Lxxiiu',- Q""ut Prima' Quaest' xlx' XL, --' col. 11; 15)' s-u Scurt, catafatic: imagine a- lui- D1mneze,u,. gi r de o. simplitate relativd .p-*ufe, irr.'irit iI, ",t*, l"'Jttl compus, intru cAt m"i"bit' concupiscibtl' naturS' unr. rerior, Prin ProPria-i -ti:.::lbtl-1"-l libr:r-responsabil, sul .m6nui decflt nesupus n-1: creaturi, par doar ingerelui, w ---^*--r. sd contemple I L;;;;;;;, capa-bil, p'i'iti*t prin credinl[' corpul' care' Pe firesc dorit ri sE locuiascd

i. Adev6rul este uPUr' are, aqadar, autor pe Durnnezeu"' scrutano' deosebirea dintre nemuritor ui

urgetd, gi se cunoaqte pe sine, de-ndatd ce, desp64it de sensibile, re (lautd pe sine, gi, cAnd se cugetd pe sine insugi, se cugeti tot totodatd, sau apnfatic: Sufletr-rl nu este Dumnezeu, nu este dintnr l)rrmnezeu, ci, de la Dtrmnezeu, nu este nahrra lui Dumnezeu, ci, llarncipAnd Ia ea, poate fi inluminat, nu este dintru substanp lui pumnezeu, deqi este suflu al lui Dunrnezeu, nu este parrte a sufldrii lui Dumnezeu; nu este dintru sufletul iraliona! nu-i din pdmAnt

rufletul protopdrintelui; nici dintru altd creaturd, nu-i de la ingeri;

;"#"

nu-i dintr-al birbatului sufletul muierii; nu se propagd prin lraducianism, nu-i manifest6 in el materia seminlei, nici ocult6 raliunea seminlei; nu-i ndscut, ci-i creat; nu a cdzut din cer qi nu E f<rst creat inaintea corpului, nu t'ransmigreaz[; nu a meritat qi nu rneritfl, din cauza diversitafi p[catelor, corpuri diverse; nu-i alungat, din cauza demeritelor, in corp, n-a fost zidit aorea gi pus lu pdstrare-n vreun tezaur; n-a meritat, inaintea pdcatului, sd fie pecatrice; nu este propice p5catului originar decAt numai prin mtrne; nu-i dintru natura lui viciul lui, ci-i a)ntra naturii lui; nu
fr(: in potestate, precum pdcanrl, tot astfel gi pedeapsa pdcatului; llu este) in aceas6 via1E, chiar rendscut, liber de tot pdcatul gi de lgrroranli, nu-i corp, nu-i calitate corporal5, nu-i temperaliunea ttrrpului, nu este supus corpurilor, nici chiar celor cereqti, n-ar hrvdla r6ul, daci nnr l-ar face, nu are moarte mai rea dec6t libertatea 61orii, nu se poate vindeca pe sine in"su,gi precum se poate vulnera sine insugi, n-ere de la sine lumina, n-are de la sine virtulile, 1rr, fl"rrre de la sine justilia, inlelepciunea, beatitudinea, decAt numai in participarea binelui incomutabil; nu-qi poate fi prin propria Vuinld siegi binele, nu se con\/erteqte-n nahrr6 corporald, nu se-ntind vivificind coryul ci numai prin viciile proprii; nu se cuge,ti pururi fX'sine, qi, din asta,-i survin erorile; qi dupd sute altele de-acest fel, llrirific urzite, minunat rostuite gi miraculos rostite, ,nu ne este,

f"o- li.t"

"a"rna,

236

Auruliu

runturirea suflctulwi

Notd introduttiua

237

poate! noud rlatr-rl sd gtim, in aceastd via15, originea sufletel (Ct. De an. et eilts ong.,fV, fV',5, P L., t. XLIV, c'oI.526)' I Aqa c5, sd nu ne-amdgim: cu tot arnrariul de cd4i scrise tlespre suflet, cu tot tezaurul de gAnduri i4trupate, in oper[, in formuliri ce au avut darul sE impulsioneze filosoficd universald Ei sd-nminuneze minflle atAtor bdtrAn, SfAntrrl Augustin se confeseazd, redeschizAndu-ne

r.'nlarlserant. setl

rles(:1()

r"hip a ajuns, irnpotriva voinlei rnele,

quomodo me invito exiit itt manus

hominum, el inter mea optrscula

esle pe mAinile .ramenilor "si amintit5 intre opust:ulele mele.

rnisterului Ei rechemAndu-ne-n hatritaculul credinlei' in filocalia gi filosofia ru-s:gmer, ci-s una qi-aceea9i, proteguiti

Ir,,rninstrrr Qui printo raticiorrationum <:rtntortitlne atque trrevitate sic obsci.rrus es1, ut l'utiget, (:unr legitur. eliam intent ionenr meam, r'ive

,:,rrrtorsiunii vi

Care este, intAi gi-ntAi, datr)rita

s(:urlilttii

um-bra aripek-rr Sale:

,,Sine controversia ergo ,Fdrd de trrntrover?5: "93 quae,Jam .riginalis regio larer.nu\.11,l'1,, 9.,t\qll"" r -- - ---," beatitudioii suiritului est, qui eunr ,,on quidem rle fi}ffiJil::i';:ffi'SJ; seipso genuit, sed de nulla re alia clar nici nu l-a ,idit din nici condidit, sicut condidit corpus e lucm, precum a.zidit, din terra. Nam quod attinet ad eius mrpul. Cdci, ct:ea ce $ne de originem, qua f it ut sit in lui, prin care se face sd fie in, utrum de illo uno sit, qui dacdesteel Y" ",""SlP ii,l ".,.f,o.", (: reat u s' q,a.,i p r i m um ".t, animam ffi:l fl::I':ffi'.,111' tr3,1 -f6;"Jt_r:;,

anilntls hontinunt, itt rluadam arBumentati(rne

r;rranr

inteligatur a meipso. 2. Deinde cogitans nihil aliud

rationamenteloq atAt de otrv:urd, incAt obosegte, c6nd este titit6, r:hiar gi incordarea lllea. ,si ,'u greu e-npleasd chiar de mine insurni.

2. Apoi, cugetand nimi,: alta dec6t numai spiritele oamenil,rr. am zis, intr<r anume argunlelltare r:ir,rsdem libri dixi. Nec esse in eo din acea carte: Iy'ici nu poate Ji
quod nihil discit, disciplina potest. llemque alio loco diti, Nec ullom rctn scientia complctitun nisi quae ud aliquam pertinet disciplinam
d isciplina

tn cel ce nu-nuald nimic.

$i, iaraqi, am zis, in alt lor:: fi nri:i gtiin/,a nulnbrdgiSeait ureun lucru anume decdt numai care ctpa4ine (Cap. 1, n. 1), nec venit in orcuneidiscipline(()ap. l. n. 1); rru tnentem Deum non discere mi-a venit in minte cd Durnner:eu

rlisciplinas, et habere r.,mniunr nrr-nvafd disciplinele, qi are gtiir-r1a rerum sclentram, ln qua etlam tuturor lu<:rurilor, intru carea este
lrraescientia est futuror um.'Ihle

chiar gi pregtiinla viitoarelor.

fiant nec tunc singulis singrrll,

scieham. nec adhuc st:io"

fat:rus esr lrom() in vivam; an similiter ita

"

sirnilar, rga, fie

fietiruia, nici atu.ci.u gtiam,

acum hu

gtiui.ci" (1, Rarect,l, L.,t, XXXI, cnl.5tt7).

cct illud quod ibi dicturn est,.IVon I)e-acest fel este qi ceea ce s-a zis csse uitom cum rotione ulli, iisi at:olo, Cd nu etistd uia[d cu ureo animae (Cap. 4, n.5): neque eninr ra{iune, decdt numai a suJletului Deo sine ratione vita esl, cum (Cap. IV, n. 3), cdri, bine-n1eles, nici

upud etrrn el summa vita, et f)urnnezeu nu are viala filrd Humma sit ratio, Et illud quod raliune. $i <'eea r:e atn zis (:u (.jva
rrli<luanrlrr superius dixi, Id quod nrai sus: Ce.ea ce se-n[elege (pe sine) este.-n acekryi mod puntri (Cap. 1, i n te l,ligit u r, e ius modi esse semPer (Oap. 1, n. 1), cum intelligatur et nr. 1), rum gi spiritul se-nlelege (pe Hnimus, qui utique non eilrsmodi sine), qi nu-i pururi in acelaqi mod. rst seln[,er. Quod vero dixi, (leea r:e am zis insi cd Spirit.ul ntt /lnimum propterea non posse ab poole.fi sepamt de etetrna roliLutt:, ieterna ratione separari, gukt non fitdui nu se unepte ln<nlou eo (( lap. i locoliter iungitur (Cap. 6, n. 6), 6 n. 11), n-ag fi zis<r ahsolu( dekrr:. lrr.fer:1o rr,,rt dixisselrl. si iam datl[ aq fi fost deja astfel instruit irr lrrnc essrnr l,itteris sacris ita Literele sacre, int'At sd-nri pot

credirrlei ne rechearnd gi dup6 multele inlSnluiri de silogisme,.5

in

acelaqi orizont benign

al misterului qi-n habitact

care filostifia se voia geamina filcrcaliei, dir. De-spre sufle.tului, carte scrisi in 387, despre- care va rosti, in
vieqii.

,, 1. Dupi t:d4ile Solilocuii Mediolanurn intors deia de la Pri la Milan,, reversusr scrrpsi librunr De scris r:artea Despre nemu Lnortalitatc Animae, quod rnihi sufletului. pe (.:are nri<-r voi quasi <:t,ntmonitorium esse ,:vasic,-rmonitttriu in v r'1.',lue.am pr,rPter Soliloquia terrnindrii Solilocuiilor, carc terrninandai quae imPerfer:ta r6.mas neincheiate. dar ntr gtitl

iarn de agro

; 1. Pr.rst libros Sr.rliloquiorunt

trrrdil us, uI re colerem quod anrirrti r;5 e srrris: PdcateLe tr)astre sr:riptus t:sL: PeccatQ oPstro pun seper<treu intre rtti Qi *'parant inter uo.s et Deum (lsai. l)umnezeu (/srri. I-IX. 2). De unc.le

238

Aureliu

nzmunrea
se dd de-nleles cd se Poate qi a acelor reali

etiarn earum rerum Posse dici separare chiar

separationern, quae flon locis, sed incorporaliter i unctae fuerant.

LIX, 2). Unde intelligi datur

It Qrrid sit etiam quod dixi, Anima si caret crrrPore, in lrtlt; nrundo n()n este (CaP. 113, n.22), non grotui recordori. Numquid mi-am putut aminti. Intr'
enim animae rnortuorum aut non carent corpore, aut in hoc mundt-r non snntT Quasi vero inferi non

care au fost unite nu prin locut in<'orporal. 13. Ce lxrate fi qi ceea ce am Sufle-tul, daci e lipsit de corp, nu aceast6 lume (Cap. 13, n. sulletele rnortilor nu sunt, qi lipsite de corp qi-s qi-n lume. Ca qi crlm cei de dedesubt in atrasd lume. Dar, fiindt'd a
de corp am

sint in hoc mundo. Sed quia carere c()rpore, in bono Posui,

nunig poate, pestile

f(,rtasse nomine corporis pestes corporale. Cee;r ce, dacd-i aga, corporeas appellavi. Quod si ita folosit foarte insolent de est, nimis instllenter verbo usus Chiargi aceeaetemerar zis: De sum. lllud quoque temere dit:tum suprema esen{d i se atribuie
est. A summa essentia sPeciem pin suflnt spyt, prin e.ore e corpori per animam tribui, qua Si oricum este. Pin suJlet est, in quantumcumque est. Per oqadar, corpul, si. pin insugi onimam ergo corptts subsistit, et fapt, este, prin ceea de c.dtrc eo i,pso est, quo animatur, siue a nimat, frc u nitr;rsal. p ruurn

uniuersoliter, ut mundus, siDe particulariter, ut unumqoudque anintol intro munclum (CaP. 15' n. 24). Hoc prorsus temere dictum est. [lir: liber sic incipit: Si a lic ub i est disciplina"

freyntbuh4pr&um

htldurtrul htmu (Cap. 75, t. 24), toatd este absolut temerar Aceast6 carte incepe aqa:,
di,xiplina
e-ste, an"

undext" (l

1;.3,

P L., t. XXXII, col. 590,

numai gi nunrai efortul de a desprinde, din aceastd silogi maratorlicS, un te,xt' Pe tft posihil, cAt mai cr.rrsiv in roman(
Vaailg

Aqa stAnd lucrurile, mie, traducdt,rrului, nrt mi-a rlmas d

Continet hic liber conleri.em rationum pr<t animue immortalitate,,Teanon intercurrentium rl iffic ulta t um s o I ut io ne m.
I

fa int.ert:urente.

ooa

Aceastd.carte confine i4sumqrea ropiunilor tn rea nem u ririi s ufle t ului i' so I upin difi.c uttdii lo r
S

[Col. fO21] Prima m.tkt, quocl anima sit immortalis, q subjectum est dbciplinae quae semPer est. 1. Si alicutri est disciplinal rrec esse nisi in eo potest, et sernper est, neque quidtpam in qu<r vivit semper est potest esse non semper; seml)er vivit in quo disciplina. Si n.," sumus qui ratiocina-nrur, id est anir
disciplina e*se animus, nisi in quo disciplina non est,

l, - Primo raliune cd sufletul

decAt numai

este n,emuritor,

cit

este subiec.tul

disciplinei, c,ore este pururea. 1. Dacd disciplinal este2, ea, undeva, gi nici nu, poate fi in r:eea ce trdieqte, qi este pururea, qi nici nu se poate ca ceva, in ce este ceea ce este pururi, sd nu fie prrruri, trdiegte purur.ea oeea in ce este disciplina'r. Dar:d noi suntr:m

p est in hominis animo disr;iplina. Flst autem ali disciplina: nam est, et quidquid est nusquam esse potest. Item disciplina non potest esse' nlsr rn eo vivit. Nihil enim quod non vivit, aliquid discit; nec t eo quocl nihil discit, disciplina potest. Item se
disr-iplina. Nam quod est atque imrnutabile est, s necesse est. Esse autem disciplinam. nemo negat! quisquis fatetur fieri nrln posse, ut ducta per cirt:ulum linea non sit ornniurnr Quae non per

noster, nec re.cte ratiocinari sine disciplirla potest, ne,c

clucuntur maxinta, idque esse alicuius discipli

immutabilem disciplinam esse n()n negat. ltem nihil in quid serqrer est, potest esse non semper. Nihil enim qt semper est, patitur sibi subtrahi aliquand'r id in quo seq; .st. iamverri oum ratiocirlamur' animus id agit' Non id agit, nisi qui irrtelligit: nec corpus inte-lligrt, neo ani auxiiiante corpore irrtelligit; quia cum intelligere vu corpore avertitur. Quod enim intelligitur, eiusmodi semper; nihilque lrtrporis ejusmodi est semper: non ig p()test adiuvare animunr ad intellecturn nitentem' cur

, r:6 tlisciplina ca linia iras5 ytrin nrijlocul cercului s[ .r"t",, .,ar. ,r,, iunt trase prin mijloc, qi cE asta este a unei discipline, nu leag5 rfi disciplina estc inrutabil5. IarEEi, nimir:, in (:e esre ir. este pururi, nu se poate si nu fie pururi. Cdr:i nimic,"""u, ce eHte

cste necesar sd fie purui. eete. $i ,oricine recunoagt

impedire satiri est. ltem nenro sine disciplina

Sf.

