Sei sulla pagina 1di 1

Sub semnul întrebării?

Într-o situaţie unde e greu de tranşat şi de aşezat pe cineva în categorii dialectice


bine distinse cum ar fi cele de alb şi negru, bun şi rău, comunist şi anticomunist,
lucrul cel mai pertinent ar fi să ne concentrăm asupra faptelor reale şi nu asupra
ceea ce se scrie în presă.

Un fapt real e ceea ce există concret, ceea ce are un corp în realitate, iar opera lui
Adrian Păunescu este un asemenea fapt concret. Dacă ne referim strict la opera sa, fără a
ţine seama de judecăţile de valoare morale la care a fost supus de-a lungul timpului,
putem să spunem că are un loc de o anumită importanţă în istoria literaturii romane. Să
lăsăm pentru un moment la o parte personajul şi istoria sa controversată de-a lungul
timpului şi să ne concentrăm asupra creaţiei literare.

Rezonanţa operei lui Adrian Păunescu în Romania, produsă sub dictatură, a condus la
trezirea cititorilor pentru poezia de conştiinţă, la fortificarea lor prin lectura cuvantului
rostit. Opera sa a fost mulţi ani un strigăt solitar în literatura estului comunizat, un strigăt
străbătut de neliniştea şi stresul introduse de îngrădirile totalitare: „Dă-ne cuvantul plin de
oseminte/ Redă-ne lui primitivi şi goi/ şi iartă-ne că l-am pierdut, Părinte,/ dar gura e de
vină şi nu noi.” Mişcarea populară „Flacăra” a fost generata de poezia lui Adrian
Păunescu care a avut priceprea şi voinţa de a pune în circulaţie „Cenaclul Flacăra” şi
spiritul „Flacăra”, pe care l-a dus în oraşele Romaniei, dand sute de spectacole de muzică
şi poezie liberală, cu care a deşteptat speranţa de adevăr, bine şi frumos în sufletele
romanilor amorţite de dictatură.

Cei care-l critică pe Adrian Păunescu şi-i denigrează numele, peste 100 de ani vor fi
doar nişte anonimi, în timp ce Adrian Păunescu va exista şi atunci prin opera sa. Aşa cum
afirma Peter Imre: „Un popor nu are foarte multe genii dar Adrian Păunescu este un
geniu. El poate să faca orice vrea fiindcă a scris acele cuvinte şi poezii inestimabile ca
valoare pentru poprul roman. Tot ceea ce face sau nu face Adrian Păunescu e secundar
faţă de opera lui.” Contribuţia sa la îmobogăţirea culturii romane e imensă, greu de
pătruns şi uneori indescifrabilă. În mod normal n-aş fi sărit să-i apăr numele. Îi apară
numele volumele de versuri şi un bilet rezervat în diligenţa posterităţii.

Marius Constantinescu, TVR Cultural