Iubire

de Lucian Blaga

Lucian Blaga(1895-1961) a fost un filozof, umanist, jurnalist, poet, dramaturg,

traducător, profesor universitar şi diplomat român.El a scris opere în perioada
interbelică.Ca genuri a scris filosofie, poezie, dramaturgie, eseistică şi estetică.A debutat
cu poezia „Pe ţărm” în 1910.
Opera „Iubire” a fost scrisă în perioada interbelică. În această perioadă au apărut
numeroase reviste si tendinţe în evoluţia literaturii.Poezia este alcătuită din cinci strofe
catrene.
Gândindu-mă la fizică, observ că literatura şi fizica au o legătură.În primul rând ,
luând formulele din fizică, găsesc în poezia aceasta ca formule tipurile de rimă, ritmul şi
măsura, deoarece fiecare tip de rimă,ritm trebuie să aibă unele caracteristici pe care eu le
consider un fel de „formule”.Rima prezentă în text este rima încrucişată, primul vers al
unei strofe rimând cu al treilea şi al doilea vers cu al patrulea.Ritmul aflat în această
poezie este ritmul trohaic, iar măsura este de nouă silabe.
În al doilea rând, în fizica apare ipoteza unei probleme şi necunoscutele. În poezie
această ipoteză este titlul şi versurile, iar necunoscuta este sentimentul transmis de eul
liric sau tema poeziei.Titlul este format dintr-un substantiv comun simplu, care semnifică
un sentiment de dragoste, de admiraţie pentru cineva sau ceva.Sentimentele transmise de
eul liric sunt sentimente de dragoste.
El foloseşte figuri de stil precum: epitetul:„ ulciorul de-aramă ” ; şi un număr
mare de inversiuni : „ suavă icoană ” , „ străvechiului verde copac ” , „ bălaiul surâs al
comorii ” , „ întreaga făptură ”.
Prin folosirea acestor elemente eul liric încearcă să îi explice lectorului când apare
sentimentul de iubire.
În prima strofă, Blaga caracterizează iubirea ca apărând când un ulcior se umple
singur.În aceeaşi strofă apare ca ulciorul se umple de foc, foc care poate fii considerat
focul iubirii, si şi de toamnă , de unde rezultă că toamna este anotimpul iubirii.
În a doua strofă, poetul vede iubirea ca o icoana înrămată în rana unui copac
străvechi.Rana copacului sugerează durerea creată de iubire, iar termenul de străvechi
sugerează eternitatea sau iubirea eternă, care duce la concluzia că, cât du multă durere a
suferit din cauza iubirii, el nu a pierdut această iubire.
În a treia strofă, Blaga foloseşte cuvântul „ comorii ”. Această comoară, bazându-
ne pe titlul dat, poate duce la persoana iubită, deoarece, când iubeşti cu adevărat,
persoana pe care o iubeşti în acel moment o consideri comoara ta şi vrei să-i vezi
zâmbetul pe faţă.
În a patra strofă, eu cred că poetul consideră că şi după moarte iubirea va există.
În a cincea şi ultima strofă, Blaga foloseşte luna ca simbol al iubirii. Luna este un
simbol al iubirii deoarece cele mai multe întâlniri romantice se fac sub lumina lunii.
În concluzie, Lucian Blaga a definit iubirea folosind o perspectivă beletristică.