Aurcliu Attrttstin" Desprc nemttrireo

suflehilui

243

nimeni nu rafioneazi drept f[rd disciplind. intr-adevdr, clreapta ra{ionare este cugetarea tinzAnd de Ia certe la impresurarea incertelor: qi nimic ce ignori nu-i cert in spirit. lirt, ins[, r:e Etie, spiritul are in sine insuqi; qi nici qtiinla nu-mbr6liEeazd nici un lucru, decAt numai care apa4ine vreunei disciplineE. Disciplina este,-ntr-adev6r, gtiin{a oriciror lucruri. Spiritul uman trdiegte agadar pururea.

II. - [Col. 1022] Alkt

mul.atur.

non rotio, quia subjectum est mtionis quae

ll. - A iToua rapiune

cd sufletul este nemuritor e cd este subie'ctul

m[iunii, care nu se schimbd.

et corp autem rati(t nostra' quam corpus nostrum: est' et T"li,".: :st e ;;.;;;* nonnulla sribstantia rJr*"i**, cluarn nihil: non est igitur.ratio,1ilil, Rc'rp ttl il subiecto ;;;;"r"q". hrr*o.,i* corporis atiud quidquam in. ne" sit necesse est rnseparabilitet, i*.."".i" esse cred^atur, qud non aeque nec'essano srt I iPsa ha'monia "t est autem corpus humanum, ir*J"r."liflaer. Mutabile t;.,i.I,,ilil'.r,i.. Mutabile est enim ,mne qu.d sempt Et semper eodem modo est' Duci "t'' ""d;;;o-rror, semper e9d3m modo er1-1u*i::1] Item ;;;;;; i*i,"", .l"o duo; hoc autenr *'i-n*::t-X

in arrimo' 2. Ratio profecto aut anirnus est' aut

",#; u;;;;;;

fi"

T:.:"1

il;; igitur quatuor"inon sunt',,Est a1t1-:1"-.1: j.,.,

p(' irrr-,rl"bilir: igitur ratio est Nullo modo autem ;;.;.;bieclo, icl qtr.rl in eo est inseqarabrli,ll.,

;toJ

Nec Nt,n'est igitut h^tmt''nia corporis animus' f og"..tTT Semper rxrtest accidere iirmutabilibus rebus' i*i, .ir" ipse ratio sit, sive iIr eo ratio inseparabilrter',.

hrmonia corpului, e necesar sd fie inseparatril in corpul tubiect, gi nici nu poate fi crezut cd este ceva alta in acea rurmonie, ce sE nu fie la fel necesar in acel corp subiect, in rrare-i qi armonia insdgi nu mai pulin inseparabil. Corpul lrnan este, insd, mutabil, qi imutabilE, raliunea. Mutabil este, lntr-adev[r, tot ce nu este pur"urea in acelagi mod. $i pururea hr acelagi rnod este: Doi gi cu patru) gase. [ar5qi, pururea in .[rnlaqi mod este, pentru ci este, cE patru au doi gi doi; asta lnad n-o au dr:ii' doi, agadar, nu sunt patrlr. Aceastd raliune t.t nici un mod nu 6ite, ins[, imutabil5: aqadar, raliunea "st.. ca, mutat fiind subiectul, sd nu se mute ceea ce poate, ins6, inseparabil in el. Armonia corpului rlu este, deci, spiritul. i rrici moartea nu poate sd li se-ntAmple lucrurilor imutabile. :i, spiritul triiegte pururi, fie ci este el insuqi raliunea, fie irr el, raliunea, inseparahil'.

2. Raliunea este absolut sau spiritul, sau in spirit. Mai hunS-i, ins5, raliunea noaslrd der:At corpul nostru; qi corpul nostru este o anume substanlh, gi nrai bine este a fi substanlS rlecAt nimic: raliunea nu-i, deci, neant, IarSqi, oricare este

1ll.

muktbiLis, ProPterca morttt'lis tit' et orn'nr.s 3. Quaedarn ctxrstantiae virtus est'

animus' nec si aliquo tl Viua subsicuilkt et immutabilis

mod,. mutabil,

Substnnla uic gi spiitul imutabil, pi nici dacd, tntr-un enu,ne nu deuine de oc.eea muriton

aliquid immutatrilis est, et omnis virtus potest virtus non est' Omnis Porro ac'tio mo ;;"s.;quid, *2"o. Aut igitur non orlne quod movetur' aq( ""i quotl nrc'vet, mutatrile est' Al' omne

""" "^..

il. Existi o anume virtute a constanfei, gi toatd t:onstan[a-i rtabild, qi toat5 virtutea poate face ceva, gi virtutea este gi I nu face nimicro. Apoi, toatd acfiunea este miqcati sau . Agadar, sau nu tot ce-i miqcat, sau, desigurJ nu tot ce rir este mutabil. Dar, tot, ce este migcat de citre altul, gi nu

244

r,

De imtnortalitatc animae

Sf.

Awvlia Aagtrltin, Despre ncnlurirca

suflctulwi

2E

alio mrvenrr, nec mo.vet ipsum, alir:1uid rnortele est. Neq mtirtale quidquam imrnutabile. Quare de certo jam et si ulla disjunctione concluditur, non ()mne quod mo mutari. Nullus autem motus sine sutrstantia: et omni suhstant.ia aut vivit, aut non vivit:'atque omne quod vivit, exanirne pst; nec est ulla e.xanimis actio. Illud igi guotJ ita movet ut rx)n mutetur, non p()test esse ntsl vl substantia. Haec autem omnis per rnroslibet gra<{us movet. Non rginr omne quod corpus movet? mutabile Corpu-s autem non nisi secundum [Cot. fO2S] nl()vetur: atl hoc enim pertinet tardius t:t cnlerius conficihrr e-sse quiddam r;uod tempore rnoveat, nec
mutetur:. Onure autem quod tempore rrioyet corpus, tan ad rrnum finem tendat, tainen ne.c sirnul potest omni facrcre, nec lDtest non plura facere: neque enim va]et ope alatur, aut perfecte unum esse, qurid in parte.s lrutest, aut ullum est sine partihus corpus, aut sirre intervallo tempus, aut vero vel brevissima syllaha en

nu le poale, totuqi, face ttdati, Pe toate, qi nu se puate sA nu faci mai multe: qi nici nLl e' intr-adevir, in stare, prin orice

cuius non tunc finem audia-s, cunr janr non audis initi Porrri guod sic aginrr, et exspectatione opus est ut

et memoria ut c()mprehendi'queat quantum potest. exspectatio futurarum rerum est, praetentarum v memoria. At intentio ad agendum praes(,ntis est tempori per qu<id futurum in praeterin-rm transit, ne-c rnepti
t--o4roris exspeaari finis potest sine ulla mernoria. Qut eninr exspectalul ut desinat; quod aut coepisse exci aut omnino mr'rtum esse? Rursus intenti,-r peragendi praesns est, slne exspectatione finis qr.ii futurus est, potest esse: nec est quidquam quod aut ndndum est,

jam rron e$t. Potest igitur in agendo quiddam

esse,

ad ea tluae nondurn sunt pertineat. Possunt simul in plura esse, ctlm ea plura quae aBuntllr simul esse possint. Rrsstrnt ergo etiam in movente, t:um in eo q

m()vetur non possint. At quaecumque in tempore si esse .n()n p()ssuntl et lanren a futur() in praeteri transmittunnrr. rnutabilia sint ner:esse est.

'fic nrutahile [r

pot fi deodatS. Pot, der:i; chiar gi in mi;c6tor, deqi rru pot rir fie in ceea ce e'Ste migctrt. Dar, or:icdre rru piit fi irr tirnJ-r r|r6riat6 gi .totugi, se trAtishrit din viitor in trer:ut, e rielesar srl
nl-r

246

B. Aurelii

De imnwrtolitate animae

Sl.MfuArrA*tibD*Wr* *i,r*-"fl"trt"i

247

contlnuo putare privari,vita, quanquam ei fortasse hotum niutatio nonnulla contingat.

Iv.

,1. Hinc jam colligimus, posse esse quiddam quod lnovet nlutahilia, non mutatur. Cum enim non mrrr ntoventis intentio perducendi ad finem cluem volet quod movet, illudque corpus de quo aliquid fit motu. per. momenta mutetur, atque illa intentio perfici quam rmmutatam rnmere marrifestum est, et ipsa alrficls, et lignum aut lapidem artifici .rlj*"ru* quis tlubitet conseguens esse guod dictunr Lst? Non i sl qua. mutatro corporum movente animo fit, guamvie eam sit intentus? hinc'iium neceSsario mutari. et ob h etram m<lri arbitrandum est. potest enim in hdc irrtenti simul et nremoriam praeteritorum et exspectation funrrcrrum habere, quae omfia sine vita **;;;;; -dt Quanquam etsi nullus interitus sine mutatiorr. sit, mutatio sine motu; non tamen omnis mutatio interi omnrsque motus mutationem operatur. Licet enim i corpus nostrurn? et motum plerumque qualibet actione,, mutrihrm certe vel aetate dicere, tamen nondum interi id est non esse sine vita. Liceat igitur et.arlimum r
,

4. De aici mai conr:ludenr cE pr.rate fi ceva, ce, degi rrrigcri rlctrimbdtoarele, nu se schinrbd. (jum, intr-adevdr. ,,r'r*

lncordare, s[ aibd dimpreund, qi memoria trecutelor, qii uqteptarea viitoarelor, care, toate, nu pot fi. fdr6 viagd. Cu I,ate c5, chiar dac6 nici , rnoarte nu-i fir6 sr:hir.trare si nici u schimbare, f[r5 migcare, t.tugi, nu toate schinrbarea

Ars et ratirt numerorutm immutabilis quae animo non oitct inhaerent.

lY.

- Arta

pi raliunea numerilor imutabild care i se tnJig culdru: spiritului nu fdrd uia;d.

5. Si enin_ manet aliquid immutabile in animo, q sine vita esse non p.r"siti animo etiam vita ,;r;; maneat necesse est. Nam hoc prorsus ita se habet, primum est, sit secundum. Est ;utem primunr. euis
nrutabilem esse audeat dicere, aut artem guamlibet lsta ratrone constare; qut artbm non esse in artifice" eti ounl eanr non exercet; aut ejus esse, nisi in animo; aut

ut alia omittam, aut rationem [Col. f0pa] .,.i*"..

onte

sau cd arta nu este nu-i a lui d

mutabil[, fie c5 .ricare artd nu consista din ac'east6 ra[irure. in artifice, chiar gi cAnd n<r e,xercitd" sau .I
s

vita non sit, esse posse; aut quod immutabile est, aliquando - -_- posse; aut aliud ^l:-,^--r.- n.n ""* quasi aliutl rati Quamvis enim ars una multarum "rt"*, quidam ratronum esse dicatur, tamen ars etiam una ratio verissime atcpe intelligi potest. Sed sive hoc, sive illud

nu-i viap,

gau cE una singurd artd singur6 ragiune. Dar, fie una, fie alta, nu se conclude mai pulin cii

raliuni, totugi, arta poate fi atotadevdrat nunitd qi i.qel.asrl

<r

Sf.

