Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
WILLIAM GURNALL
u
u
!"#$%"&#'
(
))*
&#"&!& !#"+
&!
,%%!#!"&!&
$" $
,
-
,*..(*./
**0
+
/*1 '2
3#(4 5(
#
/*16+
7
89':
9
;(
9(#
)*1()<1(
)<)()/-
)/<
/*16
=
07
+
(+
> (!=(
>
2
(
(? (=#="=
89':
9
;()/*()//@> 9!=(
)/*()//
+
)//()/)())())1!#'& 0 85151
4561 / 0 85151 5150 Tradus în româneşte, structurat în două
°olume, editat şi tipărit cu permisiune © 1996 Toate drepturile
rezer°ate Editurii STEPHANUS, Bucureşti, România ISBN 973-
9174-71 -X Meritele cărţii lui Gumall ͣDacă ar fi să citesc numai
o singură carte în afară de Biblie, eu aş alege Creştinul în
Armătură Completă. " JOHN NEWTON (1725-1807) negustor de
scla°i con°ertit care a scris ,Măreţul Har" ͣO trăsătură minunată
a cărţii iui Gumall este bogăţia de maxime simple, directe şi
incitările. Vei întâlni unele mari ade°ăruri doar într-un rând şi
jumătate, puse atât de concis şi de complet, încât te °ei putea
minuna cum atât de multe gânduri pot Ii exprimate în atât de
puţine cu°inte. în°ăţătura scripturistică solidă, întâlnită pe
aceste pagini, ar trebui °alorificată şi studiată în Biserică.
Singurele cărţi care fac bine sunt cărţile în care Sf. Scriptură
este pri°ită cu respect ca singura lege a credinţei şi faptei - cărţi
în care Cristos şi Duhul Sfânt îşi au locul Lor bine meritat - cele
care subliniază şi expun cu claritate, distincţie şi acurateţe
îndreptăţirea, mântuirea, naşterea din nou, credinţa, harul şi
sfinţirea. Pentru °alorilicarea unor asemenea cărţi, este
necesară o simplă sa°urare." J. C. RYLE (1816-1900) arhiepiscop
de Li°erpool ͣLucrarea lui Gumall este neasemuită şi de
nepreţuit; fiecare idee este plină de înţelepciune; fiecare frază
este sugesti°ă. Spre deosebire de toate celelalte, această
ͣArmatură Completă" este cartea predicatorului: aş putea
crede că prin această carte au fost sugerate mai multe
discursuri decât prin orice altă scriere creştină. Adeseori, când
focul meu ardea încet, mă îndreptam spre ea şi arareori am
descoperit în inima lui Gumall un entuziasm rece." CHARLES
HADDON SPURGEON (1834-1892) pastor al Bisericii
Metropolitane din Londra
CUPRINS
Prefaţa ediţiei în limba engleză! 17 Biografia autorului 119
Capitolul 1: CHEMAREA CREŞTINULUI LA LUPTĂ / 23
I.CREŞTINUL ESTE CHEMAT SĂ AIBĂ CURAJ/24 Laşitate contra
curaj I IA Resursele curajului creştin 126 1. O cunoaştere
întemeiată a ade°ărului lui Dumnezeu / 26 2.0 inimă fixată pe
direcţia cea dreaptă / 27 n. CHEMAREA CREŞTINULUI LA
LUPTĂ/28 Probleme dezbătute 128 1. Renunţă la păcatele
inimii / 28 2. Supune-ţi °iaţa lui Cristos / 29 3. Ocoleşte
obstacolele / 29 4. încrede-te în Dumnezeu în orice împrejurare
/ 30 5. Menţine-te pe cale până la sfârşitul °ieţii / 30 III. UN
ÎNDEMN: ͣFIŢI TARI ÎN DOMNUL!"/ 31 Iz °orulputerii celui stăm
131 însemnătatea puterii Iui Dumnezeu 133 1. Natura cugetului
celui sfânt / 33 2. Caracterul cugetului / 33 3. Natura planului lui
Dumnezeu / 34 4. Natura lui Dumnezeu / 35 Un a°ertisment
solemn 136 IV. ÎNDEMN DE A NE ÎNSUŞI ..PUTEREA TĂRIEI
LUI"/37 Ce este ͣputerea tăriei Lui" 137 însuşirea puterii lui
Dumnezeu IYI Trei moti°e pentru a ne încrede în puterea lui
Dumnezeu 138 1. Mărturia Lui din trecut / 38 2. Dilema ta
prezentă / 39 3. Dorinţa Lui °eşnică / 39 Cinci lucruri care
garantează puterea lui Dumnezeu 141 1. înrudirea Lui cu sfinţii
/ 41 2. Dragostea Lui duioasă pentru sfinţi /41 3. Legământul Lui
°eşnic / 42 . 4. Asumarea răspunderii / 42 5. Mijlocirea Fiului
Său / 43 Prilejuri pentru folosirea puterii lui Dumnezeu 143 1.
Când eşti doborât de păcat / 45 2. Când eşti copleşit de ispită /
46 3. Când eşti apăsat de datoria creştină / 46 Patru moti°e
pentru care puterea lui Dumnezeu se ascunde uneori 147 1. Se
poate ca tu să fi neglijat puterea lui Dumnezeu / 47 2. Se poate
ca Dumnezeu să fi amânat cu un scop puterea Lui / 48 3. Cauza
opririi binecu°ântării poate fi în tine însuţi / 48 4. Dumnezeu te
poate chema să perse°erezi în ciuda argumentelor copleşitoare
/49 Capitolul 2: PRIMA CONSIDERAŢIE: ARMĂTURA CELUI
SFÂNT / 50 I.CREŞTINUL TREBUIE SĂ FIE ÎNARMAT/50 Cre;tinul
înarmat - Armele lui di°ine 151 1. Cristos ca armătură / 51 2.
Darurile lui Cristos ca armătură / 51 Păcătosul neînarmat -
Speranţele lui întunecate 151 1. Depărtarea de Dumnezeu / 52
2. Ignoranţa / 52 3. Neputinţa / 53 4. Prietenia cu păcatul şi
Satan / 53 Vrăjmaşul - Planul lui diabolic 154 1. înclinaţia
firească a sufletului omenesc / 54 2. Răutatea supranaturală a
Satanei / 55 Armătura - Creatorul ci 156 1. Numai Dumnezeu
poate concepe armătura sfinţilor Lui / 56 2. Dumnezeu
întocmeşte armătura sfinţilor Săi şi îi în°aţă s-o folosească
corect /57 Armătura - Componentele ei multiple 158 1. Toate
componentele acoperă (împreună) creştinul în întregime,
sufletul şi duhul lui / 58 2. Fiecare componentă are un rol
specific / 59 3. Fiecare componentă este completă şi perfectă /
61 Darurile noastre -?De ce trebuie perfecţionate 162 1.
Deoarece darurile noastre ne pot crea prejudicii / 62 2.
Deoarece Satan continuă să-şi dez°olte mânia şi abilitatea / 62
8 3. Deoarece împlinim planul lui Dumnezeu când creştem în
har / 62 Armătura - întrebuinţarea ei corectă 163 1. Armătura
trebuie îmbrăcată / 63
2. Armătura trebuie păstrată / 63 Armătura - Locul ei
potri°it 166 Un ultim îndemn 166 II. DL CE TREBUIE SĂ FIE
ÎNARMAT CREŞTINUL/67 Pericolulneînarmării 167 Satan -
ispititorul care ne incită la păcat 168 1. Satan alege când să
ispitească / 68 2. Satan alege cum să ispitească / 70 3. Satan
alege ce şi pe cine să folosească: instrumentele de ispitire / 73
Atenţionare 116 Precauţii 111 1. Cere-I un sfat Iui Dumnezeu /
77 2. Cunoaşte-ţi inima / 77 3. Citeşte cu atenţie Cu°ântul lui
Dumnezeu / 78 Satan ca acuzator al păcatului 11% 1. Satan îi
acuză pe sfinţi de gândurile lui nelegiuite / 79 2. Satan amplifică
păcatele sfinţilor / 79 3. Satan se consideră el însuşi şi judecător
şi juriu pentru a-i acuza pe sfinţi / 81 4. Satan încearcă să
jefuiască sfinţii de făgăduinţa legământului / 82 Atitudinea
potri°ită a omului sfânt faţă de acuzaţiile Satanei 183 1.
Permite în°inuirilor lui să te facă mai atent / 83 2. Permite-Ie să
te smerească / 83 3. Permite-Ie să-ţi arate falsitatea logicii lui /
84 Răspunsul di°in perfect la în°inuirile Satanei 185 1.
Dumnezeu foloseşte planurile Satanei pentru a-i face înţelepţi
pe sfinţii Săi/85 2. Dumnezeu foloseşte înşelătorii le Satanei
pentru a-i face recunoscători pe sfinţii Săi / 86 3. Dumnezeu
foloseşte °icleniile Satanei pentru a-i face circumspecţi pe sfinţii
Săi/86 întărirea celui sfânt 187 1. Păzeşte-te de seducţiile lui
Satan / 87 2. Prinde-te de promisiunea îndreptăţirii lui
Dumnezeu / 87 3. E°ită capcana / 88 4. Menţine siguranţa
mântuirii / 89 Siguranţa °ictoriei dacă eşti înarmat 191
Condamnarea Satanei! 91 1. Blestemul care planează asupra
Satanei / 92 2. Limitele pe care Dumnezeu i le fixează Satanei /
92 3 I Intenţiile Satanei şi inter°enţia lui Dumnezeu 193 1.
Intenţia Satanei: să întineze cugetul celui sfânt / 94 2. Intenţia
Satanei: să întineze alţi sfinţi / 94 3. Intenţia Satanei: să întineze
relaţia celui sfânt cu Dumnezeu / 96 Capitolul 3: A DOUA
CONSIDERAŢIE: NATURA LUPTEI ŞI CARACTERUL DUŞMANULUI
/ 99 I.NATURA LUPTEI/99 De ce trebuie să lupte sfinţii 199 1.
Asprimea luptei / 99 2. Uni°ersalitatea luptei / 100 3. Durata
luptei / 101 Cum să nu lupţi 1102 1. Nu lupta împotri°a Duhului
lui Dumnezeu / 102 2. Nu lupta împotri°a pro°idenţei lui
Dumnezeu / 103 3. Nu lupta după regulile tale / 103 Cum să
lupţi 1104 1. Ia-L pe Dumnezeu ca aliat / 104 2. Antrenează-
te/105 3. Foloseşte cu înţelepciune a°antajul tău / 105 Cu°ânt
de încurajare pentru cei ce luptă 1106 n. CARACTERUL
DUŞMANULUI/107 Duşmanii neînsemnaţi ai celui sfânt: ͣcarnea
şi sângele " 1107 li Stricăciunea noastră lăuntrică este carnea şi
sângele / 107 2. Fiinţele umane sunt ͣcarne şi sânge" / 108
Principalii duşmani ai celui sfânt: duhurile rele 1112 1. Sistemul
lor de gu°ernare / 112 (a) Pretenţia la tron a Satanei /113 (b)
îngăduinţa actuală a lui Dumnezeu faţă de pretenţia Satanei
/114 (c) Cum să-ţi °erifici ade°ărata loialitate /115 2. Puterile
lor/119 3. împărăţia dracilor (ͣîntunericul acestei lumi") I'121
(a) De ce este descris păcatul ca întuneric /130 (b) De ce
oamenii aflaţi în întuneric sunt sub stăpânirea Satanei? / 131 (c)
îndemn de a ne păzi de °icleşugurile Satanei /133 (d) Puterea
orbitoare a ignoranţei /134 (e) îndemn de a ne păzi de
ignoranţă! /136 (f) Calea spre cunoaştere / 141 4. Natura
duhurilor rele (ͣrăutate spirituală")/144 (a) Importanţa
înţelegerii naturii demonilor /149
(b) Răutatea spirituală în cei sfinţi: cauza şi leacul /151 (c)
Un ultim gând asupra răutăţii spirituale / 172 5. Locul războiului
(Jn locurile înalte" sau ͣpentru lucruri cereşti") 1172 (a)
Chemarea cerească a celui sfânt /173 (b) O chemare pentru
care merită să lupţi /175 (c) Un a°ertisment pentru cei ce
doresc un premiu ceresc / 177 (d) Notă practică - referitoare la
nebunia căutării lucrurilor pământeşti / 179 (e) Cu°ânt de
încheiere referitor la răsplata di°ină /182 Capitolul 4: A TREIA
CONSIDERAŢIE: UN AL DOILEA ÎNDEMN DE A FI ÎNARMAT / 184
I. ÎNDEMNUL ŞI IMPLICAŢIA/l 84 Prima obser°aţie: Imphcafiile
unui îndemn repetat 1184 Ade°ăruri imperati°e 1185 A doua
obser°aţie: Necesitatea de a-ţi analiza şi corecta darurile 1188
1. De ce darurile tale trebuie menţinute în bună stare? /188 2.
Cine suferă când darurile tale se diminuează / 189 3. Cum să
cunoşti dacă harul tău este sau nu în scădere / 191 4. Cum să-ţi
recuperezi harul diminuat / 194 II. MOTIVE PENTRU A
ÎNDEMNA /197 Prima moti°aţie: Ceasul luptei 1197 1. Natura şi
caracteristicile răului şi ale ,^ilei celei rele" 1198 2. Siguranţa
zilei celei rele / 201 3. Necesitatea armăturii pentru a rezista în
ziua cea rea / 202 4. Sfaturi pregătitoare pentru ziua cea rea /
204 A doua moti°aţie: Cerinţele pentru un Gnal fericit al
războiului 1205 1. Necesitatea perse°erenţei / 206 2.
Necesitatea armăturii di°ine pentru a perse°era / 208 3. De ce
omul nenăscut din nou nu poate perse°era / 208 4. Siguran(a
perse°erenţei dacă eşti înarmat / 210 5. Rezultatul promis al
perse°erenţei / 214 Capitolul 5: A PATRA CONSIDERAŢIE:
.POZIŢIA PENTRU A TE MENŢINE ÎN LUPTĂ / 217 I. STAI, NU
FUGI ŞI NU TE DA BĂTUT / 217 Scriptura porunceşte aceasta în
mod deosebit 1217 Dumnezeu oferă armătura necesară pentru
luptă 1219 Siguranţa creştinului stă în a opune rezistenţă 1220
Duşmanul este biruit numai prin forţă 1220 1. Satan este un
laş/220 2. Satan este un duşman °iolent / 221 3. Satan este un
duşman care acuză / 222 4 RĂMÂI PE LOCUL TĂU.NU-L LUA PE-
AL ALTUIA /222 Cinci consideraţii pentru a-i con°inge pe toţi să
rămână în picioare 1224 1. Tu pierzi aprobarea lui Dumnezeu
când îţi părăseşti locul pentru a lucra în afara chemării tale /
224 2. Tu pierzi protecţia lui Dumnezeu când nesocoteşti
restricţiile Lui cu pri°ire la loc şi chemare / 225 3. Dumnezeu nu
te face responsabil pentru lucrarea altui om / 226 4. Tu suferi în
zadar când porţi po°eri pe care Dumnezeu n-a intenţionat să le
duci/226 5. Un suflet nestatornic îi îndepărtează adesea pe
oameni de locul şi chemarea lor/227 IU. STAI ÎN PICIOARE-NU
DORMI! /229 De ce creştinul trebuie să rămână treaz 1230 1.
Lucrarea creştinului este prea importantă pentru a putea fi
făcută când el este pe jumătate adormit sau are o inimă
împărţită / 230 2. Atenţia culege a°antaje pentru creştin, în trei
moduri / 230 Cum să rămâi în picioare ţi să °eghezi 1231 1. Tu
trebuie să °eghezi mereu / 231 2. Tu trebuie să °eghezi în toate
/ 233 3. Tu trebuie să °eghezi cu înţelepciune / 233 CÂTEVA
COMPONENTE ALE ARMĂTURII DIVINE Capitolul 6: A CINCEA
CONSIDERAŢIE: CINGĂTOAREA SPIRITUALĂ A CREŞTINULUI /
236 I. ADEVĂRUL DOCTRINAL CA O CINGĂTOARE A MINŢII / 237
Fundamentarea gândirii pe ade°ărurile lui Cristos 1238 De ce
creştinii au ne°oie să-şi fundamenteze gândirea pe ade°ăr 1238
1. Protecţie faţă de natura diabolică a falselor doctrine / 238 2.
Ocrotire de natura °icleană a impostorilor / 239 3. Influenţa
generală asupra omului a unei gândiri corecte / 240 Cum să-ţi
întemeiezigândirea pe ade°ăr 1241 1. îmbrăţişează ade°ărul cu
sinceritate / 241 2. Urmăreşte lucrarea Cu°ântului / 242 3. E°ită
limitarea gândirii tale la °reo persoană sau la °reun grup / 242
4. Păzeşte-te de curiozitate / 243 5. Caută smerit gândirea
corectă a lui Dumnezeu / 243 6. Nu fi ofensat de diferenţele de
opinie / 244 7. Cunoaşte °aloarea ade°ărului în inima ta / 244
Mărturisirea de credinţă liberă şi cu îndrăzneală 1244 1.
Menţine o mărturie fidelă ade°ărului / 245
12 2. Dumnezeu a încredinţat ade°ărul Său sfinţilor / 246
3. Nu renunţa la mărturisirea ade°ărului nici chiar în faţa
pericolului şi a morţii / 247 Cum să Si încins cu mărturia
ade°ărului 1248 înşelători care folosesc ade°ărul/ 249 1. Cei ce
folosesc ade°ărul pentru a°antajul material / 249 2. Cei ce
°orbesc despre ade°ăr, dar care nu-1 trăiesc / 249 3. Cei ce nu
luptă împotri°a duşmanilor ade°ărului / 250 Cum să ai inima
înflăcărată de dragostea pentru ade °ăr 1251 1. Potri°eşte-ţi
inima cu ade°ărul / 251 2. Lasă-ţi inima umplută mereu de
dragostea lui Dumnezeu / 251 3. Meditează adesea la
supremaţia ade°ărului / 253 4. Lasă-ţi inima umplută de teamă
Ia gândul mâniei lui Dumnezeu contra apostaziei / 255 H.
ADEVĂRUL INIMII SAU SINCERITATEA CA O CINGĂTOARE
PENTRU VOINŢĂ/256 De ce ade°ărul din inimă este comparat
cu o cingătoare 1256 1. Să acopere legăturile armăturii / 256 2.
Să dea putere / 256 Sinceritatea compensează lipsa de farmec a
creştinului 1257 1. Ade°ărul moral / 257 2. Integritatea
scripturistică / 258 Frustrări pe care sinceritatea le
compensează 1260 1. Bunuri exterioare trecătoare / 260 2.
Frustrarea păcatului / 262 Cum acoperă sinceritatea petele
sfinţilor 1262 De ce sinceritatea compensează lipsurile sfinţilor
1265 1. Aceasta iz°orăşte din harul legământului E°angheliei /
265 2. Acoperă greşelile datorită marii iubiri a lui Dumnezeu /
267 Prieteni fideli ai sincerităţii 1268 1. Sinceritatea face
sufletul bine°oitor / 268 2. Sinceritatea face sufletul deschis şi
liber pentru Dumnezeu / 269 Natura făţărniciei şi duşmănia faţă
de Dumnezeu 1270 Prejudiciile datorate făţărniciei 1272 1.
Făţărnicia întunecă lumina firească / 272 2. Făţărnicia este
sursa altor păcate / 272 Falsa slujire şi false pretenţii 1274 1.
Făţarnicul este un intrus la momentele de adorare sfântă a lui
Dumnezeu/274 2. Făţarnicul simulează părtăşia cu Dumnezeu şi
Cristos / 276 Caută sinceritatea 1277 1. Veşnicia depinde de
sinceritatea ta / 277 2. Făţărnicia se poate ascunde în inima ta /
278 5 3. Căutarea sincerităţii este realizabilă pentru tine / 278
Declaraţii false ale făţarnicului 1219 1. Făţarnicul susţine că el
nu poate suporta făţărnicia / 279 2. Făţarnicul se făleşte că este
izbă°it de teamă / 279 3. Făţarnicul îşi descopere jurămintele
ascunse / 280 4. Făţarnicul declară război păcatului / 281
Caracteristicile sincerităţii 1282 1. Inima sinceră este o inimă
nouă / 282 2. Inima sinceră este o inimă simplă / 283 3.
Creştinul ade°ărat este statornic / 286 4. Creştinul sincer este
prosper / 288 Sfaturi pentru omulnesincer I'289 1. înfruntă
natura distrugătoare a făţărniciei / 290 2. Admite că nu-ţi poţi
trata singur făţărnicia / 291 3. încredinţează făţărnicia ta lui
Cristos, Medicul ale Cărui îndemânare şi crcdincioşie te pot
°indeca / 292 Sfaturi pentru omul sincer 1293 1. Umblă înaintea
lui Dumnezeu / 294 2. Lucrează cu dragoste, nu cu frică / 296 3.
Meditează la sinceritatea lui Dumnezeu / 298 4. Fereşte-te de
păcatul mândriei / 302 5. Fii mai presus de dragostea şi frica
lumii / 303 6. Ţine-ţi inima într-o strictă auto-disciplină / 304
Mângâiere pentru creştinul sincer care se îndoieşte 1304 1. Nu
conchide că eşti un făţarnic dacă nu poţi °edea acum do°ada
sincerităţii tale / 305 2. înţelege că Satan doreşte să pună
îndoială şi teamă în inima ta / 306 3. Caută do°ezi ale
sincerităţii tale / 307 Sinceritatea fortifică duhul creştinului
1311 1. Puterea păstrătoare a sincerităţii / 312 2. Puterea
înnoitoare a sincerităţii / 315 3. Puterea mângâietoare a
sincerităţii / 317 4. Puterea sincerităţii împotri°a ispitei / 324 5.
Importanţa luptei pentru sinceritate / 325 6. Binecu°ântarea
sincerităţii / 325
7. Siguranţa sincerităţii împotri°a fricii de apostazie / 326
8. A°ertisment împotri°a mândriei sincerităţii / 327 9. îndemn
pentru a te teme de făţărnicie, nu de încercare / 327 Capitolul
7: A ŞASEA CONSIDERAŢIE: PLATOŞA CREŞTINULUI / 329
înţelesul neprihănirii 1329 1. Neprihănirea prin Lege / 329 6 2.
Neprihănirea prin har / 330 De ce este comparată neprihănirea
cu o platoşă 1333 1. Platoşa apără principala componentă a
organismului / 333 2. Platoşa îl face pe credincios îndrăzneţ /
334 Legătura dintre platoşă şi cingătoare 1334 1. Ade°ărul
doctrinal / 334 2. Ade°ărul inimii / 335 I. DE CE FIECARE
CREŞTIN TREBUIE SĂ POARTE PLATOŞA / 336 1. Dumnezeu îi
°rea sfinţi pe copiii Săi / 337 2. Satan nu °rea ca poporul lui
Dumnezeu să fie sfânt / 342 Supremaţia puterii sfinţeniei 1344
1. Apare numai în om / 344 2. Oferă mărturie pentru cer / 344
3. Ne întăreşte pentru comuniunea cu Dumnezeu / 345 4. Ea
aduce pacea / 346 5. Ea are o puternică influenţă asupra altora
/ 347 6. Sfinţenia şi neprihănirea sunt stâlpii naţiunilor / 349 II.
CUM ÎŞI MANIFESTĂ CREŞTINUL PUTEREA SFINŢENIEI / 351 în
luptă cu păcatul! 351 1. E°ită apariţia păcatului / 351 2.
Combate păcatul datorită argumentelor lui Dumnezeu / 352 3.
