Sei sulla pagina 1di 25

1

Palatul Memoriei: metoda loci


Metoda loci este o practica a memorarii, utilizata inca din antichitate si care se bazeaza pe conexiunea dintre lucru/eveniment si locul in care l-ai invatat/trait (din latinescul locus-loci). In antichitate, loci reprezentau locuri fizice, precum templele sau pietele, prin care cei care doreau sa memoreze un discurs treceau de multe ori prin acea zona, tineau minte ordinea arhitecturala si ulterior asociau paragrafe din text cu parti din cladiri. Respectiva persoana sustinea ulterior discursul in locul in care l-a memorat. In secolul al XVI-lea, succesiunea arhitecturala a fost denumita Palatul Memoriei. Aceasta metoda tine de memoria fotografica si asocierile care se pot realiza pentru a-ti reaminti. Astfel, caracteristicile imaginilor sunt foarte importante ele trebuie sa fie unice, vivante, neobisnuite pentru o rememorare facila.
SECRETELE MEMORIEI

Un creier neafectat prezinta lobi temporali intacti de-a lungul partilor sale laterale inferioare si, in centru, ventriculi zvelti, plini cu fluid cerebrospinal. Intr-un creier distrus de Alzheimer, lobii temporali un lacas al memoriei si al limbajului au fost devastati, iar ventriculii se casca in vidul lasat de moartea celulelor. Foto: Maggie Steber
Ce este memoria? Cea mai buna definitie pe care ne-o pot oferi deocamdata neurologii este aceasta: o memorie e un model de conexiuni intre neuroni stocat in creier.

Text: Joshua Foer Exista o femeie de 41 de ani, o asistenta cu functie administrativa din California, cunoscuta in literature medicala doar sub numele de "AJ", care isi aminteste aproape fiecare zi din viata ei, de la varsta de 11 ani. Exista un barbat de 85 de ani, tehnician de laborator pensionat, pe nume "EP", care isi aminteste doar cel mai recent gand al lui. E posibil ca ea sa aiba cea mai buna memorie din lume. El ar putea s-o aiba pe cea mai proasta. "Memoria mea se revarsa ca un film, nonstop si incontrolabil" - spune AJ. Ea isi aminteste ca la ora 12:34, duminica, pe 3 august 1986, un tanar pe care il iubea la nebunie i-a dat un telefon. Isi aminteste ce s-a intamplat in serialul Murphy Brown, pe 12 decembrie 1988. Si isi aminteste ca pe 28 martie 1992 a luat pranzul cu tatal ei la Hotelul Beverly Hills. Isi aminteste evenimente mondiale si drumuri pana la bacanie, cum era vremea si emotii personale. Practic, fiecare zi este acolo. Nu e un om usor de pus in incurcatura. De-a lungul anilor, au existat cateva personae cu o memorie neobisnuit de buna. Kim Peek, savantul de 56 de ani care a inspirat filmul Rain Man, a memorat, se pare, aproape 12.000 de carti (citeste o pagina in 8 pana la 10 secunde). "S", un jurnalist rus studiat timp de trei decenii de neuropsihologul Aleksander Luria, isi putea aminti siruri de cuvinte, numere si silabe fara sens incredibil de lungi, ani de zile dupa ce le auzise pentru prima data. Dar AJ este unica. Memoria ei extraordinara nu e pentru intamplari sau chipuri, ci pentru propria sa viata. Intr-adevar, memoria ei inepuizabila pentru detalii biografice este fara precedent si atat de putin inteleasa, incat James McGaugh, Elizabeth Parker si Larry

Cahill, neurology la Universitatea din California, Irvine, care o studiaza de sapte ani, au fost nevoiti sa inventeze un nou termen medical pentru a descrie situatia ei: sindrom hipertimestic. EP are 1,80 m, parul alb pieptanat cu o carare perfecta si urechile neobisnuit de lungi. Arata bine, este prietenos si gratios. Rade mult. La prima vedere, pare bunicul perfect. Dar cu 15 ani in urma, virusul herpes simplex si-a croit drum prin creierul sau, golindu-l de miez ca pe un mar. La momentul cand virusul isi terminase traseul, doua portiuni de materie cenusie de marimea unei castane, din lobii temporali mediani, disparusera si, odata cu ele, si cea mai mare parte a memoriei lui EP. Virusul a lovit cu o precizie ciudata. Lobii temporali mediani - exista cate unul pe fiecare parte a creierului - includ o structura curbata, numita hipocampus, si cateva regiuni adiacente, care, impreuna, indeplinesc actiunea magica de a transforma perceptiile noastre in amintiri pe termen lung. Amintirile nu sunt, de fapt, stocate in hipocampus - ele sunt localizate altundeva, in straturile exterioare neregulate ale creierului, neocortexul -, dar zona hipocampusului e acea parte a creierului care le fixeaza. Hipocampusul lui EP a fost distrus si, fara acesta, el e ca un camcorder care nu are un cap de citire functional. Vede, dar nu inregistreaza. EP are doua tipuri de amnezie: anterograda, care inseamna ca nu-si poate forma noi amintiri, si retrograda, care inseamna ca nu si le mai poate reprezenta pe cele vechi sau cel putin de dupa 1960. Copilaria sa, serviciul in marina comerciala, Al Doilea Razboi Mondial - toate foarte puternice. Din cate stie el, benzina costa cam 25 de centi litrul, iar omul nu a pasit niciodata pe Luna. AJ si EP sunt extreme ale spectrului memoriei umane. Iar cazurile lor spun mai mult decat orice scanare cerebrala despre masura in care amintirile noastre ne fac sa fim cine suntem. Desi noi, ceilalti, ne situam undeva intre acesti doi poli, intre a ne aminti totul si a nu ne mai aminti nimic, cu totii am simtit putin gustul performantei lui AJ sau al sortii inspaimantatoare a lui EP. Acele aproximativ 1,3 kilograme de carne zbarcita pe care le tinem in echilibru in varful coloanelor noastre vertebrale pot retine cele mai neinsemnate detalii despre experiente din copilarie pe toata durata vietii, insa adesea nu pot pastra chiar si cel mai important numar de telefon macar timp de doua minute. Atat de ciudata este memoria. Ce este memoria? Cea mai buna definitie pe care ne-o pot oferi deocamdata neurologii este aceasta: o memorie e un model de conexiuni intre neuroni stocat in creier. Exista aproximativ o suta de miliarde de asemenea neuroni, fiecare putand probabil sa faca de la 5.000 pana la 10.000 de conexiuni sinaptice cu alti neuroni, ceea ce inseamna un total de la aproximativ cinci sute de mii de miliarde pana la un milion de miliarde de sinapse intr-un creier adult mediu. Prin comparatie, exista doar 32 de mii de miliarde de byti de informatie in intreaga colectie tiparita a Bibliotecii Congresului. Fiecare senzatie pe care ne-o amintim, fiecare gand pe care il avem schimba conexiunile din interiorul acestei uriase retele. Sinapsele sunt consolidate sau slabite sau se formeaza din nou. Substanta noastra fizica se schimba. Intr-adevar, e in permanenta schimbare, in fiecare moment, chiar si cand dormim.
Pagina 3 din 12

Pe EP l-am cunoscut la el acasa, un bungalow luminos dintr-o suburbie a orasului San Diego, intr-o zi calda de primavara. Am ajuns acolo cu masina, impreuna cu Larry Squire, neurolog si cercetator in domeniul memoriei la Universitatea din California, San Diego, si la Centrul Medical pentru Veterani, din San Diego, si Jen Frascino, cercetator-coordonator in laboratorul lui Squire, care-l viziteaza cu regularitate pe EP, pentru a-i aplica teste cognitive. Desi Frascino a fost la EP acasa de vreo 200 de ori, el o intampina intotdeauna ca pe o straina.

Frascino se asaza in fata lui EP, la masa din sufragerie, si ii pune o serie de intrebari care ii masoara bunul simt. Il intreaba pe ce continent se afla Brazilia, cate saptamani are un an, la ce temperatura fierbe apa. Vrea sa demonstreze ceea ce testele IQ deja au dovedit: EP nu e retardat. El raspunde cu rabdare - si corect - la toate intreba rile, cam la fel de amuzat cum imi inchipui ca as fi si eu daca un necunoscut ar intra in casa mea, s-ar aseza la masa mea si m-ar intreba foarte serios daca stiu care este punctul de fierbere al apei. "Ce faci daca gasesti pe strada un plic sigilat, timbrat si cu adresa destinatarului?" - intreaba Frascino. "Il pun intr-o cutie postala. Ce altceva?" Chicoteste si imi arunca o privire piezisa, cu subinteles, de parca ar spune: "Oare oamenii astia ma cred imbecil?" Simtind insa ca situatia solicita politete, se intoarce din nou spre Frascino si adauga: "Dar mi-ati pus o intrebare foarte interesanta. Foarte interesanta." Habar nu are ca a mai auzit-o de multe ori pana acum. "De ce gatim mancarea?" "Pentru ca e cruda?" Cuvantul "cruda" ii face vocea sa traverseze in mod clar registrul tonalitatilor, amuzamentul facand loc neincrederii. "De ce studiem istoria?" "Studiem istoria ca sa aflam ce s-a intamplat in trecut." "Dar de ce vrem sa aflam ce s-a intamplat in trecut?" "Pentru ca, sincer, e interesant." EP poarta la incheietura mainii stangi o bratara din metal, cu un avertisment medical. Desi este evident la ce foloseste, il intreb oricum. Isi rasuceste incheietura mainii si citeste relaxat: "Hmmm Scrie pierdere de memorie." EP nu-si mai aminteste nici macar faptul ca are o problema de memorie. Redescopera acest lucru in fiecare moment. Si, pentru ca uita ca intotdeauna uita, fiecare gand pierdut pare doar o simpla scapare - ceva sacaitor, nimic mai mult - asa cum vi s-ar parea dv. sau mie. De cand cu boala lui, pentru EP spatiul exista doar pana unde il vede. Universul lui social nu cuprinde decat oamenii din incapere. Traieste sub un reflector micut, inconjurat de bezna.