Aurelia AilSwtin, Despre ncmuirua

suftctilili

249

248

S. Aurelii

i De iinmortalitatu animae

conficitur: artenl ar' nirn rnirrus imrnutabilem aftem esse sed t:tiam ,-,.r. ,.,lrr, esse in anirno artificis' "YtTl*" est' idque insepbrabiliter' ir, ,.i-o manifestum "iri ab animtl separfiitur; aut erit praetercluanl rn ar si ars
cclntt aut nusquanr erit, aut de anirno in animum rrec' est' ita vita transihit. At ut sedes arti nulla sine ulli nisi animae' Nusquam porro esse cum ratione .ri""in""a immutabilb esl lon eese alilulnd:,"t:. S;t'";;.,;; ,te anirno in ahimum transit' in ill. ma

a.*."* ;*rri;

fit aliquis pentus' :t'".*:i et falsissima sunt' slclrtl su Quae si absurdissima

non nisi dr.rcentis oblivione

Eiut nemo artem dor:et nisi amittentlo'

lpirinrl uman este nemu-ntor'

irt 6. Dar, intr-adevdq dacd arta uneori este' alteori nu este

iLm.r.talis est animus humanus' nort 6. At enim si ars aliquando est' alic4rando imprenut*-:i1t-, anirnt.r, <nrcxl per oblivionem atque .irs immortalitate'm affert argumenti *d o.i,

"rtt;i hoc rnodo' connexicr, nisi negetur antecedens

n"t

nrrn est; aut irr-^rrirrro, qu,,d1n praesenti cogitationc. de sola gy<lmt * *-aia,, animo ars musi<n, cum verum' Non af,l "., falsum est; illud igitur

:1:

;'.fGr;".;-h';"* animus ::."ti:: esse in ant l.'-:: ,:* Potest igin-rr aliq.id :;;t*;"'""'it"oair,'

i*,.

autem

q.i,a.r." in se animus ipse yl T"tiT. l1-i".t:T,37 fl"t"q"e si diutius ftierit in aliis ani 1", "tiii'r"*."tt ut intention",T t"tt]l'1:l:::91 oci.,prtur, quam '
otrlivio vel imperitia nomrnahrr' facile rrc,ssit reflectere, I ab alio u.,t n<-rs ipsi nobiscum ratiocinante"' '"..

".r* iii"r.rn*i

dL quibusdam liberalibus artibus ea #",itf;.; "".,'"iri quam in animo nosuo inveni iuod facete aut gignere; alii ;;'il.i-ir,r".,i,", **p1t{-(1T.?: aeterna gigneret ammus inn""tione tam aeternum quam cirouli #;,?J;;;t*a e.im *tf ."'',1" "-'1"-.1'j i * rruiu sce modi, t i' " " conrptehendirur'i): manit'et Ji";;l.;, nec n()n foie esse animum humanum' et oI
'
;

Jt ; ;iil;

",lrL ..*. immc,nalem verast'atirrnesinsecretrsejrrsesse'({Ltamvlseas aml sive oblivione, aut n()il habere' aut
igrr.r.ori,,,.r"
videatr.rr'.

25O S.e*aii

i De

imnortaWY

orurm@

Sf.

Aurelia AilSustit, Despre nemuritea suflctului

251

\. - Animus ion mutatur

1n'l*-.- --^r^, *".tP]:1Y-tt:::'il' *r"*:::'l'' ilr'* :::^::::, quin '. id filj videamus' t' -"'^1lr-l:|"J;;;,,*'l p'.test H:Jt"'* qu neque suble( existente, sumuri 1C"t. fOt
7. Nunc autem quatenus

ut desintrt "u".

7, Ar:um, sI vedem pAni rrnde-i, ins6, dt, primit

schimharea spiritului. Dacd spiritul e subiect, arta existAntl

".rfi;;; f .:iffi i;t immute'T: :::-:ff in suL)tecto (st rrur','"

;;;;;i. immutatrilem essesrtnt es illa rlr q antlllus in quo mutatrilis anirnus "r"i"tifi. quarn m co autem maior anlrrlulrr' uL " negat animu*, :t^o Pnus crEU t1*--'ess'e sapientent? uid"..rr.,., dicitur'nirr^^ '..,.^.i;TCicrtur anrtr manifestiores t";:i::
specie vertr plttres corporis Passrones' immutan' immutari. Secundum

artem

in subiect, gi nici subiectul nu se poate schimtra, f6rd sA se schimbe ceea ce e in subiect; in ce chip putem ohline cd estt: neschimbdtoare arta sau raliunea, dac5 se dovedeqte a fi
schimb6tor spiritul in care sunt ele'l Ce schimbare-i mai mare, lnsd, decAt ceea ce este, irideobqte, in contrarii, qi cine neagd r:6 spiritul este, ca sd le omit pe celelalte, uneori prost, alteori.

( I
'i

.i:'; .[#

s duo sturt ge: ,re aut secun

as, anin,, di

^t't-.f "'"""J* oi[*iur".. per voluptates' becurl perdolores,talorq',o111","1::,^;,5.;;"'"do,aesresc4 laetando' metu suas autem' ut cupiendtl' .t d"rrdo, discendo' t|,#"L - .^-ri omnes L'rrrrrLr *l"itlt'"-tt;,, U. rrae B. Hae metu nihil quidem T;:r: ^r"rl.rr.*, ne ra'li.ni n sunt per se ryro'. '.-t-' e adversentur, qua dtctum

::*t:,

:.T::nr*#:

lns5, inlelept? SE vedem, deci, mai intAi; in cAte moduri ne-n1elege ceea ce se numeEte schimbarea sufletuluir8; care, [)recum socot, ne sunt mai invederate, cel pu1in, gi mai clare, ln genere, dou6, in spe16, insi, se gdsesc mai multe. Cici se zice cd sufletul se schimbd fie dup6 pdtimirile corpului, fie dupd ale sale. DupE ale corpului, precum prin vArste, prin Irrortri, prin dureri, rnunci, ofensiuni, prin voluptdgi. Dupd ule sale, ins6, precum dorind, hucurAndu-se, temAndu-se, rist6ndu-se, studiind, inv[lAndtq
lt(x.resar

::flTJ:"':1[4',U:l#;' :;J

necessi in sutriccto est necessarlL) Nam illud """"^ "at".i".t"r' p* q":1 1i:il:""H;ff'rrq5; subiecti tlicitur, col'lrrenr ducat ffil;':l l-"ffi :;;"';i;,"r Narn sr u^ dwl' "-minu-s cera esq, ex rrrtrur --^ -et Cx molli durescat

B. Daci toate aceste schimbdri nu aparfin argumentului cd spiritu-l moare, nu-s cu nindc de temut prin ele insele, rarat, dar e de v[zut dacd nu se-ncontreaz6 raliunii noastre, n care s-a spus c6, schimbAndu-se subiectul, e necesar sti se t()t ceea ce este in subiect. Dar nu se-mpotrivesc. Cici, acelei ragiuni, se zice schimbare a subiectului, prin rnre rnform

et

su.t, et cera sublec'liil t,

minusve cera' cllm

q""" i" ^-.L,iorrn ilil:il",* :r:;;; il"-ltt'o"subiecto non nrute'tl aia*" ' -^ ^,'.,, 'fi sunt)
atur,

;:t;i".:;;;..' igittir',r ,srrnt. curh'i slrnt' cum

n

urnstrAns sd se schim-be absolut numilem. CAci, dac5, din albh, iEi ia de undeva culoarea neagrd; nu este mai pufin cear5, dacA, din pdtrat6, iqi ia forma rotundS, nici.dacS, din moale, ici rtdregte, nici dacd se riceqte, din cald6: dar acestea sunt in iect gi ceara-i subiecnrl. RdmAne, lnsd, cear5, nu mai mult sau i pugin ceard, cAnd acelea se schimbd. Se poate, agadar; sE li se

o anumitd schirnbare celor ce sunt in subiect, ln timp re

el

vetuti .um "",.1:, lg'l: iX.,lr". ^,;;ngatur imuta IYlutaf,lL'|rrcrrt patltur rrrutationem i/s!^------^ :.,n, n,)n est: nl erat' et cera iarrr nrx ;trblet-:turu r4r.d utrir

n t

rgi nu se schim-bd fa15 de ceea cr w. zice gi estr: el. Dar, dacI ,r c sunt in sutriect li s-ar intAmpla o atAta de rnare schirnhare,

ceea ce se rrunrea cd este la bazd n-ar mai putea absolrrt fi rit: precum, c6nd, prin rfrldura focului, cara s-ar risipi-n aer; acea schim.bare, irrcAt se-nfelepp pe drept c6 subier:tul, rxrre (:oara, s-a schimbat gi nu mai este cearS: in nici un chlp nu

252

S. Aurelii Augwtini De immartaktate onimae

Sf.

Atueliu,Aurl.rstin, Dqprc nzrnurhea sufletului

253

aliqua ratir-rne <luidquam eorum. quae in illo subjectrl erant <1uia hor: erat, remanere putaretur.

s-ar mai sncoti prin vreo raliune anume ci a rdmas careva dirr oele ce de aceea erau in acel suhiect, fiindcd era acesta.

9. Quamobrern si anima subiectum est, ut

dixirnus, in qut-r ratio inseparabiliter, ea necessitate qua in subjecto esse monstratur, nec nisi viva anima esse anima, nec in ea ratio potest esse sine vit immortalis est ratio; immortalis est anirna. Prorsus e nullo pat:to non existente subjecto suo immutabilis
sus,

9. Dreptacnea, fiindcn sufletul este subier:t, preflun am zis rnai

in care-i inseparabil raliunea, prin

aoea necesitate, desigur,

mutatio. ut eam non animam faceret, id est nrori r:og Nulla autem illanrm mutationum, euae sive per sive per ipsam gnimam fiunt (quamvis utrum aliquae, ipsam fiant, id est quarum ipsa sit causa, n()n pa quaestio), id agit ut animam non anitnam faciat. igitur non solum per se, verum nec nostris rationi forrnidandae $unt.

permanpret. Quod eveniret, si tanta accideret ani

prin care +a ar5tat cd este in sutrierr, gi nici suJlenrl nu poate sd fie decAt nunai sufle,t viu, nici raqiunea nu Poate fi in el fdrd viaF, qi raliunea este nemuritoare, este nemuritor sufletul. Apoi, prin nitli un pact, intr-adevdr, ral.iunea nu ar d[inui imutahild, nee-'ristAnd sr-ntieaul eigi. Ceea ce s-ar intAmpla, dacd i-ar surveni sulfetului rr atAta de mare schinrbare, incAt sd-l facd pe el non+uflet, adictr' sdJ

nonsuflet. De-acrrnl agadar, nu doar prin sine insele, ci,-nu-adevir, nici Jrrin raliunile noasEe, nu+ de temut.
YL.

Y[. - Ratio quae irtcommutabilis est, siue

Ln anlmo sLDe animo sil, siue animus in ea, ab ipso eodern antmo nequil. 10. Ergo incunrbendum omnibus ratiocinandi video, ut ratio quid sit, et quoties definiri lxrssit [Col.

Ilapiunea, core este incomutabild, ftc cd e-ste tn spirit. fie t:u spiritul, fe spiritut in ea, nu poate fi separutd fa{d cle tnsuSi acelasi spirit.

sciatur, ut secundum omnes modos et tle ani

immortalitate corlstet. Ratio est asPectu$ anirni, quo seipsum, non per corpus verum intuetur; aut ipsa

contemplatio, non per corpusi alrt tpsum verum q contemplanlr. Primum illud in animo esrtq nemo rle secuntlo et tertio quaeri potest; sed et secundum anirn<l esse non Fltest. De tertio rnagna qr-rae-stio est, verum illud qurxl sine instmmento co4xrris ammus I sit per seipsum? et non sit in animo, aut possit esse animo. Qurquolibet mtido autem se ha-beat, non id contemplari animus per seipsum, nisi aliqua cum eo. Nanr omne quod contemplamur; sive cogita capimus, aut sensu aut intellecttr capimus. Sed ea sensu capiuntur, extra etiam nos esse senttuntur, et continentur, unde lrer: percipi quidem p,rsstr affi

10. Vad, deci, de-apisat din toate puterile'de-a raticiona, ca s[ se gtie ce este rariunba Ei-n cAte feluri prlate fi tlefinitd, ca sd reanlte dupl toate mtrdurile Ei nemurirea sufletr;lui. Rafunea este privirea spiritului, cu care, prin sine insuqi, nu prin corp' priveqte adevdratul; sau ins6qi r:ontemplarea adeviratului, nu prin corp, sau insuqi adevdratul care este contemplatz' Ci primul este in

treilea se spirit, nimeni nu st5 la-ndoiald Despre al dar nici al dtlilea poate cerceta; care, tdrd treilea e o mare chestiune, dac instrumentul corpului. il privegte spirin-rl. este prin sine insugi, qii nu este in spirit, sau poate fi Tnrd spirit. In ctrice mtrd, ins6, se prezirtid in sine. spirinrt nu l-ar putea contempla,pe acesta prin sine insuqi, decAt numai prin weo oarecare c<lnjunc,liune cu el. (ldci tot eeea ce t:ontemplEm ori prindem prin raliune, prindern fie prin sim1, fie prin intelect. Dar cele ce sunt prinse prin siml sunt simlite cd strnt chiar gi in afara noastrfl, gi-s contemplate-n krcuri, de unde sunt afirnrate. desigur- ci nu poi fi pert:eputez].

254

S. Aurelii Arlrgiustini De immornlitote ani'ryte

Sf.

