Fraza

Texte de analizat

1.Dam iar in soseaua ce trece prin dumbrava de stejari si…ne oprim pe prundul Ozanei, sub malul rapos ,
inalt,pe fruntea caruia sta, ca o coroana , fantastica ruina a Cetatii Neamtului.

2.O vreme vine cand ,cuprins de incertitudini, glasul , care niciodata nu se stinge , se aude ca o lenta
melodie de harfa , abia indraznind sa murmure o afirmatie si revenind numaidecat , sa intrebe si sa se
nedumireasca.Albia plina de stanci s-a sfarsit , si de acum inainte campia ii asterne doar straturi de nisip si
huma , in lungul carora cantecul lui se schimba.

3.-Eu ti-oi raspunde Domniei tale , Alexandre , ca, desi nici n-am auzit pana acuma de acel dascal vestit ,
cunosc din invatatura prostimii ceasul cand rasare in noaptea asta luna, si ea ne va fi calauza la vreme.Pe
urma, avem cu noi sip e Alexa Vulpea , care cunoaste locul unde trebuie s-ajung.

4.Harap-Alb ,cum il aude horaind , iese afara incetisor si, cand il croieste odata cu sabia pe la mijlocul
gatului,ii zboara capul cat colo de la trup si apoi Harap-Alb se arunca fara sine in groapa, dupa cum il
povatuise Sfanta-Duminica.

5.Pe la inceputul lui martie , cand vremea se schimba iar , veni vestea adusa de niste trasuri boieresti , care
fugeau incarcate cu calabalac spre Bucuresti , ca acest sluger a cuprins Craiova si ca oamenii lui isi impart
averile boierilor .Pandurii primisera invoire de la el sa dobandeasca insa doar averile “rau agonisite” , dar
acum era greu de lamurit care erau bine si care erau rau agonisite.

6.Vazduhul , cand padurea de pe culmile cele mai nalte se-mbraca in mantia usoara a umbrei , era asa de
curat , incat ma gandeam de multe ori ca, daca ar fi o limba de fier sa se loveasca de marginile unui clopot
urias de argint ,n-ar putea sa rasune mai dulce si sa se piarda mail in cantecele decat cum strabatea in
tacerea adanca si se pierdea in sopotul lin al codrului vreun chiot sau cum se topea , tot mai incet , in
padurile coastelor departate , vreun muget de vaca.

7.E atat de usor sa ne agatam de diminutivele din poezia populara…!Mai greu e sa patrunzi in marea suflare
a poporului , sa-i pipai durerile , sa-I intelegi aspiratiunikle sis a recunosti ca noi –acestia de astazi-cu
operele noastre , nu suntem decat niste scantei din focul finitei entice si istorice ce sta de-o parte si de alta
a muntelui.

8.-Asa e lumea asta si, de-ai face ce-ai face , ramane cum este ea; nu poti s-o intorci cu umarul , macar sa te
pui in ruptul capului.

9.Stiau ca, daca s-ar fi dat tot orzul din sat , tot nu s-ar fi implinit trei sute de chile.Nenorocirea era ca nici la
conac nu se putea gasi mai mult de cincizeci –saizeci de chile de orz…Haraciul propriu-zis , pe care il plateau
Principatele , Portii , desi destul de ridicat , era nimica toata pe langa indatorirea de a aproviziona in vreme
de razboi ostile turcesti. Niciodata nu era de ajuns , niciodata nu se stia cat se cerea anume de catre
pasalele cele mari , nici cat se plateste.
10.Si de-ar fi fost lasat prin lume Sa plangi tu plansul tuturora…
Sa treci ca orice om de rand , Din zbuciumul eternei lupte,
Ce lesne –ai fi pus frau durerii Sa smulgi fulgeratoarele versuri,
Si razvratitului tau gand! Bucati din inima ta rupte…

Dar ti-a fost dat sa fii deasupra

Acestor inimi seci si stramte,
Si tu sa-nduri toata durerea ,
Pe care lumea n-o mai simte,

11.Chiar daca tu, te-ai face neagra de cerneala , si eu, ca un vrajitor dintr-o necrezuta poveste , as avea
putere sa strang nesfarsita panza albastra a cerului si s-o schimb in fasii de hartie sis a ma asez aici , pe
malul tau, si as sti sa scriu , si as scrie intruna o mie si mai bine de ani , intingandu-mi pana la cerneala ta,
tot n-as izbuti sa povestesc oamenilor ce am de povestit.

12.Zile intregi sta nemiscat si crunt , si botul pe laba franta. Sa mai iasa ziua dupa ciolanul problematic
insemna sa mearga de-a dreptul la cutie …Singurul ceas , si acesta din zi, care mai putea sa fagaduiasca ceva
mai schilod ca el , era ceasul cand se matura si se inchidea hala , deci tocmai ceasul pe care il pandesc si
hingherii.

13.E drept ca niciodata nu se aratase Jupuitul atat de categoric , dar poate ca il lua si pe el la rost
perceptorul si (Moromete) intelese ca trebuia sa se duca iar pe la primarie si sa faca ce-o face sa amane
plata pana la toamna.

14.Vrajmasii lui Stefan-Voda, ai lui Bogdan-Voda si ai lui Stefanita-Voda sunt si vrajamasii acestui
prunc.De aceea trebuie sa –l indepartam si sa –l ascundem si, cand vaimplini zece ani il trimitem la liov ,
dandu-I dascal bun si invatatura ce se cuvine s-o aiba voievozii.