Secretele memoriei
8441 1 2 3 4 5
Top of Form

(16 voturi, medie 4.81 din 5) Pagina 4 din 12

Page 4
Bottom of Form

Intr-o dimineata obisnuita, EP se trezeste, ia micul dejun si se intoarce in pat ca sa asculte radioul. Dar, odata intors in pat, nu mai e prea clar daca a si luat micul dejun sau daca abia s-a trezit. De multe ori, mai ia o data micul dejun, apoi se intoarce iar in pat, ca sa mai asculte radioul. In unele dimineti, ia micul dejun chiar si a treia oara. Se uita la televizor, ceea ce poate fi foarte interesant, de la o secunda la alta, desi programele care au clar delimitate un inceput, un mijloc si un sfarsit pot ridica o problema. Prefera History Channel sau orice despre Al Doilea Razboi Mondial. Se plimba prin cartier, de obicei de mai multe ori inainte de pranz, uneori chiar timp de trei sferturi de ora.

Sta in curte. Citeste ziarul, ceea ce - putem doar sa ne inchipuim - ii da sentimentul ca ar cobori dintr-o masina a timpului. Care Bush? Ce Irak? De cand computere? Pana sa ajunga EP la sfarsitul unui titlu, a si uitat cum incepuse. De cele mai multe ori, dupa ce citeste buletinul meteo, face diverse mazgalituri pe ziar, desenand mustati fotografiilor sau trasandu-si conturul lingurii. Cand vede preturile caselor, la rubrica de oferte imobiliare, invariabil spune ca este socat. Fara memorie, EP a cazut complet in afara timpului. Pentru el, nu exista un flux al constiintei, ci picaturi care se evapora imediat. Daca i-ati lua ceasul de la mana - sau, cu mai multa cruzime, daca i-ati schimba ora - ar fi complet pierdut. Prins ca in capcana intr-un spatiu de nicaieri al unui present etern, intre un trecut pe care nu si-l poate aminti si un viitor pe care nu il poate contempla, el duce o viata sedentara, complet lipsita de griji. "E fericit tot timpul. Foarte fericit. Presupun ca din cauza ca nu are niciun stres in viata" - spune fiica lui, Carol, care locuieste in apropiere. "Cati ani aveti?" - il intreaba Squire. "Stai sa vedem 59 sau 60. M-ati prins. Memoria mea nu e chiar perfecta. Stau binisor, dar uneori oamenii ma intreaba lucruri pe care pur si simplu nu le pricep. Sunt sigur ca si dv. patiti asa ceva uneori." "Sigur ca da" - spune Squire cu bunavointa, desi EP e cu aproape un sfert de secol in urma. Un volum urias de informatii din ceea ce stiinta cunoaste cu privire la memorie au fost obtinute datorita unui creier distrus, remarcabil de similar cu al lui EP. Ii apartine unui barbat de 81 de ani, cunoscut drept "HM", un amnezic care traieste intr-un camin de batrani din Connecticut. HM a suferit de epilepsie incepand de la varsta de zece ani, dupa un accident de bicicleta. Pana la varsta de 27 de ani, isi pierdea cunostinta de mai multe ori pe sapta mana si nu putea sa faca mai nimic. Un neurochirurg, pe nume William Beecher Scoville, s-a gandit ca ar putea pune capat simptomelor lui HM printr-o operatie experimentala, care sa extirpe acea parte a creierului care, banuia el, provoca problemele. In 1953, in timp ce HM statea treaz pe masa de operatie, cu scalpul anesteziat, Scoville a perforat doua gauri, chiar deasupra ochilor pacientului. Chirurgul a ridicat partea frontala a creierului lui HM cu o mica spatula, in timp ce un pai de metal a absorbit cea mai mare parte din hipocampus, impreuna cu o mare parte din lobii temporali mediani din jur. Operatia a redus frecventa atacurilor lui HM, dar in scurt timp a devenit clar ca aceasta ii jefuise si memoria. In urmatoarele cinci decenii, HM a fost subiectul a nenumarate experimente si a devenit cel mai studiat pacient din istoria stiintei creierului. Avand in vedere rezultatul tragic al operatiei lui Scoville, toata lumea a admis ca HM avea sa fie un caz singular. EP a spulberat aceasta presupunere. Ceea ce Scoville i-a facut lui HM cu un pai de metal, natura i-a facut lui EP cu herpes simplex. Puse una langa alta, tomografiile creierelor celor doi, avand imaginea granulata, in alb-negru, sunt tulburator de asemanatoare, desi la EP distrugerea e ceva mai mare. Chiar daca nu stii cum ar trebui sa arate un creier normal, gaurile simetrice care se casca par sa se holbeze la tine ca doi ochi. Ca si EP, HM putea sa-si pastreze amintirile doar atat cat sa se gandeasca la ele, dar odata ce creierul sau trecea la altceva, nu si le mai putea recupera niciodata. In cadrul unui experiment celebru, Brenda Milner, psiholog canadian, l-a rugat pe HM sa tina minte numarul 584 cat mai multa vreme posibil. Pentru a retine numarul "pe varful limbii", a folosit un sistem complicat, pe care i l-a repetat de mai multe ori lui Milner: "E simplu. Tii minte 8. Vezi, 5 plus 8 plus 4 fac 17. Tii minte 8, il scazi din 17 si ramane 9. Imparti 9 in jumatate si obtii 5 si 4, deci ai 584. E simplu." S-a concentrat

asupra acestei mantre elaborate timp de mai multe minute. Dar imediat ce atentia i-a fost distrasa, numarul a disparut. Nici macar nu a mai tinut minte ca i se ceruse sa tina minte ceva. Desi oamenii de stiinta stiusera inca de la sfarsitul secolului al XIX-lea ca exista o diferenta intre memoria pe termen lung si cea pe termen scurt, aveau acum prin HM dovada ca aceste doua tipuri de memorie se afla in parti diferite ale creierului si ca, fara cea mai mare parte din zona hipocampusului, HM nu putea sa transforme o amintire pe termen scurt intr-una pe termen lung. De asemenea, cercetatorii au aflat de la HM mai multe despre un alt tip de amintire. Desi el nu putea spune ce mancase la micul dejun sau cine era presedintele SUA la momentul respectiv, existau anumite lucruri pe care si le putea aminti. Milner a descoperit ca era capabil sa invete sa faca lucruri complicate, fara ca macar sa-si dea seama de acest lucru. In cadrul unui studiu, ea a demonstrate ca HM putea sa invete sa deseneze o stea in cinci colturi pe o bucata de hartie, in timp ce privea reflexia acesteia in oglinda. De fiecare data cand Milner ii dadea aceasta sarcina lui HM, el sustinea ca nu a mai incercat asa ceva niciodata. Si totusi, zi dupa zi, creierul lui se descurca tot mai bine in a-i ghida mana care lucra invers. In ciuda amneziei, isi amintea. Desi nu avem un consens referitor la cate sisteme de memorie exista, oamenii de stiinta in general impart amintirile in doua tipuri: declarative si nondeclarative (uneori mentionate ca explicite si implicite). Amintirile declarative acopera lucrurile pe care stii ca ti le amintesti, cum ar fi culoarea masinii sau ce s-a intamplat ieri dupaamiaza. EP si HM si-au pierdut abilitatea de a-si forma noi amintiri declarative. Amintirile nondeclarative sunt lucrurile pe care le stii fara sa te gandesti la ele in mod constient, de pilda cum sa mergi pe bicicleta sau cum sa desenezi o forma in timp ce te uiti la ea in oglinda. Aceste amintiri inconstiente nu se bazeaza pe regiunea hipocampusului pentru a fi consolidate si stocate. Ele se produc in parti complet diferite ale creierului. Invatarea abilitatilor motorii are loc la baza creierului, in cerebel, invat area perceptuala - in neocortex, iar invatarea de deprinderi in centrul creierului. Dupa cum demonstreaza atat de evident EP si HM, o parte a creierului poate fi distrusa, dar restul va continua sa functioneze. Metaforele pe care le folosim adesea pentru a descrie memoria - fotografia, casetofonul, oglinda, hard diskul - sugereaza toate acuratete mecanica, de parca mintea ar fi un soi de dispozitiv care transcrie meticulous experientele noastre. Multa vreme a fost o viziune larg acceptata ca avem niste creiere care functioneaza ca niste dispozitive perfecte de inregistrat - ca o viata intreaga de amintiri este depozitata undeva la mansarda si daca nu le putem gasi nu inseamna ca au disparut, ci numai ca am pierdut accesul la ele. Un neurochirurg canadian, pe nume Wilder Penfield, s-a gandit ca probase deja aceasta teorie prin anii 1940. Penfield folosise sonde electrice pentru a stimula creierele pacientilor epileptici, in timp ce acestia erau intinsi pe masa de operatie constienti. El incerca sa depisteze sursa epilepsiei lor, dar a descoperit ca, atunci cand sonda lui atingea anumite portiuni ale lobului temporal, pacientii incepeau sa descrie experiente vii. Cand atingea din nou acelasi loc, obtinea adesea aceleasi descrieri. Penfield a ajuns sa creada ca, de fapt, creierul inregistreaza absolut orice lucru caruia ii acorda un grad oarecare de atentie constienta si ca aceste inregistrari sunt permanente. Cei mai multi oameni de stiinta sunt de acord acum ca acele amintiri stranii declansate de Penfield erau mai aproape de fantezie sau halucinatii decat de amintiri, insa brusca reaparitie a unor episoade de mult pierdute din trecutul cuiva e o experienta cu siguranta familiara pentru toata lumea. Totusi, ca dispozitiv de inregistrare, creierul face, in mod evident, o treaba de mantuiala.