Aueliu AtryustiA Despre,netnuri.rea

suftctului

2SS

Ea inte etia

untur, non

qtrasr alibi qui intelligit animus simul

insd, nu sunt inlelese puse cvasialnrnde decAt

-nfelege: c6ci chiar .se-nleleg dimpreund a

nu fi

contineri loco'
11. Qutrre ista'conjunctio innreritis animi, et ei

quotl inhretur, aut ita est ut subiechrm-sit animus, autem illud in subiecto; aut coRtra subiectum ve in subjecto ahimus; aut utrumque substantia' autem trium si primum est' tam est irnmortalis a quam ratio, -.ecundum superiorem disputationem, inesse illa riisi vivo non potest. Eadem n secundo est. Nam si verum illud quod ratio dicitur, habei commutabile sicut hpparet; nihil commutari quod in eo tanquam in sublec,to est. Rernanet igitur o
esi

ll. De aceea, at:eastd conjuncgie a spiritului privitor gi a adevdranrlui aceluia, care este privit, sau este astfer, int*t subiectul

ceea ce este

in

prrgrr" de tertio. Nam si animus strbstantia sr6rta.tti, ratio cut conjungitur; n()n absurde' putaverit fieri posse, ut manente illa hic esse desinat' manifestum est quamdiu animus a ratirlne non sepal

treileei intreagd

lu

raliunea c5reia i

contemplentur: et cum nihil sit ipsa ratrone poten qra .rihil est incommutabilius; nullo pacto erit.arri nondum rationi coniunctus, eo qul est potenti()r. Restat ut aut ipsa ratio a se ipzum separ ipr" *rri*rm ab ea voluntate separetur' Sed nihil iila ,ratura invidentiae, quominus fruendam se praelreat. Deinde quo magis estT eo quidquid conjungitur facit ut sit, cui rei contrarius est in[& Voluntate autem animum separarl a ratlone non ahsurde quis diceret, si ulla ab invicenl separati<r esse rerum quas norr continet locus' Quod quidt adversus omnia superiora potest' quihps coni.radir:tiones c,pposuimus. Quitl ergo?

pe orice

se unegtr: sieqi, cdrui fapt

ii

este contrariu moartea. L'd

?t!

S.

Awelii

De irnmortolil.ob

anintu

Sf.

Auruliu Augtsti* Desprc rcmufip:a

suflcttilui

257

concludendurn est, animum [Col. 1027] esse an etiamsi separari non potest, exstingui Potest? At si rationis vis ipsa sua coniunctione alficit animum;

este nemuritor; sau, chiar dacd

enim non afficere potest; ita profecto afficit ut ei el tribuat. Est enim maxime ipsa ratio, ubi sumrna etil incommutabilitas intelligitur. Itaque eum quem ex afficit, cogit esse quodammodo. Non ergo exstingri ani potest, nisi a ratione separans; separari autem non po! ,r, ..rp.. ratiocinati ,rr-rr., non potest igitur interirel ,'l

Daq dacd acea putere a raliunii prin insdqi cuniuncliunea sa afecteaaa spirinrl, qi nici nu se poatq inn-adev6r, sd nu-i afer:teze, tl afecteaz6 absolut astfel, incat ii atribuie lui fiinla. intr-adevdr, existd maxim raliunea insdqi, unde se-nlelege chiar gi suprema incomutabilitate. $i, astfel, pe cel cel afecteazi il gi const-rAnge, lntr-un anumit chip, sd fie. Nu poate fi, deci, aneantizat sufletul decAt numai separat de ragiune: nu poate fi separat, ins5r,precum am raticionat mai sw: nu poate fi, agadar, nimicit2n.

nu poate fi separat, poate fi stins?

Ytrtr.

interit. "i

Nec,

)"r

rub"tontiam ad defectum tendit animus,

Vll. - Sufletul nu este nimicit ttici dacd tinde prin substanpd spre
eclipsd.
oare prrcstia-i s,nrine spirittrlui, nu

contingit animo, sine defectu eius fieri non Potes,l enim magis est ad rationem conversus eique inhaerl ideo quod inhaeret incomrnutabili rei quae.est quae et maxine et primitus est; cunr ab ea est idipsum esse minus habet; quod est deficere. autem defectus tendit ad nihilum; et interitum magis proprie oportet accipi, quam cum id, quod erat, nihil fit. Quare tendere ad nihilum, est ad ir tendere. Qui cur non cadat in animum, vix est di in quem defectus cadit. Dantur hic caetera' sed esse consequens interire id quod tendit ad nihi est ad nihilum pervenire. Quod in corpore q
animadverti potest. Nam quoniam quodlibet est mundi sensibilis, et ideo quanto maius est plus occupat, tanto magis propinquat univQl quantoque.id magis facit, tanto magis est. Magis e$

72. At enim aversio ipsa a ratione per quam

est totum quam pars. Quare etiam rninue sit, ( minuitur, necesse est. Defectum ergo patitur' minuitur. Porro autem nrinuitur, cunr ex eo all

lui: dacd, intr-adev[r, este mai mult convertit la raliune gi alipindu-i-se eigi, de o aceea c6 i se alipegte strAns lucrului incomutabil, care este adev6rul, care qi este maxim gi de la-noepud7; cum s-a intors de la el, il are mai pupn pe insugi I fi*, ceea ce-nsearnnd a fi lipsit. Tot clefecnrl tinde, insfi spre neantp, gi .imicirea nu se cade s-o priveaacd' nimeni mai murt la prr-rpriu decAt ceea ce, cum era ceva, devine nimic. Dreptaceea, a tincle apre nimic inseamni a tinde spre nimicire. Care, J" o nu cad6 "a asupra sufletului, asupra cdruia a cdzut defecnrl, abia se p<late Bpune. Se dau aci celelalte: dar se neagfl ai este conseoyent ci se nimicegte ceea ce tinde spre nirnic, adicd, c6 aiunge la nimicire. Cdci, fiindcd oricare corp este parte a lumii sensibilI; gi, de acee.a, ou c6t este mai mare gi ocup[ mai mult loc, cu atAt mai mult se apropie de urriversalitate; gi, cu c6t faee asta mai mu_lt, crr at6t mai mult este. Mai mult este, ins6, intregul dec6t partea. Dreptaceea, rhiar gi dacd este mai pugin, cand se micgoreazA, este cu necesitate.
lns6, c6nd i se detrage ceva prin imtrucEtifre. Dintu carq rezultd r:d printr-o astfel de detragere tinde spre nimicil. Dar, nici o rlenagere prin imbucdtdlire nu ajunge la nimic. intr-adev6r, t,trtd parteq care r5mAne, este corp, gi, orice este asta, u:upE cAtra kx:
Suferd" deci, defectul, c6nd se micqoreazi. incaltea, sr: micq,oreazd,

12. Dar, intr-adevdr, arrersiunea insaqi fap de raliune, prin i se poate+rtampla frrd defecrul

praecisione detrahitur. Ex quo conficitur ut'l

detractione tendat ad nihilum. At nulla praecrsro ad nihilum. Omnis enim pars quae remirnet, et quidquid hoc est, quantolibet spatio locunr ogou Neque id pesset, nisi haberet parrtes iu quas r

tn spaqiu. $i nici nu s-ar putea asta, dacd n-ar avea p,[4i, prin

oare sd se-mbucdt5leascd-n acelagi fel. poate, agadar,

258

S. Aurelii

De i.mmortalitote animac

Sf.

Auretia Augwtin Despru ncrnurirca

suflctului

252

mi caederetur. Potest igitur infinite caedendo infinite ad nihilum tendere' quat et ideo clefectum prli "tqtl* ltunquam queal' Quod item de ipso spatio

iuolib.t ir,t"..'allo dici

oervenire

atque irrtelligi P9t:"i'^,f "T^::: dimidiam, verbi gratiar part( ii. ",i"* terminatis, detrahendo, et ex eo quod restatl semper dimidia ,rri.,U,.r. intervallum, *tqt'" ad finem progreditur' hoc *** ,".rt.r, nullo pervenitut modo' Quo minuscorp est' Est enim profecto l.i-" formidandJm melior et vivacior, a quo huic vita tribuitur'
peilest

tmbucdtffindu-se Ia infinig sE se micpreze la infinit, qi, de aceea, 116 sufere defectul !i sa tindd spre nimic, degi nu poate sd aiungA niciodatd. Ceea ct:, iardqi, se poate zice gi-nlelege despre spafiul lnsugi gi despre oricare interval. Cf,ci gi dintru acestea chiar hotirnicite, detrdgAnd, de pild6, jumdtatea parJe, qi, dintru ceea ce rdm6ne, pururea iumEtatea, se micqoreaz6 intervalul Ei lnainteazd spre sfArqit, la care, totugi, nu se ajunge^in nici un chip. Cu c6t mei pulin e de temut asta despre su-flet. Intr-ade,vAr, este mai bun qi mai vivsce decAt corpul cel de cdtre care i lo utribuie corpului viala;rl.

!I[. -

[}t corp<ti non quo animtn est.

auferi quo corpus

est' ita nec

Utt. -

aSa, nici spiritului, ceea

Precum coryului nu i se poate lua ceea pin ce este aotps prin ce este spiit.

id quod in specie facit corpus esse' quae senten inviltiore ratlone approhatur: tanto enim magrl
corpus, quanto speciosius est atque pulchrius; I 10iS] tantoque minus est, quanto foedius ac deforr guae defectio non praecisione molis' de qua iam r'"*- est, sed speciei privatione contingit: quaerel
cle hac

13. Quod si non id quod est

in mole corporis'

13. Pentru c5, clacd nu (reea ce este in massa eorpului, ci coog (n este in spi1afl farre ca mrpul sd fie, sentin15, care se-aprofuA Pdq

rnaidene-nvinsa raliune: cu atAt, intr-adevdr, este mai mult corpul

,n.-o a,-rirrruri tali defectu interire; ut quoniam in aliqua sua privatur dum stultus est' credatur htnc privationem:.Y: "*"i,.*:d: po.." ""i"ti *nim,r*, et ea labe ad nihilum redigat cogat( .o.lli", il,"ri.". Quamobrem si potuerimus impetrare acciderel ostendatur, ne corPon quidem hoc posse ;;;;;r ;; specie privetur qua corpus est; iure forta ohtinebimus animus est. S omni corPori
I

re diligenter'ac discutiendum est'

ne

pulin ortoq cu cAt,,mai hAd qi mai diform, defecliune, t:are nu prin lrnbuc5tdlirea massei, despre care s-a vorbit deia destul, ci prin privaliunea spifei't+ i se intAmpld: e de ciutat diligent de efllt despre acest lucrr gi de discutat, ca nu cumva cineva sd afirme ql
ou cAt este mai speciosffi qi mai fnrmos; gi cu atAt neai

printr-un astfel de defect se nimicegte spiriruI, ca, fiindcd este PrivEt rle o anume specie:s a sa, cAt timp este prost, sE se cread6 Cl uceasti privalie poate fi intr-atAt sporit5, inc6t s6-l spolieze pt rrpirit de absolut toatd forma, gi, prin acea prdbtqire, si-l aducd h rrinric qi s[-l corntrAngd sd se nimiceast{. Dreptaceea, daci vom fi putut dobAndi s& se arate qi cd nici mdcar nu se poate nE i *r-ntAmple corpului ca sd fie privat gi de aoea spi1E" prin care eEtG (x)rp, vom obline, poate, pe drept cd cu tnultul mai pulin i ro poate lua spiritului ceea prin cb este spirit. Dat fiind cE nimoni nu s-a privit pe sine bine, care sd nu mdrnrriseascd cumcd oric0t rle ne-nsemnatul spirit este de prepus tot corpuluitu. 14. Fie, aga<lar, exordiul raticioniriis? noastre cE nici un Iucrr nu se face nici nu se nagte pe sine, altfel era mai nainte gI fie: cqea cer.dacd asta e fals, acea este adevirat. Iar[gi, ceea ce trLr-i fdcut.s@u ndscqt, qi, totugi, este? e necesar sE fie sempitern. l't' care naturi qi excelenld oricine o dE vreunui corp gre?eqte

fateatur.
14. Sit igitur nostrae ratiocinationis exordium' enrt antequam nir-tla res se ficit aut gignit, alioquin

;;;

falsum est, ill;d est verum'-It:: ^H^TYI "i non est, et tarnen est, sempitemum-srt ne'oesse oat *rr"
quisquis ulli corpori Quam n&turam et excellentiam

260

S. Aurclii

i,

De immartolitatz animac

errat vehementer quidem. Sed, qqid pugnamus? multo magis eam dare ani4o cogimur' Ita si corpus ullut

dicitr-rr, factum est corpus; aliquo faciente factum es! ei q , eo inferiore. Neque enim eseet potens ad dandum faceret, q-dq."ia illud est quod est, id quod facie'bat'

.e#pit".rrrm, nullus animus non sempiternuQ grrorit* quilibet ani.mus cuilibet..corpori praeferer o*rri" sempiterna non sempiternis' At si quod' it
",

luptim; suntem cr_r muhr.rl gi an multul mai mult corrstrAnqi sd io ddnr pe ea spiritului. AC., daci weun este sempitern, nici un spirit nu-i non sempitem. Fiindca orice
rchemerrg desigtu. Dar ce ne

r ce este

ne pari qridlm, oportet enim facientern melius-ali habe.e ai faciendrrm' quam est id guod facit' Nal
gignente non absurde S:i*, 33t ab ali [,I"a "U eo gigni-tur' Universum igitur corpus non et natura Potentrore atque meliore fytum est, c.orporea. N"m si corpus a corpore fachrm est' non

hoc eum e"'se' qu$

ratiocinationis huius posuimus, nulliam rem a se Pos! universi praesente potentia tenet universum' Non atque dis<nssit effectumcpre deseruit' h 1"ipry." non est' .t"qo", ut ita-dicam, localitel mol qr"u

,.rirr"r.r* fieri. Verissimum

est enim quod

in el
cc

Haec autem vis'et natura incorporea effectrix

tit ub e*'srbstantia quae locum obtinet, separari que illa effectoria vis vacare non potest, quin id quod
factum est, tueatrrr et specie carere non sinat' qua ( guantumcumque est. Quod enim- per se non profecto non erit' t pe. q,rod d".tit,at r ab eo "tt, possumus dicere irl accepisse corPus cum factum seipso jam contentum eise po$set' etlamsl a con
desereretui.
15. Quanquam si ita esq magis id habet animus

