Din paginile 76-87 ale cărţii CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ de Pr. Cleopa Ilie Ed.

a IV-a

Baha'i
După 1989 şi-a intensificat prozelitismul la noi „noua religie", Baha'i. Întemeietorul şi marele profet al
acesteia este Baha'u'llah, născut în Teheran, capitala Iranului. Acesta fusese profeţit de Bab, care ar fi fost un fel
de premergător al lui Baha'u'llah. Noua religie este caracterizată de un puternic sincretism religios. Hristos, Fiul
lui Dumnezeu, este socotit a fi doar un profet între ceilalţi. Marii profeţi şi întemeietori de religii sunt socotiţi de
bahai ca mesageri ai aceluiaşi Dumnezeu, pentru diferite epoci istorice: „Din epocă în epocă, câte un mare
Revelator al lui Dumnezeu - un Krishna, un Zoroastru, un Moise, un Iisus, un Mahomed - apare în Orient, ca un
soare spiritual, pentru a lumina inimile întunecate ale oamenilor şi a le trezi sufletele adormite".
Bahaii afirmă că adevărurile etice şi relaţiile sociale păstrate de la vechile religii sunt perimate azi, de
aceea este nevoie de a asculta şi a face parte din noua religie. „Marele educator" s-a stins din viaţă în 1892, după
o lungă perioadă de întemniţare, în urma unui atac de febră, încredinţându-l prin testament pe fiul său, Abdu'l-
Baha, ca reprezentant şi interpret al tuturor învăţăturilor şi scrierilor sale.
„Noua religie", Bahai, are astăzi un virulent caracter prozelitist în întreaga lume.

Yoga
Yoga nu este o simplă gimnastică nevinovată, cum vrea să se înţeleagă la prima vedere, ci o practică
păgână, vrăjitorească, prin care se invocă în mod conştient sau inconştient forţe malefice (draci), prin acele
mantre din limba sanscrită pe care mintea nu le înţelege (Mantra = vers vedic cu valoare magică, adică
vrăjitoresc) şi prin poziţiile (asane) corporale adoptate.

SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ 77

Yoghinii cred în zei şi se închină lor (nu cred în Dumnezeul creştinilor). Pentru ei omul este o
manifestare a unei zeităţi, nu o creaţie a lui Dumnezeu ca persoană. La ei noţiunile de bine şi de rău sunt
relative şi iluzorii.
Mai zic că destinul (karma) fiecăruia trebuie „ispăşit" într-un număr (ciclu) oarecare de vieţi. Apoi
printr-o depersonalizare completă şi prin „meditaţie şi asceză" omul trebuie să-şi realizeze singur transcendenţa,
ei afirmând că totul stă în puterea omului şi că resursele necesare se găsesc în sine.
Tot sistemul yoga se bazează pe demonica idee a identităţii dintre om şi Dumnezeu (în sensul că sufletul
şi Dumnezeu sunt de aceeaşi natură). La această falsă identitate trebuie să ajungă yoghinul - bolnav de mândrie
-, în stările lui de aşa-zisă meditaţie spirituală.

„Yoga creştină"
Yoga hindusă este cunoscută în Vest de mai multe decenii, ea dând naştere, mai ales în America, la
nenumărate secte şi mai ales la nenumărate forme de terapii, care nu-şi afirmă nici un conţinut religios.
Esenţială în Yoga nu este atât disciplina în sine, cât meditaţia la care trebuie să se ajungă. Trebuie însă
să se ştie că şi cel care nu urmăreşte decât aspectul fizic al practicii Yoga, se predispune deja către anumite
atitudini spirituale şi experienţe demonice, de care nici măcar nu este conştient.
Prin anii 50, un călugăr francez benedictin şi-a notat experienţele încercate, pe când se străduia să facă
din Yoga o practică creştină30. (De la Conciliul II Vatican au pătruns multe practici religioase orientale în
mănăstirile catolice).
Bineînţeles că această idee de «yoga creştină» este o idee păgână, căci scopul ascuns al acestei practici
este de a folosi tehnica yoga sub numele de «meditaţie creştină», pentru a obţine efecte de relaxare, mulţumire
şi pasivitate mintală, care să favorizeze receptarea fără impedimente a ideilor şi experienţelor cu finalitate
demonică.
Spre exemplu, potrivit practicantului aşa-zisei «yoga-creştine», exerciţiile produc un efect de un calm
excepţional şi o
30
J.M. Dechanet, Christian Yoga, Harper Row, New York, 1972, prima t rad. engleză a apărut în 1960.

78
CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

stare euforică de sănătate, care îi îngăduie să facă mai mult bine, în planul fizic şi spiritual.

1
 Înşelăciunea este aşa de mare, încât călugărul catolic ce practica yoga scria că: „Persoana relaxată este
gata să vibreze la atingerea Duhului Sfânt şi să primească cu bucurie ceea ce Dumnezeu binevoieşte să o lase să
simtă", crezând că această «cuprindere» este cea mai înaltă formă a contemplării creştine. Şi astfel credea că „în
fiecare zi exerciţiile şi întreaga disciplină Yoga facilitează curgerea în mine a harului lui Hristos", totodată
zicând că „foamea de Dumnezeu creşte în permanenţă, la fel şi setea de dreptate şi dorinţa arzătoare de a fi
creştin în adevăratul sens al cuvântului".
Oricine înţelege natura înşelăciunii diavoleşti sau a falsei experienţe duhovniceşti. Potrivit Sfântului
Ignatie Briancianinov, există două forme principale de înşelăciune diavolească. Prima şi cea mai spectaculoasă
dintre ele apare atunci când cineva se luptă să dobândească un înalt nivel spiritual şi să se învrednicească chiar
de viziuni, fără să se fi curăţit de patimi, bazându-se exclusiv pe înţelepciunea sa. Unei asemenea persoane
diavolul îi dăruieşte «viziuni» pe măsură.
Există însă şi o formă de înşelăciune diavolească mai obişnuită şi mai puţin spectaculoasă, care nu oferă
victimelor ei viziuni extraordinare, ci doar exaltate „sentimente religioase". Aceasta se întâmplă, după cum
scrie episcopul Ignatie, „atunci când inima doreşte şi se străduieşte să obţină bucuria cugetărilor sfinte şi
dumnezeieşti, nefiind încă pregătită pentru ele". Cel care nu are o inimă înfrântă, cel care se bazează pe faptele
sale şi pe vrednicia sa, cel care nu se ţine strâns de învăţătura Bisericii Ortodoxe, ci urmează unei alte «tradiţii»,
pe baza căreia îşi formează propria concepţie de viaţă, acela este stăpânit de înşelăciune diavolească.
In descrierea acestei mostre de „Yoga creştină" se identifică tocmai trăsăturile persoanei, care, din punct
de vedere spiritual, rătăceşte, fie în direcţia religiilor păgâne, fie în cea a experienţelor «creştine» sectare. In
amândouă aceste direcţii avem de-a face cu aceeaşi „deschidere" şi cu aceeaşi dorinţă de a fi „cuprins" sau
„apucat" de un „duh"; aceeaşi căutare, nu de Dumnezeu, ci de „consolări spirituale", aceeaşi auto-intoxicare

SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ 79

care este luată drept „stare de graţie"; aceeaşi uşurinţă de necrezut cu care oricine devine deodată
„contemplativ" şi , , m i s t i c " ; aceleaşi „revelaţii m i s t i c e " şi stări pseudo -spirituale.
Orice persoană, cât de puţin avizată asupra trăirii duhovniceşti ortodoxe, vede că acest biet „yoghin
creştin" este victima unor demoni mai mărunţi, care îi pândesc pe căutătorii de „experienţe spirituale". El a
căzut pradă propriilor sale „închipuiri religioase" produse de o minte bolnavă şi de o inimă total nepregătită
pentru purtarea unui război nevăzut contra înşelăciunilor diavoleşti.
Nici o ramură din yoga nu are nimic comun cu practicile creştine, deşi se vehiculează o legătură între
rugăciunea lui Iisus şi aşa-numita „yoga creştină", ci dimpotrivă, sunt împotriva creştinismului, împotriva
poruncilor lui Dumnezeu; cum este şi cazul practicii Tantra-Yoga (desfrâu în comun), care este practicată din
nefericire şi în ţara noastră de un număr de tineri, sub conducerea „spirituală" - ca să nu zicem demonică - a lui
Gregorian Bivolaru şi care practic a distrus mii de tineri naivi şi creduli.
„Sunt unii oameni care numesc comuniune mistică plăcerea trupească săvârşită în comun... Părtaşii la
des-frânare, fraţii destrăbălării, falsifică cuvintele lui Dumnezeu! ...Aceşti oameni, de trei ori ticăloşi, îmbracă
în cuvinte sfinte comuniunea trupească şi afrodisiacă şi cred că ea îi urcă în Împărăţia lui Dumnezeu..."31.
„Zen-ul creştin"
Mulţi creştini occidentali, având acelaşi sentiment de adâncă nemulţumire faţă de „creştinismul"
occidental, în general, şi dorinţa de a-l îmbogăţi cu dimensiunea unei contemplaţii pierdute, au apelat la practica
zen.
Tehnica zen-ului japonez este foarte asemănătoare cu yoga indiană, din care de fapt şi derivă, deşi este cu
mult mai simplă. Este vorba tot de o postură corporală (dar lipseşte varietatea posturilor fizice din yoga), de o
tehnică a respiraţiei, de repetarea unei formule „sacre" după dorinţă, precum şi alte mici detalii caracteristice
zen-ului.
31
Clement Alexandrinul, Stromate, Stromata a IlI-a, cap. IV.

CĂLĂUZĂ fN CREDINŢA ORTODOXĂ

Scopul este însă identic cu cel din yoga: Părăsirea gândirii raţionale şi atingerea unei stări de linişte şi
de meditaţie calmă.
Ei consideră că chiar şi cei începători în meditaţia zen au posibilitatea să atingă «senzaţii de
comuniune» şi să aibă sentimentul unei prezenţe supranaturale, împreună cu savoarea unei „tăceri mistice"; la
fel, susţin că prin zen, starea de contemplaţie, care le era rezervată doar câtorva „mistici" iniţiaţi, este lărgită,

2
 astfel încât „cu toţii au viziuni şi ajung la «satori» (iluminare)".
Autorul cărţii „Christian Zen" (Zen creştin) 32 , un preot catolic irlandez, vorbeşte de o înnoire a
creştinismului, afirmând că aceste experienţe pot fi dobândite de oricine, fie el creştin sau necreştin. Şi cu
adevărat, la o Convenţie pe temele meditaţiei Zen, care a avut loc lângă Kyoto, autorul spune că: „Lucrul
surprinzător a fost absenţa desăvârşită a unei credinţe comune, care să-i unească pe cei prezenţi. Pe nimeni nu
interesa câtuşi de puţin ce credea sau ce nu credea celălalt şi nimeni nu a pomenit nici măcar o singură dată
numele lui Dumnezeu". Experienţele de „iluminare" avute de cei ce practică zen-ul sunt esenţial aceleaşi cu
experienţele „cosmice" întâlnite în şamanism şi în multe alte religii păgâne. Autorul cărţii citate chiar a fost
surprins să constate că experienţele Zen sunt foarte asemănătoare cu cele penticostale, ceea ce l-a determinat să
primească „Botezul Duhului" la una din „întâlnirile harisma-tice". Apoi recomandă penticostalilor, pentru a-şi
„elibera potenţialul uman de iluminare psihică", să practice meditaţia zazen.
Motivele pentru care Ortodoxia respinge aceste practici sunt aceleaşi ca şi în cazul yogăi aşa-zis
creştine. Deosebirea între „Zen-ul creştin" şi „Yoga creştină" este că primul este mai popular şi nu atât de
ezoteric ca cea de-a doua. Persoanele capabile să afirme că experienţele agnostic-păgâne, de tip zen, pot
constitui „baza unei reînnoiri mistice creştine", sunt cu totul străine de adevărata şi marea tradiţie patristică
ortodoxă, care presupune o credinţă arzătoare, convingeri adevărate şi luptă intensă ascetică.