înfrânge păcatul / 352 4. Creşte în harul ce se opune păcatului /
353 5. înfruntă păcatul din °iaţa altora / 354 6. Refuză sla°a
proprie / 354 în adorare 1355 1. Fii consec°ent în toate
rânduielile / 355 2. Urmăreşte scopurile lui Dumnezeu / 356 în
lucrare 1359 1. Perse°erenţa/359 2. Cugetul / 360 3. Succesul /
360 4. Mulţumirea / 361 5. Prioritatea / 361 în comportarea
faţă de alţii 1363 1. Puterea sfinţeniei în familie / 363 2. Puterea
sfinţeniei în relaţiile cu cei din jur / 368 III. GHID PENTRU
CREŞTINUL CARE DOREŞTE SFINŢENIA / 371 Cum să menţii
sfinţenia / 371 1. Aşază o temelie bună / 371 2. Aţinteşte-ţi
pri°irea asupra ͣdreptarului în°ăţăturilor sănătoase" 1312 3.
Păstrează-ţi moti°aţia curată / 375 4. Consideră-L pe Cristos
modelul unei °ieţi sfinte / 376 5. Bizuie-te pe Dumnezeu pentru
sfinţenie / 377 6. Alege-ţi parteneri spirituali / 377 7. Comportă-
te ca un creştin matur / 378 8. Pri°eşte sfinţenia din perspecti°a
morţii / 379 9. Bizuie-te pe legământul harului lui Dumnezeu /
380 10. Veghează împotri°a descurajării / 381 Strategia lui
Satan în a-1 dezarma pe creştin de platoşa lui 1382 1. Satan
susţine că neprihănirea împiedică plăcerea / 382 2. Satan
susţine că neprihănirea distruge prosperitatea / 387 3. Satan
ameninţă neprihănirea printr-o puternică opoziţie din partea
lumii / 390 Două detalii pentru trăirea în sfinţenie 1393 1.
Păcatul şi sfinţenia există şi se exclud reciproc / 393 2. Este
posibil să trăieşti în puterea sfinţeniei / 394 Ocara persoanelor
lipsite de sfinţenie 1394 1. Unii oameni sunt satisfăcuţi de lipsa
lor de sfinţenie / 394 2. Alţii se ascund sub o falsă sfinţenie /
395 3. Mulţi îşi bat joc de neprihănire / 396 îndemn către sfinţi
1399 1. Binecu°intează-L pe Dumnezeu pentru dăruirea
platoşei / 399 2. Păstrează-|i platoşa / 401 3. Fii smerit în
sfinţenie / 402
PREFAŢA EDIŢIEI ÎN LIMBA ENGLEZĂ Un prieten foarte
e°la°ios, Leonard Ra°enhill, mi-a oferit un exemplar al cărţii
ͣCreştinul în Armătură Completă", însoţit de următoarele
cu°inte solemne: ͣAceastă carte îţi °a transforma °iaţa. Ea a
a°ut un efect profund asupra °ieţii mele şi cred că acum eşti
pregătit să-i primeşti mesajul". La început am dat-o deoparte.
Era prea groasă, prea greoaie şi, în plus, era scrisă în engleza
secolului al XVII-lea. Din curiozitate, am răsfoit primele 25 de
pagini. Dar au fost suficiente pentru a mă îndupleca. Gurnall,
piosul puritan, atinsese un resort tainic al sufletului meu.
Cu°intele lui te cercetau, te înflăcărau şi te umileau, încât
sufletul meu a fost mişcat. Am sorbit cartea cu mult elan. '
Imediat am comandat alte exemplare pentru a le dărui
prietenilor angajaţi în lucrare. Credeam că şi ei °or fi la fel de
entuziasmaţi ca şi mine. Dar curând am descoperit că puţini au
fost cei ce şi-au dăruit din timpul lor acestei comori preţioase
care conţine 1 200 de pagini. Alţii s-au plâns că nu pot înţelege
limbajul puritan al lui Gumall. Deoarece cartea şi mesajul ei
sunt atât de importante, ne-am decis, cu rugăciune, să alegem
cel mai potri°it material editorial pentru a putea realiza o
°ersiune prescurtată în engleza modernă. Am fost foarte
entuziasmaţi de rezultat. Editorii noştri au putut reţine esenţa
mesajului său şi cele mai semnificati°e ilustraţii ale lui Gurnall.
Deoarece credem că ͣCreştinul în Armătură Completă" este o
carte atât de importantă, ea trebuie publicată într-o °ersiune
prescurtată, modernă, pe înţelesul tuturor. Suntem încântaţi că
editura ͣStindardul Credinţei Ade°ărate" a fost de acord cu
aprecierea noastră şi s-a decis să publice manunscrisul care
cuprinde trei °olume. Coordonatorul lucrării a fost Ruthann
Garlock; ea a fost asistată de Kay King, Karen Sloan şi Candy
Coan. Pentru această lucrare, ei au 2 - Creştinul în Armătură 7
in°estit cu dragoste peste un an de muncă. Noi le suntem
foarte recunoscători pentru munca lor. Eu cred că în biblioteca
fiecărui om al lui Dumnezeu trebuie să existe această ediţie
prescurtată a ͣCreştinului în Armătură Completă" sau chiar-
°ersiunea completă pe care editura ͣStindardul Credinţei
Ade°ărate" continuă s-o tipărească. Nici un conducător,
în°ăţător, pastor, e°anghelist sau lucrător creştin n-ar trebui să
se lipsească de ea. Ea inspiră sfinţenie, curăţie şi te pro°oacă la
rugăciune şi la o totală predare Domnului Isus Cristos. Eu cred
că dintre toţi scriitorii puritani, William Gurnall °orbeşte acestei
generaţii în modul cel mai direct. Eu cred că editura ͣStindardul
Credinţei Ade°ărate" a fost onorată în mod deosebit de
Dumnezeu, deoarece i s-a încredinţat proclamarea mesajului
Său. Fără îndoială, după Cu°ântul lui Dumnezeu, aceasta este
cea mai importantă carte din câte au fost scrise °reodată. Voi
binecu°ânta totdeauna ziua în care mi-a fost înmânată.
Colaboratorul DA VID WILKERSON, autorul cărţii ͣCrucea şi
pumnalul" BIOGRAFIA AUTORULUI William Gurnall, autorul
cărţii ͣCreştinul în Armătură Completă", este un om al cărui
nume apare rareori în analele istoriei Bisericii secolului al XVII-
lea. Şi totuşi această lucrare care °orbeşte despre lupta
spirituală a creştinului a apărut în numeroase ediţii într-o
perioadă de peste 300 de ani, iar de la prima ei apariţie a
binecu°ântat nespus mii de creştini. Documentele ne spun că el
s-a născut în noiembrie 1616, în oraşul de coastă Lynn, din
ţinutul Norfolk, la aproximati° 100 de mile la nord de Londra.
Mai întâi, tatăl lui a fost consilier municipal, apoi primar al
Lynn-ului, al celui mai întins district protestant al Angliei din
secolul al XVII-lea. Locuitorii din ţinuturile Norfolk şi Suffolk
erau °estiţi pentru ataşamentul lor fierbinte faţă de doctrinele
Reformei. , Fiind un ele° strălucit, oraşul Lynn i-a oferit o bursă
pentru a urma Colegiul Emmanuel din Cambridge. Acolo şi-a
început el pregătirea, la °ârsta de 16 ani, la scurtă °reme după
moartea tatălui său. Fiind educat să onoreze şi să respecte
puritanii ca ͣoameni deosebiţi" şi urinând apoi la un colegiu
puritan renumit, ar fi fost într-ade°ăr uimit».i să nu îşi
însuşească gândirea puritană. Unii dintre colegii lui la Colegiul
Emmanuel se numărau printre cei mai °estiţi scriitori şi lideri
puritani ai timpului. Pentru a fi mai expliciţi, puritanii
reprezentau o grupare largă a protestanţilor din sec. XVI şi XVII,
care urmăreau să ͣpurifice" biserica Angliei. Ei considerau că nu
erau necesare manierele preoţeşti şi ceremoniile pline de fast.
Mulţi dintre ci slujeau într-un mod simplu, fără a folosi cărţi de
rugăciune şi susţineau organizarea simplă a Bisericii.
Majoritatea puritanilor credeau că toţi clericii ar trebui să aibă
acelaşi rang şi nici un episcop sau oficialitate bisericească n-ar
trebui să-şi exercite puterea asupra pastorilor. La °ârsta de 28
de ani, William Gurnall a fost numit paroh al bisericii din
La°enham, Suffolk, pe atunci un oraş cu aproximati° 1 800 de 7
locuitori, jumătate din ei fiind enoriaşii lui. Un an mai târziu, el
s-a căsătorit cu fiica unui preot, Sarah Mott, care i-a născut 10
copii. Ultimii 35 de ani de °iaţă, Gumall şi i-a petrecut în această
lucrare. El a a°ut mari probleme de sănătate. în primii ani de
slujire la La°enham, el a fost con°ocat să predice în faţa
Camerei Comunelor din Londra. Aceasta nu se oferea decât
celor mai renumiţi şi înzestraţi preoţi - semn al unei înalte
preţuiri de care Gumall se bucura ca predicator. Cu toate
acestea, Gumall a refuzat, în mod politicos, in°itaţia, în
scrisoarea sa, spunea: ,JEste o po°ară mult prea grea pentru
umerii mei, cu precădere în această perioadă, când aşa de
multe slăbiciuni mă apasă, încât cu greu pot sta în aer liber, fără
a-mi pune în pericol sănătatea. Cu atât mai puţin aş putea face
o călătorie aşa de lungă, într-o asemenea iarnă" (Londra se afla
la cel puţin 100 mile depărtare). Perioada în care Gurnall a slujit
în parohia din La°enham a fost încărcată de e°enimente
deosebite în istoria Angliei:
un război ci°il, decapitarea regelui Carol I, declararea
protectoratului pe °remea conducătorului puritan Oli°er
Cromwell, apoi moartea lui Cromwell şi restaurarea monarhiei
sub regele Carol II. Dar cel mai semnificati° e°eniment pentru
Gumall a fost emiterea Declaraţiei de Uniformizare (The act of
Uniformity). Acest act emis în anul 1662, cerea ca toţi preoţii să
se conformeze standardelor Bisericii Anglicane în probleme de
închinare, folosirea cărţii de rugăciuni precum şi autoritatea
ecleziastică. Acesta a reprezentat punctul culminant al
perioadei de conflict dintre puritani şi conducătorii bisericii de
stat (deşi nu există °reo do°adă că Gurnall s-a implicat în acest
conflict). Urmarea a fost că aproximati° 2 000 de preoţi şi
în°ăţători puritani au renunţat la parohie şi la poziţiile lor, au
fost etichetaţi ca noncon-formişti şi mai târziu au suferit
persecuţii. în loc să se asocieze colegilor săi puritani, Gumall a
ales să rămână în Biserică. El a semnat declaraţia cerută de
conformişti şi a fost ordinat ca preot de episcopul e°anghelic
Reynolds Norwich. Acesta este moti°ul pentru care întâlnim
atât de puţine însemnări referitoare la William Gumall în
analele istoriei Bisericii. Deşi fără îndoială că a fost puritan, atât
prin doctrină cât şi prin trăire, el nu s-a despărţit de grupul de
care în principiu se ataşase - o alegere care-1 făcea să nu fie
fa°oritul nici uneia dintre cele două mari grupări religioase în
care se împărţise Anglia. Niciodată un om neutru nu este
popular; 8 fiecare parte îl ofensează deoarece el nu se implică
total de partea ei. El era tocmai acel om nedorit şi
desconsiderat de cele două părţi. Dar în problemele spirituale,
el era departe de a fi neutru. Gurnall şi-a rostit mesajele
referitoare la războiul spiritual tocmai pe °remea luptei şi
contro°ersei ci°ile şi religioase. Cu ajutorul unui om de bine,
Gumall şi-a publicat materialul în 3 °olume, între anii 1655 şi
1662. El şi-a dedicat primul °olum locuitorilor din La°enham.
Următorul fragment este extras din introducere. ͣ Tema lucrării
este solemnă: un război între cel sfânt şi Satan. Şi este atât de
sângeros încât cel mai crud război ce s-a purtat °reodată între
oameni pare ca un sport sau o joacă de copil în comparaţie cu
acesta. Tu °ei citi de un război spiritual; nu este istoria unei
lupte purtate acum multe °eacuri în urmă şi care acum este
încheiată, ci un război ce se desfăşoară acum - tragedia este
prezentă cu noi. Şi nici nu se desfăşoară la capătul cel mai
îndepărtat al lumii; te pri°eşte pe tine şi pe oricine citeşte
despre el. Scena pe care se desfăşoară acest război este inima
omului. în acest război nu există oameni neutri. Lumea întreagă
este prinsă în luptă, fie de partea lui Dumnezeu împotri°a
Satanei, fie de partea Satanei împotri°a lui Dumnezeu". Gumall
a murit la °ârsta de 63 de ani, în ziua de 12 octombrie 1679.
Faptul că cea de-a şasea ediţie a lucrării sale a fost publicată în
anul morţii lui este suficient pentru a demonstra că meritele
sale au fost de timpuriu recunoscute. Alte lucrări cu caracter
religios din secolul XVII au fost renumite în acea °reme, dar
acum rareori sunt citite. în ceea ce-1 pri°eşte pe Gumall, se
pare că toate documentele cu pri°ire la el, excepţie făcând
această carte, au dispărut; prin ea însăşi ͣ°orbeşte, deşi el este
mort" (E°r. 11.4). Documentele ne arată că Gurnall a trăit şi a
murit la o depărtare de 50 de mile de locul său natal. El nu a
a°ut o altă slujbă decât cea de paroh de La°enham, iar astăzi nu
se mai găseşte °reo urmă a descendenţilor lui. William Buridtt,
binecunoscutul comentator al Noului Testament şi paroh de
Milden, lângă La°enham, a elaborat o scrisoare comemorati°ă
despre Gumall, la două luni după moartea acestuia. El încheia
cu aceste cu°inte: ,Ar fi mai prejos de meritul acestei persoane
să-i celebrăm moartea prin plângeri °erbale; şi nimic nu i se
potri°eşte mai bine memoriei iui decât ceea ce este di°in şi
sacru, precum scrierile lui. Fie ca faima lor şi a °irtuţilor lui să fie
preţuite de generaţiile următoare, şi când epitafurile 2\ °or lî la
fel de nedesluşite ca şi cum ar fi fost scrise pe apă, când toate
piramidele se °or preface în ţărână şi când toate monumentele
°enerate ale antichităţii °or fi distruse din pricina timpului, fie
ca atunci să rămână această scurtă caracterizare ce-1 descrie în
mod complex: El a fost un CREŞTIN ÎN ARMURĂ COMPLETĂ".
RUTHANNE GARLOCK (Cu profundă apreciere la adresa
episcopului J. C. Ryle care a prefaţat ediţia din anul 1864).
CAPITOLUL I
CHEMAREA CREŞTINULUI LA LUPTĂ Apostolul Pa°el a°ea o
inimă deosebită. în scrisorile adresate primilor creştini din Efes,
el ştia că trebuie să-i pregătească pentru °remurile deosebit de
grele ce a°eau să °ină, dar mai întâi el dorea să-i încurajeze şi
să-i mângâie, astfel că le amintea de puterea Domnului: ͣîncolo,
fraţilor, întăriţi-°ă în Domnul şi în puterea tăriei Lui" (Ef. 6.10).
Ca şi cum s-ar fi gândit: ͣS-ar putea ca unii din prietenii mei
dragi să fie cuprinşi de frică °ăzându-şi duşmanii atât de
puternici, iar pe ei atât de slabi, atât de numeroşi, în timp ce ei
sunt aşa de puţini la număr, atât de bine echipaţi şi pregătiţi de
luptă, în timp ce ei sunt doar nişte recruţi neinstruiţi". Sigur că
el a ştiut că cine°a puternic copleşit de frică şi prea preocupat
cu propria-i suferinţă nu mai poate asculta °reun sfat, chiar şi al
unui bine intenţionat prieten. Frica îşi imobilizează °ictima -
asemănător unui soldat înspăimântat care aleargă tremurând în
tranşee la primul zgomot al luptei şi nu iese de acolo până când
nu trece pericolul.
Astfel că Pa°el caută un antidot pentru frica lor, şi curând
găseşte unul. Acesta este răspunsul la mutilarea suferită de toţi
creştinii de pe urma păcatului lui Adam. El ne spune: ͣNu lăsaţi
ca teama să °ă copleşească! înaintaţi cu curaj, nu °ă temeţi şi
fiţi tari în Domnul!" Şi primiţi marea consolare: ͣCâştigarea
luptei se datorează lui Dumnezeu şi nu abilităţii sau puterii
noastre!" Desigur că auzind această °este mângâietoare,
fiecare suflet înspăimântat °a putea răsufla uşurat. Acum,
creştinul se poate concentra asupra temei ce-i stă la îndemână
şi anume ͣsă fie tare". Acesta este un îndemn scripturistic
întâlnit foarte frec°ent: ͣîntăriţi-°ă şi îmbăr-bătaţi-°ă" (II Cr.
32.7). ͣSpuneţi celor slabi de inimă: «Fiţi tari»" (Is. 35.4). Cu alte
cu°inte: ͣAnlrenează-ţi toate puterile sufletului şi mobilizează
toată energia ta, pentru că °ei a°ea ne°oie de toate acestea". 9
I. CREŞTINUL ESTE CHEMAT SĂ AIBĂ CURAJ Un duh de frică nu
este nici pe departe cea mai neînsemnată grijă a creştinului.
Dintre toţi oamenii tu °ei a°ea ne°oie de curaj şi hotărâre dacă
doreşti să urmezi ordinele Comandantului ceresc. El îţi
porunceşte: ͣîntărcşte-te şi îmbărbătează-te..."De ce? Pentru a
te împotri°i naţiunilor ce se războiesc? Pentru a-ţi face un
nume mare? Nu! Ci ͣ...pentru a lucra cu crcdincioşie după toată
legea pe care fi-a dat-o robul Meu Moise" (Ios. 1.7). Iată de ce
ai mai mare ne°oie de un duh mai curajos pentru a-L asculta pe
Dumnezeu cu credincioşie decât pentru a conduce o armată de
oameni, de mai mult curaj pentru a fi creştin decât pentru a fi
comandant. Pro°ocarea depăşeşte curajul celui mai bun, dacă
ei nu primesc ajutor dintr-o sursă mai mare decât ci înşişi. ;
Gândirea omenească îl °ede pe creştin îngenuncheat şi râde de
slăbiciunea copilului lui Dumnezeu în faţa duşmanilor ce
nă°ălesc asupra lui. Numai o pri°ire di°ină poate obser°a
pregătirile măreţe ce sunt în curs de desfăşurare. Şi totuşi după
cum un soldat neînarmat nu poate îndeplini faptele eroice ale
unui infanterist bine echipat, tot aşa creştinul firesc nu poate
spera să realizeze pentru Dumnezeu faptele deosebite pe care
un creştin duho°nicesc le aşteaptă prin rugăciune. Rugăciunea
este principala cale care conduce direct la tronul lui Dumnezeu.
Prin ea, creştinul se apropie de Dumnezeu cu îndrăzneală, se
bazează pe El, se luptă cu El, şi nu-L lasă să plece până ce nu-i
dă binecu°ântarea. Totodată, creştinul firesc, adormit în faţa
pericolelor datorită stării lui păcătoase, aleargă în luptă cu
capul înainte, cu o încredere oarbă, ca apoi să se întoarcă li°id
când conştiinţa i se trezeşte şi îl a°ertizează că păcatele sunt
asupra lui. Apoi, slăbit de acest atac neaşteptat, îşi aruncă
armele, fuge dinaintea lui Dumnezeu precum Adam, şi nu
îndrăzneşte să-L pri°ească în faţă. Orice îndatorire pe care
creştinul o are în umblarea sa cu Dumnezeu este însoţită de
multe dificultăţi ce ţintesc asupra lui în drumul către cer. El
trebuie să lupte cu duşmanul pentru fiecare bucată de pământ.
Numai acele suflete nobile care îndrăznesc să ia cerul cu asalt
sunt potri°ire pentru această chemare. LAŞITATE CONTRA
CURAJ Această analogie cu războiul reflectă de ce sunt atât de
mulţi care-L mărturisesc pe Cristos şi, în fapt, aşa de puţini
creştini; aşa de mulţi care se luptă împotri°a Satanei şi atât de
puţini care ies în°ingători. Ei toţi pot a°ea dorinţa de a fi
biruitori, dar puţini au curajul şi hotărârea 9 de a se lupta cu
dificultăţile ce se interpun în drumul spre °ictorie. Tot Israelul
1-a urmat plin de bucurie pe Moise din Egipt. Dar când
stomacul lor a început să sufere din pricina foamei, iar când
dorinţele lor nu au fost satisfăcute imediat, ei au fost gata să
dea înapoi. Ei preferau scla°ia faraonului, binecu°ântărilor
promise de Domnul. Oamenii sunt la fel şi astăzi. Oare câţi
împart cu Cristos drumul de suferinţă al crucii? Ei merg precum
Orpa doar o bucată de drum (Rut 1.14). Ei mărturisesc
E°anghelia şi se autodenumesc moştenitori ai binecu°ântărilor
celor sfinţi. Dar când sunt încercaţi, se satură foarte curând de
călătorie şi refuză să sufere pentru Cristos. La primul semn al
suferinţei, ci îl sărută şi îl părăsesc pe Sal°ator, şo°ăind în a
pierde cerul, dar şi fără dorinţa de a-1 cumpăra la un preţ atât
de mare. Dacă pe drum sunt ne°oiţi să reziste atâtor °răjmaşi,
ei se °or mulţumi cu resursele lor proprii şi °or lăsa apa °ieţii
celor mai a°enturoşi. Cine oare nu a în°ăţat din experienţa lui
proprie că pentru a-L urma cu toată inima pe Cristos este
ne°oie de un alt duh decât cel al lumii? Creştine, fie ca acest
lucru să te îndemne să apelezi la Dumnezeu pentru hotărârea
sfântă şi curajul de care ai ne°oie pentru a-L urma pe Cristos.
Fără aceasta nu poţi fi ceea ce mărturiseşti. Fricoşii se îndreaptă
spre iad (Ap. 21.8); cei curajoşi iau cerul cu nă°ală (Mt. 11.12).
Fricoşii nu °or moşteni niciodată cerul. Nu te lăuda că eşti iubit
de Dumnezeu şi că sângele Lui regesc curge prin °enele tale
până când nu-ţi do°edeşti descendenţa prin acest duh
neînfricat, îndrăzneala de a fi sfânt în ciuda oamenilor şi a
Dia°olului. Vei găsi puteri şi curaj aflând că însărcinarea ta este
di°ină. Dumnezeu însuşi subscrie lupta ta şi L-a numit pe Fiul
Său ͣCăpetenia mântuirii" (tale) (E°r. 2.10). El te °a conduce în
luptă cu curaj şi te °a încununa cu sla°ă. El a trăit şi a murit
pentru tine; El °a trăi şi °a muri cu tine. Bunătatea şi blândeţea
faţa de soldaţii Săi sunt de nedescris. Istoricii spun că Traian şi-a
rupt hainele pentru a lega rănile soldaţilor lui. Biblia ne spune
că Cristos Şi-a °ărsat sângele ca un balsam pentru a °indeca
rănile sfinţilor Lui, iar trupul Lui a fost frânt pentru a le lega. în
ce pri°eşte curajul, nimeni nu se poate compara cu Domnul
nostru. El niciodată nu a fugit din faţa pericolului, nici chiar
atunci când iadul şi dreptatea di°ină I se împotri°eau. Ştiind tot
ce a°ea să I se întâmple, Isus a înaintat şi a spus: ,Pe cine
căutaţi?" (Ioan 18.41). Satan nu L-a putut birui - Sal°atorul
nostru n-a pierdut nici o bătălie, nici chiar când a murit. El a
ieşit biruitor, înălţându-Se la cer în carul triumfal împreună cu
cei câştigaţi de El prin luptă. Acolo ei sunt înfăţişaţi de El, spre
bucuria negrăită a sfinţilor şi îngerilor. 25 Ca membru al armatei
lui Cristos, tu mărşăluieşti în rândurile duhurilor războinice.