-.p,o

fo4d qi natur6 mai in putere gi mai bund, nu, desigur. d C[c1 daci corpul a fost f6cut de cdtre corpt r]a putut fi universul. Este,-ntr-adevir, atotadevfuat c,eea ce am spus in iul rajionamentului acestuia, cA a.bsolut niei un lucru nu se sd fie ficut de sine insugi. insi, aceastE fo4d gi rraturA orald, efectoare a corpului universal, line universul prin ea prezentd. lntr-adevdr, nu l-a fdcut qi +a depErtat gi l_a it gd1 fdcut. Acea substanfE, desigur, care nu iste gi i, ca sd zic ag4 nu se migcd local, ca si poatd fi separatA"oip,a" f"t, a substanld ce-nstdpdnegte locul, gi acea fo4d fHcdtoa."fo .u sd fie-n repaos qi sd nu plzeascd ceea ce a fost fdcut de cdtre gi sd ingdduie <n si se [pseasci de spila pdn gare e$e tot oee{r este, in mdsura ln care este. Ceea ce, intr-adevdr, nu este prin e, dacd va fi pirdsit de ceea pri. ce este, nu va fi aboolut deloc: lu putem 1ic-e cA corpul a primit, cAnd a fost fecut, s6 se poatA ja flne laolaltE prin sine insuqi, chiar qi dacd ar fi parEsit dt: ziditor{.
15. IatA de ce, daci a,ga este; o are mai mtrlt pe asta spiritul, e-nvederat cd-i este nrai prestrs oorputui. $i, aga, se pro-beazd, r proxrrn, nemuritor; dacd ;rcate e6 fie prin sine insugi. Oric.e intr-adev6r, astfel, e neces&r s6 fie incoruptibil, gi, prin aeta, nu poatE fi nirnicit, fiindcd nu se p6r6segte cu nimic pe eine, r mutabilitatea corpului este viditd, cee& ce o indicd-ndecat

ce face. Cdci despre ndscdtor nu absurd *, zice cd este ceea este ce se nagte de cEne el. Tot corpul, agadar, a fost fdcut de ti

cel care-l fdcea, nu era-n sta.re spre,ai da celui pe care-l f6ccn tot el, cane este. Dar nici ceva egal, desigut: intr-adev6r. ca fdc6torul EE aibd, tntm a face, cwa mai brm decAt este

corpori praestare man'ifestum est' Atque ita de pn immortii" probatgr, si potest esse per seipsum' Qui enim tale est, incorruptibile sit necesse est, ac

interire non possit, quia nihil se deserit' Sed ,rrrri"t,iii,rt in prr-p,,., [Col. 1029] est, quod i iinivbrsus motus satis indicat'., universi "o.pori, diligenter inipicientibus quantum talir;. natura ir potEst, ordinata mutabilitate id quod immutabil

:area unlversald a universalitdlii corpului. De unde, li se rd diligent privitorilor, atAt cAt poate fi privitE o astfel de cd prin ordonata ntutabilitate se inritd ceea ce este imutabil.

262

S. Aurelii A

t,

De bnmaftalilote animne

Sf.

Aweliu Ailgwtiq Despre nemurirea sufbfitlui

263

imitari reperitur' Quod autem Per se est, ne mohr qurdel .,fw rr"m, ullo, Lmni .opia iibi.seig^so existente; qrri
est, cujus indiget quod mov -u,rrc :omnis ad aliud r r - igitur ^-.^,-i-^ ,'-i.,o""n ,.^.n,,ri- mehore na Adest -:--.- species universo corporr' meliore natu sufficiente atque obtinente quae fecit: quare il

mutahilitas non adimit corpori corPus esse, sed de spec ir, ,p..rit^ transire facit mottl ordinatissimo Non eni ,rr""pi"- eius pars ad nihilum redigi sinitur' curn totl

Ceea ce este, insd, prin sine nu are, desigur, nevoie de ni(i o urirgrrure, fiindu-gi de Ia sine insugi abundenl5 sieqi: cdcilniy:urr,lt t()rtd txte inspre altul, cdnria ii lipsegte ceea ce-l rniEcA. [i eoto prr,zr,rrrrl. aqadar, universalului corp spi1a, oferindu-i-o gi inst[pAltitrrlrr i.,r natura rnai bund, care l-a fdcut; dreptaceeal nu-i rdp6;ln rh, rot corpului sd fie corp, r:i-l face, printr-o atotordonatl'lflllr+rrt., rrh

ui, ili" effectoria nec lab.orante nec desi "'.p"ir., tlans ut sit omne guod per illam.est' in qua p.r'r".rti^, !.t, qrrrr.rrobrem nemo tam devius.a ratione debet
cui aut non sit certum corpore animum esse mehore aut qui hoc concesso arbitretur cc.rrpori non accidere non sit, animo accidere ut animus non sit' "..p,1. accidit, neque animus esse nlsr vrvat' I .i nort nunquam profecto animus moritur'

nu moare nbsohrt. niciodati.

lX. - Animus aita est, sic ttita carere non potest' 16. Quod si quisquam non etrm interitum formiclandum animo, quo efficitur ut nihil sit aliquid fuit, sed eum quo di carent; attendat quod nulla animus vita quaedarn: unde vivere; onlne autem inani pt morturlm, id est vita privatum intelligtur' Non ergo poterit vita, non animus ur,i-rs mori. Nam .i *t"'"

lX. - Spiritul

este oirt{d'

ato nu poote sd se lipseasca de oiald,

u.i*"-",

aliquirt est. Quod si absurdtrnr est' multo mi lro., g...r. interinrs timendum est arrinto' q""1 "iti:r: ,.r., ttt tirnendum' Nanr prorsus sr tunc montur ar .r* ",.,.r, .l"serit vita illa; ipsa vita quar: hunc deserit gurdq melius intelliginrr animus, ut iam nr'rn sit animus ."d ea ipsa vita quae deserit' Quidq , lrita d"seriirr,

16. latA de ce, daci cineva zilrrr- cA sufletului nu-i e de t0filUt de-acea nimicire. prin <are se face sd nu fie nimic oeea t:e u fort ceva, ci de aceea. prin care le numim moarte pe cele ce-s liJrsitc de via1d, sd bage, el, de seami cd nici un lucru nu-i lipsit de gina insuqi. Spirinrl, ins6, este o anume via;a: de unde, tot cra, oe c{tG animat, trdiegte: tot inanimanrl, ins6, care poate fi animat, se-nfolc$l mort, adic5, privat de viap. Spirinrl nu poate, agadar, sd moarll, Cidci, dac6 se va putea.lipsi de r.ia1E, nu este spirit, ci ceva anirnst, L)eea ce, dacd este absurd, cu mulnrl mai puin ii este de temut spiritului de ac.est gen de nimicire, de care nu-i este, desigrrr, de

enim vita desertum mortuum dicitur, id ab an

deserit ea deserh-rm intelligitur: haec autem vita, tprae

temut vielii. Cdci, dacd atunci mqare absolut spiritul, cAnd il p6rdsege pe el acea via1a, ins5qi viafa, care il pirdsegte pe-acrsta, se-nlelege cu multul mai bine spirinrl, precum nu mai este spirit tot ceea ce este p5rSsit de via16, ci insiqi acea viala care pdrdsegte.
[ntr-adwdr, tot ceea, ce, pdr6sit de via1a, se numeqte mort, intrx:rnai asta se-nfelege pdrdsit de r:[tre suflet; aceaste vial[, insd, curtr pdr6segte cele ce mor, fiindci ea insdqi este spiritul, gi pe ea insdgi rru se p[rdsegte: nu rnoare spiritul*r.

<

moriurttur, quia ipsa est animus, et selpsam non

non moritur ernimus.

264
X"
1'

S. Aurelii

DeimnwfiohbEanimac
est temryratto co,Pons'

Sf.

Autvlia AuS.Edn, Dupre twmurira sufbaiai

265

- Animui ,,non
77.

X.

Spiritul nu.este temperufiuneal! corpulul

17.

Nisi forte vit n temperationem aliquam corp'f ur nonnulli opinati sunl, debemus crdere' Quibus nunquam hoc visum esset, sr ea quae vere gunl incornmutabilia pernranent, eodem animo.'. corPoi ------:i---:----I
consuetudine alienqto atqu ) purgato videre valr-rissent'. eninl bene se inspiciern, non exPertus est tanto sQ

Daci nu trebuie, poate, sd credem viala o anume

atque sI .intellexisse sincprius, quanto.removere mentis a corporis sensibus Pot'lrit? intentionem

temperatio corporis esset animus' npn utique id accidere. Non enim ea res quae naturam proPrlam haberet, neque substantia esset, sed in subiecto cot tanquam [Cot. 1OS0] polor et forl1 inSrylfiliter in' utlo'modo se ab eodern corpore ad intelligibilia perci conaretur avertere, et rn quantum id posset, in tan1u.1n posset intueri, eaque visione melior et Praestantror i',i"ll" q"ipp. modo forma vel <rclor, vel ipsa etiam sl:

temperatio, quae certa commixtio est earum qr naturat rm +,ib* idem corpus subsistit, avertere se potest, in quo subiecto est insepsrabiliter' Ad haec, ea'i intelligit *ti** cwn se ariertit a @rpore' non'sunt pro iorporea; et tamen sunt, riraximeque sunt' nam ,rrdo *rrrp.r sese hallent. Nam nihil absurdius dici quam ed Osse quae oculis videmus, ea non e'sse ( intelligentia cernimus; cum dubitare dementis inte[iglntiam incomparabiliier ocr'rlis anteferri' Haec at quae'intelliguntui Lodem modo sese habentia, cun'i .m ---.- l:r ^^ :lI:^ esse ^^-i',-.'t irr*"a.rt anirirus, satis ostendit se illis ^^^^ coniurrctum, sciliet non lcrr quodbm eodemque inmrporali Namque'auf in illo sunt, aut ipse in illis' Et utmni:l lrorum sit, aut in subiectb irlterum in altero.esti utrumque substantia est. Sed si illud primum est, nop in subiecto oorPore animtrs, ut color et forma: +"" *l,l substantia est, vel alteri substantiae quae corPus in subiecto inUst. Si autem hoc secundum venrm est;" est in subiecto corpore tanqlram color aniinus, c substantia est. Temperatio autem corporls rrr su
'

chip, intoarce pe sine de la acel subiect intru care subzistd

inseparabil. Incaltea, cele pe care le-ngelege spiritul, c6nd se-ntoart:e pe sine fap de corp, nu sunt absolut deloc corporale; gi, totuqi, sunt, qi sunt maxirn, cici pururea in acelagi mod se prezintd-ntru sine insele. Cdci nimic mai absurd nu'se poate zice dec6t cE existl

temperafiune a corpului, prec,um au opinat unii. Cdrora nu Ii s-ar fi p6rut absolut niciodatd una ca asta, dacd ar fr fost ln stare si le vadd r:u acelagi spirit, instrdinat de c.onsuetudinea corpurilor gi purgat, pe cele ce cu adev6rat sunt gi ddinuie inmmutabile. Cine, intr-adev6r, scrutAndu-se bine pe sine insuqi, n-a experimentat cd el a-nleles crr atAt mai sincer @va, cu cAt a putut sigi depdrteze gi sd-qi su-bsragd intenliunea mi4ii de la sinrgurile corpului? Pentru c5, dac6 spiritrrl ar fi temperaFunea oorpului, n-ar purea, desigur, sd se-ntAmple una ea asta. Nu, intr-adevdr, acel lucru, care n-ar avea naturd proprie, gi nici n-ar fi substan@ dar ar fr inseparabil intru corpul subiect, precum culoarea ori forma, in nici un ohip nu s-ar sfo4a sE se intoarcd pe sine de Ia acelaqi corp cdtre perceperea inteligibilelor, nici, intru cAt ar putea asta, intru atAt Ie-ar putea p{vi pe ele, sii devind mai bun gi mai prestant prin acea viziune. Intr+rn cuv6nt, forma sau culoarea, sau chiar insdgi ternperafiunea corpului, csne este oerrta crmixtiune a celor patru naturi, dintm care su.bzistA acelagi @rp, nu se poate, in nici un

'i

cele, pe care [e vedem cu ochii, cd nu existd cele, pe care le discernem cu inteligenta; cum e dement a sta la-ndoiali cd inteligenla e incomparabil de preferat ochilor. Acestea, lns6, <nre sunt inlelese, prezentAndure in acelagi mod pe sine insele, e,6nd le priveqte pe ele spiritul, arati cf,'el le este coniunct lorugi. inu-un mod mirific anume gi incorporal el lrrsuqi, carevas6zici, nu local. C[ci fie sunt intm el, fie el lnsugi tntrr ele. $i, oricane din acestea doui sE fie, sau el este-n ele ca-n propriul su.biect, sau ele-n el, sau gi el, gi ele sunt sr-rbstanla. Dar, daei e cel dintdi, spiritul nu e lrr corpul subiect preflrm crrloarea gi forma: Fiindcd fie el insugi eato oubstanla, fie este intru altd substanld-subiect, care nu este q)rp. Dacd este, irus6, adevdrat a(Esta se(ilnd, spiritul nu eote tr corpul subiect, precum culoarea, fiindca este substanla. Tenr;leraliurrtra

266

S. Aurelii

Awtstini

De immortalibte @nirn@

errnfu_gW^b PSu!-_yyynrca

suflcfrtfui

267

corpore est tanquam color: non est orgo ternPer corlloris animus, sed vita est animus: et se nulla res des et id moritur quod vita deserit: non igitur animus m
potest.

corpuJui" ins6, este in ctirpul-subiect, precum culoareai spiritul nu este, deci, temperagiunea corpului, ci spirinrJ este viafa: qi nici un lucru nu se pdrdseqte pe sine; gi acela moare. pe careJ p6rdsegte viafa: nu poate muri. agadar, spirinrl{3.

