Raport Starea Mediului

RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN ROMÂNIA
22.. A
AEER
RUULL
INTRODUCERE
ACIDIFIEREA. EMISII DE SO2, NOX,
NH3.
EMISII DE NMVOC
POLUAREA CU METALE GRELE SI
POLUANŢI ORGANICI
PERSISTENŢI
CALITATEA AERULUI AMBIENTAL
DEPRECIEREA STRATULUI DE
OZON STRATOSFERIC
SCHIMBĂRI CLIMATICE
ZONE CRITICE SUB ASPECTUL
POLUĂRII ATMOSFERICE
2.1. Introducere
Poluarea atmosferei poate fi definită ca orice schimbare în compoziţia acesteia

cauzată de prezenţa unei cantităţi suficiente de substanţe chimice care poate altera
compoziţia normală a atmosferei.
Potenţial, poluarea atmosferică este una dintre cele mai grave probleme ale
societăţii actuale, atât din punct de vedere temporal - are efecte atât pe termen scurt şi
mediu cât şi pe termen lung, dar şi spaţial – mobilitatea şi suprafeţele afectate sunt mari.
Poluarea atmosferei afectează direct sănătatea umană, fondul agricol şi forestier în
funcţie de tipul de poluanţi, concentraţiile acestora, durata şi frecvenţa expunerii.
În prezent, cei mai importanţi indicatori privind poluarea aerului sunt:
• Emisii de substanţe acidifiante (SO2, NOx, NH3);
• Emisii de precursori ai ozonului;
• Emisii de precursori ai pulberilor în suspensie (PM10 şi PM2.5);
• Depăşiri ale valorilor limită în arealele urbane;
• Expunerea ecosistemelor la acidifiere, eutrofizare şi ozon;
• Producţia şi consumul de substanţe care depreciază stratul de ozon.
Indicatorii cu privire la calitatea aerului sunt determinaţi pe baza datelor din sistemul
de monitorizare a calităţii aerului şi din inventarele de emisii şi au ca scop evaluarea
situaţiilor concrete, comparativ cu ţintele de calitate stabilite de reglementările în vigoare.
La nivelul anului 2006, monitorizarea calităţii aerului la nivel naţional s-a realizat atât
prin prelevări manuale, urmate de analiza probelor în laborator cât şi în cadrul sistemului
automat.
S-a monitorizat atât poluarea de fond cât şi cea de impact. Staţiile pentru
monitorizarea poluării de fond sunt amplasate în zone convenţionale curate, situate la
altitudini cuprinse între 1.000-1.500 m şi la distanţe de minimum 20 km faţă de centrele
populate, drumuri, căi ferate, obiective industriale etc. În aceste staţii sunt realizate
măsurători continue ale ozonului de la nivelul solului, dioxidului de azot, dioxidului de carbon
şi ale pH-ului precipitaţiilor.
13
Sistemul automat pentru monitorizarea calităţii aerului, funcţional în anul 2006, a cuprins
Sistemul comun de monitorizare a calităţii aerului în localităţile de la graniţa româno-bulgară, de-
a lungul Dunării de Jos şi Sistemul automat de monitorizare a calităţii aerului în aglomerările
Bucureşti, Iaşi, Craiova şi Cluj.
Sistemul comun de monitorizare a calităţii aerului în localităţile de la graniţa româno-
bulgară, de-a lungul Dunării de Jos este alcătuit din şapte sisteme automate de monitorizare
a calităţii aerului (14 staţii) de tip DOAS (Differential Optical Absorption System), acoperind
patru zone (oraşe perechi), amplasate de-a lungul celor două maluri ale Dunării. Fiecare din
cele patru zone are în componenţă câte un oraş din România – riveran Dunării, şi
corespondent, oraşul din Bulgaria, amplasat pe celălalt mal al Dunării. Cele 4 zone în oglindă
sunt: Giurgiu – Ruse, Turnu Măgurele – Nicopole, Zimnicea – Svistov şi Călăraşi – Silistra.
DOAS (Differential Optical Absorption Spectroscopy) este o metodă optică de analiză, care se
bazează pe absorţia radiaţiei luminoase de către poluanţii din aer. În funcţie de compoziţia
chimică a poluanţilor, absorţia acestora are loc la diferite lungimi de undă. Spectrul de poluanţi
analizaţi este foarte larg, cuprinzând: CO, NO2, SO2, O3, C6H6, PM10, NO, H2S, CS2, Cl2, HCl,
NH3, C6H5OH, stiren, toluen şi xilen. Totodată staţiile sunt dotate cu senzori meteorologici care
dau informaţii privind temperatura, umiditatea relativă, radiaţia solară, direcţia şi viteza vântului.
Datele din oraşele „gemene” sunt verificate automat şi prezentate publicului pe un
ecran amplasat în centru fiecărui oraş.
Sistemul automat de monitorizare a calităţii aerului în aglomerarările Bucureşti, Iaşi,
Craiova şi Cluj funcţionează de la începutul anului 2004 (Bucureşti) şi din 2005 în celelalte
aglomerări.
Datele referitoare la calitatea aerului (SO2, NOx, CO, O3, benzen, PM10, PM2,5,
plumb) sunt furnizate în timp real – inclusiv publicului.
Prin Contractul nr. 84-2005 – “Prevenirea catastrofelor naturale şi a poluării aerului-
Componenta II-Monitorizarea calităţii aerului” Reţeaua Naţională va deveni funcţională în
anul 2008 şi va cuprinde 94 staţii automate de monitorizare.
Cunoaşterea valorilor emisiilor de poluanţi atmosferici la nivel naţional, reprezintă un
element important în definirea impactului dezvoltării socio-economice asupra mediului şi
creează baza necesară pentru formularea politicilor de protecţie a mediului
Datele care evidenţiază emisiile de gaze cu efect acidifiant au fost determinate pe
baza unor modele şi calcule de estimare, prezentate în “Atmospheric Emission Inventory
Guidebook - 2006“ – ultimul ghid CORINAIR apărut. Inventarul naţional de emisii de poluanţi
atmosferici se realizează cu doi ani în urma anului curent. În raport sunt prezentate datele din
anul 2005, raportate către secretariatul CLRTAP şi către AEM în data de 15 februarie 2007
respectând cerinţele Convenţiei privind poluarea atmosferică transfrontieră pe distanţe lungi,
din anul 1979, adoptată în România prin Legea 271/2003.
2.2. Acidifierea. Emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi de amoniac

(SO2, NOx, NH3)
Acidifierea este procesul de modificare a

caracterului chimic natural al unui component al mediului,
ca urmare a prezenţei unor compuşi alogeni care
determină o serie de reacţii chimice în atmosferă,
conducând la modificarea pH-ului aerului, precipitaţiilor şi
al solului.
Procesul de formare a depunerilor acide începe
prin antrenarea a trei poluanţi în atmosfera (SO2, NOx,
NH3) care, în contact cu lumina solară şi vaporii de apă
14
formează compuşi acizi. În timpul precipitaţiilor, compuşii acizi se depun pe sol sau în apă.
Alteori gazele pot antrena praf sau alte particule care ajung pe sol în formă uscată sau în apa
de suprafaţă şi chiar în cea subterană.
Depunerile acide afectează apa de suprafaţă, freatică şi solul, prejudicii importante
suferind lacurile şi fauna piscicolă, pădurile, agricultura şi animalele.
2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2)
Oxizii de sulf (dioxidul şi trioxidul de sulf) rezultă în principal din surse staţionare şi
mobile, prin arderea combustibililor fosili.
Dioxidul de sulf este un gaz incolor, cu miros înăbuşitor şi pătrunzător. Acesta este
transportat la distanţe mari datorită faptului că se fixează uşor pe particulele de praf. În
atmosferă, în reacţie cu vaporii de apă formează acid sulfuric sau sulfuros, care conferă
caracterul acid al ploilor.
Prezenţa dioxidului de sulf în atmosferă peste anumite limite are efecte negative
asupra plantelor, animalelor şi omului. La plante, dioxidul de sulf induce în sistemul foliar,
leziuni locale, care reduc fotosinteza. La om şi animale, în concentraţii reduse produce
iritarea aparatului respirator, iar în concentraţii mai mari provoacă spasm bronşic. De
asemenea, dioxidul de sulf produce tulburări ale metabolismului glucidelor si a proceselor
enzimatice. Efectul toxic al dioxidului de sulf este accentuat de prezenţa pulberilor.
Alături de arderile combustibililor fosili, o serie de ramuri industriale, industria
metalurgică, în special cea neferoasă, cocseriile, industria alimentară etc, poluează
atmosfera cu oxizi de sulf. O sursă importantă în poluarea atmosferei oraşelor o constituie şi
instalaţiile mici de ardere din zonele rezidenţiale, care folosesc combustibili fosili.
Emisiile de SO2 au înregistrat în general o continuă scădere în perioada 1995-2005, cu
uşoare creşteri în anii 2001 şi 2003 (figura 2.2.1.).
Fig. 2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2 tone/an)

1200000
1000000
800000
600000
400000
200000
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
SO2 1084656 1049140 1044309 795000 728045 759000 833711 771883 803794 765559 724309
Plafon emisii 2010 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000 918000
La nivelu anului 2005, arderile din sectorul energetic constituie principala sursă de
poluare cu SO2. La acestea se alătură arderile din industria de prelucrare şi instalaţiile din
zonele rezidenţiale. Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.2.2
15
Fig.2.2.2. Emisii de dioxid de sulf SO2, pe sectoare de activitate
1% Arderi in energetica si industrii

de tranformare
0% Instalatii de ardere neindustriale
4%
0%
24% Arderi in industria de prelucrare
Procese de productie
3% Transport
68%
Alte surse mobile si utilaje
Tratarea si depozitarea
deseurilor
2.2.2. Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot
Oxizii de azot rezultă din procesele de ardere a

combustibililor în surse staţionare şi mobile, sau din procese
biologice. În mediul urban prezenţa oxizilor de azot este
datorată în special traficului rutier. Dintre oxizii azotului
rezultă în cantităţi mai mari monoxidul de azot - gaz incolor,
rezultat din combinarea directă a azotului cu oxigenul la
temperaturi înalte şi dioxidul de azot – gaz de culoare brună,
rezultat din oxidarea monoxidului de azot cu aerul. În
atmosferă, în reacţie cu vaporii de apă se formează acid
azotic sau azotos, care conferă ploilor caracterul acid.
Oxizii de azot provoacă oamenilor, animalelor şi
plantelor, diverse afecţiuni în funcţie de concentraţie. În
concentraţii mari, la plante, oxizii de azot produc la nivel
celular o umflare a tilacoidelor din cloroplaste, diminuând
fotosinteza. La om şi animale, în concentraţii mici provoacă
iritarea severă a aparatului respirator, cu arsuri şi sufocări, tuse violentă însoţită de
expectoraţie de culoare galbenă. La concentraţii mari apar simptome severe de asfixiere,
convulsii şi blocarea respiraţiei.
Totodată împreună cu modoxidul de carbon şi cu compuşii organici volatili formează
ozonul troposferic sub incidenţa energiei solare
Până în anul 1999, emisiile de NOx (figura 2.2.3.) au scăzut de la valori de
aproximativ 407 mii tone în anul 1995, la aproximativ 262 mii tone în 1999. Perioada anilor
1999-2002 a fost marcată de o creştere a emisiilor de NOx.
În anul 2004 şi 2005 emisiile de NOx au înregistrat o creştere faţă de anul 2003, pe
fondul creşterii consumului de combustibil (conform datelor primite de la Institutul Naţional
de Statistică).
16
Fig. 2.2.3. Emisii anuale de oxizi de azot (tone/an)
500000
450000
400000
350000
300000
250000
200000
150000
100000
50000
0
1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
NOx 406728 399743 398255 314000 262000 296000 330464 384157 347340 414860 411554
Plafon emisii 2010 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000 437000
Emisiile de NOx provin îndeosebi din industria energetică, transport, arderi în

industria de prelucrare, precum şi din procesele de producţie. Ponderea fiecărui sector de
activitate este prezentată în figura 2.2.4.
Fig. 2.2.4. Emisii de oxizi de azot Nox, pe sectoare de activitate
Arderi in energetica si industrii de

tranf ormare
0% Instalatii de ardere neindustriale

10%
40% Arderi in industria de prelucrare

22%
Transport
5%
6% Alte surse mobile si utilaje
17%
Tratarea si depozitarea deseurilor
2.2.3. Emisii anuale de amoniac
Sursa principală de amoniac în atmosferă este agricultura, iar din cadrul acesteia se
detaşează ramura zootehnică de tip intensiv, datorită dejecţiilor animaliere şi instalaţiilor de
producere a amoniacului (extragerea din apele amoniacale sau sinteza catalitică), a acidului
azotic, azotatului de amoniu şi ureei.
Amoniacul este un gaz incolor, cu miros caracteristic, mai uşor decât aerul şi foarte
solubil în apă. Are efect paralizant asupra receptorilor olfactivi, emisiile de amoniac având
acţiune locală şi/sau generală. Acţiunea locală se manifestă la nivelul mucoaselor
respiratorii şi oculare prin lăcrimări intense, conjunctivite, cheratite, traheobronşite,
17
bronhopneumonii şi reducerea schimbului gazos pulmonar. Acţiunea generală se manifestă

prin interferarea sintezei hemoglobinei şi reducerea reacţiilor de oxido-reducere la nivel
pulmonar.
În figura 2.2.5. este arătată evoluţia emisiilor de amoniac în perioada 1995-2005.
Fig. 2.2.5. Emisii anuale de amoniac (tone/an)
250000
200000
150000
100000
50000
0 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
NH3 234455 197037 211000 196000 210000 206000 163985 156306 182269 174919 193760
Plafon emisii 2010 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000 210000
În anul 2005, cea mai mare cantitate a emisiilor de amoniac provine din agricultură (79%
ceea ce reprezintă 153000t). Celelalte surse sunt procesele de producţie cu o pondere de 12,28%
(23777t) şi tratarea şi depozitarea deşeurilor (8,19% reprezentând 15865t). Cantităţi mici sunt
generate de instalaţiile de ardere neindustriale şi arderi în industria de prelucrare, ambele surse
având o contribuţie de 0,52% la totalul naţional de emisii de amoniac.
Ponderea fiecărui sector de activitate este prezentată în figura 2.2.6.
Fig. 2.2.6. Emisii de amoniac NH3, pe sectoare de activitate
0%
0% 0%
12% 0% Instalatii de ardere neindustriale