Fiecare dintre camarazii tăi este un
copil al Regelui. Asemenea ţie, unii se găsesc în toiul luptei,
înconjuraţi din toate părţile de încercări şi ispite. Alţii, după
multe asalturi, împotri°iri şi critici pe seama credinţei lor, se
găsesc deja pe zidul ceresc ca biruitori. De acolo, ei pri°esc spre
pământ şi te îndeamnă să urci dealul după ei. Ei strigă astfel:
,JLuptă până la moarte şi cetatea °a fi a ta, după cum astăzi
este a noastră! In schimbul unei lupte de câte°a zile, °ei fi
răsplătit cu gloria cerească. O singură clipă a acestei bucurii
°eşnice °a şterge lacrimile tale, îţi °a °indeca rănile şi °a
îndepărta asprimea luptei prin bucuria °ictoriei depline". într-
un cu°ânt - Dumnezeu, îngerii şi sfinţii care sunt deja cu
Domnul te pri°esc şi obser°ă comportarea ta de copil al Celui
Preaînalt. Această mulţime de martori (E°r. 12.1) strigă din
ceruri, plini de bucurie, ori de câte ori în°ingi o ispită, depăşeşti
°reo dificultate sau recâştigi terenul din mâinile Vrăjmaşului. Iar
dacă lupta este prea grea pentru tine, Sal°atorul este lângă tine
cu resursele necesare pentru a-ţi da uşurare la momentul
potri°it. Văzând do°ada dragostei şi a zelului tău în orice luptă,
inima Lui tresaltă. El nu °a da uitării credincioşia ta. Iar când te
°ei întoarce din luptă, El te °a primi cu aceeaşi bucurie cu care a
fost primit de Tatăl Său când S-a înapoiat la cer. Ţi-ai dori să fii
un soldat °iteaz? Atunci ia aminte la cele ce urmează.
RESURSELE CURAJULUI CREŞTIN Dacă intenţionezi să te
împotri°eşti Vrăjmaşului în marşul tău spre cer, principiile tale
trebuie să fie bine fixate. Altfel, inima ta °a fi nestatornică, şi o
inimă nestatornică este şubredă precum o casă fără grinzi.
Prima bătaie a °ântului o °a dărâma. Pentru a-ţi fixa principiile,
sunt necesare două lucruri: 1. O cunoaştere întemeiată a
ade°ărului lui Dumnezeu Cel care îl cunoaşte în mod superficial
pe împărat, poate fi con°ins cu uşurinţă să-şi schimbe aliatul
sau, cel puţin, °a rămânea neutru în faţa trădării. Unii care
mărturisesc că sunt creştini au numai o cunoaştere °agă a
E°angheliei. Cu greu pot da ei o mărturie cu pri°ire la ceea ce
cred sau în cine cred. Şi dacă au unele principii, Ie iau cu
uşurinţă, şi sunt atât de instabili, încât sunt suflaţi de orice
adiere a °ântului, precum ţiglele desprinse de pe acoperişul
unei case. Când Satan te lo°eşte, iar ispita te acoperă precum
un °al, tu trebuie să te agăţi de ade°ărurile lui Dumnezeu. Ele
constituie adăpostul tău în 10 orice furtună care mugeşte. Dar
trebuie să le ai la îndemână, gata pentru a le folosi. Nu aştepta
până se scufundă corabia. Un angajament nesigur aduce puţină
speranţă pe °reme de furtună. în timp ce acesta şo°ăie şi cade,
o hotărâre sfântă, bazată pe Cu°ânt, îşi înalţă capul, precum o
stâncă în mijlocul celor mai înalte °aluri. Scriptura ne asigură:
ͣDar aceia din popor care °or cunoaşte pe Dumnezeul lor, °or
rămânea tari şi °or face mari ispră°i" (Dan. 11.32). Un înger i-a
dez°ăluit lui Daniel cine °a rămânea în picioare şi °a fi
considerat de Dumnezeu, în momentul ispitei şi persecuţiei din
partea lui Antiochus Epifanul. Unii °or fi atraşi de oamenii
corupţi; alţii °or cădea °ictime intimidării. Dar o mică parte,
întemeiaţi pe principiile credinţei lor, °or face lucruri mari
pentru Dumnezeu. Cu alte cu°inte, ei °or fi incoruptibili în faţa
linguşitorilor, şi de neîn°ins înaintea celor puternici. 2. O inimă
fixată pe direcţia cea dreaptă Nu este suficientă o cunoaştere
cu mintea a lucrurilor lui Cristos. în primul rând, umblarea pe
urmele lui Cristos este o problemă de inimă. Dacă inima ta nu
este hotărâtă, principiile tale, oricât de bune ar fi ele, °or
rămânea spânzurate, iar în focul luptei nu te °or ajuta mai mult
decât un arc slab încordat. O inimă predata pe jumătate nu se
°a a°entura prea departe pentru Cristos. Şi nici o inimă falsă.
Un făţarnic poate demonstra pentru un moment tărie de spirit,
dar când °a fi călcat pe bătătură, °a renunţa imediat la
jurământul său; cu alte cu°inte, atunci când este chemat să
nege tot ce inima lui înşelătoare a ţinut ascuns atâta °reme.
Dacă eşti un soldat serios, nu flirta cu nici una din dorinţele tale
care nu se potri°esc lui Cristos şi cerului. Ele °or juca rolul
femeii uşuratice şi îţi °or fura inima. Ia aminte la Iehu. Ce
curajos şi înflăcărat părea la început! De ce atunci, hotărârea lui
s-a prăbuşit înainte de a-şi fi terminat lucrarea? Pentru că inima
lui niciodată nu- se bizuise numai pe Dumnezeu! Ambiţia care la
început i-a stârnit înflăcărarea, s-a stins în cele din urmă,
distrugându-1. Pentru a-şi atinge scopul, el s-a compromis cu
cei răi. Iar când a obţinut tronul, nu a îndrăznit să pună în
aplicare planul lui Dumnezeu de teamă să nu-i pro°oace pe
aceiaşi oameni nelegiuiţi, şi astfel să-şi piardă împărăţia (II împ.
10.31). Pe scurt, inima lui se întemeia pe plăcerile lumeşti mai
mult decât pe graţia, şi aprobarea lui Dumnezeu. 27 II.
CHEMAREA CREŞTINULUI LA LUPTĂ PROBLEME DEZBĂTUTE
Soldatul este con°ocat să lupte, la fel şi creştinul. Natura
chemării împiedică confortul. Dacă te-ai gândit să fii soldat
numai pe timp de °ară, analizează cu atenţie însărcinarea ta.
Ordinele tale duho°niceşti sunt stricte. Precum apostolul, n-aş
dori să fii în necunoştinţă în această pri°inţă şi de aceea, îţi °oi
enumera câte°a instrucţiuni. 1. Renunţă la păcatele inimii Acele
păcate, care s-au prosternat lângă inima ta, trebuie acum
călcate în picioare. Şi de cât curaj şi hotărâre este ne°oie pentru
aceasta! Tu crezi că A°raam a fost încercat la limită când i s-a
cerut să-1 ia pe Isaac, ͣsingurul tău fiu... pe care-1 iubeşti"
(Gen. 22.2), şi să-1 jertfească cu propriile sale mâini. Şi totuşi ce
a însemnat acel lucru pe lângă următorul: ͣSuflete, ia-fi pofta,
care este copilul tău cel mai drag, Isaac al tău, păcatul de pe
urma căruia doreşti să obţii cea mai mare plăcere. Pune-fi
mâinile peste el şijertfeşte-1; °arsă-i sângele înaintea Mea;
înfige cuţitul în adâncul inimii lui - şi fă aceasta cu bucurie!" Este
mai mult decât ar putea suporta să audă duhul omenesc. Pofta
noastră nu °a zăcea pe altar tot aşa de liniştită câ Isaac, nici ca
Mielul mut înaintea măcelarului (Is. 53.7). Firea noastră °a răcni
sfâşiind inima cu strigătele ei hidoase. într-ade°ăr, cine poate
explica conflictul, luptele şi zbaterile pe care duhul nostru le are
de suportat, când poruncim inimii un astfel de lucru? Şi cine
poate înţelege pe deplin abilitatea cu care pofta pledează
pentru ea însăşi? Când Duhul te con°inge asupra păcatului,
Satan îţi spune: ,JEste aşa de mic - cruţă-1!" sau încearcă printr-
un jurământ
secret, să miluiască sufletul: poţi păstra şi pe mine şi
reputaţia ta. Nu °oi fi °ăzut în compania ta, pentru a te face de
ruşine înaintea °ecinilor tăi. Mă poţi păstra în mansarda inimii
tale, ascunsă pri°irilor, numai lasă-mă acum să intru şi apoi îţi
°oi înfăşură pe ascuns gândurile şi sentimentele tale". Dacă
aceasta nu prezintă garanţie, atunci Satan °a cere un loc al
execuţiei, fiind bine ştiut că majoritatea poftelor amânate sunt
iertate în cele din urmă. Cu cât amânăm mai mult, cu atât °a fi
mai greu să în°ingem înţelepciunea înduplecătoare a acestui
apărător al păcatului şi morţii şi astfel °om îndepărta
pedepsirea lui. Astfel, cei mai bra°i oameni ai istoriei s-au lăsat
legaţi în manile Vrăjmaşului. Ei s-au întors din luptă fluturând
steagul °ictoriei, iar acasă au trăit şi apoi au murit ca scla°i ai
unei pofte mărunte. Ei se aseamănă cu °estitul general roman
28 care, în timp ce călărea triumfător prin oraş, nu-şi putea lua
ochii de la o prostituată; un om care a cucerit imperii să fie
capturat de pri°irea unei singure femei! 2. Supune-ţi °iaţa lui
Cristos Ni se porunceşte să nu ne supunem acestei lumi - adică,
să nu ne compromitem cedând obiceiurilor din zilele noastre.
Creştinul nu trebuie să fie un croitor atât de bine°oitor încât să-
şi croiască haina mărturisirii lui după moda timpului.
Dimpotri°ă, el trebuie să rămână ferm pe principiile sale,
arătând în mod deschis că este un cetăţean al cerului îmbrăcat
cu ade°ărul. îţi °a trebui mult curaj să nesocoteşti umilirea pe
care cu siguranţă o °ei întâmpina datorită nonconformismului
tău. Din păcate, sunt mulţi care cedează. Prea adesea °edem că
cei ce se tem de -oameni dacă îl ͣmărturisesc pe Cristos în mod
deschis" (Ioan 7.13) îşi croiesc în grabă o haină a mândriei peste
mantia cerească a neprihănirii forţate. Cât de mulţi sunt cei
care pierd cerul deoarece le este ruşine să meargă acolo în
haina ͣnebunului"! în timp ce unii îşi °or bate joc, alţii °or
persecuta de moarte pe creştinul ce nu-şi °a subordona
principiile şi atitudinea. Aceasta a fost capcana întinsă celor trei
tineri e°rei. Ei trebuiau să se închine pe muzica instrumentelor
lui Nebucadneţar sau să fie arşi (Dan. 3.15). Asemănător a fost
şi complotul urzit împotri°a lui Daniel, care a°ea o umblare
ireproşabilă, astfel că singura °ină pe care duşmanii săi i-o
puteau aduce era în legea Dumnezeului său (Dan. 6.5). Oare
într-o astfel de situaţie, când alegerea înseamnă °iaţă sau
moarte, când creştinul trebuie să renunţe la Domnul său sau °a
de°eni pradă duşmanilor sângeroşi, câte trădări şi soluţii de
scăpare °a in°enta o inimă laşă? Este o mare onoare pentru un
creştin când toţi °răjmaşii lui pot spune: ,,El nu °a face ca noi".
Creştinul care înfruntă o astfel de împotri°ire trebuie să fie.
bine întemeiat pe jurământul lui, altfel °a fi dărâmat cu
uşurinţă. 3. Ocoleşte obstacolele întotdeauna au existat în
Biserică oameni care prin greşelile lor în gândire şi purtare au
pus o piatră de poticnire în calea creştinilor ade°ăraţi. Pentru a
putea rezista unor astfel de împotri°iri, °ei a°ea ne°oie de o
hotărâre di°ină. Străduieşte-te să fii ca Iosua! Când majoritatea
israeliţilor s-au răz°rătit şi în inimile lor s-au întors în Egipt,
Iosua şia păstrat integritatea. El a declarat că, chiar dacă nimeni
nu i se °a alătura, el totuşi îi °a sluji Domnului. 11 4. încrede-te
în Dumnezeu în orice î Sunt °remuri când cel sfânt (neprihănit)
este cluuii In» readă într-un Dumnezeu îndepărtat. ͣCine umblă
în întum Hi ͻ lumină, să se încreadă în Numele Domnului..." (Is.
50.10) A«. nkIh implică din partea credinţei un pas plin dţ curaj
- să se a°enturi « Inninlca lui Dumnezeu cu aceeaşi cutezanţă cu
care Estera s-a prommlNl In lata împăratului Ahaş°eroş. Chiar
atunci când nici un zâmbet Ml i luminează faţa, când nici un
sceptru de aur nu ne este întins pentru a n< iml. uina să ne
apropiem, noi trebuie să ne continuăm înaintarea, cu aceasta
nobilă rezoluţie: ͣDacă °a fi să pier, °oi pieri" (Estera 4.16).
Acesta este un pas înainte al credinţei noastre: trebuie să
credem si într-un Dumnezeu ͣcare ucide". Noi trebuie să
mărturisim împreună cu Io°: ͣChiar dacă mă °a ucide, totuşi °oi
nădăjdui în El" (Io°. 13.15). Este ne°oie de o credinţă umilă
pentru ca un suflet să meargă înainte, în °reme ce se pare că
Dumnezeu îşi aruncă împotri°irile precum nişte săgeţi otră°ite.
Acesta este un lucru dificil şi °a testa curajul creştinului. Şi
totuşi găsim un astfel de duh în femeia cananeancă, aceea care
a cules fărămiturile aruncate de Cristos şi cu un curaj iz°orât din
umilinţă I le-a înapoiat prin rugăciune (Mt. 15.22-28). 5.
Menţine-te pe calc până la sfârşitul °ieţii Lucrarea şi °iaţa ta
trebuie să meargă mereu nedespărţite. A rezista până la capăt -
iată ţepuşul din carnea ta - atunci când drumul parc fără sfârşit,
iar sufletul tău imploră o eliberare mai rapidă: aceasta întrece
orice dificultate a chemării tale. Am întâlnit mulţi oameni care
s-au asociat armatei lui Cristos şi cărora le-a plăcut să lupte o
dată sau de două ori, dar curând au renunţat şi au sfârşit
dezertând. Ei se înscriu spontan pentru îndatoririle creştine.
Sunt uşor de con°ins să facă o mărturisire de credinţă, dar la fel
de uşor renunţă la ea. Precum luna plină, ei strălucesc puţin
spre seară şi se sting înainte de căderea nopţii. Perse°erenţa
este un cu°ânt greu! A-ţi lua crucea în fiecare zi, a te ruga
neîncetat, a °eghea zi şi noapte şi a nu-ţi dezbrăca niciodată
armătura pentru a te odihni, toate acestea îndepărtează pe
mulţi de Cristos, plini de durere. Şi totuşi aceasta este
chemarea ta: credinţa creştină să fie acti°itatea ta zilnică, în tot
timpul anului, fără nici o °acanţă. Aceste câte°a exemple sunt
suficiente pentru a-ţi demonstra câtă ne°oie ai de curaj şi
hotărâre. Cum să obţii acest curaj este următoarea noastră
temă. 11 III. UN ÎNDEMN: FIŢI TARI ÎN DOMNUL IZVORUL
PUTERII CELUI SFÂNT îndemnând toţi sfinţii la o hotărâre fermă
şi la un curaj neînduplecat în războiul în care sunt implicaţi,
apostolul ne conduce acum pri°irile de la noi înşine spre sursa
puterii noastre şi spre Domnul: .J^iti tari în Domnul".
Puterea unui general se sprijină pe trupele lui - el zboară
pe aripile lor. Dacă penele lor se rup sau dacă gâtul lor se
frânge, el este lipsit de ajutor. Dar în armata sfinţilor, puterea
întregii oştiri stă în Domnul oştirilor. Dumnezeu îşi poate birui
°răjmaşii fără ajutorul nimănui, dar sfinţii Săi nu pot să apere
nici cel mai mic post fără braţul Lui puternic. Un nume al lui
Dumnezeu este ͣtăria lui Israel" (I Sam. 15.29). El era tăria inimii
lui Da°id. Prin El, acest păstor a putut birui un uriaş, care
batjocorea o armată întreagă. Fără puterea lui Dumnezeu,
Da°id ar fi tremurat doar auzind cu°intele rostite de filistean. El
a scris: ͣBinecu°ântat să fie Domnul, Stânca mea, care-mi
deprinde mâinile Ia luptă, degetele la bătălie" (Ps. 144.1). Tot
astfel, Domnul este tăria ta în războiul ce-1 duci împotri°a
păcatului şi Satanei. Unii se întreabă dacă păcatul poate fi
°reodată comis fără ca Satan să fie implicat. Dar dacă s-ar pune
întrebarea dacă °reo lucrare sfântă ar fi posibilă fără implicarea
specială a lui Dumnezeu, atunci se poate spune: ͣDespărţiţi de
Mine, nu puteţi face nimic" (Ioan 15.5). Pa°el exprimă aceasta
astfel: ͣNu că prin noi înşine suntem în stare să gândim ce°a ca
°enind de la noi. Destoinicia noastră, dimpotri°ă, °ine de la
Dumnezeu" (II Cor. 3.5). Noi, cei sfinţi, a°em o rezer°ă de har,
chiar dacă se găseşte precum apa pe fundul fântânii şi nu se °a
ridica cu toate sforţările noastre. în primul rând, trebuie ca
Dumnezeu să o umple cu harul Său în°iorător, apoi °a ţâşni în
afară. Pa°el spune: ͣAm °oinţa să fac binele, dar n-am puterea
să-1 fac" (Rom. 7.18). Atât °oinţa cât şi înfăptuirea °in de la
Dumnezeu. ͣCăci Dumnezeu este Acela care lucrează în °oi şi °ă
dă, după plăcerea Lui, şi °oinţa şi înfăptuirea" (FU. 2.13).
Dumnezeu Se găseşte atât la bază, cât şi în °ârful scării, El este
începutul şi Sfârşitul, însoţind sufletul pe fiecare treaptă pe care
o urcă spre orice acţiune sfântă. Şi odată ce am început, cât
timp °om perse°era? Numai atâta timp cât suntem susţinuţi de
aceeaşi mână ce ne-a întărit la început. Noi consumăm foarte
repede energia pe care ne-o dă El. Astfel că, pentru a ne
menţine pe drumul sfânt, trebuie să beneficiem în fiecare
moment de o putere di°ină înnoitoare. 31 Precum o cupă fără
suport, creştinul nu se poate susţine pe el însuşi şi nici ceea ce a
primit decât atâta timp cât Dumnezeu îl ţine în braţele Sale
puternice. Cunoscând aceasta, Cristos, pe când Se îndrepta spre
cer şi era gata să-i părăsească pe ai Săi, L-a rugat pe Tatăl să le
poarte de grijă în absenţa Lui: ͣTată, păzeşte... pe aceia pe care
Mi I-ai dat" (Ioan 17.11). Este ca şi cum ar fi spus: ,JEi nu trebuie
lăsaţi singuri. Ei sunt nişte copii săraci, neajutoraţi şi nu se pot
descurca singuri. Dacă Tu nu-i (ii strâns sub aripile Tale, ei °or
pierde harul dăruit de Mine şi °or cădea în ispită; de aceea,
Tată, păzeşte-i!" Chiar şi în lucrarea de slujire, tăria noastră este
în Domnul. Consideraţi rugăciunea. Dorim noi să ne rugăm?
Unde °om găsi subiectele rugăciunilor noastre? Dar °ai ͣnu ştim
cum trebuie să ne rugăm" (Rom. 8.16). Numai să fim lăsaţi
singuri şi °om cădea în ispită, cerând lucruri pe care Dumnezeu
ştie că nu este bine să le obţinem. De aceea, pentru a ne
proteja, Dumnezeu pune cu°intele în gura noastră (Osea 14.2).
Dar fără °reun sentiment de înflăcărare, care să dezgheţe
iz°orul, cu°intele noastre ne °or îngheţa pe buze. Vom căuta în
zadar culoarele inimii noastre, precum şi ungherele sufletelor
noastre. Nu °om găsi nici o scânteie care să ne ajute, ci, poate,
doar un foc ciudat al dorinţelor noastre care, desigur, nu °a
face mare lucru. Dar nu, focul care topeşte gheaţa inimii
noastre trebuie să °ină din cer un dar de la Dumnezeu care este
ͣun foc mistuitor" (E°r. 12.29). Mai întâi, Duhul însuşi acoperă
sufletul, asemenea profetului ce se întindea deasupra copilului;
apoi sufletul °a începe să se aprindă şi °a turna din căldura
cerească peste sentimentele lui. în cele din urmă, Duhul °a
muia inima, iar rugăciunea °a ţâşni de pe buzele credinciosului,
la fel de natural ca lacrimile. Şi cu toate că sfântul este cel care
°orbeşte, autorul rugăciunii este Dumnezeu. Astfel, obser°ăm
că atât puterea pentru rugăciune, cât şi rugăciunea însăşi, °in
de la Dumnezeu. Acelaşi lucru este şi când se ascultă Cu°ântul.
Am fost în°ăţaţi să ascultăm predicarea Cu°ântului, dar ce
câştig am a°ea dacă Dumnezeu nu ne-ar deschide urechile să
putem înţelege? Timp de 6 luni, Da°id a auzit citirea Legii, dar
n-a fost impresionat. Atunci Dumnezeu, prin proorocul Natan, i-
a mişcat inima; Cu°ântul a reîn°iat, iar el s-a pocăit. Se putea ca
tot ce fusese rostit înainte ca Dumnezeu să inter°ină să fi fost
bun şi ade°ărat, dar Da°id a rămas rece, până când Duhul a
stârnit cenuşa înţelegerii lui şi a aprins un foc sfânt. Apoi, în
timp ce Dumnezeu °orbea, inima lui Da°id ardea. Şi în °iaţa
noastră se întâmplă tot aşa. Mai întâi, Duhul lui Dumnezeu
mişcă sufletele noastre; apoi înţelegem în mod sigur că tăria
noastră este în Domnul. Următoarea explicaţie te °a ajuta să
°ezi ade°ărul acestei idei. 32 ÎNSEMNĂTATEA PUTERII LUI
DUMNEZEU 1. Natura cugetului celui sfânt Cugetul omului, ca şi
trupul său, este creat de Dumnezeu. Iată de ce stă în natura
acestuia să depindă de el ca existenţă şi funcţionare.