Xl. - Animus nec Per falsitatem perit ueritat'i contrariam, onimi est causa ueitas. 18. Rursus igitur si quid metuendum est, id metuendum ne deficiendo animus intereat, id est
esse

e,

Xl. - Spiritul nu pie.re nici prin falsitatea contraie adeucirului,

deSi adeudrul este cauzo spiritului. 18. Iar56i, agadar, dacd e ce,ria de temul e de temut s6 nu se nirniceascd spiritr-rl eclipsAndu-se. adicd,,ln timp ce este privat de insdgi spila de-a exista. Despre care fapt, degi pnt socoti cd s-a spus destul gi s-a-nvederat prin certa raqiune c6t de mult nu poate si se-ntAmple asta, totugi, trebuie luat in seamd gi faptul ci nu este altd cauzE a arestei temeri decAt numai fiindc6 e de mdrturisit cd spiritul este prost intr-un defect anume qi, intru esenldn, mai cert gi mai deplin, intelept. Dar, daci, ceea ce nu-i este nimdnui un dubiu, atunci este atodnlelept spiritul, c6nd privegte adevdrul, care este pumri in acelaqi mod, gi i se alipeqte imuabil lui, conjuna prire iubirea divinE; gi acelea toate, care, in orice mod sunt, sunt de la acea esenfd, care este suprem qi maxim: spiritul, inc6t este" este sau de la acela, sau este prin sine l*,rSi. Dar, dacd este prin sine insugi, fiindcn igi este el insugi siegi cauza de-a existas qi nu se pE.r6segte niciodat6 pe sine, nu se nimicegte niciodatd., preoun am disputat gi mai sus chiar. Dacd, insd, dintru acela, e necesar sd cAntfim dilfuent sd afldm care lucru i-ar putea fi aceluia conrariul, care s5-i poatd substrage spiritr-rlui datul cd este spirit, ceea ce ii oferd acela*6. Ce este, a,gadar? Sau, poate, falsitatea, pentru cE el e adev[rul? Dar este invederat qi pus la-ndemAnE cAt riu poate sd-i fhcE spiritului falsitatea. Poate, oare, intr-adevflr, mai mult decAt sdJ ingelq dar nu este-ngelat nimeni decAt numai cine trdiegte. Nu poate,-agadar, falsitatea sd nimiceascl spiritul. Pentru cd, dacE asta, care-i este contrarA adevdnrlui, nu-i poate lua spiritr.rlui danrl r:d este spirit. ceea ce i-a dat lui ader.drul (aqa estl inrr-adevflr, ototnein\.insul adevS.r), ce alta se poate gdsi, care sd-i substragA spir{tului datul cE este spirit? Absolut nimic, cdci nimic ,, "ri., mai in putere decdt contrariul spre a substrage ceea ce este fdcut de citre contrariul sdu+r.

ipsa existendi specie privatur. De qua re quanquaml dictum arbitrer, et quam hoc fieri non possit ratione monstraturn sit; tamen etiam hoc attende

est, non esse aliam causam hujus formidinis, nisi fatendum est in defectu quodam esse animum

in essentia certiore atque pleniore saPielltem' Sed si, nemini tlubium est, tunc est animus sapientissimus, veritatem, quae semper eodem lmodo esto intuetur, immobilis inhaeret divino amore coniunctus; et illa c+rae quffIuo modo sunt a'b ea essentra sunt, quae surr maximeque est: aut ab illa est animus in quantum. aut per seipsum est. Sed si per serpsum e'.st, quomam sihi causa existendi est, et nunquam se deserit; nunq interit. ut supra etiam disputavimus' Si vef,o ex r diligenter oPus est quaerere quae res el possrt contrarla, quae anrmo auferat animum esse quod praebet. Quid est igitur'/ An forte falsitas, quia illa veri bed manifestum est' atque in promptu situm, quan: nocere animo falsitas possit. Num enim amplius pta( quam fallere? at nisi [CoL f0fll] qui vMt, f{it.t i3'p Non igin-rr falsitas interimere animum potest' Quod si h non p()test quae contraria veritati est, auferre ani anirnum esse, quod ei veritas dedit (ita enim' invir:tissima veritas); quid aliud inveniehrr, quod aufr animo id quod est animus? Nihil profecto: nam nihilr{ contrario valentius ad id aufer"'-"1t"", quod fit ab eii 1! ContrarlO.
,

ir

?69

S. Aurclii

De hnmortalitate anima.e

Sf.

Aurelitt

htgstitt

Despre rwmurirea

suflctului

26g

N\. -

I'eritati a qua est animus corttrartum.

19.

quul

est, guatenus tPso est'

X[l. - AdefiruluL dintru care spiritul este ceee ce este, fn nrisuro. tn c.are el tnsugi este, nu-i este nimic controriu.
19. Dar, dacd adevdrului

At si veritati contrariunr ita guaeramus' n<tn i quantum veritas.est, sed in cpantun-l summe maxrme est. (luanquam in tantum est idipsum in quantunt veritas; siquidem veritatem eam dicimus qua vera su omnia in quantum()umque sunt, in tantum,aut:* tY in.rluantum vera sunt; tamen nullo-modo id defugel quod mihi evidentius suffragatul' Narn si nulla esse in quantum essentia esto aliguid habet contrarluln' m[ *irr,i. habet contrarium prima illa essentia, tpae dici veritas, in quanturn essentia est' Primum autem ve est. Omnis inim essentia non oh aliud essentia est'
quia est. Esse autetn non habet contrarium" nist tton
et

ii

vom cEuta

si,i afldm

asdel

<:ontrariul, nu intrrr cAt este adev6r, ci in ttrt e.ste suprent qi nra-xinr$, rleqi intrr atAta este asta tns6gi, intru cAt este adevil; dat fiind cd pe acelal numim adevdr, prin care sunt adeverate toate, intru cAt sunt, insd, intru atAt sunt, intn-r cAt sunt adevirate; tcttugi, nrr vt.ri fi fugit in nici un chip de ceea ce mi se oferd mai evident intru ajuior. Cdci, dacir nici o esenlE+, tntru cAt este isen16, nu are

,inde nihil est essentiae contrarium' Nullo modo igi maxl res ulla esse Potest contraria illi substantise' cllae animus idipsum qt ac primitus L.t' E* qua si habet I est (non enim aliunde hoc habere potest' qur ex se illo ipso est animo praestsntr tratret. nisi ab illa re quae nutta res est qua id amittat, quia nulla res ei re'i qru ia habet; et propterea esse non deei "rr"tt"ti" vero, quia conversione habet acl id ex ' Sapientiani
est, aversione illarn- potest amittere' Conversioni na aversio contraria est. Illud vero quod 6x eo habet cui i res est contraria, non est unde possit amittere' Non
P(rtest' lntenre'

nimic contrariu, cu rnultul mai irulin are cnntrariu acea prinrd intru cAt este esenld. Primul:r), ins6,, aste adeviirat. lntr-adevdr, toatd esenfa nu este de alta esen{d, decAt numai fiindci este. A fi, iqsd,, nu are <xrntrariu derft numai a nu fi'-'r: de unde nimic nu-i este contrariu,esenlei. in nici un rnod, a{adar, nu-i ptnte fi contrariu rrye,o realirate acelei suhstrinle c,are este maxim gi primordial. Dintm care, dac5 are spiritul asta insagi cd este (intr-adevir, nu poate arrca asta de alnrnde cel tnre n-o are dintru sine, decAt numai de Ia acea realitate, care, prirr asla ins6.gi, ii estt: mai prestantd spiritului) nu-i nici o realitate prin care s-ti piardd pe asta, fiindcd nici o realitare nu-i este r:ontrarie acelei realitdp prin care o are pe asta; gi, de aceea, nu in<rteaz[ a fi. ir4depciunea, ins5, fiindcA. a." p"ir, cnnversiunea la ceea dirrtru care este, poate s-o piard6 pe ea prin aversiune.
esen|5, care se numeqte adevirn.rl, Cdci conversiunii ii este contrard aversiunea. Asta, insd, pe care o are dintm u:ea, c[reia nici o rea]itate nu-i este contrarie, nu este rle unde s{ poate pierde. Nu lxrate fi, agadar, nimicit.

ru[[. - Animus

nec in corPus conuertitur'

ilII. - Spiitut nu se conuerteSte

nici cct gi corp.

essentiam. Videri errim cuipiam potest, neque iniuria'

20. Hic forte otnriatur nonnulla quaestio, utrurn sl non interit animus, ita ntic in deteriorem c;ommute

effectum esse ratiocinatione hac, ut animus ad nihili ' non possit pervenire, convertr autem rn c(lrPus forsi

por"i,. Si enim qutlcl erat ante animu",.t',t"p1:-1* tfl'e.,t.,.n, non utique omnino non erit' Sed hot: fieri p<rt*st, nisi aut ipse id velit, aut ah alio.cogatlrr'
(r)ntir,,r,, tanen urri.,-r,r., sive ipse id appetierit' sive

20. Aci se naiite, poate, o anume chestiune, dat:d pret;um spiritul nu piere, aqa nici nu se prev:himbd-ntr-o esen{d deterioari. 06ci i se poate pdrea cuiva, qi nu pe nedrept, infucet asta rezultd prin ragionamennrl acesta, cd, admilAnd c6 spirinrl nu poate sd ajungd Ia neant, se poate converti! poate, ca gi r:orp. CAci, tlaci ('eea ce era inainte spirit se va fi f[crrt corp, de^sigur, ntr absolut de tol nu l,a fi. Dar aste nu se proate-ntAmpla dec6t numai dat-i vren rl insuqi asta, sau este cr-rnstrAns de cdtre alnrl. 'hrtugi, spiritu.l nu vu putea nici sd fie c.ontinuu corp, fie cE el va fi dorit asta, fie (r1

Sf.

Aurelia

Attgttst.ln, Despre

ncmurireo

sufletu'lui

271

27O

S.

orumac Aurelii A!{tltstini De imttwt'olitau

luerit, poterit corpus esse' "-" ' | -^--- ,r.;ll.,.l -on sequitur u1, si.velit aut
cruodammodo tabrrcetur' Nihil autem horunr f#i'p;'J'i

lllud.enim s911u^rtur ut'

sl

aut

nam omn-is eius aPPetitus t, est, aut ut vivificet' aut er consul - quolib* -qr'.tr) ei consu --'-'l:I--t

-cl-gj : qnnctltfll t

eiT

va fi fost constrAns de cdtle altri. Cnci luLrtneazd logic ci, daci este, vrea sau este constrans. Dar nu urmeazi klgir: ci, daci wea qi este constrAns, este. NicicAnd, insar nu va voi: cici intregr-rl sdy lpetit in cdtre corp este sau sd-l posede, sau s6-l vivifice, satr sd-l fabrice cle el' Nimrc *t n chip oarecare, sau prrn orice pact a se-ngriii din acestea nu poate fi, insE, f[cut, dacd nu-i mai bi'rn decAt corpul'

ill:l :lJ:::;"J, ;"'il',,*po* l;l,I ;;;'J';;" ;.;; y:::*:,1tlJ[1".-i lgrlur u.'ryuv "--hinc rnter
am cu,,, seipsum argumentum est, qu "'T-- r- -:-- f-^ilo nrrmnrit appenhrtn tle non hr anlnlus. lta anlrnus.

""X:^':^":T-":""t* qr"r".,::,1"1 ""' ),

nisi

.rgend
Zl' Df 21. si

Dar, dac6 va fi ct,rp, nu va fi absolut delcrc mai htrn decAt corpul' Nu va voi, aqadar, sE fie corp. $i nir:i nu-i este ac'estui fapt nici un argument rnai cert decit cAncl se intreabi pe sine insuqi despre asla spiritul. Agq intr-a6ev6r, descoperd facil ti5 el nu are apetinrl;2 nunrai decAt numai de a face (rval sau de a qti, sau rle sittqi, sau cle-a trdj in rfrt este-n potestatea sa asta'
27. Dacd, ins6, e,ste constrAns sd fie corp, de cAtre cine este' in cele din urmd, constrAns? I)e cdtre oricine, desiSur, rnai prrternic'

tantunlmod
e ,'-" ^^,+o o rl.1ff:Illtut'. 'L -r certe a pof,elrLrt 1032] cogitur? A qrrolibet' modo ullo ani N'tto , L :^^^ ^^rn^rc ""1"t ""*, ,oIJ*

Net: ullo modo

ammy:.:"::;;,; "".*.,-iff" animus sulJ subr: cupiditatibus cuprdrtatrnus cupidi it cupidit amplius quanl qu Dosse anr sinunt. Diotum est autem, slnunt' ulolu,r """ -*i".'"itr"(l est i.ctrrm e ef,ruur r..o.'.fest,m habere, ut corPus.:"' ."'::;:::;;;".venire, d rlulr'r'r uuau ver--n*,il; *"" "Lpiditatis expletione'm tl,'- .^..,.'" corpua litatemt et anrittit dum amittit onrnem cuPid "rgf;t ,f".4 i""' rrt fiat' q,r cc ( la"" lgrtur pot"tt ar' t" "181 Nr)n Poresl "k' ir no ,,., .Lbditi cuPiditates ha tr"i*".
llltllllu-

alterum animum oI nao:r: necesse est velit in potestate Non e) imperitare' ,n"li t orrit^tt "otu't"it]l"i "t"liti" volet ut corpus srt' oo D^--+ranan rsre amnius *g:lt-":t-i':3.:t* corP c. S, n' Si' Sed si caret ca si ita est'-summey.1"il:lJ

Nu poate fi, deci. constrAns de citre corpul insuqi' Intr-adevdr' in nici un chip nu r:ste mai puternic weun corp derlAt weun sprnt' Spiritul md puternic, insd, nu constrAnge la nimit:, decAt numai (,eea Ce este supus potestefii sale. $i in nici un chip spirinrJ nu se supune potestafii altui sPirit de ConstrAnge, de<:i, acel sPirit cupiditSlile celui Pe care-l cons nu poate avea cuPiditatea de-a c^{ nu ajunge Ia nici un fel de-m pierde it ti"ga ,:upiditatea; qi o pierde din mornentul in care Ii, Jr,,.te, ugadar, fi constrdns sE fie de .6tre cel care rlevine "rr.p. nu are pr,""", ,le-a constrAnge decAt numai prin cupiditilile ,p,-rrrlri. Apoi, oricare spirit il are in Potestate pe alt spirit e'ste ,*.,*r". s5 wea s6-l ai}ra pe el mri mult in potestate derat corpul 9i dr: el si vrea sd aibd, tu bun6tate, grii5, ori' cu malilic' sd-i porunceascS. Nu va voi, deci, sd fie corp'

in .n

i.*...*u"'Liii"-iTf est' aut anlma

animal

:lJ:l?,,":l';""'#;'ffiJ;ncogi t"mmo
in lrabet potentiorem qur

si at :l'"::TiTH:;Jcogit,aut . ub ah --^*-.i N.. 1 r,^ p"'."*

renr' est' Si autem ln c(

I"l

272

S. Aurelii
c.st,

i De immorTalita'tc animae
"

273
este

ab e() rursus tlui in corpore est Per corPus cogltur' q.,.,dc.ur,1.,e cogirur. Quis autem dubitr:t n{t3 mofi-f *.p.r, fieii t.nL^ commutati()nem animo? Fieret er si e.sset illr corpus potentius: quamvi.s quidquid illud ad rluod per corpus cogrtur, prorsus. non Per corpus' p*. ,,,rpiiit^tes stlas cogltur' de quibus satis dictum

in atrxrlut.