Arderi in industria de prelucrare
8%
Transport
Alte surse mobile si utilaje
Tratarea si depozitarea deseurilor
80% Agricultura
18
2.3. Emisiile de compuşi organici volatili nemetanici (NMCOV)
Principalele surse de emisii a COV sunt:

• instalaţiile care intră sub incidenţa directivei 1999/13/CE (COV), transpusă
prin Hotărârea de Guvern nr. 699/2003, privind stabilirea unor măsuri pentru reducerea
emisiilor de compuşi organici volatili datorate utilizării solvenţilor organici in anumite activităţi
si instalaţii, completată şi modificată prin Hotărârea de Guvern nr. 1902/2004;
• instalaţiile care intră sub incidenţa directivei 94/63/CE (COV din benzină)
transpusă prin Hotărârea de Guvern 568/2001, privind stabilirea cerintelor tehnice pentru
limitarea emisiilor de compuşi organici volatili rezultaţi din depozitarea, încărcarea,
descărcarea si distribuţia benzinei la terminale si la staţiile de benzină, modificată şi
completată prin Hotărârea de Guvern nr. 893/2005;
• alte surse industriale: fabricarea de băuturi alcoolice distilate, arderea
combustibililor fosili şi deşeurilor lemnoase pentru producerea energiei electrice şi termice,
fabricarea celulozei şi hârtiei, fabricarea berii, fabricarea pâinii;
• emisiile foliare ale pădurilor, agricultură, inclusiv din păşuni/fâneţe;
• sursele mobile (motoarele cu ardere internă a autovehiculelor) sunt o altă
categorie importantă de surse de emisie a COV, dar acestea nu au putut fi estimate
cantitativ şi incluse în inventar din lipsa de date complete referitoare la parcul naţional auto.
Fig. 2.3.1. Emisii anuale de compuşi organici volatili nemetanici (tone/an)
500000
490000
480000
470000
460000
450000
440000
430000 2002 2003 2004 2005

NMCOV 456306 482269 489162 456949
Analizând datele de emisii prezentate în figura 2.3.1 se constată ca la nivelul anului

2005, emisiile de compuşi organici volatili nemetanici au scăzut cu 7% faţă de anul
precedent.
În figura 2.3.2. sunt prezentate emisiile de compuşi organici volatili nemetanici, pe
sectoare de activitate la nivelul anului 2005.
19
Fig. 2.3.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici NMVOC, pe sectoare de

activitate
Arderi in energetica si industrii

de tranformare
Instalatii de ardere neindustriale

2%
25% 17%
1%
Extractia si distributia
combustibililor fosili
9% Utilizarea solventilor si a altor
produse
14% Transport
9%
0% 4% 15% Alte surse mobile si utilaje
4%
deseurilor
Agricultura
Alte surse
2.4. Poluarea cu metale grele (mercur, plumb şi cadmiu) şi poluanţi

organici persistenţi (POPs)
2.4.1. Emisii de metale grele (mercur, cadmiu, plumb)
Metalele grele sunt compuşi care nu pot fi degradaţi pe cale naturală, având timp
îndelungat de remanenţă în mediu, iar pe termen lung sunt periculoşi deoarece se pot
acumula în lanţul trofic. Metalele
grele pot proveni de la surse
staţionare şi mobile: procese de
ardere a combustibililor şi
deşeurilor, procese tehnologice din
metalurgia metalelor neferoase
grele şi traficul rutier. Metalele
grele pot provoca afecţiuni
musculare, nervoase, digestive,
stări generale de apatie; pot afecta
procesul de dezvoltare al plantelor,
împiedicând desfăşurarea normală
a fotosintezei, respiraţiei sau
transpiraţiei.
Din datele rezultate din
inventarul naţional de emisii se
constată că emisiile de mercur şi
cadmiu au înregistrat o scădere din
1998 până la nivelul anului 2003, după care a urmat o variaţie în limita unor valori mici (figura
2.4.1.). Din 2003 până în 2004 se observă o uşoară creştere a emisiilor anuale de mercur cu
aproximativ 550 kg iar în 2005 o scădere de 150 kg. Cea mai mare cantitate de emisii de
mercur provine din industria energetică, iar procesele de producţie sunt cele care au cea mai
20
mare pondere în generarea emisiilor de cadmiu. Ponderea fiecărui sector de activitate este
prezentată în figura 2.4.2.
Fig. 2.4.1. Emisii de metale grele (kg/an)

14000
12000
10000
8000
6000
4000
2000
0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Hg(kg) 7580 6863 6560 7080 5722 3921 4479 4326
Cd(kg) 11158 11483 8200 6901 7207 3622 2462 2910
Fig. 2.4.2. Emisii de cadmiu şi mercur (kg/sectoare de activitate)

2500
2000
1500
Cd (kg)
tone
Hg (kg)
1000
500
0
si industrii de
neindustriale
industria de
Procese de
Alte surse
depozitarea
Instalatii de
Tratarea si
mobile si
tranformare
prelucrare
deseurilor
productie
Arderi in
energetica
utilaje
Arderi in
ardere
Emisiile de plumb au înregistrat o scădere în anul 2005, faţă de anii precedenţi, cu 64

tone faţă de 2004 şi cu doar 5 tone faţă de 2003 (figura 2.4.3). Sectorul care generează cele
mai multe emisii de plumb este transportul (figura 2.4.4).
21
Fig. 2.4.3 Emisii de plumb (tone/an)
500
450
400
350
300
250
200
150
100
50
0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Pb (t) 440 380 361 436 266 223 282 218
Fig. 2.4.4. Emisii de Pb, pe sectoare de activitate
Arderi in energetica si
industrii de tranf ormare
Instalatii de ardere
1% 1%
0%
23% neindustriale
39% Arderi in industria de
prelucrare
36% Transport
deseurilor
2.4.2. Emisii de poluanţi organici persistenţi (POPs)
Poluanţii organici persistenţi sunt substanţe chimice foarte stabile, care se pot
acumula în lanţurile trofice biologice, cu un grad mare de risc asupra sănătăţii omului şi a
mediului înconjurător.
În vederea reducerii impactului asupra mediului înconjurător, Programul Naţiunilor
Unite pentru Mediu a adoptat, în cadrul Convenţiei de la Stockholm (mai 2001), un program
vizând controlul şi eliminarea a 12 POP (pesticide: aldrin, clordan, DDT, dieldrin, endrin,
heptaclor, mirex, toxafen; industriali: hexaclorbenzen HCB, bifenilicloruraţi PCB; subproduse:
dioxine, furani).
Emisiile de poluanţi organici persistenţi cunosc, în general, o evoluţie ascendentă pentru
dioxine în anul 2005, înregistrându-se valori de 98,8 g faţă de 46,1 g în anul 2004. Pentru
emisiile de PCB, se constată o usoară creştere, de la 1.550 g în 2004 la 1.560 g în 2005.
22
Principalele surse de emisie de poluanţi organici persistenţi sunt reprezentate de

arderea deşeurilor şi procesele de producţie. Emisiile şi ponderea fiecărui sector de activitate în
emisiile de poluanţi organici persistenţi este prezentată în figurile 2.4.5. şi 2.4.6.
Fig. 2.4.5. Emisiile de PCB (grame/an)
2000
1500
1000
500
0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
PCB(g) 380 350 250 200 680 1760 1550 1560
Fig. 2.4.6. Emisiile de poluanţi organici persistenţi (grame/an)
350
300
250
200
150
100
50
0
1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Dioxine [g] 301 305 310 167 58 45,3 46,1 98,87
Fig. 2.4.7. Emisii de PCBs, pe sectoare de activitate

0%
19%
deseurilor
81%
23
Fig. 2.4.8. Emisii de dioxine, pe sectoare de activitate
24%
34%
deseurilor
42%
2.5. Calitatea aerului ambiental
2.5.1. Concentraţii ale dioxidului de sulf
Concentraţiile medii anuale de SO2 s-au

situat în unele zone din ţară peste valoarea limită
zilnică pentru protecţia sănătăţii umane (125
µg/m3) sau cea anuală pentru protecţia
ecosistemelor (20 µg/m3) prevăzute în Ordinul
Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului nr.
592/2002.
Datorită poluării istorice şi a celei prezente
produsă de S.C. Sometra Copşa Mică, zona
Copşa Mică – Mediaş rămâne o zonă critică în
ceea ce priveşte concentraţia de SO2 în aer. Se
constată o creştere a concentraţiei medii anuale
de SO2 în anul 2005 (21,5 µg/m3) şi 2006 (Copşa
Mică – Observator – 30,05µg/m3 şi Copşa Mică -
Spital – 53,87µg/m3) faţă de anul 2004 (21,05
µg/m3), depăşind valoarea limită anuală pentru
protecţia ecosistemelor.
Concentraţia medie anuală a depăşit
valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor în
aproape toate punctele de monitorizare din
judeţul Argeş (figura 2.5.1.). Principalele activităţi
care generează concentraţii mari de SO2 sunt prelucrarea produselor petroliere (Arpechim
Piteşti) şi procesele de prelucrare-producţia cimentului (HOLCIM Câmpulung).
24
Fig. 2.5.1. Conceantraţiile dioxidului de sulf (µg/m3) în judeţul Argeş în anul 2006
140,0000
120,0000
100,0000
80,0000
µg/mc
60,0000
40,0000
20,0000
0,0000
M
u
ni
on
v.
a
ja
tr u
a
la
nd
AP
at
co
sc
ad
ve
ar
co
di
en
nd
ru
ea
O
ân
io
Br
ta
iu
vi
i- P
-C
Fu
M
i- S
ed
-A
ăt
Br
şt
i-S
şt
eş
.
eş
te
C
rg
te
rg
şt
v.
Pi
A
Pi
A
te
ni
de
de
i- U
Pi
a
a
te
şt
te
te
ur
ur
Pi
C
C
În judeţul Prahova au fost determinate concentraţii medii anuale de 20,1 µg/m3 (în
punctul de la RENEL), 22,3 µg/m3 (în punctul de la Brazi) şi 20,4 µg/m3 (în punctul de la
Sediu A.P.M.), care depăşesc valoarea limită pentru protecţia ecosistemelor.
Prin proiectul PHARE 2002 “Îmbunătăţirea reţelei naţionale de monitorizare a calităţii
aerului” s-au dotat cu staţii automate patru aglomerări: Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi
Bucureşti. În figura 2.5.2. sunt prezentate mediile anuale ale dioxidului de sulf înregistrate cu
ajutorul acestor reţele.
Fig. 2.5.2. Conceantraţiile dioxidului de sulf (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Bucureşti în anul 2006
140
120
100
80
µg /m c
60
40
20
0
B u cu r es t iu r e st i
L a c u l M o rii
D r u m u l T ab e re i
B er ce n i
T at ar e st i
B alo t e şt i
T o m e şt i
A . Vlaicu
L ic eu l N ic o lae
P r im a rie
B illa
Is aln iţ a
B re as t a
M ăg u re le
C e rc u l M ilit ar
C an t e m ir
T it an
C opou
G rig o re s cu
S t r. D âm b o viţ a
M ih a i B r av u
D e ce b al
O a n ce a
B a lc e sc u
C a le a
Bucureşti Cluj Craiova Bucureşti Cluj Craiova Iaşi Bucureşti Cluj Craiova Iaşi Bucureşti Craiova Iaşi Bucureşti Cluj Iaşi
Trafic Urban Industrial Regional Suburban
concentraţia de SO2 VL
25
2.5.2. Concentraţii ale dioxidului de azot
Datele rezultate din monitorizarea concentraţiilor de dioxid de azot (NO2), în cursul

anului 2006, arată că, valorile medii anuale se situează sub valoarea limită anuală pentru
protecţia sănătăţii umane plus marja de toleranţă (care a fost 53,34 µg/mc în anul 2006) dar
şi sub valoarea limită anuală pentru protecţia ecosistemelor (30 µg/mc) stabilite prin Ordinul
Ministerului 592/2002, excepţie facând municipiul Bucureşti.
Aici concentraţia medie anuală depăşeşte cu mult valoarea limită plus marja de
toleranţă, la staţiile de trafic Cercul Militar şi Mihai Bravu şi cu 0,66 µg/mc la staţia de tip
industrial Titan.
Fig. 2.5.3. Conceantraţiile dioxidului de azot (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Bucureşti în anul 2006
140,00
120,00
100,00
80,00 concentraţi
a medie
µg/mc
60,00 anuală
valoarea
40,00 limită
20,00
0,00
IS 5 Tomesti
IS 1 – Pod de
Primaria
str,Dambovita
IS 3 Oancea
IS 4 Copou
IS 2 Decebal
Drumul
Calea
Cercul Militar
Mihai Bravu
Liceul Nicolae
Titan
Grigorescu
Măgurele
Lacul Morii
Dej
Billa
Breasta
Berceni
Baloteşti
A, Vlaicu
Buc. Iaşi ClujCrvBuc.Cluj DejIaşi Crv Buc. Cluj Crv Iaşi CrvBuc.Iasi ClujBuc.Iasi
2.5.3. Concentraţii ale amoniacului
În ceea ce priveşte calitatea aerului ambiental, la nivelul întregii ţări au fost făcute
28225 de determinări ale indicatorului amoniac
(prelevări orare sau la 30 minute). Concentraţiile
medii obţinute se raportează la STAS 1257487
„Aer din zonele protejate” în care concentraţiile
maxime admisibile sunt 0,3 mg/m3 pentru media
de 30 de minute, respectiv 0,1 mg/m3 pentru
media zilnică. Pentru staţiile automate din
sistemul de monitorizare a calităţii aerului la graniţa
dintre România şi Bulgaria, raportarea valorilor
măsurate se face la standardul comun negociat cu
partea vecina. Pentru amoniac, concentraţia
maximă admisibilă negociată cu partea bulgară –
probe medii zilnice – este aceeaşi cu
26
concentraţia maximă admisibilă conform STAS 12574/87.