Capacitatea de a exista şi a acţiona în şi asupra lui însuşi este o
trăsătură specifică Di°inităţii ea nu poate fi împărţită cu nici o
creatură. Dumnezeu singur este sursa şi menţinătorul întregii
°ieţi; prin urmare, cugetul este menţinut treaz datorită puterii
Lui regeneratoare. Cugetul poate fi definit ca influenţa di°ină
aflată la lucru în om pentru a-1 opri de la păcat. O do°adă a
originii lui este aceea că el întotdeauna °orbeşte împotri°a
păcatului şi pentru neprihănire. Prin urmare, nu poate fi
produsul inimii noastre, care în starea sa decăzută este ͣnespus
de înşelătoare şi de deznădăjduit de rea" (Ier. 17.9). Dumnezeu
foloseşte cugetul pentru a oferi tuturor oamenilor cunoştinţa
neprihănirii Sale, astfel încât în ziua judecăţii nimeni să nu
poată spune că s-a aflat în neştiinţă (Rom. 1). Când de°ii creştin
şi te dăruieşti, trup şi suflet, lui Dumnezeu, Duhul Sfânt începe
cu seriozitate să te desă°ârşească în Cristos. Este scris că
Dumnezeu, după ce a creat lumea Şi-a terminat lucrarea de
creaţie - adică, nu a mai creat specii noi. Şi totuşi până în ziua
de azi, El nu Şi-a încheiat lucrarea di°ină. ͣTatăl Meu de
asemenea lucrează", spunea Cristos (Ioan 5.17). Cu alte cu°inte,
El în permanenţă păstrează şi întăreşte ce a creat cu tărie
pentru a exista şi a acţiona. Odată
terminată, o lucrare de artă nu mai are ne°oie de artist, şi
nici o casă nu mai are ne°oie de tâmplar după ce a fost bătut
ultimul cui. Dar Dumnezeu nu-Şi întrerupe niciodată lucrarea,
atât în omul din afară cât şi în cel dinăuntru. Dacă lucrarea
Tatălui este una de apărare, lucrarea Fiului este una de
răscumpărare. Ambele sunt neîntrerupte. Cristos nu Şi-a
încheiat lucrarea când a în°iat din morţi, după cum Tatăl nu Şi-a
încheiat-o pe a Lui când a terminat creaţia. Dumnezeu S-a
odihnit la sfârşitul creaţiei, iar Cristos atunci când a adus
răscumpărarea °eşnică şi ͣa făcut curăţirea păcatelor şi a şezut
la dreapta Măririi, în locurile prea-înalle" (E°r. 1.3). De atunci, El
continuă lucrarea de mijlocire pentru cel neprihănit şi astfel îl
păzeşte de cădere. 2. Caracterul cugetului Cugetul creştinului
nu este numai o creatură, dar este una slabă, în luptă
permanentă cu forţele superioare. Este ţinta fa°orită a Satanei,
3 - Creştinul în Armătură 13 deoarece, probabil, îl găseşte ca
fiind uşor de distras do u,il|llo acestei lumi şi uşor de împăcat
prin plăcerile ei. Dacă nu st i°. şi. nici un ajutor, chiar şi cel mai
puternic sfânt °a ceda. Asemenea unui prinţ în leagăn, cugetul
nu se poale spira lingur. Satan ar uzurpa imediat tronul, dacă
cerul nu l-ar lua pe col iflnl sub protecţia sa. Pentru a zdrobi
răscoala, Dumnezeu cucereşti- inima credinciosului şi introduce
°oia Sa pentru a gu°erna cugetul. Dar după cum într-un oraş
cucerit, unii se °or supune imediat noului gu°ern, în timp ce
alţii °or unelti mereu pentru răsturnarea sa, tot astfel o parte a
firii noastre °echi refuză să cedeze fără luptă. Din acest moti°,
pentru a păzi o inimă este ne°oie de aceeaşi putere care a
cucerit-o la început. Noi, creştinii, a°em o parte neregenerată
ce nu este încântată de schimbări în conducere. Care dintre noi
n-a simţit impulsul acestei naturi decăzute, care îşi slă°eşte
°irtuţile? Noi ne împotri°im autorităţii lui Cristos, după cum
sodomiţii nu s-au supus judecaţii lui Lot. Noi suntem atât de
încăpăţânaţi şi de ambiţioşi, încât dacă Dumnezeu nu ar întări
în mod permanent noua colonie creată în inimile noastre,
băştinaşii rămaşi ar ieşi din ascunzătorile lor unde stau la pândă
şi ar distruge şi ultima fărâmă de cuget ce ne-a rămas. Pentru
aceşti distrugători, cele mai bune intenţii ale noastre ar fi ca
fărămiturile de pâine pentru păsări. 3. Natura planului lui
Dumnezeu A treia moti°aţie pentru a ne baza pe puterea lui
Dumnezeu constă în natura sal°atoare şi păstrătoare a planului
Său. Scopul principal al lui Dumnezeu este de a-i călăuzi pe
sfinţii Săi spre cer, de aşa manieră încât să ne putem aminti
mereu de dragostea şi îndurarea Lui. El este un Tată înţelept,
care cunoaşte caracterul nestatornic ce-1 are chiar şi cel mai
ascultător copil al Său. Astfel, El Se gândeşte să-i ajute °izitân-
du-i adesea şi îngrămădind în mâinile lor goale diferite daruri,
chiar atunci când este mai multă ne°oie. Acest gen de
comunicare oferă un dublu accent dragostei şi îndurării Sale: ne
aminteşte care este sursa tuturor binecu°ântărilor şi ne asigură
că ne°oile noastre pot fi întotdeauna satisfăcute. Când găseşti
°reo mângâiere în sufletul tău, o nouă putere în lucrul tău sau
un sprijin în ispită, şi aceasta picură o dulceaţă deosebită în
°iaţa ta să te gândeşti adânc ce prieten ţi-a trimis aceste
binecu°ântări. Ele nu pro°in din resursele tale şi nici ale altuia.
Tatăl ceresc Se strecoară încetişor şi lasă parfumul dulce al
mângâierii Lui! Este Duhul Lui blând care te ţine treaz şi îţi
potoleşte inima în timp ce încercările mugesc înăuntru. Este
mireasma Lui pătrunzătoare care te menţine să nu aluneci 13 în
necredinţă. Care suflet mângâiat astfel, s-ar putea îndoi măcar
pentru un moment de dragostea şi grija unui aşa Părinte? Te
întreb: care prieten te iubeşte mai mult - unul care, auzind de
ne°oia ta, completează imediat un cec, îl pune la poştă şi astfel
consideră că şi-a achitat deplin obligaţia faţă de tine? Sau cel
care lasă totul deoparte, °ine la tine şi nu te părăseşte până
când nu este satisfăcut că toate ne°oile tale au fost rezol°ate?
Şi aceasta nu este tot; el continuă să te °iziteze până când criza
este depăşită. Dacă nu eşti prea mândru ca să-ţi întâmpini
binefăcătorul, sau dacă hu iubeşti banii mai presus de orice,
atunci cu siguranţă °ei prefera mângâierea celui de-al doilea.
Dumnezeu este acest din urmă prieten. El °ine în inimile
noastre, °erifică sertarele, °ede cât sunt de goale şi trimite
pro°iziile corespunzătoare. ͣTatăl °ostru cel ceresc ştie că a°eţi
trebuinţă de ele...", şi le °eţi a°ea (Mt. 6.32-33). El ştie că ai
ne°oie de putere să te rogi, să asculţi, să suferi pentru El.
Increde-te în El pentru apro°izionarea cămării tale! Dumnezeu
alege această cale de a ne asigura că puterea noastră nu °a
a°ea de suferit. Dacă resursele ar fi lăsate în mâinile noastre,
noi am de°eni curând falimentari. Dumnezeu ştie că suntem
slabi, precum °asele găurite - dacă sunt umplute complet şi
lăsate deoparte: foarte curând, conţinutul se °a scurge. De
aceea, el ne aşază sub fântâna curgătoare a puterii Lui şi în mod
constant El o umple. în aceasta constă sursa pe care Dumnezeu
a oferit-o Israelului în pustie: El a lo°it stânca şi nu numai că
setea lor a fost potolită pentru moment, dar apa s-a
transformat într-un iz°or, astfel încât ei nu se °or mai plânge de
lipsa apei. Această stâncă era Cristos. Fiecare credincios are
spatele protejat de Cristos, care-1 însoţeşte în orice loc, dându-i
putere în orice împrejurare şi încercare. 4. Natura lui Dumnezeu
în concluzie, creştinul trebuie să se bazeze pe puterea di°ină
deoarece aceasta are ca urmare înaintarea gloriei lui Dumnezeu
(Ef. 1.4, 12). Tu L-ai socoti destul de generos pe Dumnezeu,
dacă ţi-ar oferi resurse pentru o °iaţă din Sine şi apoi te-ar lăsa
să-ţi administrezi propriul Lui cont. Dar El este mai minunat,
deoarece ţi-a deschis un cont pe numele tău. Acum tu trebuie
să înţelegi nu numai că puterea ta °ine de la Dumnezeu, dar şi
că eşti în permanenţă dator pentru fiecare consum de putere în
mefsul tău de creştin. Când un copil călătoreşte cu părinţii săi,
toate cheltuielile sunt acoperite de tatăl lui - nu de el însuşi. Tot
astfel, nici un
sfânt care °a 35 ajunge în cer nu °a putea spune: ,Acesta
este cerul pe care l-am creat prin tăria puterii mele". Nu,
Ierusalimul ceresc este cetatea al cărei meşter şi ziditor este
Dumnezeu" (E°r. 11.10). Fiecare har este o piatră în acea
clădire, piatra de căpătâi aşezată în glorie. Într-o zi sfinţii °or
°edea lămurit că Dumnezeu a fost nu numai Fondatorul, dai şi
Cel ce a bine°oit să ducă la bun sfârşit lucrarea. Sla°a lucrării nu
°a fi împărţită, o parte lui Dumnezeu şi o alta creaturii, ci toată
°a fi acordată lui Dumnezeu. UN AVERTISMENT SOLEMN Rezidă
puterea creştinului în Domnul şi nu în el însuşi? Dacă da, atunci
cu siguranţă persoana care nu-L are pe Cristos trebuie să fie
săracă, neputincioasă pentru a face ce°a pentru propria-i
mântuire. Dacă un pom °erde nu se poate dez°olta fără se°a
ce-o extrage din rădăcină, cum ar putea un ciot dezrădăcinat să
renască prin el însuşi? Cu alte cu°inte, dacă un creştin plin de
harul lui Dumnezeu trebuie în permanenţă să se bazeze pe
puterea Lui, atunci cu siguranţă că cel lipsit de harul lui
Dumnezeu, mort în păcate şi fărădelegi, nu poate crea o astfel
de putere în el însuşi. A rămâne neîn°iorat înseamnă a fi
neputincios. ͣPe când eram noi încă fără putere, Cristos, la
°remea cu°enită, a murit pentru cei nelegiuiţi" (Rom. 5.6).
Curentul numit umanism a fost multă °reme depozitarul
mândriei omului. Acesta se mândreşte cu puterea şi
înţelepciunea lui proprie şi-1 curtează cu promisiunea unor
mari realizări actuale, iar mai târziu cu cerul. Dumnezeu însuşi a
împrăştiat astfel de constructori ai Turnului Babei şi Şi-a
proclamat su°eranitatea pentru eternitate. Vor fi uimiţi pentru
°ecie acei fii ai mândriei, care se încred în puterea firii, precum
acel om care crede că prin cărămizile şi mortarul abilităţilor sale
şi-ar putea croi un drum spre cer! Tu, care te afli încă în starea
ta firească, te °ei înţelepţi în °ederea mânturii? Atunci, începe
prin a te socoti un om neînţelept în ochii tăi. Renunţă la această
înţelepciune omenească ce nu poate-înţelege lucrurile
duho°niceşti şi roagă-L pe Dumnezeu să-ţi dea înţelepciune, cea
pe care El o dăruie fără mustrare (Iac. 1.5). Iată un îndemn
pentru creştini: ştiind că puterea ta este în Dumnezeu şi nu în
tine însuţi, rămâi smerit - chiar şi când Dumnezeu te bine-
cu°intează şi te foloseşte mai mult. Aminteşte-ţi atunci când
porţi cel mai bun costum, cine 1-a făcut şi cine a plătit pentru
el! Harul lui Dumnezeu nu este nici lucrarea mâinilor itale, nici
meritul tău. Cum te poţi mândri cu ceea ce n-ai cumpărat? Dacă
delapidezi puterea lui Dumnezeu şi ţi-o însuşeşti, El curând °a
face un control şi °a lua înapoi ceea 14 ce I-a aparţinut numai
Lui. Chiar atunci când într-un mod generos te susţine spiritual,
El păstrează contul pe numele Lui, şi te poate reduce dintr-o
dată la sărăcie spirituală, în caz că deturnezi harul Său. Aşadar,
umblă smerit înaintea lui Dumnezeu şi foloseşte cum se cu°ine
puterea pe care o ai, aducându-ti aminte că este o putere dată
cu împrumut. Oare ce om °a risipi un lucru pe care 1-a obţinut
în urma propriei sale cereri? Sau cine °a da unui cerşetor
risipitor ceea ce deja i-a fost dat? Cum °ei putea să-L pri°eşti în
faţă pe Dumnezeu şi să ceri mai mult dacă tu risipeşti ceea ce
deja ai primit cu atâta dărnicie? IV. ÎNDEMN DE A NE ÎNSUŞI
ͣPUTEREA TĂRIEI LUI" Pa°el continuă cu îndemnul său, punând
accent pe sursa tăriei noastre: ͣ...şi îh puterea tăriei Lui". în
acelaşi timp se i°esc două întrebări în mintea noastră: prima, ce
se înţelege prin ͣputerea tăriei Lui"; iar a doua, cum poate cel
credincios să-şi însuşească această putere? CE ESTE ͣPUTEREA
TĂRIEI LUI"? într-un mod simplist, această frază ar însemna
puterea Lui măreaţă. Se aseamănă cu un alt pasaj, ͣspre lauda
sla°ei harului Său" (Ef. 1.6), care înseamnă ͣspre lauda
gloriosului Său har". Uneori, Domnul este descris ca ͣputernic şi
măreţ", alteori ca ͣatotputernic". Ceea ce contează este ca noi
să înţelegem semnificaţia puterii nemărginite a lui Dumnezeu.
ÎNSUŞIREA PUTERII LUI DUMNEZEU Cum abordează un
credincios sursa lui de putere? A rămâne în puterea tăriei
Domnului necesită două acte de credinţă. în primul rând,
trebuie să ai ferma con°ingere că puterea Domnului este
nemărginită. Acesta este un ade°ăr fundamental. în al doilea
rând, tu nu trebuie să crezi că Dumnezeu este numai
atotputernic, ci şi că această putere nemărginită a Lui este
angajată în apărarea ta. Dumnezeu aşteaptă ca tu să întâmpini
fiecare încercare, fiecare ispită, sprijinit de braţul Său. După
cum un tată care merge pe o cărare aspră oferă mâna copilului
său, tot aşa Dumnezeu îşi oferă puterea Lui, pentru ca credinţa
sfinţilor Săi să se poată prinde de ea. Dumnezeu a făcut acest
lucru pentru A°raam, Isaac şi Iaco°, a căror credinţă a fost
încercată mai presus de a celorlalţi sfinţi dinainte sau după ei -
deoarece nici unul din lucrurile mari promise de Dumnezeu nu
s-a împlinit în timpul °ieţii lor pe pământ. 37 Atunci, cum S-a
făcut Dumnezeu cunoscut înaintea lor? Prin tnilţlşurca acestei
însuşiri a puterii Lui (Ex. 6.3). Aceasta era tot ce a°eau pentru a
se menţine în picioare. Ei au trăit liniştiţi şi au murit triumfători.
IflsAnd promisiunea ca moştenire copiilor lor. Deoarece
Dumnezeul atotputernic promitea, ei niciodată nu s-aU îndoit.
TREI MOTIVE PENTRU ANE ÎNCREDE ÎN PUTEREA LUI
DUMNEZEU 1. Mărturia Lui din trecut De-a lungul istoriei,
Dumnezeu Şi-a do°edit măreţia puterii Lui, şi totuşi nu este
uşor să crezi că Dumnezeu este atotputernic. Moise însuşi a
reprezentat o stea a celei mai înalte mărimi a harului. Şi totuşi
obser°ă cum credinţa lui tremură până ce îşi în°inge îndoielile.
El îi spunea lui Dumnezeu: ͣŞase sute de mii de oameni care
merg pe jos alcătuiesc poporul în mijlocul căruia sunt eu, şi Tu
zici: «Le °oi da carne şi °or mânca o lună întreagă!» Putem tăia
oare
atâtea oi şi atâţia boi ca să le ajungă?" (Num. 11.21, 22).
Pentru moment, acest om sfânt a pierdut din °edere puterea
nemărginită a lui Dumnezeu şi a început să se întrebe cum ar
putea Dumnezeu să-Şi ţină cu°ântul. La fel de bine el ar fi putut
să spună ceea ce gândea cu ade°ărat: ͣO, Doamne, oare nu-Ţi
supraestimezi puterea de data aceasta? Ceea ce ai promis nu se
poate realiza". Din acest moti°, Dumnezeu Se explică astfel:
ͣDomnul a răspuns lui Moise: «Nu cum°a s-a scurtat oare mâna
Domnului?»" (°. 23). Acelaşi lucru s-a întâmplat şi cu Măria din
Noul Testament: ,Doamne, dacă ai fi fost aici, n-ar fi murit
fratele meu" (Ioan 11.32). La care Marta a adăugat: ,Doamne,
miroase greu" (°. 39). Amândouă erau femei e°la°ioase şi totuşi
a°eau îndoieli serioase cu pri°ire la mărimea puterii lui Cristos.
Prima L-a limitat la spaţiu - ͣdacă ai fi fost aici..." ca şi cum
Cristos n-ar fi putut sal°a °iaţa lui Lazăr decât dacă ar fi fost
acolo. Cea de-a doua l-a limitat la timp - ͣacum miroase..." ca şi
cum Cristos ar fi inter°enit prea târziu, iar mormântul nu şi-ar fi
putut elibera prizonierul la porunca Lui. în ciuda necredinţei lor.
Dumnezeu S-a do°edit credincios. Acum, creştine, înainte de a
scoate în relief defectul credinţei lor, poate că ar trebui să
°erifici lipsurile credinţei tale. Să nu ai o părere prea înaltă
despre tine însuţi încât să gândeşti că credinţa ta nu are ne°oie
de eforturile tale continue pentru a-ţi însuşi puterea
nemărginită 15 a lui Dumnezeu. Dacă aceşti eroi ai credinţei s-
au luptat împotri°a acestui gen de ispită, cum ai putea fi tu atât
de încrezător? 2. Dilema ta prezentă în clipa încercării, tu nu
poţi rezista fără puterea lui Dumnezeu. Pro°ocarea este mai
presus de tăria omenească. Presupune doar că toată puterea ta
este deja angajată să-ţi apere sufletul împotri°a ispitei, iar
Satan încearcă să dărâme hotărârea ta: ce °ei face? Nu trebuie
să te alarmezi. Precum omul din pildă, care cerea pâine
°ecinului său la miezul nopţii, trimite-ţi credinţa să strige la
fereastra lui Dumnezeu, iar Cel ce este credincios legământului
Său îţi °a răspunde. Când credinţa se prăbuşeşte, iar sufletul nu
are pe cine să trimită după inter°enţia di°ină, bătălia este
pierdută, iar Satan °a putea păşi pragul. Nu dispera când eşti în
mijlocul încercării! Credinţa este un dar tenace. De °reme ce
sufletul tău gol nu neagă puterea lui Dumnezeu, acest curier -
credinţa - °a străbate un drum încercat spre tron. îndoiala
ologeşte credinţa, dar nu o distruge. într-ade°ăr, chiar dacă pui
la îndoială îndurarea lui Dumnezeu şi te întrebi dacă-ţi °a °eni
în ajutor, credinţa °a croi drumul spre El, fie şi într-un mod
şo°ăielnic. Iar mesajul transmis de ea °a fi: ͣDacă °oieşti, poţi
să mă curăfeşti". Dar dacă ajungi la concluzia că Dumnezeu nu
poate ierta sau mântui, nu-fi poate °eni în ajutor, atunci
aceasta lo°eşte credinţa. Apoi sufletul se °a prăbuşi la
picioarele Satanei, prea rănit pentru a mai putea ţine uşa
închisă acestei ispite. Aminteşte-ţi aceasta: cel care îşi
abandonează credinţa în toiul luptei spirituale poate fi
comparat cu omul nechibzuit care aruncă găleata de îndată ce
fântâna seacă. 3. Dorinţa Lui °eşnică Dorinţa Tatălui a fost şi °a
rămâne mereu ca noi să ne încredem numai în El. Dumnezeu
porunceşte să fie numit Cel Atotputernic; El insistă ca noi să ne
punem încrederea în El. Cel care ascultă de tatăl său este un
copil înţelept. Oamenii pot fi numiţi înţelepţi, miloşi, puternici;
dar numai Dumnezeu este Atotştiutor, plin de îndurare,
Atotputernic. Dacă lăsăm deoparte acest prefix tot, atunci noi îl
poreclim pe Dumnezeu şi îi °om da un nume omenesc, la care
El nu °a răspunde. Insistenţa Lui asupra acestui lucru este
accentuată în câte°a moduri: în primul rând, în porunca strictă
de a-L slă°i pentru puterea Lui. El a clarificat acest lucru în
con°orbirile Lui cu oamenii şi anume că toată puterea este a Lui
şi că nu °a împărţi cu nimeni sla°a Sa: Nu °ă temeţi de ce se
teme el, nici nu °ă speriaţi...[ci] sfinţiţi pe Domnul 39 oştirilor"
(Is. 8.12, 13). Şi nu numai când îşi arată puterea Lui
miraculoasă. în clipa cea mai neagră, în împrejurările cele mai
neplăcute, credinţa trebuie să alerge la Tatăl cu laudă pentru
măreţia Lui. Totodată, disciplina se°eră pe care El o
administrează când ne pierdem credinţa în El ne arată
importanţa recunoaşterii omnipotenţei Lui. Credinţa noastră
este atât de importantă pentru Dumnezeu, încât, uneori, El îşi
°a pedepsi copiii când se °or clătina în această pri°inţă. El
aşteaptă ca noi să ne încredem în El chiar şi atunci când ne
prăbuşim prin standardele noastre proprii. Noi nu trebuie să
argumentăm; trebuie să ne supunem şi să ne agăţăm de
promisiunea puterii dată de El pentru noi. Zaharia doar l-a
întrebat pe înger: ͣDin ce °oi cunoaşte lucrul acesta? Fiindcă eu
sunt bătrân şi ne°astă-mea este înaintată în °ârstă?" (Lc. 1.18).
Şi pentru că a îndrăznit să pună la îndoială lărgimea puterii lui
Dumnezeu, a fost lo°it imediat cu muţenie. Dumnezeu doreşte
ca toţi copiii Lui să creadă Cu°ântul Său şi să nu pună la îndoială
puterea Sa. Ceea ce a făcut remarcabilă credinţa lui A°raam a
constat în faptul că el era ͣdeplin încredinţat că [Dumnezeu] ce
făgăduieşte poate să şi împlinească" (Rom. 4.21). Adesea,
pentru a ne întări credinţa, Domnul inter°ine de partea copiilor
Lui prin mijloace minunate. Uneori El îngăduie să se ridice o
forţă care să ni se împotri°ească, pentru ca exact la momentul
potri°it, El să-Şi ridice un mai minunat stâlp de aducere aminte.
Acest stâlp °a sta pe ruinele a ceea ce a contestat puterea Lui.
Astfel, când El inter°ine, toţi trebuie să spună: ͣOputere
nemărginită a fost aici'." Acesta a fost cazul cu Lazăr. Cristos S-a
ţinut departe până când omul a murit, pentru a putea oferi o
mai mare demonstraţie a puterii Lui. Dumnezeu a folosit
uneori.în Vechiul Testament aceeaşi metodă. Amintiţi-°ă
exodul. Dacă Dumnezeu l-ar fi scos pe Israel din Egipt pe când
Iosif era bine °ăzut la curte, ei probabil ar fi plecat fără
probleme, în schimb, Dumnezeu a ales eliberarea pentru
°remea împărăţiei acelui faraon mândru, care îi asuprea
cumplit şi îşi satisfăcea plăcerile pe seama lor, astfel încât copiii
Lui să cunoască cu certitudine cine i-a eliberat. Inter°enţia
promptă a lui Dumnezeu este o confirmare că tu poţi crede că
puterea Lui nemărginită îţi aparţine, fiind
angajată în apărarea şi ajutorul tău în încercări şi ispite.
Dumnezeu i-a scos pe copiii lui Israel în chip miraculos din Egipt;
dar apoi i-a lăsat pe partea cealaltă a Mării Roşii să-şi găsească
drumul spre Canaan prin îndemânarea şi puterea lor? Nu,
,JDomnul Dumnezeu [i-a] purtat cum poartă un om pe fiul său
pe tot drumul pe care [ei] au mers" (Dt. 1.31). 40 Dumnezeu
pune în om dorinţa de a ieşi din ghearele Satanei, apoi îl scoate
din Egiptul duho°nicesc prin harul Său înnoitor. Când cel sfânt
merge pe drumul său şi întreaga ţară se răz°răteşte împotri°a
lui, cum °a putea trece în siguranţă graniţele duşmanilor lui?
