Ministerul

Educatiei,

Tineretulur

~I Sp o rtulu!

al Republicii

Moldova

Ion Achiri Vasile Cioban~ Petru Efros Valentin Garit Vasile Neagu Nicolae Prodan Durnltru Taragan AnatoJ Topala

ATEMATICA Manual Xll-a

pentru dasa a

....,

MmmaluL a fost aprobat prin Ordinul Ministrnlui Moldova n,r.2J5 din 5 iulie 2005.

Edueatiei,

Tiaeretulul

~i Sponulul

3.1Republieii

Toate drepturile asupra aeestei editii apartin Editurii Prut International. Reproducerea integralii sau pariiala.a textalui san a ilus.tratiilor dill aceastii carte estepe.rniisii dear cu ecordul seris al editurii.

Aueori:

Ion. Achiri, doctor, eonferentiar univershar, USM (Capitolele I,1X) Va.sile Ciobanu, doctor, conferentiar universitar, USM (CapitoLele Il, IX) Petru Efros, doctor, conferenriae universitar, U8M (Capitolele VI, VIl, IX) Valenti/,! Garit, doctor, confetentiar uaiversitar, USM -(Capi telele VI, VII, IX) Vasile Neagtl, doctor habilitar, profesor nniversitar, USM (Capitelele IV, TX) Nicolae Prodan, doctor, coaferentiar universitar, USM (Capitolele V, IX) Dumitru Taragan, doctor, conferentiar universitar, USM (Capitolele ill, IX) Anala} Topalii. i:lnctor, eenferentiar interimar, USM (Capitoieie V, VUI, IX) Valeriu Berdan, doctor.cenferentiar "Valentina Ceapa, specialist principal, Dumitru Cosma, doctor, conferentiar Nicolas Lachi, profesor, grad didactic univeraitar, UST Ministerul Educatiei Tineretnlui $i Sportului universitar, UST superior, Liceul "Miruea Eliade"

Recenzenti:

Redactori:

Andrei Braicev, Pavel Comaniuc, Corector: Elena Bivol Coperta: Vladimir Cravcenco Paginate computecizats: Vil/emina Stratu
@

Tatiana Rusu

e Bditura

T.Acli'rt, V. Ciobanu, P. Efros, V. Garit, V. Neagu, N. Prodan, D. Taragan;, A. Topalii, 2.0.05

Prut /merna/jollal, 29.05 .

Editura Prut International, str, lao. Creanga 1lI. 59, Chi~inau MD 2-051 Tel.zfax: 74 ..23.77,74.93. I 8; e-mail: prut@i.TItc.md Difuzare: Societatea de Distributie II Cirrii PRO-Nor Chi~inliu, str, Alba-Iulia nr, 23, bl. IA Tel.: 51.6.S: 17. 51.57.49.; www.pronoi.rnd; www.librarie.md; e-mail: info@prolloi.rnd

Tiparul executat la Olirnp Printing Services

CZU 51(075.3)
M 47 ISBN 9975-69-775-5

Prefata
Avind aceeasi structurasi fiind
0

..

eontinnare a manualelor de ma-

tematicapentru clasele X-Xl (autoril. Achiri, V. Ciobanu ~.a.»pl'ezentul manual este elaborat 'in eonformitate eu curriculumul Iiceal in vigoare

§i face posibil sa fie realizate prevederile eurriculare pentruclasaa XU-a. Manualul contine compartimente ce tin. de elemente de analiza
matematica, elemente de algebra superioara si geometrie analitiea, Pentru orientate, lainceputul fiecarui capitol sint formulate obiectivele edueationale care porfi atinse studiind capitolul respectiv,

In scopul realizarii unei recapitulari finale si pregatirii elevi:1orpentru

examenul de bacalaureat, in manual este prezentat uncapitol special

,,Recapitulare finahl", care eontineo sinteza a materiel teoretice studiate In clasele anterioare, precum ~iexerci tii ~j pro bleme recapitulative. Manualul este structurat astfel, ineit sa.poata fi utilizat la predarealnvatare.a-evaluatea matematieii atlt la profilul real, eit,jii la eel umanist.
De retinut ca materialul (textul) mareat aceste texte pot fl propuse ca extiaderi,

m parteastlng.a

cu

bara

verticals este prevazut numai pentru profilul reaL Pentru profilul umanist

In plus,in

conformitatecn

obiectivele precenizare.exercitiile

~i
de La

preblemele de la Sfil'9itul fiecarui paragraf, probele deevaluare profiluri, Cele notate cu iar cele notate ell

sfir~itul·fiecarui capitol, precum ~i testele finale sint claslficate dupa slot destinate elevilor de Ia ambele profiluri,

- numai elevilor de la profilul real, fund extinderi pentru cei de la profilul umanist, Exercitiile mareate ell >I< au un grad sporit de eomplexitate si nu sint obligatorii pentrurezolvare Laprofilul
respeotiv, Exercitiile marcate en

** se

refera la temele optionale.

Obiectivele marcate cu * vizeaza numai elevii de la profilul real.

Menp.onam di probele de evaluate (preconizate pentru 45 min) ~i testele (prevazute pentru 180 min) sint orienrative, Tinind cant de specificul clasei, profesorul poate elabora alte probe sau teste.

Pentrn notatii au fost utilizare sunbolurile ~inotariile inrilnite frecveat in literatura si recomandate de eurriculumul girnnazial la matemarica, prin insusirea unor notiuni teoretice Manualul ofer.a elevilor pasionati de metenrarica pos ibilitati pentru a-si extiude eunostintele.ratit suplimentare.cit

~iprin rezol varea unor preblcme mai complicate. Probele de evaluate de Ia sfirsitul fiecarui capitol servesc la verificarea nivelului performantelor atinse,
Stimati profesori ~i dragi elevi, speramca acest manual un instrument didactic util recunescatori pentru
-

sa devina

tn studierea

matematicii. Totodata, vom fi

0 biectiile

$i sugestiile dumnea voastra ce vor coneornisiei de evaluare,

tribui la tmbunatafirea continutului manualului. Exprimam sincere multumiri membrilor referentilor iii tuturor celor care au contribuit La realizarea manualului. Autorii
-, I ~

""!:f:.

"

C.API'TO.LUL

unctii erivabile. .. ec pitulare

Obiectlve/ecapitolulu;:

• utilizares terminologiei aferente notiunilor de derivarn.;;1diferentiale a funetiei; • aplicarea in ealcule a prQprietatilor derivatei §i diferentialei funcjiei,

I ~ R, unde intervalull k;R, Xii E I (.:to+punet interior lui I), ~ix un punet arbitrar dintr-o vecinatate oarecare a punctului fixat xO" Fie x-Xo =Ll.tcre~terea argumentuluiin punctul xO' iar lex) - f(xo} = t1f sau f(xo + t1x) - f(x,) = b. f oresrerea functiei f is: punctul Xo corespunzatoare eresterii t1 x a argumentului. Definitie
E

L Derivate Fie funetia f:

• Un punct xl}E IR se nurneste punct deacumulare

Xo

k; IR daca.in once vecinatate a lui

penrru multimea exista eel pu~n un punet din multi mea E \ {xo }.

• Fie E k; JR, x~ E E un puncr deacumulare al multi mii E si functia f: E -4 IR. Se spune di funetia. fa're derivatain punctul Xu daca exists limita:
lim f(xo
b .... :l; O

+~)-

f(xo)

(1)

sau

lim f(x)~--..o .

f(xo)
Xu

(2).

X - Xo

Aceasta limita: se numeste derlvata

functiei f"'in punctul

si se noteaza J(xo)'

Daca, in plus, f'(xo}

f'(Xo)

este finWi, functia

+~x)-f(xo) 6. x

I se numeste
sau
f'(x ) o.

derivabila 'in punetul Xo.

= lim f(xo
~-+o

= lim f(x).,-Ug

X-

xi)

f(xo).

Observatii. 1. In punctele izolate ale multimii rru se pune problema existentei derivatei san a derivabilitatii functiei, 2. In cazul in Care limita (1) (san (2)) exista $i este infmita ori nu exista.functia este derivabilii in punctul X(l.

I nu

Be spune ca funotia to orice punct din M.

este derivabilii. pe muitimea M (M ~ l) daca ea este derivabils

Teorema 1 Daca 0 funotie este derivabihi 'lutr-un puuet, atunci ea este continua in acest punct,
Reciproca acestei teoreme este falsi.
5

Defini1ii dreapta)

• Fie E
.

k;

R,c

Xo E

E un punet de acumulare la stinga (respectiv Ia

pentru multimea
""'"""'0 ...0

E ~i functia

f:

E ---7JR. Limita

~-->",,-o

lim

lex) - f(xo}
xXo

(3)

(respeotiv

lim

lex) x-

!(xo)
Xo

(4)) (dadt aeeasta exista),finita sau infinita"se numeste a. functiei

derivata Ia stinga (respectiv derivata la dreapta)

f in punctul xo.

Se noteaza: f,'(xo),
• Functia

J;;(xo).
t;; IR)

f:

E---71R (E

se numeste derivahUa la stinga (respectiv Ia dreapta)

in punctulx,

daca limita (3) (respecriv (4)) exists ~i este fmHa.

Teerema 2 Functia f: E- ---71R (E b IR) este derivabila in punctul Xu (xu

la stinga §i 1a dreapta in
Xo

E este un punet de

acumulare Ia stIDga~i la dreapta pentru multimea E) dadi ~i numai dad ea este derivabila ~i f;(xo)

= r; (xo)· In aeest eaz,

f;(xo)

= t,;(X'r;) = f'(xo)·

2. Interpretarea geometrica a derivatei

Amintim interpretarea geometries a derivatei unei functii f derivabile mtr-unpunct Xo: existenta derivatei finite a functiei 1in punctul Xo este eehivalenta co existenta tangentei (neverticale - neparalele cu axa (xQ' !(x~)) al graficului Gf' astfel IncH coefieientul unghiular at acesrei tangente este egal eu f'(xo) (fig. L 1). Deci, m = I'(xo)
Qy) in punctul

y f ~x" +<1. x)

f (xo-) ,

-------~-

--,

A
I

= tga.

,B(~x)

Dreapta tangenta (neverticala) Lagrafic Fig. 1.1

in punctul (xo' f (.~o» at graficului functiei I, continue in punctul Xa' este dreapta de ecuatie

'y-=f( xo) + f' (~)(~ xo)] =

00

Daca f'(xo} (xo'

(f'(xo)

= +00

!(xu»)

este vertical

a (deci,

sau j'(xo}
ell

= -00),

atunci dreapta tangenta in punetul

paralels

axa Oy) ~i are eeuatia

I x =-

.-----

XD

.
I.

In cazulln care:
1) derivatele laterale 1;(:)[0)' 1:(xo)sintinfinitqi 2) f:(xo);f; f: ..4(xo' f(xr,»
6
(xu),

de semneontrar,punctul

A(xo•

I(xo)

este numit punet de tntoascere pentru grafi cul G f. uncle eel putin una dintre derivatele laterale este finita, puncrul unghiular pentru graficul Or este numitpunct

---~---,

Funcfh derlvabUe.

Rec:apituJare

3. Diferentiala unei functii , ,

Funepaliniara g: IR--"71R, g(nx) = f'(xo )i1x", sem:lille$tedifenm1;iala fMellei f in punctul X,o ~j se neteaza dj(xc)'
Definltie 1n cazul particular I(x) = x, avem f'(xo) 1 ~i deci d.x(x~) = 6. X, "16.xe IR. Daca functia f este derivabila in orice punct din E ~ IR, obtinem formula de caloul al diferentiaiei:

dJ(x) = f'(x)~,
Deexemplu, Interpretarea pentru functia [: IR--"7[-1,1], geometrica a diferentialei

'ri);,E::J .
f(x)::;;;.

cos2x, obtinem: deGas 2x) = (cos 2x)'dx = -2 sin 2xdx.

unei funcpii

.A f (xo) reprezitrmcre~te,rea "ordonatel functiei I", eecorespunde cresterii n-x a argumentului ei, iar df(xu) reprezinta cresterea "ordonatei tangentei" la graficul G f In punctul (xo' !(xo»)' aceleiasi eresteri .Ax a argumentului Amintim fornmlele care se apliciideseori 1a calculul.aproximativ ce corespunde functiei

este urmatoarea:

(fig. 1.1).

a1 valorilor unci functii

intr-un punct indicat: 1) f(xo

+ nx)"" !(xo) + !'(xo)6.

x;

2).Jl

+ dx = 1 +

4nXl

3) (1 + 6. x)" ""1+n' nx.

,J25,04 = ,J25

+ 0,04

=:

,J25(1

+ 0,0016) = 5Jl + 0,0016 ""5(1

.

+!.

0,0016) = 5,004.

4..Regulile de calcul al derivatelor ~i difereutialelor

Amintim.sintetie (laTa a preciza conditiile in care-au loc), principalele al derivatelor si diferentialelor: reguli de caleul

to

(I ± g)'
=:
.

= f'±g'.
C'

'

dU ± g) ::;;;.df± dg,
=:

2° (c- f)'

t'.
,

1°! d (cf)

C•

dI, c -

constanta.

3° (f·g)'=:f'·g+f·g'. 40

3°' d(f· s)> gd! + idg.

40J d(f)= g. gdf-:fdg. g functiei compuse:

(f. )'
8:

=:

f'g ~Jgl.
g

5° Derivata functieicompuse:
(go f)'(x) = (g(J(x)))'::;;;. g'(f(x))·
0

5°' Diferentiala

j'ex).

dfeg)=

['(g)·dg.

6 Derivata functiei inverse: (f-l)'(y)= 7° Derivate de ordin superior: fN

J'h),
fIn)

= (f/)';

= Cf(n-l))'.
'VXE

8° Daca I, g: [ ~ IR, IE IR, /- interval ~i I(x) > 0, (p:)'::;;;.

F'( s'

I,atunci

·In! + g. ~)
7

Capito(ul'--------------------------

__

Fxempl ®PeDtrufunctia

I: IR -71R,

f(;c) =2sin2

X-SX,

abtinem dJ('~) =d(2sin'

+Sdx= (2sin2x-5)dt'.

-Sr) ==

::::d(2sin2 x) -d(5x) =2d(sin2 x) @

sax == 2· 2sinxc{}scix

Pentru functia j: IR.: ----71R:, I(x)

(X2.fi)'

= x".[;,
2£

= x"l.Ji(ln x+
~

.!J
x

obtinem:

= X2Ji~Q.~(In x + 2),
unor functil elementare
D!, IR.
IR (0, +=) (0, +<XJ) df 0
n'x"-1dx a- x".ld;r

5. Tabelul derivateIor
Nr. crt.

~i dlferentialelor

f
nE IN'

D,
IR IR.
(0, +(0) [0, +00) IR
a;;': 1 n-

I'
0
X,,-I

1. o (const.)

2. x",

3. x', aE IR' 4.

·X~·l

.Jx
x

2.[;
a~Ina

--dx

2.Jx

5. a,

IR
IR
(0, +<><»

a' In adx

a>O,

6. e 7. log,»,
a> 0"

IR a*[
(0, +
cc )

e
1 x1na
-

e"dx
1 -I-dx x na

8. ln z 9. smx
10. cosx

(0. +00)

1 ,x

(0, +(0)

-dx
x

IR. R 1R\{(2k+1)~

cosx
-SlUX

IR

cosx dx

[11.

IR

tgx

IkEZ}

--

cosz

1R\{(2k+ l)~ Ike

IR\ {kn IkE .I}
(-1,1) (-1, 1)

z}

+sinx dx

--dx ---dx .,
8m-x 1
Xl

1 cosix
1

12. ctgx

IR \ {kn I k t: Z} [-1,1]
[-1,1]

1 --.-2Sill X

13. arcsinz 14. arccosz 15. arctgx 16. arcctg z

8

.Jl-

1
Xl

.JI-

dx

.Jl- x
--2

IR IR

1 1

.Jl-x
1

ldx
2

1+..11

JR IR

--dx 1+x2
---dx
1+x2

-1+x2

1-----------------------

FUIlCfIi derjvabiJe.
__ ~ __

RU'lIpitu1lllro
iIIiil*~~

Exercitil propu se ~:s:;:;:::~:c:;;;:::=:;a;I_!IliiIii.i:Ii A1.

sa se ealculeze
a) f(x)=.Js; e) f(x)=-&sinx;

derivate ftrnc~iei f: D, R: b) f(x)=x.fi.; f) f(x)=7·2"; f: D---7IR:

="-

c) f(x)=2-4x'll; g) f(x) =6Iog; z;

d) f{~)=2JX; h) f(x)=7tgx.

2. Sa se calculeze derivate functie!

a) I(x)

-= 2x - 3,[; + n; b) f(x)

(2x - 3/;

c) fex) == _3~_T-I;
g)

d) f(x) = 5J Xl

+ 1;

e) l(x)=ln(xl-3); 3. Sa se calculeze
d)J(x)

f) f(x)=tg(3x+.J5); pentru functia

f(x)=3sin2

x;

h) f(x}=ln3(2x+l)..

I'

I:

D ~ IR:
c) [(x)=Jfu+ctg4X; f) f(x) =-2; x+

a) f(.x)=3"lx-lg(2x-I);
="-

b) f(x)=sin2x+3cos5x; e) fex) = x1lgx;

xsin 5x;

x-I

g)

f (x)

lnx = -l; x

h) I(x) = x2e~.

4. Sa secalculeze valoarea derivatei functiei f: D ~ IR: a) I(x) =c053x, in

Xo

=~;

b) j(x) = In(2~>3), In

Xo

=2;

c) [(x) =Vx-si:n2:t,

_In

Xo

=1.

S. Sa se resolve in R ecuatia a) f(x)=5x~ -3..1:+8;

Fex)

= 0,

daca

1: D ~ IR:
c) !(x)=5c<'-h'.

b) J(x)=.J2eosx+l;

6. Sa se determine intervalele de monotonieale funetiei f: D ~ IR: a)

lex) ""xJ

- 3x;

b)

jex)

= 2x ;

x-I

7. Sa se scrieecuatia tangentei Is graficul functiei

f:

D, IR:
Xo

a) j(x) =2£, In 8. Fie funetiile f,

Xo

= 4;

b) f(x) = 5e"", in
-

=0;

c) I(x) =ocos2x, in

Xo

=~. , Ix· -11.

g, h:

IR ~ .IR. Jex) = 3x2

X-

2,

g(x) ='{

3-' daca x >'0· _0 hex) = x+2, daea x<,

Sa se determine,

construind graficul respeetiv, pentru fiecare dintte aceste functii:

a) muljimea punctelor in care funetia.este continua; b) multimea punctelor in care functia est." derivabil c) intervalele de monotonle ale fimctiei. 9. Sase calculeze diferentiala funotiei [: D ~ R: a) f(x)=xz~3x; b) f(x):=:sinx+cos2x; c) f(x) =x -cos x; d) f(x)

a;
= x'

log, x.

J O. Aplicind diferentia la,

a) (1,003),$;

sa se calcnleze

cuaproximatie:

b) (O,998Y;

0) (-1,D008t;

d) .J49,002;

e) ~O,996;

f) ~64,O1.

B
1. S3 se caleuleze derivate functiei f: D ~ R:

a) fex)

=0

2x,. -16..,fx +2005;

b)

lex)

= V~l

+ 4;
I

e) [(x) = log;(2x f) f(x) = arctg(3x'

+ 1); + I).
9

d) f(.x)::::3sin2(1-:i'.l);

e) j(x)

=-fi ·8:;:;

~ plt-nlul

I-----~-------------x
~

2. Sa se determine domeniul de derivabilitate ~i sa se ca Icui eze derivata funcjiei f: D --+ R:

a) f(x} = Xl

3x;

b) f(x)

c~s 3x ; x-I

0)

f(x)

= x' sinSx;

d) f(x)

=£ ·lg(x2 +I);

e) f{x) == In' sin 2,,;; f) 3. Siisecalculeze a) f(x) = 3sini,

lex) == C084 (3x3 + 5);

=1t;

g)

f (x) , == arccos-1,!,; h) f (x) x

dh .r.

valoarea derivateifunctiei in
Xo

f: D --+ R:
b) f(x) = 3lgx\ in :to = -1; d) fex) = 2X1+\ in
XQ

c) f(x) = x2~'1: in 4.

Xo

== 0;

= 1.

sa se scrie ecuatia
a) I(x) =

V;2-_3, in X'o =47;

Xo

tangentei la graficul functiei f: D --+IR: b) f(i}=

e'''+!, in xD = -2;
Xu =

e), f(x) =-3 arccos3x, in 5. Sa se calculeze a) f(x)

= 0;

d) lex) = xx~ I' in

o.

= i+l;

J;

i"

penttu functia f: D --+ IR.:

b) f(xj=OOS13x; c) f(x)=ln(3x-2);

6. Sa se rezolve ill IR Ineeuatia rex);::: 0:, dacs f: D --+ R: a)J(x)=x4-3xl+2x+l;

b)f(x)=X:I;

c)f(x)=x·e';

7. Sase scrie eel pl!j,in 0 fUllctie f.: D --+ IR, a carei derivata a) 3+2sinx; b) -3eh; c)

f' este egalii cu:

D --+ IR, I(x) == xX_I.
c) f(x): hex)
=

:? -~.

8. Sa se calculeze 2f"(x)9. Sa se calculeze a) f(x)=6~3Ixl,

3f'(x)_+ f(x)

pentru funepa. f:

derivate Ie laterale in x~ ",,0;

ale functiei
2

f: H----7 R
x
In(x~ +1), in Xo =l.
2-"'1 {
.r' '!IX,

b) f(x) =x +.!., in xa =0;

g(x)

10. Fie functiile f, 8, h: IR ----71R,. f(x) == e'tx-II,

1) Sa se determine pentrufiecare

= 1;(2 -161.

daca x>O.

d <0 aea x:_

W

dintre aceste functii:

a) multimea pe care funetiaeste contimia;

b) multimea pe care functia este derivabila; c) punctele de intoarcere, punctele unghiulare ale graficului funqiei respective; d) intervalele de monotonic ale functiei,

2) Sa se schiteze graficele acestor func1ii 11.. Sa seceleuleze diferentiala funetiei a) J(x)=x(x+l); e) /(;")=-4; xa) cos 61°;

I: D ___,' IR:
c) f(x)=sin2 g) f(x)=x21gx; x; d) f(x}=..[2;; h) /(."1:)
= In
1

b) j(x) = 00s(3x+ 4); t) f(x)=2,,+J;

3x"

cos x,

12. Aplicind dlferenjiala, sii.se calculeze cu aproxlmatie: b) tg46°; c) e~·I; d).f0i; ;6) (O,9997)·Wl.

10

CAPITOLUL

II
Obiective/e capitolulu;: lelor nedefinite;

Primitive

5
r

i tegr Ie nedefinit

• calcularea primitivelor si integralelor nedefinite apliclnd proprietatilerespecti ve ~itabelul integra• calcularea integralelor nedeflnite aplicind: a) 'metoda de sohimbare de variahila; b} "integrarea prin piirti; c) "metoda coeficien,tilor nedeterminati leaintegrarea functiilor rationale;
• aplicarea in diverse contexte a.notiunii de integralii nedefinita,

§ 1. Notiunea de primitiva a unei functil, Notiunea de lnteqrala nedefinita

1.1. Notinnea de printitiva
Una dintre problemele de baza ale calculului diferential consta to determinarea derivatei unei functii date, Diverse probleme din analiza matematica ~imultiplele aplicatii ale derivatei
in geometric, mecauica ~itehnicli conduc 1aproblema reciproca: fiind data functiaj", sa se aile 0 funcjie F, astfel Incit derivatia ei sa fie egala cu f. Restabilirea functiei, fiind data derivata acesteia, reprezinra una dintre problemele fundamentale ale calculului integral.

Definitie

Fie 1 un interval din IR ~i f: 1-) IR

functie. Fnnctia F, definita pe

interval.Z, se numeste primitiva a functiei f pe I daca: 1) F esre derivabila pe I; 2) F'(x) = I(x), '\fxe. I.

Dadi intervalul1 este inchis la sting a ~i a este extremitatea sa de stinga, atunei prin deri vata functiei Fin punctul a se 'inte1ege derivata 1a dreapta a lui F in a. o conventie similara se face ~i in cazul in care intervalul I este Inchis la dreapta.

CD Functia F(X)=X3
F'(x) = (x,)'

este primitiva
t/XE

a functiei

f(x)=3x2

pe IR, deoarece

= 3x

== f(x),

IR.
I(x) == cosx pe IR, deoarece

@ Functia F(x) = sin x este primitiva a functiei (sinx}':::;: cosx, t/~E R

11

Caprtolul

If --

@ Functia

F(x)

= .,)1- x2

este primitivaa

functiei f(x)

pe intervalul

(-1,1), deoarece (Jt-xl.)'=·

vl-x2

,-;---;.x

.'

'lfxe(-L,l).
.r:

® Daca a> 0, a:;t:1. atunci funetis F(x)

'l:ixelR

=. _E__

lna

este

primitive. a functiei I(x) = a",

Observasie: Problema determinarii primitivei unei functii date f se rezolva neunivoc. Intr-adevar, daca F(x) este oprimitiva pentru fex) pe intervalulI, adidi F'Cx) = f(x), \fx E 1, atunci functia F(x) + C.• unde C este a constanta arbitrara, este de asemenea primitiva a functiei lex) pe I, deoarece (F(x) + e)' = J{x), vx« 1.
Primitive. a functiei lex) = cosx este nu numai functia sin X,. dar sifunctia sin x+ C, deoareee (sin x + C)' = cos x, '<;IxE R ·~"dC E IR.
1 r: ,

Dace F: I ~ R. este 0 primitiva a funetiei primitive a functiei

f pe 1 poate

f: I __,.R pe intervalul

[,atuDci orice alta

0

fi scrisa sub forma F +C, unde C este

eonstanta

arbitrara, Demonstratie
Fie 11>: I ~ IR Atunei
c])(x) - F(x)~
0

primitiva a functiei
0

pe intervalul I, adidi. 11>'( x)

- f(x)

= f (x),.

'r;/x e 1.

(<D(x)- P(x»)' ::=I1>'(x) - P'(x) = f(x)

= 0, "dxe 1.

Obtinem funetis

C, unde C este

constants oarecare, Asadar, CI>{x) F + C. ... =

Observa(ii. 1. Definitia primitiveipoate fi extima siasupra functiilor definite pe reuniuni finite de intervale disjuncte, deoarece conditiile din definitie au sens si In acest caz, Insa
nu mai este adevarat faptul cit dona astfel de primitive difera printr-econstanta
~ t 1110 I

..
J

:e:. ~'R~;X)~({X~ : .. f
F'(x) == fCx)

+~,'

; +2. daca x>O

d:~::: :.R:iv:::~aF~ :U:::~:i~ile:e

0

= G'{x),

'the lR".. constanta:

Totusi, diferenta G(x) - F();) .nueste

G(x) _ F(x)

= {I, dac~ x <0

2, daea x> O.

2.0 funetie care admite primitive are proprietatea lui Darboux.

Intr-edevar, fie cii functia f: I 41R admite primitive. Atunei, conform definiliei, existi
12

-----------------------

Prlmltl\le

;;[ integrale

oedeflnlte

o functie derivabila

F: 1-71R, astfel inoit F'(x) = I(x),

'\/XE

I. Se stie (vezi manualul

de matematies pentru clasa a Xl ~a) G[l derivata oricarei functii derivabile are proprietatea lui Darboux, adica pentru oriee doua valori ale functiei f aceasta va lua orice valoare intermediara dintre cele doua, Deci, f'es« proprietatea lui Darboux pe I.
3 .. Dad leste un interval

din IR~-j f: 1--7IR

este

functie,

astfel lncit multimea

f(J)

= {I(x)

\x

l} nu este interval, atunci functia

nu admite primitive,

intr-adevar, dad'i functia f aradmite primitive, atunci far avea proprietatea lui Darboux, adica pentru orice dona valoti ale funetiei !aceasta va lua once valoare intennediara dinrre cele doua, deei imagines lui I prin f ar fi un interval, ceea ce
contrazice ipoteza.

Exercltlt

rezotvate . ca funcpa .
w

~ L§J., 1 S- searate a

f : IR--7, IR f().,x . = .1. cia'daca • x < 0 -, >0 , '_ en x_

{-l,

.. . nu a dmi primitive, mite

Rezalvare:
Intr-adevar, este un interval, ~ 2. Consideram

irnaginea lui IR prin

:r:ezttlti oa functia

este rnultimea

{-I, l}, CUm aceasta multime nu

nu admite-primitive,
= (I

Sa aratam di

funetia

IR --71R, f(x) rru admite primitive pe

[:

+ x2). sgn x.

R.
{'1 + x- d-aca x > 0
0 ~

Resolvare:
Evident, Deearece
Darboux,

poate fi scrisa astfel: •

f (x) = ·0,
JR.
f'

daca x
2 ,

=0

. -1 ,_x
pe

daca x < O.

f (JR) = (-=, 1) U {O}U (1. +=), rezulta

Deai,
W

ca functia

nu are proprietatea lui

nuare-primitive

~ 3 G«msic eram fu,llcf.a,: j' id t1 @J ., Sa aratam eli Rezolvare:

Functia

IR --7.,IR

(X") __ sin
I::

-::-,1 • V40

d,

a,ea

x"* 0

0, dadi. admite primitive.

x=O.

oeste dis continua

in punctul

Xo '=

0 (nu are Iimita), dar are proprietatea

lui

Darboux.
Fie functia h: IR -+ JR, hex) ==

{x~

cost' ~ca x 0, daoa x -0.

Functia

h este derivabila

pe

IR ~i h'(x) =

{2",XCOS ~
2x cos

+,

Sin~,

dacf

0, daca x =0. Consideram functia g: IR --71R, g(x)

*0

{ 0, daca x =0,

x'

daca

x'" 0 care este continua.

13

anltpTv

II -------------

pe JR. Fie G 0' primitivaa Intr-adeViir, F' (X)

lui g, atunci funejia F

X.it

=h-

G este
X

primitiva a lui [,

= h' (z) - G'(x) = acos! + sin! - 2xcos! = f(x).

Observatie. Problema despre existenta primitivei unei functii va fi discutate mai tirziu, cind se va demonstra
H·~ 11

Oriee functie continua.

1:

[a, b I~ admite primitive. IR

1.2. N otiunea de Integrala nedefinit:a

Defin1tie Fie. f: J ~ IR (1 interval din lR) 0 functie care admite-primitive. Multimea primitivelor fanetiei ! .se ntnnel'te integraHi nedefinita a funcfj.ei J.
Se uoteaza Simbolu1

J se numeste sem» di! integrare.