Tragediile si umilintele par sa fie intiparite cel mai puternic, adesea cu cea mai insuportabila exactitate, in timp ce acele amintiri de care credem noi ca avem cu adevarat nevoie - numele cunostintelor, ora unei intalniri, unde am pus cheile masinii - au obiceiul sa se evapore. Michael Anderson, cercetator al memoriei la Universitatea din Oregon, in Eugene, a incercat sa estimeze costul acestei evaporari totale. Conform "jurnalelor uitarii", tinute timp de un deceniu de studentii sai (de exemplu, cat timp dureaza pana gasesti cheile de la masina), Anderson calculeaza ca oamenii irosesc mai bine de o luna pe an doar pentru a compensa lucrurile pe care le-au uitat. AJ isi aminteste cand si-a dat seama prima oara ca memoria ei nu e la fel cu a altora. Era in clasa a saptea si invata pentru teze. "Nu eram prea bucuroasa, fiindca uram scoala" - spune ea. Mama sa o ajuta sa-si faca lectiile, dar mintea ei ratacea aiurea. "Am inceput prin a ma gandi la anul de dinainte, cand eram in clasa a sasea, si ma gandeam cat de mult imi placuse. Dar apoi mi-am dat seama ca imi aminteam data exacta, ce faceam prcis in acea zi cu un an in urma." La inceput, nu s-a gandit prea mult la asta. Dar, dupa cateva saptamani, jucandu-se cu o prietena, si-a amintit ca se jucasera impreuna si fix cu un an inainte. "Fiecare an si apoi fiecare perioada a anului imi inspira un anumit sentiment. Primavara lui 1981 am simtit-o complet diferita de iarna lui 1981" - spune ea. Pentru AJ, datele sunt precum mica prajitura care trimitea mintea lui Marcel Proust inapoi in timp, in romanul In cautarea timpului pierdut. Simpla lor mentionare ii declanseaza involuntar fluxul de amintiri. "Ca atunci cand mirosi ceva si mirosul acela te poarta inapoi in timp. Eu sunt cu vreo zece niveluri mai profunda si mai intensa decat atat." "Fratele meu obisnuia sa spuna: Ea e Rain Man. Iar eu spuneam Nu, nu-i adevarat. Dar m-am gandit: Ce daca eu, de fapt..... Dar oare sunt? Ar fi ceva in neregula cu mine?" La un moment dat, AJ s-a gandit sa se instaleze pe promenada de la malul marii in chip de Calendar Uman si sa le ceara oamenilor cinci dolari, lasandu-i in schimb sa-i puna memoria datelor la incercare. Apoi s-a razgandit. "Nu vreau sa fiu un spectacol de mana a doua." S-ar parea ca, daca ai o memorie precum AJ, viata ta e calitativ diferita - si mai buna. Cultura noastra ne inunda cu noi informatii, totusi atat de putine dintre ele sunt stocate si catalogate astfel incat sa le putem recupera ulterior. Cum ar fi ca toate aceste cunostinte, altfel pierdute, sa le ai la degetul mic? Ne-ar face oare mai convingatori, mai increzatori? Ne-ar face, intr-un sens fundamental al cuvantului, mai inteligenti? In masura in care experienta este suma amintirilor noastre iar intelepciunea este suma experientelor noastre, daca ai avea o memorie mai buna, asta ar insemna nu numai sa stii mai multe despre lume, ci si mai multe despre tine insuti. Cate idei de valoare au ramas negandite si cate conexiuni nerealizate din cauza scaparilor memoriei? Visul intruchipat de AJ, perfectiunea memoriei, ne insoteste cel putin din secolul al V-lea i.Hr. si de la presupusa inventie a unei tehnici cunoscute drept "arta memoriei", a poetului grec Simonides din Ceos. Simonides fusese singurul supravietuitor al prabusirii, cu consecinte catastrofale, a acoperisului unei sali de banchete din Tesalia. Potrivit lui Cicero, care a relatat despre acest incident patru secole mai tarziu, cadavrele erau de nerecunoscut. Dar Simonides a putut sa inchida ochii in fata haosului si sa vizualizeze in mintea sa fiecare invitat la locul sau, in jurul mesei. El descoperise "metoda loci". Daca poti sa transformi ceea ce incerci sa-ti amintesti in imagini mintale vii si apoi le aranjezi intr-un fel de spatiu architectonic imaginar, cunoscut ca un palat al memoriei, amintirile pot deveni practic imposibil de sters.

Se spune ca Pietro da Ravenna, cunoscut jurist italian si autor al unui celebru manual despre memorie din secolul al XV-lea, ar fi folosit metoda loci pentru a memora Biblia, intregul canon juridic, 200 de discursuri ale lui Cicero si 1.000 de versuri ale lui Ovidiu. Ca sa se destinda, recitea carti ascunse in palatele memoriei sale. "Cand am plecat din tara mea, ca sa vizitez ca pelerin orasele Italiei, pot sa spun cu adevarat ca duceam cu mine tot ce aveam" - scria el. Noua ne e greu sa ne imaginam cum trebuie sa fi fost sa traiesti intr-o cultura inainte de aparitia cartilor tiparite sau inainte sa poti sa iei cu tine un pix si hartie, ca sa-ti faci insemnari. "Intr-o lume cu carti putine, si acelea aflate majoritatea in biblioteci publice, educatia cuiva trebuia memorata, pentru ca nu puteai conta pe acces permanent la materiale specifice" - scrie Mary Carruthers, autoarea Cartii memoriei, un studiu asupra rolului tehnicilor de memorare in cultura medievala. "Oamenii Antichitatii si Evului Mediu isi rezervau admiratia pentru memorie. Cele mai mari genii sunt descrise ca oameni cu memorii superioare." De exemplu, teologul Toma D'Aquino, din secolul al XIII-lea, era celebru pentru ca isi compusese Summa Theologiae numai in minte si o dicta din memorie, fara a avea mai mult de cateva notite. Filosoful roman Seneca cel Batran putea sa repete 2.000 de nume in ordinea in care ii fusesera date. Un alt roman, pe nume Simplicius, putea sa recite pe de rost Vergiliu - de la sfarsit la inceput. O memorie solida era considerata cea mai mare virtute, pentru ca reprezenta internalizarea unui univers de cunostinte exterioare. Intr-adevar, o tema comuna in vietile sfintilor era ca acestia aveau memorii extraordinare. Dupa descoperirea lui Simonides, arta memorarii a fost codificata cu un set complet de reguli si instructiuni, de catre oameni precum Cicero si Quintilian, precum si in nenumarate tratate medievale despre memorie. Studentii erau invatati nu numai ce sa-si aminteasca, ci si tehnici de memorare. De fapt, exista traditii indelungate de antrenare a memoriei, in multe culturi. Talmudul ebraic, incrustat cu sisteme mnemotehnice - tehnici de pastrare a amintirilor - a fost transmis oral, din generatie in generatie, secole la rand. Memorarea Coranului inca e considerata o realizare suprema in randul musulmanilor piosi. Griotii traditionali din vestul Africii si barzii slavi din sud povestesc epopei colosale numai din memorie. Insa in ultimul mileniu, multi dintre noi am suferit o modificare profunda. Treptat, neam inlocuit memoria interna cu ceea ce psihologii denumesc memorie externa, o uriasa suprastructura de carje tehnologice pe care le-am inventat pentru a nu mai trebui sa ne stocam informatia in creier. Am trecut, se poate spune, de la a ne aminti totul la a ne aminti groaznic de putin. Avem fotografii care sa ne inregistreze experientele, agende care sa ne urmareasca programul, carti (si acum internetul) pentru a ne stoca informatia colectiva si biletele cu adeziv pentru tot ce vrem sa mazgalim. Care au fost urmarile acestei externalizari a memoriei, pentru noi si pentru societatea noastra? S-a pierdut ceva? Pentru a-si suplimenta amintirile din minte, AJ pastreaza si o bogatie de amintiri exterioare. Pe langa jurnalul detaliat pe care il tine inca din copilarie, are o colectie de aproape o mie de casete video copiate de la TV, un cufar plin cu inregistrari de la radio si o "biblioteca de cercetare" alcatuita din 50 de caiete pline de intampla ri gasite de ea pe internet, care relateaza despre evenimente din memoria ei. "Vreau sa le pastrez pe toate" - spune ea. Pastrarea trecutului ei a devenit principala constrangere din viata lui AJ. "Cand imi usuc parul, dimineata, ma gandesc ce zi e. Si, ca sa treaca timpul, rulez in minte acea zi din ultimii 20 si ceva de ani - ca si cum as rasfoi filele unei agende." AJ atribuie originile