32
William Johnston, Christian Zen, Harper Ro w, New York, 1971.

81
I{ URTĂ PRIVIRE ISTORICĂ

Toate acestea se întâmplă pentru că trăim vremuri când proorocul mincinos se află şi în persoana câte
unui ins, poate bine intenţionat, dar ignorant, care, cu convingerea că luptă pentru fericirea aproapelui, nu face
altceva decât să-l împingă la dezastru psihic şi spiritual.

Meditaţia transcendentală
Tehnica de meditaţie orientală cunoscută sub numele de „Meditaţie Transcendentală"33 (pe scurt MT) a
fost adusă în America de un yoghin indian, pe nume Maharishi Mahesh Yogi, începând să capete un puternic
avânt mai ales după 1961. Amintim că şi grupul de muzică „Beatles" a practicat MT, sporindu-i astfel mult
publicitatea.
In 1975 mişcarea a atins apogeul în America, cu aproape 10.000 de cursanţi în fiecare lună şi cu peste
600.000 de simpatizanţi. In toţi aceşti ani ea s-a folosit intens în cadrul armatei, în învăţământul de stat, în
închisori, spitale, anumite grupuri religioase, şi chiar în interiorul unor parohii ale Arhiepiscopiei greceşti din
America, fiind considerată o formă neutră de „terapie mintală", compatibilă cu orice practică sau credinţă
religioasă.
Cursurile MT sunt numite „cursuri despre cum să fii fericit fără să încerci cu adevărat". Maharishi însuşi
le numeşte tehnici care sunt foarte uşoare, fiind aspru criticat de alţi yoghini hinduşi pe motivul că vulgarizează
vechea tradiţie indiană Yoga şi că pune la îndemâna maselor, pentru bani, practici ezoterice milenare. In
scopurile, premisele şi rezultatele sale, MT nu diferă semnificativ de „Yoga creştină" sau de „Zen-ul creştin",
ci diferă doar printr-o simplificare extremă a tehnicilor şi a întregii sale filosofii, prin uşurinţa cu care se ajunge
la rezultatele dorite.
Propovăduitorii acestei practici zic că „MT nu necesită nici un fel de convingeri, capacitate de
înţelegere sau coduri morale şi nici măcar să fii de acord cu filosofia sau ideile sale", şi că „ea este pur şi
simplu o tehnică, care se bazează pe tendinţa naturală a minţii de a căuta fericirea şi plăcerea... In
33
J Robbins şi D. Fisher, Calm fără pastile - meditaţia transcendentală de la A la Z, Peter H. Wyden, Inc.; New Yo rk, 1972.

82
CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ

timpul meditaţiei transcendentale mintea cursantului trebuie să urmărească exact lucrul care i se pare mai
firesc şi mai plăcut în acel moment". Totodată ei pun accent pe faptul că este esenţial ca la început persoana să
nu-şi folosească deloc capacitatea de gândire intelectuală.
Tehnica concepută de Maharishi este aceeaşi în toate centrele MT din lume: După două cursuri

3
 introductive, persoana plăteşte taxa şi apoi merge la „iniţiere". în „camera de iniţiere", după ceremonie (care
este în limba hindusă), i se cere să se închine de mai multe ori portretului guru-lui lui Maharishi.
Traducerea ceremoniei nu este niciodată dezvăluită celor ce se iniţiază; ea este cunoscută doar de
învăţători şi de cei care sunt ei înşişi iniţiatori.
Această ceremonie nu este nimic altceva decât tradiţionalul ritual hindus de închinare la zei (puja), în
care se includ guru-ul zeificat al lui Maharishi şi întregul şir de „maeştri" prin care el însuşi şi-a primit
iniţierea.
Şi iată cum este introdus agnosticul modern, de cele mâi multe ori pe nesimţite, în sfera practicilor
hinduiste; el este condus spre a executa un gest la care strămoşii săi creştini nu ar fi consimţit niciodată,
preferând să fie mai curând ucişi în cele mai sângeroase torturi. Acest gest se numeşte închinare la idoli, în
plan spiritual, explicaţia succesului spectaculos al meditaţiei transcendentale constă în „simpla" comitere a
acestui păcat capital şi nu neapărat în respectarea tehnicii psihice în sine.
Odată iniţiat, practicantul MT meditează zilnic un anumit timp, lăsându-şi mintea să se desfăşoare liber
şi repetând „mantra" cât mai des consideră el necesar; experienţele care apar fiind supuse frecvent controlului
maestrului.
Hinduşii având pretenţia că MT nu înlocuieşte alte religii, ci „le întăreşte" pe cele care există deja,
indiferent de credinţa practicanţilor, mulţi pseudo-creştini s-au lăsat înşelaţi de această practică demonică,
gândind că MT le adânceşte propria religie şi o îmbunătăţeşte cu noi înţelesuri.
MT este o fază a interesului pentru ocultism din societatea umană în a doua parte a secolului XX. Iar
rezultatele acestui interes sunt şi ele grăitoare. Deşi în reclamele şi publicaţiile lor se arată mereu instructori şi
practicanţi zâmbind cu gura până la urechi şi plesnind de sănătate, s-au dat

SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ 83

publicităţii nenumărate cazuri de instructori şi discipoli MT, care au fost loviţi de maladiile obişnuite ale celor
care se ocupă cu practici oculte: boli mintale şi nervoase, sinucideri, tentative de crimă, posedări de natură
demonică.
In 1978, Curtea Federală a Statelor Unite a luat până la urmă hotărârea că MT este într-adevăr de natură
religioasă şi deci predarea ei în şcoli este interzisă34. Această decizie va limita fără îndoială şi mai mult
influenţa MT în care mulţi vor continua poate să vadă o formă de meditaţie compatibilă cu creştinismul;
atitudine care, din păcate, există şi constituie şi ea un trist semn al vremilor.
„Noua spiritualitate" faţă în faţă cu Creştinismul Prezenţa cultelor orientale s-ar putea exemplifica la
nesfârşit; în fiecare an apar culte noi sau variante noi ale altora vechi. Insă ce se remarcă în plus este că, pe
lângă cultele specific religioase, se manifestă prezenţa din ce în ce mai intensă, în ultimele decenii mai ales, a
aşa-numitelor culte de conştiinţă (culte care se pretind nereligioase).
Aceste grupuri de „terapie mintală" includ organizaţii, precum „Erhard Seminars Training", „Rolfing",
„Silva Mind Control" (Controlul mintal Silva), „Lifespring" (Izvorul Vieţii) şi încă multe alte forme de
„seminarii" (întâlniri) şi „bio-feedback" (biorăspuns), care oferă o „descătuşare a tensiunilor" şi o „captare a
potenţialelor ascunse" ale omului, exprimate într-un jargon „ştiinţific" de secol XX, mai mult sau mai puţin
plauzibil. De asemenea, se menţionează şi alte mişcări de „conştiinţă", care sunt mai puţin la modă astăzi, de la
„Ştiinţa creştină" şi „Ştiinţa mintală" până la „Scientologie"35 .
34
Vezi MT in court „MT în faţa instanţei".
35
Tot aici mai amintim şi alte terapii şi mişcări paranormale, de care
bunii creştini trebuie să se ferească: radiestezia, bioenergia, medicina holistă
cu toate ramurile ei (homeopatia, acupunctura, reflexologia - care folosesc
„energii vindecătoare" pentru a „reface armonia forţelor vitale în fiecare
celulă umană", pentru a „echilibra energetic organismul", a intra în
„armonie cu energiile cosmice" şi a „regenera armonia în organismul
suferind" -, antroposofia, remediile florale, diagnosticul bolilor cu ajutorul
pendulului, a chiromanţiei, a energiilor spirituale, cristaloterapia,
cromoterapia ş a . ) , şi toate terapiile care au ca scop folosirea „energiilor şi
puterilor cosmice" pentru realizarea „armoniei" dintre Dumnezeu şi om, sau
„refacerea echilibrului energetic" al omului, hipnoza, terapia regresivă,

84 CĂLĂUZĂ IN CREDINŢ A ORTODOXĂ SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ 85

Toate aceste mişcări sunt incompatibile cu Creştinismul. Creştinii ortodocşi nu trebuie să aibă
absolut nimic de-a face cu ele.

4
 Şi iată de ce suntem atât de categorici:
1. Aceste mişcări nu au nici o fundamentare în tradiţia şi practica creştină, ci sunt pur şi simplu fructul
religiilor păgâne orientale sau al practicilor spiritiste moderne, mai mult sau mai puţin diluate, şi prezent ate
adesea ca fiind „lipsite de conţinut religios".
Nu numai că învăţătura lor este greşită şi în totală discordanţă cu doctrina creştină despre viaţa
duhovnicească, dar, prin experienţele lor religios-păgâne şi prin experimentele lor psihiste, ele pun în pericol
sănătatea mintală a celor care le devin victime, ducând la dezastru psihic şi la pierderea sufletului pentru
totdeauna, ştiind că fără Hristos şi fără Biserică nu este mântuire.
2. Mai precis, experienţele de „tăcere spirituală" pe care le oferă diferitele tipuri de meditaţie, fie cele aşa-
zis lipsite de conţinut religios (precum meditaţia transcendentală, unele forme de Yoga şi Zen şi cultele
seculariste), fie cele cu conţinut religios păgân (precum Hare Krishna, „Divine Light Mission", „Organizaţia
celor 3H" etc), conduc în întregime într-o zonă spirituală „cosmică" unde partea cea mai profundă a persona
lităţii umane intră în contact cu fiinţe spirituale reale. Aceste fiinţe, pentru omul aflat în starea de după căderea
din rai, nu sunt altceva decât demonii sau spiritele căzute, care se află în cea mai mare apropiere faţă de om36 . 3.
Partea cea mai periculoasă a acestor „iniţieri" constă în aceea că ele scapă controlului conştient al
voinţei omului; astfel, odată „iniţiat" în aceste „culte de conştiinţă", este adesea cu neputinţă să te mai opui
participării la experienţe psihice nedorite. Rezultă că „noua conştiinţă religioasă" este un duşman al
Creştinismului cu mult mai puternic şi mai periculos decât au
dianetica, urinoterapia, ufologia, parapsihologia, toate terapiile de provenienţă păgan-orientală, folosirea zodiacului, a astrologiei, a
ocultismulu i cred inţa in reincarnare, destin ş.a.
36
Vezi Sfântul Ignatie Briancianinov: Despre înşelare şi Experienţe Ascetice.

fost vechile erezii din trecut. Deoarece atunci când se pune accentul pe experienţă în detrimentul doctrinei,
atunci însăşi învăţătura după care putem distinge şi identifica binele de rău, cade sau devine inoperantă, iar
duhurile necurate au cale liberă de atac, datorită pasivităţii şi „deschiderii" pe care le exaltă toate aceste noi
culte; ele nu fac altceva decât să transforme persoana umană în unealtă pasivă a manifestărilor
demonice.
Faptul acesta este demonstrat de numeroasele studii care s-au făcut asupra acestor „culte de conştiinţă".
Ele dau în vileag evoluţia progresivă a acestor experienţe, care la început sunt „bune" sau „neutre",
pentru a deveni în final ciudate, terifiante şi în ultimă instanţă indubitabil demonice.
Chiar latura strict fizică a unor discipline psihice, precum Yoga, este periculoasă pentru că aceasta derivă din ea
şi predispune la atitudini şi experimente psihice şi demonice care sunt de fapt scopul iniţial şi permanent al
practicii Yoga.
Puterea de seducţie a „noii conştiinţe religioase" este atât de mare încât ea se poate înstăpâni chiar şi
asupra acelora care afirmă cu tărie că sunt creştini. Nu este vorba aici doar despre cei care se complac în
sincretismele sau combinaţiile artificiale dintre creştinism şi cultele orientale la care ne-am referit mai sus, ci,
mai grav, este vorba şi despre cei care se consideră pe ei înşişi nişte creştini înflăcăraţi. Profunda ignorare a
autenticei trăiri creştine din zilele noastre creează condiţiile proliferării unei false spiritualităţi creştine, a cărei
natură este strâns înrudită cu „noua conştiinţă religioasă".
Părinţii contemporani ai Bisericii Ortodoxe au stabilit ca: Cei ce practică yoga, zen, bioenergie,
radiestezie sau altceva asemănător acestora (care acceptă reîncarnarea, destinul sau predestinaţia), să se
supună canoanelor pentru vrăjitori, până la îndreptare.
* * *
Pe lângă aceste erezii, secte şi mişcări paracreştine şi parareligioase prezentate mai sus - noi rezumându-
ne doar la prezentarea sumară a celor mai mari şi mai cunoscute -, mai sunt şi altele, destul de numeroase, care
au apărut şi în ţara noastră, în special după anul 1989, toate având scopul de a