= F(x)

J f(x)d.x: si se citeste .Jntegrala

+ C,
unde Feste
0

din f(x)dx;".

Deei, Jf(x)dx C0

primitivii a funetiei
l:iXE:

pe intervalul

I, iar

constanta arbitrara, adica F'(x)

= lex),

1.

Operatia de calculare a primitivelor unei funo!ii (care admire primitive) se numeste

integrare. Mentionam eli scrierea f(x)dx trebuie considerata ca 0 aotatie mdivizibiIii, deci partilor sau dx, luate separat, nu Ii se atribuie aici nici esemnificatie. Functia f

se numeste functie
~ .. '/Jfl1

de sub semnul integraiei, variabila x - variabila de integrate,

iar C- constanta de integrare.

CD
@ @

J x dx = X3
2

+ C, deoarece (,

x; + C J = x
1 -Ze

Jcos x dx == sin x + C,
. f e-2'd x=-Ze1
_ox

deoarece (sin x + C)' = cos x.

d

- + C,

eQarece (

-Ix

+ ...=e ~2x .

cJ

1.3. ProprietipIe de ba.ziale integralei nedefinite

10 Derivate integralei nedefinite este egalaeu funetia de sub semnul integralei; diferenpala
integralei nedefinite este egala cu expresia de sub semnul integralei, adica

~ f(X)dx)
Demonstratie

:=

[(x)

~i d f(x)dx)=

f(x)dx.

qI

(x)dx

j ~(F(x) + c f == F'(x)
d(F(x)

== lex) si

dq f(x)dx)= 14

+ C) = dF(x} + de == F'(x)dx

= f(x)dx.

...

Dri'"li'

e $1

'1tegrale ne,.l f !lIte

2QIntegrala nedefinita din diferentiala unei functiieste egala cu aceasta funetie plus constanta arbitrara, adica Demonstratie

dF(x) "" F(x)

+ C.
F'(x)dx:::: ff(x)dx::::

Deoarece dF(x) = P'(x)dx, 30 Dacii f: I

--7

rezulta ea

J dF(x) = f

F(x)

+ C. ....

IR admire pri.mitiv~~i k E IR, k;to 0, atunei §i k fadmi te primitive pe I ~i

are lac telatia:

J k· f(x)dx
Deei,

"" k·

J f(x)dx,

adicii factorul constant poate fi extras de

sub semnul integralei,

Demoltstr"a,ie
Fie F
0

primitive a functieij', adica F'(x):::: I(x).

Atunei kF(x) uncle C1

este

primitive a

functiei kf(x).

k f(~)dx::::k(F(x)+C)=kF(x)+C,·=

(k . F(x»), :::: kF'(x) :::: (:,.;). e aici rezulte-egalitatea: kl D

f kf(x)dx,

kC .....

4° Daca f. g: I --.;.IR sint functii care admit primitive pe intervalul I, atunci §i functiile I + g, I - g admit primitive pe 1~iau lac relatiile:
a) f[/(x)+g(x)]dx=

f f(x)dx+ J g(x)d.x;

b) J[f(x) - g(;~:)Jdx= f(x)dxtor functii, Demomtratie

J g(x)dx,

adica. integrala nedefini ta a sumei a dO"lla functii este egaHi ell suma integralelor aces-

a) Fie F(x) ~i G(x) primitivele functiilor I (x) ~i espectiv g (x). r Atunei functia F(x) + G(x) este primitiva a functiei l(x)+ g(x). Deci,
"" [F(x)

J f(x)dx + J g (x)dx:o

[F(x) + CJ+ (G(x)

+ c, 1= [F(x) + G,(x)] + [e1 + c2]

....

+ G(x)]+ C = J[rex) + g(x)]dx.

Similar se demonstreazii ~irelatia b) din ipoteza,

5° Integrala nedefinita este invarianta la inlocuirea variabilei de integrare x prin mice fnnetie derivabila, adica daca u

= cp (x)

- orice functie deri vabil a de x.

Jf(x)d.x

= F(x) + C, atunci Jf(u)du

= F(u:) + C.

uncle

Demonstrtuie Deoarece

J f(x)dx

= F(x)

+ C, rezulta di F'(x) ';:;f(x).

Consideram functia F(u) De aici,

= F«((J(x».

Din invarianta diferentialei avem:

f f(u)dlt= J ilF(~I) =F(u)

dF(u) = F'(u)du

= !(U)dl.f.
15

+C ...

CClpltolul

II -----------

I~ .er

iti, rczob'

_ Sii se calculeze: a)
Rezolvare:

(6x

3x

+ 5) dx:

a) Folosind proprietatile 3° -~i4°, obtinem: J(6x2 -3x+5)dx

=6f ,xldx-3J
2xdx::::: d(x2},

xdx+S

J dx =

2>;3

_~X2

+ Sx+ C.
5'9, integrala
ell ia

J 2xe 'dx::::: J e~' d(xl)::::: Je" du, unde . DecI, f'. 2x€ua. = e s· + C· ..
J

b) Deoarece

conform

proprietatii

forma

u ::::: Ultima integrala este egala x2,

e! + C.

lA_

1.4. Tabelul integralelor nedefinlte uzuale (primitivelor imediate)

Vom prezenta tabelul integralelor uzuale, Majoritatea formulelor din acest tabel reznlta nemijlocit din definitia operatiei de integrate ca operatie inversa derivarii, Valabilitatea
celorlalte formule poate fi u§or verificata prin derivare.
-----r

1.

l J- =
Odx

C, \:fXE R

-IItI

1.
3.
I----t--

Jldx=Jdx=x+C,

V'xE.1R '
n.E

Jx"dx:::::3:.......__+C
n+l
X"'·+I

fN
.

4.

\ J.ltdx::::: ~ t 1 + C, \:fxE (~ ,+=), a EIR {-l}

5.
6.

_.j--~ . _'

J fx J aXdx=-l'-+C, na
aJl

dx::::: 2.[; + C, 'IixE (0, +00) ';fxelR,

\:fxE R

--

aE

IR: \ {l}

7.
8.

f e'dx

= eX + C,

J~t4=~~x~C,
Jcosxd.x=sinx+C,

';fxEIR' Vxe IR Vx EIR -- - VXE IR \

9.

J sinxdx=-cosx+C,
f+d.t=tgx+C.
cos

L(2k + 1) ilk
Z}

EZJ

J+dx=-ctgx+C! _sm x _
16

Vx E IR \ {knjkE

-- -

13. 14. 15. 16. 17. 18. 19.

20. Ex
'11"I"

J hdx=arcsin l-x~

x+ C =~arccos C1' x+

'VXE

(-1- 1)

J~l+x
Ja
2

dx
2

= arctg x + C := +arectgx + C
a
a
\fXE

1,

VXE IR

+x
1

dx =!arctg~ + C, dx:=,arcsin.!+C,
a

IR.; a

*0

IJa 1-x

'r:fxE(-a,a),a>O

~ f J a' ~ x' dx ~ 1J a' - x' + a~ arcsin ~ .--+:-c_-=+ f JX2 ± a"dx= ~.JXl ±a2 ± ci ill I x+.Jx2 ± a1 I +c
f.J
dx x:"±d2

= In I x + J x2 ± a2 I + C

ED·

J~ 3x-l

If 3

d(3x -1) 3x -1

=l

lnl3x

-11+ C.

== ~x+~fd;:X_-l1)
@

=~X+~lnI2X-ll+C. ='!"arcto-x+2+c

J x2+4x+8 =f (X+2)2+4 =5 21+(x+2)2 dx d:x d(x+2)

®
@

r.x

I:::>

dx +4x+l
.it

J (x+2)"'-3 = J.(J3fl. dx. d(x+2) .

d(x )
2 1

_(X+2}2

=_.1_1n!X+2+J3!+c. x+2-J3

z.J3

1 . J. 'l+x" dx ="21 f 1+(x2{=2arctgx ® 5sm.;t'cos;xdx = 5 sinxd(sin = ~sin

x)

+c.
2

+ C.

17

C pijOIUl

II ----------------

xeretrll propus

1. Sa se ealculeze primiti vele fuactiei: 11 1 a) f(x)=-----.-+J; x xx

,2

b) f(x)=vx-

"

lG

-,

"X

r -)r:;+"x-; 2
""1/

1 x

.,..-;;

c) f(x)

=--#--1;

r+

d) f(x):=
;

l-e~sJ x; cos- x
.sm 2 XCQsl' X

2tg~x+3 e) I(x) =. l
g) f(x.) = .

sm X .1
2

fJf(x}='

. cosh,

sm xeos x

h)f(;x;)=cos

.x

2;

Q f(x) =(cos~-sin1/;
a) j'C' " 'X/
e)

') J' (x)

= _1_

sin x '

2. Folosind formulele din tabelul integralelor nedefinite, sa se calculeze primitivele funetiei:

=";X;

r:

b) I (x) =-r; 1
x ±)f(x)=2sin
", 1

(1- x)-l) c) I(x) =--r;

xvX

d, j'(' x) =' 3·2' 2~2·]~ ; h*) f(x)=x~ 4x'+2;

- 3);

I(x)

= tg l'X;

'2";

g:)/(x)=

.J,2X,l; 1+:<
= sin(2x

IX

.• I( ) - sin x . ) ---2-"
COS

1 J"')f (x ) =,' ; cos? xJl+ tgx

k') f(x)

I') [(x)

= 8-1,",1.

1. Folosirrd formulele

din tabelul integralelor nedefinite, b) I(x) = 'x"

.l

sase calculeze

prirnitivele

functie]: 1+ c'os X, l+cos Zx '

l

a) f(x) =a:r .e\

d) f(x)
=

E- x'e:r + x~ .
1, ,; coszx+sin' x

e) f(x)

cos2x cos
l

X'SIn

e) f(x) = b) f(x) =

f)f(x)=V(8-3x/; ;

g) f(x)=~;
1 );4.

+1

6x-5 2.J3;;;2 -5x+6

ij f(x) =_1_, 1 + 9Xl'

j) f(x)=--;

2"

.J1-4"
DI.I

., e' k) j (x) = -,~-. e" +4 poseda primitive pe IR: . , {2xsin1-cosl, xelR\{O} b) f(x) == x x t -, x = O.

2. Sa se arate cil:£onelia a) J{x) =

COS.!.'

d~ca .XEIR\{O} x 1 { -2' daca, x = 0.;

3. Sa se arate a) J(x)

ca functia

are primitive pe .IR:

=!. xSin~,

dac,'a XE R \ 0, daca x =0;

{Ol

b) f(x) =

J~. e ,l,y' da~a x

10, daca
x-O,

IR \ fO}

18

§ 2. Schimbarea de varlabil prlrnltlvelor

Inmulte

In

lui

cezuri introducerea unei variabil e noi de integrare reduce calcularea acestor

integrate la calcularea unor integralemai simple, adiea permite sa se treaca la integrarea nemijlocita, Aceast1i metoda se numeste metoda Sllbstitu,iei sau metoda schimbarii de tl.ariabila. Ea se bazeaza pe o en :Fie intervalele I, J c

IR functiile

qJ:

1---7 J ~i f: 1 41R eu proprietiitile:

1) f admire primitiva F pe J;.

2) rp este denvabila pe I. Atunci func1i:a (fo

cp). q/ admite pelprimitiva

Jf[(fJ(x)], (fJ'(x)dx

(J/(t)dt)

cp.
0

cp.

(1)

Demonstratie Deoarece functiile F, (fJ sint derivabile, rezulta

ca functia

F 0 <p este derivabila si, in rp) . q/.

plus, (F offJ)' = (F' 0 cp), rp' = (/

Deci F
0

rp)

.q/.
0 primitiva

¢, conform definitiei, este

a functiei (/

,...

Observ.a(ie .. Formula (1) se numeste formula nedefinita. E

schimhii"rii de variabilii in integrals

rul

Sa se calculeze:
a)

f (x-lidx;
= t,

X3

b)

f (7x-9?( dx;
XII

dx ) f cos.e'
--'

d)

e""'!x

sin x dx.

Rezolvare: a) Notam x-l

xj

atunci x = t + 1. De aici, dx
t'l

= dt.

Conform formulei (1),

t

f (x-l)2.dx=fCt+,l)lt:
2 t

dt.=J(t'+3t2+3t+l)dt=f(t+3+~+
.

l,)dt=

= !t2 + 3t + 3ln ItI-!+

C.

Revenind.la variabila x, obtinem:

-(~-_-1)-':-.2

1 1 dx= Z(x-l) 21 + 3(x -1) + 3ln x-II + -l--x + C.

19

~p~olur

II ~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~

b) N otiim 7x - 9 == t, atune! x =~(t Confonn formulei (1),

+ 9). De aici,
dx

dx 1

=: ~

dt.

J (7 x - 91
1 -7' I

001

2001

7 dt = 7 . ~002 + C.
+ C - 1 (7x- 9)2002 +.C -14014

'Ulln

Revenind Ia varia hila x, obtinem:

I(7 x-

9)1001

dx -

2002(7x-9)

..

1002.

c) Pentru a determine: substitutia, vom scrie integral a in modul urmator:

f cosx = f
Notaro t = sin x, dt = cos x dx, Deei, dx. . cosx . l-e

ax

cos x dx cos2 X

= J I-sin1

cos x dx
x'

f .. =f~

=lln]l l-t c +ti+ 2

=l.ln]1 +s~x +c= 2 I-slDX

lnltg(~+ n)1 +c. ,2 4

d) Notam t = cos x, dt Deci,

= - sinx dx. e""'""sin x dx = - e' dt = -e' + C = -e""",r + C.

Exercifii propuse

-=_Ii;i;CSII_;:;;va_~'mIf;{;i.:iOIQ-~

Sase calculeze primitivele functiei:

a') J(x)=(2x+3)';

b') I(x) == (--4x

+ 5)lOO;

c') J(x)

=:

(3x

+ 1)"'.

B
1. Sa se calcuieze, utilizind metoda schirnbari i de variabilli, primitive le functiei: a)f(x)= 4x+2 ;. b)f(x)=l+tg<x; tg x

x' + x + 3

c)!(x)=sin:'x; cos x

d) l(.i.) == ~ x .; . l-x4

2. Sa se caleuleze, utilizind metoda schimbarii de variabila, prirnitivele funetiei:

a) I(x)

1; x . .jx+l

b)

lex) ==

x+l'

..r; .
.. I
2

c) f(x)
.

.J

£1'

I.

+1

d) f(;'() == cos'-h:i

e) I(x) =

x . .Jl+x+x

.;

f) /(x) =

IX .Jx+1.' 1+ x+ x+l

20

3. In e

pri

pa

Daca functiile u, v: l-t R (intervalul I ~ IR) sint derivahile si au derivate centinue pe.I, atunei :funcj:iileuv, u'v ~ uv' admit primitive ~imultimile lor de primitive satisfacrelatia:

f u(x)v'(.t)dx

=u(x)v(x)

f v(x)u'(x)d.x

(2)

sau, in notatia diferenliala,

f u dv = uv - J v du.
u(x)v'(x)

(3)

Demonstratie Din egaIitatea [u(x)· vex)], = u'(x)v(x) + u(x)v'(x), 'r/xE l , rezulta:

= [u(x)v(x)]'

- u'(x)v(x).

Deci,
u (x) v'(x)

primitiva a functiei [u(x)v(x)],

pe intervalul Z este egaH! ell u(x)v(x).

Con-

form conditiei teoremei, functia u'(x)v(x) nem (2) ....

poseda primitive pe intervalul J. Deci, functia

de asemenea poseda primitiva pe intervalul I. Integrind ultima egalitate, obti-

Observa'{ie. Formula (2) se numeste formula

integriirli prin plirp tn integral a nede-

finita.

f u(x)dv(x)
IT!

Deoarece u'(x)dx = du{x), v'(x)dx == dvex), aeeastafonnula poate fi scrisa sub forma

= u(x)·

vex) -

f v(x)du(x) f xe'dx;

sau prescurtat

J u dv = Uy- Jv du.
d)

1. Sa se calculeze:
a)

f arctgxd.x;

b)

c) jlnx-xdx;

f cos x . e"'dx. f vdu ==

Rezolvare: a)

Jarctg Xdx==(

U = arctg x, du. =

1'::,'

dv =dx, v == dx, v = x) =u;v2

=x·arctgxb)

f xe'dx=

dx . 1 1" ., f x'--, =x·arctgx-- 2 jd(x1+r+1) =x·arctgx--ln(l+x-)+C. 1+ x: 2 (u = x, du == dx, dv= e'dx. v = Je'dx = e):) = xe' - f e'dx=xe' +e" + c.

d)

f cos x . e:tdx = (u :::::; x., du =-sin x dx, dv = e~dx, v = e") == cos =cos z -e" + f eX sinxdx = (u == sinx,du=cosxdx. dv = e'dx, v =e") = cos xe' + sin x- e' - f e' cos xdx.

=
21

Prin urmare

2J cosxe"dx = (cosx+

sin x)e"'
nE

¢:}

Jcxssxei dx == -ie'>'(sin z +cos

x) + C.

2. Sa se calculeze I ~
"

J (a ax +x·)"
2
1

N', a,* O.

Rezoivare:
Pentru
ri

a a Fie n > L. 'inmultilld $i impartind la a2 apoi adunind ~i scaziad x2 lanumarator; obtinem:

a
2

n =l,avem

1 II = -arctg-

x + c.

=_!_J

(x + a~)"
2

dx=_l

f (xa + a )n
2
2

+X2

dx-__!_f 2

a . (x· + a2)"

Xl

dx=_l [I a2 ,,-I
J

-f (x

x/ + a2)"

dx]

Aplicam formula integrarii prin paqi

u=x, du=dx, dV=(x2+a:2)'"

~l

xdx

xdx v= (x2+a2)"
..

1 (2n-2)(x2+a.f-)"-1 dx
.

. obtmem: f (x? x+dx a2)~

2

D~Cl,

I"

=7

1[1

=-

2(n-l) x

ex' + a2 )"-1

':X

+ (2n _ 2){x2 + a2)"-1

pentru n > l.

2(n -1) . (x2

+ ai.y-I + 2(n -1) In-l

2n-3]

(4)

Asadar, integrala 1" a fost exprimata prin 1,,_1' Observiuii: 1. Formula (4) se numeste formula De exemp lu, pentru n = 2, Ix
2=

de recurentii.

0 btinem:

2a-(x- +a)

?,

l-

+-'1=

II

2a(x

+a-)

1 -x C +-3arctg-+ .
2a a

2. Majoritatea integralelor care pot fi calculate eu ajutorul metodei integrarii prin pot fi divizate in trei grupuri:

paTti

1) Integrale1e care contin sub semnullor in cali tate de factor una dintre functiile: lnx, arcsinx, arccosx, arctg x. Aceste integrale se calouleaza aplicind metoda integrarii prin parp ~i considerind u(x) una dintre funejiile mentionate. 2) Integralele de forma unde a, b, c E IR, nE IN'. Aceste integrate se calculeaza eu ajutorul metodei integrarii prin paqi, aplicata de n ori, undein calitate deu(x) se ia (ax + b) Ia puterea respectiva, Dupa fiecare aplicatie a metodei integrarii prin part,i, exponentul puterii expresiei ax + b se va miesora eu 0 unitate. 3) Integralele de forma erL< cos bxdx, «: sin bxdx , sinOn x)dx, cas(ln x)dx. Notind prin Zuna dintre aceste integrate ~iaplicind de doua ori metoda integrarii prin parti, vom obtine 0 eouatie Iiniara in raport eu l.
22

J (ax + bY cas( ex)dx, f (ax + b)" sine ex)dXl J (ax + b yee.< dx,

n d f n[1

Exercitii J)ropu e
1. Sase ealculeze primiti vele functiei: a) f(x) ""lnx; b) f(x) = xln x; e) f(x) =e'" sin.j3 x;
i) f) !Cx)=J:? ~4; 0) f(x}=xe~; g) f(x):

.Jx

d) fex) =e' sin x;

1

+ 1;

h) !(x)=.y.·3·';

lex)

== Sl1'l(ln x);

J) I(x) = xcosx",
b) f(x) == (X2 - 2x -l)e'; f) lex) = .Jaz
T Xl;

2. Sa se.calculeze primitive le funejiei:

a) f(x)
= x21n

xl

c) I(x) = arcsin x;

d) [(x) h)

xarctgx;

.Jx+l
g) l(x)= x'e ; k)/(x)=-. 1 -;
x

e) !(x)=arcsin.h; .Jl-x i) I(x) = x arctg x;

f (x)
I

Jl+x·

= x'ex sin.e;

jJ. f (x) =,? sin X;

sin ' x

I) [(x)
__.J

=-\-. . cos
x

§ 4. Integrarea functiilor

Ion Ie

4.1. Integrarea funcpilor rationale simple

Amintimca 0 funetie f: I '""-71R, unde I este un interval din IR, se numeste ratiml-ala dadi exista doua polinoame P$i Q, ell coefieienti numere reale, astfel loci! \jXE I, Q(X);F 0
'.
~l

j(x)

. P(x) :::;Q(x)' Q

DefinJfie

fimttie ratjpnaUi I: I
II.

-?

IR (intervalul 161R)

se numeste funette ,

(sau fraetie) rl1(ionali sImpla dacase poate scrie sub una dintre urmatoarele forme: I. f=~;

x+a

I>,

unde A;M,

N, a, p, qe,

RP

4-Q<O,.

A ; (x+a)" n, m~2.

m. .f

>

Mx+N x'+px+q

Oriee functie rationalEi simpHi se integreazaln functii elementare,

DenJOMtra{ie
Luind
ell consideratie

definitia functiei rationale, vom cerceta urmatoarele cazuri:

L Fie f(x)=~.aEIR.

A dx DeC! -·-dx=A .--=A sdt -=Alnltl+ '. x+a x+a t

.J

x+a

Notam x+d.=t,

x=t=a,
C=A·ln

dx=dt.

lx+al+ C.

II. Fie fex) == A. ,n~. 2. Notam x+ a == t, X= t-a, dx = at. Atunci: . (x+a)!l .. A dX. -... . t-,,+I A 1 A 1 dx=Af ... =AJt dt=A-- -+c=--·-+c=-_· (x+aY . (x+a)" -n+l n-l t"-J n-l (x+a),,-l

+C,

23

Capltolul II ---~-----------------------~

b) Fie M *-0. Caloulam d_(x2 + px la numarator, Scriern: Mx

+N =

+ q) = (2x + p )dx. Realizam aceasta diferentiala + p) + ~ (2N

- --dx=
- pM). Atunei:

(2x

J x Mx+N dx=J +px+q

2 -

-(2x+
2

M-

2 2 x +px+q

p)

+-(2N - pM)

=M 2

J (2;( + p)dx
x~

+ px + q

+ 2N - pM
-

fj('"

dx = + px + q

=TLn(x2 + px+q)+

2N-MPJ 2 - -;

d(X+
_

(X'+i) +[

P x+= Tln(x- + px+q)+ -a;rctg-H~2+c= 2 q-q-4 4 M-;

2N-M M =Tln(x
2

g~

RJ
2

PJ 2

+ px+q)+

J2N - Mp' arctg J 2x-_+-pp 4q- p 4q-

:l

+C.....

Observa.pe. lntegrind fractiile simple de tipul I, II ~iill, am obtinut functii elementare.

24

----------------------

PrllYlitive ",I imegrale

nedeflnite

4.2. Jntegrarea funetitlor rationale

o clasa

importanta de functii, ale caror integrale se exprima 1ntotdeauna prin functii

~ "1 . ~ nett p(x) e1ementare, Slit :fun ctii e tanona Ie, a ditea functiil .e ee pat fi reprezentate su b forma -( x )' .., q unde functiile p(x) ~iq(x) sint functii polinomiale asociate pol inoarnelor p(X) ~irespeetiv q(X). Daea gradul polinomului p(X) este mai mare sau egal atunci, efectuind impartirea, obtinem:
p(X) q(X) _ - a(X)
eLL

gradul polinornului q(X),

+ q(X)'
de grad mai mic decit

reX)

(5) gradulpolinomu-

unde a(X) lui q(X).

este un polinom,

iarr(X)unpolinom

Astfel, problema se reduce Ia integrarea expresiilor de forma ;~~~, rex) avind grad mai mic dectt q(x}. Integrarea acestor expresii se reduce fa integrarea expresiilor din secventa 4.1 prin aplicarea metodei coeficietuilor nedeterminutl.

E ercitll rezolvate

I1d Sa se calculeze:
a)

f x 2x-l -5x+6
2

dx;

b)

J x x+ +x+ 1dx.
3
3

Rezolvare:
a) Sa descompunem functia rationala fex) x2 -5x+6=(x-3){.x-2),
'=

2x -1 'in fractii simple. Deoarece x: - 5x + 6

1

avem

,2x-[ x- -5x+6
-

:o:___4_+___!_.
x-3 x-2

inmullind ambii membri ai egalitatii ell x2 sau 2x -1

=:

5x + 6, obtinem 2x -1

= A(x -

2) + B(x - 3)

(A

+ B)x

- 2A - 38.

Egalam coeficientii termenilor asemenea ~iobtinem sistemul de ecuatii de unde A=5, B=-3. Deci, 2x-1 2 =_5 x -5x+6 x-3 3_. Asadar, x-2

{;A+:3~::
=

1,

J~2x_-l_dx x -5x+6
2

=f(_5__ -3-JdX= 5f-l_dx-3f-l-dx x-3 x-2 x-3 x-2

=5ln Ix-31-3ln Ix-21+C.
x(x-

b) f(x)=

x~ +x+l x3 + x

=1+

!+ 1)

x(x-

+ 1)

. =~+ B~+C.
x x'

+1
25

II

Pentru a determina A~ E, C, folosim metoda eoeficientilor

lIedetermina!i:

1 = A(X2 + 1) + (Bx+ C)x, sau 1:::: (A + B)x + Gx+ A.

2

Obtinem sistemnl

A+B=O C.- = 0., ' de unde A = 1, B = -1, C = 0, Deci, { A=l,

x x2 -x2,

1 x J' " Jxl+x+l 1)-dx= J( 1+--~dx=x+lnlxl+ . +1

x(x~

.'
x2 +1

J _·-=x+lnlxl--·1Jd(x:l., +1) = xdx ' ...

+1
-2
x-

=x+ In Ixl-:-- ln(x2 +1)+ C = x+ In

lxth

+1

+ C.

ObservaJie. Daca in urma unei substitutii integrala se reduce la- integrala unei fuocp.i rationale, atunci vom considers, in baza teoremei I, di problema calcularii integralei
este rezolvabila ~ivom spune de sub semnul integralei,

ca inregrala se calculeazs

prin metoda rationaliziirii funetiei

1.

Sa se calcnlezeprimitivele functiei rationale:

a) I(x) = x~ +2x+3; 1 c) f(x) = x(x+l)(x+2);' e) !(x) = d) J(x}=~I f)f(x)=
1 '3; .1

+x
lX

ex + 1)tx + 3);
2

x-

I'

2·. Sii se caleuleze primitiveie func!iei rationale: a) f(x) = c) f(x)

x' + 1 J 1.. x -x +Xi-I

2

b) f(x) = Xl
X'

+X: +x+l; -x- +~-1

x -3
2

=___£__;

1+x4

d) f(x)

x' +4x+S
I , (x- + l)(r

_') 1; e !(x) =-~--2 _ X -x

f) [(x) =,

+ x)

26'

Pr

Ihv

$1 integrQlc nedefinite

Probl! de e aluare
1. Sa se arate eli functia j: IR---)R, f(x) =2x-4, primitiva a ei. admire primitive pe R si sa se determine o

2. Sii se calculeze primitivele fuactiei folosind tabelul integralelor nedefinite: a) /(x)=x3; d) f(x) = g) b) f(x)=i-E;

0) !(x)=cosx-3e';
f) /(x)=(x+l)2

3!6 ;
+siJ12

+3;

lex) = 2x'

x;

1. Sase determine constantele realea ~i b, astfel incit fuuctia F(;;) =e-' . (a cos4;{;+ b sin 4x} :fieoprimitiva a functiei I(x) =e" cos 4x. 2. Sa se calculeze primitivele functiei aplicind metoda sehimbarii de variabila; a) /(x) = x2
•

sa

·JA- ;;2;

b) f(x) =

1 Vx'(~-l)

3. Sase calculeze primitivele functiei aplicind metoda integrarii prin parp.:

a) /(x) == arcsin 2 x; b) J(x} == x2 ·In(l + x).

27

CAPITOLUL

III
Obiective/e capitolulu;: • • • •

Inte ra e

••

nle

aplicarea fonn.ullii Leibniz-Newton Ia calcularea integralei definite; utilizarea proprietatilor Integralelor definite In diverse contexte; calcularea integralelor definite folosind tabelul integralelor; ealcularea integralelor definite aplicind: a) "iutegrarea prin par:j:i; b) •meto.de de schimbare de variabilii; 6) "metoda coeficientilor nedeterminad 11:1 integtarea functiilor rationale.

deflnl

1.1. Problema care conduc la not1unea de integrala deflnita

In geornetria elernentara este cunoscuta metoda caleularii ariei uneifiguri geometrice plane matgimte de segmente ~i arce de cere. ln caz general, In care flgura plana este margin ita de curbe arbitrate, problema calcularii ariei acesteia

~i

f(·-.;)=x!

Ii

i 8(1, l}
•

poate fi rezolvata numai aplicind metodele analizei matematiee, ~i anume, metodele calculului integral. Saeonaideram triunghiul curA(1,O) o biliniu OAB marginit de parabola x" x f: [0, 1J ---? IR, f(x) =. x;\ axa Ox ~i dreapta verticals ce trece prin Fig. nu punctul A(l, 0) (fig. III. 1). Vom pune problemacalcularii ariel acestui triunghi prin metoda trecerii la limita, careeste 0 metoda fundamentals a analizei maternatice, Pentru a calcula aceasta arie, vom imparti [0,1] in n (n ;;::2) segmente 28

____________________________

ll"Itagrale

definite

congruente de lungime k

! prin n

n + 1 puncte de diviziune

Xo < Xl < ...< XII' unde xk

=k,
n

= 0,

11.

Pe fiecare interval obtinut [~, xt+l] construim un dreptunghi

mea h., unde hk ==

f (xk)

(~J
. .c,-4,MI1

~ eu lnalti-

~i' lungimea bazei 6. Xl ==

Xk+l -

Xk

== ~,

k: == 0, n -1.
celor n

Anmci aria dreptunghiului dreptunghiuri, vom obtine

"-1.

p.

este egaHi cu !(xk)l:::..x. rea!

==

k:.
n

Insumindariile

lID numar

a" = b!(Xk)A~k
f-;;Q

2:--r= k~O n

"-<e

02+12+

... +(n~1)2
·3

n.