15.Bine,dragul tatei, daca te bizuiesti ca-I putea razbate pana acolo si crezi ca esti in stare a carmui si pe altii
, allege-ti un cal din herghelie, care-i vrea tu , ie-ti bani, cat ti-or trebui , haine care ti-or placea , arme care-I
crede ca-ti vin la socoteala si mergi cu bine ,fatul meu.

16.Dar afara , in spatial cu bufnite si cucuvai , care sunt si ele niste fluturi cu pene si cu ochii de gheata , nu
se stie ce sa intampla , si domnita Pulheria , regina de-o schioapa a fluturilor , vrea sa stie, cu auzul, cati
clopotei , la cati fluturi, zboara-n lume , dup ace mana ei , deschizand cuferele de sticla , le da drumul la
fiece scaparat.

17.Inainte de pornire , trebuie sa mearga calul tau si cu turturica mea sa-mi aduca trei smicele de mar dulce
si apa vie, si apa moarta ,de unde se bat muntii in capete.Si , de-a veni turturica mea inainte cu smicelele si
apa , ie-ti nadejdea despre mkine , caci nu merg…Iara , de-I avea noroc si-a veni calul tau mai intai si mi-a
adduce cele poroncite , sa stii ca merg cu tine oriunde mi-I adduce.

18.Tot ii parea peste putinta ca feciorul lui sa umble la scolile cele mari si sa sa faca chiar dascal…El veni
dar(deci) la mine si-mi spuse cum s-au petrecut lucrurile , cum a invatat sa-si scrie numele , cum s-a
incredintat ca Hutu in adevar stie sa citeasca in toate cartile , cum s-a dus la dascalul si apoi imi insira
indeamanunt cuvintele pe care-I le graise Claita.

19.Ma gandeam la ce viata falsa traim noi , la ce dureroase mizerii se ascundeau sub aparentele acestea de
belsug si de fericire, in care ne imbracam pentru ochii lumii , si ma intrebam cand si cum are sa ispraveasca
oare piesa asta searbada si fara noima , in care noi –actori nenorociti-eram siliti sa radem si sa ne batem joc
de propriile noastre suferinte.
20. Cel mai fericit lucru este sa te ridici pe o scara destul de inalta , sa intri in subsoara podului , sa-I
adulmeci fanul care nu minte niciodata si de acolo sa sari in noapte cu o umbrela, ca in vremea copilariei ,
sis a simti ca esti mic si ca n-ai vrea sa mai devii niciodata mare si umbrela să şiroaie pana jos de stele că
eşti mic şi că cand ai atins cu picioarele pămantul sa fii mic de tot si sa chemi pe mama sa te ajute sa te
ridici…

21.Am vazut deunazi , pe Podul Mogosoaiei , un tanar care numai urat n-ar fi fost de felul lui, dar atata se
pocise ca sa se faca mai frumos si asa se bizuia , saracutul, pe mustatile lui, care-I scoteau ochii si care…erau
cat se poate de ridicole , s-asa umbla parca era luat din iele , ca se uita lumea la dansul ca la alta dihanie ,
pe cand el trecea radios…convins ca-I irezistibil.

22.O soparla pe carare , langa noi,

Speriata sa fosneasca dintre foi
Si sa stea , sa va uitati o data bine,
De departe , tu la ea , si ea la tine,
Tu de sus , si ea din pietrele firbinti …

23.Podvezile si mai ales corvezile fara sfarsit pentru ostirile imparatesti il furau de la munca si ii rapeau
timpul cel mai potrivit al anului , dar mai greu inca era ca gelepii Tarigradului ii cumparau , cu ajutorul
zapciului , l preturi hotarate silnic (care nici alea nu se plateau ) , toata bruma de bucate , care era rodul
trudei lui , de trebuia apoi sa vandal vite , ca sa implineasca ce era dator la sorocul darilor.Trebuia sa taie
neaparat porci , ca sa aduca muschiul de Craciun la camara boierului si trebuia sa aiba pui de Sampietru ,
caci asta era chiria bordeiului , chiar daca nu fusese in stare sa-si faca un bordei…

24.In preajma ochilor mei si in oglinda inchipuirii mele muncite de vedenii,gheburile crampeielorde
putreiaguri acoperite cu ierburi salbatice…se infiripau si traiau viata scurta a unei naluciri “apocaliptice”,
care mi se parea ca se misca incet,se taraste furis, vine, ajunge si intinde spre mine o gheara flamanda si
ucigasa...
De la o vreme insa, bagai de seama ca, daca eu ma gandeam cu tot dinadinsul la fel de fel de dihanii, ele in
schimb habar n-aveau de existenta persoanei mele pe pamant…

25.Pana si buhna, cat era de greoaie , ca nu-si intinsese niciodata aripile la zbor , cu penele ei infoiate ca si
cum i-ar sufla un foi in cosul pieptului , cu capul ei buhos si nedormit ,cu ochii nepotrivit de mari , ca de
imprumut , buhna , care pe vremea aceea era pasare de zi,ca celelalte , si-a dezmortit aripile si-a pornit-o
pe drum, sa gaseasca un izvor , un parau , sa bea o picatura de apa macar, Si, cum nu era deloc desprinsa ,
isi falfai aripile , dintru-ntai , de la un copac la altul , apoi de la o poiana la cealalta, pan ace a ajuns , in
sfarsit , intr-o alta padure.

26.Se tinu un sfat de cei ce se credeau mai intelepti daca trebuie sa mai asteptam in sat sau sa plecam fara
intarziere.