,,Calin ( file din poveste )

Mihai Eminescu ( 1850 1889 ) considera ca o adevarata literature porneste de la graiul viu al poporului, de la traditiile, obiceiurile, istoria si creatia lui. El a indragit folclorul si l-a cules, folosindu-l apoi ca sursa de inspiratie pentru creatia sa originala. Din aceasta categorie face parte si poemul ,,Calin ( file din poveste ) , aparut la 1 noiembrie 1876 in revista ,,Convorbiri literare. Poemul se intituleaza Calin de la numele unuia dintre personaje, iar aceeasta creatie lirica eminesciana are ca punct de plecare basmul ,,Calin Nebunulpe care poetul l-a versificat si din care allege doar episodul intalnirii celor doi tineri, cand durerea despartirii ia sfarsit si dragostea lor se implineste, ceea ce si justifica subtitlul ,,file din poveste. Subtitlul atrage atentia si asura caracterului imaginar al intamplarilor, asupra fabulosului specific basmului, present in tot poemul, dar mai ales in acest ultim episod. Totodata Mihai Eminescu porneste si de la unul din miturile fundamentale ale romanilor, mitul Zburatorului sau mitul erotic. In conceptia poporului nostru, Zburatorul este o fantoma care poate lua chipul unui tanar cuceritor prin frumusete si care sadeste pentru prima oara in sufletele tinerelor fete sentimentul iubirii. Desi porneste de la creatie si o credinta populara, poemul ,,Calin ( file din poveste )este o capodopera profund originala, a carei valoare izvoraste din genialitatea poetului nostru national. Construit din 8 episoade, firul epic al poemului se poate rezuma usor. O fata de imparat se indragosteste de un tanar care apare mai intai sub chipul unui ,,Zburator cu negre plete. Afland de dragostea ei, imparatul o goneste de acasa si ea se adaposteste intr-o coliba din padure. Dupa 7 ani, fata se reintalneste cu Zburatorul, care ia chip omenesc si se numeste Calin, iar durerea despartirii ia sfarsit o data cu nunta lor. Fragmentul din manual prezinta tocmai momentul nuntii celor 2 indragostiti, care are loc in mijlocul codrului, alaturi de o alta nunta fabuloasa, cea a gazelor. Ultimul episod continte 3 parti ( secvente ), care pot fi intitulate: padurea de argint, nunta imparateasca si nunta gazelor. In prima parte a fragmentului este prezentat cadrul natural in care vor avea loc cele doua nunti si aceasta constituie o inegalabila descriere poetica in versuri, cel mai bine realizat pastel din literatura noastra, deoarece, prin folosirea mijloacelor stilistice, prin maiestria sa artistica, Eminescu reuseste sa transforme un peisaj obisnuit intr-un spatiu feeric. Descrierea este subiectiva si apare ca o proiectie a imaginatiei celui care o realizeaza exteriorizandu-si gandurile si sentimentele proprii. Totodata, poetul il implica afectiv si pe cititor prin verbele ,,treci, ,,vezi, ,,auzi, folosite la persoana a II-a singular, inca de la inceputul fragmentului. Astfel cititorul este indemnat sa paseasca in acest decor mirific dupa ce parcurge un alt taram, cel al ,,codrilor de arama. Decorul se completeaza cu iarba care ,,pare de omat si cu imaginea florilor albastre ce ,,tremur ude in vazduhul tamaiet, astfel imaginile fiind preponderent vizuale. Vraja este sportia si printr-o imagine auditiva, realizata prin metafora ,,mandra glasuirecare sugereaza sonoritati nenumarate sau printr-o imagine tactila in acelasi timp ,,tremur ude. Farmecul sporeste cand natura apare insufletita prin personificarile codrului ( ,,trunchii vecinici), acest univers fiind completat de prezenta izvoarelor (,,sar in bulgari fluizi (...) in cuibar rotind de ape). Poetul sugereaza miscarea rapida, dinamica a izvoarelor careia ii opune curgerea blanda, domoala Din feeria padurii de argint nu pot lipsi micile vietuitoare: fluturii, albinele, multimea de gaze care populeaza acest tinut. Ele creeaza impresia de forfota ametitoare, sugerata de hipebolele ,,mii de fluturi, ,,mii de roiuri de albine, ,,popoare de muste. Poetul realizeaza in aceasta secventa imagini dinamice, vizuale ,, rauri sclipitoare, olfactive si tactile ,,implu aerul varatic de miresme si racoare. Partea a doua infatiseaza nunta imparateasca si incepe mai intai prin prezentarea lacului ,,somnoros in contras cu tumultul insectelor descrise anterior.