'

care aproximeazs prinlipsa aria

a triunghiului curbiliniu DAB. Intuitiv, eu cit punctele

de diviziune xk "sillt mal nurneroase", eu atit mai bine numarul a" va aproxima aria triunghiului curbilinia, Este firesc I'llconsideram
.klOA/J·

ca Iimita sirului
,

(an),,~

dud n --7 =este

J •

_.... ~:ln(n+l)(2n+l), Folosind formula Lk =

k~

. obtinem an

(n-1)11(2n-1) 6n

.. ' Deci, (1)

. .~. lim er = lim L..i I (x .. }Llxk

h ~.j 4~ Ij ~
CoC>

8':;;:.0

= lim
Ij-i'--

(n-1)(2n-1) 1 6n.

= -3. ,

.1

Asadar, prin definitie, aria triunghiului curbiliniu GAB este limita sirului (0',,) ,,::..J' unde "~I. .. . 1 rr, f(xk)6. Xp adica ,cdoAB 3'.

= I.
~{)

Aceeasi metoda de calculere a Iirnitei. unor sume de forma

n-~

<Y.

=LJ(xt)b.x.,
.=0

in

cazul in care lungimile b. XI; ale segmentelor respective rind simultan la zero, apare ~iin multe alte probleme de matem.atica ~ifizica, cum ar fi, de exemplu, problema calcularii ariei unei suprafete, volumului unui corp, lungimii graficului unei functii etc. So presupune ca formula (1) a fast cunoscura IDca de Arhirnede'. Procedeu1 de calculare a arieia fast reluat de AL. Cauchy', care in 1823, cu acelasi tip de sume, J-a ex-tins la clasa functiilor continue, Esenta problemei a fost lnteleass abia de B. Riem ann' , care a considerat sume mal generals decit cele mentionate aici si a definit 0 clas'[ noua de funcjii, pentru care limite intr-un anumit sens al acestor sumo este finite, Astfel.aplietnd notiunea intuitivs de arie, in mod firesc, s-a ajuns Ia studierea limitei unor sume de o fonna speeiala;

L it». )b.x..
bQ

n-!

Limita sumelor de forma

L! ({:~ )6.
1.-1

Xk

j oaca un TO 1important ill analiza marernatica si

..=0

in aplieatiile ei si va fi studiata in. centinuare.

Arhimede din Siratuza(287-212 i.Hr.) - filozofgrec. August Luis Cauchy (1789--1857) - matematician francez. J Bernhard Riemann (1826--1866) - rnatematiciau german.
I

29

1.2. Diviziuni ~i norma a unei diviziuni

Consideram intervalul [a, b] eu a, bE R, a < b. DefiDi*" 1
xk• k

Se numeste diviziune a inferva1ului [a, b] orice multime .finita $i

Xl> .. "

ordonata de puncte T:::: (xo I

xJ. unde n ~ 1 ~i a = Xc < Xl <." < xn

:; b. Punctele

= 0, n, se numese puncte
t

de divizinne, Intervalele [xk' xl:+1]' k = 0, n -1, se

numesc intervale elementa.re sau intervale partiale ale diviziunii T. Nnniarul pozitiv
aXk

= x +J

Xp
,

k-=

OJn -1, se nume'~te lungimea intervalului elementan Ix:~, kfl], X

pozitiv

k= 0, n -1, iar

D1:IJ:llaruJ.

lIT II =

OSkSl)-l

max 6,xk

cea mai

mare dintre lungimile

tuturorintervalelor

elementare -' se numeste norma diviziunii T.

00 Multimea T
@ Diviziunea

=' (1,

2, 3" ".., 10) este 1,

divizinne a intervalului [1, 10] cu

II T II = L

T::::(

~'1
>

2) a intervaluhri [1,2] are norma ~.

@Multimea
incit

T=(O, ~. ~,

i, ~,i, 1)

este o diviziune a.iatervalului [0,1], astfel

II T II =~.
~i [a. bJ uninterval arbitrar, Se considers punctele de diviziune
[a, b]. k =0, n, ale-intervalului

@ Fie nE N, n;;:: 2, xk

= a + Cb -a)

k,

Multimea T = (Xo>
4p

Xl'

...

,x •.) este

diviziune aintervalnlui

[e, bl formata din punctele eehidistante

= 0, n. 0

astfel de

diviziune se numeste divizi:u.neechidi8tanta. Norma diviziunii T a intervalului [a, b] este

II T II ::: h -n a

si, in acest caz, ea se mai nnmeste pasul divizi'lnii. Aici, pentru n = 2.

obtinem diviziunea T = (a,

b , b ) a intervalului

[a, b]

eu

II T II :;

b ;: a, iar pentru

n = 6 ~i a = -2, b = 1 obtinem diviziunea T = ( - 2, -~,

[-2,1] ell

-1, -~,

0, ~, 1) a intervalului

II T 11= 2'
Xl

® Consideram punctele de diviziune

I' n .> 1.. Multtmea _
, [0,1] cu
T·

= + ;~ -k, k E {O,1, 2, 3, ,." 2"},

v'

nE

tN,

= ·(0, -,1 -,2 .'" -2" ).. este

2u 2" 2"

., , . 0 ai' vIZlune ec hidi stanta a mterv alul U1 ..

II T II =2"'

30

lntcgrQlc defmite

1.3. Sume lntegrale, Limitasumei

D.efinipa
~ =.

integrale
diviziurre arbitrara a: intervalului [a, b]. Se
asociat diviziunii
~t E

z:

Fie T

=. (xu'

XII

,."

x,,) 0

numeste sistem de puncte Intermedtare

T mice .sistem finit

('0' 'I' ..., ;"-1) de punete cu proprietatea Fie f: [ti, b] ~

[Xk'

Xlo+j)'

k == 0, n -1.
x,,) cti

DeJinipJJ .3

IR o-funene marginita, T = (xo' xI' ,."

nearbitrara a intervalului [a, b] ~i~ == ('0' '~"_I) un sistem de puncte intermediare asoc·iat, diviziunii T. SlJmii Riemann san sums integrala a&ociata functiei, f, diviziunii T ~i sistemului depuncte intermediere ~ senumeste numaruJ real

'I~...

diviziu-

aCT,e)

= LfC~t)6.xk = f(~o)(x,
k-O

"-I

- xu) + f(£l)(~

- x~) + ...+ j(4,,-I)(Xn

XII_I)'

,Q)Fie j: [~, b) --7 R,

orice

lex) = c, 0 functie
Z
suma

eonstanta, Atunci pentru oriee divizinne T~i

este ega-

sistemdepuncte
I'll-I

intermediare

Riemann asociata tripletuiui j, T~.j ,

IaC1l

a(T,g)

>:::

Lcb.xk =c[(x1-XO)+(x2
.k-ll

-xj)+, .. +(xn -xn_1)]=

c(xn -xo)=c(b-a),

@Fiefunepaf:

[a,b]~IR,

f(x)=x,

~i T=(xrj,. xI' '''' x,,) o diviziune arbitrara a intermediare ~= (~o,

~-l' ••. ,

intervalului [a, b]. Considerind sistemul depuncte unde

';k

'"-1)'

= Xir +tl<tl
k~O

este mijlocul intervalului elementar [x!r' xlr+I), k == O,n -1, obtinetn: ~ xk

k~O +Xhl

'. ~. (J"(T';)=4J(;k<)b.x;/;=~

1~ 2 2 . (l:hl-Xk)==2L-(Xk±J-Xi)=2(b
k~O

1,2

-a).

Observatie. Interpretarea
este
0

geometrica a sume-i Riemann. Daca f: [a, b]"--7 [0, +=) functie continua pe [a., b), atunci produsul f( ';k)llXk reprezinta geometric Dt eu baza box), ~iinaltllnea f( ';k)' Prin urmare, surna Riemann
,,--1 ,,-I

aria dreptunghiului O"(T,~)= L!(';k)llX1

Do,

o; ,."D._l
y

k-O

reprezintaaria

figurii D= U Dk.a1catuiHidindreptunghiurile
k~O

(fig,III,2),

!'iN

',[j /

y=j(x)

o=x
-

Fig.ill2 31

Este evident ca aceasta me a(T, .~) aproximeaza aria trapezu1ui eurbiliniu raarginit de dreptele x

= a,

x =b, axa Ox

fi mai exactii daca bazele dreptunghmrilor adies d_adi norma Consideram nil T

I] T II

~igraficul funetiei f: [a, b] --HO. +O<l}. Aproximarea va D., k = O,n, vor fi din ce in ce maimici, va fi din ce in ce mal mica.

suma integrala

ocr, ;)=

L f(;k
k~O

11-1

}.ilxk asoeiata functiei de punete

f, diviziuintermediare

e = (~o,

= (x,[f'
~I'

XI' ... ,
...

x~) a intervalului
~j.

[a, b] -si sistemului

,;,,-1)'

e [xk'

x.t+ll, k = 0, n -1. Vom adauga pe [a" b] alte puncte de

diviziune,

astfel

inert II T II ~

O. Ahmci sumo. integraHi.a(T,~) variaza ~i,In caz general,

ponte sa se apropie de un oarecate numar FelR. Definilia 4 (Cauchy sau 1n 1imbajul sumet lntegrale
a(T,~)
E-

8)

Numarul Ie IR se numeste Iimit1l:

f. > 0

eind

II T 11----*0, la

daca pentru orice

exista 'numarul

~uncte intermediare ~, rezu 1tft ca Se noteaza: lima(T,~):= I:

IITiI--lQ

8:::: 8(8) > 0, astfel fucit:pehttu orice diviziune Tell (T. ~) -11 -cs.

II T II <.5

si pentru erice sistenrde

DefitJitiaS (Heine! sau in limbajul ~irurilor)

Se spune

ca t =

IITIl-ctO
Il.....,P;>

lim cr'(T, ';),.

IR, daca pentru m-ice sir (Tn ),,;>,1 de diviziuni ale intervalului [a,. b] cu lim
de sisteme de puncte intermediate

II T" II ~

~i pentru orice sir (g(nl)n;>'1

~)"), asociat diviziu--4;

C><I.

nii Til' sirul sumelor Riemann (a'CT", ~ '''))''21 converge laI cind n

Obsm·vatii. 1. Definitiile Cauchy ~i Heine ale limitei sumei integrate sint echivalente, Echivalenta lor se-stabileste similar cazulni cu.limite de functii,

2. Numaru I I din defini pile 4 $15, dacs exists, este unicsi nu dep inde nici de diviziunea T a intervalului [a, bJ §i aici de modul al egeri i sistemului de puncte intermediare ~ pe
acest interval.

Sa se alcatuiasca soma imegrala a functiei f: [a, b] "--71R, J(x) = x, si sase ealculeze limita ei,
Rezolvare: Fie T =(xo'
XI' •.. ,

XII)

diviziune arbitrara a.intervalului [a, bJ $i ~ = (~o,

~k E

~I'

, .. ,

~."_I)

un sistem arbitrar de puncte intermediare

[x,; xktl], k

= 0,

n -Lin

acestcaz, suma

Henrich Ed_uatdHeine (1821- 1881) - matematician german,

32

------------

lnt gtale d.flnlte

.integralii aseciata tripletului /, T si ~ este:

a(T,~)

= ~f('k
k"Q:

)6.xk ::~~k6.Xk'
,=0

unde 6.x. = Xk+1

- Xk

> O.

Sa calculam limita acestei sume integra ile clod 11 T II ~ O. Deoarece x k :S:';. ~ x k+ 1 , .rezulta oa. Xt6x:S: ~k~' :s:XkHLlxk. insumind aceste inegalitfi·ti In limitele de la 0 La n-l. obtinem: iI-=1 n-l
LXk6.x~
k~O

:s: O'(T,~):s: LXk+,Ax •.

~~O

(2)
+Xli+l)

Cum

~(Xt +Xh1.)

esternijloeul intervaluluiparpal

EXt.

xktl], :r-ezulta~ca x~ <4(xt

<Xk,ir

De aiei, prin inrrrultire

en AXk > 0.,

obtinem inegalitatea dubUl: - x~) <xhl6.x~.

Xi6.xk <~(XiH

1nsumlnd apoi aceste megalitiji in lirnitele de 1a 0 la n -1 ~i1ini'nd cont de faptul

ca
(3)

Din relatiile (2) ~i(3)rezulta:

I a(T >~) -

2' (b'li -

al) 1·:5: L.X .... Axk - L.XkAxk 1

keO

,.-1

a-,l,

= L. (XN1
k~O

n-l

k~O

-tk )~k

s
(4)

::;; 11110\ /!ak

O,S.Hn-l

L.
"",0

"-I

(Xl+1 -

Xl)

= II Til·
v-a
1

(b - a).

Pentru oriee numar

> 0. conslderam 8 (8) =~

> O. Atunei, dad ,II T II <0, din

si, conform definitiei Cauchy a a 2).

inegalitatea (4) rezulta di 1 O'(T,

g) - ~ (b2 -

a'2)

<B

limitei sumei integrate, obtinem 11'I.1im aCT, ~ = -21 2 ):) . (b , , 1'1 ->0

Observa(ie. Limita sumei integrale a(T,~) on depi:nde de diviziunea T~i nici de mo-

dill ~e alegere a sistemului de puncte .intermediare ~. Acest fapt poate fi folosit la calculul unorIimite de siruri numerice. De exemplu, daes. in exercitiul rezolvat vom considera [a, b] = [0, 1] ~ivom diviza segmentul [0, 1] in17. segments congruente prin
punctele de diviziune xk
~k

= -2 (x

1.

=!., n

+ Xl;.l)

E [xk•

Xk+l]

k = 0, it. atunci pentru alegerea punctelor intermediare ,. .. 1 n-:-l. 1 . 1 "-I obtinem lirn-2 L,(2k + 1) =-2' sau Inn 2' L.(2k + 1) = 1, ~ 2n k~ ..... ._.,.oo n k~O intermediare
~k

far pentru alegerea punctelor

. In-!· lim 2' L~k(k

= ~Xk,tk"l

E (xk' xtf1]

obtinem

"-- n ...0

1 +1) =-2'

Ca lui J III----~-----------------------

1.4..Functii integrabile. Integrala detinita. Condltia necesara de Inregrabllitate

Fie a, heIR, a <h. Defini~ia 6 Se spune

ca functia

f: [a, b J --7 R este integrabili (in sens Rle-

mann) pe [a, b] dace. suma integralii . .ascciata functiei

n"I""O -

poseda Iimita finita:

I = lim cr(T. ~). IE IR. Numarul J se numeste integralii definitii (integralii Wemann) din functia
h
a

pe [a, b]. si se citeste: .Jntegrala de

Se notea;za I::

f J(x)dx

Ia ala b din!(x) ax",

Simbolul se numeste seltlll de integrare. Numerele a ~i b se numesc limite de integrate: a - limitd in!erioara, b - limita superioara; intervalul [a, b] se numeste interval de illtegrare; x se numeste variabila de integrare, iar functia f - funqie tte sub semnul de integrare sau integrand; simbolul f(x)dx se nnmeste expresie de sub semnul de integrare. Variabila x poate filnlocuita ou oricare aWl variabila: u, v, i, s etc. Astfel: b b b

J f(x)dx= J f(u)du =J f(s)ds

a a
Ii

=...

J:i'-.;cmple

J f(x)dx
a

00 Oriee functie f definita pe un interval

""O.
a{f, ~)=O pentru

[a, a] este integrabila pe acest interval si

Intr-adevar,

orice diviziune

T a intervalului

[a, a], Deci,

IIW~o cr, ~):::: Rezulta ca funetia f este integrabila pe [a, a] ~i f(x)dx:::: O. o O.

Q

J
a

@Functiaconstanta val [a, b] c IR ~i c dx

a

f: (a, b]

--71R. •.

f(x)::::

C (CE

IR),.este integrabila pe orice inter-

J
b

= c(b -

a).
~k'

futr-adevar, oricarear fi diviziunea T si punctele intermediare

Is-I 11-1

obtinem

f (ek) = c.

Deci, a(T.C;)=

_Lc.&t"t =e'L(x,t+l
k~ k;O

-Xt)=C(X.

-xo)=c(b-a)

~i

Jedx
"
34

= IITI1->O aCT, ~) = c(b-lim

f

a).

Asadar, functia

este integrabila pe [a, b] $1

J
b

dx

= c(b -

a),

__

~~

ln'8grale

definite

® Functia F [a, b] ~IR,

12 f xdx=2(bb

I(x)

= x,

este integrabila pe orice interval [a, b] e IR si

-a.

_1)

Aceasta afirmatie rezulta din exercipul rezolvat :in secventa 1.3.

@Funcpa

f:

[a, b]~[-I,

1], !(x)=cosx,

este lntegrabilape orice interval [a, HeIR

~i cosxdx = sin b -sin a.

u

f
b

intr-adevar,
;. E

fie T = (XO'

Xl'

... ,

X.)

diviziune arbi trara a intervalului

X!<+l]

[a, b]

$i lui

[xk•

Xk+l]'

k = 0, n -I,

puncte intermediare arbitrare. Conform teoremei

Langrange a cresterilor finite aplicate pe fiecare interval elementar [xk,

primitivei astfel mcit

F: [at b] --t1R, F(x-) = sin x, a functiei fexista

sinxktl-sinxk
"-I

punctele

C~E (x ... Xk+l)'

= cosct(Xhl -xt),
"-I

k =0, n-l

De aioi rezujt-a:

L.eoSC,idx" -= L(sinxk+l-sinxt)=sinx.
k~O

-sinxo =-sinb-sin·a.

t~

Cum a{T, ~) = ~

"-I

cos~,

IJ.xk' putem scrie:

0-1

l~O

a(T.~) - (sin b-sin a) =_L(COS~l +cosc, )dxx'

k-;:"O

Conform teoremei lui Lagrange aplicata functiei exista punetul

I
:=

pe [~. ,ct

(sau pe [ck'
- C.. ),

e~E

(~!i ,ck),

astfel inch cos':t - cos C~

+sin Elk (~k At. ==

= 0, n-l,

'tn,

Intrucit derivate f'(x) = -sin x este marginita pe

[a. b], obtinem:

• ~~n~

Icosg~ +cosc, 1= Isin9 lI~k. k

c~

1:=;;1·&. S max
ii-I

IITil·
(5)

Prin urmare,
la(T,~) -(sinb +sin a)

1:$ L.I cos;-. +cosc, I Sx, s H Til

k~O'

0-1

.1;'0

Ldx

= IIT II(b - a).

Peatru oriee

> 0 consideram 5 (e) == 'b e_ > O. Atunci din relatia (5) rezulm ca pentru
-Q

orice diviziune T cu II T II < 8 ~ipentru orice alegere a sistemului de puncte intermediare ~

are lac inegalitatea
b

la(T, ,) - (sinb - sin a)j :511T

II (b -

a)

< 8 (b - a)

= e.

In baza.definitiilor a ~i6, functia f: [a. hI ~ [-1, 1],

lex)

== cos z, este integrabUa:. pe

[a, bI ~i Jcosxdx = lim a(T,,;) = sin b- sin a.

II·

IITtI ... .O·

35

CClpllolvllll-------

. . hi ® Functia lui Dirich •et D: R . --7 IR, D" () x .

nici
W1

'=

{I, da .0 daca
.'

XE
' ..

_ca
Y

xE '.

G:l. IR\.jf"\ nu este Integra "b"lv 1 ape

'W,

interval La, b] c IR.

W'"

= (xo" X x,.) 0 diviziune arbitrara ;' = (g;. g;, ..,' g:_I)' g" = (g;'. g;: ...• g:~I) doua sisteme de
Intr~adeviir> fie T

a intervalului

[a, b]

~I

puncte iatermediare cu

g;, g;' E [.xk

deci
11111 .... 0

, X~+I]'

k = 0, .n -1. Daca fiecare

"-I

g;

este numat rational, atunci D(~;) = 1 ~i

Xo

aCT, g') = LD(';;)tlxk

k~

= Lax
k~O

11-1

=.:t" -

=b - a,

de

unde

rezulta

cii

lim

ocr, ~')= »- a.
-

Daca msii fiecare

eorespunzatoare

g;

este nurnar irational, atnnci D{

"-'1

g;) = 0

~ideei suma integraia

(j(T,

f') = LD(g;')tlxk =0. Prin urmare, lim (j(T.';") = O.

Deoarece pentru sistema diferite ~' si .;" de puncte intermediate sumele integrale au limite diferite, rezulta cd nu exista lim (j(T .r;) ~ideci functia D nu este integrabila pe
111'11 ....

II"~

[a, b].

Prezentam tara demonstratie trei rezultateimportante

din teoria calculului integral.

r ernu I, HI I T Daca functia j: [a, bJ --71R este integrabiJii pe [a, bl. atunci ea este margin ita pe
acest interval.
ObservaliL

r..

L Teorema 1 poate fi formulata ~i astfel:

este margiflitii pe [a"bl, atunci functia

De exemplu, funetia f; [0, 11--7IR, [0.1], deoareee ~

Dacajunc,#i1 f:

[a,b]--7IR

nu.

nu este integrabilii pe aeest interval.

XE (0, l]este .0, daca x= 0,

lex) = {'~' daea

nemarginita

pe

f(x) = +00. Deci, functia

nueste integrabilii pe [0,1].

2. Conditia ca functia f fie marginita pe [a, b] este doar necesara, dar nu ~i suficientii de integrabilitate a functiei f. De exemplu, exista functii f marginite pe
{a, b] (funetia lui Dirichlet), dar neintegrabile pe acest interval. Conditiile necesare ~i

sa

sufieiente ca

functie
(nIl'
1

sa fie integrabila
I

pe intervalul

rt m

111

11m

.In. ru

[a, b] vor fi indicate. in § 4.

J

Orice funcjie f: [a, b] ~ R continua pe (a, b]est.e integrabila pe [a, b].

T~
'j \

II II

,II(

In

I fit

I)

Oriee functie f: [a. b J --71R continua pe [a, b] admite primitive pe [a, b].

36

------

Inta rale definIte

1.5. Calculul integralei definite. Formula Leibniz-Newton

Prezentam un rezultat esential privind problema caloulului practic al integralei definite a unei fimefii integrabile. De

regula, integrala definite se calculeaza aplicind formula

Leibniz-Ni ewton, care reduoe ealculuLintegralei 1adeterrninarea unei primitive ~iefectuarea unor operatii eu aceasta primitive .
.] COl

..n

4(

OJ

mula L ihn-z-New

0) }

Fie f: [a, b] ~ R

0 functie

integrabila, care admite primitive pe [a, b] si F: [a, b] ~ R

o primitiva oareeare a functiei f. Atunei:

J f(x)dx
b

= Feb) -

F(a).

(6)

Egalitatea (6) se

numeste formula Leibniz-Newton.

••.• ,

Demonstratie arbitrara a intervalului [a, b]. Conform teoremei lui Lagrange .aplicata functiei F pe intervalul elementar [x.' Xk+1 ],exista punctul
Fie T
XI'

= (xo'

xn)

0 diviziune

c k E (xt' functiei

Xk+1),

astfel Incit F(Xk';'l) - F(xk) = F' (c. ) (Xk +1 - xt). Cum F este Q primitiva a pe [a, b), rezulta ca F'(x) I(x) pentru orice xe[a. b]. Prin urmare,

F(Xk+,)-F(x,)=f(ck)6.xt•

k=0,11-1

lnsa

functia

este integrabila pe [a, b].

1 = lim aCT, e), unde 1= f(x)dx,

11111 ... 0

J
b

10 baza

definitiei 6, exista limita finita

QU

~i aceasta limita, conform definitiei 4,

depinde

nici de forma divizinnii T ~i nici de modul de alegere a sistemului de puncte :intermediare

e. aelidi putem considera

1I~1 k

~,

= Ck'

k:::: 0,

11 -1

Pentru aceasta alegere a sistemului de

punete intermediate

" limita I .riUnine neschimbata. Calculind suma integrala asociata == L(F(Xk+I) -F(xk»
teO
n-l

diviziunii T ~i sistemului de puncte intermediare ~ = (co' cl' ... , C._I)' obtinem marimea constanta
I>

ocr, e) = Lf(c )6.X

1..0

= F(b)It--

F(a).

Deci, if(x)dx
a

=I=

11111 ... 0

lim u(T.;)

= F(b) F.(a)

F(a).

ObservapL 1. Pentrndiferenta

F (b) -

se folosestenotatia

F{x)

,,F(x) 1n limitele de la a la b".

Asadar, formula Leibniz-Newton s,e scrie ~i astfel:

I:; care se citeste:

Uf(X)dx~F(X)I:.

undo ff-(X-)dx-=-F-(X-)+--C'~!

2. Pentru a calcula

J f(x)dx,
b
Q

mai intii se afla

0 primitivaFa

functiei f, apoi se caleuleaza

difereata FCb) - F(a).

37

Capltolul III---------------------------""WI

E. emple
.

CD JX-dx=-x1
_I

2?

12
_I

23 (_1)3 =----=3. 3 3 xE [-1, 2], este continua, deci ~i integrabila pe [-1,2] xE[-1.2], ~i F(2)-F(-I) =3. admite

Functia f(x)

= Xl,

primitiva F(X)=~X3,

l~=-~[+~)-H)=~-~=iy
E

Functia 1(Y'):= ~, y primitiva F(Y):=-}.

[2, 3], este continua, deci ~i integrabila _pe [2, 3], admite

ye[2, 3], si F(3)-F(2)=i.

1 1) f4( 2"11tr=: dt=(..[i-Int) t

1

4 =(2-1n4)-(I-lnl)=1-2In2.
I

Primitiva funetiei continue tE[l,4], @

~j

f(t) ==

1,-:-!, 2",! t

tE

[1;4J, este functia Fet) ==

Ji -Int,

F(4)-F(1)=1-21n2.

2 I"sinsds s =-In(2+coss) + cos

o

I" =-1n(2+cosn)+ln(2+cosO)=ln3.
0

Functia [(.I')
sE[D,n].

2 sms ,sE [0, n], admite pe [OJzr] primitiva F(s) = -in(2 + C05S), +cos s

~i F(n)-F(O):=ln3.

Exercttil

rezolvate
.fj

1. Sa se calculeze integrala 1 = 2 x: arctgxdx. Rezolvare:

o

Calculam integral a nedefinita a functiei continue dim metoda integrarii prin pihli ~iobtinem:
2 2 2

f (x)

= 2x arcrg x,
=x'Zarctgx -

XE

[0,

J3].

ApIi-

I f(x)dx= I arctgxd(x ):= x aretgx - I x d(arctgx) :;;x arctgx-f(1-_1_l )dX= (x'2 + 1) arctg x+x+C, l+x
2

I. x"l1+x1~ 1dx= +

38

------------------------Integrale

definite

Fie primitiva F(x):;;; (x2 Deoarece FeO)

+ l)arctgx-x,

xE [0,

.Jj].

= 0,

F ( JJ)= 4;

-.fj, din formula Leibniz-N ewton rezulta:

=~n

I:;;; F(J3)-F(O)

-Ji

2. Sa secalculeze
Rezolvare:

~ .integrala 1= ~(x -1)(2 - x)dx.

Pentru a calcula integral a nedefinitiidin

functia continua

x E [1, 2], vom efectua substitutia de variabila: x -1 Cum ~(x-l)(22Jsin

2

= sin 2 t,
·~idx

-l

lex) = ~(x-l){2
0, ~

- x),

J.
dt, obtinem:

x) =~Sfni t(I-sin
2

rcos" tdt:;;; tJ2sin

1

2fdt:;;;

i (1
J

t)

= sin rcosr

-cos4t)dt :;;; (r -

= 2sintcost

~sin 4t) + C =

±(t -sint.Jl-sin

t(1-2sin,2

t»+

c. = ~rcsin .J x-I.
x E [1, 2J. obtinem:

Revenind la variabila inipala x prin substitutia t

I J(x-l)(2 - x)dx = 2X; 3J(~-1)(2- x) +iarCSin

primitiva

.J~-_ 1+ c.
xe[l,,2].

Consideram

F(x) = 2X£3 ~(X-l)(2-x)+~arcsin.Jx-1,

Deoarece F'(Il= 0 ~i F(Z)

= ~"

rezulta

ca
j.

1= F(Z) - F(l)

= ,,~.

.. 3·.. Sa se calculeze integrala 1= ~dx.

oX

J
I

+1

Rezalvare: Calculam
0

primitivaa functiei rationale fex)

= 2.._1' x+

XE

culam i 1 c·· . d cu am mtegrata ne d fi . ~a fu nC~iejcontmue fA saaar, ae lruta .

= (X+I){.x

x+l

-x+I)-ldx -,:::: .'

S'( X

-x+l---

Consideram primitiva FC_,'\")

Leibniz-Newton,

= 1xJ

_!X2

x +I

1)

dx=-x

12 1
3

J--,-I":X = J x x+_1:;;;dx dx + 1-1 . x+

3

[0, 1], Pentru aceasta, cal.

Xl

--'-X

' +x-Io n] x+l+I C.

+ x -In(x+ I), xE 10,1]. Confonnformulei

I-lu 2) - (0 +ln1) = ~ -In 2.

I = F(l) - F(O) =

(j -4 +

39

-:: pitolul

111------ ------

4". Sa se calculeze integrala I = 3~ -x) dx. 1 ... +1

Rezolvare: Calculsm integrala nedefinita a functiei rationale metoda coeficientilor rationale simple nedeterminati, obtinem descompunem =----

I (x), =

3;lj~), ~

xE [1, 2].. Folosind in suma de functii

•

fimcfia rationala

. ..

~l

...

3(1-x)
J

d (x + 1) dx ~i d (x2

'x'+l

-X

+ 1) (2i -l)dx, deducem eli

)dx=2fd(X+I) _fd(.i -x+l) .e+I r-x+l
2 -

A Bx+C + '2 x+l x -x+l

= --.2 x+l

2x-1 2 x -x+l

Deoarece

Jf(x)dx=f(~.222X-l . x+l
Fie primitive ton, rezulta: 1=

x -x+l

=2Inlx+ll-lo(r

-x+l)+C.

