1

RADICALII LIBERII
Conceptul de radical a fost introdus de catre Lavoisier în 1785. Un radical liber este o molecula
care contine la unul din atomii ei un orbital ocupat par&# 828g69i 355;ial, de un singur electron.
Radicalul liber poseda un numar impar de electroni în molecula, motiv pentru care sunt foarte
reactivi (viata medie de 10-15s). Orice proces radicalic comporta o reactie initiala de homoliza,
din care iau nastere atomi liberi sau radicali liberi, urmata de o reactie de stabilizare (sau mai
multe) în care aceasta particula tinde sa se cupleze, în final, cu un alt radical liber.

Identificarea radicalilor liberi se realizeaza prin rezonanta electronica de spin. Metoda

rezonantei electronice de spin (rezonanta paramagnetica electronica) se bazeaza pe observarea
spectroscopica a unor tranzitii între niveluri de energie diferite, depinzând de orientarea spinului
electronic.

Una dintre aceste orientari, „paralela” cu

câmpul exterior, mai saraca în energie,

poseda (g este un factor ce se

poate determina experimental, µ B este
magnetonul lui Bohr, iar H este câmpul
magnetic 1.

Un electron necompensat poseda, datorita

rotatiei în jurul axei, un moment
magnetic de spin. Din aceasta cauza
electronul se comporta ca un mic magnet
si tinde sa se alinieze în sensul câmpului
magnetic exterior. Fenomenul la scara
electronica este cuantificat, asa ca
momentul magnetic, µ , nu poate adopta
decât doua orientari diferite, determinate

de numarul cuantic de spin [1, 2] .

Din punct de vedere electric radicalii liberi manifesta un caracter ponderat deoarece în
general nu au sarcina. Din acest motiv fortele de atractie sau repulsie coulombiene sunt foarte
mici iar în reactiile lor vor domina caile controlate de catre orbitali.

Orbitalul ocupat de catre electronul radicalului liber este SOMO („Lowest Unoccupied
Molecular Orbital”). Acest orbital interactioneaza cu un partener de reactie neradicalic HOMO
(„Highest Occupied Molecular Orbital”) si LUMO („Lowest Unoccupied Molecular Orbital”)
Fig. 1.

1
2

Fig. 1 Interactiunea orbitalilor SOMO cu partenerii de reactie HOMO (a)

si LUMO (b)

Interactiunea cu un orbital LUMO duce la un câstig de energie marcat în figura nr. (b)
dar un rezultat similar se obtine si în cazul interactiunii HOMO. Deoarece pe orbitalul HOMO
exista doi electroni si pe orbitalul SOMO un singur electron, câstigul de energie este 2E 2 – E3.
Radicalii bogati energie reactioneaza rapid cu molecule care poseda orbitali LUMO cu energie
joasa si invers reactioneaza rapid cu orbitali HOMO cu nivel energetic ridicat [3].

Radicalii liberi sunt în multe situatii produsi normali de metabolism. Un numar mare de
radicali liberi pot prezenta importanta si în urma proceselor de metabolizare a substantelor
medicamentoase.

Cei mai importanti radicali liberi cu continut de oxigen sunt [2,4,5,6,7]:

.
- radical hidroxil OH

- radical peroxil ROO.

- radical alcooxil RO.

- radicali fenoxil sau semichinone ArO., HO-Ar-O.

- radical superoxid

Starea fundamentala a moleculei NO are simbolul 2Π (tabel 1), ceea ce arata ca un

electron neîmperechiat ocupa orbitalul pπ . Cele doua structuri electronice posibile, si
, pot fi combinate între ele în doua moduri – simetric si asimetric. Combinatia

2
3

simetrica stabilizeaza molecula, despre care se spune ca, în afara de legatura dubla si una
simpla, mai are si o legatura prin trei electroni. Lungimea legaturii, 1,15 Å, observata pentru
starea fundamentala, corespunde structurii . Starea antisimetrica 2Π va avea legatura
dubla slabita de o antilegatura prin trei electroni; ne putem astepta ca lungimea legaturii sa fie
între valorile pentru o legatura dubla si una simpla, asa cum este aceasta observata pentru starea
B (1,33 Å). Celelalte trei stari excitate, A, C si D, au toate lungimea legaturii de 1,09 Å, ce
corespunde unei legaturi triple. Aceste trei stari pot fi descrise ca cuprinzând un miez NO+ si un
electron într-un orbital exterior, care are numarul cuantic total egal sau mai mare de 3. Pentru
fiecare dintre aceste stari se poate folosi formula structurala ( ) [8].