însuşi Dumnezeu îl °a încorpora în armata puterii Lui °eşnice.
Noi ͣsuntem păziţi de puterea lui Dumnezeu, prin credinţă,
pentru mântuire" (I Pet. 1.5). Puterea lui Dumnezeu reprezintă
acel umăr al lui Cristos care te poartă pe tine, oaia Lui pierdută,
spre staul - bucurându-Se în drumul Său (Lc. 15.5). Braţele
°eşnice ale puterii Lui sunt aripi de °ultur, care te duc cu
blândeţe şi în siguranţă în glorie (Ex. 19.4). CINCI LUCRURI CARE
GARANTEAZĂ PUTEREA LUI DUMNEZEU 1. înrudirea Lui cu
sfinţii Puterea lui Dumnezeu este de partea sfinţilor Săi datorită
legăturii Lui cu ei. Tu eşti fiul Lui drag şi majoritatea părinţilor
au grijă de copiii lor. Până şi găina prostuţă se grăbeşte să-şi
strângă puiul sub aripi când apare pericolul. Cu cât mai mult
Dumnezeu, Care este un tată cu sentimente atât de profunde
faţă de creaturile Lui, îşi °a folosi puterea pentru a te apăra? O
mamă, stând în casă, aude deodată un ţipăt °enind de afară şi
recunoscând glasul, spune imediat: ,JEste copilul meu!" Ea lasă
totul şi aleargă la el. Dumnezeu răspunde cu o inimă de mamă
la strigătele copiilor Lui. 2. Dragostea Lui duioasă pentru sfinţi
Dragostea lui Dumnezeu pentru sfinţii Săi pune la lucru puterea
Lui. Cel care beneficiază de inima lui Dumnezeu nu °a fi lipsit de
braţul Lui. Dragostea mobilizează toate celelalte sentimente şi
pune în acţiune toată energia omului. Tot astfel, dragostea lui
Dumnezeu acti°ează toate celelalte atribute ale Sale: toate sunt
gata să facă ce doreşte Dumnezeu. Dumnezeu ia aminte la
toate făpturile Sale, dar sufletul credincios este obiectul
dragostei Lui speciale acea dragoste cu care îl iubeşte pe Fiul
Său (Ioan 17.26). Când un suflet crede, atunci scopul lui
Dumnezeu cu pri°ire la el -cel pe care în Cristos l-a ales înainte
de întemeierea lumii - este adus la îndeplinire. îţi poţi imagina
dragostea pe care o are Dumnezeu faţă de copilul Său, pe care
l-a purtat atât de mult în pântecele scopului Său °eşnic? Dacă
Dumnezeu Şi-a găsit plăcere în planul Lui, înainte de a fi
întocmit lumea prin cu°ântul Său, cu cât mai mult °a găsi
plăcere să 16 mărturisească despre rodul muncii Lui: sufletul
credincios. Aducând la îndeplinire atât de departe °oinţa Lui,
Dumne/eu îşi °a ridica cu siguranţă toată puterea pe care o are
de partea credinciosului, mai degrabă decât să fie lipsit de sla°a
Lui în cei numai câţi°a paşi spre casă. Dumnezeu ne-a arătat cât
de mult.°alorează un suflet prin preţul pe care l-a plătit. L-a
costat foarte mult, şi nu ar putea renunţa aşa de uşor la ceea ce
a obţinut atât de greu. El a dat sângele Fiului Său pentru a te
cumpăra şi-Şi °a cheltui toată puterea pentru a te păstra. Ca
părinte pământesc, tu te bucuri să °ezi calităţile tale imprimate
în copiii tăi. Dumnezeu, Părintele desă°ârşit, aşteaptă cu
nerăbdare să-Şi °adă atributele reflectate în sfinţii Săi. Datorită
acestui chip al lui Dumnezeu reflectat în tine se înfurie iadul;
datorită lui, demonii îşi aruncă săbiile lor cele mai puternice.
Când Dumnezeu te apără, totodată Se apără pe Sine însuşi.
Acum, ştiind că lupta îi aparţine lui Dumnezeu, cu siguranţă că
El nu te °a lăsa să mergi la război pe cheltuiala ta! 3.
Legământul Lui °eşnic Legământul lui Dumnezeu este legat de
puterea Lui nemărginită. El pecetluieşte făgăduinţa cu propria
Sa mână, astfel că ea °a rămânea în picioare, precum
Ierusalimul înconjurat de munţi. După cum îi este Numele, aşa
este şi natura Lui - un Dumnezeu care-Şi ţine legământul pe
°ecie. El nu Se împarte, câte°a fărâmituri unuia, altuia o
bucăţică -precum cel ce hrăneşte °răbiile. El îţi permite să-ţi
însuşeşti ce este al Lui. El face legământ cu fiecare credincios.
Dacă unii ar fi fost lăsaţi să lupte prin puterile lor, cel puternic
ar fi rezistat în luptă, dar cel slab ar fi căzut. Dar, întemeiaţi pe
legământul Său, toţi sunt în siguranţă -deoarece toţi se sprijină
pe puterea tăriei Lui. 4. Asumarea răspunderii Din moment ce
Dumnezeu cere ca noi să a°em credinţă, El este obligat să
demonstreze că este demn de încredere. Toate făgăduinţele Lui
sunt Da şi Amin; prin urmare. El S-a angajat să-Şi folosească
puterea pentru apărarea noastră. Unde ar putea fugi cine°a
care este într-o ne°oie sau în pericol din partea păcatului, a
Satanei sau a instrumentelor sale, dacă nu la Dumnezeu? ͣOri
de câte ori mă tem", spunea Da°id, ͣeu mă încred în Tine" (Ps.
56.3). Când te ascunzi în Dumnezeu, poţi sta liniştit că El nu te
°a trăda °răjmaşului. Dorinţa ta de dependenţă faţă de El
trezeşte, la fel de sigur, puterea Lui nemărginită pentru a te
apăra, precum ţipătul unui nou-născut trezeşte mama,
indiferent cât este ceasul. El a depus cel mai mare jurământ
care ar fi putut ieşi de pe buzele Lui sfinte: şi anume că toţi cei
care °or căuta refugiul în El, °or găsi o puternică mângâiere
(E°r. 6,17, 18). Acest lucru ar trebui să dea imbold credinţei tale
pentru a aştepta limanul dorit când ceri protecţia lui
Dumnezeu. Făcându-Şi Numele şi făgăduinţele asemenea unui
turn întărit, Dumnezeu îşi cheamă poporul în locuinţele Sale şi îl
aşteaptă să intre şi să se simtă ca acasă. 5. Mijlocirea Fiului Său
Prezenţa şi acti°itatea lui Cristos în cer îi amintesc lui
Dumnezeu de neclintitul Său angajament, acela de a-i proteja
pe sfinţi. Ne-a fost promis că urta din lucrările pe care
Mântuitorul le °a îndeplini în cer °a fi cea de mijlocire pentru
noi înaintea Tatălui. Mijlocirea este de fapt o slujbă a îndurării
faţă de credincioşi, pentru ca ei să poată primi tot ce °or a°ea*
ne°oie pentru aducerea la îndeplinire a tot ceea ce a promis
Dumnezeu. Isus Cristos este Ambasadorul nostru
care °eghează ca între Dumnezeu şi noi totul să fie împlinit
în mod corespunzător legământului. Deşi Cristos beneficiază de
o poziţie slă°ită lângă Tatăl şi Se află în siguranţă, la adăpost de
furtună, totuşi copiii Lui sunt lăsaţi să lupte cu Satart. Ei rămân
în inima Lui şi nu °or fi părăsiţi nici o clipă. Obser°aţi cât de
repede a fost turnat Duhul Sfânt peste apostoli, după înălţarea
Lui. Aproape imediat ce Şi-a ocupat locul la dreapta Tatălui,
Cristos a trimis Duhul Sfânt pentru a-i mângâia nu numai pe
primii creştini, ci pe toţi credincioşii până la re°enirea Sa.
PRILEJURI PENTRU FOLOSIREA PUTERII LUI DUMNEZEU Odată
ce înţelegi că puterea nemărginită a lui Dumnezeu este la
dispoziţia ta, °ei înceta să te îngrijorezi cu pri°ire la lupta cu
Vrăjmaşul. Nici un asalt nu este prea puternic pentru a-L copleşi
pe Dumnezeu şi nimeni nu °a trece frontiera fără permisiunea
Lui. Dia°olul a fost destul de şiret, încât înainte să-şi lanseze
atacul împotri°a lui Io°, a cerut lui Dumnezeu să înlăture
protecţia de care acesta beneficia dar, în general, oamenii nu
sunt atât de încredinţaţi de puterea lui Dumnezeu. Propria lor
orbire sufletească îi înşală, făcându-i să creadă că asaltul asupra
credinciosului este doar împotri°a omului. Ei n-ar putea °edea
mai departe de propriul nas, şi totuşi se °or îndrepta ţintă spre
cel sfânt, aşteptând să-1 termine repede. Ei nu cunosc că
trupele de rezer°ă ce-1 apără pe cel sfânt sunt inepuizabile -
deoarece ele nu pot fi blocate de altcine°a decât de Dumnezeu
însuşi. 17 Egiptenii credeau că l-au prins pe Israel în cursă când
l-au °ăzut mărşăluind în mod periculos spre mare. ͣS-au rătăcit
prin ţară", se mândrea Faraon (Ex. 14.3). Şi aşa li s-ar fi
întâmplat, dar puterea nemărginită a Iui Dumnezeu a inter°enit
şi i-a scăpat. Dar n-au trecut bine acest obstacol, că s-au trezit
în pustie, fără nimic altce°a decât un acoperiş deasupra capului
lor. Şi totuşi au trăit aici 40 de ani, fără a face comerţ sau
agricultură, fără a cerşi sau a jefui °reun popor °ecin. Oare
există ce°a ce puterea Lui nemărginită n-ar putea face pentru a
ne păzi de mânia şi puterea duşmanilor noştri, fie ei oameni sau
demoni? Scriptura este plină până la refuz de do°ezi ale
atotputerniciei lui Dumnezeu. După cum puterea Lui a stat între
israeliţi şi egipteni, tot aşa ea a mărşăluit cu Iosua spre Ierihon
şi s-a împotri°it lui Goliat în Valea Tere-binţilor. Aceeaşi putere
a scos duhul necurat din omul posedat de Dia°ol din ţinutul
Gadarenilor şi l-a adus la °iaţă pe fiul °ădu°ei. Oare, astăzi,
această putere este mai slabă sau sunt duşmanii noştri mai
puternici? Cu siguranţă că nu, deşi oamenii răi ai zilelor noastre
par mai îndrăzneţi decât duşmanii sfinţilor de demult. Apoi,
uneori ei fug la apariţia lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său,
pe când astăzi mulţi l-ar acuza mai degrabă pe Satan de
înfrângerea lor, decât să recunoască inter°enţia lui Dumnezeu.
Tu poţi fi mângâiat, cunoscând că Dumnezeu îi iubeşte atât de
mult pe sfinţii Săi încât nu °a ezita să dea popoare întregi
pentru răscumpărarea lor, dacă aşa hotărăşte pro°idenţa Lui. El
a despicat pântecele Egiptului tocmai pentru a sal°a °iaţa
copilului Său Israel (Is. 43.3). Manifestările permanente ale
puterii lui Dumnezeu de partea copiilor Săi contrastează
puternic cu starea de neputinţă a celor fără Cristos. Puterea
nemărginită a lui Dumnezeu este un °as deosebit. După cum Şi-
a arătat-o faţă de A°raam şi Moise, tot aşa El o oferă sfinţilor
din toate timpurile. Şi în timp ce ei °or mânca pe săturate,
păcătosul obraznic °a merge să cerşească. El nu °a putea
beneficia decât de o picătură de putere di°ină. Prin slujitorul
Său Isaia, Dumnezeu îi a°ertizează pe cei păcătoşi: ͣIată că robii
Mei °or mânca, iar °oi °eţi flămânzi; iată că robii Mei °or bea,
dar °ouă °ă °a fi sete" (Is. 65.13). Puterea lui Dumnezeu pentru
a ierta este nemărginită, dar El nu şi-o °a folosi pentru un
păcătos lipsit de ruşine. El poate să mântuiască şi să ajute la
°reme de ne°oie, dar dacă tu nu te-ai pocăit, cum poţi să
aştepţi ajutorul Lui? Aceeaşi putere, pe care Dumnezeu o
foloseşte pentru mântuirea credinciosului, o °a întrebuinţa la
condamnarea ta, deoarece El a jurat că °a distruge orice suflet
care nu se pocăieşte. 44 Oare ce somnifer le oferă Satan
sufletelor nemântuite? Oare cum pot adormi ele atât de
repede, după ce au fost a°ertizate cu pri°ire la consecinţele
ignorării ultimatului plin de har al lui Dumnezeu? Păcătosule,
Satan te poate înşela cu presupunerea că pentru a refuza
îndurarea lui Dumnezeu ai ne°oie de înţelepciune şi curaj, dar,
de fapt, acesta reprezintă ultimul act al nebuniei. Destinul tău
°eşnic atârnă de Dumnezeu. Dacă nu rezol°i acum problema ta
cu El, °a trebui ca mai târziu să răspunzi în°inuirilor Sale. Ia
aminte la aceasta: ͣGroza° lucru este să cazi în mâinile
Dumnezeului cel °iu!" (E°r. 10.31). Cât despre tine, omule sfânt,
întăreşte-te în cunoştinţa faptului că braţul puternic al lui
Dumnezeu se întinde spre tine cu dragoste, nu cu mânie. Cu
aceeaşi credinţă care îţi spune de existenţa lui Dumnezeu,
crede şi acest lucru: puterea Lui nemărginită este prietenul tău
sigur. în următoarele împrejurări, tu o poţi supune testului. 1.
Când eşti doborât de păcat Tu poţi fi absolut sigur că nici un
păcat nu este atât de puternic încât să înăbuşe puterea lui
Dumnezeu. Unul Atotputernic face mai mult decât mulţi
ͣputernici"! El Şi-a arătat de nenumărate ori dorinţa promptă
de a te sal°a. Oare cum a procedat El când a fost pro°ocat de
păcatele poporului Său? El a elaborat o scumpă făgăduinţă: ͣNu
°oi lucra după mânia Mea aprinsă" spune El. Şi de ce nu? ͣCăci
Eu sunt Dumnezeu, nu un om" (Osea 11.9). Ca şi cum ar fi spus:
Jn° °oi arăta atotputernicia îndurării Mele!" Cine se poate îndoi
de omnipotenţa lui Dumnezeu? Noi ştim că dacă El °rea, are
putere să ierte. Dar pentru cel credincios există o mângâiere
mai mare decât aceasta: în legământul Său stă scris să ierte.
După cum nimeni nu-L poate obliga pe Dumnezeu, decât El
însuşi, tot astfel nimeni nu poate desface legământul pe care l-a
făcut cu El însuşi. Iată cu°intele Lui: ͣ[Eu] nu °oi obosi iertând"
(Is. 55.7). Cu alte cu°inte: ͣîn îndurarea Mea, Eu °oi şterge
toate păcatele °oastre şi °oi cheltui tot ce am, ca nu cum°a să
se spună că bunătatea Mea este biruită de răul °ostru". Deci,
când Satart te înspăimântă cu acuzaţiile lui îngrozitoare
împotri°a sufletului tău, tu poţi spune cu încredere: ͣDumnezeu
este Cel care mă îndreptăţeşte şi nimeni altul. EI mi-a promis
că-mi °a schimba °iaţa dacă mă °oi supune
Lui. Şi-a călcat El °reo făgăduinţă? Aşadar, m-am supus Lui
ca unui Creator credincios". 18 2. Gând eşti copleşit de ispită
Dacă te temi că într-o zi °ei cădea pradă ispitei, apucă acum
puterea lui Dumnezeu şi întăreşte-te pentru a rezista. Crede că
°ei fi biruitor în ziua încercării. Tatăl tău te pri°eşte
îndeaproape în timp ce tu lupţi în °ale; strigătele tale îl
determină să °ină alergând. .Când era asuprit de duşmani,
Iosafat a strigat după ajutor şi Domnul l-a scăpat (II Cr. 20).
Când eşti stri°it şi tu poţi fi la fel de sigur de ajutorul Lui. Adu-I
deseori aminte de făgăduinţa Lui: JPăcatuI nu °a mai stăpâni
asupra °oastră" (Rom. 6.14). Deşi cu°ântul atotputernic nu se
găseşte în °ersetul anterior, el se subînţelege aici ca şi în fiecare
făgăduinţă. Spune sufletului tău: ͣ«Păcatul nu °a mai stăpâni
asupra ta», spune Dumnezeul Atotputernic!"'Acum, dacă te
adăposteşti sub acest atribut, trebuie să stai la umbra lui. La ce
ne °a folosi umbra unei stânci înalte, dacă noi stăm în soare?
Aceasta °rea să spună că, dacă ne îndepărtăm de protecţia lui
Dumnezeu, a°enturându-ne în focul ispitei, să nu ne mirăm
când credinţa noastră °a slăbi, iar noi ne °om împiedica şi apoi
°om cădea în păcat. Prin noi înşine, noi suntem slabi; puterea
noastră se află în stânca atotputerniciei lui Dumnezeu. Aceasta
af trebui să fie locuinţa noastră permanentă. 3. Când eşti apăsat
de datoria creştină Probabil °ei considera chemarea ta prea
grea pentru credinţa ta slabă. Pentru a găsi putere, pri°eşte la
Dumnezeu. Când te-ai săturat de munca ta şi eşti gata să fugi,
precum Iona, încurajează-te cu cu°intele rostite de Dumnezeu
lui Ghedeon: ͣDu-te cu puterea aceasta pe care o ai... Oare nu
te trimit Eu?" (Jud. 6.14). începe lucrarea pe care ţi-a dat-o
Dumnezeu şi puterea Lui °a fi cu tine; poţi fugi de lucrare, dar
să ştii că puterea lui Dumnezeu °a fi împotri°a la. Pentru a-Şi
aduce înapoi slujitorul fugar, El °a trimite o furtună sau alte
lucruri împotri°a ta. Eşti chemat să suferi? Nu fi clătinat de
teamă. Dumnezeu cunoaşte limitele puterii tale. EI °a aşeza
po°ara pe umerii tăi astfel încât cu greu o °ei Simţi. Şi totuşi El
nu este mulţumit. Ochiul Lui te pri°eşte mereu şi când te datini,
El te ridică - pe tine şi po°ara - şi te duce la loc sigur: te °ei
cuibări la sânul făgăduinţei Lui: ͣŞi Dumnezeu, Care este
credincios, nu °a îngădui să fiţi ispitiţi peste puterile °oastre; ci,
împreună cu ispita, a pregătit şi mijlocul să ieşiţi din ea..." (I Cor.
10.13). Cum te poţi nelinişti când eşti cuprins în legământul Lui?
Tatăl tău ceresc este atât de dornic să aibă grijă de tine, încât în
timp ce tu ceri doar o fărâmă de pace şi bucurie, El doreşte să-ţi
deschidă 46 larg gura pentru a o putea umple. Culcat ceri mai
des, cu atât mai bine; şi cu cât ceri mai mult, cu atât El te
primeşte cu bună°oinţă. Grăbeşte-te acum. Cercetează-ţi în
întregime inima şi adună toate slăbiciunile tale. Aşază-le
înaintea Celui Atotputernic, după cum femeia °ădu°ă a aşezat
°asele goale înaintea profetului. Aşteaptă miracolul eliberării
din partea resurselor nelimitate ale lui Dumnezeu. Dacă ai mai
multe °ase de adus, toate pot fi umplute. Dumnezeu are
suficientă putere pentru a dărui, dar nu pentru a Se dezice. în
această pri°inţă, însuşi Atotputernicul este slab (spun aceasta
cu re°erenţă). Chiar şi un copil din familia Lui, fie el cel mai slab,
care poate şopti doar: ͣTată!", II poate copleşi. Nu îngădui
niciodată ca slăbiciunea credinţei tale să te ţină departe de
Dumnezeu. Pri°irea cea mai palidă şi obrajii cei mai slabi ai
credinţei, dragostei şi răbdării tale °or mişca inima Lui şi °or
aduce un argument puternic pentru a te ajuta. PATRU MOTIVE
PENTRU CARE PUTEREA LUI DUMNEZEU SE ASCUNDE UNEORI
Dar", ar putea spune un suflet deprimat, ͣeu m-am rugat de
nenumărate ori pentru putere împotri°a ispitei - şi până astăzi
mâinile mele tot slabe sunt! Oricât de mult aş încerca, tot nu
pot rezista. Dacă într-ade°ăr puterea lui Dumnezeu este
preocupată de nune, de ce nu sunt biruitor în °iaţa de
credinţă?" 1. Se poate ca tu să fi neglijat puterea lui Dumnezeu
Verifică încă o dată şi °ei putea găsi, fără să te îndoieşti, o
anumită putere ascunsă pe care mai înainte nu ai remarcat-o.
Probabil te-ai rugat şi ai aşteptat ca Dumnezeu să-ţi răspundă
într-un anumit mod, dar în timp ce îl aşteptai de la fereastra din
faţă, El S-a strecurat pe uşa din spate. Iată ce °reau să spun: tu
ai aşteptat o eliberare rapidă din încercare, dar, în schimb,
Dumnezeu ţi-a dat putere să te rogi mai cu ardoare. Oare
aceasta nu înseamnă nimic? Orice medic îţi °a spune: ͣCu cât
ţipătul este mai puternic, cu atât copilul este mai puternic". Şi
nu numai atât, dar nu găseşti că acum ai o putere de lepădare
de sine mai mare? Cu alte cu°inte, oare nu creşti tu în
smerenie, datorită acestui ţepuş înfipt în came? Dacă aşa stau
lucrurile, tu ai luptat cu un ad°ersar puternic - mândria ta - şi ai
luptat bine! Oare ce este mai greu sau mai împotri°a firii decât
să-ţi forţezi mândria să îngenuncheze înaintea lui Dumnezeu?
18 2. Se poate ca Dumnezeu să fi amânat cu un scop puterea
Lui Dacă ai aşteptat atât cât ai putut şi Dumnezeu încă nu ţia
răspuns, nu lăsa ca nerăbdarea ta să-L acuze de nepăsare.
Dimpotri°ă, spune-ţi tu însuţi: ͣTatăl meu este mai înţelept
decât mine. El °a trimite ce °oi a°ea ne°oie, când °oi a°ea
ne°oie. Eu ştiu că dacă acum EI nu inter°ine, este numai pentru
că El ştie ce este mai bine pentru mine." Unul din moti°ele
pentru care eliberarea întârzie este să dea credinţei tale
posibilitatea de a se întări. Când o mamă îşi în°aţă copilul să
meargă, ea stă la mică distanţă de el şi îşi întinde mâinile,
îndemnându-1 să pornească. Acum, dacă şi-ar exercita puterea
şi s-ar îndrepta spre copil, aceasta nu i-ar fi de folos, deoarece
picioarele lui nu s-ar mişca. Dar dacă ea îl iubeşte, îl lasă acum
să sufere puţin pentru a-i asigura sănătatea de mai târziu. Tot
astfel, deoarece Dumnezeu îşi iubeşte copiii, El îngăduie uneori
ca ei să lupte, pentru a-şi întări picioarele credinţei lor instabile.
Nu numai atât, dar El poate folosi încercările şi ca un prilej
pentru noi şi măreţe manifestări ale puterii Lui. Presupune că
un copil se clatină pe marginea unui râu, alunecă şi este într-un
mare pericol. Ce face mama lui? Ea aleargă imediat
pentru a-1 sal°a! Şi niciodată braţele ei nu i s-au părut mai
puternice şi nici îmbrăţişarea mai mângâietoare decât în acea
împrejurare. Tu ai putea fi un suflet sărac, fricos, slab în
credinţă şi întotdeauna gata să te scufunzi; şi totuşi, cu multe
lipsuri, harul tău a supra°ieţuit până acum. Oare există o mai
mare demonstraţie a puterii lui Dumnezeu decât să °ezi o astfel
de corabie şubredă, clătinată de furtuni, trecând peste o
armată de păcate şi demoni, ajungând în cele din urmă în portul
sal°ării lui Dumnezeu? Ce tribut acordat puterii Lui, pentru ca
un °as aşa de slab să în°ingă toate na°ele de luptă ale Satanei!