= 21n(x + 1)- In(x F(2) - F(l) = 21n3-ln(4

F(x)

x + 1), xe [1. 2]. Din formula Leibnis-New-

- 2 rl-I) -(2In 2- 101) = 103 -104

Ini.

xerc;tii propuse
Aplicind formula Leibniz-Newton,

-Ii 1. a) xJdx;

sa se calculeze integrals:
c)

J
a

.fi

b) g)

-;JZ

Jx'dx;

J x4tb;;
1. -I -I

-I,

d)
•

f)fdx.
1

.2./;' .4

'0

f ~;.Jxdx;
l

h)

-sv"x

Lib: ;
I

-n
9
I

Jx'dx;
ax

e)

J J;cb:;
4

1)

J.. X:vX rd)

2. a) f(3xl-2x+l)dx;
-I 1

b)

!C2-.;,Ydx;
1

c) Jx(x-l)'dr.
o

!
I -I

(3x - 2)(2 ~ .v)tb:;.

e) fO..Jx-4VX-l)dx;
o

g)

S(sll;-V; - ,7.-)dx.
-I

'"IIX

c) px1-~x+ 4 dx;
I

dO)

-I

f~:~idx;
e
I

e') J
..

j 2~~1;
I 1
J-.

h")

;;:
loJ

f~..,dx. x{x+l)
1

. ,
In..fl

.• ) -J22xdx.
-3 x

) .:

-1
o

'

2 (x + 2. x)dx

x-+3x+2

>

'"1"

4. a)

J e'dx;
a

b)

J e-·'dx;
1 -I

c)

J elxdx;

d} J2~dx;
-'I

~
f) jcosxdx;
D 1.~

-l.tJl.

:u. g)
-Jr

Jsin 3xcb::
Jr

j)

."
o

ICOStdx;

k)

!sin-j-aX.;
o

I}

1)

-Ii

J-'-. : .. cos~'3x
n .

tb;

40

------1!.

r egrale detlnit

P.
It.
4

.) Jl
i

COS 2x dx

sin" xcos! x If"

" 4"
6"

dx

" l
r)

q) [ tgx+ ctgx;

f 2eos

xdx;

-"2 "

s)

Ir

8dx (tg-x+ctgx).;

t)

J 1+sin x e

"cos· x dx

u) Jl-~s:xdx;

"
i

"I-sm

2. Determinati

perechile

7;,

~\TI,

i == 1, 4, care alcatuiesc diviziunea

sisistemul

de puncte

intennediare asociate intervalului [0, I], daca:

~=(o,~,~,~,l}
:1:111_(1
5 3 11)

T.=(O,~,j'~'l}

." - 4'12'4'12 :.", 3. Sa se sene

a) CO; ]; 1 4. Sa se scrie a) rO,2];
0

J;(2)_(5

73 12'12'4'12

7;=(0.~,~.~'1} T4=(0,*,t'~'1} Ii) ~(31_(1 ~(4'_(1 6'3'2'4'

,'" 5 7 3) 4'12'12'4' '" -

1 1 3)

diviziuneechidistanta b)[-1;2]; c)

It;

cu pasuLO,l pentru intervalul:

1,2l

diviziune echidistanta b) [-1,1];

fonnata din cinci puncte de diviziune pentru intervalul:

c) [-~;

%1

5. lnsistemul de axe ertogonale xOy sa se reprezinte trapezul eurbiliniu marginit de grafioul functieifpe domeniulei de definirie §1suma integraHi.respectivii a =c;(T, ';). SlIsecalculeze suma

integr!),IaC, integra!a definitii 1== f(x)dx daca:

a) j: [0,6] -7 R, f(x)::.Jx; b) f: [O,5]-7R., c) f: [2,6]-7R, d) f(x)=O.I·x·; f(x)=xz-6x+l0; ') T

(aplicind formula Leibniz-Newton) sieroarea I-G,

6); ~ = (0,49; 1,44; 2,56; 3,61; 4,41; 5,29); ~ =(1, 2, 3, 4);

"

= (0. 1, 2, 3, 4,5,
T =(0,

%, %,~,5}

T=(2,3,4,5,6);
x; T
=

1r f : [0 '2'

J -7 R,x f(

= 4 cos

(0

~={t,~,~,l;} 1r) n 'it) '20'20' 20' 20' '2 ; '" 0,6'4'3' '2 .
4 13 19 26
J!

11:

11:

41

Copitolul

111----------------------------

....
~p ... ,

6. Sa se calculeze a)

I f(x)tk
b
II

= lim 0'" (T, 4),

n4_

unde T 3
n

= (Xo'
-.-

XI' .. " X,,),

4 = (~o,

';"-1)' dad:

f:

[-1,2]4R,

f(x)=x; f(x)=2";

xI< =-I+-k, x.

k: =0, n;

--.e" = x,,, k =0,11-1;

k =0, n-l;

b) f: [0, 1]~R,

=-,
fI

k ==0, n; n

;k =x

.--

t,.

c) f: II, 2]-+ R, f(x) d) f: 12, 3] ~ IR,

=-;..;
X

x. =I+!,
xI< ==

k =0,

h; ~k =~XkXkfl'

k :::0, n-l;
k = 0,
'i -

lex) = ~;

2l,

k = 0, n, q =~;

e~

= XI<'

7. Folosind metoda aplicata in exemplul 4 din secventa L4, sa se demonstreze integrabila ~i sa se ealculeze integrala defmita a acesteia, daca:
a) f: [a, b]~IR, c) f: [a .. bl~lR, fex)

ca functia f

este

=!, b » a >0;
x
mEN';
= e'~;

b) f: [a, b]--,.) IR, f(x)c=:sinx; d) f: [a,bj-+R, f(x)='JI[;;, 1 mEN; m2:2;

f(x)=x''',

b>a>O;

e) f: [a, b] ~ R, f(x)
8. Sii se arate eil functia a) f: [0, 1]~IR. f(x)

f) f: [a, b] --,.)R, f(x)

=--1'

l+x

nu este integrabila:

- •. ca <x51;
x

1 da _

0, daca x=o

{OJ 1daca
b) f~ [-1, 1]~R. f(x) == -.

1, dacii x == 1;

I-x

-2'

x",,-1 daca -d-cx-cl

c)f·[O,e]-+R.l(x)-

.'

_ {O, daca x =0, <. In da-O

x,
=:

ca <x_e,
XE

d)f·

[nJ 0.-

-+R,f(x)-

_!tgx, dacii O:5X<%

1d _

•' aca x-2,

_ 11:

e) f: [0,1] --,.) f(x) R,

o

x, dadi:

[O,IJn Q;

lex)

=0, dadi

XE

[0, IJ\ Q.

Sase calculeze integrala:

-1

9. a) jVl-3xdx;
-; I

b)

I .J3-xdx;

C)

-6

J fix . o,i2x+4'
6 Jj

d)

SO -J

dx

\!1-5x'

e) (2-3X)3dx;
o
.J2

f)J

dx

o (3x+l)l'

.
1)

k) J1 (2x+ l)dx; o x' +x+l

"1
It

1
"
1"
_I

h) J' In. ·x fix; x 1

i)J-· xln' x'

,

,~ dx

j)

dx I1-./5,,2 -1; x

tg'x dx; n cos! X

m)

I arctg x""",;
.J_

l+Xl

0)

..
J
I

I ~t~xx d.x; "sm

dx

p)

I-I +x -1;
..fi
o

lax

<V

J2 x2.dx + 6; o I6 x

s) •

x.JI-lnJ sinxt4

x'

t)

dx J_x_; l+xl

u) 4-x1;
-1

I
J
n

Idx

v) .
X

J"

e 1+4sm

COs~(~ .; x

) J 2+sin~x' .
'6
a

!.

.)1

sinxtk
2

J2-cos

'

42

---------------------Integ

re-Jefinltu

10"'. a)

-1

f ex +

2f<x + 3) .;

c)

I (x+l)(x-2)';
I

(2x-l);ix

)f oxz+3x+4 1 dx:' x +x+ g

I 1

h fl (x+ l)dx . 2 + 5x + 2 ' ) Q 2x

k)

(x+l.)tb: . 1,(1 -x-)'> , ~lX'

T
.{j

-II

1) J2(1-x )dx. 2 - ~I X4 + x +1
If

U. a) Ilnxdx;

.'

b)

I ;ur'dx;,
I

c)

e)

I.[;ax 1, r; o·l+~x

g)t:~;
n
'~

arcsinxdx;

d) fxcosxdx;
o Jl/3

b)

I~· x+VX
I

§ 2. Pro rletatlle principale ale inte_ ralelor defini e

Vom formula ~i vorn demonstra.proprietatile de baza ale integralelor definite. Aceste propriet1iti pot fi stabilite in cazul general al functiilor integrabile pe un interval, rosa demonstratiile respective necesita eforturiconsiderabile, fiindca sint bazate pe notiuni ~i rezultate mult mai profunde, in demonstratiile proprietatilor care urmeaza se va presupune suplimentar, de fiecare data" c"8;ju'IIopile din en,unru1proprietiip/or sl'11tcontinue, deci ~iintegrabile. Aceasta presupunere s~plifica esential demonstratiile proprietatilor, fiindca . functiile continue admit primiti ve,
,

Teurema 5
Fie f: [a. b1 ~ IR, a $b. Daca in integrala definita schimbam ordinea de integrare,

anmci integrala obtinuta i:;i !lchimba semnul de opus, adiea

In particular,

f f(x)dx
~
'il

1
b, a

f(x)dx

=-1
"
b

j(.x)dx.

= O.

Demons/rape

Daca f: [.a, b] ---t IR, a:5 b, este 0 funetie continua pe [a, b 1, atunei, ill baza teoremei 3, ea poseda primitive. Fie F: [a, b] _" 1R 0 primitiva a functiei f pe [a, b).
Dacs a =b, din formula Leibniz-Newton

rezultaci

f f(x)dx
a

= F(a)

- F(a)::

O.

Aceasta proprietate a fast oblinuta:. anterior prin alta metoda. Daca b > a,atunci prin definitie se considera ca
F(b) - F(a) = -[F(a) - F(b)]

"

Deci,

J
b

j(x)dx::

1 = -J
u
b a
b

f(x)dx f(x)dx.

= F(a)
.....

Feb).

43

CCpifOlul III--~--

TCOrt'1l12 6

(Ji.opriet

ea de ".dit h ~ IR) ~i a, b,

itllt CE

;n

~grt'

, definl+

Fie

l: 1 ~

IR (intervalull

I, Daca funetia
b c

este integrabila pe eel

b

mai mare dintre intervalele [a, b1, [a, el ~i [c, b], atunci functia f este integrabila ~i
pe celela1te deua intervale siare lee egalitatea:

J f(x)dx = f J(x)dx + J f (x)dx,

u
Q C

Demonstra.pe
Fie functia

f continua

pe intervalul I i?i

as c:::; b. Atunci functia reste integrabila pe

fiecare dintre intervalele [a, b]. [a, c1, [c, b] ~iadmite primitive pe I (teoremele 2 ~i3), Fie F: 1 ~ IR o.primitivd a ftmcpei f pel, Conform formulei Leibniz -Newton,

J f(x)~=
b

F(b) - F(a)

= FCc) o

F(a)

+ F(b) - F(c)
c

= f(x)dx
~

+ Jf(x)lb:
c

si, astfel, egalitatea din enunt este stabilita, Daca

b

atunci.tn baza celerstabilite,

b ~

J f(x)dx = f f(x)dx + J f(x)dx.

~ a
b

tosa c~ [s, b], de exemplu, as b S c,

Exprimind de aici integrala
b
c

de 1a a Ia b ~iaplic1nd teorema 5, obtinem:

f f(x)dx= f f(x)dx-J
a

f(x)dx=
b

J f(x)dx+ I f(x)dx.
c

....

Exemple
."1' 'Y

Fun ctia t'

f ',. [-1,

2] ~ , f (.)= {:xl, daca.. -1 S. X SIt es e can' tinua pe .[1 , ., ___"'IR. X . _ - 2] 2 - x,daea 1 < x S 2. '
.w'

deci $i integrabila, Conform teoremei 6 ~iformulei Leibniz-Newton, ff(x)ch=

-1

JX2dx+f<2-X)dx=~ll
-I I -1

+(2x_x;)12
I

=~+~=~,

Funetia f: [-2, 3]~ JR, f<x) = Ix-II

+1 x+

q,este continua, deci ~iintegrabila

Aplicindde doua

sipoate fi scrisaastfel: f: [-2,3] -4 R, f(x)

= { 2, daca

-2X' daca -2.Sxs-l -1 < x < 1

2x, daca IS x S 3.

ori proprietatea de aditivitate aintegralei defiaite.obtinem:

J -l I 3

If(x)dx=
-2

f<-2x)dx+ J2dx+J2xdx=-:x2[:
~2 :..[ 1 .

+2xt

+:x2!: =3+4+8=15.

Functia f: [0, 1t] ~ R, f (x) = max {sin x, cos x:}, este continua pe [0, 11: ~ipoate 1
COSX'

daca 0$ x S .n
w

fj

sensa astfel: f: [0.11:1~ IR, f(x) =.

{ smx,

.'.d

iaca

'4 <X_.11:.

11:

< 4 Din proprietatea de adi-

44

tivitate a integralei definite, rezulta: J f(x)dx=

o
fA

s.

-1"

cosxdr+ JSinxdx=smxl: +(-cosx)I!'=T+

"4
{{
,,4.

."

.!!.

·K

J2 ( 1+2
I fh

.fi)

=l+..fi.

['II

Fiefunctiile

r. g: [a, b] ~
AI

lR integrabile pe [a, b] ~i

11., J.1 numere reale arbitrate.

Atunci functia

+ J.l g este Integrabila pe (a" b] ~i

J (11. f
b a

(x)

+ J1 g(x»dx

= A J f(x)dx
b ~

+ Jl

J g(x)dx ..
b
ill

Demonstra(ie

Daca funetiile f $i g smt continue pe [a, b], atunci S1functia h =11.! + Jlg este continua, integrabilasi admite primitive pe [a, Q]. Fie H =AF + Jl.G o primitivape [a1 b1 afunetiei h, unde Psi G sintprimitive pe [a. b], respectiv, ale functiilor f si g. Aplicind formula Leibniz-Newton, obpnem:

J(Aj(x)
b

+ J.1g(x»dx=

Jh(x)dx=
Q

R(b) - H(a)
b

= (AF(b) + fJ.G(b» -(Il.F(a) + pG(a»

"

= iI.(F(b) - F(a»

+ I-l(G(b)

- G{a)

= Af I(x)dx + J.1

J g(x)dx.
b

....

Din teorema 7, in particular, luind A E__IR J.l =0 San A =:; 1 $1 J.l si Consecinfa 1 Dad! funetia
b

= ± 1, obtinem:

f
u

este integrabHii pc [a, b1, atunci $i funcfia Aj, A E JR,

este integrabila pe Ta, b 1 ~i Aj(x)dx

= tt

J f(x)dx
b

(integrala este omogena),

'~

Cnnseclnta 2 Daca f ~ig Slot functii integrabile pe [a. b], atunci ~i functiile f + g~i

f - g sint integrabile
b b a a

pe
b

fa. b1 ~i

J(f (x) + g(x»~

b

I (lex) - g(x»)dx = J f(x)dx- I g(x)clx

a

-=

Jf(x)dx + J g(x)dx,
b b

(integrala este aditiva in raport cu functia de

sub semnul de integrate).

Observape. Prin inductie dupa n se objine ca

pentru orice functii

II' 12' ...., fn:·

[a, bJ~ 1R integrabile pe [a,. b) ~i orice numere reale AI' ~, .... ,

An (n;;:: 1) are lac

egalitatea

j (i:ttdk (x)dx = i A. j !k (x)dx.

q .~ ~I

u.

45

CapitolJ,rl

111----------------------------__1''
integrala I = 8 sin 4 x dx.
b
'l

B. emplu

"

Sa calculsm

Cum Ssin" x = 2(2sin1 x)'l = 2(1-cos2x)'" = 2-4cos2x+ din proprietatea de liniaritate a integralei definite obtinem:

2coi 2x = 3- 4cos2x + cos4x,

1=3 dx-4
o

-J4

""

-J
G

c0s2xdx+

" _ -j
0

cos4xd>;=3xl;-2sin2xl; de in "arllllltA

s.

l!"

1 -s. +4sln4xl;

3.rr --. =""4 -2+0=-4-' 3n - 8 definite)

2: 0 pentru orice

'Ienrcma

8 (prop 'Ietatc-

Daca functia

r: [a, b] ~
I,·
u

semnulul

intceralel

JR_, a $ b, este integrabila pe [a, b lsi

lex)

xE [a, bJ, atunei Demonstratie

J f(x,)dx"O!.O,
k

Pentru orice diviziune T = (xo' x/' ... , xn) a imervalului [a, b] ~iorice alegere a punctelor intermediare obtinem

g.l E [xp
"-1

Xk+I]'

= O,.n -1,.
n-I

deoarece

f (~<);=== 0,

6.·X.

Xk+l

xk > 0,
ell

ca aCT,;) = L.f(~k

II T II

-jo

0,

obtinem
(1]8

J
b u

k~()

)6.xt :?: O. Treeind

in ultima inegalitate

la limita

f(x)qx

= IIW~~oL.f(;k)6.x* :?: O.
k~O

..
[a. b] ~i f(x):S;g(x) peatru

Teo)"

9 (proprletatea j,g: [a, b)~R,

'b

de monotonic

11

intf'gru 1('1defln ill.')

Daeafunctiile orice
XE

as:b, sintintegrabilepe

[a, b], atunci ff(x)dx:S;

a

f g(x)dx.
b
(j

Demonstrape Conform ipotezei teoremei, g{x) - f(x):?: 0 pentruorice xE [a, b]. Aplicind proprietatile de liniaritate ~iinvarianta a semnului integralei, obtinem:

f g(x)dx- f f(x)dx= f (g(x)

b
II

- f(x))dx"2

O.

Prin unnare,

Jf(x)dxSfg(x)dx.
b b

"

..
j'A:t •

Teo ·pm. til (i t('4frabillt

mdululul

fonNiel)

Dacll functia

f: [a, b] ~ JR, aSh,

este integrabila pe [a, b]. atunci ~i functia integrabila pe [a, b] ~iare lee inegalitatea:

If
b

j: [a, b]~ R, j I j (x)= I/(x)

I, este

Iff(x)dxjS
a.

fl
/,.

b.

f(x)

Idx.

46

-------------------------Integrale

defrnlte

pentru once XE Ia, b], "atune! pentru orice diviziune Ta intervalului Ia, b] :;:i orice sistem de puncte int:errilediare'; are 10c inegalitatea dubla: m(b - a) S" (f(T, .;) S M (b - a). In
/,

11 (ev aluurea sumelor nif' nann) Daca functia f: [a, b --7 R, as b, este miirginita pe [a. b] ~i m ~ f(x) ~ Teorema

particular, daca funqia/

Tenrema

este integrabilape [a, b]. atunci l1l(b-a) S Jf(x)dxS

~'

M(k-a).

2 (tcorema
--7

de medic pentru

functii integra
,~

Ile)

Daca functia f: [a1 b]

XE [a, hI. atunci

R este integrabila pe [a, b] ~i mS" f(x) S M pentru orice

astfel incit

exista ,Ue[m, M],

J
a

f(x)dx=,U(b-a).

Teurema

(te r=rna de m '(lie p utru

<'

nctil "o"illin e)

Daca funcpa f: [a, b] --71R este continua pe [a, b], atunci .exista eel putin un punct
cE

(a. b), astfel Ineit

J~f(x)dx=
b

j(c)(b-

a).

Demonstra(ie

Daca F: [a, b] --71R este

X'E

primitivaa

functiei continue /, atunci F'(x) = f(x),

[a, b]. Aplicind teorema lui Lagrange a cresterilor finite functieiF, obtinem

eel putil1 un punct CE (a.,b), astfel inclt F(b) - F(a)

~ urmare, f(x)dx

J
•

= F'(c)(b -

a)

= j(c)(b

ca existii

- a)... Prin

= F(b)-

Pea)

= f(c)(b-a).

....

Fie [: fa, b] 4 R

0 functie

integrabila pe [a, b]. Inbaza teoremei 6,

inregrabila pe orice interval [a,. z], a s x <b. Fie 4>: La, b] --7IR, <I>(x) = f(t)dt. W se numeste ;nfegrulii.dejin;tii. cu limitu super;oaril variabilli.
Ilrmatoarele doua teoreme stabilesc proprietatile functiei ~.
JI

..

funC1ia / este
Funotia

Tonrema 14 (enntinuitatea integralei definite cu limita S l{ll'rioari ,ari~hil?) Data functia f: [a, b] --71R este integrabila pe intervalul [a, b], atunci funcpa

W:

[a, b]--7IR.;

<!lex) = Jf(t)dt,
u

este continua peaeest interval,

Demonstrarie
VOID

demonstra ca:funetia <Peste continua In orice punet

XoE [a,b],

deci continua §i

pe [a. b]. Pentru aeeasta vom considera un sir arbitrar (XJ."i de puncte din [a, b), astfel incit xn --7 Xo cind n --7 00, §i vom demonstra ca sirul respeetiv (fl(;tn) converge la

W(xo)., adica lim(lP(x") - <I>(xo) = O.

jI'j~OO

47

pltolul III-~-------------------~-------. Conform ipotezei, fuocpa

[a, b] (teorema

f
Ill. bj

este integrabilape

[a, b], deci ea este ~i marginita pe M :::sup fex)

la. bl

1). Fie m= inf I (X) .marginea inferioarasi

marginea

superioara a functiei

f pe

[a, b].. Atunci pentru orice x E fa, b] rezulta cii m S I(x) S M.

Aplicind proprietatea de aditivi tate a integralei definite §i teorema de medie pentru functii integrabile, obtinem: $(x,,) -cp(xo)::: ==

~J

)1(Qdt -1 IWdt

f(t)dt
".~

==

u, (x"

- Xo), unde ~)LE 1m, M}. Deei, (~L.)":.1;l

""

=1I(t + J
)dt.
D

j(t )dt -

jI (t)dt :::
"

-'il

este un sir marginit si, prin

urmare, lim(<ll(fn) 1[ ~e Dacafunctia

,

'<0

- <P(xo»)::: Ilm(J.ln (XII - xo)]

fj....,::..;~

=:

O. ....
ClJ Ii

1- I I

I i~ "Ill ut

ll",lnteo

'lid

d rn't~

lilll superlnars

'"n i rbl

j: [a, b] ~IR este continuape intervalul [a, b], atunei intergrala definita

cu limita superioara variabila <flex) == f(t)dt, acest interval si 'If,l'(x) ==

:t

a S.x S b, este [a.,"b].

functie derivabils pe

" lex) pentruorice

XE

Observa(ii. 1, Din teoremele 14 si 15 rezulta

variabila imbunatate:~e proprietatile functiei J. Daca.funetia I este integrabila (funcfia f poate avea si puncte de disoontinuitate), atunci funcpa cP este continua, iar daca.

ca integrals

definita cu limita superioarti

este continua, attinci <P este deja derivabila,

Z. Teorema 15 stabileste ci una dintre pr:imitivele functiei

[a, b] (conform

continue pe intervalul

teoremei 3) este functia <ll pentru care cDCa) == O.

3, Nurnarul M[f]

b-~a

J f(x)dx ~
b

se numeste valoare medie a functiei

pe [c, b],

Teerema 13 arata ca pentru functii continue valoarea medie este atinsa de functia intr-un punet oareeare cE (a, b). Teoremele de medie au urmetoarea ili.terpretare geometricd:aria trapezului
y y == f(x.) JJ

curbiliiliuABCD generatde functia f este egala cu aria unui drepnmghi eu baza b+a
b

~i inaltimea

J.l. = fCc),

adica

---lirP---YT~~:
I I I I

\n

"\.

f f(x)dx
a

= }J(b- a). Altfel spus, arille

figurilor hasurate (fig. III.3) sint egale.

A:

1 a Fig. IIl.3

:B

48

'ntegrale

doflnite

FXI!I'clt i r"zoh ate 1. Sa se determinesemnul

/$
I

iategralei:

a) JSinxl£b:;
o

b) JxlOlnxdx.
'2
I

Rezolvare: a) Dad.
xE

(0, .J3), atunci

.f3

de medie fnnctiei continue

c e (0, ..fj), astfeHncit
o

x2 E (0, 3) c (0, n) ~i deci sin x2 > O. Aplicind teorema f: [0, ..fj] -7 R, f(x)::: sin x2, obtinem cij.exista punctul
2

Jsin;xl dx :::J3sin c

> 0 ..
f(x):::x'°lnx,
C E (~,

b)Pentruorice

XE(~' 1) avem xlOlnx<O. Cum functie lnC{I- ; )< O.

XE[i,IJ

este continua, conform teoremei 13, rezulta ca exista punctnl

I} astfel incit

xlO In xdx= (ciO

2. Sa secompare integralele 1)= Rezolvare:

1
o

sin 1011 xdx ~i 12 = sin 10 xdx.

0

Deoareee sin 10 x > sin 1011 x, x E ( 0. posibiladoarpentru

i}~i

egalitatea sin 10 x = sin 100

pe [ 0, ~] este
XE

x=o

~i x=~, rezultacii f(x) =sinlO x-sinlOO x,

f(x»o,

(0, ~)-

Din teorema de medie aplieatii functiei continue f: [0, ~ ] -7 IR rezult.ii ea exists punctul
ce(

o.~}

,3

!!.
IOO

astfel mcit

11,-IJ = ![SinIOX-Sin

Xllh=!

f(x)dx,=~ /(c) >0.

Deci, 12 >1\.
3. Sa se determine valoarea medie a functiei f: R -7 'IR,. [(x) = 5 - 2 sin x + 3 cos x, pe [n, 2n]. Rezolsare: l'~ M[f]=-b-Jf(X)dx=2
-

-a

12" .. n-n

J.

(5-2sinx+3cosx)dx:::

=l.(5x+ 2cosx+3sin

X)i..."

'"

=l.(lOn + 2) -l.(5n -2) =5+±.

n
49

Cppltolul 111-----------------------------

... 1

~ 4. Sa se determine punctul c din teorema de medie aplicata functiei

f: IR ~ IR,

I (x)

;:

Xl,

pe [-2, 4].

Rezolvare:

Deoarece functia J este continua, conform teoremei 13, exists eel pu-pn un punet
c E (-2, 4)j astfel incIt 6c2
f);'"
::::

f x dx = 6c -z
42

Cum

_~-1

J x dx = ~ x:lI' :::::;4 + ~ ::::: obtinem 24"

42

24<=::>c2 =4, adiea

CE

{-2, 2}. Solutia care apartine intervalului (-2, 4) este c:::::2.

3 '

2,1

5· ·S'~' , arate ca 2 -' x l -1 dx - 62 < 21' ." a se . -. 3< . 2 x +1 .,

"v

J
5

Resolvare: Fie f: IR \ {-l} ~ IR, f(x) pentru

XE

= x: -1. Deoarece
x +1

f'(x)::::

~x,z z' rezulta ea f'(x) (x +1)

>0

{2, 51 §i fimctia

este strict crescatoare pe [2,5]. Deci, f(2)

s f(x)$f(S)
6 23' XE [2, 5J. 6' dubla

pentruerice

2 S x::; 5, Cum f(2)

= 7....9'. , f(5)
."

=6

23;ootinem

2 s x: -1::;;
9

x +1

Conform proprietalii 7 x~_ -J,.J~'<J~.J_.<-1 9 2.&+1

5. 5
{U -

de rnonotonie a integralei definite obtinem inegalitatea 62 " 63

2

2,

LU -

Jd ..

·4,

7 x3 - 1 sau . -< ~dx<3 -, 3..

'2,

J5
I

x +1

62 21" x E [0, IJ,

6. Folosind iilegalita'tile e:' ~ 1+ X, xE IR, $i

X4 ::;; X,

sa se mate ca

55 J eX cL\'::S:;e-l.
6
•

Rezolvare: Functia f: [0., 1]~ R', I(x) 1 = f (0) S

= e.<'4,

este strict

crescatoare pe [0,.1], continu~ $i deci

Din inegalita.tile

are primitive, insa acestea nu se exprima in functii elementare,

f (x)

f (1) = e,

x E [0, 1],
I

$i din proprietatea de monotonie a integralei den-

nite, obtinem inegalitatea dubla 1= Idx enunt, Se impune deci

eX ;:::·1 x +
x4

J
o

s J eX' dx::;
I

Jedx = e, dar care nu este cea din

I

sa facem

evaluari ,,mai fine" ale functiei f- Deoarece inegalitatea

x~ e R,
q

II

este verificata pentru orice XEIR, ea este verificata $ipentrunumarul

xeR. Pentru orice xe[O, 1] avem x
E
~~,

deci e ;:::1+x4,

deci eX' Sex, Asadan din

inegalitatile 1 + );4 5 e~_45 e", x

definite, obtinem; ~

[0, 1],§i folosind proprietatea de monotonie a integralei

= J (l +
I

X4

)dx 5 eX' dx s e" dx =e -1.

c
0

J
I

J
I

50

--------------------------.Integrale

deilnite

7.. Sa se calculeze I "" Ibn -<.... ex·

l<Hd
l!-~

f ·In .

t
t

!x ! < e x

Rezolvare:
Conform teoremei de medie, .1""lim[!ce +x -e
_'....0
v
V

+ x) '-11 ]., unde punctul ne

-

c este situat 2 = --lne -= 2 . -

~. mtre puncte 1- e - x· 91. e + x. D aca x ----t 0 ,. re zult ea c ---7 e. D'eel, L = I' e . ··a - ilill- 2
-<-40 •

C ln

8. Fie funcfia continua f: [0, 2] ---7 R ~i !(x)dx punctul

Xo E

= 2. Sa se

demonstreze

ca exista

(0, 2),astfel1ndt

!(xo) ""xo'
12

Rezoivare:

J !(x)dx
2

-2 ""0

¢:;}

J
/I

2:z

f(.x)dx

- Xl

"" 0

¢:;}

f [I(x) - xJdx ""O. Din teorema de medie

2

GOO

rezuitaea exista

xuE

(0, 2), astfel incit (f(xo)

- xo)(2 - 0) = 0..Deci,

f (xo)

"" xo·

9 . Sv se ca.11 eze ~ k + 1 = CO 1 C1"+ 3" ellen + It + 1 - ", nE IN·. n 1 -a ell "+"2 n + ...

C.

Rezolvare:

(1+ _~)n = LC;~x.l f(1 + .tYdx =>

k~ 0
1

= I.e: f )/dx=>
n
1 k~O

=>

(1

+ _x_Y+1l.·. ..
n+lo

=LC.-k+l
." .. k Xhl

11.

hO

=>

2"+"1_ -1

n+l

...-

'_' .: C ""L--' ~ok+l

IVl+t6dt
10. Sa se caleuleze Rezolvere:
.t.... _

x·

lim

Xl

;;

Din inegalitatea evidentiiVl + t6

x

;?: I,
_

te IR, ~ conform proprietatii de monotonie

;r

integralei definite rezulta ea

JVi +(6 dt 2: I ldt

D
;It

=:

x,

XE

[0, +00). Trecind la Iimita in ul0

rima inegalitate, deducem ea lim

.t:""'-i'+-

IVl +(6 dt = +00;

0

Prin urmare, limita din enunteste

nedeterminare de forma ~. Aplicind regula lui L'Hespital si teorema 15 despre derivata

00

00

integralei cu limita superioara varia hila, obtinem: lim

Ivl +
0

to dt _.
_

([ \1[": to dt
lim
X-H"

x ...._

x2 rx.· '\IX

J=

(x2)'

;;

s....<'o f

limtll+x6",,~ 5 1.
-x~

5 -,,-+1''';

lim ~l+_l =~.

