O ZI

Cheia extazului: bucură-te de orice încremenind timpul !

Prima dată ieşi afară din mormântul la căpătâiul căruia e crucea suferinţei: mândria sus,
frica în stânga şi ura în dreapta; îngropată în pământul uitării.
Roua să-ţi spele picioarele dimineaţa, la amiază ploaia să îţi şteargă faţa iar seara clăteşte-
ţi ochii în apă de izvor.
Păşeşte înainte pe calea Iubirii şi bate cu umilinţă în usa Tăcerii. Intră în casa ce ţi-a fost
clădită de la începuturile timpului până astăzi de când te-ai născut. Alege scaunul
servitudinii şi aşează-te la masa din stejar. Aprinde lumânarea de ceară cu miros de răşină
din lămpaşul de pe frunte. Tacâmurile de tei foloseşte-le cu cuţitul de salcâm, toate cu
chibzuinţă. Cartea verde a Naturii îţi va arăta meniul. Mănâncă atât cât ai nevoie,fără să-ţi
faci griji pentru ziua de mâine. În tot timpul acesta nu-ţi ridica privirea de la tabloul
Naturii în trei culori. Aminteşte-ţi să mulţumeşti Tatălui pentru mâncare, şi Mamei pentru
că a gătit-o în sânul ei dătător de viaţă. Iar când ai terminat, mulţumeşte că încă mai este.
Apă Vie într-un pocal, apă moartă într-un pahar, iar din vin soarbe doar când eşti bolnav
sau o înghiţitură numai ca să simţi sângele pământului.
Dacă e dimineaţă, mulţumeşte pentru încă o zi, nouă, din milă. Soarele să-ţi şteargă
sudoarea sau apă să-ţi învelească mâinile ori capul. Lucrează pământul şi repară ceea ce
e stricat în jurul tău. Dacă e seara, întinde-te pe un pat tare şi mulţumeşte pentru o zi
petrecută.
Fie ca somnul să-ţi fie o pasăre şi dormi numai cu un ochi deschis !