86 CĂLĂUZĂ ÎN CREDINŢA ORTODOXĂ SCURTĂ PRIVIRE ISTORICĂ

87

amăgi pe credincioşii Bisericii: Căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt Hristos, şi pe mulţi îi vor
amăgi... Căci se vor ridica hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne mari şi chiar minuni, ca să
amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi (Matei 24, 5, 24).

I. CAPITOL UL 6 ECUM ENISM UL 37

5
 Mişcarea ecumenică, care din 1948 a primit denumirea de Consiliul Ecumenic al Bisericilor CEB (sau
Consiliul Mondial al Bisericilor CMB), este de origine engleză şi americană 38, şi îşi are rădăcinile în lumea
anglicană şi protestantă din a doua jumătate a secolul al XIX-lea. Ea a fost precedată de un număr de
organizaţii anglicane şi protestante, care militau pentru apropierea şi colaborarea Bisericilor, îndeosebi pentru
înlăturarea războaielor dintre popoare.
Au fost mai multe adunări generale ale CEB, unde s-au pus în discuţie multe subiecte. S-a arătat şi că
CEB nu este şi nu va trebui niciodată să devină o supra-Biserică, adică nu este Una Sfântă, despre care vorbesc
mărturisirile de credinţă, ci are doar menirea să «ajute» „Bisericile" spre a-şi găsi unitatea în Hristos. Totodată
s-a specificat că hotărârile luate, fie de adunarea generală, fie de alte organisme ale consiliului, nu aduc nici o
atingere libertăţii Bisericilor membre, care erau libere să le accepte sau să le respingă.
37
Acest capitol s-a întocmit folosindu-se următoarele surse: John

Meyendorff, Biserica Ortodoxă ieri şi azi, Bucureşti, 1996, p. 187; I.B.U.

vol. II, Bucureşti, 1993.

38
Biserica Catolică nu este membru al CEB, întrucât cercurile
Vaticanului, în frunte cu papa, înţeleg unirea catolicilor cu alţi creştini
numai ca o subordonare a acestora autorităţii supreme a pontifului roman;
aceasta o arată lămurit Decretum de Oecumenismo (Decretul despre
Ecumenism) şi Decretum de Eclesiis Orientalibus Catholicis (Decretul
despre Bisericile orientale catolice) - este vorba de Bisericile unite cu Roma
-, ambele promulgate la 21 octombrie 1964, în care uniatismul este dat ca
model pentru situaţia pe care ar avea-o Bisericile Ortodoxe în eventuala lor
«unire ecumenică» cu Biserica Catolică.

Insă cu toate acestea, delegaţii Bisericii Ortodoxe au avut mult de luptat împotriva pretenţiilor
protestanţilor de a transforma CEB într-o suprastructură eclezial-universală sau într-un sinod al tuturor
Bisericilor şi denominaţiunilor creştine.
Doctrina oficială a organizaţiei afirmă că „CEB reprezintă o asociaţie frăţească de Biserici, care
mărturisesc pe Domnul Iisus Hristos ca Dumnezeu şi Mântuitor, după Scriptură, şi se străduiesc să răspundă
împreună la chemarea lor comună pentru slava singurului Dumnezeu - Tatăl, Fiul şi Sfântul Duh".
După zeci de ani de consfătuiri, discuţii, întruniri şi congrese, se constată că ele sunt departe de a fi
realizat unitatea de credinţă în Iisus Hristos, pentru ca toţi creştinii din lume să mărturisească cu o inimă şi
într-un glas: „Cred întru Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolească Biserică".
In afară de Consiliul Ecumenic, mai sunt şi alte organizaţii mondiale care sub masca ecumenismului
încearcă să reunească toate confesiunile creştine şi necreştine într-o supraconfesiune lipsită de har - şi deci
lipsită de mântuire - şi având ca aspiraţie numai scopuri sociale.
„Din punct de vedere ortodox, ecumenismul creştin nu poate să fie deci o căutare a unităţii cu orice preţ
pe baza unui minim numitor comun; ceea ce-i va uni pe creştini este plenitudinea adevărului, căci Hristos este
plenitudinea şi niciodată El nu-şi va abandona Biserica*. Prezenţa ortodocşilor în sânul mişcării ecumenice este
expresia unui imperativ de iubire frăţească faţă de toţi cei ce se reclamă ai lui Hristos, dar această iubire,
venită de la Dumnezeu, nu poate să fie o iubire fără adevăr"39 .
„Se cere de asemenea membrilor Bisericii Ortodoxe, să fie cu mare grijă ca nu cumva să renunţe
la ceva din tradiţia
* Cât despre cei ce au schimbat sau schimbă cele primite de la Sfinţii Părinţi - într-o măsură cât de mică -, iată ce
scrie Sf. Ignatie Teoforul în Epistola către Policarp, episcopul Smirnei: „Tot cel ce vorbeşte împotriva celor statornicite,
chiar dacă este vrednic de credinţă, chiar de posteşte, chiar de trăieşte feciorelnic, chiar de face minuni, chiar dacă are darul
proorociei, să ţi se arate ţie ca un lup îmbrăcat în piele de oaie, lucrând
stricăciunea oilor".
39
John Meyendorff, Biserica Ortodoxă ieri şi azi, Bucureşti, 1996, p.
187.

I I. D E SPR E B I O E NE R GI E ŞI R AD IE S T E ZI E D E PR . I O AN

6
 DESPRE

BIOENERGIE SI Articol de cunoscutul Preot loan

RADIESTEZIE De la Craiova

(Motto: Osea 6:1. "Veniţi să ne întoarcem către Domnul, căci numai El, după ce
ne-a rănit, ne tămăduieşte, iar după ce ne-a bătut, ne leagă rănile
noastre.