Xli

51

11. Sa se calculeze: a) lim 15+ 2'+3

"-)5

+...+(1'1-1)5;
n,6

b)

lim(__!_ + __1_ + ...+ ____!___). "_'~n+l 1'1+2 n+n

0

Observa(ie,. Fie I: [0,1] ---';IIR.

§i

fuuctie continua. Atunci functia

este integrabilii,

Io f(x)dx.=
I

"-1

11111-->0

lim Lf(£"k)L\x~,
twO .

unde limita nu depinde nici de modul de alegere a

diviziunii ~i de modul de alegere a punctelor intermediare, Prin urmare, dadi. diviziunea nidi
Teste-echidistanta, adics T

=(o,~,~,""~).

iarpunctele intermediareg,

coincid cu

1'-' al or 'I " J!. 12 extremrtap ile' din stmga ace intervale 1 e ementare, a di lea ':. = (0_, -, -., 1'1 n obtinern formula
, " W A W

1'1-1) .'" ----',

1'1"

(1)

in mod analog,

dadt punctele intermediare

gt

coincid en extremitatile din dreapta ale

intervalelor elementare, adica £"

=( 1.. ~, 1, ..,' 1'1 1'1 1'1 1'1

!!),

obtinem fcrmule (2)

Rezolvare:

a) Aplicam formula (1) ~i obtinem:

15'+2'+35,+ lim '6'" "..,.. n

+('

,1'1-

1)5

"-'k 1 I =1imL.6'=lim-L"-I'(k)S =Jx dx=-.1 .-4- t-a 1'1 ' ,,_,~ 1'1 -1'1 6
s
5 I:"() 0

unde formula (1) a fost aplicata functiei f: [0,1] ~ R, I(x)

=x

b) Similar exercitiului a), din formula (2) aplicara functiei I: [0,1] 4 R. f (x) = __1_,
obtinem: lim
1

'.

".... n + 1 n + 2 ~
,I

(1~"-+--+... 1). =IlmL ' 1 =hm- 1L 1 1" +-. n + n, ,,_,.'" n + k + 1 -1+ k +I

n-I n-J k",O
IH~

l+x

11 k4)

I-I~· In 11+xllo = In 2. = o +x
" dx

52

~------------------------lnte9rcle

deflnUe

Sii secalculeze: 1. a)

jC~x Jax;
x

b) 1(1-X)1 -a
t

x-if;

dx;

c)

j(1+:Y
I

d) f x~
1 1

16

1.J"Jx, x.j;dx;

'2

dx;

e) f (1 + x)O
-I S

+ 2x)(l- x)dx-;
4)dx;

f) f
-I

(Xl - X

-1)(x2 + X -l)dx;

g) f(J-x+x1/dx;
-I

h) f (Jx+ 20 -~x+
-4

i)

f (,.f25 + x +.J9 +x)dx;

0
-9

j)

f (,.f15 -x
t5

+ .)10+ x)dx;

k) f (,.f9 + 2x -,.)1 + x)dx;

0 13

1)

-10
2

f (,.)5+ 4x + ,.f2x -l)dx;

5
I I

m) f(,.f9+8x-,.f4-2x)dx;
0

n) f

dx _3~iX+12 -.Jx+3

)J dx _s~hO-3x+.J1-3x
")e-X(eh +e-.t)
I

' '

p)

J (3e
1

1X

4e )dx;

2X

q)

J (e
-2"
I

iX

_e-2.<)'ldx;

r)

J
'I

-j

.-<

dx;

t)

J e + 1dx;
l

e" + 1

",

u)

f .J
J

X4

+ x-4 + 2dx;

V) 2"(3'
o

+l)dx;

w)

f (3 _1)2 dx;
I
Z

.)e~x,+"dx I e e.j
1

2•

+2 '

2. a)

+ __2 -) dx: s: oos13x sin'12x '

IZ J

fj
~

O(_3_
2 2

b)

!!.. 12

" 7(_3
n

cos·3x
7

sinl8x

8_+

dx 60)dx' c)J-. ; cos x

l 1r ' o
.-n

d)

f.. (tg X+ctg x)dx;

cil functia

e)

-1-(
_!:

1+ tg x 1+ tg x-I

cos x ) dx: + sin x '

'2

f)

f (1 + sin x) sin xdx.

o

1. Sa searate
a) ff(x)dx,
_I

este continua

~i sa se x

calouleze

integral a definita

a acesteia:

unde f: [-1,1]~1R.

f{X)={X:~x,

x,

daci XE[-!'~.] daca XE (0, 1], dad XE[O,r~

b) jf(x)dx,
e

unde f: [O.2]~R.

f(X)=={4(1~):/,

3,.fx-1,

daca xE[1.2].
X 2

2116

c)

J f(x)dx,

unde j: r -1, 2V6] ~ IR,

-1

f(x)

= .j9x

.Jl + Xl.
a

dacit

XE

[-1, 2} 2iJ6};

l+x~

, dacii

XE (2,

53

Capltolul

III---'"-----------------------------!.

d)

Jf(x)dx,
1

unde f: 11, 4J-ilIR,

f{x) =

{2.dad
x-~,
X-vX

x =1 daca

xE

(1,4];

e)

f~ f(x)dx,
o

unde

I:

[0, 1O]~R.,

f(x)=

1ICOS~x • d"". -smx

2, daca

XE

[0, {!!2}
1rJ \

x==%;

f)

ft f(x)dX,
_I

unde f: [-1, 1]-il1R,

g)

r~ 0 f(x)dx.

I (x) := {l- 2x+ 3x\ daca 1+ 2x-3x\ daca

I(x)=

unde f: [0,2]

-iI R.,

{~' +

xE [-1, 01 XE (0, l]j

. Xl 3 _ Inx, daea

h)

-\

f f(x}dx,
!

unde j: [-1, IJ -il1R,

f (x)

daca ::: . ~; ~ e-'<

l~'
jcosx.

daca xE[O,l]
xE

(1. 2];
XE [-1, 0) XE

-ex + e ~.f' dacl1 . daca

[0', IJ· ,

i)

-1
2

~ f(~)dx, J

unde f:

[ -"2'"2 J -il1R, 10
1r

I(x) =

xE [_1r2 • 0)

1+sin X, daca XE [0,

IJ;

j) k)

f f(x)dx.
n

unde f: [0, 2] -il1R, f(x) =n:rln{x. unde

2. -xl. 'ifxE [0, 21;

VXE [0,2].

f f(x)dx,
l

I:

[0.2] -il1R, ffx)

=::

maxlx, 2-x},

2. Sa se calculeze:
1

..
a
1

a) III-xldx; i:1) g) j)

b) I12x+
-I

11 dx;

0) II1-3xldx; f) i)

II
-\ '/. -I 2

Xl

I dx;
xl)dx;

e)'
h) k) n)

~ flx2-1Idx;

_-2 2

IIx' - x - 2 [dx;
-2

0 3

f (x _1
J11a

f (I x 1+ II - x j)dx;
2

x~ I dx;

].1x-x3
-I

-I 2

I (ll+xl-12

~
0

-xl)dx;

fix;

1) 1 +1~-11;
0) flcosxldx;
a

m) p)

II
a
_!I

~-x Idx; +X

_12 +Ixl
n a

J 11-

!
1

I dx;

"

'"Jl- cos 2x dx; f

z

II)
t) w)

J .Jl- sin 2x dx;

fCI2-2xl-12"-1i)dx;
-I l

r)

f Je~x+e-2x-2dx;
I -I

s)
V)

rJ9Ji
-I
~tI'

-2·3%

+ Idx;
l

u)

I max{x,
'/. -I

x2}dx;

f maxi sin x, sin

0

x)d.t;

f min{2~, 3' }dx;

1
-1

X)

jlln
1

54

1c'.U.

---------------------------Integnde

"efinita

3. Fara a caleula
a)

integrals, b)

sa se determine
b

semnul ei:
)

f J4+x dx;
2
-I

J arcsin(sin x)cb:;
"

c) JIOgj(X~l)dx;
-2

d)

f _. (n
-)

,-

e-')dx.

4, Sa. se compare imegralele definite: b) II == e·xdx ~i /, = e~' dr;

o
0 ,f3

c) JI == oosx~dx ~i /2.= cos;(~dx;

o
0

J
1

:!l
d) 11 ==
o

sinx2.dx ~it, = TcosJOxdx.

o·

5, Sa se calculeze valoarea rnedie a functiei: a)

t: R ~

R, lex) == 3cos3x - 4cos2. 2x, pe [ - ~ , .~

b) f; R~IR, f{x)==2"'(4~ _2x +1), pe [~l, 1]; c) f: IR --71R, f(x)= d) sin" x+cos! x, pe

[;4' ~J
n-

I: R--7 R,

!(x) == x\ pe [a, b]. c din teerema de medie pentru integrals definita:

'2"

6, Sa se calculezepunetul
a)

f
J
I

Xl

dx;

b)

f (2 + 3sin x)dx;
c

c)

J cos'
o -I
n

xdx;

d)' (3il ~ 2x -1) dx.

1

2 c) -5 .
5",

~f-'-'-l , ~-2,'; 4+,X

r
1

a xdx

-e) l!.9

s -15 :.
-;; "

+smx

~ 103;,. -

f)

f e" dx > e
1

O.,

--e·

8', Sa se calculeze: a )J
.'
O_"iIIII

ll1l

ll+23+3l+".+(n-l)j.

n:4'

."-1 1 d) bmL-2, 3,.k: ".... hO z n+ ,,-I 1 .g) limL '

" -e'"

j:~O

.Jh,(fJ

+ k)

9'. Si se demonstreze ca:

a) ±(~l)~C: ==__Lj bO k+l 11+1 b)

"c~ a., L-,'k + 2 == (/11'· 1)(11 + 2) , +.n', +

2Hl

!~O

55

C ,ltc ul 111-

10'. Sase calculeze:

fSint2d
a) lim
~... \)
Q

b) lim .lL~a ----::--~__,o

J (ill+6cX J e,2dt
x-I·e~'

-l)dx

XS

c) lim
-<-10

J Jsintdt
0

x~

jlno+ zi)dt
f) lim ..:<.0 ----:--~->._

e)lim~;
..-

x2,

11. Fie f: IR---t1R 0 fWlctie continua, astfel mclt

f (3f(x)
~

J f(x)4.
~

=6

§i f{x}dx
I

,j

= 8.

Sa se calcnleze

+ 2x)dx.
~.
2

12. Fie f: [2,5]

--)0

functie continua §i

f J(.x)dx

=39. Sa se demonstreze cl existil punctul

c E (2, 5), astfel incit /(c)

= cZ•

~. Metode de calcul ale integralelor definite

vom studia metoda integrarii prin pi"i.rJi $i metoda scbimbarii de variabiHipentru integrale definite. Aeeste metode urmaresc transformarea unor integrale "com~ plicate" in integrale care pot fi calculate usor.

In aeestparagraf

moo

3.1. Integrareaprin pam,

('01

rua 16

(~)l"mUI8

de IJJtegrgrf'
--7-

nrh

jl1 u)

Fie u: la, b] --71R ~i v: [a, b)

R functii

derivabile

pe [a, b] cu derivatele
de

u': [a, bJ --7 R §i v': [a, b] --7 R continue

pe [zz, b]. Atunci are loc formula

integrare prin par(i:

I u(x)v'(x)dx::::
b a

u(x)v(x)l:

-J v(x)u'(x)dx.
b o

(1)

Demonstrape

+ u(x)v'(x) continua pe [a, b]. Deci, functia F = uv este 0 primitive a functie] u'v + u.v' pe [4, bl Folosind fonnula Leibniz-Newton si proprietatea de liniaritate
a integralei definite, obtinem adica

rex) = u'(i)v(x)

Functia

F: [a;b] ~ IR, F(x) =u(x)v(x),

este

derivabiHi

~i are derivata

J
b ~

u'(x)v(x)dx
b

J
h a

u(x)v'(x)dx ...

=I (u(x)v(x))'dx
a

= u(x)v(x)I:,

I u(x)v'(x)dx
u a

= u(x)v(x)

I: -J v(x)u'(x)dx.

56

---

-------------------I,.re'lr

Ie definite

Observape. in baza notiunii de diferentiala a unei funcfiif (df(x) == /,(x)dx) (1) se serie sub 0 forma simetrica l1i comoda Inaplicajii:

formula

f u(x)d(v(x))
b

=u{x)v(x)

Prin omiterea vsriabilei x, ultima formula eapata 0 forma simpl! pentru memorizare: b -b 1 udv = uV vdu . (2)

I: -J
h

v(x)d(u(x)).

I:- f

Regulilede alegere a functiilor u ~i dv smt aceleasi ca si incazul metodei respective de la integrala nedefinita.
(." i
rCLO

vat1

1. Sa se oalculeze J(x + 1)e2 ...dx.

Reeolvare:
Notaro u

o
2
%

= x + 1; dv = e

dx.. Atunei du = u'dx

= dx

~i v = e" dx = ~ e2

(aiei nu este

necesara ceastantaarbltrara). Functiile u, v: [0, 1]---71R., u = x + 1, v = ~ eh, verifica conditiile teoremei 16. Conform acestei teoreme ~iobservatiei anterioare,

S(x + l)e~;rdx =
o

2. Sa se calculeze integrals 1= (x' + x + 1)c08 X dx. Rezolvare: Notam u=i" +x+l,

n ~ 0

J
"
o

dv ==cosxdx..Atunci du = u'dx = (2x

~

+ l)dx, v = cosxdx =810 x.

Cum func~iile u si v verific-a ipotezele teoremei 16, aplicam formula (2) t}1 obtinem:
1 = fudv = !Iv o .

I:- I vdu = (x
0

+ X + l)sin xl: - (2x +Ilsin xdx = - (2x+

_ 0 0

1)8in x dx.

Aplicarn fuca
dl~ = (2x

+1)' dx = 2dx t}i v = sjn~dx

data

metoda integrarii prin

icenditiile respective slnt verificate),

I (2x+ 1)sin xdx =- (2x + l)c08 xl: + 2Jcosxdx

n ~
0

= -cosx.

p_arfi. Notam u = 2x + 1,

dv'=

sin x dx. Atunci

Conform formulei de integrare prinparp

= 2en + 1) + e2sin x)l: = 2(n + 1). Prin urmare,

• 3. Sa se calculeze S (3x2 + 1)In x dx. Rezolvare: Vom exemplifiea
1

1 = -2(n

+ 1).

0 m.etoda

de ap1icare a fonnulei de integrat-e prin pfu1i care nu utilizeaza

57

Capitolul 111------

---------------------

...

notatiile respective pentru u ~idv, Metoda se apliea in cazul in care una dintre functiile de sub integrala poate fi scrisa eu ajutorul diferentialei, Vorn scrie functia 3x2 diferentialei astfel: (3xz

J
I

+ l)cb; = d (Xl + x). Aplicind formula (2), obtinem:

+ x) = + x) In xl: (Xl

+ 1 eu ajutorul

••

(3x
3

+ l)ln~dx == flnxd(xl

(Xl

+ x)d(Jnx)

=
l

:=

+e-

f..

(x"

+ x)

d: =

+e -

f~

(x

+ l)dx == e3 + e -

(3;.

+ x . I = ~ (e + 2).

) I'

J'j

4. Sa se calculeze integrala I == Rezolvare: -

fix Iaretg Ix Idx.

I. x E [-1, .J3], deoareoe functia u msa proprietatea aditivitatii integralei defixE

-1

Aici nu putem nota u:(x) == I x I sau u:(x) == arctg I x nu este derivabila in punctul nite, precumsi faptul o l= J(-x)arctg(-x)dx+
-1 .fj

Xo

ea Ixl =-x,
0 0

== O. Folosind daca
XE

[-1, 0] ~i \x! = x, daca

[0, .J3], obtinem:

unde

t, =

.fj

f xarctgxdx,
Q

Jxaretgxdx=I! +(/.' I']. = J xarctgxdx. Atunci:

-1

'I

=2' f
2
0.

1 .J3
o

1 arctgxd(x2)=2[x2aretgxl/

.J3

Jj
0

3 f x d(arctgx)]=-arctg.J3-"2J 2
2 0

1'.'3 2 dx
x _·
0

=77:

_l ./3f3(1__

1+ Xl

1_)dx =

n -.!.(x-atctgx)l,!3 22

== n 2

_l

2·

(13_ n)= 2n _ J3
3 3 2'

l+x

-2

Repetind.aceleasi calcule pentru integrala ll' obtinem:

1 . 1 I~=-x l arctgx10 --(x-arctgx) ~2

-I

10 =---. 77: 1
-j

. Prmurmare

l=l

12

211: nIl +1 =---+---=324226

.J3

(11n t: --,,3-1 )

3.2. Schimbarea de variabila sau metoda substitutiei ,

Tenrema 17 (prima
a) functia cp(a)
0

mull de sehimbare de vartabila)

Fie f: [a, bJ ~ IR ~i cp: [a,

J3l ~

[a. b]

functii

ell proprietatile:

este continua pe [a, b);

b) functia cp este derivabila eu derivata ql continua ~i diferita de zero pe [a,

t3J

~i

= a,

qJ(f3) == b. Atunci:

f f(x)dx
"
Q

== f(r.p(t»cp'(t)dt.
(I

/l

(3)

Egalitatea (3) se numeste prima formula. de sehimbare tie variahilli.. 58

lntegrCl.le definite

Demonstrotie
Functia f este contiuuape [a,Q], ~ideci admire primitive. Dace. functiaF este 0 primitiva a lui f pe [a, b], atunci r(x)=:. I(x), xE [a, b]. Conform formulei LeibnizNewton,
'b

J !(i.)dx

=:.

F(b) - F(a).
f(l

(4)
0

Din oonditia b) ~ acestei teoreme rezulta di compusa cI>(t)

=:.

este

functie bijective, iar functia

definita pe intervalul [a, ,6], este derivabila pe acest interval, $i cI>'(t) -= F(f(J(t)) .f(J'(t) =:. !(cp(f))ql(t), t E" [a, fJ]· Relatia obpnutaarata Ca tl>(t) este 0 primitiva afrmctieicontinue f(q>(t)q{(t) pe
F(f(J(t),

[a,

In Aplieind iara§iformula

Leibniz-Newton, obtinem: == F (b) - F(u). (5)

J !(cp(t»)f(J'(t)dt
fJ

"'"tP(J3) - .pea) == F«(fJ(f3) ~ F(rp(a)

Din (4) ~i (5) rezulta.formula (3). ,.... Observa(ii. 1. Avantajul aplicarii formulei (3) consta i'n faptul ca primitiva funetiei !(W(t))qJ'(t) pe [0:,13] se calculeazii mai usor decitprirnitiva func1ieif(x) pe [a, bJ.

1. Telmica de calcula itIte_gralei f(x)dx,

J
II

forrnulata in teorema 17. se apliea astfel:

1) se alege substitutia (schimbarea de variabila) x == cpet) pentru variabila x; 2)

se caleuleaza

diferenpaladx

== cp' (t )dt;

3) se stabilesc liroitelenoi de integrarepentru variabila I (se rezoivaecualiile cp(t) == a, ({J(t) == b ~ise obtin solutiile t == a respectiv .t == {J), urmarind apoi ca atunci cind
t parcurge [_(X,
b

In

x sa parcurga [a, bJ;.

4)1n Jf(x)dx

se substituie limitele de integrare a ~i b cu limitele noi 0: si {3,

variabila x a functiei

eu x == cp(t). diferenriala dx - cu dx=cp'(t)dt~i se ~ obtine membrul din dreapta, f (qi(t)q/(t)dt, al fonnulei (3), care se caleuleaza

"

J-

utilizind formula Leibniz-Newton.

3. De regula, iTf(x)d:c

J f(x)cLr.
b a

se calculeaza conform schemei: ', x==a, f(J(t) =I:l

x=b,

I ~.

=3

~dx=cp(t)dt,

x-==cp.(~)

cp(t)=:.b~t=f3~

I.

==

a 3::::

1
It

f(qJ(t»q/(t)dt

== (6)

=¢(t)I: = (f;l(8)-¢I(a}

59

Capito luI 111-----------------------------'1

E rer itii rezol

r

~. e

1. Sa se calculeze Rezolvare:

f x(Z.x -1/dX.
1

Facem substitutia t = 2x -1, x E (0, 1]. Atunci limitele noi de integrare vor fi: pentru x = 0 obtinem t prin t, obtinem

= -1

:ji pentru x = 1 obtinem t = 1. Exprimind din notatie variabila x

de variabila x=CP(t)=t(t+l),
tE[-I., 1] ~i deci

schirnbarea

d.x = rp'(t)dt q>(t)

f
~

t(t

= ~dt.

Cuin functiile f: [0, 1] --71R, fex)

= x(2x
=

_1)5, :ji '1': [-1,1] --7 [0, 1],

+ 1),.verifica conditiile teoremei 17, aplicind formula (3), obtinem:

_1

x(2x _1)5 dx=

J'2!'(t +

l)t5

• .!.dt

=.!. f (t
4
-i

+tS)dt

![f. {)1 =
1

47

_!_

_I

14

2. Sa se calculeze integral a 1 = .r:

I

2J7

dx

\I x(1 +\1 x)

'I'

Rezolvare: Vom alege schimbarea de variabila pentru x, astfel'incit sa se extraga ambii radicali,

Notam z = cp(t) = {6. Atunci dx = (t6)' dt = 6tS dt, far limite le noi de integrare vor fi:
x

= 1~

t6

= 1~

t :::1; x::: 27

=> t6

= 27 ~ t = Ji

Evident, x

=t

parcurge tot intervalul

({J:

[1,27] in cazul in care t pareurge [1, .J3], adiea obtinem functia

[1, fj] --7 [1,27].

Aplieind formula schimbarii de variabila (conditlile teoremei respective sint verifieate), obpnem: 1=

J3 f
I

~6(~ -t+a<etgt)C ~6(a<etg.}3 +~-arctgl)~6(~ +~-1)~4+~

3. Sa se caleuleze
v

W(l+W)

.6/

sd

=6J

J3

sd tt 2 I t(l+t )

=6ft

J3
I

l+t~1

-1+ldt=6J

J3( 12_1+_1_ )·dt=

1+t2,

f.J
Q

dx
X4

13 Rezolvare: Aplicind schema de caleul (6), obtinem:

"

.~
4

+x
2

7J

aX

Ja

'u

a2 +X2

'

a> O.

x=atgt,
C05 t

x=-~

adt . .dx=-.-.-, x= c ~ tgt =1~ 2

tgt=-~ 3

J3.
t

t=-! 6
1r =.....:.

1r

~----Inre

felil

d flnl,e

Ouservapi. 1. Uneori (exercitiul rezolvat 1). in 10co1 substitutiei x = <p(t) se efectueaza snbstitntia inversa t = w(x). In acest caz, limitele de integrare ex ~if3se calculeaza direct din relatiile ex= I/f{a) ~i f3 =I/f(b). Rezolvind ecuatia !p'(x) =t i:n raport eu x, detenninsm dependenta inversa, x =,<p(t), uncle functia rp: [a, J3] -H,a, 0] trebuie sa verifice cOD(U~iileeoremei 17, in eaz contrar, formula (3) poate fi fals~. De exemplu, in t

J dx = n
II

nu se poate efectua substitutia

t = lfI(x) = sin x, deoarece limitele noi de

integrate ar fi a = sin 0 = 0, (1 = sin n; = 0, ~i integral a ar fi zero. Dependenta inversa

aici este x = cp(t) = arcsin t ~i functia qJ nu veri fica conditiile teoremei 17, deoareoe valorile functiei arcsinus nu completeaza intervalul [a, oJ = [0, n:]. 2. Uneori Ia aplicarea metodei schimbarii de variabila se recomanda calcularea membrului drept al formulei (3), $i nu a celui sting. Peatm a elueida ClJID. se fae calculele in acest eaz, In (3) vom schimba rolnl variabilelor x si t, pastrind intervalele in care ele variaza, adidi XE [a; b]. iar 1E [a, f3]. Atunci formula (3) se va scrie astfel:
b

Jf(tp(x»tp'(.t)cb:=
u

J J(t)dt.
~

Folosind relatia 'qJ'(x)tk = d(qJ(x», ultimaegaIitate devine:

f(rp (x)d (op(x))

= I JU)d,

j.

(7)

Formula (7) senumeste a doua formul4 de schimbare de variabilii, in care substitutia este t =qJ(x), xE [a, bl, iar Iimitele noi de integrare s1nt a ""q:l(a) si f3 =q:l(b), adica tE [d, /3]. Formula (7) este adevarata daca fnnctiile f $1 t:p respecta conditiile indicate in teorema 17. Calculul ce rezulta din formula (7) seefectueazs conform schemei:

J f(tp(x»q/(x)tb;
b

= =a

J f(tp(x»d(tp(x»
b
~

I=

t = tp(x) x =.a ~ t =.tp(a .•)

x=b~t=tp(b)=f3

!J
(J =:
0<

= (8)

f(t'dt

= F(f3) - F(a)

1. Sa se oalculeze
Rezolvare: Inloeuind r=sinO=O

." :z
o

fVsin2 x cos xdx.

dt= (sin x:)' dx = cos xdx, limitele noi de integrate tp(x)

t = sin x, obtinem:
§'i t=sin~=l,.

~i functia cp: [0. ~J~(O'l]'

.. ".

= sin x,
5

care respecta

conditiile teoremei 17. Atunei

2.

J sin
o

xcos xdx

= i3 dt = 2. t] = 3 .,
0

J
I

511

61

Cgpitolul III--------------------------------'~

~ 2. ss se calculeze J~(3X2 -Ii dx.

o

Rezolvare: Introducind pe X in diferenpala,obtinem:

=
-

t ==3x -I, X.' =. 0 ~ t ==-1 x==I=H== 2

!J
=!
2 6':-1 !!.

f x(3x
1

-If

ax = ~ f (3x
1 0

_1)5 d (3x -1)

t5dt

= .£.....

61'2

36 _I

==_!_(26 -1) ==2, 36 4

3. Sa se calculeze integrala i==

=r:d.'t __ = ~
1=3

I
6

tg xcos" x

!
6

d(tg x)

tgx

ax J .. ..'. , "smxcosx
!'I

1
G

t = tgx
x

=n

=> t = _I_

x=-=>t=,,3 . 3

6'

../3.

t:

I
II -d
-II

= I.2=1nt 1t
-::ra

+:

1../3
I

..=1n3.

'13

J.3. Integrarea functiilor pare ,1 imp are pe intervale slmetrlee

Teerema Fie' a.>O~i a) Daca I~ f: [-a, a]-t1R

° funotie continua
[-a., aI, atunei

pe intervalul simetric I-a, aJ. Sint

adcvsrate propozitiile,

f este f
este

functie parape

J f(x}dx
II

,a

=2

J f(x)dx.
0

b) Daca

° functie

impara pe I a], atunci -a,

f f (x)dx = O.

Demonstrafie Considerem integrala

o

siefectuam schimbarea de variabila x = -t. Atunei -" dx = -dt, iar limitele noi de integrate vor fi t = a ~i t= O. Deci,

J f (x)dx
o
0'

f f(x)dx
-/I

=-

J f( -t)d1 = J f(-t)dt = f f (-x)dx,

II
II II.

uncle.in ultima integralij. am notat t cu x. -in baza proprietatii de adiavitate a integralei definite obtinem:
-a

f f(x)dx == J f(x)cb:+ f f(x)dt = f f(-x)dx+ J f(x)dx

a 0 a
!1

=J[f(x)
0

+ f(-x)Jdx..

(9)

-II

o·

-----------------------~

Intil!lgrole definite

Daca

f f

este

functie para (f(-x) = f(x), f(x) + fe-x)

xE [-a,
XE

aD, atunci
(10)

= 2f(x),

[-a, a].

Dadi

este

functie impara (f (-x) =- J ex), x E [-a, aJ), atunci f(x)

+ f(-x)

=0. xe.[-a,a}.

(11) ile a) ~i b) sint adevarate, ....

inlocuind (l0), apoi (11) tn (9), ob$inem

Exemple
(iy

ea propositi

-z

Jx dx = 0, J
2 1 3

',ir

cos 2x dx == 0 $i

-)

-"

j ;l' sin x ax = 0 caintegrale

din funetii impare pe

un interval simetric.

fx
I -I lor

sin xdx= 2fx3 sin xdx,

b

Jx cosxdx=
2

2rr

2 Jx2cosxdx
0

ca integrale din funetii pare pe un interval simetric,

-2J<

3.4. Integrarea funcfiilor periodice pe intervale de lungime egala co perioada

Ieurema
Q+I I

19

Fie j: R ~ IR o funotie continua lii periodica pe R cu perioada T = 'll" l > 0, Atunci

a_I

J f (x)t:Jx = J J (x)dxpentru
-I

orice a E R.

Demonstratie Daca

este

functie periodica cu perioada T

-I

once

tE

IR, Saconsider,iim
-I

J f (x)dx
=
, ,HI

= 21,

amnci

f (t -

2L) == J(t)

pentru
dt:::>

si sa efeetnam substitutia t == 21 + x. Atunci

ti+1

dx,

<1·-1

rar limitele noi de integrare vor fi t == a + l~i t == " Deci,

f f(x)dx

J Jet-2l)d!
-1 a-I

== -

J f(t)dt
I I -I

" ..1

== -

J J(x)dx,
1 '" 1 .. I

,a-I

unde in ultima inwgrala am revenit la variabila x. Conform proprietatii de aditivitate a

"",/

.ntegralei definite obtinem: Jf(x)dx==

,,-I

J f(x)dx+ J f(x)~+ J f(x)dx==

=-:).i(x)dt+
1

ul

/'

f f(x)dx+
-I

jf(;)dx==
I

,,+1

/'

Jf(x)c1x .....
~I

63

Copftolul III------------~--------------~~

..

.emp!»

<D Cum

functiile sinus si cosinus sint periodice cu perioada T == 2n. rezulta

l1+x
Tt

orice aE IR avem:

f sinx£b:= Jsin xdx = 0 si f ccexdx= f cosxdx= 2f cosxdx= 2sinxl: =0.