memoriei sale neobisnuite mutarii familiei din New Jersey in California, cand ea avea doar opt ani. Viata in New Jersey fusese confortabila si familiara, iar California era straina si ciudata. A fost prima data cand a inteles ca, atunci cand cresti, obligatoriu uiti si lasi ceva in urma. "Pentru ca uram schimbarea atat de mult, dupa aia a fost ca si cum as fi vrut sa pot retine totul. Pentru ca stiu ca, pana la urma, nimic nu va mai fi vreodata la fel" - spune ea. K. Anders Ericsson, profesor de psihologie la Universitatea de Stat din Florida, crede ca, la baza, e posibil ca AJ sa nu fie atat de diferita de noi, ceilalti. Dupa anuntul initial facut despre conditia lui AJ in publicatia Neurocase, Ericsson a sugerat ca, referitor la AJ, ceea ce trebuie sa fie explicat nu e o memorie innascuta extraordinara, fara precedent, ci mai degraba extraordinara sa obsesie pentru trecutul ei. Oamenii isi amintesc intotdeauna lucrurile care sunt importante pentru ei. Impatimitii baseballului au, de dragul statisticii, cunostinte enciclopedice; maestrii sahului isi amintesc gambituri abile care s-au jucat cu ani in urma; actorii - roluri intregi, dupa ce le interpreteaza. Fiecare are o memorie buna la ceva. Ericsson crede ca, daca cineva s-ar ingriji la fel de mult ca AJ sa-si pastreze trecutul, isprava de a-si memora viata i-ar fi foarte la indemana. Ii pomenesc lui AJ de teoria lui Ericsson si ea devine vizibil bulversata. "Imi vine sa-l sun si sa tip la el. Daca mi-as fi petrecut atat de mult timp memorandu-mi viata, chiar as fi o persoana plicticoasa - spune ea. Nu stau s-o memorez. Pur si simplu o stiu." Faptul ca-si aminteste totul o scoate din minti pe AJ si o face sa se simta singura. "Imi amintesc lucrurile bune, care ma linistesc. Dar imi amintesc si lucrurile rele - si fiecare alegere prost facuta - spune ea. Si, de fapt, nu-mi acord mie insami un ragaz. Sunt toate aceste rascruci pe drum, momentele cand trebuie sa faci o alegere, dar iata ca, desi au trecut zece ani, eu inca imi fac sange rau pentru ele. Nu ma iert pentru multe chestii. Memoria este asa cum e pentru a te proteja. Dar eu ma simt ca si cum nu m-ar fi protejat. Mi-as dori macar cinci minute sa fiu un om obisnuit si sa n-am toate chestiile astea in cap. Cei mai multi oameni considera ca am un har - spune AJ -, dar eu cred ca e o povara." Scopul sistemului nostru nervos, de la organele senzoriale care furnizeaza informatia pana la masivul glob de neuroni care o interpreteaza, e sa dea un sens celor ce se intampla in acel moment si celor ce se vor intampla in viitor, pentru ca noi sa putem reactiona in cel mai bun mod posibil. Creierele noastre sunt, fundamental, masinarii de formulat preziceri, iar pentru a functiona trebuie sa gaseasca ordine in haosul de amintiri posibile. Cele mai multe dintre lucrurile care trec prin creierul nostru nu trebuie sa fie tinute minte mai multa vreme decat e necesar sa ne gandim la ele. Daniel Schacter, psiholog la Harvard, a creat o taxonomie a uitarii, pentru a cataloga ceea ce el numeste cele sapte pacate ale memoriei. Pacatul neatentiei: Yo-Yo Ma, care isi uita violoncelul de 2,5 milioane de dolari pe bancheta din spate a unui taxi. Veteranul Razboiului din Vietnam inca obsedat de campul de lupta sufera de pacatul persistentei. Politicianul care, in timpul unui discurs de la tribuna, nu-si gaseste cuvantul, desi ii sta pe limba, denota pacatul blocajului. Desi blestemam aceste esecuri ale memoriei aproape zilnic, Schacter spune ca facem asta doar pentru ca nu le vedem si avantajele. Fiecare pacat e, de fapt, cealalta fata a unei calitati, "un pret pe care il platim pentru procesele si functiile care ne slujesc bine in multe privinte". Exista motive evolutive solide pentru care memoria ne lasa balta, in modurile specifice in care o face. Daca toate lucrurile la care ne uitam, pe care le mirosim, le auzim sau la care ne gandim ar fi imediat catalogate in uriasa baza de date care e memoria noastra pe termen lung, ne-am ineca in

informatii irelevante. In nuvela sa "Funes cel plin de amintiri", Jorge Luis Borges descrie un om schilodit de incapacitatea de a uita. El isi aminteste fiecare detaliu al vietii lui, dar nu poate face diferenta intre banal si important. Nu poate discerne ce e prioritar, nu poate generaliza. Este "practic incapabil de idei generale, platonice". Poate ca, dupa cum conchide Borges in nuvela sa, uitarea - si nu amintirea reprezinta esenta a ceea ce ne defineste ca oameni. "A gandi - scrie Borges - inseamna a uita." Dar si a imbatrani inseamna a uita. Peste cinci milioane de americani au maladia lui Alzheimer si chiar mai multi sufera de alterari cognitive mai blande sau, in grade mai mici, de pierderea memoriei. Cand li s-a cerut sa-si aminteasca o lista de 15 cuvinte citita cu 20 de minute mai devreme, octogenarii din cadrul unui studiu si-au amintit mai putin de 60%, in timp ce tinerii de 20 si ceva de ani si-au putut aminti aproape 90%. Nu e surprinzator ca oamenii cauta de multa vreme substante chimice care ar putea stopa acest val al uitarii. Dupa cum scria franciscanul Bernardo de Lavinheta la inceputul anilor 1500, "Memoria artificiala are doua straturi: prima parte consta in leacuri si cataplasme." A doua parte, desigur, e arta memoriei, pe care Lavinheta o considera mai sigura si, totodata, mai eficienta (intrucat leacurile pentru memorie pot avea uneori nefericitul efect secundar de a "usca creierul"). La ora actuala, ginkgo biloba se vinde ca supliment nutritiv fara reteta sau adaugat in creme de fructe si sucuri "inteligente", chiar si in absenta unor dovezi evidente ca ar impulsiona in vreun fel memoria - sau ca ar duce la uscarea creierului. In ultimele decenii, companiile de produse farmaceutice au ridicat cercetarea pe noi culmi indraznete. Inarmate cu o sofisticata intelegere a temeliilor moleculare ale memoriei, au cautat sa creeze noi medicamente care sa amplifice capacitatea naturala a creierului de a-si aminti. In ultimii ani, au fost infiintate cel putin trei companii avand scopul declarat de a produce medicamente pentru memorie. Una dintre acestea, Cortex Pharmaceuticals, incearca sa creeze o categorie de molecule, denumite ampakine, care faciliteaza transmiterea glutamatului neurotransmitator. Glutamatul e unul dintre principalii excitanti chimici transmisi prin sinapsele dintre neuroni. Amplificand efectele acestuia, Cortex spera sa imbunatateasca acea capacitate fundamentala a creierului de a forma si recupera amintiri. Administrata sobolanilor de varsta medie, o ampakina a reusit sa anuleze total declinul provocat de varsta in mecanismele celulare ale memoriei. E posibil sa nu mai treaca mult timp pana cand medicamentele precum ampakinele sa ajunga pe piata; cand vor ajunge, ar putea avea un impact urias asupra societatii. Desi companiile de produse farmaceutice cauta tratamente terapeutice pentru a preveni maladia lui Alzheimer si a combate dementa, pare inevitabil ca pilulele lor sa ajunga pe mana studentilor care tocesc pentru examene si probabil a foarte multor oameni care vor doar sa-si imbunatateasca performanta cerebrala. Deja psihostimulentele destinate tratarii tulburarilor de atentie si a hiperactivitatii, de pilda Adderall si Ritalin, sunt folosite ca "parteneri de studiu" de catre unul din patru studenti de la anumite colegii, care incearca sa-si ridice puterea de concentrare si sa-si imbunatateasca memoria. Toate acestea ridica unele intrebari de etica ingrijoratoare. Am alege sa traim intr-o societate in care oamenii au o memorie cu mult mai buna? De fapt, ce ar insemna mai exact sa avem o memorie mai buna? Ar insemna sa ne amintim lucrurile doar exact asa cum s-au intamplat, fara niciuna dintre revizuirile si exagerarile pe care le creeaza mintea noastra in mod natural? Ar insemna sa avem o memorie care uita traumele? Ar insemna sa avem o memorie care retine doar acele lucruri pe care vrem noi sa le retina? Ar insemna sa devenim AJ?

10

Vreau sa vad cum functioneaza memoria inconstienta, nondeclarativa, a lui EP, asa ca il intreb daca l-ar interesa sa ma ia cu el la o plimbare prin cartierul lui. Imi spune "nu prea", asa ca mai astept si il intreb din nou cateva minute mai tarziu. De data asta, e de acord. Iesim pe usa din fata cand soarele dupa-amiezii e inca sus si o luam la dreapta. Il intreb pe EP de ce nu o luam la stanga mai bine. "As prefera sa n-o iau intr-acolo. sta-i drumul pe care merg eu. Nu stiu de ce" - imi raspunde el. Dar, dupa atati ani in care s-a plimbat pe acelasi drum, traseul s-a imprimat in inconstientul lui. Sotia lui, Beverly, il lasa acum sa iasa singur, desi o singura cotitura facuta gresit l-ar face sa se rataceasca de tot. Uneori se intoarce de la plimbare cu obiecte pe care le-a cules pe drum: o gramajoara de pietre rotunde, un catelus, portofelul cuiva. Niciodata nu poate sa explice cum au ajuns in posesia lui. "Vecinii nostri il iubesc, fiindca se apropie si incepe sa discute cu ei" - spune Beverly. Chiar daca el crede ca-i intalneste pentru prima data, a invatat ca in preajma acestor oameni se simte in largul lui. Traversam si iata-ma singur cu EP pentru prima data. Nu stie cine sunt sau ce caut langa el, desi pare sa simta ca ma aflu acolo dintr-un motiv justificat. Este prins in capcana supremului cosmar existential, orb in fata realitatii in care traieste. Simt impulsul de a-l ajuta sa evadeze, macar pentru o clipa. Vreau sa-l iau de brat si sa-l scutur. "Ai o tulburare de memorie rara si care te afecteaza - intentionez sa-i spun. Ai pierdut ultimii 50 de ani. In mai putin de un minut, vei uita ca aceasta discutie a avut vreodata loc." Imi imaginez groaza in stare pura de care ar avea parte, claritatea de moment, haul imens care sar casca in fata lui si apoi s-ar inchide la fel de rapid. Si apoi o masina care trece sau o pasare care canta l-ar face sa revina in bula lui de uitare. Ne intoarcem si parcurgem inapoi strada al carei nume l-a uitat, trecand pe langa vecinii care-i fac cu mana, dar pe care nu-i recunoaste, spre o casa pe care nu o stie. In fata casei este o masina parcata, cu geamuri fumurii. Ne intoarcem sa ne uitam la imaginile noastre reflectate. Il intreb pe EP ce vede. "Un batran - spune el. Nimic mai mult."