Tabel Nr. 1

Starea fundamentala si starile excitate ale NO

Starea Energia (eV) Simbolul Lungimea legaturii

D* 6,58 2
Σ 1,09
C 6,47 2
Σ 1,09
B 5,65 2
Π 1,33
A 5,47 2
Σ 1,09
X 0 2
Π 1,15

Principalele actiuni ale radicalilor liberi într-un sistem biologic sunt oxidarea acizilor
grasi nesaturati din membrana celulara, oxidarea aminoacizilor din proteine, depolimerizarea
acidului hialuric, degradarea oxidativa a ADN, modularea activitatii nucleotid ciclazelor,
modularea activitatii si sintezei de prostaglandine etc.

Conform mecanismului general al reactiilor înlantuite, un radical initial provoaca

extragerea unui atom de hidrogen din pozitia alilica a unui acid gras nesaturat, deosebit de
reactiva si da un radical liber conjugat II, de acelasi tip cu radicalul alil. Aceasta se poate lega cu
molecula de oxigen în pozitiile 1, 3 sau 5, caci radicalii hidroperoxidici III si V contin legaturi
duble conjugate, spre deosebire de IV ce prezinta legaturi duble izolate. Sistemele conjugate
sunt mai stabile [9].

Radicalul peroxidic III sau V reactioneaza cu compusul initial I, la fel cum reactioneaza
.
X si da un nou radical conjugat II, continuându-se astfel lantul de reactii. Totusi radicalii
peroxidici III sau V se transforma în hidroperoxizi de tipul

3
4

R – O – OH. Acesti hidroperoxizi se pot rupe termic sau catalitic în câte doi radicali, RO. sau
HO., explicându-se astfel mersul autocatalitic al reactiei de autoxidare [11].

Cu agenti oxidanti cum ar fi peroxidul de hidrogen proteinele reactioneaza la capatul N-

terminal cu formare de proteine carbonilate.

Acidul hialuric care este un copolimer ce se realizeaza între acidul D-glucuronic si N-

Acetil-glucozamina sufera un proces de depolimerizare si în felul acesta modifica tensiunea
superficiala a lichidului sinovial.

Un alt exemplu de reactie radicalica este introducerea în molecula a unei noi legaturi duble.
Radicalii liberi manifesta o reactivitate ridicata si participa la extragerea atomilor de hidrogen,
aditie radicalica, scindarea legaturilor covalente si la reactii de anihilare. La modul general în
prezenta unui agent nucleofil puternic acil-CoA se poate transforma într-un carboanion care în
prezenta unui radical liber trece într-un acid nesaturat dupa urmatoarea schema:

Radicalii liberi ai oxigenului sunt specii moleculare din sistemele aerobe. Mitocondria
este locul în care se desfasoara reducerea oxigenului la apa prin intermediul citocrom oxidazei.
De fapt citocromul P450 reduce oxigenul la metaboliti activi, care apoi oxideaza o varietate larga
de substraturi. Produsii de reactie includ radicali liberi intermediari, care ori sunt redusi mai
departe, ori sunt eliberati din situsul activ al enzimei si reactioneaza cu gruparile nucleofile din
imediata vecinatate [9]. Mecanismul de formare a radicalilor liberi este ilustrata în schema din
figura 2.

4
5

Fig. 2 Schema de reducere a oxigenului la apa prin intermediul de specii reactive

Radicalii liberi formati pot fi identificati direct prin capcane de spin (RES) sau indirect
urmarind metabolitii modificati în urma trecerii radicalilor liberi sau urmarind activitatea
principalelor enzime implicate în proces (tabel 2)

Tabel 2. Metode de identificare a radicalilor liberi si a altor specii reactive ale oxigenului în
sistemele biologice [12].

Specia Direct Indirect

HOO. (pKa = 4,8) Capcane de spin [13] Inhibarea SOD de catre
nitro-blue-tetrazolium
H2O2 (pKa = 10,6) Nu Numeroase metode
.
OH Nu Formarea de produsi
specifici [14].
.
O 2 Chemiluminiscenta [15] „Stingerea” de caroten
hidrochinona
Spectrofotometric [16]
tetraclorura de carbon
Capcane de spin Produsi specifici

Sistemele de aparare constau în: a) actiunea sinergica la diferite nivele ale formarii
radicalilor liberi; b) se concentreaza în principal pe primul radical si pe ultimul peroxid; c) sunt
localizate intracelular si extracelular; d) sistemele de antioxidanti sunt cuplate cu principalele
reactii metabolice din celula; e) superoxid dismutaza si catalaza au o viteza mare de reactie
(figura 3); f) au o actiune cu caracter dublu proxodanti si antioxidanti (tabel 3); g) sunt lipsiti de
specificitate.