«+1r rr
Ir -If a-8 -rt

ca pentru

a~1t

Luam in ultimele relatii

a::::
(.1+\)11'

k 7r, k E l, ~i deducem:
(k'H)n

sinxdx=
2".

J cosx,dx=O,

'.

kEl

V-I)n

(k-l)J'r

Sa calculam integrala I::: flcoslOxldx.

o
t::: lOx,

Efectuiim schimbarea de variabila

211'

xE [0, 2n], si obtinem: 1 2.0".

IlcosIOxjdx=-O
00

flcostldt.
ell perioada T= tt. Conform pro-

Functia

f: IR~ IR,

f (t) :::least I,

esteperiodica

prietatii de aditivitate a integralei definite ~i teoremei 19, obtinem: 1 [11' 1= i 0 Icos t I dt

J o

+ I cos t I dt +...+ I cost I dt.

11 19"

2.11

20,,]

:=:

10

L
20

kif

k=1 (t-I,rr

J Icos t I dt:::

E' r itii rezolvate

1. Sa se calculeze :i:ntegrala 1", == sin x dx,

In

'2

J
o

1t

mE

IN.

Rezolvare:
'2 10 = dx= ~ si II :::

1:

'2
Q

f sinxdx:::-cosxl~

n·

11

=1. Fie

m~ 2. Aplieindmetodadeintegrare

prin pfu1i, obtinem:

1.. = sin ",-I xd(-cosx)
o
,"

= _sinm-J xcosxlf
'2 "

1
0

COS x

d(sin

m-l

x):::

=O+(m-l)

Jsin"? xcos"
o

d.x==(m-l)

f sinm~ xCI-sm
0

x}dx

= (m-I)lm_2

-Cm-l)lm.

(12)
64

Din relatia de recurenta (12) rezuItii:

If

T2n -

j- .
o

sm

2"

dx - (2n - 1)(271- 3) 3 ·1 . 11: dac"'"' = 2n', - 271(271 _ 2) 4. 2 2' a ... 271(271-2)· (2n+l)(2n-l)
In

• If20+1 =.-28m

'"
o

2MI.1_

XW\

... ·4·2 d21 ..... 3.1' aca m= n+ .

2 . S- se ca 1cu leze i a eze integra L I = f2 xccn . xdx ." a .2 ",l+sLU x

Rezolvare:
l

Efectuam schimbarea de variabila t = 211: x, unde t variaza de Ia 3; dt=i-dx, iar

n

la ~. Atunci

1=_j(2n:-t)COS(2n-t)dt=f(2n-t)COSfdt=2n} 311" 1+sin2(2n-t) ,,1+sin2t

T 222
k In. 2

cost
,,1+sin2t
l

dt-

In

,,1+sin2x

xcosx

dx=

= 27T; -J2 cost dt .

222

,,1+sm

l.

De a101 I = n:

".

f2

t dt . ,,1+sm2t
COS

= 17:-I d(sin .

t)

"1I'1+sm2t

. ,3". == 7r arctg(SlIU) ,,2 =

2

= n(arctg(-l)

-aretgl)

= -217:

arctg l == -T'

n2

3.

Sa se calculeze

" integral a 1= e2 sin 3xdx.

$C

J
a

Rezolvare:

Aplicam de doua ori metoda de integrare prin parp si obtinem:

2 " 1= ~ sin 3xd(e %)

J
o

= 2e2~sin3xf~

'" - ~ ehd(sin3x)
0

=-t J
"
0

e~ eos3xdx

=-tjeos3Xd(e:zr)=-~e1~cos3xl:
o

+~ je2%d(COS3x)=
a

=1. e +1_2.. 444·····

21t

Jtt e2;Csin 3xdx o

= l(e 4

21t

+ 1) _ 2.[
·4'

Din egalitatea /

=t(e

'"

+ 1)

-%1
f

rezulta

ea

1::::: 1; te" +1).

" , dx T al eze i sm X 4 .aS~ se cs enleze mtegra Ia A =, . o sm z +cos x

¥

65

('_

II

r r u -----~~-

Resolvare:

Penau a calcula integralaA, vomrnai considera ~iintegrala B =

.. "

4"

J smcos x dx z.. Adunind . x+cos..

0 r.

"

d' i - 11 A ~I'B .obpnem: A.+ B = -j(SiDX+COSX)dx = -J4·d x=-4; bti n ~scazm __ntegralele - ..
• A

!l

smx+cosx

A- B = J(si~ x-cosx)dx

"

sm x+cos

=- Jd(~inx+cosx) =-10 I sin x+ cos~lI~

0

"

smx+cos

= -lln2.
2

Din sistemul-de eeuatii

{A_ + B = ~ 1 A-B=-2ln2
.

rezulta

ea

A = (n - 2ln 2),

B = 4 (n: + 2In 2).

5, Sa se calculeze integrala 1= Bezolvare:

.•

10

a,lx

xlnxdx
4

+X

+1

Vom efectua schimbarea de variabila t

= l, undez x
10

se sehimba de la lOla 0,1. Atunci

10

X=t'

dt.

o.l

dx.=-7'

iar ! =-

10-+-

J1
t4

t1UT2
[2

1 Idt

It

=t +1 0,1·

f 4 +:2 +1 =- J £4+t2.+1
0.1

tln-dt

-1

tInidl

=-1.

Asadar, 1

= -],

adica 1=0.

Exercitii propuse

r. Utilizind
'"
o
4

metoda integrasii prin P3:I1i,sa se calculeze integrala:

I

2n

a) J xcosxdx; e)

b) Jxe'dx:; f)

c) J xiinxdx;
0 n

d)

Jx"lnxdt;
e 1 I -I 2

J.Jxloxdx:
I

j In:dx; x·
I h

g) f (x + 1) cos 2x dx;
Q

h) f xe+dx; 1) f!0g2xdx;
I

i) fOx + l)e-~" dx;

3 ---:2:
I

j) J(l-2x)Sin~tbr;
n
I

k) Jln(l+x)tb;
0

m) J x e dx;
0

1x

n) fx.2·dx;
0

0)

J
0

~
xl-sin xdx.

2". Folosind substitutia indicata, sa se caleuleze integrala:

a)
_I

J x(l+x)'dx,
1

l+x=t;

b)

f_1(2+x) ..xdx
Q

l'

2+x=t;

.4 dx c)J_·-. _. 2x+l=t·

2x+l"

66

~-----------,

'ntegrals

defimt

d)

I .J4+5xdx,
1

4+Sx,=t;

e),

f2
il o

I )

1h -

dx, 1- 3x =t; ~=t;

t) i)

foJl+7x ~'
I

fix 1+7.1:=t; l-x=t.

h)j~,

cos~~ 3

f ~, _3vI-x
o

ldx

1. Aplieind rnetoda integrarii prin part',

4 2

sa se calculeze

integrala:
I

a) f (2x -1) lnxdx;

h)

S xln(2 + x)dx;
0 1

./J

c) f1n(1+x2)dx;
0

d)
b)

e)

f arccos x dx;
l
0

2 I

f arctgxdx;
0 J I

f) f x arctgx dx;
T
0

g)
k)

i) I xSe-x1
0

,fi

.n

J-----;- dx; coso

X

" 1

./J

J x e"l dx;
x

dx;

j)

f (arcsine)" dx; f J?e--Tdx;

1
0

j 1nx x dx;
2 l I 1

Jj

1)

f aret: x dx;
I

m)

• flo
J

xdx;

n)

0)

J(3x
0

1i

-Sx-2)ehdx;

" ;:
~cix;
q) f{2x-l)cos2
0

p) IO-3x-x2)sin
-2

xdx;

r) f e--'cos xdx.
0

"

2. Utilizind formula de schimbare de variabila,

a)

J~'~'
1

b)

1+,Jx'

II

al+Vx'
I

Vxdx,

sa se calculeze
c)
t>l

1,Jx+2if;.' g)

J'_
Xl

integrala:
. d) h)

dx

f x~.J2 - xdx;
2
1

e) IXVl-2xdx;

s.
i) sin xcos' xdx;
o

x2dx f) -1 6; o +x

j --Jl + x
o

dx;

I x9~1+3xSdx;
1

!J:

') I2

m)

f cos ' xsin

e

"

;:

6"
l

cosxdx. .( • " sm x

k) cos'
o

xdx; x dx;

.'

n) r)

q) fcosx-:-sln

" "i

o 1+sm2x

1
'6

I• X(l~X)3

.
"
1r

x dx;

l'

It

I)

I
o
It

COS

xsin ' xdx;

,

0) s)

.[;

x'lllx~n(1nx);

) Icosx-s~nx dx; p 0 cos x + sin x t)

" ""i

sin 2x dx;

".Jsin x

J_!E__. nsin4x'
~
l

,;

ax I-6 ; cos
"4
G

u)}

dx . Jc 1+8oos' x'

dx

w)

!sSinx-eosx+5'

3. Sa:se efectueze inmod coavenabil sehimbul de variabil:li Ij:i apoi

a)

sa se ealeu leze integrala:

d)

J.JX-l
I I

dx;

b) ?J~l+eXil:X;
lLl1

e)I.JX+l+Vx+Tdx;
0

x+l

j
s 4"
-I

dx;

xJl+x2

e)

!+
(1

dx

x~):i;

b)

°dx f-'->Ol. 1+ e
+

67

4. Sa se calculeze integral a definita din functia para, impars sau periodicii: n If ~" b) cos" xsirr' x dx; c) x2 cos" xdx; a) xJ cos3xdx;

-It

-1"
9"

f -,..
I[

d)

" flsinxl
-cr

ds;

2!!.
2

e)

flcosxldx; " l."

100."

f)

_'" j)

f sin" xdx;

g)

J
"2
3rt

X4

sin 1 xces" xdx;

h) SI sin ISx dx;

-1t

"

"2
4"

"

i) m)

f Isio1ldx;
0
4"

00'"

J arccos(cosx)dt;
0

~"

f Icosildx;

k)

f Xl sin_6xcos9xdx;

l'"

I)

-4"

n)

f arcsin Isin x Idx.

0

-"

f arcsln(sin x)tb:;

4,

ume Darb ux. Criterlul de int

un interval compact
0

rabilitate
0

4.1. Sume Darboux

Vom considera
[a. bJ c R, a < b,

!}i

functie

marginita

I:

[a, b] ~

R. Fie T = (xo' xp .... x.)

diviziune a intervalului [a. b) ~i [xk' xk+J] inter-

valele elementare respective de lungime 1l. Xi poseda margini finite. Fie m~ = inf
[.>;•• Xc.+I]

Xk+l

x~. k = 0, n -1. Functia f fiind

[Xl' Xk+l]

marginita pe [a, b], este marginita si pe fieeare interva1 e1ementar I(x) ~i M

k:

si deci

sup
[x •• ~k+ll

I(x) marginea inferioara ~i

[Xk' X

respectiv cea superioara ale functiei Definitie Numerelereale

s(T)

pe intervalul elementar
.-[ n-I

hi]' k

= 0, n-1.

= LfIlk.1.,x.i §i S(T)= LMk.1..x~

t~o

senumesc suma

Darboux interload
superloara

asociata functiei

§i diviziunii T ~ respeetiv suma Darboux

t~O

asociata funetiei

§i diviziunii T.
Y

Observatii: 1. Un produs de forma h . .1. Xt' h > 0, poate fi eonsiderat ea arie a unui dreptunghi eu laturile de lungime h §j .1. Xk = Xk+l
f: [a, b]~
- XI:'

= 0, n -

L §i

Prin urmare, in cazul unei functii pozitive R+, sumele Darbouxs(1)

S(1) reprezinta sume de arii de dreptunghiuri care aproximeaza prin lipsa si respectiv prin adaos aria trapezului curbiliniu generat (fig. m.5). 68 de graficul functiei

f
Fig. ill.5

2.

In caz

general sumele Darbeux nu sint sume integrale. Daca insa functia

este
Xk+I]'

continua pe I b], ea este marginita si 1~1atinge marginile superioara.si inferioara pe a, orice interval inchis ~i inclus in [a, b]. Deci, exista numerele ~~ ~i ~: in Ixk, astfel mcit
Ml

f (~;) m~. f (~:)= M 1<' k = 0, ,~-1 Atunci seT) =

daca functia

L !(~;}A x
k;c(l

n-I

k'

SeT)

= L.f(~:)b..Xt
J<.;(I

este continua §i, astfel, sumele Darboux sint

cazuri particulate de sume mtegrale.

3. Sumele integrale ale uaei funetii
b

f
0'

continue, deci ~i integrabile pe [a, b], au in

calitate de Iimita integrala definita Jf(x)dx.

Prin urmare, daca j: [a, b] ~ IR este

functie continua, atunci s(1) si SeT) sint sume integralesi

~TII -to

lim seT)

= 111'11->0S(T) = Jf(x)dx lim .

u

® Daca. f: [a, b] -+IR este

diviziune T

functie erescatoare pe [a, b 1, atunci pentru orice

= (xo'

XI'

.",

x.) a intervalnlui [e, b] avem mk

.-1
k~

= f(xt)

si

= f(xk+J),

k::::O, 11.-1 Deci, s(T) = L!(Xk)AXf•

Darboux sint SUIDe integrale. ®Fiefuncp.a f: [1,4]-+IR,

a-I

S(T)= L,f(Xk+1).6.Xk
k~O

~i, acest caz, sumele in

!(X)=:t-(x],

$idiviziuneaechidislanta [xk' avem mk

T=(l,

2. 3, 4)

a intervalului [1,4]. Daea

XE [Xl'

Xk+1) si k =0.1,2, atunci f(x) =x-(k

XH1]

+ I),
M
k

!(X.lH)

= o.

in acest caz, pe fieeare interval elementar

= 0,

=1

~i deci

s (T) = O~iar S(T) = 3. Cum valoarea M" = 1 nu este atinsa de fuaetia fnici in unul dintre punetele intervalului elementar [X:k, X•• J], rezulta cillsuma SeT) nueste suma integrals.
Prezentam

fiira demonstratie
I,

Fie f: [a., ,b]

[a, h]este

--7

0 funetie

mar,ginita. Pentru ca functia

IITII-tO

f sa fie integrabila

pe intervalul

necesar $i suficientca

Urn[SeT) - seT)] = o.

Aplicind criteriullui Darboux, se poate demonstra ea: 1) orice functie continua f:

Ca, b] -+IR este

integrabils;

2) once funetie monotone f: [a, b] -+ IR este integrabila; 3) once functie f: [a, bJ -+ IR continua pe [a, b], cu exceptia poate doar a unui .umar finit de puncte de discontinuitate de speta intii, este integrabila (0 astfel de funct.e

se numeste continua pe pOl'(iuni pe intervalul [a, b]).

69

Jpitolul III-~---------------------

'"'1/

(1) Se cODsidera functia

f: [- ~ , ~ ] -71R, f (x) = sin x. Vom arata eli funcjia f este

XI' ..... ,

integrabiHi in sens Riemann. intr-adevar, fie T = (xo'

functia x")
0 diviziune

arbitrara a intervalului [ - ~ , ~.]. Cum

[Xli'
Xh1],

€iste strict crescatoare pe fiecare interval elementar

I

rezulta

ca

mk =5io xk

M l = sLnxk+I' k =0. n-l,

$i deoi S(T)-s(T)= L(sinxhl -sinxk}Axk•

t·=o

"-1

Conform teoremei lui Lagrange,

sin
Xk.f.1 -

ex:ista punctul

~kE (Xk' xk+I),astfel

lncit

sin Xi = cos ~k • A xt , k = 0, .n - L Deoarece 0 < cos ek S I, rezulta. ea

os SeT) -

seT) SL(Axki
t=O

"-I

S In.tax(Axk)

L~k=
,,-I
k~O

'It 11

r].

Deci, ~~ (S(T) - s(T) = O. ~n baza criteriului Darboux.functia lim ... ,

I<i'I

este integrahila.

\tp

..

F'Ie..fen ella .

I:. [0 , 1] -7, IR I( x ) = .1. d daca x. e.ste numar ira 1 ..pomil ~ -' . . aca xeste numar rauona],

{-II

Vom arata ca funcjia Mk = 1. Deci, seT) Darboux, :fuilctia

nu este integrabila in sens Riemann pe [0, I].

lntr-adevar, pentru orice diviziune T a intervalului [0, I] esteevident

= -1

!ji SeT)

= 1, adica

~TII--IO

lim [SeT) - seT) = 2

* O. In baza criteriului

ea

mt =-1 si

nu este integrabila i'n sensRiemann pe [0,1].

4.2. Integrarea fun cfiilo r continue pe portlunl

Fiefunetia T = (co' tar deschis (ek• f: [a, b] -71R continua pe portiuni .. Atunci erista
a = Co < C1. -c. ,. < C p
0

diviziune unica

CI' ••.• ,c p)'

= b,

pE

IN". astfellDcll pe fiecare interval elemencontinua, iar la capetele intervalului si

[d(Ck)

Ck+L),

k = 0; p -1, functia

f este

e"ista~i siot finite limitele laterale

(Ci+l)

Z~l+1 X<l'~1

lim f(x)

= tim f(x)
~C,l;;

(pnnctele

pc;"

diviziunii Teventual sint discontinuitap de spe~ intn ale funetiei f). Cum functia feste integrabila pe [a, b], in eonformitate cu proprietatea de aditivitate a integralei definite rezultii

ea ea este integrabila

~i pe fiecare interval elsmentar [ck' c~+l]' k

--

p-I <1+1

= 0, p - L ,~i

r
valorile pe care. le ia funetia 70

!f(x)tbo=

~ IfCX)dx

, pe [Ok' Ch I] nu depinde de ale intervalului.

Se poate demenstra CR valoarea integralei din functi.a

la capetele ck ~i

Chi

----1 ./

-----IR

---

----

--

Integrale

definlr

(j)

Functia f: [-1, 1] 4
o

f eX) =.{Xl ' daca -X E [-1(0',0] , d 1] l-x, aca xE

=0
0

.. este contmua pe porpum

pe [-1, IJ, avind in punctul Deci, functia

Xo

discontinuitate de speta intii: 1,(0) =-D, ld (0) = 1.

::;J

este ~j integrabila. In acest caz, f(x)dx = f(x)dx + f(x)dx = 0: I 115 -d. -I 0: 2 x dx + 1(1- x)dx = 3' + 2 ::; (pe [0, 1] functia f coincide ell functia 1- x in toate '6
0

J
I

0:

J
I

puneteIe, afm de punctul

-1

Xo

= 0).

@ Fie functia f: [0,3].....-7 R, f(x)

= x-Ix]'
f : [0 , 3] .....-7 , R
f(x)

E xp 1 °t~ partea intreaga ici am

0 A -

~10

bti pnem:

Deci, functia

este continua pe porpuni ~iare 3 puncte, ci = 1, c2 = 2, c:l== 3, de discontinui3

x.daca

xE

[0, 1)

x-I, daca XE [1,2) x _ 2, dadi x E [2, 3)

0, daca x=' 3.

tate de speta intii, Prinunnare,J

f(x)dx= J xdx+

®Fiefunctia

f: [-2,2J.....-7IR,

fCX

)={I:: I,
J--'>,

1113 J (x-l)dx+ f (x-2)dx=2+2+2

2 I .3 7.

=2

dad xE[-2,2]\{-l} 11 -2, daca x=-l.

oE xplicitammOO.. ,U!°~10b tmem: f[2,2' ,w :O

IR fe)

·X

= x-I,

{1-X,daeaXE(-I,I) daca XE [-2, -1]U[l, 2].

Se poate arata eu
2

wurinta cs. x{I= -1 este punct de diseontinuitate de speta mui, iar

x, = 1 - punct de eontinuitate. Deci, functia

J f(x)dx = f (x-l)dx+ J
-1 I

este
Z

0 functie

continua pe portiuni, Atunci:

(1- x)dt+

J(x-l)dx=-Z+
I

2+ =0

-2

-2

-t

• ell

r'7nl\'

t,

Sase'atate

di. functia

f: [-1,2] .....-7IR,(x) f

0=

{aretgx + arctg~,
O. daca x=O,
w

daca XE [-1. 2] \{O}

este continua pe portiuni si sa se caleuleze Rezolvare: Cum ['(x)

J f(x)dx.
2
-I

=0

pentru orice x;l:. 0, rezulta ~i f(l)

ca

functia

este constants pe [-1, 0) si

xE

(0,2]. Cum f(-l)=-i

E

= ~.

rezults

ea

I(x) = -~,

[-1, 0)
0

~j f(x);=

~.

(0, 2]. Deci, functia

2

este continua pe portiuni si are in x" =0

discontinuitate de

peta mtii Atunci ff(x)dx=

-I

f f(x)dx+ f f(x)dx;=
0 ,2 -I 0

-~

f dx +~ f dx = - ~' +n
0 Z -I 0

= ~.
71

topUolul III --_

xereltll prepus
1. Utilizind eriteriul lui DarbQllX.,.si se studieze integrabilitatea functiei: a) f: [O,3)--tIR, f(x)~:t!; c)

b) f: [t,2}-7IR,
d)

f(x)=±;

J: [~-,

4}--7R, f(x)=Vx;
I(x)

J:

[0,

11: J --t

IR,

f (x) = cos x;
.

e) f: [a, b] ---7IR, fex) ~ e'; g) f: [0.,1] --t IR, 2_ Sli.se arate

i) f: [~, IJ---7IR, f(x)~lrp::;

= {x.\ da~ii X.E [0, l].n Q 0., daca XI.": (0., 1]\ 10_ pe portiuni Ii] sii se calculeze integrala ei:
•. ,

a) f- [-1.3] ---7R, fex.) -

c.a functia f este continua

.__ {Xl, dadi KEI-I,(1 I] 3_ daca . 3-]X, ... aXE X2'

dacii x E [-2, D)

b) f: [-2,2J-'1R,

I(x}:=.
{

3x-l, daca xE[o.,l)

!, daea
x

JE

[1, 2];

c) f: [-1, 21-41R,

lex)

2"'. daca
=

,tE

[-I, D)

2x, dacii xe[D, 1) { lnx, daca XE [1, 2]; dlae.ii

d) i,[0,2]-;I\,

f(x)J;:':-i.l,

e) f: [-2, 2J --t IR,

f)

I:

(-2,O]--"7R,

-. !~ ~ .."
1, daca
XE {-

f (x~ ==

h, 11.~:= ~I'

xE[D,2]\{I}

daca x=l; dacii

xE

.[-2,2] \ {-I, IJ

t, I},

n» = .

x+l~.' d~C~.XE [-2, 01\l-1} . 0., daca x - I, cosJ

X-

g) f:

[0., % J --"71R. lex)

.

sin l x.

dacii

XE

== .~cosdx~Sin -,

-,

[0 !£]\ {!£}
2 4

}.

ace

x="4;

h)

r. [-to 31--"7R I(.x)

.J
[D • .J2]-)R, l(x)=x2

11 ~I-I x' ~ xl' doc'

0., dad. x~O;

x+H'{OJ

i) f: [0..2]-) IR, f(x) ""2x - (2i]; j) I:

72 -[x~];

Int

ta

deflnl'

.k) f: [0, n]-7 R. I(x) =x[2sinx];

1) f: [-1. 2]-7R,
f(x)=

arctg~+arctgl_X'

l+x

daci xE(-I, 2]\{0,1}

\ 0, daca xE {a, I};

m) f:

3nJ [ 0'2 -+IR,

f(x)==-

jarctgctgx),
O, daca aca
XE

dac.~

XE

{n 3n} . 2'2

[0,

3;)\{~}

~======:::::::::;;;::::::l Prabo d
1.

valuar

Sa se calculeze:
a)

J (x~2)(-x+l)dx;
i -2

b) j(x+l) 1 x~

dx;

c)

"2

~
o

J l+cosx sin x
'2

ax.

2. Sa se calculeze: "
a)

J (sin x 0
I

COSX)2 dx; X

cos?

b) jl-e-:hdX' _I 1 + e -'"
[2 =.

'

c).

JQ.Jx+9+..Jx dx
16

3. Fie I ==

" 1.

osmx+cosx'

dx

j"

sin 2xdx

o sm x +cos x

~ . Sa se calculeze

I, + fl'

B
1.

Sa se calculeze:
a)

f (x-2)(x-I)2d,x;
1 -I

b)

f (5 va; -3$)d:x;
2 0

,.
c) jcosJ.x~.
oI-8m x

2.

Sa se calculeze:
a)

J xln(x+
I
Q

1)dx;

b)

J (x! -x-2)e- ,cLt'.

0
1 -I

J. Sa se calculeze:
a)
_I

J V2+x' xdx
6

b) jsin2x.JSsin1
0

"1

"

x+4d:x;

0)

fix-xi
-I

Idx.
XE

... She calculeze

f• f(x)d.t",
o

unde f: [0, e] -7IR,

f(x)

X.J8X2
=

x 4-Jn2 x

.J

1_

+.1' daca

[0,1] (1, e].

.,

daca

xE

73

CAPITOLUL

IV

Aplicatii ale integr lelar definite

Obiective/e capitoJulu;~ • calcularea ariel subgraficului unei functii;

• • calcularea volumului unui corp de rotatie; • •• calcularea lungimii graficului uneifuncjii derivabile eu derivata • •• calcularea ariel unei suprafete de rotatie,

eonnnua;

Problemele de calcul al ariilor unor suprafete plane §i de rotatie, al lungimilor graficelor unor functi] sau at volumelor unor corpuri de rota-tie au stat Ia baza dezvol tliTii calculului

integral.
A.L. Cauchy ~iB. Riemann au fundamentat teoria clasica a calcul ul ui integral pentru o functie reala de 0 variabilii. reala, Ulterior, H.L. Lebesgue' a initiat teoria modernaa

notiunilor de integrala, lungimesi arie. Pentru a defini aria unor fig1.lri sau corpuri geometrice, volumul unor corpuri geometrice sau lungimea graficelorunor functii vom folosi figuri ~icolPuri geometricecunoscute: dteptunghiul si trunchiul de con (pentru arie), cilindrul (pentru volum), segmental (pennulungime) ..

§ 1. Aria subgraficului unei func In capitolul

/;

n
reprezinta geometric
~j pozitive

anterior s-a constatat di integrala definite

J f(x)dx
li

aria domeniului plan delimitat de graficul unei functii continue de axa absciselorsi de dreptele x a, x = b. Multimea punctelor acestui domeniu plan se numeste subgrajicuJ /Ul1criei se noteaea
rf = {(x, y)e
2

t. [a, b] _,

IR,

si

1R2) a se s b, 0:;; y:;; jex)}.

R = IR. x IR (fig .. IV. 1). Aceasta multime are arie ~i aria sa este:
.J(ff) = f(x)c4.
a

J
b

(1)

Initial, vom examina un mod intui tiv de

de due ere a formulei (1).
I

Fjg.IV.l

Henri Leon Lebesgue (1875-1941) - matematician franeez,

74

ApllCGtH ale Inte'-'r

tet",· df>finite

Conaidersm graficul unei functii f: [a, b].....-?IR pozitive pe [a, b]. lmpartim segmentuI [a, b] in n segmeate (nu neaparat congruente) cu ajutorul punctelor de.diviziune a
=XO

<Xl <X~ < ... <xa-t

<X~ =b. Notam aceastadiviziunecu

.Xhl]

fiecare interval elementar [x.'

de lungime ~ xk = Xk+t
y

T=(xo' XI' .t1, ... ,xn). In x~ flxam lID punet arbitrar

k=O"n-':=t Vom nota en Dk dreptXk+l]

unghiul cu baza [x~,

si Inrulimea,

fCet)' real

k = 0, n -1 (fig. IV.2). Atunci,

din punet de vedere geometric, numarul

(J(T,~)

= L-f(~k)AXk
k~O

"-1

reprezinta
Dk• In-

suma ariilor dreptunghiurilor

11litiv,censiderind diviziuni T de normii din ce in ce maio mica, sumele respective aCT, vor aproximacu o.eroare

Fig.ry.2 din ce in ce mai midi aria multimii rr Deoarece a(T, ~Deste 0 suma Riemann, iar f - 0 functie continua, deci integrabils, cele mentionate anteriorargumenteaza
intr-o oarecare masura di aria multimii T, poate fi calculata aplicind formula (1). Pentru a deduce riguros formula. (1), Yom folesi uncle notiuni suplimentare,

e)

Definilia 1

0 multime E din planul R2 se numeste elemeatara daca

E=UD
>=1

I•

.'

unde Dr sint dreptunghiuricu

latarile paralels eu axele de eoordonate ~j orieare doua

dreptnnghiuri diferite Dr' 'DJ, i # j, au eel mult a latura cornuna.

Vom nota eu D multimea planului R 2• formats din multimi elementare, Multimea 0 se censidera 0 submultime a multimii D. A~adar,. dadi multimea E este.din D, atunei ea. peate fi serisa sub forma (2).

Ob.servatJi. 1. Reuniunea, intersectia ~idiferenta a douii multimi elementare din planul 1R2 sint multimi elementare.
2. Reprezentarea unei submultimi elementare Ea multimii D sub forma E este unica,

= U Dr
Iml

nu

Defmilla 2.

Fie Eo subrnultime-a multirnii D, E = W Dj•

Marimea .iJ(E)

= L,vd(D
Iml

n'

'~I

j)

se numeste aria mUl:tfmii E.

75

011 IV

ObssrvflfiL

Fie E ~i F submultimi elementare ale multimiiD,

In

1.. Aria multimii E nu depinde de scrierea E =

o alta reprezentare de forma E:::: 2.. RI(E U F) == .J(E)

U D;,
)=1

U D, ,in '-I
,.

sensul ca, dadi. multimea E are

m.

atunci ~>~(DJ
I~I

== LA(D~),
J~I

+ .J(F) daca ~inumai daca mukimile E ~i F au in comun eel

5,

mult laturi ale unor dreptunghiuri care le definesc, 3..Daca E c F, atuncid(E) Definifia 3 J) En k A d/(F)

$i LrJ(F\ E) =.J(F)-.A(E).. dacaexists

Spune-m cil a multime marginitaA din planullRl arearte pentru. oriee

n;,I'

doua siruri (En )~;'l ~i (Fn )n;!:l de multimi elementare alemultimii D, astfel mcit:

c F;;

.n 2':·1;.
»
n<!l

2) ~irurile (~<!/ En» (

(Lvi (Fn

stnt ecnvergente $1

!!!!{ode En ) = ~~ .ii(Fo ).
,

tn acest caz, definim aria multimii.;t astfel:

.J'(A)
d./. . = lim.J(En)=ltm.J'(F
_"--io1;lCl -

n~~

n).