Dar-E.

i.sd, este in cor?, este. iar6gi. txrrrstrarrs, Ia t:oryr. Oils,

r r:hipr, prirr , irura. tjarxi la rare este

[.,.,cI

anim c'orrsentientihus, Deus est' Qui profecto consulit ah eo cogi anima potest, ut convertatur' et irleo non corpus.

'autem rationali anima nrelitrs est' omrttt

Xry. - ,Nec .sornno, nec hqiusmodi corporis affe<:tione animae minui. 2.3, Si igitur ner: propria voluntate) ntc alio id aninrus pltit.,.; ,rrd. id pati potest? An quia inv ni I nos plemmque opprimit somnus' metuendum;st convertatur in corpus? Quasi tali defet,tu-animus quoniam somno membra l::,."^*"I:-",:""tt,. id ,.rirr.r. fiat ulla ex parte debilinr' Sensibilia tantun sentit, quia quidquid. illud est quod somnum facl e oorpore est aielue in corpore- operatur' Corporeos utr ."rr.rr" sopit ei claudit quodammodo, ita.sarre commrtationi c<lrporis cedat anima cum voluptate; (

xry. - Purerea sufletului nu se dimi.nLieazd nici prin .s.mn, nici prin a-fecpiunea de felul o,ce$to a corpului.

co1 secundum ratLlram est talis conunutatio cpae reficit vel a laborihus: non tamen haec adimit animo vinr vel intelligendi. Nam et imagines xrnsibilium prE temtr hahet, tanta eipressione similinrdinis, ut eo iPS() imag-rnes su4 disr;erni nequeant ab his rebus quanlm si quicl i,rt"iligit, aeque dormienti ac vigilanti verurr\ ioir, 'rr".tri gr^"ti. ,i ;x-'r somnium disputare,sibi ":",! r verasqlre .Jti.rrr.* set-rrtus in disputando. didir'erit

etiarn'expergefacto eaetlem incommutabiles [Col' marlent, cluinvis falsa reperiantur caetel'a, ^ve.luti disprtatiti et pers(lna cum c{ua disputatio fursse vrsa

et verba

videbatur, et alia huiuscernt-rdi; quae etiarn cunl' sensitrus sentiuntur agurrrurque a vigilantihus' Praete

ip.*, qr.rd atl sonrrm attinet, quibus

disp

274

S' Aarelii

De.

imrnortolitotg entm@

Sf. Aurclil.r Augustin, Despru ncmurirw, suflctulai

275

tamen, nec ulla ex Parte scmpiternam Praesentran tali comr rationum ass,equunu E>i quo colligitur' eiusdem corpons qualis sormus est, wum

veghe, trec. totuqi, cu toul, gi nu eguleazd prin abstlut nici o parte sempitema prezen{d a adev[ratelor raliurri, De unde rezultd tE

prin

"u.p".i., ,ron oit^*

ProPriam, Posse minui'

a^st{'el de comutaiune a corpului, de care este sonrnul, sufletuhri se poate <liminua uzul aceluiaqi corp, nu viala proprie.

XV.

flursu m onimam

non

Posse

in corpus mutai'

XV.

/onipr, ccl suflaul nu

se-

pooLe prc.schimha

e oorp.

corl 24. Postremo si quamvis locum occuPantr anima tamen non localiter iungitur'. :.Ytn*" ; ;;;;;'q;. ratio nibus, qu ae inco mn"l"billt-".t ^T"j affrcrtur nec utique lot:o continentur' prior "11i:,: .:;;;;;;", f.i,,, ""'"",r; et etiam magis *"1" p rior, q uanto p roPrnq uio :{-"t :l}

24. in ele din urmd, rJac6, degi sufletul i se unegte nu ftx-al <orpultri ol-upant al locului, este impresionat, rhai tntai decat r:orpul. dAinuie incomutabil, qi nici nu-s, desigur, confinute locului; ci nu doar nuri intAi, ci chiar mai mult. Cu atAt, intr-adevAr, rnai intAi, cu cAt nrai invecinat; qi, din aceeaqi cawzd, c.u atAt driar gi mai rnult, cu cAt chiar qi este mai bu. decAt corpul. $i nici aceastE vecinAtatt: nu poate fi numitd prin ordinea'locului, ci prin a firii. prin aceastd

spiritul de acele supreme qi eterne raliuni, r:are

*i

:t

^:.T:-",:::i'i proprnq ;#"ir.rr.,, "tr* "otpore.rnelior' *.": t"iautem or sit' Hoc I.rcL" sed naturae ordine dicta
corpon per anl intelligitur a summa essentia speciem est' Per animam tribui, qua est rn quantumcumque et eo ipso est quo anrmatur!

"urp".'."Usistit, *"'d"; sive particll"t'l:11 universaliter, ut intra lundum, Quaprop animal ;;;;il;que consequens erat ut anima per .animam.'i'Ill-f]lY1 quia non fit'

T:t"* suost omni.rl alter posset' Quod tllam 11l aninra in eo quo anlma est' corPus per commutarl ln uu dantenr speciem, non adimentem; ;;il rro., por""r. Si enim non tradit speciem quam--9 et sr norl a summo bono, non per illam fit corpus: proPlnque sPt illanr fit, aut non fit onnino, aut tam sumit quam animl:. sed et fit i"T::-:::::"#i::il esset quod anima' """'h::..:' #;G;",;;J melior, quo sumit proprnqulus--. eoque ,rrirrr" t- sr nol sl non nrooinque autern etiam corpus sunteret' tam prgPtt L-rlrlr.rr,' tr"reret. Etenim hullo interposito ;;1il;-.;;eret. Nec i"'""it'-" aliquid qu,d sit i veritas summam vitam, quae sapientia :t. vivificatur' it i""""r*","bilis, et id quod t'itimum si tradit s vivificans L"i*"' Quod """rr,*;;t;, ut sit corput i1 9:"1t"nt est' non corpori, anima ln co .p."ipm irade.,dt' adinit Adimit autem

insq cd prin suflet i se atri.buio de <Ctre suprema prin care este, oricum gi oricAt egte. prin sufle i prin lnsugi ae,eet fapt este, ;.rrin (teea al, precum lumea, fie parti<:ular, prec ntrul lumiiia. Dreptaceea, c.ra oonsecvent ca sufletul si devind prin suflet cnrp, qi nici rrrr s-ar nu se intAmpld. este suflet, prin sufletul nu I)()ate sd se c,<-rmute corp. Daci, intr-adevdr, nu d6 spe1a? pe care rle la llinele suprem gi-o ia, nu prin el este fdcut corprrl, gi, dut:d nu_i fdc;ut prin el, ori nu-i fdcut abs.lut del.c, igi ia trt ,tAt 'ri de.-apropiat ca sufletrrl spe1a, dar gi tste f6c.ut <xrr1rul, gi, dar:ri qi-ar lua atAt de apropiat spefa, ar fi ceea ce-i sufletul, c6<;i asra-i
ordine
se-n1e_lege,

esengd spet6t* r,orpului,

vivifirs.nt-;. Pentru c6. dacd suflenrl ii dd urrpului speta, r.a sd fie r:rrrpul, intru cAt estel nu ripeqte" vezi-bine, spe{a, d6ndtr_r.,. O rrlpeqte, ins5, transmutAnd a corp sufletultu. Nu devine, aqarlar,

276

S. Aurelii

De immortohtotc animae

Sf.

Aurcliu,4u,gttsti.n, Despre nemuireo

sufleufui

277

per animam fiansmutando. Non iginrr anima sive manente c()rpus per e corpus fit, quia non nisi anima iiir'rir. pe. alianr, quia non nis.i traditione. sneoiel

;;,,"

(x)r[)rts

anirna i f". u"i^r.*" "t td"t'-'pti,ne speciei si converteretur' converterehrr,

nici mScar prin el insuqi sufletul corp, fiindcd numai gi ntrrnai rdmAnAnd suflet es'te fdcut prin el corpul; 9i nit'i prin alt suf'let, cdci corpul este fdcut prin suflet numai qi numai prirr darea spelei, gi, prin rApirea spetei. sufletul s-ar converti a t:orp, tlaci s-ar
c,onverti;?.

mtionalis cnim XW. - [Csl. 10M] l/e in a nimam quidem irnttionalem

tnruntifur.Animatotaestintaocowreetsingllisprtitrus.' 25. Hclc et de irlationali anima vel vita' quod nec Et ipsa eam rationalis anima ulnvertitur', dici grtest' subiicerenrr' aeque su nisi inlbriore ordine rationali a speciem et talis esset. Tradunt erto specrem infirmioribus pulchritudine acceptam potentiora lrdine. Et utique cum tradunt, non adimunt' Eogue quae infirmiora sunl] rn quantum tt"", qll.tl-.::
I

XM. - Sufletul rogional nu se canuerteSte, desigtt4 nici i,n suflet irapional. Sufletul este tot tn tot corpul Si tn.ftecare p<trte.
25. Asta se pr)ate zice gi despre viala sau sufletul iralional, pentru cd nici in el nrr se converteqte sufletul ralional' C[ci 9i el insuqi, dacd nu s-ar slrpune prin ordinea inferioard ralionalului, Ei-ar lua egal spela gi ar fi de-acest fel. Maitarile le dau, agadar, rnaifiravelor piin ordinea naturald spe{a primitd de la suprema frumsele. $i, desigur, tfnd o dau, nu o rdpesc' Prin a^sta sunt, cele ()e sunt mai infirmr:, irrtru tAt sullt7 f)entru cd spe1a. llrin tare sd

1l,,, "i.r, a potentioribus tradin-rr: .ri.* ,rr"liora sunt' Quod his naturis datum est' quae s minoribus molibus' sed -,.rle m*i.r.e plus possunt nragnitudinis eadem specie potenti rumore ullrl localis corpore m surrt qua meliora. [n quo genere est arxna

quae qurdem poten

Li p,',i"rr,irr. Quapropte, "tt"' per illam' it di:::ll ;;fu.r,,b.istit, ip.. i., "otp"t nullo m.do tt"l-11 Corprrc enim nuliunr' fit, nisi accipietq' P:l ill1
"p..;".r-r.

At anima ut corpus fieret. non ^*lPi"$:: trerr non s;L,i ,r..itt..tdo, fieri posset: et propterea

oorporr nisi forte loco anima continehrr, et ltxxliter moles' cp Nam si ita est, Potest eam fortasse major s;reciern' ut ap"ai.raior"r,r, ia ,rr*- deteriorem vertere Moles q"'lf ig".", minorem. Sed non est ita' :t "l"i"t .ri",rp", locum, non est in singulis-suis partr!1ts. ,1rr" ."a ir, .r,rrt ibrr. Quare alia pars eius alibi e'st' et alibi

sur; Anima vero non nrodo universae'moli corporrs simul adest' P .ii""l ""i""ique particulae illius tota toto eninr rrorporii passionem t()ta sentit' nec ln in Pede',*]:ill. ;;;.,;. b,ro, "r,i* quid d.[et i,rfiiarr lingua, admovetur manus' Quod non fieret; ia'.r"",r ,rriirt" in eis partiblrs est' et in pede sentiret

lol datS de [a maiputernicele: rare, desigur, maiputernir:e, sunt gi mai bune. Pentru .E li s-a dat acestor naturi. care nu prirr rnassa rnai mare p()t mai mult decit massele mai mici, ci fdrE nicj o umflare a magnitu<linii locale, prin aceeaEi speli sulrt mai puternice prin care-s rnai bune. C,en, in care este sufletul md bun cum prin el, precum s-a r,lec6t corpul qi mai in nici un chip, prefdcut spus, subzistd r:rlrpr i un c()rP decAt numai este I fur corp. Nu (x)rP, ar putea lrrinrind prin suflet spe4a. Dar sufletul, ca sd devind nu primind spela, ci pierzAnd-o gi, de ar:r:ea, ntr se P()ate dcveni sri devinS; decit dac6, Poate, sufletul e con{inut locului gi i se runegte local corpului. Cldci, dacd este ata, se poate, [x)ate, ca ace,a rnassd mai mare, cu t()ate ci mai specios, sE il transforme in spela ntr deterioari, pre,r:r'rm aerul maior pe ftrul minor. Dar nu este aqa' 'frratd massa, care ocupd locul, nu este, desiguri t()atA in fiec.are rlin pd4ile sale, ci in t()ate. Dreptar:eea, o parte a ei este undeva, trlta, altundeva. Sullen-rl, insd, ii este totrtdat[ tot prezent mr numal lntregii rnasse a corpuh,ri siu, ci chiar gi fiecdrei particule a ei. ( lici tot simte pitirnirea pi4ii corprrlui, qi nu in t(il corPul, t()tuli. 0irci, r:6nd tloare ceva in picior, ochiul privegte, lirntla vorbeqte, IrrAna se migcd Ceea ce nu s-ar intAmpla, dacd r:eea ce este al rufletului in p64ile lui n-ar simli gi in pir:ior, gi rrici n-ar putea
[ie, Ie este

Sf.