A se vedea că la familia de vrăjitori (bioenergeticieni cum

se autonumesc ei) în faţă un drac le ţine obiecte pe trup
iar în spate au o Sfântă Icoană

Pentru o cât mai mare amăgire puteţi observa chiar şi o icoană în

spatele dum nealor.

Iubiţi credincioşi,

Diavolul, în dorinţa-i nemărginită de a-i amăgi pe toţi oamenii, îşi întinde

mereu răutăţile sub masca binelui, încercând prin aceasta să-i abată de la calea
Adevărului şi a Vieţii, pe căile minciunii şi ale pierzării. Ori, ce ne-a spus însuşi
Mântuitorul: "Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa" (loan 14,6). Calea este BISERICA,
adevărul este ORTODOXIA şi viaţa este RAIUL.

Bolile pe care le au oamenii în aceste timpuri moderne nu ar mai fi

cauzate de păcatele lor sau ale înaintaşilor (cum învaţă Sf. Biserică), care cu
ochiul liber se vede că s-au înmulţit peste măsură, ci că ar fi doar nişte
dezechilibre ale energiilor care ne alcătuiesc, iar reechilibrarea energiilor o pot
face cei înzestraţi cu "har vindecător".

În cartea intitulată "Icoane făcătoare de minuni şi vindecători din

România" (apărută la Total Press în 1977 şi care este o veritabilă capcană
pentru creştinul ortodox) autorii recunosc că, deşi unii paranormali afirmă că

7
"nu-şi transformă în afacere harul dăruit de Divinitate (pag. 114) (Care har?
Când Ie-a dăruit Divinitatea acest har ???), deşi alţii tratează indiferent de plată
(pag. 144), iar alţii afirmă că "pentru şomeri, handicapaţi, pensionari, studenţi şi
elevi practică o reducere de 20% (pag. 142), există totuşi şi vindecători
"NEAVENIŢI Şl IMPOSTORI", avizi de bani, cărora "Cerul le ia până la urmă
harul" (pag. 5). Mii de oameni mărturisesc faptul că unii din aceşti vindecători i-
au înşelat şi nu doar de încredere, ci încă şi de mulţi bani. Harul lui Dumnezeu
cel tămăduitor şi sfinţitor nu vine prin vrăjitorie sau prin oamenii care au
regretabile rătăciri dogmatice şi morale (chiar dacă ei se pretind ortodocşi,
chiar dacă au Biblia şi Crucea pe masă, icoane pe pereţi, chiar dacă spun "Tatăl
nostru" şi alte rugăciuni la începutul şedinţei terapeutice sau de vrăjitorie), ci
harul vine prin oamenii sfinţiţi de Dumnezeu (episcopi, preoţi şi diaconi). De
aceea, orice terapie sufletească din afara rânduielii Bisericii este străină de
Dumnezeu. La unison, Sfinţii Părinţi ai Bisericii au respins orice analogie, orice
amestec şi orice adăugare din păgânism (vrăjitori, parapsihologie, bioenergie...)
la învăţătura şi cultul Ortodoxiei. Azi sunt promovate printre metodele de
medicină complementară şi urinoterapia, cristaloterapia, lucruri clar
degradante pentru orice om raţional. De ce caută oamenii semne, minuni şi
vindecări paranormale? Pentru că unii oameni s-au înstrăinat de Dumnezeu, nu
mai păzesc poruncile Lui, au pierdut simţul, valoarea iubirii de Dumnezeu şi de
oameni pe care le desconsideră. în detrimentul acceptării unor experienţe noi,
senzaţionale, care exaltă mândria, egoismul şi idolatria omului. Când omul nu
mai are frică de Dumnezeu, atunci caută alte căi de "spiritualitate" care de fapt
sunt metode de fugă de la faţa lui Dumnezeu.

În speranţa că ne vor fi de folos pe viitor, pentru a ne feri pe noi înşine şi cu

atât mai mult pe cei care greşesc din neştiinţă, enumerăm câteva din formele
moderne de înşelare satanică ce ne ameninţă: divinaţia, meditaţia creştină,
teosofia (iată cum este luat numele lui Dumnezeu în deşert), antropozofia,
magia (albă sau neagră), vrăjitoria, bioenergia, radiestezia, parapsihologia,
astrologia (horoscopul), yoga, ocultismul, spiritismul, ghicitul (în palmă,
cafea, bobi, cărţi, stele...), geomanţia, necromanţia, hipnoza, autoscopia,
visele şi vedeniile în transă, vederea viitorului (în sănătate, în familie, în
afaceri chiar), telepatia, telerinezia, dezlegarea de deochi, vrăji, blesteme,
comunicarea cu fiinţe din Shambala sau din alte lumi astrale, dialogul cu
extratereștri...

Pentru răul din viaţa unui om aceşti ocultişti stabilesc un diagnostic pe

care-l pun aproape total pe seama farmecelor, şi nu a păcatelor proprii pentru
care mustră Dumnezeu ca omul să revină prin pocăinţă la calea dreptăţii.
Mulţi ocultişti îşi oferă serviciile zilnic, însă printre ei mai este câte unul
"foarte credincios", care nu ghiceşte niciodată în zilele de post şi de sărbători
religioase (pag. 149). Deci se vede clar cu ce viclenie îşi afişează "credinţa",
păcălindu-i pe cei neinstruiţi, şi înlocuindu-le ideea diabolică că ghicitoria ar fi de
la Dumnezeu. Unii au şi icoane, alţii candele, aprind lumânări şi tămâie. Ce să mai
vorbim, înşelătorie "curată" !
Noi însă, să nu uităm că diavolul I-a ispitit pe Mântuitorul Hristos zicându-i:
"Acestea toate (împărăţiile lumii şi slava lor) ţi le voi da Ţie, dacă vei cădea
înaintea mea şi te vei închina mie. Atunci Iisus i-a zis: Piei, satano, căci scris
este: "Domnului Dumnezeului tău să te închini şi Lui singur să-i slujeşti" (Matei
4,9-10). Cu aceleaşi ispite diavolul vrea să fure ochii şi minţile oamenilor de
astăzi, prin tot felul de vicleşuguri satanice, deviindu-i atenţia de la comoara
infinită a sufletului spre trup şi spre lumea exterioară pământească. Foarte
mulţi vindecători au primit investirea cu aceste puteri de vindecare (Atenţie!) în