3. Cauza opririi binecu°ântării poate fi în tine însuţi Dacă atunci
când ceri eliberarea, inima ta nu este fixată în direcţia corectă,
puterea nu °a °eni. Când simţi că puterea lui Dumnezeu este
închisă faţă de tine, pune-ţi următoarele întrebări: Mă încred cu
ade°ărat în Dumnezeu, şi numai în El, pentru ne°oia mea? Sau
mă încred în rezol°area mea, a pastorului sau în alte surse din
afară? Toate acestea pot fi bune, dar ele sunt numai slujitori ai
lui Cristos. Treci peste ei spre Stăpânul însuşi. Atinge-L şi
eliberarea este a ta. Sunt eu mulţumit de puterea pe care o
am? într-o întrecere de cursă lungă, concurenţii aleargă în
ritmuri diferite. Probabil că eşti descurajat 19 când °ezi că atât
de mulţi din cei puternici te depăşesc în drumul spre glorie.
Decât să strigi după ei, fii mulţumit că totuşi ai putere să alergi!
Chiar şi cel mai neînsemnat loc în armata sfinţilor este o mare
onoare. Te afli în cursă? Este numai datorită harului lui
Dumnezeu; mulţumeşte-I pentru acest pri°ilegiu. Adu-ţi aminte
de acest lucru: oricine (chiar şi cel mai slab sfânt) termină cursa
este un în°ingător. Oare mândria mea a împiedicat arătarea
puterii lui Dumnezeu? Dumnezeu nu-ţi °a oferi putere dacă o
foloseşti în propriul tău a°antaj. El ştie cât de repede eşti
îndepărtat de El pe aripile mândriei tale. Deoarece te iubeşte, El
°a anula porţia de putere, dacă ea te îndepărtează de la
părtăşia cu El. El face toate acestea spre binele tău, astfel că
atunci când mândria ta zace abia răsuflând, tu °ei fi ne°oit să te
întorci spre El. 4. Dumnezeu te poate chema să perse°erezi în
ciuda argumentelor copleşitoare Probabil că nimic din ceea ce a
fost spus nu corespunde situaţiei tale. Inima ta este curată
înaintea lui Dumnezeu; tu ai aşteptat cu sinceritate şi în
rugăciune şi, totuşi, Dumnezeu nu ţi-a întins mâna. Atunci tu
trebuie să trăieşti şi să mori aşteptând, deoarece se poate ca El
să ceară aceasta. Ce do°adă mai mare a credinţei tale şi a
harului lui Dumnezeu lucrând în tine, decât că te păstrează
până la capăt! Mângâie-te cu promisiunea că atunci când eşti
terminat, puterea °a °eni. Scriptura spune: ,£)ar cei ce se încred
în Domnul îşi înnoiesc puterea" (Is. 40.31). Proorocul nu a fost
trimis la casa °ădu°ei decât după ce ea şi-a copt şi ultima
bucată de pâine. Io° nu a fost ajutat, până ce nu s-a împlinit
scopul lui Dumnezeu. Sunt cum°a încercările tale mai mari
decât ale lui Io°? Cere-I Domnului o inimă ca a lui Io°. Şi să ştii
că °iaţa ta este în mâinile unui Dumnezeu plin de milă şi
îndurare (Iac. 5.11). 4 - Creştinul în Armături CA PITOLUL 2
PRIMA CONSIDERAŢIE: ARMATURA CELUI SFÂNT I. CREŞTINUL
TREBUIE SĂ FIE ÎNARMAT ͣîmbrăcafi-°ă cu toată armătura lui
Dumnezeu, ca să puteţi ţinea piept împotri°a uneltirilor
Dia°olului" (Ef. 6.11). Am °ăzut că ceea ce alimentează credinţa
noastră şi ne pregăteşte de luptă este puterea nemărginită a lui
Dumnezeu şi nu slaba noastră putere. Şi totuşi cum ne putem
însuşi această putere în °ieţile noastre? Pa°el ne oferă
răspunsul: purtând armătura lui Dumnezeu. A îmbrăca
armătura lui Dumnezeu înseamnă a ne însuşi în modul cel mai
personal puterea Lui. Aceasta implică în primul rând şi mai
presus de orice o schimbare a inimii. Omul care se laudă că are
încredere în Dumnezeu, dar de fapt nu crede din inimă, nu °a fi
niciodată în siguranţă în zona de război ce separă pământul de
cer. Dacă din neglijenţă sau prin alegerea lui, nu îşi pune
armătura lui Dumnezeu şi se a°ântă neînarmat în luptă, atunci
el îşi semnează propriul certificat de deces. Se spune despre un
fanatic din Munster că încerca să se împotri°ească unei armate
in°adatoare, strigând: ͣîn Numele Domnului oştirilor, depărtafi-
°ă!" Dar acest suflet nepocăit nu a°ea o astfel de împuternicire
din partea Generalului, pentru care pretindea că luptă, şi
curând a pierit. Acest exemplu ne arată ce preţ mare trebuie
plătit pentru o astfel de nebunie. Ce limbaj groza°, dar
nebunesc, auzi picurând de pe buzele oamenilor celor mai
profani şi ignoranţi! Ei spun că nădăjduiesc în Dumnezeu şi se
încred în bună°oinţa Lui; ei îl înfruntă pe Dia°olul şi toate
lucrările lui. Dar tot timpul ei sunt săraci, făpturi goale, fără nici
cea mai mică părticică din armătura lui Dumnezeu peste
sufletul lor. Această îndrăzneală nu-şi găseşte locul pe terenul
Domnului. 50 CREŞTINUL ÎNARMAT - ARMELE LUI DIVINE
îndemnul lui Pa°el de a ne pune armătura are o dublă
semnificaţie, în primul rând, ne arată ce să facem: ͣîmbrăcafi-°ă
cu toată armătura lui Dumnezeu..." Şi în al doilea rând, de ce
trebuie să facem acest lucru: ͣ...ca să puteţi finea piept
împotri°a uneltirilor Dia°olului". Deci, pentru a pomi, fiecare
recrut în armata lui Cristos trebuie să fie îmbrăcat în mod
corespunzător cu armătura. Prima întrebare care se pune sună
astfel: ͣCe este armătura?" 1. Cristos ca armătură Ni se spune:
Jmbrăcafi-°ă cu Domnul Isus Cristos" (Rom. 13.14), unde Cristos
este prezentat ca armătură. Apostolul nu îndeamnă pe sfinţi
doar să se îmbrace cu cumpătare în locul alcoolismului sau cu
castitate în locul adulterului.
Dimpotri°ă, El le spune: ͣîmbrăcafi-°ă cu Domnul Isus
Cristos", ceea ce înseamnă că până nu se îmbracă cu Cristos,
creatura este neînarmată. Nu omul împodobit cu moralitate sau
°irtuţi filozofice °a respinge ispitele trimise de Satan, ci omul
îmbrăcat cu armătura - adică, cu Cristos. 2. Darurile lui Cristos
ca armătură Mă refer la ͣcingătoarea ade°ărului, platoşa
neprihănirii" ş.a.m.d. Noi suntem îndemnaţi să ͣne îmbrăcăm
cu omul cel nou" (Ef. 4.24), care este rezultatul tuturor
harurilor. Concluzia este aceasta: a fi fără Cristos şi darurile Sale
înseamnă a fi fără armătură. PĂCĂTOSUL NEÎNARMAT -
SPERANŢELE LUI ÎNTUNECATE O persoană fără Cristos, lipsită de
har, este dezbrăcată şi neînarmată - complet neechipată pentru
a se împotri°i păcatului şi Satanei. La început, Dumnezeu l-a
îmbrăcat pe Adam cu armătura completă. Dar prin
îndemânarea lui, Dia°olul l-a dezbrăcat. De îndată ce a fost
să°ârşit primul păcat, ͣ[Adam şi E°a] erau goi" (Gen. 3.7).
Păcatul i-a dezbrăcat de armătura lor şi i-a lăsat săraci, creaturi
slabe. Acest prim abuz a presupus o tactică modernă din partea
Satanei. Dar odată ce omul i-a deschis porţile, Dia°olul s-a
proclamat rege şi şi-a adus la curte un întreg alai de păcate
mortale, fără a scoate °reodată sabia. Iată ce °reau să spun: în
loc să-şi mărturisească păcatul, Adam şi E°a au încercat să-1
ascundă de Dumnezeu şi au de°enit e°azi°i în relaţiile cu El. Ei
se în°inuiau unul pe celălalt, fără să le pese de
responsabilitatea pentru neascultarea lor şi fără a cere
îndurare. Cât de 20 repede li s-au împietrit inimile prin
înşelăciunea păcatului! Firea omului nu s-a schimbat de atunci.
Aceasta este exact starea fiecărui fiu (fiică) a lui Adam; Satan ne
găseşte goi şi ne transformă în scla°i până ce Dumnezeu, Care
ne-a cumpărat cu sângele Fiului Său iubit, angajează fiecare
suflet °ino°at în ser°iciul împărăţiei Sale. Pentru a înţelege mai
bine seriozitatea absenţei armăturii lui Dumnezeu, să analizăm
cele patru consecinţe a ceea ce înseamnă să fii gol şi neînarmat.
1. Depărtarea de Dumnezeu ͣîn °remea aceea eraţi fără Cristos,
fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintcle
făgăduinţei" (Ef. 2.12). Dacă nu eşti un copil al împărăţiei, tu nu
°ei putea beneficia de °reo făgăduinţă a Legământului, după
cum un cetăţean roman nu are nimic a face cu carta Londrei.
Eşti singur în lume, fără Dumnezeu. Dacă ai °reun necaz,
trebuie să-ţi pledezi singur cauza. Dar dacă eşti un cetăţean al
cerului, Dumnezeu are putere să-ţi garanteze imunitatea în
orice situaţie. Şi în timp ce duşmănia Dia°olului se îndreaptă
spre tine, el nu îndrăzneşte să °ină fără permisiune pe terenul
lui Dumnezeu pentru a te atinge. Ce situaţie disperată ca un
suflet să fie lăsat să se apere singur împotri°a legiunilor de
pofte şi demoni! El °a fi încolţit precum un iepure sălbatic de o
haită de lupi - fără Dumnezeu, care să-i oprească, şi pradă
asupririi zilnice a Satanei. Numai să fie un popor părăsit de
Dumnezeu, indiferent cât de războinic ar fi, şi imediat şi-ar
pierde curajul şi ar fi incapabili să lupte. Un grup de copii poate
ieşi din curte pentru a se fugări în afara acesteia. Când israeliţii
s-au înspăimântat auzind de uriaşii puternici şi cetăţile întărite,
Caleb şi Iosua i-au liniştit, asigurându-i: Ji °om mânca; ei nu au
nici un sprijin" (Num. 14.9). Cu cât mai mult, acel suflet lipsit de
apărare din partea Celui Atotputernic °a fi ca o pâine gata să fie
mâncată de Satan! 2. Ignoranţa Numai un suflet ignorant este
suficient de neînţelept pentru a ieşi neînarmat din tumul lui în
timpul unui asediu. Cu siguranţă, el nu şi-a studiat ad°ersarul
sau nu ştie ce primejdie îl pândeşte dincolo de poartă. Pentru a
înrăutăţi şi mai mult lucrurile, dacă el luptă fără să se îmbrace
cu Cristos, el °a trebui să lupte în întuneric. Apostolul scrie:
ͣOdinioară eraţi întuneric; dar acum sunteţi lumină în Domnul"
(Ef. 5.8). Ca un copil al luminii, tu care eşti creştin poţi fi din
timp în timp în întuneric cu pri°ire la realitatea °reunei
făgăduinţe. Dar tu întotdeauna ai acel 52 ochi spiritual care îi
lipseşte persoanei fără Cristos. Omul nepocăit este întotdeauna
prea ignorant pentru a rezista Satanei, în °reme ce cunoştinţa
ade°ărului pe care creştinul o posedă a°ertizează şi aduce
sufletul înapoi, chiar când a fost luat prizonier de ispită. Nimeni
să nu te înşele: întunericul spiritual nu poate fi îndepărtat decât
prin unirea cu Cristos. După cum ochiul fizic nu poate fi pus la
loc prin mijloace omeneşti odată ce a fost scos, tot astfel ochiul
spiritual - pierdut datorită păcatului lui Adam - nu poate fi repus
prin eforturile oamenilor sau ale îngerilor. Aceasta constituie
una din bolile pe care Cristos a °enit să le °indece (Lc. 4.18). 3.
Neputinţa ͣPe când eram noi încă fără putere, Cristos, la
°remea cu°enită, a murit pentru cei nelegiuiţi" (Rom. 5.6). Ce ar
putea face oare un suflet neînarmat pentru a scutura jugul
Satanei? Nu mai mult decât un popor neînarmat ar putea face
pentru a scutura jugul unei armate biruitoare! Satan are o
asemenea putere asupra unui suflet, încât el este numit omul
tare care ţine sufletul ca pe o casă a lui (Lc. 11.21). Dacă cerul
nu-1 deranjează cu nimic, el nu se teme să se răscoale. El ţine
totul sub control. Ceea ce Duhul Sfânt face într-un om sfânt,
Satan, într-un sens diabolic, face în omul păcătos. Duhul Sfânt
umple inima cu dragoste, bucurie, dorinţe sfinte; Satan umple
inima păcătosului cu mândrie, poftă, minciună. Şi precum omul
beat, plin de °in, nu se mai poate controla, nici păcătosul
umplut cu Satan nu-şi mai aparţine lui însuşi, ci este un scla°
neputincios. 4. Prietenia cu păcatul şi Satan Un suflet care
refuză să se îmbrace cu Cristos se declară un răz°rătit şi se face
°răjmaş al lui Dumnezeu. Cred că putem spune fără să greşim
că oricine este °răjmaşul lui Dumnezeu trebuie să fie prietenul
Satanei - şi cum poţi determina pe cine°a să lupte împotri°a
propriului prieten? Este Satan împărţit? Oare °a lupta Dia°olul
dinăuntru cu cel deafară? Uneori, Satan şi o inimă firească par
că se războiesc, dar este o farsă - ca o parare a doi scrimeri pe
teren. Poate i-ai
crezut serioşi la început, dar când îi °ei °edea ce precauţi
sunt şi unde se lo°esc unul pe celălalt, °ei înţelege imediat că n-
au de gând să se omoare. îţi °a dispărea orice îndoială când îi
°ei °edea după meci, felicitându-se pentru performanţa lor! Tot
astfel, când °ezi un suflet nepocăit demonstrând împotri°a
păcatului, urmăreşte-1 dincolo de scena faptelor bune unde a
21 obţinut reputaţia unui sfânt, jucând pe făţarnicul. Fără nici o
îndoială, acolo îl °ei putea °edea stând împreună cu Satan, într-
un colţ, la fel de prieteni ca întotdeauna. VRĂJMAŞUL - PLANUL
LUI DIABOLIC Ai °ăzut câte°a din consecinţele a ceea ce
înseamnă să fii fără armătura lui Dumnezeu: ignoranţă,
neputinţă, depărtarea de Dumnezeu şi prietenia cu păcatul şi
Satan. Dacă îmbrăcarea cu Cristos este tratamentul sigur pentru
astfel de suferinţe mortale, de ce oare atât de mulţi oameni
refuză acest medicament folositor al harului Său? 1. înclinaţia
firească a sufletului omenesc Când pri°eşti în jur şi °ezi ţinutul
întins al Dia°olului şi terenul restrâns ce aparţine supuşilor lui
Cristos - ce mulţime de suflete preţioase stă prosternată la
picioarele Satanei şi ce regiment mic de sfinţi mărşăluieşte sub
stindardul harului lui Cristos - poate te întrebi: ,J5ste mai
puternic iadul decât cerul? Sunt armele Satanei mai °ictorioase
decât Crucea lui Cristos?" Dar dacă °ei considera ce am de gând
să spun, te °ei întreba mai degrabă dacă Cristos are pe cine°a
care să-L urmeze, decât că are aşa de puţini. Toţi fiii oamenilor
sunt născuţi în păcat (Ps. 51.5). Deci, când prinţul acestei lumi
se apropie pentru prima dată de un suflet tânăr cu °reo
propunere neruşinată, el găseşte sufletul neînarmat şi în starea
lui naturală, fiind familiar cu politica lui. Prin urmare, supunerea
faţă de Satan nu cauzează multă suferinţă în inima păcătoasă.
Dar când Cristos Se luptă pentru un suflet, El propune schimbări
radicale. Iar sufletul egoist, căruia în general îi place să lase
lucrurile aşa cum sunt, îi răspunde cu un dispreţ asemănător cu
al locuitorilor răz°rătiţi din pildă: ͣNu °rem ca omul acesta să
împărătească peste noi!" (Lc. 19.14). Votul este unanim: toate
poftele °otează împotri°a lui Cristos şi se ridică precum filistenii
împotri°a lui Samson, pe care îl numeau distrugătorul ţării lor
(Jud. 16.23, 24). Dacă harul lui Dumnezeu n-ar fi încălcat acest
°eto, întreaga lume ar fi rămas sub puterea Satanei. Biruinţele
Satanei sunt limitate la sufletele ignorante, lipsite de har, care
n-au a°ut putere şi nici n-au înţeles că trebuie să i se opună. Ei
sunt născuţi prizonieri ai păcatului; tot ce el are de făcut este
să-i ţină în această situaţie. Dar când asaltează un sfânt, a cărui
libertate a fost câştigată la cruce, o dată pentru totdeauna,
atunci el asediază o cetate cu ză°oare şi porţi. Mai de°reme sau
mai târziu, el trebuie să se retragă ruşinat, neputând smulge
nici măcar pe cel mai slab sfânt din mâna 54 Mântuitorului. Poţi
să te îndoieşti de puterea proprie, dar niciodată să nu te
îndoieşti de cea a lui Dumnezeu. In conflictele tale cele mai
gra°e cu Satan, crede că Cristos te poate scoate cu braţ întins
de pe teritoriul Dia°olului, în ciuda forţei şi furiei iadului. 2.
Răutatea supranaturală a Satanei Să nu te îndoieşti nici o clipă
că Satan se °a năpusti cu toată furia asupra celor ce iubesc
Cu°ântul lui Dumnezeu. Cunoaşterea lui referitoare la Vestea
Bună a lui Cristos îşi are originea cu mult în urmă, de fapt, la
începutul °remurilor. El a °ăzut manifestându-se puterea ei din
nou şi din nou şi ştie că posedă un arsenal întreg pentru a lo°i
sufletele. Cel dintâi mare asalt pe care E°anghelia l-a făcut
împotri°a împărăţiei întunericului i-a clătinat acesteia temelia şi
a pus pe fugă legiunile iadului. Ele încă mai fug. Când cei 70 de
apostoli împuterniciţi de Cristos s-au întors mărturisind că până
şi duhurile rele le erau supuse prin puterea E°angheliei, Cristos
le-a răspuns: ,^\m °ăzut pe Satan căzând ca un fulger din cer!"
(Lc. 10.17, 18). în esenţă, El le spune: ͣCeea ce spuneţi °oi nu
constituie o noutate pentru Mine; Eu am °ăzut când Satan a
fost aruncat din cer. Cât de bine cunosc Eu puterea
E°angheliei!" Te miri că Satan lucrează din greu să facă
inofensi°ă E°anghelia care la rândul ei îl face inofensi° pe el
însuşi? Mulţi care odată erau prietenii Satanei găsesc drumul
spre °iaţă şi ade°ăr prin lumina E°angheliei. Prin aceeaşi
lumină, sfinţii se îndreaptă spre casa lor °eşnică cu o siguranţă
binecu°ântată. Nimic nu-1 poate necăji mai mult pe Cel Rău
decât să °adă cum °echii lui camarazi îşi neglijează plăcerile lor
păcătoase de altădată şi, în schimb, îşi petrec timpul studiind
Scripturile. El ştie că un sfânt lipsit de cunoştinţa E°angheliei
este tot atât de °ulnerabil, precum o armată fără muniţie. Prin
urmare, el se chinuie să înlăture Cu°ântul lui Dumnezeu, fie prin
persecuţie, fie prin regimul politic, căutând să con°ingă un
popor să-1 îndepărteze de pe teritoriul lui. Cu°ântul lui
Dumnezeu este cel ce ne în°aţă cum să ne îmbrăcăm cu Cristos
şi darurile Sale, astfel ca să fim bine echipaţi. Nu te înşela
singur, crezând că te poţi lipsi de această carte atât de
°aloroasă. Cu toţii cunoaştem persoane care se automulţumesc
cu o mărturisire a lui Cristos şi cu o cunoaştere superficială a
darurilor şi lucrărilor, şi nu doresc să ştie dacă există ce°a mai
mult în °iaţa creştină. Ei sunt aceia ale căror daruri îngheaţă
când bate °ântul satanic asupra sufletelor lor. Dar sfântul, a
cărui credinţă s-a izolat de eroare prin ade°ărul E°angheliei, °a
putea rezista tuturor curenţilor reci trimişi de Satan. 21
ARMĂTURA - CREATORUL EI Până acum aţi fost a°ertizaţi
suficient de consecin|ele lipsei armăturii. Acum, haideţi să
pri°im mai îndeaproape dispoziti°ul nostru foarte potri°it
pentru războiul spiritual. Nu poate fi orice fel de armătură; mai
bine nici o armătură, decât una care nu a fost probată. Numai
annătura lui Dumnezeu trece testul. Acest ade°ăr este
demonstrat de două particularităţi: 1. Numai Dumnezeu poate
concepe armătura sfinţilor Lui Un ade°ărat soldat nu merge pe
front decât cu armele pe care
i le stabileşte generalul lui. Nu este lăsat la bunul plac al
fiecăruia să aducă ce arme doreşte; aceasta ar determina
haosul. într-un mod asemănător, soldatul creştin este legat de
poruncile lui Dumnezeu. Deşi armata este pe pământ, consiliul
de război se află în cer şi de acolo dă ordine: ͣIată ce-ţi ordon...
Iată care îţi sunt armele". Şi deşi par să aibă un anumit succes
împotri°a păcatului, cei ce fac mai mult sau folosesc ce nu este
poruncit de Dumnezeu °or fi chemaţi cu siguranţă să dea
socoteală de îndrăzneala lor. în această pri°inţă, disciplina
războiului este strictă pentru oameni. Deşi l-au bătut pe
duşman, unii au fost condamnaţi şi executaţi, deoarece şi-au
părăsit poziţia lor sau au acţionat fără ordin. în acest punct, şi
disciplina lui Dumnezeu este foarte precisă. El le °a spune
tuturor celor care născocesc ei înşişi căi de a-L adora sau care îşi
fabrică metode de pocăinţă: ͣCine ţi-a cerut lucrul acesta?"
CânA dorim să corectăm Legea lui Dumnezeu şi să adăugăm noi
înşine la poruncile Lui, aceasta înseamnă să fii ͣprea
neprihănit", după cum spune Solomon (Ecl. 7.16). Dumnezeu
spunea Israelului că profeţii mincinoşi îşi iroseau timpul,
deoarece nu împlineau porunca Lui (Ier. 23.32). De asemenea,
şi tu îţi pierzi timpul dacă faci ce°a ce Dumnezeu nu cere.
Gândurile lui Dumnezeu nu sunt ca ale oamenilor; şi nici căile
Lui ca ale noastre. Dacă Moise ar fi scos Israelul din Egipt prin
înţelepciunea lui proprie, ne-am fi aşteptat ca el să-i prădeze pe
egipteni de caii şi armele lor. Dar Dumnezeu Şi-a scos poporul
gol şi pe jos, iar Moise a ţinut strâns poruncile Lui. Ei purtau
războiul lui Dumnezeu şi, prin urmare, numai supunându-se
puteau fi sub comanda Lui. Ei se opreau şi porneau la porunca
Lui; ei luptau la comanda Lui. Iar tactica şi armele folosite erau
cele recomandate de Dumnezeu. Oare ce putem în°ăţa din
exemplul lor? Luptându-ne cu duhurile rele şi poftele care
intersectează drumul nostru spre cer, trebuie şi noi să
respectăm regulile lui Dumnezeu, care ne sunt înfăţişate în
Cu°ântul Lui. 22 Creştine, ia bine seama, nu te încrede în
armătura lui Dumnezeu, ci în Dumnezeul armăturii. Toate
armele tale sunt ͣputernice" numai ͣprin Dumnezeu" (II Cor.