Aici se afla si o masa ,,mare-ntinsa cu faclii prea luminate, la care vor lua loc invitatii.Acestia sunt prezentati prin succinte portrete care le pun in evidenta trasatura dominanta: ,,Feti-Frumosi cu par de aur, ,,zmei cu solzii de otele, ,cititorii cei de zodii, ,,sagalnicul Pepele. Poetul aduce apoi in prim-plan pe imparatul socru, infatisat cu duiosie si umor. El este infatisat stand pe jilt, plin de importanta, alaturi cu insemnele puterii, sceptrul si mitra desi se afla la nunta. In jurul sau roiesc ,,pagii care-i asigura confortul necesar: ,, cu crengi il apar ... de muscute si zaduf. Intrarea in scena a mirilor este marcata prin interjectia ,,iata. Mirii apar din imparatia Codrului, Mariei Sale. Mihai Eminescu descrie portretul miresei vizual si auditiv, in plina miscare, sugerandu-i rand pe rand gingasia , emotia puternica, bucuria si fericirea , frumusetea fizica, gratia in miscari si delicatetea. Ea apare asemeni unei Ilene Cosanzene a basmelor noastre populare (,,si o stea in frunte poasta). Elementul fabulos se accentueaza deoarece asemeni baladei ,,Miorita, nuni sunt soarele si luna. La nunta participa si curtenii care isi ocupa locurile dupa varsta si dupa rang, totul desfasurandu-se lin in sunetul viorilor. Sub aspectul cromatic, se observa preponderenta albului si a galbenului, iar in imaginile auditive domina sonoritatile stinse, discrete. In ultima parte este descrisa nunta gazelor, care are loc in acelasi cadru feeric. Elementul fantastic creste, nuntasii fiind gazele, micile vietati ale padurii. Poetul realizeaza o atmosfera de voiosie tipic populara, nunta gazelor venind sa lumineze bucuria celor 2 tineri pentruu implinirea iubirii lor. La nunta gazelor participa intreaga colectivitate, pe cand la cea imparateasca doar personaje din basme si curteni. Daca la prima nunta masa era deja pregatita, acum la pregatirea mesei participa toti, fiecare dupa priceperea si rostul lui: furnicile, albinele, cariul. Fiind infatisat alaiul nuntii, in prim-plan apare greierul vornic insotit de nuntasii veseli. Urmeaza o caleasca, ,,o cojita de aluna, trasa de lacuste, in care sta ,,mirele flutur, simbol al cochetariei masculine, al lipsei de griji, un aventuriei capatuit si mandru de isprava sa. In apropierea mirelui se afla lautarii ( tantarii) iar multimea gandeceilor si a carabusilor reprezinta norodul curios. Prezenta miresei este infatisata intr-un singur vers si sugereaza gingasia, timiditatea si emotia puternica, insusiri firesti prentru o mireasa. Aceasta arta a miniaturalului si umorul , buna dispozitie sunt puse in evidenta prin diminutivele ,,greierel, ,,vornicel, epitetele ,,somnoros, sagalnic, prin comparatia ,,ca popii, prin repetitii si enumeratii. Poemul se incheie prin interventia greierului care cere permisiunea de a porni nunta alaturi de cea imparateasca. Portretul sau aminteste prin solemnitate si importanta de cel al craiului socru. Natura este insufletita prin personificari, umanul invadeaza naturalul, regnurile se unesc, fabulosul cucereste realul. Ambele nunti sunt fabuloase prin elementele lor si prin cadrul in care se desfasoara, ele completandu-se reciproc. Impresia de fabulos este intretinuta si de folosirea arhaismelor ( ,,mitra, paj, implu ) , a regionalismelor si a cuvintelor populare (,,colb, ,,omat, a tine hangul ). Privit in totalitatea sa, poemul Calin ( file din poveste ) este o sinteza a liricii eminesciene deoarece laturii de fabulos si mister i se alatura teme de inspiratie folclorica, impletirea naturii cu dragostea, imaginea fetei fericite in iubire. Toate aceste aspecte apar integrate insa unei opere epice care cuprinde mai multe episoade si in care partile narative se impletesc cu partile lirice descrierile portretistice, starile sufletesti ale personajelor. Astfel, aceasta opera literara, Calin ( file din poveste) este un poem.