În anul 2006, au fost înregistrate depăşiri ale concentraţiei maxime admisibile în
zece localităţi, frecvenţa depăşirilor fiind redata în graficul din figura 2.5.4.
Fig. 2.5.4. Frecvenţa depăşirii concentraţiei maxime admisibile pentru amoniac

(NH3)
5,00
4,50
4,00
3,50
3,00
(%)
2,50
2,00
1,50
1,00
0,50
0,00
TR-T1
TR-T2
N.Bălcescu
Iproeb SA
Staţia Meteo
Ploieşti Zona
Staţia “Unitatea
Staţia RENEL
Sediu APM
Sc Generală
Sediu APM
Uzina G
Staţia “MOL”
Vilmar
Sediu Foraj
Săvineşti–Centru
Săvineşti–Socin
Universitate
Zona Ploieşti S
Staţia I.C.E.R.P.
nr.2 Pompieri”
Ploieşti NE
Sonde
nr.13
Târgu-Mureş Piatra Turnu Piatra Neamţ Ploieşti Stolniceni Govora Bistriţa Satu- Bacău Ploieşti Tr N.
Neamţ Măgurele sat Mare Măgurele Balcescu
Fond urban Industrial Trafic Fond Fond

suburban rural
2.5.4. Producerea ozonului troposferic (poluarea fotochimică)
Ozonul este forma alotropică a oxigenului, având molecula formată din trei atomi.
Acesta este un puternic oxidant cu miros caracteristic, de culoare albăstruie şi foarte toxic.
În atmosferă, se poate forma pe cale naturală în urma descărcărilor electrice şi sub acţiunea
razelor solare, iar artificial ca urmare a reacţiilor unor substanţe nocive, provenite din sursele
de poluare terestră.
Ozonul format în partea inferioară a troposferei este principalul poluant în oraşele
industrializate. Ozonul troposferic se formează din oxizii de azot (în special dioxidul de azot),
compuşii organici volatili – COV, monoxidul de carbon în prezenţa razelor solare, ca sursă
de energie a reacţiilor chimice.
Ozonul stă la baza formării smogului (pe cale fotochimică) şi are implicaţii grave
asupra stării de sănătate a oamenilor, fiind apreciat ca unul din cei mai agresivi poluanţi –
afectează sistemul respirator (dificultate respiratorie, reducerea funcţiilor plămânilor şi astm),
irită ochii, provoacă congestii nazale, reduce rezistenţa la infecţii. De asemenea are efecte
negative asupra sănătăţii şi productivităţii plantelor, prin afectarea mecanismului de
fotosinteză, de formare a frunzelor şi de dezvoltare a plantelor.
În anul 2006, determinări ale ozonului troposferic au fost făcute în Bucureşti şi în
judeţele Suceava, Argeş, Arad, Timişoara, Caraş Severin, Călăraşi, Dâmboviţa, Giurgiu,
Teleorman, Satu Mare, Cluj, Iaşi şi Dolj.
27
În tabelul 2.5.1. sunt prezentate localităţile în care s-au înregistrat depăşiri ale valorii
ţintă pentru acest poluant:
Tabel. 2.5.1. Localităţile în care s.au înregistrat depăşiri ale valorii ţintă pentru ozon
Frecventa depasirii
Judet Localitate Statia
Concentraţia
U.M. valorii ţintă
medie
(120µg/m3)- %
3
Călăraşi Călăraşi Chiciu 54,26 µg/m 0.06
Călăraşi Călăraşi DSV 50,26 µg/m 3 1.37
Giurgiu Suburban Str. Portului nr. 12 µg/m 3 1,951
3
Giurgiu Urban (U) Publice -G2 Bul. µg/m 0,741
Turnu 3
Teleorman TR-T1 58,84 µg/m 1,83
Măgurele
3
DOLJ Craiova Billa 68 µg/m 8%
DOLJ Craiova Isalnita 48 µg/m 3 0,19%
DOLJ Craiova Breasta 54 µg/m 3 0,22%
Analiza statistică a rezultatelor obţinute în anul 2006 indică faptul că nicio

concentraţie medie orară nu a atins pragurile de informare sau de alertă (180 µg/m3 şi
respectiv 240 µg/m3) stabilite prin Ordinul Ministerului Apelor şi Protecţiei Mediului nr.
592/2002.
2.5.5. Pulberi în suspensie (PM10 şi PM2,5)
În atmosferă, alături de gaze şi vapori toxici, se găsesc pulberi în suspensie şi

pulberi.
În funcţie de dimensiunile şi comportarea în atmosferă pulberile se clasifică astfel:
• pulberile în suspensie:
• suspensii cu diametru > 10 µm, au stabilitate şi putere de difuzie mică în aer;
• suspensii cu diametru 10 µm – 0,1 µm se caracterizează printr-o stabilitate şi
putere de difuzie mai mare în aer;
• suspensii cu diametru < 0,1 µm, stabilitatea şi capacitatea de difuzie în atmosferă
este foarte mare;
• pulberi, cu diametru mai mare de 20 µm; după ce sunt emise în atmosferă se depun.
Poluarea cu pulberi a atmosferei poate avea surse naturale, ca de exemplu
antrenarea particulelor de la suprafaţa solului de către vânt, sau antropice: procesele de
producţie (industria metalurgică, industria chimică etc), arderile din sectorul energetic,
şantierele de construcţii şi transportul rutier, haldele şi depozitele de deşeuri industriale şi
municipale, sisteme de încălzire individuale, îndeosebi cele care utilizează combustibili solizi
etc.
Natura acestor pulberi este extrem de diversă. Astfel, ele pot conţine particule de
carbon (funingine), metale grele (plumb, cadmiu, crom, mangan etc.), oxizi de fier, sulfaţi,
dar şi alte noxe toxice, unele dintre acestea având efecte cancerigene (cum este cazul
poluanţilor organici persistenţi PAH, şi PCB, adsorbite pe suprafaţa particulelor de aerosoli
solizi).
În general pulberile au o acţiune iritantă a căilor respiratorii, iar acţiunea specifică
este legată de compoziţia lor chimică. Pulberile au stabilitate mică şi se depun uşor. Puterea
de difuzie este redusă, nu pătrund în alveolele pulmonare, deci nu sunt periculoase pentru
om. Au acţiune însă asupra florei, influenţând negativ fotosinteza la plante, obturează
ostiolele, dereglând respiraţia. Plantele nu se dezvoltă suficient, iar masa biologică scade.
28
În figura 2.5.5. sunt prezentate concentraţiile medii anuale de PM 10 în cele 4

aglomerări (Iaşi, Cluj, Craiova şi Bucureşti), la staţiile de trafic, de tip urban, industrial,
regional şi suburban. Se observă că valorile concentraţiilor medii anuale depăşesc valoarea
limită plus marja de toleranţă (50 µg/mc) la toate staţiile de trafic şi la cele de tip industrial.
Se constată de asemenea o uşoară depăşire la staţia de fond urban “Lacul Morii”, din
Bucureşti şi la cea de fond suburban de la Măgurele( de1 µg/mc).
Fig 2.5.5. Concentraţiile medii anuale de PM10 în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Bucureşti, în anul 2006
80,00
70,00
60,00
50,00
µg/mc
40,00
30,00
20,00
10,00
0,00
Mihai Bravu
A, Vlaicu
Grigorescu
Cercul Militar
Dej
IS 1 – Pod de
Liceul Nicolae
str,Dambovita
Billa
IS 3 Oancea
Breasta
Măgurele
Titan
Bucurestiuresti
Lacul Morii
Drumul Taberei
Berceni
Baloteşti
Tataresti
Balcescu
Piatră
Calea
Bucuresti Iaşi Cluj Crv Buc, Cluj Dej Bucuresti Cluj Crv Iaşi Crv Buc, Cluj Buc,
concentraţia de PM10 VL+MT
În figura 2.5.6 se observă că cea mai mare frecvenţă a depăşirii CMA pentru pulberi
în suspensie se înregistrează la Astra Vagoane, Arad (64,73%), urmată de Uzina Electrică
Arad. Concentraţiile mari de pulberi în suspensie se datorează traficului, sistemelor de
încălzire proprie a locuinţelor cu lemne, carbuni, motorină, activităţii de construcţii, etc.
În Târgovişte, concentraţiile medii la pulberile totale în suspensie (TSP) în timp de 24
ore au depăşit CMA pe 24 ore (0,15 mg/mc) conform STAS 12574/87, în cele două puncte
de prelevare (Micro XII şi sediu APM).
Valorile concentraţiilor medii anuale la pulberile totale în suspensie (TSP) au depăşit
CMA anual (0,075 mg/mc) conform STAS 12574/87, în cele două puncte de prelevare şi
global în zona Târgovişte (0,099 mg/mc). Valoarea concentraţiei medii anuale la pulberile
respirabile (PM10) a depăşit CMA anual (46,7 g/mc) conform Ordinului 592/2002 având
valoarea 75,5 g/mc în punctul de prelevare amplasat la sediul APM.
Principalele surse incriminate, în această zonă sunt: S.C. Mechel S.A., S.C. UPET
S.A., S.C. Nemo S.A. şi traficul rutier.
29
Fig 2.5.6. Frecvenţa depaşirii concentraţiei maxime admisibile pentru pulberi în

suspensie
70,00
60,00
50,00
40,00
%
30,00
20,00
10,00 frecvenţa
depăşirii valorii
0,00
Vâl cea-Gov ora sat-Uzina G

Deva,APM
Miercurea Ciuc-Sediu APM

Reşiţa,UCMR
Bicaz (com, Taşca)-Hamzoaia
Târgovişte- Sediu APM

Copşa Mic ă-Spital
Sat
Astra Vagoane-Arad
s tr,Şaguna-Arad
Zona Ploi eşti NE
Zona Ploieşti S
Zona Ploieşti E
Zona Ploiesti E
Gheorgheni- Centru oraş

Timişoara, Cal,S,Vidrighin
2.5.6. Calitatea aerului ambiental-metale grele
Prin măsurătorile sistematice ale poluanţilor în zona Sibiu - Copşa Mică şi Baia Mare
se evidenţiază depăşirea atât a concentraţiei maxime admisibile de Pb (0,7µg/m3) şi Cd
(0,02 µg/m3) (conform STAS 12574/1987), cât şi a valorii limite anuale de Pb din fracţiunea
PM10 (0,834 µg/m3) (conform Ordinului Ministerului Apelor Pădurilor şi Mediului nr.
592/2002). Valorile concentraţiilor de Pb din fracţiunea PM10 sunt evidenţiate în figura 2.5.7.
pentru diferite localităţi de pe teritoriul României
Conţinutul de Cd din TSP este mai ridicat în zona Copşa Mică datorită emisiilor de
poluanţi de pe platforma industriala S.C. Sometra S.A. şi în zona Baia Mare (Fig. 2.5.8)
Fig. 2.5.7. Concentraţii de Pb din fracţiunea PM10 determinate în anul 2006

3,5
2,5
2
µg/mc
1,5
0,5
0
M . n
AP
M cu De
j -4 .M a
AP lai ar e A.P Tit
diu ed
iu .V iu ti -
Se -A i aM ed r es
- -S a Ba -S cu
va slu
i oc u
ea ap iu B
Su
c Va
luj
-N Sib
C
Pb VL
30
Fig. 2.5.8. Concentraţii de Cd din TSP în Baia Mare şi Copşa Mică în anul 2006
0,06
0,05
0,04
µg/mc
0,03
0,02
0,01
0
Baia Mare - 4 Baia Mare - 16 Baia Mare - 31 Copşa Mică - Copşa Mică - Mediaş - Lab.
Spital Micăsasa Teritorial
2.6. Deprecierea stratului de ozon stratosferic
În stare naturală, ozonul se găseşte în stratosferă în concentraţie de 0,04 ppm, la

circa 10-50 km altitudine, cu un maxim între 20 şi 35 km.
din
Stratul de ozon stratosferic este definit de Convenţia de la Viena ca fiind “Stratul de ozon
atmosferic de deasupra stratului limită planetar”.
Scăderea observată a ozonului stratosferic poate conduce la scăderea temperaturilor
troposferice, prin reducerea fluxului radiativ descendent. Distrugerea ozonului stratosferic
este considerată a fi prima cauză a răcirii stratosferei inferioare, ceea ce poate avea un
impact semnificativ asupra climatului troposferei.
Distrugerea stratului de ozon a fost una dintre primele probleme globale de mediu luate
în discuţie şi prezentate publicului larg din Comunitatea Europeană. Consecinţele ireversibile ale
acestui fenomen atât asupra ecosistemelor terestre, acvatice, a sănătăţii populaţiei, cât şi
asupra sistemului climatic au condus la necesitatea adoptării unor decizii importante la nivel
mondial şi ca urmare, în anul 1985, au fost stabilite principiile colaborării internaţionale prvind
protecţia stratului de ozon în cadrul Convenţiei de la Viena, urmată de Protocolul de la Montreal
cu privire la substanţele care distrug stratul de ozon, elaborat sub conducerea Programului
Naţiunilor Unite pentru Mediul Înconjurător (UNEP), care a intrat în vigoare la 1 ianuarie 1989.
Concentraţia ozonului stratosferic este afectată de o varietate mare de procese interne,
cum ar fi distrugerea chimică de către halogeni, sau externe, de exemplu variaţiile radiaţiei
solare (în particular ale radiaţiei UV). Ozonul stratosferic are un rol activ în determinarea
structurii termice, dinamice şi chimice a stratosferei şi troposferei şi deci, exercită un impact
direct asupra climatului.
Halogenii eliberaţi de la sol, în pricipal sub formă de clorofluorcarboni (CFCs),
hidrocloro-fluorcarboni (HCFCs) şi hidrocarburi de brom sunt convertiţi în forme active, în
stratosfera medie şi superioară unde contribuie la creşterea nivelelor naturale de clor,
distrugând ozonul. La latitudinile medii ale emisferei nordice scăderea ozonului total este de
aproximativ 2-4% pe decadă; în ultimii ani, declinul ozonului total a fost mai lent, dar valorile
măsurate sunt departe de cele anterioare anului 1980. Cantităţile de clor şi alte produse
chimice care distrug ozonul au atins maximul în anii 1997-1998, dar se menţin, totuşi, la
valori ridicate în stratosferă. O mare parte din diferenţele interanuale recente se pot explica
31
prin variabilitatea meteorologică, dar nu este încă posibilă cuantificarea exactă a influenţelor
antropice sau naturale.
Scăderea preconizată a cantităţilor de clor şi brom stratosferic în următorii 50 de ani prin
implementarea totală a măsurilor prevăzute în Protocolul de la Montreal şi Amendamentele
ulterioare, va conduce la creşterea cantităţii globale de ozon, deşi există deosebiri în proiecţiile
furnizate de diferite modele globale.
România este clasificată ca ţară care acţionează în baza Articolului 5 al Protocolului
de la Montreal, paragraful 1 şi i s-a acordat o perioadă de graţie de 10 ani de la aplicarea
măsurilor de eliminare prevăzute la Articolul 2 al Protocolului, ca şi ţărilor care au un
consum anual de substanţe reglementate înscrise în Anexa A, mai mic de 0,3 kg/cap de
locuitor.
Substanţele care depreciază stratul de ozon vor fi tratate în capitolul 8 „Deşeuri.
Substanţe şi preparate chimice periculoase”.
2.7. Schimbări climatice
2.7.1. Cadrul general
Schimbările climatice sunt un

