POLUARE CULTURALĂ ŞI MORALĂ

Turismul contemporan este un fapt în continuă evoluţie şi un proces social. A

devenit pur şi simplu un mod de viaţă al omului contemporan.
Turismul este la ora actuală un mod de viaţă, un mod de realizare a diferitelor
valori. Nu este numai un mod de petrecere a timpului liber (deşi e adevărat că majoritatea
călătoriilor sunt făcute în timpul liber), ci şi un mod de rezolvare a altor probleme. Pe
lângă turismul orientat pe recreere, există şi late forme de turism - afaceri, congrese,
cultural. De aceea terismul este o formă de descoperire şi exploatare a lumii, devenind o
formă de viaţă pentru omul contemoran.
În ultimii ani a devenit din ce în ce mai evident că şi etica ar trebui inclusă în
dezvoltarea procesului de turism. Spre exemplu, la Congrexul AIEST tinut la Paris în
1992, s-a propus crearea unei comisii care să se ocupe cu problemele de etică din turism.
În primul rând trebuie să se identifice turismul ca fenomen, efectele, consecinţele şi
funcţiile sale.
Funcţiile turismului pot fi analizate luând în considerare:
natura (substanţe minerale, fauna, flora);
cultura (realizările de artă şi civilizaţie umană);
relaţiile dintre oameni.
Funcţiile turismului în acord cu natura umană au în centru turistul.
Aceste funcţii nu au în centru numai relaţiile dintre turişti, dintre turişti şi
localnici , ci şi dintre turişti şi brokeri, dintre brokeri şi localnici. Toate aceste funcţii pot
fi evaluate din punct de vedere etic drept pozitive sau negative, în funcţie de nivelul de
dezvoltare a industriei turistice. Economistul engle Dogan afirma că: "Majoritatea acelor
care au scris această temă au considerat că efectele turismului sunt negative. Dintre
efectele negative amintim: declinul tradiţiei, materialismul, creşterea criminalităţii,
conflicte sociale, aglomerări, deteriorarea mediului, dependenţa de ţările dezvoltate".
Din acest punct de vedere, turismul este deseori asociat cu ideea de
neocolonialism. Multe dintre consecinţele economice, sociale, spirituale şi culturale
negative ale tuismului au fost exprimate la Conferinţa Turismului din Ţările Lumii a
Treia ţinută la Bankok în anul 1991.
 Adevăratele rădăcini ale acestor efecte negative şi ale altora sun găsite în
comportamentul uman, în diferite activităţi turistice, în comportamente care contravin de
multe ori cu normele de etică. Vorbind despre oameni în relaţiile de turism, putem vorbi
de trei categorii de "actori" de turism.
Primul este desigur turistul. Fără acesta fenomenul turistic nu poate exista.
Turismul este prin urmare o activitate umană, de multe ori greu de cuantificat.
Comportamentul uman poate fi din punct de vedere etic - analizat pe trei planuri:
comportamentul vizavi de sine însuşi, comportamentul faţă de ceilalţi turişti,
comportamentul faţă de localnici.
Al doilea este localnicul. Comportamentul acestuia implică două ipostaze: una
faţă de turist, alta faţă de mediu.
Al treilea este broker-ul. Comportamentul acestuia implică două ipostaze: una faţă
de turist, alta faţă de localnic.

Poluarea psihosocială
Spectrul şomajului acţionează ca un flagel distructiv asupra psihicului
personalului, ducând la un permanent stres, lipsa de emulaţie şi competitivitate în cadrul
colectivelor de muncă şi implicit la scăderea serviciilor turistice.
Apatia generalizată, un alt factor de poluare morală, a apărut ca urmare a
neconturării ferme a destinaţiei, a scopului vieţii economico-sociale actuale, economiei
de piaţă sau centralizate, privatizării sau etatizării, destinaţie în funcţie de care se
elaborează concret criterii de performanţă pentru fiecare etapă, fiecare sector de activitate
şi pentru fiecare societate comercială. Deci, neexistând direcţii clare, nu există nici
scenarii şi nici criterii proprii de performanţă , salariaţii intră în derivă, apatia copleşindu-
i.
Analiza în profunzime a factorilor cu acţiune poluantă în turism permite
conturarea unei strategii ecologice în domeniu, ceea ce presupune fie eliminarea unor
factori, atunci când acest lucru este posibil, fie activarea, potenţarea sau introducerea în
acel câmp de interacţiune a altor factori, care, acţionând conjugal cu factori de poluare, să
le diminueze acestora efectul nociv sau chiar să-l anuleze.