Tabel 3. Sisteme de prooxidanti si antioxidanti

Proxodanti Antioxidanti
Lipooxigenaza Glutationperoxidaza
Prostaglandin sintetaza Vitamina E (tocoferol)
Ioni metalici Fe, Co Vitamina C (acid ascorbic)
Acid folic Acid uric
Vitamina B6 (piridoxina) Chelatori de fier
Vitamina D2 si D3 Metionina
Adrenalina Tiroxina

5
6

Nitril Estrogeni
Compusi aromatici Flavonoide

În figura 3 am prezentat modul în care superoxid dismutaza transforma ionul superoxid

în peroxid de hidrogen. Peroxidul de hidrogen format este apoi descompus de catre catalaza în
apa si oxigen molecular. Pe de alta parte glutationul (forma redusa) este oxidata de catre
peroxidul de hidrogen la glutation (forma oxidata). Reversibilitatea procesului este asigurata de
un sistem de doua enzime glutation peroxidaza si glutation reductaza [9].

Figura 3 Modul de anihilare a unor specii reactive de catre sistemul superoxid dismutaza si
catalaza

Superoxid dismutaza CuZn (CuZnSOD) (figura 4) catalizeaza reactia de dismutatie a

radicalului superoxid toxic la oxigen molecular si peroxid de hidrogen, având un rol crucial în
sistemul de aparare celulara [19]:

6
7

SOD-ul este o enzima cu importanta

medicala ca un agent terapeutic în diferite
maladii legate de stresul oxidativ.

CuZnSOD este un dimer cu masa

moleculara 32 kD. Fiecare monomer
contine 151 aminoacizi care se pliaza sub
forma unui opt rasucit si conectat prin trei
bucle externe [18].

Situsul activ al SOD-ului bovin

(CuZnSOD) prezinta o baza de 15 Å
cavitatea formata are doua ochiuri. Aici
gasim un reziduu de sarcina care
faciliteaza ghidarea superoxidului la
situsul activ. Situsul activ de oxidare,
contine o punte dintre ionii de cupru si
zinc si inelul imidazolic a His61. Cupru
coordineaza în plus trei liganzi de
histidina pe când zincul aditioneaza doar
doua resturi de histidina si un acid
aspartic [18].

Figura 4 Structura superoxid dismutazei si modul de asezare a ionilor de cupru si zinc în situsul
activ.

Catalaza (hidrogenperoxid oxidoreductaza) este o enzima care contine hem si catalizeaza

reactia:

unde R este fie un hidrogen, fie un radical alchil sau o grupa acil si HQOH este un donor de doi
electroni. Catalaza prelucreaza peroxidul de hidrogen (H2O2) printr-o reactie de
disproportionare:

Reactia se desfasoara dupa schema din fig. 5.

Gruparea prostetica (tabelul 4) leaga diferitele forme de specii radicalice. Fiecare

molecula de catalaza este alcatuita din patru catene, fiecare contine 500 de aminoacizi, si

7
8

contine ca si grupare prostetica patru grupe porfirinice de tip hem, care este foarte asemanatoare
cu hemul din hemoglobina, citocrom, cloroplaste sau cu enzimele fixatoare de azot din legume.

Figura 5 Schema de descompunere a peroxidului de hidrogen în prezenta catalazei

În absenta catalazei, aceasta reactie se desfasoara spontan dar foarte încet. Catalaza
mareste viteza acestei reactii de câteva mii de ori.

Figura 6

Figura 6. Structura catalazei

Ciclul de reactii ale catalazei încep cu starea de

ion feric (FeIII) care reactioneaza cu o molecula de
peroxid de hidrogen si duce la un intermediar, o
porfirina, cu un radical cationic de FeIV. Mai departe,
urmeaza oxidarea intermediarului cu restabilirea starii
initiale [17].

Un rol important în activitatea catalazei consta în

echilibrele ce se stabilesc între diferitele stari de oxidare
a fierului. De fapt în urma acestui joc ionul de fier vor
accepta electronii de la peroxidul de hidrogen, electroni
care apoi sunt transferati la alte sisteme reducatoare.

Tabel 4

Tipul de hem Coordinarea fierului Liganzii axiali Forma de

cu hem ai fierului oxidare / starea
de spin
FeII (S=2);
FeIII (S=5/2)

8
9

O ;
Tyr FeIII (S=1/2)

H2O2, O2 sau alt

ligand

sau O ;
Tyr FeIV (S=1)

O (O·)

Hem d

Glutationul este o tripeptida care se gaseste în toate celulele mamiferelor, cu exceptia

neuronilor. El se caracterizeaza prin legatura γ-peptidica, care nu este atacata de catre peptidaze
dar este un substrat pentru γ-glutamiltransferaza. Gruparea functionala tiolica este principala
responsabila pentru proprietatile glutationului, de aceea este abrevia ca GSH în forma redusa.
Forma oxidata a doua astfel de molecule este abreviata GSSG. În una din cele mai importante
reactii la care participa glutationul, catalizata de catre glutation peroxidaza, sunt inactivate
peroxidul de hidrogen si alti peroxizi [21].

GSSG este apoi redus din nou la GSH cu NADPH de catre glutationreductaza (vezi fig.
3).

9
10

10