Sportul memorrii (Gedchtnissport) un sport de viitor!


O romnc din Germania este pe poziia 27 n clasamentul mondial Un articol cu i despre ... Loredana Feuchter - Backnang, Germania Impresii si pareri personale in FORUM Ce semnific acest sport? n ce ri se practic? Cine sunt cei care-l practic? La ce ajut acest sport?

11

Toate acestea sunt intrebri la care va voi raspunde n acest articol. nainte de toate a dori s v spun o povestioar despre ceea ce am auzit eu iniial despre acest sport. n februarie 2002, pe programul RTL a fost difuzat o emisiune intitulat : Grips-show cu cunoscutul moderator german Gnther Jauch. M aflam n faa televizorului impreun cu soul meu. n emisiune fusese invitat moderatoarea Verona Feldbusch i aceasta urma sa fie antrenat timp de 2 ore de ctre campionul Germaniei la sportul memorarii. Ceea ce trebuia s fac, era s nvee n cele 2 ore tehnici prin care s rein 20 de cuvinte n ordinea n care sunt spuse. La inceput mi s-a prut interesant. Pe parcursul emisiunii s-au spus cteva idei despre cum se memoreaz mult mai uor i cum c ar fi foarte usor. L-am rugat pe soul meu s-mi scrie pe o hrtie 30 de cuvinte n limba german si am nceput s le memorez. Spre surprinderea mea, dar mai ales a soului meu, am memorat cele 30 de cuvinte i apoi i le-am spus n ordinea n care le memorasem. La sfritul emisiunii, Verona a reuit s rein 18 cuvinte din cele 20 iniiale. Sincer sa fiu, n acel moment m-am simit extraordinar M-am gndit, ceea ce pot eu asa, dintr-o dat, nu poate nimeni. Din acel moment, am nceput zilnic sa-mi scriu cit mai multe cuvinte, pe care seara le memoram si apoi le spuneam din nou asa cum erau scrise. In septembrie al acelasi an, intr-o emisiune la ZDF cu J.B. Kerner, l-am revazut din nou pe cel care o antrenase pe Verona la emisiunea din februarie. Atunci am aflat si numele sau: Gunther Karsten. La cteva zile l-am sunat si i-am spus ca sint interesata sa aflu mai multe despre acest sport. Mi-am cumparat o carte foarte buna scrisa de el: Erfolgsgedchtnis (memorie de succes) i in cteva zile citisem tot ceea ce am crezut eu ca este necesar de stiut. In noiembrie, am participat pentru prima data ca un campionat international n Viena, unde am ocupat locul 6 si m-am propulsat direct pe locul 66 in clasamentul mondial. In 2003, am cistigat Campionatul Sudului Germaniei si am fost foarte mndr c am reuit acest lucru avnd in vedere ca nici macar cetean german nu sunt. Din acel moment, s-au scris articole in ziare, au urmat alte campionate, am urcat in clasament pina pe locul 27 (n acest moment) si astfel am ajuns sa practic un sport in care ai de folosit doar: MEMORIA. Cam asa a artat

12

inceputul acestui sport pentru mine. In Romnia am organizat n 2003 pentru prima data la Oradea, Campionatul National al Romniei i a fost o mare reusit. Din pacate, acest an nu s-au gasit sponsori simanifestarea nu s-amai desfurat. Ceea ce eu cred este c n Romnia nca nu s-a realizat semnificaa acestui sport ( si la ce ajut). Incetul cu incetul, chiar si aici in Germania incepe sa aiba o tot mai mare rezonan. (foto: Loredana Feuchter, poziia 27 n clasamentul mondial,
originara din Oradea)

In majoritatea trilor europene (Anglia, Austria, Italia, Franta, Cehia, Turcia, Grecia, Spania), ca de altfel i n Asia, Africa si USA acest sport este foarte cunoscut. Anglia este tara in care acest sport a fost practicat pentru prima data, iar Dominic OBrian (primul campion mondial din istoria acestui sport) este antrenorul personal al familiei regale. Printii William si Harry au fost elevii sai, la fel ca si prinul Charles de Wales, motenitor al coroanei britanice. In Austria, acest sport este materie de invatamint inc din colile primare. Muli se intreab poate, ce este MEMORAREA? S reii citeva cifre si cuvinte fr sens n ordinea n care sunt date? Aparent, poate oricine. i este pe undeva i adevarat n limitele cunoscute. Nimeni nu s-a nscut cu acest dar, ins oricine l poate nva i practica. Este vorba doar de antrenament si puin tactic. S nu credei c avei nevoie de un coeficient de inteligen peste 130! Nici pe departe, nu trebuie s fii un geniu, nu trebuie sa fii cel mai bun in clas sau cel mai inteligent - de la serviciu. Totul se bazeaz pe anumite sisteme i pe imaginatie. n partea a II-a a acestui articol, v voi da citeva indicaii cum s v puteti folosi memoria i vizualizarea fr s faceti un efort prea mare. Am ajuns i la ultima intrebare: la ce ajut acest sport? Muli dintre noi: copii, adulti i persoane n vrst ne confruntm cu probleme de zi cu zi. La scoal, copiii au de invtat, trebuie s retin cit mai multe lucruri, date istorice, formule matematice, fizice, elemente la chimie, poezii pe dinafar i multe altele. Pentru ei este usor, capacitatea lor de a retine este mult mai dezvoltata decit la aduli. Dar ar fi i mai usor pentru ei s tie s ordoneze toate aceste date pe care le au de retinut dupa un anumit sistem. Muli dintre cei care cunosc aceste sisteme, se descurc mult mai usor pe tot parcursul colii. Cum e ns la adulti? Ii ajut si pe ei? S lum dou exemple: o secretar i un medic. Secretara are o multime de lucruri de facut, egal n ce domeniu se afl. Se confrunt cu multe persoane, multe nume, programri i liste. Tot datorit sistemelor, i este mult mai usor s rein numele persoanelor pe care le-a cunoscut n urm cu o saptamn, sau s retin programul unei zile intregi facut de seful ei i chiar liste cu ceea ce este de cumprat pentru birou. Toate aceste se pot face intr-un timp mult mai scurt si fara prea mult efort cunoscind doar citeva mici ajutoare. Cum e cu medicul? El are o multime de pacienti. Pe cei vechi i cunoate dup nume i dup problemele pe care le au. ns cum e cu cei noi? De exemplu intr-o zi vin 9 pacieni noi, pe care trebuie s-i rein dup nume. Vei spune: e usor: numele pacienilor e scris n calculator, nu are dect s se uite i

13

stie imediat cum l cheam pe pacient. Dar ce frumos ar fi ca n momentul n care pacientul intr sa fie salutat dupa nume si intrebat chiar si date personale despre copii sau soie. n condiii normale nu poi reine toate aceste date de la vreo cca. 100-200 de pacieni, dar cu exerciiu este totui posibil, din nou fr prea mult efort, folosind metodele de memorare. Partea a II-a (Sportul memorarii) Iat cteva tehnici i metode prin care memoria Dvs. va atinge un potenial de peste 90%. Veti spune c glumesc , dar la sfirsit mi veti da dreptate. La inceput v voi da un mic test. Va trebui s reineti n 30 de secunde un numr de telefon din 10 cifre i anume: 7398652830 Tot in 30 de minute aveti de retinut 10 cuvinte: 1. 2. 3. 4. 5. copil vatra leu carte deget 6. 7. 8. 9. 10. cartofi nume vrabie lingura cheie

Acum veti spune: nici in 5 minute nu voi reusi sa le memorez si apoi sa le spun in ordinea in care au fost date!!! Eu va asigur ca veti putea face acest lucru in doar citeva secunde si fara prea mult efort. Dar sa incepem cu inceputul. Totul porneste de la un asa-zis sitem al cifrelor, care este folosit de catre toti cei care practica acest sport, egal ca e din China sau din Italia. Acest sistem a fost inventat de catre Dominic OBrian si se numeste: MASTER-SYSTEM. Acest sistem se refera la transformarea cifrelor in cuvinte, adica in loc de 73=coma, 98=puf, 65=gulie, 28=nava si 30=masa. Daca ati observat, acesta este de fapt numarul de telefon pe care l-ati avut de memorat. Sint de fapt 5 cuvinte pe care trebuie sa le retineti in 30 de secundeDar, de unde toate aceste cuvinte? Acesta este Systemul facut in limba romana si folosit pentru prima data de catre concurentii care au participat la primul Campionat National de memorare din Romnia. 0 = Z (S) pentru ca la ruleta lui 0 i se zice ZERO (in romneste la fel) 1 = T (D) este asemanator cu un t si dupa auzite se confunda cu d 2=N - pentru ca 2 degete intoarse cu fata in jos arata ca n 3=M - la fel este cu m (3 degete intoarse cu fata in jos) 4=R - este si el asemenator cu R vazut in oglinda fara un picior 5=L - in cifrele romane 50=L 6=G - sint asemanatoare 7=C - K (C) pentru ca se aseamana cu cifra respectiva 8=F - f scris de mina este identic cu 8 (alternative: V)