rezultat direct sau indirect al activităţilor
umane care determină schimbarea
compoziţiei atmosferei globale şi care
se adaugă la variabilitatea naturală a
climei, observate pe o perioadă de timp
comparabilă.
Efectul de seră se datorează
absorbţiei selective de către moleculele
gazelor cu efect de seră (dioxid de
carbon, metan, protoxid de azot,
hidrofluorocarburi, perfluorocarburi,
hexafluorura de sulf) a radiaţiei termice
emise de către Pamânt şi reemisia ei
izotropă în spaţiul extraatmosferic, cât
şi spre Pământ. Radiaţia infraroşie
reemisă spre Pământ contribuie la încălzirea atmosferei joase şi implicit a Planetei..
Crescând concentraţiile gazelor, efectul de seră se intensifică, transportul de energie şi
umiditate în sistem se perturbă, fapt care determinâ dezechilibre în sistemul climatic.
Fenomenul de încǎlzire globală influenţează atât sistemele fizice cât şi pe
cele biologice. Printre efectele directe se pot menţiona: creşterea temperaturii medii
cu variaţii semnificative la nivel regional, reducerea volumului calotelor glaciare şi
implicit creşterea nivelului oceanelor, modificarea ciclului hidrologic, sporirea
suprafeţelor aride, modificări în desfăşurarea anotimpurilor, creşterea frecvenţei şi
intensităţii fenomenelor climatice extreme, reducerea biodiversităţii, etc.
Grupul Interguvernamental privind Schimbǎrile Climatice (IPCC) a prezentat
în prima parte a anului 2007, contributiile celor trei Gurpuri de Lucru la cel de-al
32
Patrulea Raport Global de Evaluare (disponibil pe site-ul: www.ipcc.ch/ ), care

prezintǎ rezultatele cercetǎrilor ştiinţifice, observaţiile privind schimbǎrile climatice la
nivel global, precum şi previziunile realizate pe baza utilizǎrii modelelor climatice.
Concluziile principale ale acestor documente sunt urmǎtoarele:
• cei mai cǎlduroşi 15 ani la nivel global au fost înregistraţi în ultimele douǎ
decade, anii 1998 şi 2005 fiind cei mai cǎlduroşi de pânǎ acum;
• temperatura la nivelul Europei a crescut cu aproape 1 grad Celsius, mai mult
decât rata globalǎ de încǎlzire de 0,74;
• in prezent, concentraţia gazelor cu efect de serǎ din atmosfera depǎşeşte cu
mult valorile înregistrate în ultimii 650.000 de ani, iar previziunile indicǎ o
creştere a fǎrǎ precedent;
• pânǎ în anul 2100, temperatura globalǎ va creşte cu 1 pânǎ la 6,3 grade
Celsius iar nivelul apei mǎrii va creşte cu 19 pânǎ la 58 cm;
• s-a intensificat frecvenţa apariţiei şi intensitatea fenomenelor meteorologice
extreme (furtuni, tornade, uragane), s-au schimbat modelele regionale
climatice şi de precipitaţii (valuri de caldurǎ, secete, inundaţii), iar tendinţele
indicǎ o creştere gradualǎ în urmǎtorii ani;
• scǎderea grosimii şi a extinderii gheţarilor din zona articǎ (cu 40% în ultimii
30 de ani) şi posibilitatea dispariţiei complete a acestora pânǎ în anul 2100;
• retragerea ghetarilor din zone montane (Munţii Alpi, Himalaya, Anzi) şi
posibilitatea dispariţiei a peste 70% din gheţarii continentali;
• dezvoltarea unor mutaţii la nivelul biosistemelor: inflorirea timpurie a unor
specii de plante, dispariţia unor specii de amfibieni, etc.
Raportul recomandǎ ca trebuie intreprinse acţiuni pentru reducerea emisiilor de
gaze cu efect de serǎ, deoarece în lipsa acestor mǎsuri creşterea temperaturii
globale va fi de 0,2 grade Celsius în fiecare din urmǎtoarele trei decade. Limitarea
încǎlzirii globale medii la 2 o Celsius peste valoarea pre-industrialǎ necesita o
reducere a emisiilor de gaze cu efect de serǎ de cel puţin 50% faţǎ de nivelul actual,
pânǎ în anul 2050.
Estimarea impactului încălzirii globale asupra climei din România s-a realizat
printr-un studiu al Academiei Române în care s-au selectat diferite Modele de
Circulaţie Generală a atmosferei care reflectă cel mai bine conditiile din ţara noastră.
Conform rezultatelor generate de aceste modele, în condiţiile de dublare a
concentraţiei de CO2 în atmosferă se aşteaptă pentru deceniile următoare, o
creştere a temperaturii cuprinsă între 2,4 şi 7,4 ˚ C. Modificările estimate de
temperatură se vor manifesta la nivel regional şi local şi vor influenţa ecosistemele,
aşezările umane şi infrastructura.
Variabilitatea climatică va afecta toate sectoarele economiei, va conduce la
modificarea perioadelor de vegetaţie şi la deplasarea liniilor de demarcaţie dintre
păduri şi pajişti. Evenimentele meteorologice extreme (furtuni, inundaţii, secete) îşi
vor putea face apariţia mai frecvent, iar riscurile şi pagubele aferente pot deveni
mai semnificative. Zonele afectate de secetă s-au extins în ultimele decenii în
România. Zonele cele mai expuse secetei se afla în sud-estul ţării, dar aproape
întreaga ţară a fost afectată de seceta prelungită. Împreună cu inundaţiile,
perioadele îndelungate de secetă duc la pierderi economice însemnate în
33
agricultură, transporturi, alimentarea cu energie, gospodărirea apelor, sănătate şi în

activitatea din gospodării.
• Efecte asupra agriculturii
Agricultura reprezintă cel mai vulnerabil sector, studiile realizate evidentiind
următoarele aspecte:
o În cazul culturii de grâu, (i) o creştere a producţiei de aproximativ 0,4 – 0,7
t/ha, (ii) descreşterea sezonului de vegetaţiei cu 16-27 zile;
o În cazul culturii de porumb neirigat, (i) o creştere a producţiei de boabe
cuprinsă între 1,4 – 5,6 t/ha, (ii) o descreştere a sezonului de vegetaţie
cuprinsă între 2-32 zile, (iii) o descreştere a perioadei de vegetaţie
cuprinsă între 2 – 19 % ; valorile estimate sunt în funcţie de modelul
folosit;
o În cazul culturii de porumb irigat, rezultatele depind de modelele folosite şi
de condiţiile amplasamentelor alese pentru prelevarea datelor.
Pentru a analiza efectele potenţiale asupra productivităţii agricole la principalele
culturi din România s-au utilizat mai multe modele agrometeorologice.
• Efecte asupra silviculturii
Din suprafaţa ţării, 26,7 % reprezintă suprafaţa acoperită cu păduri; acestea sunt
distribuite neuniform pe teritoriul ţării (58,5% în zona montană, 27,3% în zona
deluroasă şi 6,7% în zona de câmpie). Suprafaţa fondului forestier este de 6 366
888 ha, din care 6 249 236 ha este ocupată de păduri, iar 117 652 ha este destinată
culturii silvice, producţiei şi managementului. În zonele împădurite joase şi deluroase
se preconizează o scădere considerabilă a productivităţii pădurilor după anul 2040,
datorită creşterii temperaturilor şi scăderii volumului precipitaţiilor.
• Efecte asupra gospodăririi apelor
Consecinţele hidrologice ale creşterii concentraţiei de CO2 în atmosferă sunt
semnificative. Modelarea efectelor produse de acest fenomen a fost realizată
punându-se accent pe principalele bazine hidrografice. Rezultatele arată efectele
probabile ale modificărilor în volumul precipitaţiilor şi în evapo-transpiraţie. Debitele
maxime lunare se deplasează din perioada primăvară – vară către sfârşitul iernii. De
asemenea, se constată că în luna septembrie are loc cea mai scăzută scurgere faţă
de situaţia de până acum, când, foarte frecvent, scurgerea minimă se înregistreazǎ
în sezonul de iarnă.
• Efecte asupra aşezărilor umane
Sectoarele industrial, comercial, rezidenţial şi de infrastructură (inclusiv
alimentări cu energie şi apă, transporturi şi depozitarea deşeurilor) sunt vulnerabile
la schimbările climatice în diferite moduri. Aceste sectoare sunt direct afectate de
modificarea temperaturii şi regimului precipitaţiilor, sau indirect prin impactul general
asupra mediului, resurselor naturale şi producţiei agricole. Sectoarele cele mai
vulnerabile faţă de efectele schimbărilor climatice sunt construcţiile, transporturile,
exploatările de petrol şi gaze, turismul şi industriile aflate în zone costiere. Alte
sectoare potenţial afectate sunt industria alimentară, prelucrarea lemnului, industria
textilă, producţia de biomasă şi de energie regenerabilă.
România a ratificat Convenţia-cadru a Naţiunilor Unite asupra schimbărilor
climatice (UNFCCC) prin Legea nr. 24/1994, asumându-şi angajamentul pentru
realizarea obiectivului acesteia: „stabilizarea concentraţiilor de gaze cu efect de seră
34
în atmosferă la un nivel care să prevină perturbarea antropică periculoasă a

sistemului climatic, nivel care trebuie realizat într-un interval de timp suficient, care
să permită ecosistemelor să se adapteze în mod natural la schimbările climatice,
astfel încât producţia alimentară să nu fie ameninţată, iar dezvoltarea economică să
se poată desfaşura într-o manieră durabilă”.
De asemenea, Romania a ratificat Protocolul de la Kyoto prin Legea nr.
3/2001, asumându-şi angajamente mai puternice decât stabilizarea emisiilor de
gaze cu efect de serǎ, şi anume stabilirea unor măsuri, ţinte şi perioade clare de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră. Astfel, valoarea angajamentului de
reducere a emisiilor de gaze cu efect de serǎ pentru perioada 2008 -2012 este de
8% faţă de anul de bază 1989.
Pentru implementarea unei acţiuni naţionale, unitare, îndreptate atât spre
limitarea emisiilor de gaze cu efect de seră cât şi a efectelor potenţiale ale
schimbărilor climatice, prin HG nr 645/2005 a fost aprobatǎ Strategia Naţionalǎ a
României privind schimbările climatice. Documentul reprezintǎ cadrul pentru
implementarea politicilor în domeniu în perioada 2005-2007 precum şi beneficiile de
mediu şi economice privind participarea la implementarea mecanismelor flexibile
stabilite prin Protocolul de la Kyoto.
Pentru îndeplinirea obiectivelor adoptate prin Strategia naţională a României
privind schimbările climatice, prin HG nr. 1877/2005 a fost aprobat Planul naţional
de acţiune privind schimbările climatice (PNASC) pentru perioada 2005 – 2007,
document care prevede acţiunile necesare, inclusiv sursele de finanţare ale acestora
şi instituţiile responsabile.
Începând cu anul 2002, România transmite anual Secretariatului UNFCCC
inventarul naţional al emisiilor de gaze cu efect de sera, realizat conform
metodologiei IPCC şi utilizând un format de raportare comun tuturor ţărilor. Ultimul
inventar naţional al României a fost transmis în anul 2007 şi conţine estimarile
emisiilor de gaze cu efect de seră pentru perioada 1989-2005. Inventarul este
elaborat pe baza documentului "Liniile directoare revizuite în anul 1996, privind
elaborarea inventarelor naţionale de gaze cu efect de serǎ, elaborate de cǎtre
IPCC", completat de Ghidul de Bune Practici şi managementul incertitudinilor
elaborat de IPCC (IPCC GPG) şi pe baza Ghidului de Bune Practici în ceea ce
priveşte utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultura (LULUCF
GPG), elaborat de IPCC în anul 2003.
2.7.2. Emisii totale anuale de gaze cu efect de seră
Conform Protocolul de la Kyoto, România s-a angajat să reducă emisiile de

gaze cu efect de seră cu 8% în perioada 2008-2012, comparativ cu anul de
referinţă 1989. Emisiile totale de gaze cu efect de seră (fără absorbţia pădurilor) a
scăzut cu 45,6% în perioada 1989-2005. Bazându-ne pe aceste observaţii, există o
mare probabilitate ca România să îndeplinească obligaţiile de reducere a emisiilor
de gaze cu efect de serǎ în prima perioadă de angajament, 2008-2012. După cum
reiese din figura 2.7.1, declinul activităţilor economice şi a consumului de energie
din perioada 1989-1992 au cauzat direct scăderea emisiilor totale. Pe ansamblul
economiei în tranziţie, unele industrii energetice intensive şi-au redus activităţile şi
35
aceasta s-a reflectat în reducerea emisiilor de gaze cu efect de serǎ. Emisiile au