8
vis sau în transă, prin glasuri sau prin arătări de "îngeri", de păsări, de lumini
colorate, de flăcări etc. Ori noi ştim din Biblie că: "însuşi satana se preface în
înger de lumină" (II Cor. 11,15). Aceşti vindecători ascultă numai ce le zice
"duhul" prin vedenie, manifestând neascultare şi ostilitate (chiar declarată) faţă
de ierarhia sacramentală a Bisericii (episcopi, preoţi, diaconi). Când cei 10
leproşi au venit la Iisus zicând "Iisuse fie-ţi milă de noi", El Ie-a spus: "Duceţi-vă
şi vă arătaţi preoţilor" (Luca 17,14).

Ocult înseamnă - misterios, tainic, secret, iar ocultiştii sunt acei oameni care
pretind că dau celor iniţiaţi puteri neobişnuite de a pătrunde şi a interpreta sensurile
ascunse ale fenomenelor, ca: astrologia, magia, necromanţia, alchimia, spiritismul...
Şi acum să intrăm în miezul problemei:

BIOENERGIA SAU BIOTERAPIA este inclusă în categoria manifestărilor

paranormale şi SE PRACTICĂ PRIN INTERMEDIUL RADIESTEZIEI. M-am hotărât să
scriu despre bioenergie
şi radiestezie fiindcă foarte mulţi oameni (unii chiar sunt
credincioşi, mergând frecvent la Sf. Liturghie) sunt amăgiţi. Şi
iată un exemplu cât se poate de lămuritor: Am văzut, nu
demult, o doamnă care absolvise cursurile de radiestezie şi
s-a oferit să consulte câteva prietene pentru a-şi testa
cunoştinţele dobândite. Avea în mână o sârmă de cupru
îndoită în forma libere V, pe care o ţinea cu vârful către
pacient. Acest instrument se numeşte ANSĂ sau
BAGHETĂ DIVINATORIE. A început să plimbe ansa pe
lângă corpul pacientului, după nişte meridiane verticale şi
Ansă sau baghetă orizontale. Acolo unde vârful ansei se înclina într-o parte,
spunea că a detectat un semnal de boală pe care îl
divinatorie. numea ABEP, adică Anomalie Bio-energetică Patogenă.
Ştiind că organele corpului
nostru emit biocurenţi electrici, care circulă pe trasee neuronale, mi s-a părut
logic ca acul să indice o variaţie de curent, acolo unde există o perturbaţie
clinică. Dar, surpriza a fost când a ajuns în dreptul ficatului. Pentru că nu era
sigură dacă semnalul provenea de la ficat sau de la fiere, A ÎNCEPUT SĂ
VORBEASCĂ CU ACUL, ÎNTREBÂNDU-L:
"- Este ficatul?" Acul s-a îndreptat spre stânga.
"- Este fierea?" Acul s-a înclinat spre dreapta, aşa că ea a spus hotărâtă: "Este de
la fiere!". Imediat i-am spus: "- Dar ceea ce faceţi dumneavoastră este
spiritism!". Foarte supărată, a răspuns imediat: "Nu-i adevărat, EU MĂ ROG
ÎNTOTDEAUNA ÎNAINTE CA DOMNUL DUMNEZEU SĂ-MI DEA LUMINA ALBĂ-
ARGINTIE DE LA TRONUL SĂU."
Bioenergeticienii susţin că au acces la banca de date a lui Dumnezeu din
Univers, prin intermediul radiesteziei. HITLER avea în permanenţă un serviciu
radiestezic în armată, iar STALIN se folosea de Meister, specialist în radiestezie.
Aveau şi ei acces la banca divină de date?

9
 ( CE ESTE RADIESTEZIA ?)
Teoria radiativă susţine că orice informaţie existentă în univers emite un
semnal specific, care poate fi recepţionat cu ajutorul extrasensibilităţii.
Radiestezia "a prins" în mediul tehnic al
inginerilor, iar yoga în cel medical, datorită
faptului că radiesteziştii îl consideră pe
Dumnezeu un câmp de energie (?); iar yoga îl
aşează pe om cu puterile sale dar neştiute
drept Dumnezeu. Desigur limbajul,
comportamentul şi "rugăciunea" sunt
adecvate cu rătăcirea: la radiestezie - limbaj
tehnic, câmp energetic, intensitate,
amplificare, orientare, captare, iradiere...; la
yoga - concentrare, denumirea organelor
interne, meditaţie profundă...
Doamna bioenergeticiană după ce a localizat organul bolnav a început să
aplice tratamentul bioenergetic, care consta din mişcări de rotaţie ale palmelor
deasupra organului bolnav în sens invers acelor de ceasornic. în acest timp,
vizualiza mental cum locul se umple de lumină. AICI ESTE CHEIA PROBLEMEI!!!
ACEIAŞI MIŞCARE ESTE FOLOSITĂ Şl DE GHICITOARE CÂND ÎNVÂRTE CEAŞCA CU
ZAŢ DE CAFEA.

Vladimir Gheorghiu, în cartea sa intitulată "Hipnoza" recunoaşte că aceste

pase magnetice au fost introduse în terapia bioenergetică de către medicul
vienez Franz Mesmer care a trăit între anii 1737-1815. Mesmer preluase
practicile vrăjitorilor, care erau utilizate în templele Greciei antice ale egiptenilor
şi perşilor, lată cum un procedeu păgân, folosit de vrăjitori, este introdus printre
creştini, purtând masca credinţei şi a beneficităţii. Tot Meser a introdus şi
hipnoza în tratamentul bolilor nervoase, preluând-o de la budişti. Stările de tip
hipnotic sunt folosite de asemenea în meditaţia yoghină. Chiar şi scriitoarea
americană Elene White (a adventiştilor) încă din 1845 a etichetat
"mesmerismul" şi pasele magnetice drept SPIRITISM.