14

9 = P (B) vazute in oglinde sint identice: P9 Acesta este sistemul cifrelor si de aici porneste un fel de joc Screabble unde va trebui sa va folositi imaginatia si mai ales creativitatea. De mentionat!!! 1. In formarea cuvintelor se folosesc doar SUBSTANTIVE!!! 2. Daca nu exista cuvinte doar cu consonantele date, se pot adauga si consonante care nu sint rpofunde. Ex: noapte=29 (t este in plus). 0=zi 1=tei 1 2=nai 3=mai 4=rai 5=leu 6=ga(gisca) 7=cui 8=fiu 9=pai 10=teza 44=orar 45=ariel 46=ruga-(ciune) 47=rac 48=rufa 49=aripa 50=loz 51=lut 52=luna 53=lama 54=lira 55=lalea 11=tata 12=ton 13=atom 14=dar 15=dalie 16=tirg 17=tic 18=tufa 19=dop 20=nas 21=nota 56=alga 57=lac 58=lava 59=lupa 60=gaz 61=git 62=gaina 63=gama 64=gara 65=gulie 66=gogosi 67=geaca 22=nene (domn) 23=nume 24=nor 25=nil 26=neg 27=nuc 28=nava 29=noapte 30=masa 31=mut 32=mina 68=gafa 69=Agapia 70=casa 71=cada 72=cana 73=coma 74=cor 75=cal 76=cheag(singe) 77=coc 78=cafea 79=cap 96=prag 97=bec 98=puf 99=baby 08=safe 09=supa 33=mama 34=mar 35=mol 36=magar 37=mac 38=mufa 39=amper 40=raza 41=rata 42=ren 43=rom 80=fes 81=fata 82=fn 83=femeie 84=far 85=fila 86=fag 87=foc 88=VIVA 89=fobie 90=poza 91=pat

nai

92=piine 93=pom 94=para 95=pila

Mai este posibil si formarea cifrelor cu 0 in fata: 00=sos 02=sin 04=soare 06=zig(zag) 01=sat 03=zeama 05=sala 07=sac

Acesta este Master-System-ul din limba romana si acesta este folosit la memorarea tuturor cifrelor. Aceasta este si una dintre probele de concurs care se dau la

15

campionatele de memorare. O alta proba de concurs cu un sistem foarte interesant, este cea a numerelor binare: 011000110101000100. Dupa cum se vad, par a fi imposibil de memorat, insa cunoscind sistemul, in final veti ride. 000=0 (zi) 001=1 (tei) 010=2 (nai) 011=3 (mai) 100=4 (rai) 101=5 (leu) 110=6 (sa) 111=7 (cui)

Deci, in final ceea ce aveti mai sus inseamna: masa, gulie, soare. De necrezut! Doar 3 cuvinte pentru 18 numere binare!!! Puteti sa va imaginati ca pot fi memorate in 30 de minute peste 3000 de astfel de numere? E de necrezut, nu-i asa? Si totusi este posibil; prin antrenament si creativitate poate oricine sa-si dezvolte capacitatea de memorare. Veti spune, foarte bine; acum am invatat sistemele si totusi nu-mi pot imagina cum as putea sa le retin pe toate in ordinea in care sint. Si acest lucru vi se va parea usor cunoscind o anumita RUTA. Aceasta metoda este denumita: metoda LOCI (folosita de catre Cicero si Seneca). Aceasta inseamna ca intr-un mediu foarte bine cunoscut (ex: casa proprie) se va face o ruta cu anumite puncte, care vor fi luate intr-o anumita ordine. Va voi da un exemplu de ruta care va va ajuta sa va formati si dvs. propria ruta. Reguli: - ziua incepe prin a va ridica din PAT (1 punct) 2. Respectati ordinea punctelor (A,B,C): - in dreapta patului se afla TELEVIZORUL(2 punct) 3. Punctele trebuie sa fie marcante, interesante mai departe la dreapta se afla o OGLINDA (3 punct) 4. Ruta nu trebuie sa fie nici prea mare nici prea mica in dreapta oglinzii se afla FEREASTRA pe care o deschideti (4 punct) 5. Distanta intre puncte sa nu fie mai mare de 3 m in drum spre baie, la dreapta se afla un FOTOLIU (5 punct) 6. Aceste puncte trebuie sa aiba un loc stabil (sa nu se faca prea multe mutari: mobila de exemplu) in baie, la dreapta se afla TOALETA (6 punct) 7. Cind aveti de exemplu doe puncte identice, intotdeauna se va lua doar unul linga toaleta, la dreapta se afla doua chiuvete=CHIUVETA (7 punct) 8. Atentie la obiectele de pe podea sau de pe tavan: lampa si covorul de exemplu, nu sint obiecte marcante la iesirea din baie se afla DUSUL (8 punct) 9. Intotdeauna sa mergeti doar intr-o directie, nici in zig-zag nici o data la dreapta si apoi la stinga la iesirea din baie ma intorc in hol unde pe partea dreapta se afla un CUIER (9 punct) 10. Ruta trebuie numerotata pentru a avea o mai buna vizualizare mentala a obiectelor la iesirea din casa inchid USA de la intrare (10 punct)

ne cunoscut:

16

Astfel am reusit impreuna sa facem o ruta pe care dvs. o veti parcurge din nou, de aceasta data mental. Acum, incercati sa puneti cele 5 cuvinte din numarul de telefon memorat pe aceasta ruta. Va mai aduceti aminte? 73 (COMA) 98 (PUF) 65 (GULIE) 28 (NAVA) 30 (MASA) Si acum, povestea: Ma ridic dimineata din PAT si simt ca ma aflu in COMA. Deschid TELEVIZORUL si ma lafaiesc in PUF. Ma indrept spre OGLINDA si ma vad ca arat cit o GULIE. Deschid FEREASTRA si vad in departare, pe mare, o NAVA uriasa. De teama, ma asez pe FOTOLIU si beau din sticla de pe MASA. Cam asta ar fi povestea mea, a dvs. insa poate fi altfel. tiind acum toate aceste mici detalii, cred ca va va fi mult mai usor sa retineti: termine, numere de telefon, PIN coduri si multe altele. Totul este sa va lasati libera imaginatia si simtul creativitatii. Veti vedea ca totul va fi in final si distractiv. Eu sper ca v-am fost cit de cit de ajutor si sper ca pe viitor sa va fie de folos toate acestea. Pentru cei care doresc mai multe informatii, le pot gasi la aceste adrese (in limba germana): www.memoryxl.de www.memovision.de Una dintre stiintele uitate ale lumii preindustriale, arta memoriei, era un sistem de antrenament al memoriei care permitea practicantilor sa memoreze rapid si exact informatii in cantitati foarte mari. Metodele de baza ale artei au fost concepute de catre poetul grec Simonides din Ceos, inaintea secolului VI I. Hr., devenind apoi ca parte din pregatirea standard a oratorilor din Grecia si Roma antica. Pierduta de lumea occidentala odata cu caderea Imperiului roman, a fost recuperata dintr-o serie de texte care au supravietuit in timp, in secolul al XII-lea devenind ca parte importanata din educatia Evului Mediu sau a Renasterii. Ocultisti hermetici ca Giordano Bruno, au transformat-o intr-un sistem puternic de meditatie magica. Inainte de a trece la prezentarea propriu zisa a metodei de memorare a lui Simonides voi prezenta conditiile in care a aparut aceasta metoda. Inceputul este cufundat in legenda. Se spune ca in secolul al VI-lea i. Hr., Simonides din Ceos, poet renumit al timpului, a fost invitat sa compuna un poem in cinstea nobilului Scopas din Thesala, pe care sa-l recite apoi la un banchet organizat cu ocazia unei competitii sportive. Simonides si-a inceput poemul printr-o lauda adusa zeilor Castor si Polux, dupa obiceiul timpului si in conformitate cu specificul ocaziei. Din acest motiv, nobilul si prietenii sai, au refuzat sa-i acorde plata integrala stabilita, sugerandu-i ironic sa ceara restul celor doi zei. La scurt timp, Simonides a fost chemat afara spunandu-i-se ca doi tineri doresc sa-i vorbeasca, moment in care casa s-a prabusit, cei ramasi inauntru devenind de nerecunoscut. in semn de recunostinta, zeii il salvasera pe poet. Simonides, rememorand locul in care statea fiecare invitat, a putut furniza rudelor indicii despre pozitia fiecaruia, ajutand in felul acesta la identificarea lor. Reflectand mai tarziu asupra acelei intamplari, Simonides s-a aplecat asupra principiilor pe care le folosise intamplator. Rand pe rand, Simonides a descoperit principiile fundamentale, enuntate de Arta Memoriei. Este mai usor sa gasesti (amintesti) ceva atunci cand stii unde a fost pus (memorat). Cu cat o informatie este mai precis clasificata si in mai multe locatii, cu atat ne va fi mai usor sa o regasim. Despre Simonides, descoperitorul si promotorul metodei in timpurile sale de inceput, istoria arata ca isi proiectase un sistem de memorare care ii permitea sa retina 10.000 unitati informationale plecand de la proiectul topografic al orasului natal. In concluzie Simonides putea retine cu relativa usurinta 10.000 de cuvinte, in ordine, la o singura lectura ! Pare enorm si chiar este ! Totusi, cine dintre noi nu este convins ca folosim prea

17

putin din ceea ce suntem ? De ce nu ar fi descoperit grecii secretul memoriei ? Astazi stinta certifica aceste performante si le da explicatia cuvenita, scotand aceste rezultate din zona misticismului. Metoda de baza consta in folosirea imaginilor ca un cod pentru informatia care trebuia sa fie memorata. Astfel, se memoreaza interiorul unei cladiri in cel mai mic detaliu, sau interiorul unei camere, al unui dulap cu multe polite, sau ordinea caselor pe o strada etc. Se memorau aceste locuri pana cand se putea parcurge cu ochii mintii fiecare incapere pana in cel mai mic detaliu.Fiecarei imagini memorate I se atribuiau mai multe cuvinte sau lucruri,. Cand textele trebuiau aduse in memorie se accesa incaperea respectiva cu imaginile pe care le continea si cu corespondentul lor in cuvinte. Ca parte practica va propun urmatorul experiement: sunteti student si aveti de sustinut proba orala a unui examen. Memorati fiecare detaliu din sala unde veti sustine examenul. Structurati meterialul de memorat ( cursurile) si apoi fiecarei imagini memorate din sala de curs ii veti aloca un o parte a meterialului de memorat. De exemplu pe zidul din parte de este veti lipi ( imaginar) un poster pe care aveti structurat materialul despre Memorie ( daca sunteti student la psihologie). In momentul in care veti avea de tratat subiectul despre memorie veti accesa posterul indicat mai inainte si cuvintele vor veni ca de la sine, fara nici un efort. Voi reveni si cu alte detalii despre aceasta metoda. Publicat de EU la 11:44