început să crească până în 1996, datorită revitalizării economiei. După punerea în
funcţiune a primului reactor al Centralei Nucleare Cernavodă (1996), emisiile au
început să scadă din nou. Scăderea a continuat până în 1999. După 1999, tendinţa
de creştere reflectă dezvoltarea economică din perioada 1999-2005.
Tendinţa emisiilor totale anuale de gaze cu efect de seră este prezentatǎ în
figura 2.7.1. Sectoarele pentru care s-au estimat nivelurile de emisii de gaze cu efect de
seră sunt: sectorul energetic, procesele industriale, utilizarea solvenţilor şi a altor
produse, agricultura, utilizarea terenurilor, schimbarea utilizării terenurilor şi silvicultura
(abreviat prin LULUCF), sectorul deşeuri.
Fig. 2.7.1 Nivelurile emisiilor totale de gaze cu efect de seră (fără LULUCF)
Gg CO2 echivalent
300000
250000
200000
150000
100000
50000
0
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Emisii de gaze cu efect de serǎ Nivel de referinţǎ (1989)
Contributia sectoarelor la emisiile de gaze cu efect de seră, la nivelul anului

2005 precum şi tendinţele acestora sunt prezentate în fig. 2.7.2. şi fig. 2.7.3.
Fig. 2.7.2. Contribuţia sectoarelor la emisiile totale de gaze cu efect de seră – în

anul 2005
Energie
69%
Deseuri
5%
Procese
Agricultura industriale
Solventi
13% 13%
0%
36
Fig. 2.7.3. Tendinţele emisiilor de gaze cu efect de seră pe sectoare, în Gg de

CO2 echivalent
250.000 1. Energy
2. Industrial Processes
200.000 3. Solvent and Other Product Use
4. Agriculture
5. Land Use, Land-Use Change and Forestry
150.000
6. Waste
100.000
50.000
-50.000
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
Dupǎ cum se poate observa, sectorul Energie este cel mai important sector in
ceea ce priveşte emisiile de gaze cu efect de sera. Acesta este responsabil pentru o
cotǎ de 69% din emisiile totale de gaze cu efect de seră la nivel naţional, în anul 2005.
Emisiile din acest sector au scǎzut cu 44% faţǎ de nivelul înregistrat în 1989 (anul de
bazǎ).
Sectorul Procese Industriale contribuie cu 13% la emisiile totale de gaze cu
efect de seră. În acest sector se înregistreazǎ o scǎdere importantǎ a cantitǎţii de
emisii de gaze cu efect de sera pentru anul 2005, comparativ cu anul de bazǎ (o
scǎdere cu 54% faţǎ de 1989). Motivul acestei scǎderi îl reprezintǎ declinul sau
încetarea anumitor producţii.
Sectorul Agriculturǎ a înregistrat de asemenea o scǎdere a nivelului emisiilor
de gaze cu efect de seră. In 2005 acest nivel prezintǎ o scǎdere cu 52% comparativ cu
anul de bazǎ. In 2005, 13% din emisiile de gaze cu efect de sera provin din acest
sector.
Sectorul LULUCF: cantitatea de gaze cu efect de sera absorbitǎ a crescut cu
15% în comparaţie cu anul de bazǎ.
Emisiile provenite din sectorul Deşeuri au crescut în perioada 1989-2005 cu
28%, iar contribuţia acestui sector la emisiile totale de gaze cu efect de seră la nivel
naţional este de 5% pentru anul 2005.
2.7.3. Emisii anuale de dioxid de carbon
Cel mai semnificativ gaz cu efect de seră este dioxidul de carbon (CO2).
Scăderea emisiilor de CO2 (de la 193,926 Gg în 1989, la 110,532 Gg în 2005) este
cauzată de scăderea consumului de combustibili fosili utilizaţi în sectorul energetic (în
special în producţia de electricitate şi căldură din sectorul public şi în sectorul industrie
prelucrătoare şi construcţii) ca o consecinţă a reducerii amplorii activităţilor din aceste
industrii. Nivelurile emisiilor anuale de dioxid de carbon sunt prezentate în figura 2.7.4.
37
Fig. 2.7.4. Nivelurile emisiilor anuale de dioxid de carbon (Gg CO2; fără
LULUCF)
250000
200000
150000
100000
50000
0
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
valoarea 2E+05 2E+05 1E+05 1E+05 1E+05 1E+05 1E+05 1E+05 1E+05 1E+05 94568 97474 1E+05 1E+05 1E+05 1E+05 1E+05
2.7.4. Emisii anuale de metan
Nivelurile emisiilor de metan (CH4), care rezultă în principal din activităţile de

extracţie şi distribuţie a combustibililor fosili şi din activitǎţile de creştere a animalelor,
scad de-a lungul perioadei 1989-2005. Scăderea este de 49,86% comparativ cu anul
1989 (figura 2.7.5.).
Fig. 2.7.5. Nivelurile emisiilor de metan (Gg CO2 echivalent; fără LULUCF)
60000
50000
40000
30000
20000
10000
0
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
valoarea 51352 44690 38841 33329 31171 30159 31321 31913 28527 25787 25126 25685 25213 25777 26139 25935 25750
2.7.5. Emisiile anuale de protoxid de azot
Emisiile de protoxid de azot (N2O) rezultă în principal din sectorul Agricultură –

soluri agricole şi din sectorul Procese industriale – industria chimică. Declinul acestor
activităţi este reflectat în evoluţia nivelurilor emisiilor de N2O. Dintre gazele cu efect de
seră, nivelul emisiilor de N2O înregistrează cea mai semnificativă scădere (50,36%
comparativ cu anul de referinţă – figura 2.7.6.).
38
Fig. 2.7.6. Nivelurile emisiilor de protoxid de azot (Gg CO2 echivalent, fără
LULUCF)
40000
35000
30000
25000
20000
15000
10000
5000
0
1989 1990 1991 1992 1993 1994 1995 1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005
valoarea 33839 29276 22149 20818 19952 19026 19047 18601 17977 16062 15428 15008 15183 14520 15229 16857 16798
2.7.6. Acţiuni privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră
2.7.6.1. Participarea la utilizarea mecanismelor Protocolului de la

Kyoto
În vederea reducerii costurilor pentru acţiunile de limitare şi diminuare a emisiilor

de gaze cu efect de seră, Protocolul de la Kyoto prevede utilizarea a trei mecanisme
flexibile de cooperare internaţională. Acestea sunt:
(i) Implementare în comun (JI), ,
(ii) Mecanismul de Dezvoltare Curată (CDM),
(iii) Comercializarea Internaţională a Emisiilor (IET).
Aceste mecanisme sunt „voluntare”, ceea ce înseamnă că ţările îşi formulează
şi aplică propria politică privind utilizarea sau nu a acestora. Mecanismele JI şi CDM
asigură reducerea de emisii prin dezvoltarea unor proiecte specifice în ţările eligibile în
care condiţiile de realizare sunt mai avantajoase.
România s-a implicat cu succes în realizarea unor proiecte de investiţii de tip
Implementare în Comun prin colaborarea cu diferite state, in vederea realizarea
transferului de tehnologie pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră şi implicit
pentru eficienţa energetică şi imbunătăţirea calităţii mediului. Astfel, au fost încheiate 10
Memorandumuri de Înţelegere cu Elveţia, Olanda, Norvegia, Danemarca, Austria,
Suedia şi Franţa, Italia, Finlanda precum şi cu Banca Mondială în cadrul Fondului
Prototip al Carbonului (Prototype Carbon Fund). Proiectele realizate pe baza acestui
mecanism favorizeaza retehnologizarea în domeniile in care se realizeaza. Lista
proiectelor promovate în cadrul mecanismului de Implementare in Comun este
prezentată în Tabelul 2.4.6.1.
Pentru România, proiectele JI constau în acţiuni de modernizare, reabilitare,
îmbunǎtǎţirea eficienţei energetice şi implementarea de noi tehnologii, prin :
• construcţia instalaţiilor de cogenerare sau transformarea unor centrale termice în
centrale de cogenerare;
• schimbarea combustibilului în instalaţiile de producere a energiei sau în instalaţiile
industriale, utilizarea combustibililor cu conţinut scăzut de carbon;
• sisteme de încǎlzire centralǎ;
39
• promovarea energiei neconvenţionale şi construcţia instalaţiilor de producere a

„energiei de tip „energie curatǎ”;
• recuperarea metanului din depozitele de deşeuri urbane;
• reabilitarea şi eficientizara unor grupuri de termocentrale;reducerea emisiilor de
gaze cu efect de serǎ în sectoarele agriculturǎ,energie, transporturi;
• acţiuni de împǎdurire şi/sau reîmpǎdurire.
Tabel 2.7.1 Proiecte de tip Implementare în Comun (JI), aflate în diferite stadii
de realizare
NR. STADIUL
DENUMIREA PROIECTULUI
CRT. REALIZǍRII
Împǎdurirea unei suprafeţe de 7000 ha de terenuri agricole
1.
degradate
Proiectul „Rumeguş 2000” (Întorsura Buzǎului, Gheorghieni,
Huedin, Vlǎhiţa şi Vatra Dornei)
2.
Utilizarea energiei geotermale în sistemele de încǎlzire din
Oradea – zona 2 şi Beiuş
3.
4. Dezvoltarea unitǎţilor municipale – sistemul de încǎlzire Fǎgǎraş
5. Recuperarea biogazului de la depozitele de deşeuri din Focşani
6. Recuperarea biogazului de la depozitul de deşeuri Târgu Mureş
Recuperarea gazelor provenite de la depozitele de deşeuri în
7.
patru oraşe (Oradea, Baia Mare, Satu Mare, Sf. Gheorghe) Scrisoare de
8. Utilizarea biomasei în producerea de energie în Judeţul Neamţ aprobare
Modernizarea a trei hidroagregate la Hidrocentrala Porţile de
9.
Fier I
10. Retehnologizarea fabricilor de ciment Aleşd şi Câmpulung
11. Reabilitarea CET Timişoara Sud
12. Creşterea randamentului cazanului la Holboca CET II Iaşi
13. Cogenerare în Municipiul Târgovişte
Îmbunǎtǎţirea eficienţei energetice la sistemul de încǎlzire
14.
centralǎ din Drobeta Turnu-Severin
Reabilitarea Centralei Electrice şi de Termoficare CET Centru
15.
Timişoara
Managementul consumului de energie combinat cu
16.
îmbunǎtǎţirea sistemului de termoficare din Reşiţa
Înlocuirea de cazane şi încǎlzitoare pe amplasamentele de Scrisoare de
explorare şi producţie de ţiţei şi gaze naturale ale PETROM
17.
susţinere
18. Parcuri eoliene la Peştera şi Valea Dacilor
19. Reabilitarea Sistemului de Termoficare în Municipiul Iaşi
Fişǎ de
20. Parcuri eoliene în Estul României Identificare
a Proiectului
40
2.7.6.2. Participarea României la implementarea schemei de

comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră
Schema de comercializare a certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră,

reglementată prin Directiva 87/2003/CE (schema EU-ETS), se aplicǎ în România începând
cu 1 ianuarie 2007, data aderǎrii României la Uniunea Europeanǎ.
Cadrul de reglementare pentru stabilirea schemei de comercializare a certificatelor
de emisiii de gaze cu efect de serǎ este reprezentat de H.G. nr. 780/2006 care transpune
Directiva 87/2003/CE şi Directiva 101/2004/CE, care o amendeaza pe aceasta. Pentru
punerea în aplicare a prevederilor H.G. nr.780/2006 au fost aprobate o serie de acte
normative subsecvente (OM 1008/2006, OM 1175/2006 şi OM 85/2007).
Schema EU ETS se aplică numai pentru emisiile de CO2 şi reprezintă un
mecanism care are ca scop limitarea, eficientă din punct de vedere tehnic şi economic, a
emisiilor de gaze cu efect de seră. Funcţionarea schemei se bazează pe tranzacţionarea
certificatelor de emisii de gaze cu efect de seră care au fost alocate operatorilor care deţin
instalaţii în care se desfăşoară activităţi reglementate de H.G. nr. 780/2006 , în măsura în
care aceştia respectă prevederile privind limitele pentru emisiile de CO2. Un certificat de
emisii de gaze cu efect de seră reprezintă titlul care conferă unei instalaţii dreptul de a emite
o tonă de dioxid de carbon echivalent într-o perioadă definită, valabil pentru îndeplinirea
scopului HG nr. 780/2006 şi transferabil în condiţiile prevăzute de acest act normativ.
Pentru implementarea H.G. nr. 780/2006 a fost elaborat Planul Naţional de Alocare
(disponibil pe site-ul www.eu-ets.ro) prin care Guvernul României stabileşte numărul de
certificate de emisii de gaze cu efect de seră pe care intenţionează să le aloce la nivel
naţional, pentru perioada 2007-2012, inclusiv repartiţia acestora pentru instalaţiile în care se
desfăşoară una sau mai multe din activităţile prevăzute în HG nr. 780/2006. De asemenea,
NAP descrie metodologia şi principiile pe baza cărora se face alocarea certificatelor de
emisii de gaze cu efect de sera. Planul Naţional de Alocare a fost elaborat în mod
transparent, metodologia şi principiile aplicate fiind supuse comentariilor publicului pe o
perioada de 30 de zile, conform legislatiei in vigoare, începând cu data de 29 august 2006.
Prin NAP au fost identificate 247 instalaţii care îsi desfăşoară activitatea în
următoarele sectoare: energie, rafinare produse petroliere, producţie şi prelucrare metale
feroase, ciment, var, sticlă, ceramică, celuloză şi hârtie. Alocarea numǎrului de certificate
de emisii de gaze cu efect de serǎ la nivel de sectoare s-a realizat pe baza proiecţiilor
emisiilor de gaze cu efect de seră, luând în considerare creşterea producţiei
sectoarelor/subsectoarelor care intră sub incidenţa HG nr. 780/2006.
Planul Naţional de Alocare este supus analizei Comisiei Europene, devenind
operaţional numai după notificarea din partea Comisiei Europene cu privire la aprobarea
acestuia şi aprobarea ulterior, printr-o hotărâre a Guvernului României.
Informaţiile referitoare la implementarea Directivei 2003/87/CE privind schema de
comercializare a certificatelor de emsii de gaze cu efect de seră în Romania, sunt puse la
dispoziţia tuturor factorilor interesaţi pe site-ul special creat: www.eu-ets.ro.
2.8. Zone afectate şi zonele cu risc de poluarea atmosferică
Zona afectată sau zona fierbinte este zona pe teritoriul căreia se înregistrează depăşiri
sistematice ale indicatorilor de calitate a mediului, faţă de normele standardizate, producându-se
41
deteriorări grave ale stării mediului cu o serie de consecinţe asupra sănătăţii oamenilor, economiei şi
capitalului natural al ţării.
În zonele industrializate, din cauza emisiilor mari în atmosferă a noxelor specifice fiecărui tip
de industrie, apar zone cu risc de poluare atmosferică.
Zonele afectate de poluarea atmosferică şi zonele cu risc de poluare atmosferică sunt:
Regiunea Nord-Est
În Regiunea 1 Nord-Est, zonele cu risc de poluare atmosferică sunt localizate în vecinătatea
marilor platformelor industriale. Principalii poluatori din Regiunea 1 nord-Est sunt evidenţiaţi în
tabelul 2.8.1.
Tabel 2.8.1. Surse locale de poluare atmosferică la nivelul regiunii Nord-Est