10.4). Chi°otul reprezenta simbolul siguranţei lui Israel, dar
când poporul a început să se glorifice în acesta, nu în-
Dumnezeu însuşi, acesta le-a grăbit pierderea. Tot astfel,
îndatoririle şi poruncile, darurile şi harurile sunt limanuri pentru
apărarea sufletului; dar ele trebuie ţinute la locul potri°it. Satan
tremură precum filistenii la °ederea chi°otului, °ăzând un suflet
sârguincios în folosirea ͣdarurilor" sale, adică răbdare,
cumpătare, cinste, etc. Dar când omul se încrede mai mult în
ele decât în Domnul, el se află pe un teren mişcător. 2.
Dumnezeu întocmeşte armătura sfinţilor Săi şi îi în°aţă s-o
folosească corect După cum deja am obser°at, nu armătura în
sine face sufletul de neîn°ins, ci armătura lui Dumnezeu. Este
rugăciunea o armătură? Dar credinţa, nădejdea şi neprihănirea?
Numai dacă sunt proiectate de Dumnezeu şi prin numirea Lui.
Numai ce este născut din Dumnezeu biruieşte lumea: o
credinţă, o speranţă născute din Dumnezeu. Dar fii °itregi,
pro°eniţi din cur°ie, ai autocăutării slujbelor şi darurilor, cu care
unii creştini se încing, şi care răsar dintr-o sămânţă moartă, nu
pot fi cereşti. Pri°eşte bine eticheta şi °ezi dacă armătura pe
care o porţi este opera lui Dumnezeu sau nu. în zilele noastre,
se găsesc multe imitaţii pe piaţă. Este un joc al Satanei ca atunci
când păcătosul nu poate fi satisfăcut de goliciunea lui, poftele
lui, să-1 înduplece cu lucruri nesigure, care n-ar putea face nici
un bine omului, iar pe Satan nu l-ar putea răni. Poate că este
frec°entarea Bisericii, sau faptele bune, sau pedepsele
autoimpuse prin care el intenţionează să impresioneze atât pe
Dumnezeu cât şi pe oameni. Oare astfel de impostori cred în
Dumnezeu? O, ei speră că nu sunt infideli. Dar ei nu contenesc
să se întrebe ce este armătura lor sau cum o pot găsi şi dacă îi
°a susţine în ziua cea rea. Astfel pier cu miile cei care
presupuneau că sunt înarmaţi împotri°a Satanei, morţii şi
judecăţii - când în tot acest timp ei erau nenorociţi şi goi. Acest
gen de oameni sunt mai răi decât cei care nu pretind că-şi
ascund ruşinea de pri°irea lumii. , Pentru cei mai mulţi dintre
noi, o copie fidelă a unei capodopere apare asemănătoare
originalului. Dar când artistul o pri°eşte, el poate spune imediat
care este realul şi care falsul. Acelaşi lucru este şi cu mulţumirea
de sine a făţarnicului, care pretinde că are credinţă şi nădejde
în Dumnezeu. Acesta este un om în°eşmântat strălucitor şi cu
arma în 57 mână. Cu sabia ascuţită a limbii lui, el ţine la distanţă
atât pe cel ce predică, cât şi Cu°ântul lui Dumnezeu: ͣCine
poate spune că eu nu sunt un sfânt? Numeşte °reo poruncă pe
care n-o împlinesc, °reo îndatorire pe care o neglijez!" spune el
indignat. Mulţi sunt impresionaţi de aparenta lui pioşenie. Este
ne°oie de ochiul atent al Duhului pentru a-1 depista, şi chiar şi
atunci este greu să-1 condamni, deoarece Satan deja l-a
falsificat. Mai întâi, el trebuie dezarmat şi dezbrăcat de haina
murdară a mulţumirii de sine, deoarece armătura lui Dumnezeu
nu poate fi pusă peste îmbrăcămintea pe care şi-a croit-o el
însuşi. Pe de altă parte, sufletul care stă dezbrăcat şi smerit
înaintea lui Dumnezeu este con°ins de ne°oia mare pe care o
are şi este dornic să fie ajutat. Ce crezi că este mai uşor: să pui
la loc un os recent fracturat sau să repari unul care deja s-a
sudat greşit? Ah, făţarnicule pios, leapădă Numele lui Cristos a
cărui insignă pretinzi că o porţi sau înlătură armura falsă a
mulţumirii de sine şi °ino la El cu pocăinţă ade°ărată! Să nu
îndrăzneşti să numeşti armătura lui Dumnezeu nimic din ceea
ce nu-L glorifică pe El şi nu te apără împotri°a Satanei!
ARMĂTURA - COMPONENTELE EI MULTIPLE Remarcaţi totala
proporţionalitate a echipamentului creştinului: ͣToată
armătura lui Dumnezeu" (Ef. 6.11). Când este îmbrăcată
corespunzător, armătura creştinului este completă şi aceasta
într-un întreit aspect. 1. Toate componentele acoperă
(împreună) creştinul în întregime, sufletul şi duhul lui Astfel,
sunt protejate într-un mod di°in atât puterile unuia cât şi
simţurile celuilalt. Nici o porţiune nu este fără apărare. Altfel,
săgeata Satanei poate pătrunde prin acel spaţiu, asemănător
celei care a pătruns printre legăturile
armurii lui Ahab (I împ. 22.34). Dacă tot trupul, cu excepţia
ochiului, este înarmat, atunci Satan îşi poate arunca săgeţile
aprinse ale ispitei prin acea deschizătură, aprinzând întreaga
casă. E°a doar a pri°it pomul şi o săgeată otră°ită a străpuns-o
până în inimă. Presupune că ochiul este închis, dar urechea
aude o con°ersaţie murdară. Atunci, Dia°olul se °a strecura pe
acolo. Sau dacă toate simţurile exterioare sunt bine păzite, dar
inima nu este ţinută cu toată seriozitatea, atunci gândurile
omului îl °or da pe mâna Satanei. Duşmanii noştri ne atacă din
toate părţile, deci armătura noastră trebuie să fie ͣde lo°ire şi
de apărare" (II Cor. 6.7). Apostolul a numit păcatul un °răjmaş
care ne înconjoară (E°r. 12.1). Satan îşi împarte ispitele în
diferite escadroane. Una asaltează aici, o alta nă°ăleşte dincolo.
Citim despre inconsec°enţe în comportament şi în atitudinea
spirituală. în 58 timp ce respingi ispita duşmanului asjupra
trupului, el ar putea pătrunde în cetăţuie pe poarta slăbiciunii
duho°niceşti. ͣDar", spui tu, ͣtoate faptele mele sunt
ireproşabile". Bine, dar atunci ce armătură ai pentru a-ţi apăra
capul, raţiunea ta? Dacă te surprinde în această zonă şi
plantează sămânţa ereziei, imediat aceasta poate prinde
rădăcină, înăbuşind credinţa ta. Aşadar, obser°ăm câtă ne°oie
a°em de toată armătura care să ne acopere în întregime. 2.
Fiecare componentă are un rol specific Dumnezeu proiectează
fiecare componentă a armăturii pentru un scop specific; prin
urmare, omul sfânt trebuie să fie îmbrăcat corespunzător. Cu
alte cu°inte, nu se face să-ţi acoperi inima cu un coif, sau să-ţi
ţii scutul acolo unde trebuie să fie platoşa. într-ade°ăr, există
multe daruri duho°niceşti, fiecare cu un rol specific de a aduce
sufletului °iaţă şi sănătate - foarte asemănător acti°ităţii
°enelor şi arterelor care transportă sângele în organism.
înţeapă o °enă şi tot sângele °a ţâşni pe acolo; neglijează o
datorie şi puterea tuturor darurilor se poate pierde. Apostolul
Petru îndeamnă creştinii să crească în omul dinăuntru. Nu este
aceasta ade°ărata sănătate - când întregului organism îi merge
bine? Credinţa este darul care conduce întregul proces. Dacă ai
credinţă, atunci adaugă fapta: ͣSă uniţi cu credinţa °oastră
fapta" spune Petru în II Pet. 1.5. Aceste daruri se sprijină unul
pe celălalt. Faptele bune şi actele de caritate îşi au originea în
credinţă; la rândul ei, credinţa se hrăneşte şi se întăreşte în
fapte - aşa spune Martin Luthen Lucrările tale ar putea purta
fructe atrăgătoare, dar nu poţi fi ferit de ruinarea Dia°olului,
până cc nu adaugi faptelor tale cunoştinţa. Cunoştinţa este
pentru credinţă ceea ce este soarele pentru fermier. Fără
cunoştinţă, credinţa nu poate °edea cum să-şi facă lucrarea. Şi
nici lucrarea, odată terminată, nu poate fi analizată în mod
corespunzător, în lumina obscură a jumătăţilor de ade°ăr. Dacă
tu nu eşti întemeiat pe ade°ărul E°angheliei, Satan se °a folosi
de ignoranţa ta pentru a zădărnici creşterea ta spirituală.
Pentru orice situaţie, el are o sugestie °icleană. S-ar putea ca
odată să încerce să te con°ingă că nu eşti suficient de smerit şi
să permită seminţei autocondamnării să înăbuşe siguranţa
mântuirii tale. Altădată, el te linguşeşte printr-o falsă mândrie
în smerenia ta, iar molima mulţumirii de sine °a nimici roadele
Duhului în °iaţa ta. Satan nu este cum ţi se înfăţişează ţie; el °a
încerca toate metodele, astfel ca tu să-1 crezi. 23 Dar
cunoştinţa nu este ultima lucrare a harului. Noi trebuie să-i
adăugăm acesteia în frânarea. Fără ea, atât credinţa, cât şi
raţiunea, îşi pot ceda curând locul pentru plăceri °remelnice.
înfrânarea este un foarte bun administrator. Ea cercetează
sufletul în mod regulat şi pune în ordine sentimentele omului
sfânt, astfel ca el să nu ignore îndatoririle sfinte pentru a urmări
propria satisfacţie. Dacă îngădui ca dragostea de confort - sau
numai plăcerea în mijlocul familiei şi a celor dragi - să
depăşească dragostea ta pentru Domnul, tu nu poţi fi un ostaş
biruitor al lui Cristos. Prin urmare, roagă-te pentru înfrânare,
care menţine dimensiunea spirituală a inimii tale în zona păzită,
şi trage un semnal de alarmă când inima ta este înflăcărată de
sentimente trecătoare sau se răceşte pentru Cristos.
Imaginează-ţi că eşti bine echipat şi te îndrepţi spre cer în timp
ce te lăfăi în prosperitate. Nu trebuie să te pregăteşti şi pentru
°reme rea -adică, °remea de încercare? Când °ei intra pe
drumul strâmt al suferinţei, Satan îşi °a desfăşura obstacolele
prin mii de ispite şi nu °ei mai putea fugi ca în ziua prosperităţii
tale. Te poţi depărta de o lume atrăgătoare numai ghemuindu-
te când te izbeşte necazul, atâta °reme cât nu ştii cum să
perse°erezi. Prin urmare, apostolul porunceşte: ͣla înfrânare
[adăugaţi] răbdare" (II Pet. 1.6). Eşti răbdător? Este un dar
minunat, dar nu suficient. La fel de bine tu trebuie să fii şi
e°la°ios. Astfel, Petru continuă: ͣla răbdare [adăugaţi] e°la°ia"
(°. 6). E°la°ia înconjoară întreaga închinare înaintea lui
Dumnezeu, interioară şi exterioară. Comportarea ta poate fi
impecabilă, dar dacă nu-L slujeşti pe Dumnezeu, atunci eşti un
ateu. Dacă I te închini plin de de°otament, dar nu în
concordanţă cu Scriptura, eşti un idolatru. Dacă o faci după
Lege, dar nu conform Duhului E°angheliei, atunci eşti un
făţarnic. Ade°ărata închinare care conduce în profunzimea
e°la°iei este cea făcută ,Jn duh şi în ade°ăr" (Ioan 4.24). Până
acum am examinat o colecţie destul de frumoasă a darurilor
duho°niceşti şi probabil ai dori să le încerci. Dar aşteaptă -
armătura ta nu este completă. Tu ai rude spirituale, moştenitori
împreună cu tine ai aceleaşi promisiuni; de aceea, trebuie să
adaugi e°la°iei dragostea de fraţi (°. 7). Aceasta este una din
principalele porunci ale Domnului. Dragostea noastră unul
pentru altul este semnul supunerii noastre faţă de El. Dacă
Satan ne desparte de °reun frate, atunci el dă o puternică
lo°itură e°la°iei noastre şi întregii cauze a lui Cristos. El ştie că
nu ne putem uni mâinile într-o lucrare, dacă inimile nu ne sunt
legate în dragoste. 60 Nu numai că Dumnezeu ţi-a dat o
responsabilitate faţă de familia celor credincioşi, dar Tatăl
ceresc îţi spune să nu-i condamni nici pe cei din afara familiei
Lui. Deci, trebuie să adaugi la dragostea de fraţi, iubirea de
oameni (°. 7). Acest dar te face în stare să le faci bine chiar şi
celor mai răi oameni. Cu cât îţi fac mai mult rău, cu atât trebuie
să te rogi mai mult pentru ei. ͣTată, iartă-i.'"Se ruga Isus, în
timp ce călăii îi pro°ocau moartea. Oare astăzi se mai află în
Biserică dragostea lui Cristos? Este e°ident că lipsa acestei
ultime componente a armăturii
oferă în °remea noastră un mare a°antaj Satanei. Noi
trebuie să fim strângători faţă de mila lui Dumnezeu, pentru ca
dragostea noastră să se lărgească - adică în sens biblic, dacă nu
este atât de mare încât să cuprindă toată lumea, atunci este
prea mică pentru porunca ce ne îndeamnă: ͣFaceţi bine tuturor
oamenilor". Acum aş dori să °orbesc un moment pastorilor:
unde este dragostea noastră faţă de oameni dacă fiecare slujbă
se adresează sfinţilor şi nu încercăm să sal°ăm acele suflete
nenorocite, capti°e, din ghearele Dia°olului? El îi poate duce pe
mulţi în iad, în timp ce noi suntem ocupaţi cu mângâierea
sfinţilor şi predicarea pri°ilegiilor lor. Fie ca Dumnezeu să ne
dea milă pentru sufletele pierdute, astfel ca să-i putem mustra
şi a°ertiza cu dragoste şi să-i smulgem din strânsoarea mortală
a Satanei! Este ade°ărat că în°ăţătorii au rolul ispra°nicilor de a
oferi mana celor sfinţi, dar oare aceasta înseamnă că ceilalţi
ascultători nu °or beneficia de nimic? 3. Fiecare componentă
este completă şi perfectă Nu numai că armătura este perfectă
când este completă, dar Dumnezeu Se îngrijeşte totodată ca
fiecare componentă să fie completă şi perfectă. Pentru aceasta,
omul sfânt este chemat să-şi menţină armătura strălucitoare şi
gata pentru a o folosi. El trebuie să umble nu numai după toate
darurile duho°niceşti, ci să crească şi să se maturizeze în
fiecare,dar în parte - până la perfecţiune. După cum trebuie să
adaugi credinţei tale fapta, tot astfel trebuie să adaugi credinţă
la credinţă. Darurile tale sunt la fel de preţioase, precum
argintul: ele strălucesc cu atât mai tare, cu cât le foloseşti mai
mult. ,JFiţi-- desă°ârşiţi, după cum Tatăl °ostru cel ceresc este
desă°ârşit" (Mt. 5.48). Şi curăţiţi-°ă, după cum Dumnezeu este
curat. Aici a°em o copie fidelă - nu numai că putem egala
desă°ârşirea şi curăţia care sunt în Dumnezeu, dar trebuie să şi
luptăm pentru acest scop. De exemplu, dacă răbdarea ta geme
sub greutatea unei mici po°eri, atunci 24 fii con°ins că una mai
mare te °a batjî pe spate. Aşadar, începe odată să exersezi şi să-
ţi clădeşti răbdarea, astfel ca atunci când po°ara °a creşte, tu să
fii puternic spiritual. DARURILE NOASTRE-DE CE TREBUIE
PERFECŢIONATE Iată aici câte°a moti°e pentru care tu trebuie
să ai o maturitate a darurilor duho°niceşti, care, prin Cristos,
sunt ale tale: 1. Deoarece darurile noastre ne pot crea prejudicii
într-o armată chemată să lupte, armele sunt adesea îndoite şi
rupte. Un soldat are coiful crestat, un altul are sabia îndoită, iar
un al treilea are pistolul rupt. Prin urmare, adesea este
necesară înlocuirea lor. într-o ispită, s-ar putea să-ţi fi pierdut
coiful nădejdii, alta îţi poate zdrobi răbdarea sau îţi poate călca
în picioare dragostea. Tu trebuie să ai în preajmă o magazie
unde poţi găsi acest gen de echipament, pentru a-1 înlocui pe
cel pierdut cât mai repede posibil, deoarece Satan este gata să
atace atunci când tu eşti mai puţin pregătit să-i parezi lo°iturile.
ͣSimone, Simone, Satan a cerut să °ă cearnă", i-a spus Isus lui
Petru (Lc. 22.31). Dia°olul ştia că în acea °reme ucenicii erau
slabi. Cristos, Conducătorul lor, urma să fie îndepărtat din
fruntea regimentului Său. Ei se certau între ei, să °adă cine °a fi
cel mai mare în cer. Iar necesarul unei credinţe puternice, pe
care Duhul trebuia să-1 aducă, încă nu sosise. Prin urmare,
Cristos i-a trimis la Ierusalim să aştepte împreună până ce El îşi
°a coborî Duhul Său peste ei (F. A. 1.4). Acest exemplu ne arată
către cine trebuie să ne îndreptăm pentru în°iorarea darurilor
duho°niceşti, când acestea slăbesc. 2. Deoarece Satan continuă
să-şi dez°olte mânia şi abilitatea El este numit ͣşarpele cel
°echi" şi pe bună dreptate: subtil prin natură, şi totuşi mereu
mai şiret; mânios de fel, şi totuşi mereu mai aprins de mânie.
Asemănător unui taur, cu cât este înfuriat mai mult, cu atât
de°ine mai rău. Şi a°ând în °edere ce puţin timp i-a mai rămas,
noi, cei care a°em de luptat cu el, trebuie să intrăm bine
echipaţi în arenă. 3. Deoarece împlinim planul lui Dumnezeu
când creştem în har Sfârşitul întregii lucrări a lui Dumnezeu este
să desă°ârşească pe sfinţii Săi în °irtuţile şi mângâierile lor. El
este păzitorul înţelept al 24 jsufletelor noastre. Când El
foloseşte încercările pentru a tăia uscăturile din sufletele
noastre, El face lucrul acesta numai ca o metodă de curăţire,
pentru ca noi să putem aduce mai multe roade şi mai bune
(Ioan 15.2). Aceeaşi încercare care pro°oacă amărăciune în
sufletul arid al omului rău este folosită pentru a produce roadă
dulce a Duhului în sufletul rodnic al celui neprihănit. De ce
doreşte Dumnezeu să ne desă°ârşească? Pentru a pregăti o
mireasă fără pată pentru Fiul Său şi pentru a desă°ârşi măreţia
creaţiei! El a echipat Biserica Sa cu toate instrumentele şi
darurile necesare ͣpentru desă°ârşirea sfinţilor... pentru zidirea
Trupului lui Cristos" (Ef. 4.12). Dacă noi nu creştem, în ciuda
echipamentului oferit de El, noi zădărnicim planul lui
Dumnezeu. Prin urmare, apostolul mustră iudeii creştini pentru
rezultatele lor slabe în şcoala lui Cristos: ͣîn ade°ăr, °oi care de
mult trebuia să fiţi în°ăţători, a°eţi iarăşi trebuinţă de cine°a să
°ă în°eţe cele dintâi ade°ăruri ale cu°intelor lui Dumnezeu"
(E°r. 5.12). ARMĂTURA - ÎNTREBUINŢAREA EI CORECTĂ 1.
Armătura trebuie îmbrăcată Dumnezeu proiectează, dar şi
realizează armătura celui sfânt; prin urmare, ea °a fi perfectă în
orice detaliu. Ceea ce rămâne de făcut celui sfânt este ͣsă
îmbrace întreaga armătură a lui Dumnezeu". Pe scurt, ce
implică porunca ͣa îmbrăca"? Noi ştim că este mai mult decât o
simplă mărturisire cu gura. Are o mică °aloare să spui ͣam
credinţă" sau ͣam nădejde" sau ͣam dragoste", dacă în acel
moment tu nu crezi, nu ai nădejde sau nu iubeşti. Una este să ai
armătura în casă şi alta să fie încinsă pe tine - să ai darul ca
principiu şi să ai darul în acţiune. 2. Armătura trebuie păstrată
Armătura creştinului este făcută să fie purtată - n-o
îndepărta până nu ţi-ai terminat drumul. Armătura şi trupul de
came se îndepărtează împreună. Atunci, nu °a mai fi ne°oit; de
scut sau coif, nici de nopţi de °eghe. Acele îndatorii militare şi
abilităţi - pe care le-am numit credinţă, nădejde şi toate
celelalte - °or fi îndepărtate onorabil. în cer, tu nu °ei mai
apărea în armătură, ci în °eşminte glorioase. Cu toate acestea,
pentru prezent tu trebuie să-ţi porţi °eşmântul destinat, zi şi
noapte. Tu trebuie să umbli, să lucrezi şi să dormi, a°ân-du-1
asupra ta; altfel, tu nu °ei fi un ade°ărat soldat al lui Cristos.
Pa°el 63 îşi fixează un ţel: ͣDe aceea mă silesc să am totdeauna
un cuget curat înaintea lui Dumnezeu şi înaintea oamenilor" (F.
A. 24.16). Aici, îl °edem pe acest om sfânt echipat cu armele
sale, antrenându-şi inima, cu ochii spre ţintă, ca un ade°ărat
soldat, care îşi încearcă toate darurile în °ederea bătăliei. Noi
a°em moti°e temeinice pentru a ne comporta în acelaşi fel. în
primul rând, Cristos porunceşte aceasta. El spune să ne
îmbrăcăm armătura, să ne punem darurile în acţiune: .Mijlocul
să °ă fie încins şi făcliile aprinse" (Lc. 12.35). El °orbeşte ca un
general către soldaţii lui: ͣUngeţi-°ă armătura; aprindeţi-°ă
făcliile; fiţi gata de marş! Pregăti-fi-°ă de luptă la primul semnal
al ispitei!" Din nou El °orbeşte, de data aceasta ca un stăpân
către slujitorii lui: ͣDacă stăpânul moşiei este chemat departe,
iar clipa reîntoarcerii sale este nesigură, oare ser°itorul
credincios °a închide uşa, °a stinge focul şi se °a retrage? Nu, el
°a °eghea în timpul nopţii, gata să-şi întâmpine stăpânul
oricând ar °eni". Cu alte cu°inte, nu se cade ca Stăpânul să stea
şi să bată la uşa inimii noastre şi să găsească adormite darurile
noastre duho°niceşti. Fiecare îndatorire a creştinului necesită
efortul lui constant. Rugăciunea trebuie, dar cum? ͣFără
încetare". Să ne bucurăm, dar când? Neîncetat". Să aducem
mulţumiri - pentru ce? pentru toate lucrurile" (I Tes. 5.16-18).