Observatii. 1. Aria astfel definite a multirnii A nu depinde de alegerea sirurilor (E")/J~I §i (FJn;,i care satisfac conditiile 1) §1 2) ale definitiei 3. Altfel spus, daea (Pn)"'~l lji (Q,,) ,,~I slot abe dona ~iruri cu elemente din multimea D ce satisfac conditiile 1) ~i2) ale definitiei 3, atunci
limJil(E~)
II"I"""'_'

= lim.si(F.)
1'1--4-

= limd(Pn)
n4,..;:.

= .1':-+- .pI(Q;,)' lim

2. Se poate arata ca, daca multimile A .p B au arie, atunci multimile A U E, B ~i B \ A de asemenea au arie, In plus, daca A CB, atunci .;II{A) 5, ..d(B) ~1
.J(JJ\ A)

An

= d/(B)

- .x/(A).

Dac.a A §i B sint multimi disjuncte, atnnci .RI (A U B) = .J(A) +.xI (8). Fie f: [a, b] ---71Ra functie continua ~ipozitiva, Atunci, subgraflcul
are arie ~i

rf

al functiei

,ileff)
Demonstra(ie

= J f(x)lh:.
I>

(3)

x,,) odiviziune arbitrara a intervalului [a, bJ, iar seT) $1 SeT) suma Darboux inferioara ~i respectiv suma Darbu superioaraasoeiate functiei f §i diviziunii T, adicll
X1' ••• ,

Fie T = (xo,

seT) = LmkAxk•
j~O

"-1

S(T)= LMtAxk•
k~O

"-I

uncle ml: = min I(x),

"""Ixi . X~tJ J .

Mk

= ,.,.[~max ••

Xk't,]

J(x), k::::O, n-1.

76

-~------------------

Apllcafll V'XE[Xk,Xk-+1],

al

nt

rol lor d flnlt

Evident, mk $.f(x)$.Mk•
Produsul mxdxk

k=O,n-l. D, eu baza [xk,

Xk+l]

este aria dreptunghiului

k;::: 0. it -1, dreptunghi ce apartine integral multimii a) Y m. b) Y

rf

~i inaltimea

mk'

(fig. IV3,a»).

M. ---.-----~
I I I
1

t' ,
,, , ,
I I

r~ , ,
, ,
I D' ~

f(x)

I I
I

Xi

X~+I

x Fig.IV:3

Xk

X.+_1

Daca notam acest dreptunghi eu

11-1

Dk

si E = U Dk, anmci, E este a submultimea

k~O "-I

n-l

multimiiD, E~rf

~i .J(E)

= ~>/(DI!.) = LlnkdX
kdo

.~O

= seT).
X~_... ]

Pe de alta parte, oonsideram dreptunghiul k

D~ cu baza [Xl'

~i inaltimea Mi'

= 0, n - L Acest dreptunghi contine portiuneamultimii rJ cuprinsa intre dreptele x = x,

x:::

(fig. IV.3,b)), iar aria lui este .. (D;) = M /'J. xk• J ,,-I Similar, daca notiim F = D;, atunoi F este 0 submultime a mnltimii D,
XH1

!!o

rf

F ~i

.d(F)

== SeT).

Fie (T",)m~,' un sir de diviziuni ale intervalului [a, b] eu Aceste multimi verifies incluziunile E'II ~

IIT,,, II~ o.
"

Notaro eu £1" ~i Fm uti(F .. )

b

submultimile corespunzatoare diviziunii T.", ale multimii D anterior construite.

rf

Fm §i 4(E ,)

== S(T,II)'
III-).t;>a-

= S(T,,,).

Cum functia j" este continua, deci integrabila, rezulta

ea

Il'r-)<;D

lim s(T,,,) = lim S (Tm) = f (x)dx.

IJ

Deoarece sirurile de rnultimi elementare (E,,)m"-l ~i (.F;',)",~I verifies relatiile 1) ~i2) ale definitiei 3, rezujta:

ea multimea rJ

are ariesi .xl (r,) == f (x)dx.

J
b

....

Sa consideram functiile continue f, g: [a, b] _,.IR, astfel inclt 0 $. I(x):s g(x), \fxe[a, b]. Atunci multirnea ri,t' = {(x, y)e R.21 a$.x:Sb, !(x):SySg(x)} delimitata de graficele functiilor f, g si de dreptele x = a, X =b paralele eu axa Oy (fig. IV.4) are arie ~i

..Jer .,)=
j

J (g(x)/'

f(x)dx.

(4)

Formula (4) se obtine nemijlocitdin(3)

.. (rj'.,) d

= ~(/(r&)- .yf(r,).

folosind relatia

77

Capitolul

Yj

G=I
, ,
I
I I \

o
- Fig,IVA

x Fig,N5

Observa(ie. Dace functia continua

este negativa a'S x

'5, b.

(f(x) < 0,

'VXE

[a, b]), atunei

grafieul ei este situat sub axa Ox (fig. IV.S). Notam subgraficul ei en

rf ={(x,yeIR21
Graficul functiei -[

ICx)$, y50} .. -f(x) = I f(x)

este situat deasupra axei Ox, deoarece

I::> o.

Graficele functiilor f si -/ sint simetrice Lata de axa Ox, deci ariile suprafetelor abBA si respectiv abB'A' sint egale. Dar suprafata abB'A' este subgraficul functiei

-f :::: I $i aria If

lui este egals eu integrala acestei functii:

.. (Lj)= d Prin urmare,

f[-f(x»)dx::::
"

JI n» I dx.
Q

.4(r,) = JI f(x)
II

I dx::::

-J f(x)dx.
b

(5)

Sa examinarn cazul ln care eel putin una dintre cele doua functii este negativa, Fie, de exemplu, f(x) <0, g(x)2:0, 'V'xe[a,b] (fig. IV.6). Observam eli aria domeniului ABCD este suma ariilor •. (abBA) d

= J g (x)dx: ~i
/J

.. t/(DCba) = r

-J I(x)dx.
b

c
D

Prin urmare,
b

.J(r/.g)= J[g(x)u

f(x)]dx.

Fig.IV.6

Asadar, formula (4) este adevarata ~i in acest caz, Similar se studiaza ~i cazul in care ambele funetii sint negative.In aceasta situatie, aria mu1timii

r'.8

se calculeaza aplicind formula (4) pentru g (x) ~ f{x),

"1xE [a, b].

78

---------------

Apllea II ale Integralelor

definite

Consecinta
g(x);::: f(x),

Daca se
'ilXE

renunta la conditia

[a, b], atunei aria multi-

mii plane (fig. rv.7) delimitate de graficele functiilor j; g si de dreptele x = a, x = b este

b

d(rt.Q)= Jlf(x)-.g(x}ldx.
uli rn~,1

(6)

a Fig.IV.7

1. Sa se ca1culeze aria triunghiului OAB eu

virfurile 0(0, 0), A(a, b) si B(a, b'), b' > b. Rezolvare:

Constatam

. BCa. b')

ca. dreapta OA este graficul

funcI

I I

A(a. b)

tiei f: [0, a]~R.

f(x)=E..x, iar dreapta DBa graficul functiei s: [0, a] -71R, g(x) =!!_x a fig. IV. 8).
Folosim formula (4) si obtinem:
b .d(!J.OAB)= -x--x

o
Fig.rv.8

J(ba b) a
l

a dx=--·-=--a.

b' - b
a

b'- b
2
y

2. Sa se calculeze aria ... a figurii delimita.4

te de dreptele y =0, y =-jx, x= l ~i x = 3.

Rezolvare:
Figura objinuta este trapezul ABCD BC=l. cu

c
"3
1

-----AD
Fig. IV:9

AD=-j, AB=2 (fig, IV.9). Aria tra3

pezului ABeD este 1

..J = [}xdx= 3.2

x213
I

="3'

3. Sa se calculeze aria d/ a suprafetei cuprinse intre graficele functiilor I,g: [0, 2] ~ JR,

f(x)=x\ Rezolvare:

$i g(x)=2

(fig. rv.l0).

Rezolvam sistemul

{Yy=2 =x

$i aflam coor-

donatele punctului de intersectie a acestor graflee: M(.fi,

Ii

2).

Fig.N.IO

79

Cap olul IV

4. Sa se calculeze aria .A a discului de raza r (r > 0). Rezolvare:

Consideram sistemul de axe ortogonale xOy cu originea in centrul discului dat (fig. IV 11). Cercul care margineste acest disc este reuniunea graficelor functiilor: -r r x

r.s. [-r, r]-;IR, . (x) == -.J,2 - x2 . 8

r

/Cx)=.Jr2

_Xl

Atunci aria.4a acestui disc este:

.J = f[.J,2 - x2 _(-.J,2 - x2 )]dx

-r

== 2

f .J,'- -

Fig.IY.ll
Xl

dx.

-r

Efectuind schimbarea de variabila x

n

= r sin t,

tE[ -

~ •~

J.

obtinem:

.4 == 2r

J ,.Jl-'2
11

sin 2 t costdt= 2r2 cos? t dt =2r2

2'-2
2
1<"

it:rt'