PRINCIPALII POLUANŢI
JUDEŢ
SURSELE LOCALE TIPUL DE ACTIVITATE CONFORM
DE POLUARE OUG 195/2005 ATMOSFERICI
-producere şi distribuţie energie
S.C Amurco SRL pulberi, NH3, CO, CO2, N2O,
termică; de substanţe chimice
Bacău NOx, SO 2
anorganice
-producere de energie electrică şi
pulberi, SO2, CO, CO2, NOx,
SC CET SA Bacău COV, CH4, N2O, As, Cd, Cr,
termică
Hg, Ni, Zn, Pb
Bacău
SC Agricola NH3, CH4, SO2, CO2, CO,

-industrie alimentară
Internaţional Bacău COV, NOx, N2O
SC Chimcomplex -fabricare şi comercializare produse SO2, CO2,NOx, CO, COV,
SA Oneşti chimice organice şi anorganice N2O, CH4, Cl2, HCl
-rafinare produse petroliere şi pulberi, CO2, CO, N 2O, CH4,
SC Rafo SA Oneşti
prelucrare gaze COV, SO2, NOx
SC Carom SA -fabricare de cauciuc sintetic şi pulberi, CO2, CO, N 2O, CH4,
Oneşti produse petrochimice COV, SO2, NOx
Boto
şani
SC Termica SA -instalatii de ardere cu putere

SO2, NO2,
Botosani termica nominala > 50 MW
SC "CET IASI" SA-
CET I şi II
-producere energie SO2, NO2, PM10
SC Fortus SA IASI -metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metale
SC Euro casting SA -metalurgie SO2, NO2, CO, PM10, metale
SC Mittal Steel SA SO2, NO2, CO, PM10, metale,
-metalurgie
IASI HCl, ZnO
Iaşi
SC Ceramica SA -producţie ceramică pulberi, SO2, NO2, CO

SC Sayegh Conex
-industria chimică COV, PM10
Paint SA Miroslava
SC Antibiotice SA -industria farmaceutică pulberi, SO2, NO2, CO, COV
SC Moldomobila
-industria mobilei pulberi, SO2, NO2, CO, COV
Romania SA IASI
-industria energetică
-instalaţii de ardere cu o putere pulberi, SO2, NOx, CO,
S.C.TERMICA S.A.
termică nominală mai mare de metale grele
Suceava
50MW
-instalaţii industriale pentru
producerea de: celuloză din lemn
pulberi, SO2, NOx, CO, H2S,
S.C.AMBRO S.A sau din alte materiale fibroase,
hârtie şi carton (capacitate de
mercaptani
producţie > 20 t/zi)
42
Atât pentru municipiul Bacău cât şi Oneşti, zonele afectate sunt platforma industrială
Bacău Sud şi valea Trotuşului (zona platformei industriale Oneşti-Borzeşti) în timpul
apariţiilor cu frecvenţă relativ redusă a inversiunilor termice în special în perioada sezonului
rece.
Datele rezultate din monitorizarea calităţii aerului în judeţul Suceava indică
municipiul ca afectată sub aspectul poluării aerului cu mercaptani (frecvenţă a depăşirilor de
65%) şi pulberi în suspensie PM10 (frecvenţă a depăşirilor de 27,82%), la nivelul anului
2006.
La nivelul judeţului Vaslui nu putem vorbi despre zone afectate din punct de vedere
al poluării atmosferei. În timp s-au înregistrat depăşiri la indicatorul PM10 – în punctul de
monitorizare din incinta sediului Agenţiei pentru Protecţia Mediului (frecvenţă a depăşirilor
de 39,73%), iar cauza acestor depăşiri este traficul intens din aceasta zonă.
Regiunea Sud-Est
La nivelul judetului Brăila în anul 2006, nu s-au semnalat zone afectate sub aspectul
poluării atmosferei. Cantitatea cea mai mare a emisiilor de poluanţi în atmosferă este rezultată
din arderea combustibililor fosili în sectorul energetic, iar cele doua instalaţii mari de ardere din
acest sector din judeţ sunt amplasate la distanţă foarte mica una de cealaltă în aceeaşi zonă
suburbană a oraşului Brăila. Ca urmare, zona Chiscani ar putea fi considerată o zona cu risc
sub aspectul poluării atmosferice, deoarece măsurătorile realizate cu aparatura actuală, la
punctul de prelevare al reţelei de monitorizare aflat chiar în zonă nu au relevat depăşiri ale
valorilor limită. Explicaţia poate fi dată de parametrii meteo, vânturile dominante putând purta
aceste emisii la mari distanţe faţa de punctele de generare.
În judeţul Buzău nu se poate spune că există zone afectate de poluarea atmosferică, dar
există o zonă cu risc unde ar putea apărea poluări accidentale de scurtă durată, în municipiul
Buzău, în cartierul Poştă, care se învecinează cu zona industrială a municipiului. Începând cu
luna august 2006 s-au făcut determinări de pulberi în suspensie – PM10 în această zonă şi s-au
înregistrat depăşiri ale valorilor limită admise. Analizînd rezultatele monitorizării imisiilor la
principalele surse de emisii din zonă, s-a observat că nu s-au înregistrat depăşiri ale valorilor
limită admise la emisii. În concluzie, cauzele înregistrării depăşirilor la pulberi în suspensie –
PM10 nu se cunosc cu exactitate, urmând ca APM Buzău să continue investigaţile.
La nivelul judetului Constanţa zone cu risc de poluare atmosferică sunt:
• Zona centrală a aglomerării Constanţa, după cum reiese din evaluarea
preliminară a calităţii aerului, realizată prin modelare de către INCDIM Bucureşti.
• Zona adiacentă Termoelectrica S.A. CET Palas, prin emisii caracteristice
instalaţiilor mari de ardere (NOx, SO2, PM10)
• Zona adiacentă LAFARGE ROMCIM Medgidia, în special prin poluare cu pulberi
fine, cantităţi mari în intervale scurte de timp, datorită opririi electrofiltrelor.
• Zona Port Constanţa, în zona operării cu produse petroliere, pulverulente vrac,
prin emisii de pulberi. Principalii operatori de astfel de substanţe sunt:
MINMETAL S.A. şi SICIM S.A., CHIMPEX, SA, COMVEX SA.
• Zona Rompetrol Năvodari – rafinare şi petrochimie, prin emisii de gaze CO, SO2,
H2S, hidrocarburi volatile.
• Zona Oil Terminal, Depozit Nord şi Depozit Port Constanţa – stocare şi transport
produse petroliere, prin emisii de hidrocarburi volatile datorate atât pierderilor
accidentale cât şi poluării freaticului.
• Măsuri pentru reducerea impactului s-au luat prin investiţiile prevăzute in
programele de conformare în derulare.
La nivelul judetului Galaţi: în anul 2006 nu s-au semnalat existenţa zonelor afectate de
poluarea atmosferică. Zonele cu risc de poluare atmosferică la nivelul judeţului Galaţi sunt în
sectorul industrial: zonele limitrofe platformei industriale unde este amplasat cel mai mare
43
combinat siderurgic S.C. MITTAL STEEL S.A., care detine 9 instalatii IPPC, SC
ELECTROCENTRALE S.A care detine 3 instalatii IMA de unde ar putea apărea poluări
accidentale cu amoniac, fenoli, dioxid de azot, dioxid de sulf, PM10 etc.
Surse potenţiale de poluare pe tipuri de activităţi:
• Industria siderurgică
• Cuptoare producere cocs – grupa SNAP 010406: CH4, CO, CO2, N2O, NMVOC,
NOx, SO2;
• Instalatii de aglomerare - grupa SNAP 030301: As, Cd, CH4, CO, Cu, DIOX, Hg,
NMVOC, NOx, Pb, SO2, Pulberi, Zn;
• Producerea varului – grupa SNAP 030312: CH4, CO, CO2, NMVOC, NOx, SO2,
Pulberi;
• Incarcarea cuptorului (furnalului) cu suflanta de aer - grupa SNAP 040202: Cd,
Ni, Pb, Pulberi, Zn;
• Evacuarea fontei brute (turnare) - grupa SNAP 040203: As, Cd, Cr, Cu, Hg,
PAH, Pb, Pulberi, Zn;
• Cuptoare cu insuflare de oxigen pt. producerea otelului (convertizoare oţel) -
grupa SNAP 040206: As, Cd, Cr, Cu, Hg, PAH, Pb, Zn;
• Laminoare - grupa SNAP 040208: CH4, CO, Cr, Ni, NMVOC, NOx;
• Locomotive - grupa SNAP 080203: Benzo(a), Benzo(b), Cd, CH4, CO, Cr, Cu,
Fluoranthe, N2O, NH3, Ni, NMVOC, NOx, PAH, Se, SO2, Pulberi, Zn;
Alte surse:
• Sectorul energetic
• Arderi în energetica şi industrii de transformare – grupa SNAP 01: SO2, NOx, CH4,
NMVOC etc.
• Extracţia şi distributia combustibililor fosili – grupa SNAP 05: NMVOC, CH4
• Trafic rutier – grupa SNAP 07: NMVOC, SO2, NOx, pulberi în suspensie
• Alte surse mobile – grupa SNAP 08: SO2, NOx, Pulberi,
Poluarea în judeţul Galaţi provine în special din creşterea cantităţii de oxizi de fier, metale
neferoase şi pulberi provenite din siderurgie.
La nivelul judeţului Tulcea în anul 2006 nu s-au semnalat zonele afectate de poluarea
atmosferică. În condiţiile producerii unor avarii la instalaţiile unităţilor - zona industrială Tulcea vest
poate deveni oastfel de zonă. Pe platforma industrială Tulcea vest îşi desfasoară activitatea
principalele unităţi industriale potenţial poluatoare a atmosferei:
• SC Alum SA Tulcea - cu profil de activitate metalurgie neferoasă, prin activitatea desfăşurată
generează o serie de noxe care afectează calitatea mediului înconjurator. Un potenţial
poluator al mediului îl reprezintă instalaţia de obţinere a aluminei calcinate, prin emisii de
pulberi, oxizi de sulf şi oxizi de azot în atmosferă. În ceea ce priveşte procesul de calcinare,
acesta generează gaze arse încărcate cu pulberi de alumină. Concentraţii crescute de pulberi
apar la funcţionarea în avarie a unei linii de calcinare, când electrofiltrul reţine cca 10% din
pulberea de Al2O3, restul fiind evacuat în atmosferă. Pentru limitarea evacuărilor de NOx în
atmosferă, unitatea a achizitionat echipamente de monitorizare on-line a emisiilor la coşurile
de evacuare de la CET şi calcinare;
• SC Feral SRL - amplasată în zona de vest a municipiului Tulcea, societatea are un impact
negativ asupra calităţii atmosferei oraşului prin noxele evacuate constituite din pulberile
eliberate de gazele tehnologice eliminate la coş, pulberi ce conţin şi metale grele. Unitatea
este alcatuită din Secţiile de Feroaliaje I şi II. Profilul de activitate este producerea de
feroaliaje. Emisiile de noxe în atmosferă au loc datorită disfuncţionalităţilor la instalaţiile de
epurare existente şi evacuării de noxe la deşarjare prin luminatoarele secţiilor. Pentru limitarea
evacuărilor de noxe în atmosferă, unitatea a realizat investiţii de mediu, respectiv – o instalaţie
44
de epurare a gazelor arse la cuptorul din FERO I si cuptorul din FERO II, instalaţie de captare
a gazelor arse la orificiul de deşarjare la cuptorul IV din secţia FERO II, filtre de reţinere a
emisiilor la coşurile de evacuare ale instalaţiilor de epurare la cuptoarele I şi II din Fero I.
La nivelul judeţului Vrancea sub aspectul poluării aerului nu sunt înregistrate zone cu risc
de poluare; nu s-au înregistrat depăşiri sistematice ale indicatorilor de calitate ai aerului faţă de
normele standardizate.
Regiunea Sud-Muntenia
Poluarea de fond este reprezentată de poluarea existentă în zone asupra cărora nu se
manifestă direct influenţe de la diferite surse de poluare.
Poluarea de impact este reprezentată de poluarea datorată emisiilor de gaze şi particule
rezultate în urma acţiunilor umane. Principalii poluatori sunt gazele cu efect de seră, substanţele
acidifiante, substanţele care distrug stratul de ozon, metalele grele şi poluanţii organici persistenţi,
compuşii organici volatili, particulele fine etc.
În Regiunea Sud Muntenia, zonele afectate de poluarea atmosferică sunt: Câmpulung
(judeţul Argeş), Călăraşi (frecvenţa depăşirilor la poluanţii monitorizaţi de sub 1%), Oltenita,
Tamadau Mare, Stefan cel Mare (judeţul Călăraşi), Târgovişte (frecvenţa depăşirilor la PM10 de
69,11%, TSP 36,81% şi pulberi 16,66%), Fieni (frecvenţa depăşirilor la pulberi 16,66%), Doiceşti
(judeţul Dâmboviţa) (frecvenţa depăşirilor la TSP 1,99%), Slobozia (frecvenţa depăşirilor la PM10
de 69%, NH3 66% şi pulberi 2%), Ţăndărei, Urziceni (judeţul Ialomiţa), Ploieşti (frecvenţa
depăşirilor la NO2 de 15,235%, NH3 3,324% şi H2S 1,108%), Câmpina, Comarnic, Azuga (judeţul
Prahova), Turnu Măgurele (frecvenţa depăşirilor la NO2 de 0,95%, PM10 12,85%, NH3 0,48% şi
H2S 0,08%). În judeţul Giurgiu nu există zone zone afectate de poluarea atmosferică.
Regiunea Sud-Vest Oltenia
În judetul Dolj exista mai multe de zone afectate de poluarea atmosferică si anume:
Platforma industriala Isalnita (Doljchim si CET I Isalnita) emite o serie de poluanţi în
atmosferă (oxizi ai sulfului şi azotului, monoxid şi dioxid de carbon, compuşi organici volatili,
pulberi), generează volume mari de ape uzate industriale şi produce cantităţi mari de deşeuri
(cenuşă şi sterilul provenite de la termocentrală). La cele doua halde de cenuşă: cea de la Işalniţa
şi cea de la Valea Mânăstirii se produc spulberări de praf în condiţii de vânt uscat.
Platforma industrială de la Podari are un impact mai scăzut asupra mediului.
Platforma de sud-est (Electroputere, M.A.T., Reloc, I.U.G.) generează în atmosferă emisii
de poluanţi şi zgomot.
Traficul auto şi feroviar produce emisii de poluanţi chimici, pulberi şi zgomot, cele mai
afectate artere fiind: N. Titulescu, Calea Bucureşti şi B-dul Decebal
În zona Calafat şi Băileşti nu avem zoneafectate de poluarea atmosferică.
Centrala nucleară de la Kozlodui reprezintă un potential pericol de poluare radioactivă în
caz de accident. Până în prezent nu au fost semnalate depăşiri.
În zona limitrofă fluviului Dunarea, vara au loc antrenări de pulberi de pe solurile nisipoase,
instabilizate.
În judeţul Gorj pot fi nominalizate ca zoneafectate, zonele de influenţă ale marilor poluatori,
respectiv:
• Rovinari – poluanţi proveniţi de la SC Complexul Energetic Rovinari SA şi exploatările miniere
(frecvenţa depăşirilor la indicatorul pulberi în punctele de prelevare situate în această zonă
variază în intervalul 16,7– 100%);
• Zonele limitrofe exploatărilor miniere de carieră, respectiv: Roşiuţa (depăşiri la indicatorul
pulberi – frecvenţa depăşirilor variază în intervalul 75– 100%), Timişeni, Mătăsari, Pinoasa,
Jilţ;
• Turceni - poluanţi proveniţi de la SC Complexul Energetic Turceni SA (frecvenţa depăşirii la
indicatorul pulberi variază în intervalul 0 – 16,7%).
În ceea ce priveşte poluările accidentale cu impact major asupra mediului în majoritatea
cazurilor, acestea s-au produs din cauza avariilor/defecţiunilor tehnice/atacurilor la conductele de
45
transport ţiţei/produse petroliere, aparţinând societăţilor comerciale cu profil de activitate în