Method of loci
From Wikipedia, the free encyclopedia Jump to: navigation, search

The method of loci (plural of Latin locus for place or location), also called the memory palace, is a mnemonic device introduced in ancient Roman rhetorical treatises (in the anonymous Rhetorica ad Herennium, Cicero's De Oratore, and Quintilian's Institutio oratoria). It relies on memorised spatial relationships to establish, order and recollect memorial content. The term is most often found in specialised works on psychology, neurobiology and memory, though it was used in the same general way at least as early as the first half of the nineteenth century in works on rhetoric, logic and philosophy.[1] The method of loci is also commonly called the mental walk. In basic terms, it is a method of memory enhancement which uses visualization to organize and recall information. Many memory contest champions claim to use this technique in order to recall faces, digits, and lists of words. These champions successes have little to do with brain structure or intelligence, but more to do with their technique of using regions of their brain that have to do with spatial learning. Those parts of the brain that contribute most significantly to this technique include the medial parietal cortex, retrosplenial cortex, and the right posterior hippocampus. O'Keefe and Nadel refer to 'the method of loci', an imaginal technique known to the ancient Greeks and Romans and described by Yates (1966) in her book The Art of Memory as well as by Luria (1969). In this technique the subject memorizes the layout of some building, or the arrangement of shops on a street, or any geographical entity which is composed of a number of discrete loci. When desiring to remember a set of items the subject literally 'walks' through these loci and commits an item to each one by forming an image between the item and any distinguishing feature of that locus.

18

Retrieval of items is achieved by 'walking' through the loci, allowing the latter to activate the desired items. The efficacy of this technique has been well established (Ross and Lawrence 1968, Crovitz 1969, 1971, Briggs, Hawkins and Crovitz 1970, Lea 1975), as is the minimal interference seen with its use.[2]

Contents
[hide] 1 Applicability of the term 2 Spatial mnemonics and the hippocampus 3 Parietal cortex and retrosplenial cortex contributions to spatial mnemonics 4 Contemporary usage 5 Example of usage of the method of loci/mental walk 6 See also 7 Notes 8 References

[edit] Applicability of the term


The designation is not used with strict consistency. In some cases it refers broadly to what is otherwise known as the art of memory, the origins of which are related, according to tradition, in the story of Simonides of Ceos and the collapsing banquet hall.[3] For example, after relating the story of how Simonides relied on remembered seating arrangements to call to mind the faces of recently deceased guests, Steven M. Kosslyn remarks "[t]his insight led to the development of a technique the Greeks called the method of loci, which is a systematic way of improving one's memory by using imagery."[4] Skoyles and Sagan indicate that "an ancient technique of memorization called Method of Loci, by which memories are referenced directly onto spatial maps" originated with the story of Simonides.[5] Referring to mnemonic methods, Verlee Williams mentions, "One such strategy is the 'loci' method, which was developed by Simonides, a Greek poet of the fifth and sixth centuries BC"[6] Loftus cites the foundation story of Simonides (more or less taken from Frances Yates) and describes some of the most basic aspects of the use of space in the art of memory. She states, "This particular mnemonic technique has come to be called the "method of loci".[7] While place or position certainly figured prominently in ancient mnemonic techniques, no designation equivalent to "method of loci" was used exclusively to refer to mnemonic schemes relying upon space for organization.[8] In other cases the designation is generally consistent, but more specific: "The Method of Loci is a Mnemonic Device involving the creation of a Visual Map of one's house."[9] This term can be misleading: the ancient principles and techniques of the art of memory, hastily glossed in some of the works cited above, depended equally upon images and places. The designator "method of loci" does not convey the equal weight placed on both elements. Training in the art or arts of memory as a whole, as attested in classical antiquity, was far more inclusive and comprehensive in the treatment of this subject.

[edit] Spatial mnemonics and the hippocampus

19

In a classic study in cognitive neuroscience O'Keefe and Nadel proposed "that the hippocampus is the core of a neural memory system providing an objective spatial framework within which the items and events of an organism's experience are located and interrelated."[10] This theory has generated considerable debate and further experiment. It has been noted that "[t]he hippocampus underpins our ability to navigate, to form and recollect memories, and to imagine future experiences. How activity across millions of hippocampal neurons supports these functions is a fundamental question in neuroscience, wherein the size, sparseness, and organization of the hippocampal neural code are debated."[11] "Using neuropsychological, structural, and functional brain imaging measures, we found that superior memory is not driven by exceptional intellectual ability or structural brain differences. Rather, we found that superior memorizers used a spatial learning strategy (the method of loci; Yates, 1966) while preferentially engaging brain regions critical for memory and for spatial memory in particular, including the hippocampus."[12] The "method of loci," as first described by Simonides (cf. Yates, 1966), is explicitly spatial. In this technique, subjects improve memory by putting to-be-remembered items into some place or spatial context. Retrieval is effected simply by "going" to that place in thought [...] Events occurring within separate contexts are efficiently recalled in those contexts and minimally confused between contexts, though the events themselves might be highly similar. The mental maps we have of our home town, our neighborhood, and our house are all examples of the kinds of spatial contexts within which events occur, can be coded internally, and can subsequently be effectively retrieved or recalled: Studies by Smith, Glenberg, and Bjork (1978) and Bellezza and Reddy (1978) indicate that the power of the method of loci might lie in its ability to take advantage of this natural state of affairs.[13]

[edit] Parietal cortex and retrosplenial cortex contributions to spatial mnemonics


The medial parietal cortex is most associated with encoding and retrieving of information. Patients who suffered from medial parietal cortex damage had troubles linking landmarks with certain locations. Many of these patients were unable to give or follow directions and often got lost. The retrosplenial cortex is also greatly linked to memory and navigation. In Pothuzien HHs study on the effects of selective granular retrosplenial cortex lesions in rats, the researcher found that damage to the retrosplenial cortex lead to impaired spatial learning abilities. Rats with damage to this area failed to recall which areas of the maze they had already visited, rarely explored different arms of the maze, almost never recalled the maze in future trials, and took longer to reach the end of the maze, as compared to rats with a fully working retrosplenial cortex. The mental walk originated from the idea that you can best remember things that you are familiar with. Therefore, by associating a certain object with a familiar landmark, you increase your chances of remembering that object. Since the mental walk revolves around the idea of visualizing a familiar place and associating certain ideas or items with landmarks within that familiar place, the medial parietal cortex plays a huge role in this technique. Without the ability to mentally walk through a familiar route, this method cannot work.

[edit] Contemporary usage

20

All top memorisers today use the 'method of loci' to a greater or lesser degree. Contemporary memory competition was initiated in 1991 [1] and introduced to the USA in 1997. Part of the competition requires committing to memory and recalling a sequence of digits, 2-digit numbers, alphabetic letters, or playing cards. In a simple method of doing this, contestants, using various strategies well before competing, commit to long-term memory a unique vivid image associated with each item. They have also committed to long-term memory a familiar route with firmly established stop-points or loci. Then in the competition they need only deposit the image that they have associated with each item at the loci. To recall, they retrace the route, 'stop' at each locus and 'observe' the image. They then translate this back to the associated item. Memory champions elaborate on this by combining images. Eight-time World Memory Champion Dominic O'Brien[2] advocates this technique. His name for it is The Journey Method. The 2006 World Memory Champion, Clemens Mayer from Germany, used a 300-point-long journey through his house for his world record in "number half marathon", memorising 1040 random digits in a half hour. One individual has used the method of loci to memorise pi to 65,536 digits.
[14]

Using this technique a person with ordinary memorization capabilities, after establishing the route stop-points and committing the associated images to long-term memory, with less than an hour of practice can remember the sequence of a shuffled deck of cards. The world record for this is held by Simon Reinhard at 21.90 seconds [3]. The technique is taught as a metacognitive technique in learning to learn courses. It is generally applied to encoding the key ideas of a subject. Two approaches are: 1. Link the key ideas of a subject and then deep-learn those key ideas in relation to each other, and; 2. Think through the key ideas of a subject in depth, re-arrange the ideas in relation to an argument, then link the ideas to loci in good order. It has been found that teaching such techniques as pure memorization methods often leads students towards surface learning only. Therefore, it has been recommended that the method of loci should be integrated thoroughly with deeper learning approaches. Something that is likely a reference to the 'method of loci' techniques survives to this day in the common English phrases "in the first place", "in the second place", and so forth.[15] In popular culture, the technique is employed by serial killer Dr Hannibal Lecter in Hannibal (1999) the third of a series of novels by American author Thomas Harris. In several passages in the book Dr Lecter is described as mentally walking through an elaborate memory palace to remember facts.[16]

[edit] Example of usage of the method of loci/mental walk


During the mental walk, people remember lists of words by mentally walking a familiar route and associating these objects with specific landmarks on their route. An example of this would be to remember your grocery shopping list in a mental walk from your bedroom to kitchen in your house. Let's say the first item on your list was bread; then mentally you can place a loaf of bread on your bed. As you continue mentally walking you can place the next item, assume it is eggs, on your dresser. The mental walk continues like this as you place consecutive items along a familiar route that you walk. So when you are at the grocery store, you can then think about this walk and see what you placed at each location. In your head you will remember bread being on your bed, and eggs being on the dresser. This can continue for as many items as you want to place on your path as long as the route continues. The more dramatic the images, the more vivid the memory. For instance: instead of "bread", try to visualize a giant loaf of bread; instead of "eggs", imagine broken eggs all over the place.

