Badea Ana, AS II

Metode de disciplinare a copilului

Cuvântul disciplina provine din cuvântul latinesc “disciple” care înseamnă a învața(
pe cineva). Disciplina are un rol foarte important în educația copilului,ea este metoda prin
care se realizează educația, prin care se corectează greșelile, este modul de învățare a ceea ce
este bine și a ceea este rău. Însă nu orice fel de disciplină poate oferi rezultate bune, eficiente
ci numai disciplina pozitivă.
Acestă modalitate de disciplinare nu se realizează cu asprime și cu lipsa de autocontrol
din partea părinților ci cu răbdare și dragoste urmărind îndreptarea, corectarea
comportamentului copilului fără a-i zdrobi voința și a-i slabi încrederea în sine.
Mulți părinți înțeleg greșit modul de a-ți disciplina copilul. Ei cred că disciplinarea înseamnă
pedeapsă fizică aplicată cu asprime, palmă peste față, țipat, amenințări și cred că în modul
acesta copilul lor îsi va îndrepta comportamentul.
Disciplina pozitivă recompensează copilul pentru comportamentele pozitive și îl
sancționează pentru cele negative , folosind metode pozitive și corecte.[1] Copilul are nevoie
să primească o aprobare din partea părinților din cand in cand pentru comportamentulele
positive, recompense precum fructe, prepararea meniului preferat, achizitionarea unor obiecte
dorite de copil și chiar și lucruri simple: stelute, buline. Însă aceste recompense nu trebuie să
se folosească în mod abuziv, deoarece copiii se vor comporta frumos doar pentru că vor fi
răsplătiți. Acest principiu al consolidării comportamentului joacă un rol important în procesul
de modelare a comportamentului copilului.[2]
Sancțiunile aplicate de părinți trebuie să fie de așa natură încât copilul să înțeleagă
scopul lor. Părinții trebuie ca de la o vârstă mai mare de 8-9 ani să stabilească împreună cu
copilul pedepsele constructive care se vor aplica pentru încălcarea unor reguli sau pentru
comportamente negative.
Aceste pedepse constructive se referă la îndeplinirea unor treburi casnice, ca de exemplu
ducerea gunoiului, curățarea camerei etc. Ele au rolul de a conștientiza și corecta copilul și nu
de a-i dărâma psihicul, de a-i scade prețuirea de sine.

1
 O modalitate foarte bună de disciplinare este cea a înlocuirii pedepsei cu stimularea.
Autoarea a numeroase cărți, Ellen G. White(Îndrumarea copilului,249) recomandă ca în loc ca
copii să fie pedepsiți când fac rău, ar trebui să fie stimulați ca să facă bine. De exemplu ai
putea promite unui copil care îsi pierde controlul temperamentului și se tăvălește pe jos că o
să-i cumperi o carte de colorat, fruncte sau să-l scoți în părculeț dacă va înceta să se mai
comporte în modul acela. Ea declară că din experiența personală acestă metodă a fost
eficientă în multe cazuri.
Pedepsele se vor aplica numai pentru comportamente de neascultare, și nu pentru
greseli. Majoritatea părinților fac greșala de a-și pedepsi copii pentru greseli precum spargerea
unei farfuri, ruperea tricoului într-un gard, vărsarea apei din pahar, greseli care nu au fost
făcute în mod intenționat. Copiilor ar trebui să li se transmit mesajul de dezabrobare pedepsire
numai pentru comportamentele intenționate, și nu pentru greșeli.
În urma studiilor, Dr. John Gray(2001,234) a constatat că “copii ascund greșelile
atunci când părinții nu recunosc că e normal să greșești. Ei se folosesc frecvent de
următoarele modalități pentru ascunderea unei greseli : ascund greseala si nu spun
adevărul,nu-si stabilesc standarde inalte si nu-si mai asumă riscul, se apără justificându-si
greșelile și învinovățindu-i pe alții și capătă o slabă prețuire de sine și se autopedepsesc. “
Autorii cărții “Meseria de părinte”, Dolean Ioan și Dorin (2009,81) oferă câteva
metode de disciplinare a copilului: dezaprobarea, mustrarea, privarea de un obiect/o activitate,
time-out.
Prima metodă propusă este dezaprobarea, exprimată prin limbaj nonverbal, încruntare a
spâncenelor, întoarcerea spatelui, absența zâmbetului, în felul acesta copilului i se transmite
dezacordul pentru comportamentul lui nepotrivit. Însă, dacă părintele folosește tot timpul
această metodă, s-ar putea să își piardă din valoare.
O altă metodă este mustrarea. Dacă atitudinea de dezaprobare a părintelui nu a
funcționat atunci părintele îsi exprimă dezacordul pentru purtarea nepotrivită a copilului prin
cuvinte.
Privarea de un obiect drag sau de o activitate plăcută , ca mod de pedepsire poate fi
aplicată pentru a transmite copilului mesajul de nemulțumire pentru un anumit comportament
rău. De exemplu dacă copilul se comport urât în timpul mesei, părintele poate decide ca să nu
i se mai ofere permisiunea de a ieși afară la joacă, sau să nu mai privească la TV.
Time-out ( „scoaterea afară" pentru un timp) este o tehnică folosită atât în disciplinare
cât și în fotbal. Copilul “i-a o pauză”, este pus la colț sau izolat într-un loc plictisitor, lipsit de

