Adolescenta - cautare a unei identitati

Majoritatea parintilor se intreaba de ce odata cu venirea adolescentei nu se mai pot intelege cu

propriii copii. De ce acestia manifesta comportamente diferite de cele pe care le aveau pana atunci.
De ce devin rebeli si neascultatori. Raspunsul este simplu: adolescenta este perioada in care copiii
sunt in cautarea unei noi identitati, cautare ce are un impact puternic atat asupra adolescentului, cat
si asupra persoanelor apropiate lui.

Cresterea copiilor
Bebelusi
Primul an de viata
Copilul 2-3 ani
Copilul (3-14 ani)
Adolescentul
Sfaturi utile
Educatia
Ghid psihologic pentru parinti

O casa sigura pentru copilul tau

Citeste totul despre strategiile de alimentatie sanatoasa in cazul copiilor

Adrese Utile
· Pediatrie
· Planificare familiala
· Medicina de familie
· Adauga cabinet
A avea o identitate inseamna, in mod practic, a fi cineva, a ocupa o anumita pozitie in contextul social, a
juca un anumit rol, a dispune de un anumit statut.

Transformarile ce se produc in intreaga structura a personalitatii adolescentului nu raman fara urmari sub
aspecte foarte variate. In cadrul numeroaselor particularitati pe care le prezinta procesul formarii si
dezvoltarii personalitatii adolescentilor un loc important il ocupa "marile cautari si nevoi". Una dintre marile
cautari de la varsta adolescentei este cea a unei noi identitati.
Maturizarea fiziologica, dezvoltarea capacitatii de cunoastere, aparitia unor dorinte si sentimente dau
adolescentului impresia ca este o persoana noua. Abandonarea vechilor identitati creeaza un vid, lasand
adolescentul, adesea descumpanit. Pentru a se echilibra si a se descoperi pe el insusi - pe un plan mai
profund - el cauta noi identificari, noi modele de personalitate pe care sa le imite.

Prin aceasta raportare la alte modele, adolescentul ia progresiv cunostinta de ceea ce este. Este un proces
firesc, fiindca numai confruntandu-se cu lumea externa omul dobandeste constiinta propriei sale existente si
valori.

Constient de noile sale posibilitati, el respinge copilul care a fost si cauta sa arate acest lucru si anturajului in
forme variate (excentricitatea, modificarea ortografiei prenumelui etc.). Chiar si in conditiile noilor posibilitati,
abandonarea vechii identitati il poate descumpani.

Cautarea echilibrului prin noi identificari, descoperirea noii identitati - in conditiile incertitudinii cu privire la ce
este el in realitate - nu sunt usoare si pot duce nu numai la dificultati de integrare, ci si la manifestari de
nonconformism.

Unii specialisti acorda idealului de viata ca obiect al identificarii o importanta deosebita in procesul formarii
personalitatii adolescentilor, considerand ca in numele lui, acestia iau pozitie in politica, arta, filozofie, religie
sau ca influenteaza direct viata afectiva, constiinta de sine si integrarea sociala.

O redusa experienta sociala a acestora poate genera multe "identificari" cu modele neadecvate (ca insusiri,
sau preluand global modelele cu insusirile, dar si cu defectele lor), sau poate duce la faurirea de idealuri
inaccesibile (peste posibilitatile reale ale fiecarui adolescent) si chiar identificarea cu false idealuri (incarcate
cu valori scazute, non valori, sau insusiri necorespunzatoare cerintelor societatii date in care traiesc
adolescentii).

Primele modele de identificare a adolescentilor raman tot parintii, insa eroii literaturii beletristice exercita o
puternica influenta in alegerea de modele si faurirea de idealuri, ca si biografiile oamenilor de seama.
Aceste surse si modele nu se reflecta de la sine si pozitiv in obiective ale identificarii din cauza unor limite ca
slaba capacitate de apreciere obiectiva a personalitatii si lipsa de experienta sociala.

Din cauza subaprecierii acestor limite, la unii adolescenti "noile identitati" nu numai ca nu le depasesc
valoric pe cele anterioare, dar cuprind numeroase componente negative, concretizate in conceptii si
comportament.

Un proces al intelegerii de sine a adolescentului este dezvoltarea sinelui social, constientizarea ca sinele
este strans legat de cei din jurul sau. Grupul prin cerintele pe care le formuleaza il ajuta pe adolescent sa-si
constientizeze mai mult calitatile si, mai mult, sa si le demonstreze in activitatile comune. Astfel, incepe sa
se defineasca in termenii trasaturilor pe care le manifesta in relatiile cu persoanele din jur si sa incorporeze
statutul de membru al grupului social in autodescrierile sale.

In concluzie este foarte important sa-i lasam adolescentului libertatea de care are nevoie sa se dezvolte dar
in acelasi timp sa-i si supraveghem atent fiecare pas pentru a-l putea indruma in cazul unei nereusite.

de Dr. psiholog Gabriela Iorgulescu, psiholog

Ce spun cititorii (ultimul mesaj pentru acest articol)

  01.08.2010 21:23 
sfatul unui profesor
adolescentii sunt absolut minunati,e o placere sa ii ai in clasa.spun asta ,chiar daca multi colegi de breasla
ma contrazic,ei nu vor sa supere pe nimeni,ei doar experimenteaza viata cu mai mult curaj decat o fac
adultii ,scoala ,profesorii ,parintii ar trebui sa-i trateze asa cum merita ,cu multa dragoste si intelegere,ei sunt
viitorul -lumea de maine si noi avem multe de invatat de la ei.....