domeniul exploatării/transportului produselor petroliere.
Ca surse tipice cu posibil potential de poluare în judeţul Mehedinţi se pot considera
ROMAG PROD, prin emisiile de H2S si ROMAG TERMO, care prin cantitatile de CO2, SO2, NOx,
pulberi în suspensie eliberate în atmosferă au o contributie esenţială în totalul noxelor din judeţ.
Pe aria judeţului Mehedinţi nu s-au consemnat zone afectate de poluarea atmosferică.
Pe aria judeţului Vâlcea sursele locale de poluare sunt:
• platforma Chimică Rm. Vălcea Oltchim, USG, CET, Vilmar;
• depozitul de zgură şi cenuşă al CET Govora;
• centrele urbane şi naţionale al CET Govora;
• zona industrială a SC Elvila Sucursala Carpatina din Rm. Valcea;
• exploatările de cărbune de suprafaţă de la Berbeşti Alunu;
• exploatarea de calcar de la Bistriţa.
La nivelul judeţului Gorj agenţii economici cu un impact semnificativ asupra mediului şi
poluanţii emişi de aceştia în urma desfăşurării activităţilor economice sunt prezentaţi în tabelul
2.8.2.
Tabel 2.8.2. Surse locale de poluare atmosferică la nivelul judeţului Gorj

Denumirea Activitatea industrială conform OUG Principalii poluanţi
generaţi în aer
Jud.
operatorului 152/2005
S.C. Complexul pulberi, SO2, NOx, CO2,
-instalaţii de ardere cu o putere termică
Energetic Turceni CO, CH4, N2O,
nominală mai mare de 50 MW
S.A. NMVOC, metale grele
S.C. Complexul pulberi, SO2, NOx, CO2,
-instalaţii de ardere cu o putere termică
Energetic Rovinari CO, CH4, N2O,
nominală mai mare de 50 MW
S.A. NMVOC, metale grele
-instalaţii pentru producerea varului în
cuptoare rotative şi în alte tipuri de cuptoare
S.C. SIMCOR VAR
pulberi, CO2, CO, SO2,
S.A. Oradea – punct
cu o capacitate de producţie mai mare de 50 NOx, NMVOC, CH4
de lucru Tg. Jiu
tone/zi
S.C. MACOFIL S.A. -instalaţii pentru fabricarea produselor pulberi, CO2, CO, SO2,
Tg. Jiu ceramice NOx , NMVOC, CH4
S.C. SADU S.A -instalaţii chimice destinate fabricării pulberi, NOx, SO2,
Gorj
Bumbeşti-Jiu explozibililor NMVOC

-instalaţii pentru creşterea intensivă a
S.C. AVI INSTANT
păsărilor sau a porcilor având o capacitate pulberi, CH4, NH3, N2O
S.R.L. Tg.Jiu
mai mare de 40000 locuri pentru păsări
S.C. SUINPROD S.A.
Bumbeşti-Jiu
mai mare de 2000 locuri pentru porci
S.C. ASSANI IMPEX
S.R.L.
mai mare de 40000 locuri pentru păsări
-instalaţii chimice pentru producerea de pulberi, CO2, CO, NH3,
S.C. ARTEGO S.A.
substanţe chimice organice de bază cum ar fi NMVOC, NOx,
Tg. Jiu
hidrocarburi hidrocarburi
46
Regiunea Vest
Materializarea poluării produse de aceşti operatori o constituie valorile mari ale
concentraţiilor de pulberi în suspensie şi care au fost determinate cu ocazia monitorizării
calităţii aerului sau ca răspuns la sesizări din partea populaţiei deranjate.
O altă sursă de poluare, menţionată de toate A.P.M.-urile o constituie traficul rutier.
Alături de poluarea aerului, nivelul zgomotului este mult mărit din această cauză.
Rezolvarea acestei probleme este de competenţa primăriilor şi a poliţiei, pentru că o primă
rezolvare ar fi devierea traficului greu, cu evitarea centrului localităţilor şi a zonelor de
locuinţe. În faza următoare se impune construirea de centuri de circulaţie, pentru a se
impune circulaţia pe la periferia oraşelor, în zone mai puţin populate.
Totodată trebuie amintite problemele cauzate de haldele de deşeuri menajere
(Reşiţa, Caransebeş, Bocşa – judeţul Caraş-Severin, Parţa - judeţul Timiş) sau industriale
(halda de cenuşă CET Timişoara) unele chiar radioactive (Ciudanoviţa, judeţul Caraş
Severin).
În judeţul Caraş Severin există problemele create de exploatarea cărbunelui, de
prezenţa staţiilor de mixturi asfaltice.
Regiunea Nord-Vest
Ţinând cont de informaţiile de la nivelul judeţelor situaţia zonelor afectate de
poluarea atmosferică în regiunea 6 Nord-Vest, se prezintă astfel:
• Judeţul Bihor:
• Zonele afectate de poluarea atmosferică sunt situate în apropierea unor
artere rutiere intens circulate, intersecţii majore, halde de deşeuri
industriale, depozite de gunoaie menajere necontrolate, ferme de animale;
• Judeţul Bistriţa-Năsăud:
• Pe baza datelor de monitorizare a calităţii aerului, în judeţul Bistriţa-Năsăud
nu s-au semnalat zone afectate de poluarea atmosferică, valorile medii
anuale pentru toţi indicatorii monitorizaţi situându-se sub valorile limită
admise de legislaţia în vigoare;
• Judeţul Cluj:
• Monitorizarea realizată de Laboratorul Agenţiei pentru Protectia Mediului
Cluj a permis stabilirea zonelor afectate de poluarea atmosferică în judetul
Cluj, în anul 2006. Aceste zone sunt reprezentate de zonele industriale din
judeţul Cluj unde îşi desfăşoară activitatea societăţi poluatoare cum ar fi:
S.C. Sanex S.A. Cluj - Napoca (evacuează în atmosferă pulberi şi în
suspensie, precum şi gaze de ardere), S.C. Somes S.A. Dej – reprezintă
cea mai importantă sursă de poluare a atmosferei din municipiul Dej
valorile concentraţiilor de pulberi sunt cuprinse între 20,1 şi 38,4 g/mp/lună
depăşind astfel concentraţia maximă admisă 17 g/mp/lună, conform STAS
12574/87; S.C. Casirom S.A. Turda şi SC Holcim SA Turda din municipiul
Turda. În municipiul Câmpia - Turzii, cea mai importantă sursă de poluare a
atmosferei este S.C.Mechel SA Campia – Turzii;
• şi zonele cu trafic aglomerat sau greu;
• Judeţul Maramureş:
• Zona Baia Mare şi perimetrele limitrofe, datorită activităţii de metalurgie
neferoasă şi iazurilor de decantare din care ajung în atmosferă cantităţi
apreciabile de pulberi cu conţinut de metale grele, mai ales plumb şi
cadmiu, sunt considerate zone afectate de poluarea atmosferică (atât
datorită activităţilor curente, dar mai ales a celor istorice). Din anul 2000
S.C. Romplumb S.A. Baia Mare este sursa care determină major nivelul
concentraţiilor de plumb (frecvenţa depăşirilor de până la 77,8%) şi cadmiu
47
(frecvenţa depăşirilor de până la 37,4%) din aer, indicatori la care se

înregistrează frecvente depăşiri, fapt demonstrat prin compararea valorilor
înregistrate în perioadele de funcţionare şi de staţionare a agentului
economic. Deasemenea puncte critice le constituie instalaţiile de ardere
termică industrială sau pentru încălzire, instalaţii de preparare a mixturilor
asfaltice, instalaţii cu emisii de COV;
• Judeţul Satu Mare:
• În judeţul Satu Mare, zona afectată de poluarea atmosferică este zona
industrială. Influenţă majoră a avut activitatea desfăşurată de societatea
SAMOBIL SA, societate care în data de 01.12.2006 şi-a întrerupt
activitatea;
• Judeţul Sălaj:
• În judeţul Sălaj nu au fost înregistrate zone afectate de poluarea
atmosferică.
Regiunea Centru
În judeţul Alba nu sunt zone afectate de poluarea atmosferică, deoarece nu există
surse majore de poluare a aerului care să determine existenţa acestor zone.
Având în vedere diversitatea ramurilor industriale şi a numeroşilor agenţi economici
care îşi desfăşoară activitatea in judeţul Braşov, se pot distinge următoarele zone afectate
de poluarea atmosferică:
• Zona centrală a judeţului formată din municipiul Braşov împreună cu localităţile
învecinate: Săcele, Cristian, Codlea.
• Zona central-nordică a judeţului cu localităţile Hoghiz, Racoş, Rupea.
• Zona central-vestică a judeţului cu localităţile Făgăraş şi Victoria.
Pentru indicatorul “pulberi”, zonele cele mai afectate sunt:
• Zona Hoghiz, care prezintă situaţii critice permanente datorită agentului economic
SC Lafarge Ciment (România) SA;
• Zona Braşov, care prezintă situaţii critice accidentale, în apropierea agenţilor
economici “Temelia” şi “Prescon”, deţinătoare ale carierelor “Răsăritul” şi “Stejeriş”.
Pentru indicatorul Nox, NH3, NO2, SO2 – semnalăm următoarele zone:
• Zona Făgăraş-Victoria, unde activează agenţii economici “Nitramonia” din Făgăraş şi
“Viromet” ,” Purolite” din Victoria;
• Zona Braşov, cu agenţii economici “Roman”, “C.E.T.” şi “Tractorul”.
Pentru indicatorul NOx din arderea combustibililor, se semnalează sursele mobile de
poluare – în special în municipiul Braşov – reprezentate de traficul rutier, poluatoare cu
monoxid de carbon (CO), hidrocarburi (HC), oxizi de azot şi sulf (NOx, SOx), cu particule şi
plumb.
În judeţul Covasna nu există zone afectate de poluarea atmosferică, neexistând
instalaţii de ardere mai mari de 50 MW.
În ceea ce priveşte judeţul Harghita depăşiri semnificative ale indicatorului “pulberi”
(frecvenţa depăşirilor atingând pragul de 37,65%) există în:
• Zonele de activitate industrială, SC Exploatarea Minieră Harghita SA Miercurea-
Ciuc (zona industrială vest Miercurea-Ciuc) şi punct de lucru Voşlobeni, în
Gheorgheni, la Odorheiul Secuiesc, în jurul carierelor din Chileni şi Sândominic.
• Haldele de steril rămase după exploatările miniere şi explorări geologice de la SC
Bălan SA (Sântimbru), Jolotca, Borsec, Tulgheş, Heveder, Belcina, Cianod şi
iazurile de decantare neacoperite cu vegetaţie din cauza antrenării de vânt a
pulberilor în atmosferă.
48
Pentru pulberi cantităţile maxime lunare au depăşit concentraţia maximă admisă în 40