2
orice fel de stimul care i-ar putea produce plăcere. Pentru ca această metodă să fie eficientă
trebuie aplicată imediat după purtarea nepotrivită a copilului,ea trebuie să dureze în jur de 5-
15 minute.
Copilul nu trebuie trimis în locuri întunecoase pentru că se poate speria, scopul acestei metode
este de a-l plictisi, și nu de a-l speria.
Dacă niciuna din aceste metode nu funcționează atunci se recurge la ultima formă de
disciplinare, pedeapsa fizică. Aceasta nu trebuie să fie prima metodă, ci trebuie să se recurgă
la folosirea ei numai dacă în urma aplicării tuturor celoarlalte metode amintite,
comportamentul copilului rămâne neschimbat.
Pedeapsa corporală pentru neascultaerea copiilor este susținută de Dr. James Dobson
ca fiind o metodă de educare, disciplinare care dacă este aplicata cu dragoste și înțelepciune
dă rezultate foarte bune.
El oferă în cartea lui, Creșterea copiilor, câteva sfaturi pentru aplicarea pedepsei fizice.
Pedeapsa trebuie aplicată în mod constant, imediat după săvârșirea faptei, reguli foarte
importante în disciplinare. După ce copilului i-a fost aplicat “tratamentul” disciplinar, părinții
trebuie să-l ia în brațe, să-si manifeste afecțiunea, pentru a-l asigura de dragostea părintească.
( Dobson, James, 161).
Aplicarea bătăii se va face cu un obiect neutru, băț, curea, dar niciodată cu mâna,
pentru că ea reprezintă un semn al dragostei, și nu un instrument punitiv. Dacă părintele va
folosi mâna ca obiect al disciplinării fizice, atunci copilul se va feri de fiecare dată când o va
ridica.
Scriitoarea Ellen White este în acord cu Dr. James Dobson în ce privește aplicarea
pedepsei fizice. Ea consideră că bătaia trebuie aplicată cu iubire în corectarea
comportamentului negativ al copilului numai când celelalte metode nu funcționează.
( White,Ellen, 249)
Chiar și în Sfânta Scriptură găsim recomandarea de a pedepsi fizic copiii “Cine cruță
nuiaua,urăște pe fiul său, dar cine-l iubește, îl pedepsește îndată”( Proverbe 13:24).
Educarea copiilor prin disciplină este o “meserie” a părinților destul de dificilă, ei
trebuie să se înarmeze cu calm și răbdare și să aplice cu iubire și înțelepciune pedepsele fără a
le afecta personalitatea și a le scade stima de sine. Ei trebuie să înțeleagă scopul pentru care
părinții îi pedepsesc, iar părinții să îi aigure întotdeauna de dragostea lor indiferent de
comportamentul lor.

3
Bibliografie :

[1] http://www.gradinite.com/site/Articole/detalii/1179-metode-pozitive-de-disciplinare-a-
copiilor-educatie.html;

[2] http://www.scribd.com/doc/49303217/Ghid-de-Disciplinare-Pentru-Parinti, Domnica

Petrovai,Diana Tudose,Adina Botiş,Sorina Costandache, Ghid de disciplinare pentru
părinți;

Dobson, James, Creșterea copiilor, 2002, Ed. Noua Speranță, Timișoara, pg 161-162;

Gray, John, Copiii sunt din rai, ed. VremeA,București, 2001, pg. 234;
Dolean, Ioan și Dolean, Dacian Dorin, Meseria de părinte, 2009,Editura Aramis, București,
pg. 81;

White, Ellen, Îndrumarea copilului, ed. Viată și sănătate, București, pg. 249, original MS. 38,
1895;

4
5
6