Aurclia,AugwfuL.Despre nemuirca suflatulili

279

senti-re qucxl il'li factrrm

aliquo credilrile est fieri passicl quae fit'non Per caeteras allrnlae Partes sed illud tota selrtit ani

ibi tantu,rrr sentit ubi fitadest, quae t()ta simul s modo adest t()tar ut can.
unaquaque Pa-rte corPon corptl.r patitur candoris

qui est in alia Parte

partes molis.a se dis
est, prrlbatur.

Non autem lta esse ln a

fel, tot in fiecare parte a trrrpului. Cici ceea ce suferd corpul, intr-o parte, prin schimbarea albului, se poate sd nu apa4ind alhului care este in altd parte. Dreptaceea, dupd pd4ile rnassei de-spd4ite-ndesine renrltd-gi cd el insuqi se despa.te fald cle sine. Cd nu a$,a este, insa, in sufle.t, s-a probat prin simpn despre cane
s-a vorbit.

sim1i, absentl ceea oe s-antAmplat acolo. tnh-adevdr, nu-i credilril se face printr-un nunliu ()arecare! nesimlind ceea ce urrundd: fiindci p6timirea ce este fdcutd nu fuge prin rxrntinuitatea ma^sstri, sd nu Ie lase sI se asc.undd pe celelalte pd4i ale sufletului, care sunt altunde; ci strfletul tor simte ceea ce se-ntAmpl5-n pdrticica piciorului, gi numai acolo simte unde se-ntAmplE. Tot este totrxlatA de fatrd, agadar, in fiecare parte, t:el care simte totodatA tot in fiecare. [ii, totuqi, nu-i tot de fa16, pre.cum este alhu] sau altd c.alitate de,-aoest
<:5

rl'

NOrp $r con[ENTAnrr,
subduzi, in funclie de exemplul diametrului. ind liheraltr fiinleazd, iar, prirr a fi, existenla,

*AIdeI siltrgiz5nr sai.r chiar raiicibndm. :,intrevdd aci un mtd, elevgt de a raliona. Altfel: $i ni ;i rl nu l E'1( Lru{rre fi, fnrn disciplins, spirit, cleei "pirit p.,-t'J. J*r, i#;iil;;ru "" "" "(lf. supra, N. intn I Retract. V,3.
,

o arnronie a elenrentelor din'rgre Ariyumentul $fAntului Atigustin im poate de simplu: Datd d,rud lucmri estqnemuritor, rezukd cu necesitate

rCf. suprh, N. intE l Hetract V, g.

lbittem.
lnre

"

r{

.l

"Aci se interioari
tin$e

iloa adepli ai lui Alexandtrr

6au p(,tent, activd. Aci, sr. energie,<rnstan[d.

e,s,"tiill

tX,:ff:Ji:;

un principiu c.e<;j,ere finele.rr

HiltJ:frH;

Aurcliu
rr
12

nemurfiea

Notc Si wmentarii 2iCf. supra. N. intn I Retact.; V,2.

283

Aci e vizat zoocosmosul platonic, dupd teoria piramideiEa: aEteptarea.

t''inTLrr;r;ul.I, 25,63, Cicero ree,urge la Plator\ Pntru a ex?lica rapide qi lente ale universului. Sf. Augustin exclude miturile platoni Avenr aci sfera conceptului einaicns. a entelui, cum il exPlica stet pertinent la noi, pe la 1BBO, tibunul qi nrarele desc6l Vasile Lucaciu, in *le lrutitu[iuniltasofice,sat-rt-M4rc, TiP%rafia [,ibera, 7882, p' 327 s r*Cf. supra N.

hAci sentrevede o alunela now poietilas ahAlexandru din Aphradisn gi la doctrinele lui Aristotel qi Plotin. Sf. Augustin va afirma c6-ntreg elenismul e emanentist qi ralionalst, de at;e,ea el se fundeazd pe o nr>u6 rqtio entis cre este crealiunea creqtind.
2rSubauzi: originar.
28

Su-bauzi: are mai putrin ins69i'fiin1a.

intr.I Retract, V, 3.

r:'Exege.lii au vdzut gi v6d, nu'ferd temei, aci, teoria

dezvoltatE mai tArziu de Leibnitz.

I)Aldel: nimic. mAltfel, neant.

:rI
'+2

Unii intrevEd aci, urme stoice.

Subauzi: formd" idee.

totdeauna, qi c6 vor fi totdeauna. Altfel: r? l-lnii exegegi intrevA'd aci urme ale anamnesieului platonician, desigl fara egafrifaJul nritic din Memnon; tn srntext .guvArrtul ars nu se referd cunoa$terea experimentald, ci la noliunile naturale. De asemerx senstrrile ctrv6ntului intentio sunt deopotriv 6 atenfie qi inCen{ie,in carc face n clard distin4ie intre atenlia pasivd' prin care sufletr-rl corpul, gi atenlia aaivdqi congtientS. rs Aci este unul din locurile in rnre Sf. Augustin incepe prin a vortri animus (:mens, ratio), pentru acontinuacu anima(: sullenrl; princi vita! cel ce animd corpul).
rn

gi c.6 au fost

;BSperios, in sens dire<t etirnologic, bogat in formd, ar6tos, c6ci chipos nu satisface in context.

ilSubauzi: formei. s Subauzi, iardEi: formd.

'%Aci, unii intrevdd metafizica aristotelictr.

'r?Ntfel, silogizdrii. tsAdicS, nu inferior corpului.

p
2(' 2r

E. aci, dublul i4eles al luipassro, contrapus lui octroSu-bauzi: categoria.

{$i aci, unii exegeli intrevid ul se.ntiment cregtin aI crealiei e-x nihilo, f,dat pe fizir:a aristotelir{ qi, de asemenea, teoria piramidei platoniciene
interpretatd creqtin.
"r
a2

'I)

Altfel: efectoare, formatrice.

Aci, intruc6t su-tlet nu vine in dreaptd etirnologie, in romAnegte, de aninra, sensul profund aI g6ndirii augustiniene poate fi urmdrit doaq textul latinesc. 22 AceastE tripld definilie relevd polisemantismul latinescului ro Sf. Aqm-retin revine asupra vocabulei in Sor/. I,VI, 72. P, L., t' X-X'\II* 873, diu. quaest. lJ(ru(IIt, q. XLM, P L.' t. XI-" crrl. 29 (unde ry 9c' de ideile platonice), iar, iri ce pti*gtt tematica din acest opuscul, in

te vorba de

prima funqiune

a su-flehllui

(Cf . Dequant on.

XXXII,70.P L.,r. XXXII,

mre este animare.a cnrpului crtllOT4).

Temperaliunea: altfel. stAmpdrarea (stAmpdrdtorul); arrnonia

(armoniz,atorul).
+5

quant. an.; De lib. arb. qi De

'/'t

Mus.

Originea tempreraliunii este deopr.rtrivd pitogoreicA gi platonir:iand. *"Srrhauzi: fiingi.

Augustin il derivfl pe cogin dela cogere. Terminologia are, anunre nuan16 stoicE, dup6 care latinescrrl cornp rehendcrc cotef,pw katalnmbano. 2* Aci este problematica lui topos noetos, disputatd de aristotelieni. Sf. Augustin il colocd pe nous in Verb.
Sf.

"sAltfel: cauza de-a fiinla.

s Acela, adevdrul, adic5.
sens platonician; i se opune

ibild,

argumentul Cine

CUPRINS
Notdasupmdi4bi,.........,.......,.,.,.................:........:,....,........,...............
.t

DESPREMAGISTH,U.......':.'.......t.''.'.,,..:.

I tr

Lace-iinstittritdvorbinea......:,.,............:..................:..........'.........6-l Seninifrcatul r:uvintebr n*i arEtat de'cdtfe om der:6t

III Dac6.lrnamrmelucrrpttrtefiai{tetf6rf serul ..,.........;.....,......75 N DacC semnele a.r putea 6 Ardtate prin Semrie...i...::......:............. 79 Vr Semnelerer.iproce.....j........ ..........r..:......................87 M Semne'de sine semnificative ..................i:.,r............i...'.i.i.... ...........97
V[
i

prin r:uvintr:........'...*.';.i........,...;.......,...;:...............;.....:...'...............77

VItr D(

" Epilqgulcapitoldorpiecdlente fiind auzite,,'ca's6

i se

.........;..]..:...;....'...'.::................

.......9

Nu-n zadarsuntdisputate ae.dtea. De asemenea, c5, semnele

X )o ,

rdspundd intrebEtonrlui, spirinrl trebuie ......105 Dacd lucnrl anumg ori cr.uroagterea lui, e de preguit mai mult ........... 113 decAtsenrnelelui? ..............

sdsereferelalucnrrileeernnificate...............
Daciunelepoi6datespre-nvdptur6,fhrEdesemne.,'.

.....7$

XIII

x1r
se

: desco

cilAuntric

.-.7D
itul

..............::........... 133

)trv
i .i

;;i;
trt

r37

CwfiB
2BB

289

\m
intnxluctitit ............. Prethp. ii doli.'e lr.ri The,rdor tnrtea
gi-i desct'per6 prin rnre r;r,azivAnturi sd fi ['txt anume impins spre portul filoxrfiei.

Notd

I I

D(

x
xl
xItr
XV

Precurn rnrpului nu i se Srrate lua t:r:ea prin ce t:stc t:<)rp, aisa. nicispirittrlui,ceeaprintteestespirit. . .............,....2.5q Spiritul e.ste via1.d, aga nu poate sd se lipseasrA de viata ........... 26jl Spiritul flu e.ste tempera1iurea urrpului ........,.......................... 265 Spirinrl nu piere nici prin falsitatea trntrarie ade,vlrulrri,

(,}.aziaclisPutei...........'...'.......''''...]'....'..... Disputa primei zile. Consist6m dintru sullet 9i ulrp. [.lrana necesard rcrpului. Chiar qi sul]etul are hrana sa. Nu este ferit;it cel ce nu are oeea c,e wea' Ttrtugi, nici tot ml (p are G)ea oe wea nu e^ste fericit. Ce trpbuie si-qi procure omulrl
r,a sd he

de.giadevdnrle^ste(8rrzaspiritu]ui,.....................21;7
Adevdrului, dintru r:are spiritul este eea e este, irr nr6.qrra in rare el insugi este, nu-i este nimic u)ntra.riu. Spiritul nu 6e (;onvertegte nici oa gi txrqp

2(l)
269

xv
xl,l

fericit. Cfure-L poate avea pe Durnnezeu-

Acadenricul i
1'

u
N

rruselxratesifiefericit,deci,niciintrelept'..........
Disputa zilei a dqua. Cine-L are pe D.unnezeu in acel,nrtxl inc'At sd fie fericit. Spiritulimund se obignuieqte a finumitilr

Puterea su.llehrlui nu * dirninueazd nir:i prin strrnrg nir:i prin afectitrnea de felul arre,sla a <nrpului .................. 2?.3 Iar6gi, t^d sulle;tul nu sc grate pres<'.hirntn a fi)rp ......,.... ..........2'7i-t Sulletul ralional nu se urnvertete, desigur, nici in suflet iralitlnal. Sufletul este tot in tot cxrrpul pi ln frecare parte .271
.

druS feluri
Disputa zilei a treia: rrispunsul la chestiunea propu.s6-n ziua trecutd. Este mizer tot, Lare este lipsit. inleleptul nu este lipsiu'l Oare tot, t.ane esle nrizeq este lipsit. Lipsa spirinrlui. , Plenitudinea spiriUuhri. Cirte este de fapt fericit' ........'.

NoteEiamentarii............,.

':...............'.'

DESPRE NEM,URIRE,A SUFLE'TULUI.,...

Notdintroducdfi ..............:......'.....'....'.....'....:'...."'..... Prirna raliure cd sufletu] este nemtrritor, oi este subieitul I
""""' :"'_1"""""

nemuritor

e cd este

subiPctul

E N

v
V
vII

Substanla vie gi spirid imutabil, qi nici daca, tetr-un ar;ume nnrl, mutabil, nu devine de aceea mu-ritot .'r., Arta gi raliunea ntmerik)r imutabild ca-re i se infrg ad6nc spirinrlui nu fare via1a. ...........:!.. 1..... Spiritul nu se schimb6 ca sE-nceteze sd fre spirit.
este incomutabilA, fie tlE este in spirit" fie cu spiritul, fie spiritul in ea. nu poate fi separat6 tap de insugi

"";i"" """"""""'

Raliune4 care
aceleqi

.....................' spirit. Sulletrrl nu este nimicit nici dacA tinde prin sulxtanld spre

a:Iipod ..........