21

[edit] See also


Art of memory

[edit] Notes
1. ^ e.g. in a discussion of "topical memory" (yet another designator) Jamieson mentions that "memorial lines, or verses, are more useful than the method of loci." Alexander Jamieson, A Grammar of Logic and Intellectual Philosophy, A. H. Maltby, 1835, p112 2. ^ John O'Keefe & Lynn Nadel, The Hippocampus as a Cognitive Map, Oxford University Press, 1978, p389-390 3. ^ Frances Yates, The Art of Memory, University of Chicago, 1966, p1-2 4. ^ Steven M. Kosslyn, "Imagery in Learning" in: Michael S. Gazzaniga (Ed.), Perspectives in Memory Research, MIT Press, 1988, p245; it should be noted that Kosslyn fails to cite any example of the use of an equivalent term in period Greek or Latin sources. 5. ^ John Robert Skoyles, Dorion Sagan, Up From Dragons: The Evolution of Human Intelligence, McGraw-Hill, 2002, p150 6. ^ Linda Verlee Williams, Teaching For The Two-Sided Mind: A Guide to Right Brain/Left Brain Education, Simon & Schuster, 1986, p110 7. ^ Elizabeth F. Loftus, Human Memory: The Processing of Information, Lawrence Erlbaum Associates, 1976, p65 8. ^ For example, Aristotle referred to topoi (places) in which memorial content could be aggregated - hence our modern term "topics", while another primary classical source, Rhetorica ad Herennium (Bk III) discusses rules for places and images. In general Classical and Medieval sources describe these techniques as the art or arts of memory (ars memorativa or artes memorativae), rather than as any putative "method of loci". Nor is the imprecise designation current in specialized historical studies, for example Mary Carruthers uses the term "architectural mnemonic" to describe what is otherwise designated "method of loci". 9. ^ Sharon A. Gutman, Quick Reference Neuroscience For Rehabilitation Professionals, SLACK Incorporated, 2001, p216 10.^ John O'Keefe & Lynn Nadel, The Hippocampus as a Cognitive Map, Oxford University Press, 1978, p1 11.^ Hassabis et al., Decoding Neuronal Ensembles in the Human Hippocampus, Current Biology (2009) 12.^ R. Parasuraman, Matthew Rizzo, Neuroergonomics, Oxford University Press, 2007, p139 13.^ Donald Olding Hebb, Peter W. Jusczyk, Raymond M. Klein, The Nature of Thought, Lawrence Erlbaum Associates, 1980, p217-218 14.^ Raz A, Packard MG, Alexander GM, Buhle JT, Zhu H, Yu S, Peterson BS. (2009). A slice of pi : An exploratory neuroimaging study of digit encoding and retrieval in a superior memorist. Neurocase. 6:1-12. doi:10.1080/13554790902776896 PMID 19585350

22 15.^ Stanley Finger, Origins of Neuroscience: A History of Explorations Into Brain Function, 2001, p333 16.^ Thomas Harris, Hannibal. Random House, 1999

[edit] References
Yates, Frances A. (1966). The Art of Memory. Chicago: University of Chicago Press. ISBN 10226950018. Spence, Jonathan D. (1984). The Memory Palace of Matteo Ricci. New York: Viking Penguin. ISBN 0140080988. Carruthers, Mary (1990). The Book of Memory. Cambridge University Press. Carruthers, Mary (1998). The Craft of Thought. Cambridge University Press. Rossi, Paolo (2000). Logic and the Art of Memory. University of Chicago Press. Bolzoni, Lina (2001). The Gallery of Memory. University of Toronto Press. Bolzoni, Lina (2004). The Web of Images. Ashgate Publishers. Dudai, Yadin (2002). Memory from A to Z. Oxford University Press. Small, Jocelyn P. (1997). Wax Tablets of the Mind. London: Routledge. Carruthers, Mary; Ziolkowski, Jan (2002). The Medieval Craft of Memory: An anthology of texts and pictures. University of Pennsylvania Press. Dann, Jack (1995) The Memory Cathedral: A Secret History of Leonardo da Vinci: Bantam Books

Sapte secrete pentru o memorie excelenta

Cookinglight

23

VW Bora5999 EUR

Cronica Carcotasilor - Stranepoata lui StefanSolid Like Rock 7 - 28 Mai BrasovMr Levy - `Jamaicanii sunt rasisti`Imagini de la Concertul Gentleman

Memoria reprezinta un proces care poate determina deseori aparitia unor probleme, incepand de la lucruri marunte, pana la situatii in care in mijlocul unui examen important nu iti mai amintesti aproape nimic. Memoria insa poate fi imbunatatita in timp, pentru a evita pe cat posibil asemenea probleme. Howstuffworks.com iti arata cateva cai prin care poti face acest lucru. 1. Exerseaza Desi pare banal acest sfat, multi il ignora si nu il pun in practica. Pentru a avea rezultate trebuie insa sa faci cat mai multe exercitii in fiecare zi, indiferent de dificultatea lor. Spre exemplu, in loc sa faci cumparaturi cu o lista in mana, incearca sa tii minte tot ce ai de luat. Poti sa iei lista la tine si, in magazin, sa te uiti pe ea ca sa vezi daca nu ai uitat ceva, dar numai dupa ce ai cumparat tot ce ai tinut minte. Alt exercitiu este unul care poate fi facut imaginar, in zeci si zeci de situatii. Spre exemplu, cand esti intr-un loc in care ai oameni asezati pe langa tine pune-le nume in mintea ta si apoi incearca sa vezi daca le-ai retinut pe toate. 2. Ajuta-te de mici trucuri Pentru a nu uita ceva, multe persoane isi fac un semn mic pe mana cu pixul, isi leaga o ata de deget sau isi noteaza in agenda de la telefon. Mai poti de asemenea sa schimbi locul ceasului sau al unei bratari (de la mana stanga la mana dreapta

24 sau invers), locul unui inel sau doar sa intorci un inel invers decat il tineai. Totodata, daca noaptea iti vine un gand pe care ai vrea sa nu il uiti pana a doua zi, dar nici nu mai vrei sa te dai jos din pat pentru a-l nota, poti sa asezi un obiect care iti este la indemana intr-un loc in care iti va atrage atentia. Spre exemplu, pune telefonul sau o carte de pe noptiera pe podea. 3. Aplica metoda Loci Ideea de baza a acestei metode antice presupune folosirea unor imagini si locuri familiare drept cod pentru memorarea sau amintirea unor lucruri. Important este sa te folosesti de ceva ce cunosti si iti este intiparit foarte bine, cum ar fi drumul spre casa. Sa zicem ca pe acest traseu observi intotdeauna cateva repere: o casa colorata mai intens, un imobil mai mare si un pod. Daca ai ceva de tinut minte poti sa asociezi cele trei repere cu lucrurile pe care le ai de amintit. In acest fel, cand vei trece pe langa reperele respective iti vei aminti ce ti-ai propus sa retii legat de ele (ai asociat casa colorata intens cu gandul de a nu uita sa treci pe la supermarket, imobilul mare cu gandul de a o suna pe mama ta si podul cu obligatia de a trece cateva minute pe la o vecina ca sa ii lasi ceva). 4. Fa exercitii fizice Faptul ca acestea lucreaza nu numai corpul, ci si mintea este deja cunoscut, insa putine persoane iau in serios aceasta teorie. Functionarea creierului depinde de oxigenul si nutrientii pe care ii primeste prin intermediul fluxului sangvin. Pentru a ajuta cat mai mult creierul este extrem de important sa pui sangele in miscare, accelerand bataile inimii. Chiar si o plimbare in pas mai vioi ajuta, doar ca nu la fel de mult ca si o jumatate de ora de alergat. 5. Vizualizeaza Un alt mod de a-ti imbunatati memoria este de a incerca sa transpui cuvintele in imagini. Spre exemplu, daca trebuie sa tii minte ca ai sedinta cu parintii la ora trei dupa-amiaza, incearca sa iti fixezi acest lucru in cap prin imagini. Fa o legatura cu numarul trei care te ajuta, sa zicem povestea "Cei trei purcelusi", iar apoi imagineaza-ti profesorul copilului tau stand pe o pajiste alaturi de cei trei purcelusi. Uneori, cu cat este mai inedita imaginea pe care ti-o faci, cu atat mai usor vei tine minte ce ai de facut. 6. Nu lasa depresiile netratate

25 Situatiile care provoaca stres major afecteaza partea din creier responsabila cu memoria. Cea mai grava este insa depresia severa. Un studiu a demonstrat ca oamenii care sufera de depresii nu numai ca au probleme mai mari de memorie, dar retin si mai multe amintiri negative. De aceea, este esential sa faci ceva ca sa scapi de depresie atunci cand o ai, in principal apeland la ajutorul unui medic. 7. Nu consuma prea mult alcool Abuzul de alcool are efecte negative atat imediate asupra creierului, cat si de durata. Pentru un om care a consumat destul de mult alcool, chiar si cerinte simple cum ar fi sa numere invers sau sa spuna alfabetul sunt dificil de indeplinit. Unele studii sugereaza ca totusi un consum moderat poate ajuta memoria. Spre exemplu, cei care beau moderat s-au descurcat mai bine la diverse teste de memorie decat cei care nu beau deloc sau faceau abuzuri. In plus, o alta cercetare a aratat ca cei care consuma cel mult doua pahare de vin pe zi au un risc cu 45% mai mic de a dezvolta maladia Alzheimer. Aceste rezultate mai au insa nevoie de alte confirmari. Pana atunci, important de stiut este ca resveratrolul, o substanta despre care se crede ca aduce multe beneficii organismului, gasita in vinul rosu, exista si in strugurii rosii, deci nu trebuie neaparat sa bei alcool ca sa beneficiezi de ea.