(EFECTELE NOCIVE ALE BIOENERGIEI)

Am auzit despre o bioterapeută care a murit de cancer. Şi atunci fireşte că i-
am întrebat pe "iniţiaţi", de ce nu a putut fi vindecată prin bioenergie, iar
răspunsul a fost că şi-a pierdut credinţa în faţa bolii. Deci... mortul este de vină
!

Am întrebat instructorii de la cursurile de radiestezie despre un caz care se

agravase în urma şedinţei de bioenergie, şi explicaţia a fost extrem de şubredă:
"Noi nu ştim ce face pacientul după ce pleacă de la noi, cu ce se ocupă, astfel că
se încarcă cu energie malefică. Aşa că noi nu garantăm nici pentru două ore după
ce îl tratăm !". Şi atunci îmi pun întrebarea: Sunt autentice aceste vindecări, sau
este doar autosugestie?
Am mai cunoscut cazul unui pacient care urma să facă dializă, dar a preferat
bioenergia. După şedinţă s-a simţit atât de bine că a renunţat la dializă. Peste
câteva zile a murit.

O domnişoară creştin-ortodoxă s-a căsătorit cu băiatul unui

bioenergitician. Când a vrut să se multe la el acasă, aşa cum Ie-a fost
înţelegerea de la început, i-au interzis să-şi aducă icoanele. Apoi când Ie-a spus

10
şi soţului şi socrilor că vrea să ţină post, aceştia i-au spus: "în casa noastră nu se
ţine post!" Desigur că fiind foarte credincioasă, şi urmându-şi credinţa, au
început între ei discuţii, certuri, care au dus în cele din urmă la despărţire, la
numai câteva săptămâni de la cununia religioasă. Bărbatul a dat divorţ de soţie.
Dânsa a venit la mine plângând şi mi-a povestit toate acestea, l-am spus: Nu fiţi
supărată, el a dat divorţul, este păcatul lui, nu dumneata l-ai împins la adulter".
Şi atunci mi-a spus printre suspine: "Părinte iată ce mi-a zis socrul meu":

"DIAVOLUL MEU ESTE MAI PUTERNIC CA DUMNEZEUL VOSTRU !" Ca preot,

sunt convins că s-a cutremurat cerul şi pământul când a rostit el această hulă si
blasfemie!
( TEHNICA SPĂLĂRII CREIERULUI )
Prima fază de lucru în tehnica bioterapeuţilorse numeşte "starea ready",
similară cu starea "alfa" din yoga. în această etapă i se cere pacientului să
renunţe la orice preocupare raţională, să elimine total raţiunea, pentru a intra
în contact cu inconştientul. "Nu te mai gândi, lasă-te dus, golit de gânduri",
adică spălarea creierului şi aruncarea în haosul duhurilor întunericului. Când se
stabileşte diagnosticul de către bioenergetician se consideră că păcatele comise în
vieţile anterioare sunt cauza bolilor pe care le ispăşeşti în viaţa actuală. Se
ajunge astfel la "reîncarnare" concept de origine păgână (a se citi cateheza:
"Cuvânt către creştinii ortodocşi despre Yoga şi Reîncarnare" - preot loan).

Investigarea vieţilor anterioare se face prin regresie hipnotică, lată un caz

de hipnoză care ne va clarifica acest lucru:

Renumita violonistă Vanessa Mae, care la 5 ani cânta la vioară, la 8 ani

susţinea primul concert, la 9 ani compunea, iar la 12 ani era cea mai tânără
violonistă din orchestra simfonică din Londra, când a împlinit 16 ani, părinţii s-
au hotărât să o supună hipnozei ca să afle de ce era un copil minune. Când s-a
trezit din hipnoză s-a simţit foarte rău, şi de atunci a început să sufere de bolile
marelui violonist italian Paganini: ficat, splină, stomac etc. A avut de ce să le
mulţumească atât părinţilor cât şi psihoterapeutului!

Un alt caz este cel al unui englez în vârstă de 26 de ani, care nu şi-a mai
putut reveni din regresia hipnotică, rămânând la stadiul comportamental al
unui copil de 8 ani. A suferit deci, în acelaşi timp, nu numai o regresie
hipnotică, ci şi una psihică.

Au fost cazuri când oamenii, în dorinţa de a se aventura în magia

paranormalului, au încercat să se dedubleze şi să călătorească în spaţiul astral.
Dintre aceştia unii au murit iar alţii au înnebunit. în acest sens, un exemplu
concret de astfel de înşelare demonică este cel al tinerei Liliana B. din Craiova,
care practica cursurile de radiestezie şi pe cele de spiritism. După un timp a
ajuns într-o stare foarte gravă, încât mărturisea unei prietene că aude voci în
urechi, chemări, care o tulbură groaznic. Greşeala ei a fost că nu şi-a căutat
vindecarea prin Sfânta Biserică Ortodoxă cu: rugăciuni, post, spovedanie,
Sfântul Maslu, împărtăşanie, ci a continuat în rătăcirea ei. în cele din urmă a
fost internată la spitalul din Poiana Mare în stare de nebunie, unde a şi murit.

Esenţial este să nu confundăm "lupul" cu "păstorul". "Lupul" este

radiestezistul, bioenergeticianul care se adresează cursanţilor săi cu "Stimate
suflete reîncarnat", iar păstorul este preotul Bisericii care se adresează
creştinilor cu cuvintele: "Iubiţi credincioşi".

11
 "Se vor scula hristoşi mincinoşi şi prooroci mincinoşi şi vor da semne
mari şi chiar minuni, ca să amăgească, de va fi cu putinţă, şi pe cei aleşi, lată,
v-am spus-o dinainte!" (Matei 24,24-25). "Dacă cineva vine la voi şi nu aduce
învăţătura aceasta, să nu-l primiţi în casă şi să nu-i ziceţi: Bun venit! Căci cel
ce-i zice: Bun venit! se face părtaş la faptele lui cele rele". (II loan 10,11).
AMIN !

Bibliografie: www. spiritus.go.ro

12