cazuri (16,95% din totalul de 236 măsurători), în punctele de control cu trafic intens de circulaţie
şi în zone industriale. Cele mai mari valori măsurate în localităţile judeţului sunt:
• Miercurea Ciuc (12 depăşiri – 58,5055 g/mp/lună în mai);
• Gheorgheni (9 depăşiri – 73,0287 g/mp/lună în august);
• Odorheiul Secuiesc (5 depăşiri – 32,9782 g/mp/lună în iunie);
• Cristuru Secuiesc (4 depăşiri – 23,1722 g/mp/lună în septembrie);
• Voşlobeni (3 depăşiri – 36,8889 g/mp/lună în septembrie);
• Chileni (3 depăşiri -- 86,6363 g/mp/lună în septembrie);
• Vlăhiţa 3 depăşiri – 20,8553 g/mp/lună în mai);
• Sândominic (1 depăşire – 74,6178 g/mp/lună în mai).
Măsuri şi propuneri pentru reducerea poluării aerului de la haldele de steril:
• punerea şi menţinerea sub control a surselor de poluare existente;
• utilizarea corectă a instalaţiilor de depoluare existente (fabrici de mobilă, uzine
metalurgice);
• impunerea autocontrolului emisiilor pentru surse cu rol determinant asupra calităţii aerului;
• eliminarea emisiilor necontrolate şi accidentale;
• amplasarea noilor obiective potenţial poluatoare ale aerului în afara zonelor de locuit;
• eliminarea din trafic a autovehiculelor vechi a căror emisii de NOx constituie o sursă de
poluare a atmosferei;
• măsuri referitoare la încălzirea locuinţelor care în prezent utilizează sisteme proprii prin
folosirea combustibililor solizi - se propune înlocuirea combustibililor solizi, unde este
posibil, cu gaze naturale;
• reducerea etapizată şi progresivă a emisiilor în corelaţie cu progresul ştiinţific şi tehnic în
domeniu precum şi în funcţie de disponibilităţile financiare ale fiecărui agent economic.
În judeţul Mureş în cursul anului 2006, în municipiul Târgu Mureş, în 92 de zile s-au
înregistrat depăşiri ale valorii limită zilnice pentru protecţia sănătăţii umane la indicatorul pulberi
în suspensie. Depăşirile de concentraţii s-au produs în primul rând datorită traficului rutier.
Urbanizarea, creşterea numărului de vehicule cu motor şi dezvoltarea economică rapidă
contribuie la crearea unei probleme crescânde de poluare în majoritatea centrelor urbane în
dezvoltare. Calitatea aerului este monitorizată numai la nivelul municipiului Târgu Mureş.
În anul 2006, în municipiul Târgu Mureş, s-au consemnat 7 depăşiri (0,95%) ale
concentraţiile maxime admise de prevederile STAS 12574/87 la indicatorul NH3 pe probe medii
de 24 de ore. Sursa poluării a constituit-o S.C. Azomureş S.A., depăşirea datorându-se ceţii
persistente care a defavorizat dispersia amoniacului.
Pe aria judeţul Sibiu agentul poluator din zona Copşa Mică este SC SOMETRA SA -
societate cu profil metalurgie neferoasă. Impactul negativ al emisiilor de SO2 şi pulberi cu
conţinut de metale grele este semnificativ asupra tuturor factorilor de mediu din zonă.
Măsurătorile sistematice efectuate de APM Sibiu în perioada 1996–2006 evidenţiază gradul
de poluare produs de agentul economic sus menţionat.
Din prezentarea evolutivǎ a calităţii aerului în cele două staţii de monitorizare în care
au fost înregistrate depăşiri (în perioada 1996-2006) se constată următoarele:
• Valorile medii anuale de SO2 se situează sub limita CMA (conform STAS
12574/1987) în toată perioada, valorile cele mai ridicate fiind înregistrate în anul
2000, urmate de o scădere în perioada 2001 – 2005. Frecvenţa depăşirilor la
valorile medii lunare variază între 0% si 13,6% (13,6% reprezentând frecvenţa
maximă în anul 2000).
• Valorile medii anuale la pulberi în suspensie înregistrează un vârf care depăşeşte
limita CMA (conform STAS 12574/1987) în anul 1998 urmată de o scădere în
intervalul 1999-2006. Frecvenţa depăşirilor valorilor maxime lunare variază între
49
0,97% şi 39,7% (39,7% reprezintă frecvenţa maximă înregistrată în 2005).

Fluctuaţiile în intervalul 1996–2003 sunt nesemnificative faţă de creşterea
înregistrată în intervalul 2003-2005.
• Concentraţiile de plumb şi cadmiu din pulberile în suspensie se menţin la cote
ridicate care depăşesc limitele CMA (conform STAS 12574/1987) la probele de 24h
Valorile medii anuale cele mai ridicate sunt înregistrate în anul 2003 atât la conţinutul
de Pb cât şi la cel de Cd din pulberile în suspensie. Frecvenţa depăşirilor conţinutului
de Pb (la valori maxime lunare) a variat între 24% şi 92% (92% reprezentând
frecvenţa maximă în 2003) iar la conţinutul de Cd între 40,7% şi 95,7% (95,7%
reprezentând frecvenţa maximă în 2003).
• Valorile medii lunare la pulberile nu au înregistrat depăşiri ale CMA (conform STAS
12574/1987) în tot intervalul 1996-2006.
Prezentarea evolutivǎ a frecvenţei depǎşirilor CMA la indicatorii monitorizaţi (mǎsurǎ
a impactului asupra zonelor devenite astfel critice) pe perioada 1996-2006,se regǎseşte în
reprezentǎrile grafice de mai jos:
Fig. 2.8.1. SO2 - frecventa depasirilor
100
90
80
70
60
% 50
40
30
20
10
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Observator 3,31 0,84 0,28 2,79 9,3 4,14 0,63 0,56 0,56 0,84 3,67
Spi tal 5,21 8,06 1,48 2,58 13,65 5,48 1,37 1,37 2,46 0 11,52
Fig. 2.8.2. Pulberi in suspensie - frecventa depasirilor
100
90
80
70
60
% 50
40
30
20
10
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Observ ator 0,57 3,81 14,92 7,12 5,74 3,29 4,63 4,29 28,41 39,73 27,9
Spital 2,81 8,47 5,09 8 5,83 1,47 1,52 1,38 1,15 0,52 0,97
50
Fig. 2.8.3. Pb din pulberi in suspensie - frecventa depasirilor
100
90
80
70
60
% 50
40
30
20
10
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Observ ator 70,77 79,18 81,49 77,81 77,05 68,77 51,54 92,02
Spital 55,34 66,53 64,67 65,71 67,22 34,81 24,01 85,4 55,77 52,33 63,64
Fig. 2.8.4. Cd din pulberi in suspensie - frecventa depasirilor

100
90
80
70
60
% 50
40
30
20
10
0
1996 1997 1998 1999 2000 2001 2002 2003 2004 2005 2006
Observ ator 66,19 83,28 82,87 80,55 86,07 82,19 76,54 95,71
Spital 40,73 63,31 68,86 72,86 81,11 54,87 61,09 88,15 72,31 60,62 75
Concluziile privind evoluţia nivelului de poluare a aerului în perioada 1996-2006 şi

nominalizarea cauzelor care au generat creşteri sau scăderi ale concentraţiilor poluanţilor
analizaţi:
• în perioada 2001-2005 scăderea valorilor concentraţiei de SO2 s-au datorat
reducerii activităţii agentului economic, modificării compoziţiei materiei prime
utilizate şi îmbunătăţirii sistemului de control al procesului de aglomerare;
• scăderea valorilor concentraţiei medii anuale la pulberile în suspensie în
intervalul 2001-2006 se datorează aceloraşi cauze menţionate anterior;
• creşterea semnificativă a frecvenţei depăşirilor la pulberile în suspensie în
perioada 2003-2005 se datorează uzurii avansate a instalaţiilor de la Secţia
Aglomerare, deselor opriri – porniri ale instalaţiei, ocazie cu care s-a utilizat un
„by –pass” , fără trecerea gazelor prin sistemele de desprăfuire;
• fluctuaţia valorii concentraţiilor de Pb şi Cd în pulberi are drept cauză compoziţia
diferită a materiei prime utilizate în procesele de producţie;
Regiunea Bucureşti-Ilfov
Conform Ordinului de Ministru nr. 1273/2005 şi Ordinului Ministrului Apelor şi
Protecţiei Mediului nr. 745/2002, în aglomerarea Bucureşti zonele unde nivelurile
concentraţiilor unuia sau mai multor poluanţi sunt mai mari decât valorile limită pentru
poluanţii prevăzuţi de Ordinul Ministrului Apelor şi Protecţiei Mediului nr. 592/2002, sunt;
51
• Zona centrală (Calea Văcăreşti, Şoseaua Mihai Bravu, Şoseaua Ştefan cel Mare,
Bd. Nicolae Titulescu, Bd. Vasile Milea, Str. Progresului, Şoseaua Olteniţei) pentru
dioxid de azot şi pulberi în suspensie.
• Zona periferică (delimitată de liniile de centură) pentru dioxid de azot şi pulberi în
suspensie.
• Zona exterioară (dincolo de linia exterioară de centură) pentru pulberi în suspensie.
52

Raport Starea Mediului

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Raport Starea Mediului

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

RAPORT PRIVIND STAREA MEDIULUI ÎN ROMÂNIA

Poluarea atmosferei poate fi definită ca orice schimbare în compoziţia acesteia

2.2. Acidifierea. Emisii de dioxid de sulf, oxizi de azot şi de amoniac

Acidifierea este procesul de modificare a

2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2)

Fig. 2.2.1. Emisii anuale de dioxid de sulf (SO2 tone/an)

Fig.2.2.2. Emisii de dioxid de sulf SO2, pe sectoare de activitate

1% Arderi in energetica si industrii

2.2.2. Emisii anuale de monoxid şi dioxid de azot

Oxizii de azot rezultă din procesele de ardere a

Fig. 2.2.3. Emisii anuale de oxizi de azot (tone/an)

Emisiile de NOx provin îndeosebi din industria energetică, transport, arderi în

Fig. 2.2.4. Emisii de oxizi de azot Nox, pe sectoare de activitate

Arderi in energetica si industrii de

0% Instalatii de ardere neindustriale

40% Arderi in industria de prelucrare

Tratarea si depozitarea deseurilor

2.2.3. Emisii anuale de amoniac

bronhopneumonii şi reducerea schimbului gazos pulmonar. Acţiunea generală se manifestă

Fig. 2.2.5. Emisii anuale de amoniac (tone/an)

Fig. 2.2.6. Emisii de amoniac NH3, pe sectoare de activitate

12% 0% Instalatii de ardere neindustriale

2.3. Emisiile de compuşi organici volatili nemetanici (NMCOV)

Principalele surse de emisii a COV sunt:

Fig. 2.3.1. Emisii anuale de compuşi organici volatili nemetanici (tone/an)

430000 2002 2003 2004 2005

Analizând datele de emisii prezentate în figura 2.3.1 se constată ca la nivelul anului

Fig. 2.3.2. Emisii de compuşi organici volatili nemetanici NMVOC, pe sectoare de

Arderi in energetica si industrii

Arderi in industria de prelucrare

2.4. Poluarea cu metale grele (mercur, plumb şi cadmiu) şi poluanţi

2.4.1. Emisii de metale grele (mercur, cadmiu, plumb)

Fig. 2.4.1. Emisii de metale grele (kg/an)

Fig. 2.4.2. Emisii de cadmiu şi mercur (kg/sectoare de activitate)

Emisiile de plumb au înregistrat o scădere în anul 2005, faţă de anii precedenţi, cu 64

Fig. 2.4.3 Emisii de plumb (tone/an)

Pb (t) 440 380 361 436 266 223 282 218

Fig. 2.4.4. Emisii de Pb, pe sectoare de activitate

2.4.2. Emisii de poluanţi organici persistenţi (POPs)

Principalele surse de emisie de poluanţi organici persistenţi sunt reprezentate de

Fig. 2.4.5. Emisiile de PCB (grame/an)

PCB(g) 380 350 250 200 680 1760 1550 1560

Fig. 2.4.6. Emisiile de poluanţi organici persistenţi (grame/an)

Dioxine [g] 301 305 310 167 58 45,3 46,1 98,87

Fig. 2.4.7. Emisii de PCBs, pe sectoare de activitate

Arderi in industria de prelucrare

Fig. 2.4.8. Emisii de dioxine, pe sectoare de activitate

Arderi in industria de prelucrare

2.5. Calitatea aerului ambiental

2.5.1. Concentraţii ale dioxidului de sulf

Concentraţiile medii anuale de SO2 s-au

Fig. 2.5.2. Conceantraţiile dioxidului de sulf (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Trafic Urban Industrial Regional Suburban

2.5.2. Concentraţii ale dioxidului de azot

Datele rezultate din monitorizarea concentraţiilor de dioxid de azot (NO2), în cursul

Fig. 2.5.3. Conceantraţiile dioxidului de azot (µg/m3) în Iaşi, Craiova, Cluj-Napoca şi

Trafic Urban Industrial Regional Suburban

2.5.3. Concentraţii ale amoniacului

concentraţia maximă admisibilă conform STAS 12574/87.

Fig. 2.5.4. Frecvenţa depăşirii concentraţiei maxime admisibile pentru amoniac

Fond urban Industrial Trafic Fond Fond

2.5.4. Producerea ozonului troposferic (poluarea fotochimică)

Analiza statistică a rezultatelor obţinute în anul 2006 indică faptul că nicio