J +Ct 2t dt
I

=,

=r

a( t+-22t)I'f.s: ='2+2 n) =7rr . sin :z(n

2

5. Sa se calculeze aria ~J figurii a delimitate de graficeLe functiilor sinus ~i cosinus pe [0, 2n]. Rezolvare: Mai intii calculam abscisele punctelor de intersectie ale acestor grafice ~i

~~~I~~
o
n
-1

sin z

5,.

31t

42

~~n 4~~2~~~ __
cos x
Fig.N.12

L
~
.

stabilim intervalele pe care sin x > cosx si intervalele pe care cos x > sin x,
XE

[0, 2n] (fig. IV.12).

" R.ezo 1 - ecuaua sin x= cos x, yam

XE

[0• '1_] , 1110.b nnem so Iutu e ~ . . "I l.J~

n = '4'

5n x'); = 4'

Din figura IV 12 observam: cos 'x> sin x pe intervalele ( 0, ~) ~i( 5: ' 211: ).

80

graJ IDr 1

Prin urmare, d:=

J(cosx-sinx)dx+ I (sinx+cos xjzsc+ f (cosx+sin

T " "4
lllr 4 2x 4 h

5R

x)dx:=

==sinxl; +cosxl;-cosxl;
.~

s.

s.

fu!

-sinxl;>r +sinxI51r +cosxls"

4

<I

5"

=
2

:::..fi

-0+

J2 -1- J2 + .fi+ .J2 + .fi +0+ .fi +1- .fi =2.J2.

2 2222 2

relt
l. Sa se calculeze aria subgraficului functiei: a) f: [0, l] --+IR, f (x) = x~ - 2x

c) f;

[0, ~ J~!R, 1<x)

+ 4;

b) f: [4, 6]--+IR\{-2,

2J. f(x)=

x-

1c]

4;

= sin 2x;

d) f: [1,

eJ -7!R,

!(x) = In x.

2. Sa se calculezearia figurii marginite de graficele funetiilor:

a)f,g:!R~R,

f(x)=4x-x!,

g(x)=O;

b) f,g:R-7IR.

f(x):=4x(x-l)(x-2),

g(x) =0;

c) I, g: IR~IR, t(x)=2x-x\

g(x)=-;~; d)

f. g: [0, 1] -7R. f(x) = 2x+1. g(x) =x-l;

f) I, g: IR-+IR, s: IR41R, fex)

e) f: IR 41R, lex) = :i?, s: R+ 4 R, g(;c)

="Jx;
h)

I (x)
=~,
l+x

=;C2,

g(x) g(x)
=

=; ;
3

g) t, s.

(-c:<), 1]-71R, fex) =e-', g(x)::: e-J;

I,

x6

2 .

J. Sa se calculeze aria figurii delimitate de graficele functiilor; a) j, g:

a,
[~,

tJ-7IR,

I(x) =

J;:,

g{x) =xlnx;

b) j, g: [-fi.fi]~R,

lex) =K,
= X4, =

g(x) = 2r,

c) I,
e)

g:

[0, 1]~ IR, f(x)= x+e", g(x)

5: J-+R. f(x)=sinx,

= x;

d.)
f)

I.
I,

g:

[0, l]-~ IR, fex,)

f(x)

r, g:

g(X)=~;

g: [1, 3]41R.

:2'
= X4,

g();) =

/X;

g(x)=x.

1. Sa se calculeze aria figurii marginite de graficele functiiler: a) c)

I,

g: IR-t1R, [(x) = 16-x\ g: IR~IR,

g(x) =0; g(x)=xl-l;

2

b)
f)

I,

g: [0, 2] ~ IR, fex)

g(x) =0; g(x)=5-x; g(x)=l.

I,

l(x)=7-x'2,

d) j, g: 1R-71R. f(x)=x"-l,

e) j, 8: [0, 1]-+ IR, f(x)

=e-" , g(x)=e -';

I,

g: [-l,ll~JR,

f(x)=lxl,

Sa se caleulezearia figurii delimitate degraficele functiiler: a) l,g:[O,l]--tIR, f(x)=x2+1, f(x)

= tgx,

g(X)""~(X+l}2; g(x) =3~;

b)
c)

I.

g:

[0, %J-7IR.

f. g:

ro. 2] -71R. f(~)

=X. g(x)

= 3".
81

('r<

itolul

IV -

3. Se considera patratill

P cu latura 2a, a> 0, ale cami diagonale se 'intereecteaza

= Xl

in origines
RI

sistemului de axe ortogonale xOy. Parabola y a) Sa se calculeze ariile pan;ilor 4. Interiorul cercului de ecuatie
RI

imparte patr.atutp in doua p:h1i:

RI

~i Rl•

~i R!.
Iti: R.

b) Exis.tii valori ale variabilei a) astfel incit p.iirtiie

Xl

sa aibii

aceeasi arie?
= 2x in doua

+ y" = S este divizat de parabola de ecuatie y'1

parti. Sa -se calculeze

aria fiecareia dintre ele,

5. lnteriorul elipsei de ecuatie ~ + y 1

= 1 este divizat

de hiperbola de eeuatie

~2

Y1

= 1 in trei

patti. Sa secalculeze aria fiecareia dintre ele,

6. Sa se calculeze aria figurii delimitate de curba de eouatie y
prin puncte le ei de mflexiune, 7. Se consid~ra functia f: 'R' "-71R, f(x)
= (l + x:l)e~ §i dedreapta care trece

=x-.!... x

Sa se caleuleze aria fignriimarginite

de graficul

functiei f, asirnptota oblica a graficuiui funetiei

f ;;i de dreptele

x = 1, x = 2. astfel Ineit dreapta y = mx

8, Fie functia f: [0, 2] --71R, f(x) '= 2x - x2 .• Sa se afle mER, lrnpartaaria subgrafieului functiei fin do1.1ap1ir!iegale.

sa

§ 2. Volumul unui corp de rotatl

Un corp de rotatie este caracterizat de 0 axa de rotatie ~i de 0 generatoare. Vom studia corpurile de rotatie cu axa de rotatie Ox ~i generatoarea, care este graficul unei functii f: La, b]--? IR.

t: [a, b] --? [0, +00) 0 functie continua ..Multimea C J = {(x, )I, z}e ilRJ Ii + Z2 '5, j2(X), a $.x '5, b} (1) se nutneste corp de rotatle determinat de funcpa f sau corpul obthmt prm
Definipa 4 Fie rotlrea subgraflcului functtel

fin [urul ani Ox (fig. IV.13).

y

Observatie, Orice punet (x, f(x))al grafieului functiei f descrie un cere e1.1centrul inpunctulx ~ide raza f(x) (fig. lV.13). Fie T

= (xo,

x, ,..., x")
[xk'
~k'

diviziune
x >;UIJ
COD-

arbitrara a intervalului [a, b] ~ipe fiecare intervalelernentar sideram, un punet.

k = 0, n -1.
Fig.

Amnci dreptunghiul eu baza [xk, X~"'I] 82

JV t3

Api

tl a

$i inaltimea f(~'II)'

fiind rotit in jurul axei Ox, descrie un cilindru, Volumul acestui cilindru este ega} eu nI2 (£})!J.xk, uncle !J. Xk "" .:chi - Xk. Suma volumeler cilindrelor
n-l

obtinute este a(T, g)=nL.f2(~k)!J..x:k

n

si reprezinta
'

0
~k E

f~,diviziunea

k~O

snma Riemann pentru functia

[xk, xk+I];

T ~isistemul de punete intermediare

= 0, n-l.

Intuitiv,

daca norma diviziunii Teste din ce in ce mai micii, atanci

(JCT, ;) aproximeaza din ce ill

cernai binevolumul corpului de rotatie C r: Astfel, celemel1tiooateanterillrjustifiqiintr-o

oarecare masura ca volumul corpului de rotatie C f poate fi calculat eu formula:

I;

:V(Cf)=nJf~(x)dx. Prin analo gie ell noti unea de rnultime elementara din planul IR2 (§ 1), vorn spune multime C din spatiulIR3 (rnultimea lRxlR xlR) esteelementara daeaC=

.-

(2)

ca 0
(3)

U c.. j-I
"l

unde C /j == 1, ... , tn) sint cilindri care verifica urmatearele eonditii: 1) cilindrul C! se obtine prin rotirea tnjurul axei Ox a unui dreptunghi DJ eu latnrile paralele ell axa Ox; 2) mice doua dreptunghiuri Considersm prin de.finitie Dj ~i Dk, j
iF-

k, au eel mulr

Iatura comuna, (4)

reG) ~

!1f-(Cj).
j~1

Vom nota prin 'j} mulrimea spatiului IR? formats din multimi elernentare. Asadar, dad! C este 0 submultime a multimii rg, atunciea poate fi reprezentata sub forma (3). Ca si in cazul multimilor elementare din plan, sint adevarate propozitiile: 1. Reuniunea, interseetia ~idiferenta a douii multimi elemerrtare din spatiul IR3 sint

multimi elementare, 2. Reprezentarea unei submultimi elementare C a muljimii %! sub forma C =

este umca,
• y

~!

0 C) nu

DefiniJi.a S
dad

Fie .functia f: [a, b] -7 [0, +00)

~icorpul de rotatie C f determieat

~,

de aceasta functie, Vom spune cd. un GOrp de rotatie C, din multimea IR:lare velum exista dona siruri (A,',)m~1 ~i (Bm ),"2:.1 de mu11imi elementare ale multimii
C

asrfel indt;
1) A,~ c CI' B., pentru orice m?

I;
sint convergente

2) sirurile {'r(A ..))m2J

si

(11"(Rm))m2:.1

~i m--;.~ 7r(A,,,) = m_'~ lim lim'rl(B,").

(5) 83

tn acest caz, volumnl corpului de rotatie C f se defineste astfe I:

'V(C!) i;;;~p~r(A",):=:!e~ 1((B",).

ObsBrvapi. 1. Velumul astfel definit al

corpului de rotatie Cf nu depinde de alegerea

sirurilor .(Arr.)"'~ ~i (B",),"~l'

2. Fie

functii continue si pozitive, iar C f Ili C 8- corpurile de rotatie determinate de functia f ~irespectiv de functia g. Daca au volum corpurile de rotatie
--t IR

r. g: [a, b]

Cf ~i C 8-' atnnci ~ieorputile de rota fie C f U ClJ, Cf C C! \ C f au volum. daca C,r;;;:Cg, atunei l/"(C,)sr(C~.) si Y{C, \C,)='Y(C8-)-Ji~(C,).
§'

in plus,

Prezentam rara demonstratie Fie f: [a, bJ -c:7 [01 +00) functie continua ~i C f corpul de rotatie determinat de func, b

tia j. Atunei corpul de rotatie CJ are volum ~i 'Y(C,)=nfj'l(x)dx. (6)

1. Sa se calculeze volumul sferei de raza r (r > 0). Rezolvare: Fie f: [-r, r],----t JR, f(x)

=.J r2 _x2.

Prin rotirea subgraficului Gi al functiei f in juruJ axei Ox, obtinem 0 sfera eu centrul in originea sistemnlui de axe ortogonale xOy ~i
de raze. r (fig. IV. 14). Evident, functia continua, deci integrabila, Atunei Y(C,)~"

este

L{r' -x')ilx ~"(r'x- ;'

l~

-1:'

z
Eig.IVJ4

2. Sa se calculeze volumul unui trunchi de can cu.razele bazelor r ~iB ~i inal!imea h.

Rezolvare: Pentru a obtine trunchiul de can ou razele bazelor r ~iR ~i me.l!imea h, vom roti segmentul AB injurul axei Ox (fig; N.15). Cum ecuati dreptei. AB este Y ~~ ,la

h R x

R- r =r=: r, IezuIt~ ca 'a -

trunchiul de can este corpul de rotatie determinat de graficul functiei

s. [0, h]-7IR,

Fig.N.I5

84

u» = R ~ r x+ r. Prin urm,.~oe~:Oluml).1carp~ui
1(

de.rotatie abtfnut leste:

x=O:::::}t=·O . .
:i.

=nJ
h

-·-x+r
h

R-r

dx=

--x=t, x=--=-t, h Rr

dx~-'"-.dt, R-r
0

x=h,
11: h

;;=h:::::}t=R-r

n h RJ-r .. =-.- (t+r)

n-»

dt=

11: h

(R-r)3

". (t+r)

3IR-'. =

3(R-r)

..

[R -r

3 ]=-(R :« +Rr+r 77i n .

3

).

Observape. Daca in ultima fbnnula 7=0, obtinem volumul conului cu raza hazel R ~i
A

·1 . h rna pmea . , a d··"'ir ica

77i = ~' R h

. tar d'· r = R > aea

0 bti tmem

vo 1 umu l ciliUdrultil. cu raza Cl .. .

bazei R ~i iniHlimea h. adica Y

= n:R h.
2

3. Sa se calculeze volumulehpsoidului fannat prin rotirea elipsei de ecuatie In.jurul axei Ox. Rezolvare: Dinecuatia elipsei pentru y > 0 obtinem v . = f(x)

':2 +
2·2

~2

=1

=!!"Ja~ _xl., a' .

xE F-a, a]. Deci, elip-0

sciduleste carpul obtinut prin rotirea In jurul axei Ox a subgraficului functiei

f:

[-a, aJ--7R. f(x)=l!..Ja2 a

_x2 (fig. IV.16). .

Pr:inurmare, volumul elipsoidulni este:

Fig. rvi 6

= 47mb!
3 Daca a

= b,

atunei elipsoidul de rotatie este

sfeta. de raza a $1, in acest caz, obtinem

ormula deja cunoscuta pentru calcularea volumului sferei: Y = 4~3 .

1. Sii se calculeze volumul corpului de rotatie CI determinat de functia: a) f: [0, nj--t IR,

lex)

= sin" .x;

b) f: [0. 1] --t R, f(x):=

x~-

c) f: [-1, 2] -7 R. f(x) = (x + I)e"'; e) f: [0,1] --t1R,

d) f: [0,.1] --t~IR.+,I(x) = ef 1) f; [-l,l]--tIR,

J;; . J;;

I (x) = arcsin x;

f(X)={.JXl+l, daca -i s e so sinnx, data. O<x:SI;

85

Capito

lui

IV
_

g) f: [0, I_] _,.!R,

n» = ..[1;7;
erut:lg~-f

l+x"

i) [: [0, 2) --7 IR, [(X)

I x I e-I"-II;
x),

j) f:

[1, eJ

--71R, f(x) ""x

In x

2. Sii se-afle numarul natural n, astfel incit volumu I corpului de rotatie G! determinat de functia
f: [-1, 1]--7:IR, f(x)

==cosfuarccos

sa. fie

egal cu 2;.

3. Sa se-calculeze volumu Icorpului de rotarie Gf,iJ determinat de functiile: a) f,g:[O,l]--7JR, b) j"g:[O,1]-7R, 0)

-

f{!-)==;rz,
[(_>:)=x
':1

g(:f)=Fx;

s. g: [0,

~J_,.R, I

1 +1, g(x)='2{x+I); = tgx, g(x)

=

f(x)

3*.

4. Sa se calculeze volumul eaiotei sferice de inii.!1ime h ~iraza sferei R,

§ 3. Lungimea graficului unei functi d rivabile cu deriv ta contin II

Lungimea unei linii frinteeste suma lungimilor segmentelor componente.

In geometric,

Lungimea cerculu i a fest definita ca limita sirului perimetrelorunor poligoane inscrise in aoest cere cind numarul laturilor poligoanelor se dubleaza nemargini t. Vom aplica aceasta metoda la caleularea hmgimii graficului unei functii derivabile en derivate continua. f: [a! b] ~ IR 0 functie derivabila cu derivata continua i' ~i fie z y = j(x), XE [e; b] 1 graficul functiei f. Inacest eaz se poate demonGf = {(x, Y)E 1R

Fie

stra ell graficul G, are lungime ~i lungimea sa, l(f), este egaHi ou l(f) I"itii
r_

f ~l + (f'(X))2
b

dx.
y

(1)

1. Sa se calculeze lungimea cercului de raza r.

Rezolvare: Consideram cercul de raza
r

cu centrul.in origix

nea sistemul ui de axe ortogonale xOy (fig. I V. 17),

adica cercul de ecuatie x2 + l= r2. Deoarece

_x2,

functia g: [-r, r]"-7IR, g(x)=.Jr2

nu este

derivabila in punctele -t ~i r, formula (l)nu poate fi aplicata. Felosind notatiile din figura IV.l7,

vom calcula lungimea arcului mie AB, care este 86

Fig.NJ7

egala eu a douasprezeeea tiei f: [0.

,Ii]__, f
R.
r

parte din lungimea cereului. Arcul AB este graficul fune(x) ~

.j,' - x'.

Cum
r

r (x) ~ - .jr' ~ x'

r

obtinem lungimea

cercului:

fl! = 121(f) = 12 t~I+(f'(x)'dx=

o
r

12

j ~+
0

,~ , dx
x

=12,

J .j r-x ~
0

,=

== 12r arcsin .::.['2 == 12,. arcsin _!.. = 2n r . ro 2 2. Sa se calculeze hmgimea graficului functiei f: [~ , ~ ] ~ Rezolvare: Oonstaram eli functia . cos nvata sa, f'() x == -.-, x sm z

IR, fex)

= In(sin x)
f

(fig. N.18).

este derivabila, jar de-

este fun'cne con tinua pe mua Fig.lY.18

rn nJ L3' 2"
J"

P' urmare, rm
-j"
]'

I(G)=

1 +-.-.-dx 2 sm x

cos 2

= "} 1 J-.-dx~
]'

...SID X

In tg2

(x)

IT =lntg--In tg-=-ln-=-ln3. n nIl

!!.
3

Jj

3. Sa se caleuleze lungimea graficului functiei f: [Jj,

.J8J-)R, f(x)=lnx

(fig. IV. 19).

y Gr

Rezolvare.

Evident, functia sa.

f
0

este derivabila, iar derivata functie continua.

/'Cx) =:;1., x
=:

este ~l

In acest
0

r'
I I I I I

caz, l(Gf)

1
.[j

+ 12 dx. x

.J3
Fig. IV. 19 3 pentru x

J8
= 3,

Pacem substitutia t =:.)1 + x2. x=

.Jt

-1, dx

=
2

I(G,)=

f ~.t t -1
J 2

h zr:":
t2 -1 t
t'l

Atunei t = 2 pentru x ~ Osi r

=:

iar

dt, Lungimea graficului functiei

2

este:

f3 t

-1

3 dt f3 dt t 13 -2-== dt» -2-=1+1n-. =l+-ln-. 2 t -1 22 t -1 t + 12 2 2'

f'

_11

87

,..

1. Sli se calculeze 1ungimea graficului functiei: a) f:

[-1,1] --? IR. lex) ='x2_; 3]--?1R. f(x);;;=x+l;

b) f: [1,.el -'}1R., f{x)

==(IJ

-In.[;;

c) f: [0, e) f:

d) f: [J8,J24]-,}~IR, f(x)=lnx, 1J. f) f: [ 0'2-'}R,

2 !(x)=ln(l-~);

[0, IJ--?IR. f(x)=jx.JX;

g) f: [0,3] _,. R, J(x) =i(e~ +e-~); 1) f: (0, 2/2

h) f: [3, 61-'} R, [(x) J) f:

=- 3(x-3)2;

.!

-11 -,) R, f (x) ==In(1+ ,1;").

[11:J4" 0,

-'}lR, fex) = In cOSX'.

4.

rl

un i uprafet

de rotatie (optional)

Fie f:. [a, bl--? R ofunctie continua ~ipozitiva ..Rotind grafieul functiei Jinjurulaxei Ox, obtinem 0 suprafata de rotatie Sf (fig. IV.20). Analitic, aoeasta suprafata se defineste
astfel:

Sr = {(x, y,

Z)E

R'

\J yl +

Z2

= f(x),
y

x.e[a, b]}.

in continnare,

vom defini aria unei su-

prafete de rotatie ,i Yom scrie formula de calcul al ariei unei asemenea suprafete. Pentru ace-asia consideram arbitrara T (.xo, Xl' ...., Xn) a intervalului (a, bl ~ilinia frillt! P; corespunzatoare diviziunii T si inscrisa in graficul funetiei f. Deoarece ariaIaterala a unui trunchi de con cu razele bazelor r, R $i generatoarea g-este
1TI(r + R)g, rezulta di aria.J(P.,,) a suprafetei determinate de rotatia liniei frinte

diviziune
x

Fig. IV.20
~ _

P; injurul axei Ox este:

"-1

J (PT) = n L.[! (Xt) + f(X~"1 )1~(xk+1 - Xt

.boO

t + [1(Xk-l,!)

- f(Xk )]2 . ..rd{

Intui tiv conchidem: cu cit norma diviziunii Teste mai mica, cuatitaria rneaza mai bine aria .J(f) a suprafetei de rotatie Sf'

Pr·) aproxi-

Defintlia 6 Fie 1: [a. 81-----4 0 funotie c6ntinua~i pozitiva, Spunem ea supraR fata. de rotatie Sf are arie daca pent; , ori".;: sir de diviziuni (Tn).i':l ale intervalului
[a,

b1 eu

I,t~c

limll Tnll"'" 0

exista $i este finita Iimita n.....~ ~(Rr lim

~'

):: dlef).

!n acest

caz,

numiirul ,fief}

se numeste aria suprafetel de retatle Sf"

88

Prezentam
I0
lin'

rnra demonstratie
--7-

formula de calcul al ariei unei suprafete de rotatie,

Fie f: [a, b]

fUDcpe derivabiHi eu derivata continua. Atunei suprafata de rotatie obtinutii prin retiree in jurul axei Ox a grafieului funetiei fare arie care se celculeaza prin formula:
0

[0, +""')

d(!) = 2rr f(x)~1

a
" .. I

J
b

+.cf'(X)2

dx.

Fie f: [a, bl~ IR. 0 functie eu derivam continua pe (a, b), astfel incit functia h: (a, b) -7R,
hex)

=f

J!+ UY, are limite finitern punctele

J

a si b. Atunei

suprafata de.rctatiedeterb

minata de functia

are arie care se calculeaza cu formula .i/(f) =2n fh(x)dx. unde continuitate a.functiei h: (a, b) -7R, h(~)= f ~1

h: la, bJ -41R. este prelungirea prin

la intervalul inchis [a, b]:.
r Itil
\; 01'
I'

«rt ,

1. 'Sa se calculeze aria suprafetei de rotatie obtinute prin rotirea grafieului functiei
f:

[0, I]:-4 R, f (x) = ~ (eX +e -~), in jurul

x

axei Ox (fig. IV.21).

Rezolvare: Cum functia

este derivabila ou derivate

Fig.IV.21

-1I:.Je _20

e 2~·2 +e .-\l.l:)dx_1l" + . _-

22

. 1 .1 -e 2x+?..".x--e

-2.0

)1

. . -11: _ 2 0

+n(e

4e

. ~l)..•

2.

Sa demonstram

eaaria sferei de TaZa r este 4m-2•

Rezolvare:

Fie f: {-r, rl -7R,

f (x)

= .Jr2 - x2. Observam ea functia

este continua, den va-

ihl pe (-r, 1') ~i derivate ei f'(x) = .

1

nu este deri vabila in punctele

/,(x)/.

r -x -r si r, vwm considera functia

1 2

.J

x...

este continua pe (~r,. r). Cum func-

h: r -r, rJ-4 IR, iixE(-r,

r),
~l,

h(x) = f(x)Jl+

Atunci

h(.x)=.Jr -x

.Jl+~2~2 r -x

=r,

89

II

evident, prelungirea prin continuitatea

funetiei h este funetia h: I rJ ~ IR, hex) +r,

r

= r.

Prin utmare, conform teoremei 4, ,,J (f) =2n Jh(x)lb; =2ntx [,= 4nr2. Cum graficul

functiei f este semicereul de raza r ~:icentro 0(0, 0) situat in semiplannl de sus, deducem
dt sfera dataeste sfera de centru 0(0, 0) ~i razi't r, adica aria: saeste

.d(!) =4nr2•

ro
a) f: [0, 1] -+IR, f(x)

1. Sii se calculeze aria suprafetei de rotatie obtinute prin rotirea.in jurul axel Ox a graficului functiei:

=.x' ;

b) f: [0, 1] --+ IR.., f(x)

= ~ (e~ +e -').

2. Sa se calculeze aria suprafetei de rptap.e obtinute priarotirea inj urn} axei Ox a arcul ui decurba y "" e-x, cuprins intre dreptele x ==

si x = a, a > O.

3. Se considera functia f: [0, 4] --+ IR, a) Sa seealculeze lungimea graficului

lex) ""xi"-E. funotiei f.

b) Sa se calcul eze aria suprafetei de rotatie determinata de graficul functiei f. 4. Sase calculeze aria calotei sferice de inalf:imeh ~i raza sferei R.

" Proba de evaluare

1.

Sa se calculeze aria subgraficulu ifunctiei:

a) f: [O,l)--+IR, c) f: f{x)=3x~ +2x-l; I b) f: [0,.1] --71R, f(x) = -1; . x+ d)

1C] ,. [ 0, '4 --+ IR, f(x) = cos 2x;

f: [0,
I. g:

In 2] --7 R, f<x),,;:; e',

2. Sa se calculeze

aria figurii delimitate de graficele functiilor: --+ IR, ftx) =x

2 ,

a)

Ls: to, 2]

g(x) =2x;

b)

[0, fJ --71R, I(x)

=sinx,g(x)

"'~.

1. Sa se calculeze aria figurii niarginite de graficele functiilor: a)

I. g:

IR-+IR,

f(x)=3-K, j(x)=x\

g(:x)=O; g(x)""O;

b) f.g:[O,,J2]--+IR,

c) I, 8: IR --71R, f(x) =3-x_, gex) =x' +x. 2. Sa se calculeze aria figurii delimitate degraficele a) f. g: [0, 1.n2] --+IR, j(x) =0, g(x)= xe ';
i

functii1or; b) f, s: [O,l]-+IR, f(x)

.==.,}l-x, gex) ";:;_!_l. , x+

Inx

3. Sase calculeze volurnul corpului de roiatie determinatdefunctia:

a)

s:

[a,g.]

--71R, g(x) = sin 2x;

b)

s: [1, e1-+1R,

ge;) =~

90

CA.PITOLUL

olino e cu oeflelentl com lecsi ,

Obiective/e capitolului:
• efectuarea operatiilor de adunare, illmu1titB~Il:I1l1'fu1ire a pnlinoarnelor; • aplicareasehernei lui Horner in diverse contexte; • 'folosirea algoritmului lui Euclid la determinarea celui mai mare divizor comun al pollnoamelor; ealeularea celui mal mic multiplu comun al polinoamelor; • determinarea radacinil(lr polinoame lot ~ia solutiilor un or tipuri particulars de ecua-pi algebrice; • utilisarea proprietatJ.lor relatiei de divi:zibilitate a pelinoamelor ill calcule,

1. N tlunea d
1.1. Notlunl generale

polinom Operatii cu polinoame

0

In acest capitol vom examina unele rezultate fundarnentale ce tin de polinoame de smgura nedeterminata cu eoeficienti complecsi. Nedetenninata se va nota cuX.
DeFmilie Expresia de forma (1) unde .1t1 E IN Si at E C pentru orice i ""0, m, se numestepellnom cu eoeficienti camp lecsi, I.. nedeterm inata X

Daca numerele ao' a1) a2, ••• , a", apartin multimii IR(eQ, Z), atunci expresia (1) este !'I<llinom nedeterminata Zcu coefieienti reali (rationali, intregi). in Numerele au, tll' a'2' ..., am se numesc coejicien{i ai polinomului (I), expresiile IJ' a1X, .Cl:!X2, ... , a",X'" se numesc termeni ai acestui polinom, iar coeficientul aD se umeste termemtlliber al polinomului (1). Ob.servaf.ii .. 1. in cazul in oare m = 0, expresia (1) ate forma au. Asadar, ce numar este un polinom ~ astfel de polinoame se numesc polinoame constante. in particular, mrmarul zero este un polinom ~i acest polinom se numeste polinomui mil. 2..Daca nu se precizeaza,
If.

on

VOID

considera di polinomul este cu coefieienti complecsi.

'Urmatoarele expresii sint polinoame in nedetenninataX: :+CI+i)X+(-1+2i)Xz+OX3+0X4; 7+3X +9X'+5Xl;

.J3;

5-4i.
91

Forma canonica a polinomului (1) se defineste astfel: daoa toti ceeficientii polinomului (1) sintegali eu zero, atunci forma canoniea este polinomul nul.in caz eontrar, fonna canonica a pe linomului (1) este polinnmul ao + a X + U'1, X 2 + ...+ a. X", an #' 0, WIde n este eel mal mare numar natural k, astfel meit 1:5 k $ m ~i a~ ¢ O.
j

Forma canonica a polinoamelor 2i + OX + 3X 2, 2i + OX + 3x2 + OX3 este 2i +OX + 3X' , isr formacanonica apolinoamelor 7+(l+i)X+3X2 ~i 7+(1+i)X +3X2 +OXl +OX4

este 7+(1+i)X+3X1. Defmitie Doua polinoame in nedeterminata Zslnt egale dad formele canonice ale acestor polinoarne eoincid,

<D Pelinoamele 1+3X

®Polinoamele

+.J5X2 ~i 1+3X +J5X2

+OXJ +OX4 sint egale,

4

2+aX + 5X2 + 4X3 + 8X4 ~i 2+ 7X + bX2 + 4X~ +cX egale daci'i ~inumai dad a = 71 b = 5., e = 8, d == O.

+dX5' sint

Observalii. 1. Orice polinom este egal cu forma sa canoniea; In particular, erice polinom care are toji coeficientii egali eu zero este egal eu polinomul nul. De aici rezulte ea once potinom nenul poate fi scris sub forma ao + alX + a1X2 + .... a.X", unde an·;P O. + 2. Polinomul arbitrar Uo + llt X + a2 X2

+ + am X m esteegal eu po linomul ao + a, X + a2 X 2 + + am X'" + OX ",+1 + +OX",+k pentru orice k E tN.

3. Polinoamele ao + tllX +azX2 + ...+a",X"', all, *0, .:p bo +bLX +qX2 + ... +b~X·, b.. 0, sint egale dac-a $i numai daea m "'" $i ai = b, pentru orice i = 0,. Tn. It

*'

_Detegula, polinoamele in nedeterminata Xse noteaza P(X),

Q(X),

ReX)

etc.

Deirnip:i Fie ao +ajX +ctzX2 +'. .. +anX", an :;60, forma canonicaapelinemului nenul P(X):= all + a1K + a.Jf2 +-... + a,.XIJ1• Numaruin se numeste gradulpolinomului PCX) ~.ise noteaza grad PCX) sau deg P(X), termenula, ~" se numeste termenul principal.aI polinomului P(X). iar numsrul a. se numeste coeflclentul dominant al

polinomului P(X). Consideram polinoamele P(X):=2+3X +lX"2+0X.:l ~i Q(X) =J2 +3J§X +OX2 +5X3• Observant ca grad P(X):= 2 si grad Q(X) =3. Coeficientul dominant al polinomului P(X) este 1, iar ccefioientul dominant al pelinomului Q(X) este 5.

Observatii. 1. Pentru polinomul nul gradul nu se defineste.

2. Orice numar complex nenul este un polinom care are gradul zero.

Nota. Pentru a simplifica scrierea polinoamelor concrete, eonvenim

polinomului eareau coeficientii egali eu zero,

iar expresia de forma +(-a)Xk 3 + (--4) X + IX~ +OX' +OX4 + (-5)Xs 92

x',

sa nu scriem termenii termenii de forma IX k cu De exemplu, polinomul se scrie 3 4X + X' -5X5• sa notam cu. -sx',
c -

( '11il

'r

II

Sa se afle gradul polinemului eu eoeficienti reali: P(X) =3a+2X + (a2 -1)X2 +(a1 +3a+4)X3
Rezoivare:

+(aZ -a-2)X4•

a E IR\{-l, 2}. atunei grad P(X) = 4. Pentru a= -1, P(X) =-3 + 2X si gradP(X) = 1. Pentru a = 2, PCX') -= 6 + 2X + 3X ~+ 18X] §i grad P(X) = 3. nevida a multimii C. Notaro prin A [X] rnultimee polinoamelor in nederminata X cu coeficienti din zl. In particular, notam eu C[X], IR[X], !O[X], Z[X] rnultirnile polinoarnelor in nedeterminata X eu coeficienti cornplecsi, reali, rationali si respeetiv intregi. Esteevident oa Z[X1 cO(X] c !R[X] c C[X] ~iZ c Z[X ],Q c !!lEX], R clR[xJ, C c C[X].
0 submulpme

Pentru diferite valori ale parametrului real a se ob~in polinoame diferite. De aeeea gradul polinomului P( X) depinde de valoarea parametrului a. Daca a~- a - 2 ¢ 0, adiea

Fie A

+azX2 + ...+ l'l",Xm E qX] ~i OlE C. Numarnl llo + ala +atd.~+ ...+ a",al'l se ncmeste v.a1oarea polinomului P(X) in e; ~ise Doteazii cu P(l'l).
Deflnitie Fie P(X)=llo+~X
1/,1

Fie P(X) ==2+ X +3X'2

P(I+i)
Observa(ii. P(a)E

= 2 +1 + i+ 3(1 + iY = 3+i

QX]. Atunci P(-2} = 2+ (-2)+3(-2)2 =12. +3(1+ 2j -1) =3 + 7i.

C, IR. (0, Z ,~i P(X)E. A[X], atunci

1.. Daca A este una dintremuljirnile A pentru oriee eX E A.

I

2. Valoarea oricsrui polinom ill zero este egala. en termenul Iiber al acestui polinom.
,tl Rezolvare: Deoarece
P(X)
t' f

Sa se determine

P(X)E

R[X]. dacA pel) = 5,. P(2) =3, P(-2) = -1 ~i grad P(X):::: 2.

=~

grad P(X) 2, polinomulcautat poate fi scris -+ a:!X + UzX\ a2 :;t: O. Din relatiile PCI) = 5, P(2) = 3, P{ -2)

sub forma -Tobtinem

+ al + 0;2:::: 5, istemul ao + 20J + 4a.2. = 3, {

aD

au -2a\ +4~ =-1.

Rezolvam acestsistem prin metoda lui Gauss: Oa

01

a2:::: 5

~ +2al +4Uz =3 ~ , <lo -2al +4a,. =-1 ,. Raspuns:

{a.o + ai +
~l 2.

02 = 5 +3a2 =-2 -3al +3a2 =-6

{.00 +a1
¢:>

O2::::

5
(=}.

,al

+3~ =-2 I~ =-12

{aD ::::5,
a.

1 =1, a2 =-1.

P(X) = 5 + X - X

93

Definitie f: A ~ A,
P(X).

Fie

A_

una dintre multimile senumeste

C, IR, (0,

Z si

P(Xje

A[X],

Functia

lex) = P(x),

fODelia poUnomiala

asociata

pelfnomului

Funetia f: IR~ IR,

polinotniala

asociata
2 3 3

polinomului este

P(X)'= 2+ 4X2 polinomiala

+ 3X3 elR[X]
3

este

lex)
1U

= 2 +4x

+ 3x , iar functia
qX]

asociata

polinomului

Q(X)=1 +2iX +(2+i)X E

s:

C~C,

g(x)=1+2ix+(2+i)x .

Sa se arate ca.functia polinomiala asociaia polinomnlui P( X)

= 3-

2X - 4X

E IR[X]

este strict descrescatoare pe R,

Reeolvare:
Punctiapohnorniala Aceasta functieeste price x e 'IR. asociata polinomului

P(X) este f: IR~ IR, f(x)

deoarece

strict descrescatoare,

f' (x) = -2

= 3-

2x-4x3•

-12x2c

< 0 pentru

1.2. Adunarea
Defirritie

~ilnnmltlrea

polinoamelor

S e numeste

su m a- pol inoam el 0 r P(){_)

Co

= ao +

81 K

+ ...+ an X" $:i

Q(X) =b., +bjX + ... +hmxm polinomul

at ck:::: {
QI-;'

+cIX + ... .c,X\ unde s = max{n, m) I\>i +

+ bk

b""

pentru min (n,. m) pentru m < k::;; n" da.ca m < n penrru n. < k: ::;; ni, da;ca n < m.
!

»s.

Suma polinoame lor P(X) ~i Q (X)

se noteaza cu PC'X)

+ Q( X ).

Consideram polinoamele
Q(X)-=2-4X

PC X)

:::: + 5X 3
4

+ 2X 2 + 7 X 3 ,
R(X)=5

+3X

+2X3 +4X

+3X'i,

+(2+i)X

-3X2

-7X3•

Atunci P(X)

+ Q(X):::: (3 + 2) + (5 + (-4»X + (2 + 3)X2 + (7 + 2)XJ + 4X4 + 3X'i :::: =5 + X +5X2 + 9X1 + 4X4 + 3X5; Q(X)+ R(X) =(2+ 5) + (--4 + Z+i)X +(3+(~3)).X2 +(2+ (-7»X1 +4X4 +3X-s =
+4X4 +3X5;
+(2+(-3»)X:2 P(X)+ R(X)= (3+5)+(5+2+i)X

=7+(-2+i)X-5X3

+ (7 +(-7)X~

=8+(7 +i)X _X2'.

Observam ca adunarea a dou:a polinoame se reduce la adunareacoeficientilor

ter-

menilor as emene a ai acestot polinoame, Cum. adunarea numerelor complexe este cornutativa si asociativa, are lac urmatoarea teorema, a carei demonstratie se propune 'ca

exercitiu.
94

Pol noome cu coeflclen '1 comp'ec~1

Operatia de adunare a polinoamelor poseda urmatoarele prop rie tii,Ji: 10 P(X)

2
0

+ Q(X)

;;;:Q(X)

(P(X)+Q(X»+

+ P( X) pentru orice P(X), Q( X) E C[ X] (comu tativitatea); R(X)==P(X) + (Q(X) +R(X» pentru orice P(X), Q(X), R(X}E COO
pentru mice P(X)EC[XJ Ipolinomul nul este ele-

(asociativitatea) ;
3° P(X)+O=O+P(X)=P(X) ment neutru la adunarey;

4° pentru orice P(X)e C[X] exisHi un polinom Q(X), astfel Incit P(X) + Q(X) "" = Q(X) + P(X) sx: 0 (polinomul Q(X) se numeste opusul polinomului P(X) ~i se noteaza -P(X), coeficientii siii sintnumerele opuse coeficientilor Lui P(X».

P(X)+(-Q(X» polinoamelor P(X) ~iQCX).

Observatie. Suma

se noteaza P(X)-Q(X)

~iseDume~tediferelZra

Pentru polinoamele P(X), Y(X) -Q(X)==(3-2)

Q(X)

si R(X) din exemplul precedent obtinern.

+ (5+ 4)X

+ (2-3)X2
2

+ (7 -2)Xl-4X2

-3X5

=1+9X - X2 +5X3 _4X4

P(X)-

R(X) =(3-5)+(5=-2+

-3X'. 2-i)+(2+3)X + (7 +7)X3

=
+...+ a,,:X
JJ

(3-i)X

+ SX~ + 14X3.
polinoameJor
P(X)

D efini tie Q(X)

l

Se numeste produsuJ
m

= bo +b X + ...+ b",X polinomul do + d, X + ... + d"fm X"i"" unde dk ==- aob" + a,b~_, + ...+ aI-lbi + a"bo ::: La/b), k == 0, !I + m.
f+}~~

== aD + ar X

~i

si Q(X) se noteaza eu P(X)'Q(X) sau P(X)Q(X). Penrru a inmulti polinoamele P( X) si Q( X.), se inmulteste fiecare termen al polinomului
Produsul polinoarnelor P(X)
P(X)

cu fieoare termen-al polinomului

Q(X)

~i apoi se reduc termenii asemenea,

COllsideriirnpolinoamele PCX):::3+2X2
AtUIlCl P(X)· Q(X)=(3+2X2

+5X3 -2X4

si Q(X)=l-X

-2X2

+3X3•

+SX3 -2X4)(1- X _2X2 +3X3) == =3-3X -6Xz +9X3 +2X2 -2X' _4X4 +6Xs +5X3 -5X4-lOX5 +15X6 -2X4 + _2X5 +4X6 -6X7 ==3-3X -4X2-+12X3

-nx'

-2X:5 +19X6-6X7.

sipolinomul Q(X) =bo +b,X +... +b",X'" obtinem a· Q(X) = Q(X) . a == abo + ab. X + ...+ abm X"'. Incaz particular, pentru polinomulnul avem O'Q(X) =Q(X)·O=O. 95

Observa{ie. Pent):Upolinomw constant P(X}=a

Pentru care valori reale ale parametrilor a si b sint egale polinoamele P(X) =a(2+3X +5X2)+(b+ X)(l+X +X2) si Q(X)=1+2X +2X2

+X3?

Rezolvare:
Aducem P(X) la forma canonica efectuind operatiile respective:

2a + 3ax + SaX"2 + b + bX + bX 2 + X + X z + Xl = 1+ 2X + 2X z + X 3 , 2a+b+ (3a+ h+ l)X +(Sa+b+l)X2 + X3 =1 +2X +2X2 + XJ. Din definitia egalita~j a doua polinoame obtinem: 3lI+ b + 1 = 2 <=> 3a + b + 1 = 2 <=> {~:~. { 5a+b+J =2 2a=Q Rdspuns: a=O, b=l. Operatia de imnultire a polinoamelor posed a urmatoarele proprietiui:
1 c P(X)· Q(X) =-Q(X)· P(X) pentrn orice P(X), Q(X)E C[X] (co mutativ ita tea); 2 c «P(X)· ReX) = P(X)· (Q(X)· R(X» pentru orice P(X), Q(X), R(X)E C[X] [asociativitatea ); 3° P(X)·l=l'·P'(X)=P(X) pentru oriee P(X)EC[XI (polinomul l este element 2a+b=1 {2a+b=l

etx»

neutru la fnmuitire);

4° (P(X)+Q(X»·R(X)=P(X)·R(X)+Q(X)·R(X)
R(X)-(P(X)+Q(X»=R(X)·P(X)+R(X)·Q(X) R(X)
E

~i
Q(X),

qX] (dtstHbutfvltatea
Q(X)

pentru orice P(X), inmultiri; fala de adunarey;

5° daca P(X)~i

sint polinoame nenule, atunci produsullor ~i P(X)#O, atunci Q(X)=R(X)

P(X) ·Q(X) este tsimplificarea

un polinom nenol;
6° daca P(X)·Q(X)=P(X)·R(X) au I,(nfactor ne.nul). Demonstratie reznlta imediatdin comutativitateasi asociativitatea adnnarii ~ inmultirii numerelor complexe. l°Egalitatea P(X)· Q(X)
P(X)

= Q(X)·

P(X)=a~ + alX + ...+a"X" Q(X)=/Jo +blX + ...+b",X" si R(X)=co+cjX+ ... +CkX • Daca P(X)·.Q(X)=do+dIX+ ... +dn+mXMm ~i (P(X)· Q(X» ·H(X) = eo + elX + ... + e"+m+kXIH"'+~, atunci din definitia inmultirii poli2° Considerampolinoamele
I

noamelor
=

rezulta

ca

dl =

I+J~I

La!

bj,

l = 0,

n + m,

si

e,= L

d.c, =

I+~I

L (L
t+s=t

a,b,

r~j=!

Ie, =
)

i+i+s»t

L a/bjc"
I

t =0, n+m+k.

'X= eo +~el + ... + e"+m+~X"+mdI

, at unci.

d'p = ~b ie" J!J

J+'~P

P= 0,In + k',~l

96

Cum el :=e;, t =Q, n +m+k,

obtinem (P(X)·Q(X)·R(X)=P(X)·(Q(X)·R(X».
rezults imediat din observatia precedents.

3 6 Egalitatea P( X) -L= 1· PC X ) = P(X) 5° Fie P(X) =ao +alK + ... +a"X",

4° Se demonstreaza analog proprietii1ii 2°.

Q(X) =b6 +blX + ... +bmX'" polinoame nenule 1 grad: P(X) = k, grad: Q(X) = s, adica ak.* 0, b.. ;t:O ~i a, =0, bj =0 penttu orice > k si orice j >s. Daca .P(X)· Q(X) = Co + elK. + ...+ clI~",X'Hm atunci
j

+ albk+"~l+ ... + akb, + ahjb~_/ + .,. +·atN~lbl + aknbO• Deoarece hk+., = b~H_1 == ". = b:'+1= 0 si ak+l = ak+2 = ... = akH = 0, rezultacactH = ·Qkb,. eoareee a, l' 0, b, ;t 0, rezulta eli chs ;t 0, adica polinomul PCX)· Q(X} este nenul.
+

~. = aQbk s

\len~oniim; inplus, cii

CkH

este coeficientul dominant al polinemnlui P(X)· Q(X).

6° Deoarece P(X)· Q(X) deci P(X)(Q(X)-R(X»=O.

= P(X)·

ReX); rezulta .....

ca

P(X)· Q(X) - P{X)· R(X) == 0 rezulta ca

Dinproprietatea

Sv si dinfaptul ca P(X);t:O

X)-R(X)=O,

adica Q(X)=R(X)

Ob~erva,ii. 1..Daca P( X )~i Q (X )sint polin:oame nenule cu coeficienticomplecsi,

anmci: a) grad(P(X)

+ Q(X» ::;;max(grad P(X ),gradQ(X»

== grad P(X) +grad Q(X).

(Q(X)

'f. -P(X

»);

b) grad (P(X) ·a(X»

Relatia a) rezulta din definitia surnei a doua polinoame, iar relatia b) rezulta din demonstratia proprietatii 5° (teorema 2).
2. Daca P(X), Q(X}E C[X] §i R(X) = P(X) ;ru orice a E C au lac egalitatile numerice: a) R(a) = P(.a) Deflnltte

+ Q(X),
..Q(a).

SeX) = P(X)· Q(X), atunci pen-

+ Q(a);

b) Sea)

= Pea)

Se numeste monom orice polinom din QXl

care are eel

mulr un

oeficient nenul,
Observapi. 1. Orice numdrcomplex

este un monom.

2.. Orice monom care are gradul mai mare decit zero poate fi scris sub forma 0+ 0 + .... OX 0-1 + a" X 0, a" 0, n E tIt, si un astfel de monom po ate fi identiflcat + ell termenul ao X" - notatie folosita pentru monoame in clasele anterioare, Astfel, fiecare termen a1 unui pelinom poate fi considerat monom,

3. Oriee polinom P(X)

au. a/X, '''' aaX". Deoarece adunarea polinoamelor este cornutativa, termenii pollnomului pot fi scrisi in ordine aleatorie. 'in particular; polinomul P(X) poate fi scris sub forma P(X) =a.K" +aHXn-1 + ...+a1X + a(}.
97

= do + a/X

+ ...+ a.X" poatefi consideratca

S\ll118.a monoamelor

t'-Qn1tolul V

1.3..imparprea pollnoamelor ..Teorema tmp.artirii eu rest

ln calculul eu numere intregi adeseori se aplidi teorema impartirii ell rest. 0 teorema asemanatoare este adevara:tii §i pentru polinoame, T Pentru C(X), 'e orice R(X)e
i

(t-orerne polinoame QXl

11

lpal1IIi cu rest) D(X), I(X)

E C[X],

/(X);t: 0, exist! pohnoamele (2) - cit, iar

uniedeterminate,

astfel incit

D(X):= I(X)C(X)

+ R(X), un de R(X)

=0

sau grad R(X) <grad /(X). I(X) - 'impar{itor, \ C(X)

R(X)

In (2) polinomul D(X) - rest. Demonstratie

se numeste defmparlit,

Consideram polinoemele D(X)=a,.xm

+ bn_1 X,,-I + .... hi X + bo, bn +

~i ReX) = D(X)

*' O. Vom demonstra

+a,"_lxm~1 + ... +a,X +ao

~i I(X)=bnX"

+
C(X)

rnai intii existenta polinoamelor

~iR(X). Daca D(X) = Q sau gradD(X) -cgrad.J (X) =' n, atunci polinoamele C(X,) = 0
verifies .(2). Presupunem di grad D(X) = In ~ n. Consideram polinomul
Dl(X)=D(x)-~m

xnr-nJ(X).

(3)

Deoarece polinoamele

D( X) ~i :m X

m-« I (X)

au acelasi grad si coeficientji dominanti

ai acestora sint egali, obtinem Daca ~(X)'='O san din (3) obtinem (2).

" D, (X) = 0 sau gradD, eX) <-gra,dD(X).

DICX') <n, atunci, luind C(X) = ~m X~tI ~i R(X) =DI(X).,
a

m, =gmd

Notam coeficientul dominant al polinomului D. (X) ell a:'J,' Daca m, ~ n, aplicam din
nou procedeul de micsorare a gradului pentru polinoamele D2(X) Evident,
D2(X)

D, (X) 9i I (X):

= DI eX) - -;;- X m,~n leX).

n
=:;

=0

sau grad D. (X)

m2 < m, -c m. Repetind procedeul de mic-

sorare agradului, obtinem un.sir de polinoame D, (X), D2 (X), ...• astfel ineft gtadD(X» gradD1(X»gradD2(X» ... De aici'rezulta cs exista kErN (k-::;m-n.),.
astfel lncit 13 iteratia k + 1 se obtine polinomul D'~I(X) =Dk(X)
01;+](X)_=O

-.~"*X'"· -n leX), unde

.

a?)

sau grad Dk,_i(X)':::

1111+1

<n

~.j a~t)

.,

"

este coeficientul dominant al polinomu-

98

PoUnoame CU ,oeficientii

tompleq;!

'In urma efectuarii acestor k + 1 iteratii am obtinut un sir de egalitatJ:

DI(X)=D(X)~m
n
I

X"-"I(X),
n

D2 (X)
.

= DJ(X)

am - b,X

"'I-

tix;

(4)

"
a(k) .

Dk+I(X)=D,(X)-

;~
-.n

Xml-1l1(X).

Adunind egalirnple (4) membru

Dhl{X) =D(X)-~'"

ell mem bru, obtinem

Xm-o

+ ~"'
n

Xm,-n
·(kl

+ ...+

a;, x=: 1leX).

(kj
1.1

(5)

I"Z

Notind

C(X) =

am

b,

X m-" + am, X III,-n + ...+ ami X:"" -"~i

b; b;

ReX) = DI:+'eX), egalita-

tea (5) devine D(X)=I(X)C(X)+R(X), unde R(X)=O sau gradR(X) <gradl(X), ceea ce indica existenta polinoamelor C(x) ~i R(X) care verifica (2). Pentru a demonstra unicitatea polinoamelor C(X)~i ReX), presupunem ea mai exist! !1Olinoamele CI (X) si RI (X), astfel incit D(X) J(X)C1 eX) + RICK), unde Rj(X) = 0 au gradR,(X) < grad leX).

Atunci D(X) = I(X)C(X)+

J(X)(C(X)

R(X) =l(X)C,(X) - CI (X»

+ RICX), deunde
- R(X).

= R, (X)

(6) (7)

Dsca C(X) - Ci eX) Pe de alta parte,

#-

0, atunci din (6) urmeaza

gradeR, (X) - R{X»:;:: gradJ (X). grad (RJ(X) - R(X»:::; max (grad R1 eX), gradR(X)) < grad l(X).

(8)

Relatiile (7) ~i(8) sint contradictorii, deci (6) esteadevarata numai daca C(X) - C/X) '" 0, Olea C(X} =C1 (X). In scest caz, din (6) obtinem RJ(X) =R(X). ..
Observa(ii. 1. hr,part,i-rea cu rest a polinomului D(X) la leX) necesita efectuarea celor patru operatiiaritmetice (adunarea, scaderea, inmultiree, impart-Uea) asupra coeficientilor .acestorpolinoame, Din acest motiv, daca polinoamele VeX) ~i l(X) all coefieienti numere reale trespectivratlonale), atunci citul C(X) ~irestul R(X) sint oolinoame eu ceeficientii reali (respectiv ratioaali), Din egalitatea (5) observant ca dacapolinoamele D(X) §i leX) aueoeficienti numere intregr Si coeficientul dominant .il lui l{ X) este -1 sau 1, atunci C( X) Si R(X) sint polinoame eu coeficienti intregi, :2. Demonstratia teoremei J ne indi~ca algoriun de aflare a citului $irestului itnparfiri_i un - doua polinoame, pe care it vom numi algoY'itmul impiir[irii ell rest a pc,Jinoameioy.