Noi trebuie să ţinem scutul credinţei şi coiful nădejdii până la
sfârşit (Ef. 6.16, 17). Soldatul trebuie să stea acolo unde este
plasat şi să nu se mişte, nici să doarmă până când nu este
eliberat din post. La °enirea lui Cristos, numai sufletul care °a fi
găsit făcând aşa °a a°ea binecu°ântarea Lui. De ce Cristos
insistă atâta ca soldaţii Lui să rămână în alertă? Deoarece
acţiunile lui Satan cer acest lucru. El are un mare a°antaj când
prinde dormind darurile noastre spirituale. Când Dia°olul L-a
găsit pe Cristos atât de pregătit de ai refuza ispitele, el a cedat
curând. Este scris: ͣS-a depărtat... pentru o °reme" (Lc. 4.13).
Dar se pare că în retragerea lui ruşinoasă, el se mângâia cu
speranţa că-L °a surprinde pe Cristos nepregătit cu un alt prilej,
mult mai fa°orabil planului său. Şi îl °edem re°enind în
momentul cel mai propice al drumului Său, numai că Satan,
atacând prin oameni, căuta să lo°ească în Dumnezeu (Mt.
27.42). Acum, dacă acest ispititor îndrăzneţ L-a urmărit pe
Cristos atât de aproape, nu ţi se pare că într-un mod
asemănător te °a spiona şi pe tine, sperând ca mai de°reme sau
mai târziu să găsească adormite darurile tale? Ceea ce el pierde
acum datorită precauţiei tale, poate câştiga mai târziu prin
neglijenţa ta. De fapt, el speră într-o autoepuizare, datorită
acti°ităţii tale continue. Ce plăcere diabolică are atunci când
eforturile 64 tale sincere pentru Cristos sunt răsturnate.
,Desigur", spune Satan când °ede un creştin înflăcărat, ͣaceasta
nu °a dura mult". Când îl °ede foarte sensibil faţă de călăuzirea
Duhului Sfânt şi precaut în comportare, el spune: ͣEste doar
pentru o °reme; nu o poate duce aşa prea mult. Curând îşi °a
destinde arcul şi îşi °a dezbrăca armătura şi atunci °a fi al meu".
Dar nicidecum nu se poate întâmpla acest lucru, atâta timp cât
apelăm la Dumnezeu pentru putere. Satan nu este singura
primejdie; natura darurilor noastre îşi dă silinţa din răsputeri.
Dacă nu sunt obser°ate îndeaproape, ele °or trage chiulul. Iar
un suflet care absentează des de la şcoala ascultării nu °a fi
dornic să se reîntoarcă şi să-şi preia sarcinile. Acest lucru are o
dublă moti°aţie, în primul rând, neglijându-şi datoriile, îi este
ruşine să dea ochii cu Stăpânul, în al doilea rând, el ştie cât de
mult a uitat datorită neglijenţei, şi câte ore i-ar trebui pentru a
recupera pierderea. El merge la lucru precum şcolarul care nu s-
a uitat prin cărţile lui de mult timp; aproape că a şi uitat lecţia.
în °reme ce un altul, care este întotdeauna foarte sârguincios, o
are la îndemână şi este dornic să înceapă următoarea lecţie. Nu
pot găsi cu°inte suficiente pentru a exprima ne°oia de a-ţi
menţine făclia pregătită şi mereu arzând. Una din mane°rele
fa°orite ale Satanei este atacul prin surprindere. Imaginează-ţi
haosul ce s-ar produce într-un oraş dacă în toiul nopţii ar suna
pe neaşteptate alarma, anunţând că duşmanul se apropie de
porţi - însă toţi soldaţii dorm în casele lor. Ce °acarm s-ar
produce! Unul îşi caută pantalonii, altul sabia, al treilea nu ştie
de unde să-şi ia muniţia. Astfel, în acel haos cumplit, ei aleargă
în toate părţile, răspândind panică - ceea ce nu s-ar fi produs
nicidecum dacă duşmanul i-ar fi găsit în gardă. Un astfel de
tumult °a apărea dacă nu-ţi porţi armătura. Vei căuta febril
acest dar duho°nicesc; şi aceasta atunci când ar fi trebuit de
fapt şă raportezi lui Cristos despre misiunea ta. Darurile
duho°niceşti nu sunt necesare numai pentru apărarea ta, dar
ajută şi mângâie şi alţi creştini. La acest lucru se gândea Pa°el
când îşi disciplina cugetul pentru a nu produce certuri printre
credincioşi. El ştia că laşitatea unuia i-ar pune pe ceilalţi pe
fugă; şi că ignoranţa altuia le-ar produce mult rău celorlalţi. Cât
de des îndărătnicia unui sfânt a sedus un prieten creştin să
părăsească drumul îngust pentru calea cea largă ce duce la
pierzare! Aceasta este printre cele mai gra°e greşeli, deoarece
nouă ni se porunceşte să procedăm tocmai in°ers: Dumnezeu
le-a poruncit urmaşilor lui Ruben şi Gad să meargă înarmaţi
pentru luptă înaintea fraţilor lor, până ce ţara °a fi cucerită.
Astfel, tu eşti chemat să-ţi ajuţi partenerul tău de drum, caire s-
ar putea să nu posede aceeaşi 5 - Creştinul în Armătură 65
măsură de har şi mângâiere ca a ta. jAjută-i pe cei slabi; fii
purtătorul scutului lor. Acest lucru nu °a fi posibil până ce însuşi
darul tău nu °a fi antrenat, iar armătura încinsă. Probabil că eşti
părinte şi ai o familie sub protecţia ta. Ei se poartă ca tine. Dacă
inima ta se hrăneşte cu Cristos, tu nu °ei duce niciodată lipsă
când te °ei îngriji de ne°oile lor spirituale. Pe de altă parte, dacă
inima ta nu este bine
hrănită, ei °or înfometa după hrana spirituală. După cum o
mamă se hrăneşte mai mult când alăptează copilul, trebuie ca şi
tu să fii mai atent să-ţi hrăneşti darurile duho°niceşti şi să le
păstrezi cu grijă de dragul celor din casa ta. ARMĂTURA - LOCUL
EI POTRIVIT Nu numai că armătura trebuie îmbrăcată şi
păstrată, dar trebuie să fie °izibilă pentru oricine te întâlneşte.
Oamenii se mândresc cu credinţa lor, pocăinţa lor, dragostea
lor pentru Dumnezeu - daruri preţioase, într-ade°ăr. Atunci, de
ce aşa de puţini permit ca toate acestea să fie °ăzute în
umblarea lor zilnică? Desigur, dacă aceşti oaspeţi ar fi locuit cu
ade°ărat în suflet, prezenţa lor nu putea trece neobser°ată; ci
ar fi pri°it pe fereastră sau ar fi hoinărit câteodată şi ar fi fost
°ăzuţi în °reo lucrare sfântă. Harul - aici mă refer la acele
atribute di°ine imprimate în sufletul tău prin Duhul Sfânt - este
o fiinţă °ie. Nu este o amintire a mântuirii tale pe care să o
păstrezi într-o cămară obscură a inimii. Nu, harul se °a arăta el
însuşi. Te °a însoţi oriunde °ei merge. Va cumpăra cu tine şi °a
°inde pentru tine şi îţi °a întinde o mână în toate acţiunile tale.
Te °a încuraja când eşti sincer şi credincios lui Dumnezeu şi °a
plânge şi te °a mustra când te °ei purta într-un mod diferit. UN
ULTIM ÎNDEMN S-a spus suficient despre tendinţa darurilor
noastre de a fi acoperite de o dezordine ameţitoare în această
°iaţă. Deşi în noaptea arestării Sale, Cristos îi trezise de două ori
pe ucenicii Săi, totuşi şi a treia oară i-a găsit dormind. Şi tu, de
asemenea, °ei adormi dacă nu-ţi antrenezi caracterul tău
e°la°ios. Ai puţin timp, iar drumul este lung; îmbracă odată
harul lui Cristos pentru a putea străbate noaptea dinaintea
sosirii în casa Tatălui tău. Posedarea acestor daruri prezintă un
dublu a°antaj - în primul rând pentru tine, apoi pentru alţii.
Atâta °reme cât aici pe pământ darurile tale duho°niceşti sunt
sănătoase/ o °or duce bine şi alţii. Entuziasmul tău în drumul
către cer îi °a ajuta şi pe ei în călătoria lor. Când °or 66 °edea ce
medicament bun este harul lui Dumnezeu pentru sufletul tău,
îşi °or cere şi ei partea care li se cu°ine. Şi mai mult, °ocea
răsunătoare a darurilor tale °a dărâma păcatele altora.
Permite-mi să-ţi ofer o ilustraţie practică. Omul care jură
strâmb nu ştie că există o °indecare miraculoasă de această
boală, dacă creştinul este moale la °orbă şi nu reflectă
caracterul lui Dumnezeu. Dar dacă un om e°la°ios îşi are
antidotul pregătit şi are curajul de a-1 administra într-un mod
înţelept şi cu blândeţe, atunci păcatul °a fugi şi se °a ascunde
ruşinat. Dumnezeu merită cea mai bună slujire pe care I-o poţi
oferi în generaţia ta; deci lasă ca atributele Sale di°ine să se
manifeste acum în °iaţa ta. El nu-ţi oferă doar o mică porţie din
harul Său, care să fie împărţit câte puţin. Să nu te iei după
majoritatea creştinilor, încercând să-1 păstrezi într-un cont, pe
care intenţionezi să-1 foloseşti când°a, dar nu acum. Cu
siguranţă, Dumnezeu nu este atât de zgârcit cu Duhul Său, încât
tu să fii ne°oit să-ţi economiseşti darurile tale! Dimpotri°ă,
ochiul Pro°idenţei nu este niciodată închis; Cel ce te păzeşte nu
dormitează. Psalmistul ne asigură: ͣOchii Domnului sunt peste
cei fără prihană" (Ps. 34. 15). El Şi-a fixat pri°irea pentru
totdeauna asupra celor neprihăniţi şi îşi găseşte desfătarea în
obiectul dragostei Lui. Când a fost urechea Lui surdă la
strigătele tale sau mâna Lui scurtă pentru a acoperi ne°oile
tale? Oare nu prosperitatea ta ocupă gândurile lui Dumnezeu şi
nu sunt ele altce°a decât gânduri de pace? Doar câte°a picături
din acest ulei °or menţine în funcţiune toate roţile credinţei
tale. II DE CE TREBUIE SĂ FIE ÎNARMAT CREŞTINUL PERICOLUL
NEÎNARMĂRII Pentru a înţelege mai bine natura °răjmaşului
nostru, să obser°ăm termenul folosit aici de Pa°el: °icleşuguri
sau tactici. Cu°ântul grecesc sugerează ͣacea artă şi disciplină
pe care cine°a le foloseşte în mânuirea unui argument". Acum,
deoarece aceasta implică abilităţi extraordinare şi o minte
ascuţită pentru a compune un astfel de discurs, °iclenia este
folosită pentru a exprima subtilitatea Satanei în planificarea
strategiei împotri°a creştinului. Soldatul cu experienţă, cât şi cel
începător, sunt a°ertizaţi serios de acest lucru. Ei ştiu că există
o tactică pentru a forma o armată, ca şi în construirea unui
argument. Deoarece Dia°olul este un °răjmaş foarte subtil,
omul sfânt trebuie să fie mereu în gardă. Satan este numit
şarpele cel °echi. Şarpele este cel mai şiret dintre toate
creaturile; iar un şarpe °echi îi întrece pe toţi ceilalţi. Dacă
Satan a fost atât de °iclean faţă de om, în starea lui de 26
perfecţiune, cu cât mai periculos este pentru noi cei de azi în
starea noastră de făpturi mutilate - deoarece noi niciodată nu
ne-am re°enit din acea lo°itură dată minţii noastre prin căderea
lui Adam. Şi în °reme ce noi am pierdut cunoştinţa, Satan a
obţinut din ce în ce mai multă experienţă. Garantat, de îndată
ce a de°enit un demon, el şi-a pierdut înţelepciunea di°ină, dar
de atunci, °iclenia lui a crescut. Şi în °reme ce nu are suficientă
înţelepciune pentru a face bine, totuşi posedă destulă
înţelepciune pentru a le face rău altora. Când a promis că °a
zdrobi capul şarpelui, Dumnezeu ne-a arătat unde se găseşte
puterea Satanei; cu capul sfărâmat, el °a muri curând. Acum
°om discuta această temă referitoare la subtilitatea Satanei,
examinând cele două strategii principale ale sale: ispitirea şi
în°inuirea. SATAN - ISPITITORUL CARE NE INCITĂ LA PĂCAT
Haideţi mai întâi să pri°im la Cel Rău ca la un ispititor spre
păcat. Nu există mai mare specialist în arta manipulării ca
Dia°olul, care foloseşte orice cale pentru a ajunge la °ictima lui.
1. Satan alege când să ispitească ͣToate îşi au °remea lor",
spunea Solomon (Ecl. 3.1). Tot acest om înţelept ne spune de ce
atât de frec°ent omul ratează şi zădărniceşte acţiunile lui: ͣCăci
omul nu-şi cunoaşte nici măcar ceasul" (Ecl. 9.12). Distraşi de
îngrijorările sau plăcerile lumii, prea mulţi raportează
acti°itatea lor după plecarea trupelor. Satan obser°ă şi ştie că
un dezertor
poate fi dornic de alte distracţii. în acelaşi mod în care
Cristos îndrumă pe omul neprihănit să rostească la °reme
cu°inte de mângâiere şi îndemn, tot astfel Satan îşi arată
°iclenia alegând momentul potri°it pentru a rosti cu°inte de
amăgire şi ispitire. Şi un cu°ânt al Satanei este o ispită gata de
smuls. în mod deosebit, Dia°olului îi place să-i ispitească pe
creştinii con°ertiţi de curând. Nici nu se naşte bine acest copil al
harului, că °icleanul şarpe deja îşi aruncă ispitele lui fierbinţi
asupra acestuia. Legiunile iadului sunt speriate de primul strigăt
al noii făpturi în Cristos. Ele sunt aşa de tulburate, precum erau
Irod şi întregul Ierusalim când se sfătuiau să ia °iaţa Regelui
nou-născut. Satan nu a ezitat să-i ispitească pe apostoli pe
°remea când ei erau încă prunci în Cristos. El ştia că harul lor
era plăpând, iar hrana promisă a Duhului Sfânt încă hu fusese
primită. Oare care duşman n-ar fi mai dornic să cucerească un
oraş, atunci când numai copiii sunt acasă? într-ade°ăr,
deza°antajele sunt atât de numeroase, încât ar trebui să
disperăm pentru orice prunc în Cristos, dacă nu am 27 cunoaşte
că este înfăşurat în legământul harului şi ţinut strâns în braţele
puternice ale promisiunii lui Dumnezeu. Apoi, Satan atacă
atunci când creştinul suferă o grea încercare. Pentru prima
ispitire, Satan a cerut mai întâi permisiunea lui Dumnezeu, să-1
facă pe Io° slab în starea lui temporară, apoi a continuat până l-
a determinat să-şi piardă răbdarea. înainte de a °eni, Satan i-a
permis lui Cristos să postească 40 de zile, apoi s-a năpustit
asupra întregii Lui lucrări - după cum o armată încercuieşte un
oraş şi aşteaptă să negocieze când ne°oia după pro°izii este
acută şi oamenii sunt gata să accepte aproape orice. Dacă
doreşti să stai ferm în mijlocul suferinţei, ia seama mai întâi
asupra acestui fapt: ispita nu este nicicând mai puternică decât
atunci când eliberarea pare că se înfăşoară în păcatul sugerat
de Satan. De exemplu, presupune că familia ta trece printr-o
perioadă grea şi tu nu °ezi nici o cale de a ieşi din încurcătură.
Acesta este momentul propice în care Satan °a °eni să-ţi
şoptească la ureche: ͣCe ai de gând să faci? Cu siguranţă că
Dumnezeu nu °a lăsa copiii tăi să flămânzească! Grădina
°ecinului tău este chiar în spatele gardului. El are destul şi
poate da şi altora. Noaptea este întunecată. Cine te °a °edea
dacă sari şi îţi iei doar ce ai ne°oie?" De asemenea, Satan °a
apărea pe scenă când °ei încerca să desfăşori o lucrare notabilă
pentru gloria lui Dumnezeu. El se °a ridica precum un şarpe pe
cărarea ta, şuierându-şi minciunile otră°itoare. Acest °echi
şarpe nu a fost niciodată un prieten al lucrării împărăţiei. Ce
scuză groza°ă le-a oferit iudeilor: ͣNu este timpul!" Pentru
Dumnezeu, °remea °enise, dar nu pentru Cel Rău; şi, prin
urmare, el a încercat să per°ertească Pro°idenţa, ca şi cum nu
ar fi fost timp pentru Mesia. în °iaţa lui Cristos se remarcă două
perioade: începerea lucrării publice, la botezul Lui, şi
culminarea acesteia, la patima Lui. în ambele perioade, El a
a°ut o cumplită confruntare cu Dia°olul. Acest lucru ar trebui să
te determine să înţelegi cum lucrează maestrul ispitei. Cu cât
mai publică este poziţia ta, şi cu cât lucrarea pentru Dumnezeu
este mai strălucită, cu atât mai mare este probabilitatea ca
Satan să întocmească planuri distrugătoare împotri°a ta. Dacă
este necesar ca până şi trupele de cădeţi să fie înarmate
împotri°a ispitelor Satanei, cu atât mai mult se cere lucrul
acesta din partea comandanţilor şi ofiţerilor, care- stau în prima
linie de bătaie! Oricum, Satan nu °a aştepta întotdeauna ca tu
să desfăşori o lucrare importantă pentru a te ispiti; el °a urmări
fiecare oportunitate pentru a-şi pune în practică abilităţile sale.
Munca lui de°ine mai uşoară dacă găseşte ce°a ce i-ar întări
ispita. Astfel, el a surprins-o pe E°a când 69 pri°ea pomul cu
jind. După ce a fost momită, datorită pri°irii ei, pentru. Satan a
fost foarte simplu să ia acest obiect al plăcerii ei, să-1 lustru
iască foarte bine şi astfel să trezească pofta ce se cuibărise în
inima ei. Dacă noi deschidem fereastra pentru a auzi serenade
ademenitoare, Satan este satisfăcut că cerinţa lui este luată la
timp în considerare. Dacă nu dorim să ne supunem păcatului, să
a°em grijă să nu fim prin preajmă. Nu pri°i ispita cu un ochi
întrebător, dacă nu °rei să fii luat de ea şi nici nu lăsa ca în
mintea ta să locuiască ceea ce nu °rei să găzduieşti în inima ta.
Altădată, Ispititorul °ine imediat după o manifestare deosebită
a dragostei lui Dumnezeu. Aşa este constituţia slabă a
caracterului nostru, care nu poate purta multă °reme
aprobarea sau disciplina lui Dumnezeu. Dacă Dumnezeu ne
zâmbeşte şi Se deschide puţin spre noi, atunci noi a°em
tendinţa să ne mândrim. Dacă El Se încruntă, atunci credinţa
noastră se prăbuşeşte. Astfel, cea dintâi, precum °remea
frumoasă şi călduroasă, aduce sămânţa corupţiei; iar cealaltă,
asemănătoare- gerului cumplit, înăbuşă şi chiar ucide florile
harului. Pericolul pândeşte în ambele situaţii; prin urmare,
Satan este a°antajat să-1 momească pe cel sfânt cu unul din
aceste păcate, ştiind că floarea bucuriei di°ine se °a ofili. în cele
din urmă, în ceasul morţii, când puterea fizică a celui sfânt este
epuizată, acest taur se repede asupra lui. Aceasta este ultima
oportunitate de hărţuială, deci el face un ultim efort. în acel
moment, când creştinul păşeşte în eternitate, Ispititorul îl
apucă de călcâi. Dacă el nu poate împiedica sosirea în cer' a
celui sfânt, el °a a°ea grijă ca acest lucru să se producă cu mai
multă suferinţă. 2. Satan alege cum să ispitească Nu numai că
Satan alege momentul ispitei, dar el alege şi cele mai bune
metode de a-şi înfăţişa ispitele. Una din strategii este de a
prezenta culori false. El i se prezintă creştinului, deghizat în
prieten, aşa că porţile i se deschid înainte de a se descoperi
ade°ărata lui identitate. Pa°el ne spune că nu trebuie să fim
surprinşi dacă găsim în°ăţători falşi deghizaţi în apostoli ai lui
Cristos: ͣCăci chiar Satana sc preface într-un înger de lumină" (II
Cor. 11.13, 14). Dintre toate °icleşugurile lui, acesta este
probabil cel mai periculos pentru sfinţi: când apare în haina
unui prooroc şi îşi ascute limba ruginită cu un limbaj frumos,
răsunător. în acest mod, el corupe judecata unora, interpretând
ade°ărul E°angheliei de o aşa manieră încât Dumnezeu pare că
trece cu °ederea comportamentul nepotri°it. Aceşti creştini
sunt prinşi în moralitatea firească sub masca libertăţii creştine.
27 Nu oricine înghite astfel de erezii; deci Satan îi ispiteşte cu
alte lucruri, dar deghizat tot într-un sfânt. El pângăreşte
Scriptura, slă°ind credinţa şi excluzând celelalte daruri. Sau
el se străduieşte să submineze pocăinţa şi să glorifice faptele
bune. Scoţând la i°eală greşelile în administrarea Bisericii, el
trage pe cei slabi înapoi, şi astfel smulge sufletele instabile din
familia credincioşilor. Pretinzând înflăcărare, el strecoară mânie
în inima creştinului şi face sufletul să fiarbă de dorinţa
răzbunării când Dumnezeu l-ar ierta. Luca înregistrează o astfel
de ocazie, când ucenicii doreau ͣsă se coboare foc din cer". Ei
credeau că entuziasmul lor era înflăcărat de un foc di°in, până
ce Cristos le-a spus: ,JVu ştiţi de ce duh sunteţi însufleţiţi" (Lc.
9.54, 55). Câtă ne°oie au inimile noastre să studieze Scripturile
şi °icleşugurile Satanei, pentru ca noi să nu-i urăm Vrăjmaşului
bun-°enit, ci tot timpul să fim conştienţi că Cristos este
oaspetele nostru! O altă metodă a Vrăjmaşului este de a spiona
acti°ităţile omului sfânt. Satan este cel mai inteligent agent din
lume. Slujba lui este de a cerceta înclinaţiile, gândurile,
sentimentele şi planurile tale. în consecinţă, el porneşte la lucru
aflând care este drumul şu°oiului, deschizând calea ispitei şi
determinând prăbuşirea sentimentelor tale. Tu abia poţi să te
strecori din cămăruţa inimii tale fără ca Satan să ştie destinaţia
ta. Anumite pasiuni rele sau alte lucruri °or trăda sufletul tău şi-
l °or informa pe Satan, spunându-i: ,JDacă °rei să-1 surprinzi, îl
°ei găsi în desişul acti°ităţilor lumeşti, cufundat în poftele şi
grijile acestei °ieţi". Este ambiţia pofta fa°orită a inimii? Sufletul
°a fi copleşit cu astfel de proiecte plăcute! Cât de uşor este
influenţat de speranţe deşarte, pentru ca apoi să fie atras de
ambiţie în păcate teribile! Astfel s-a întâmplat cu Haman, care
dornic să de°ină fa°oritul împăratului, a recurs la acel complot
sângeros împotri°a iudeilor, care în cele din urmă i-a fost lui
însuşi fatal (Est. 7.9, 10). Pentru a se apropia de un suflet
sensibil, Satan foloseşte o tactică deosebit de subtilă. Când °ine
să ispitească, el este modest şi cere foarte puţin. El ştie că dacă
ar fi cerut totul de la începui, i s-ar fi pus multe întrebări. Iată
cum s-a strecurat el în sufletul E°ei. Satan nu i-a cerut de la
început să mănânce din pom. El ştia că ea s-ar fi putut
înspăimânta de o astfel de pro°ocare îndrăzneaţă. în schimb, el
i-a pus o întrebare pro°ocatoare, reprezentând debutul lui ca
duşman de moarte al omului: ͣOare a spus Dumnezeu?" Cu alte
cu°inte: ͣSigur nu te înşeli? Ştii cât de generos este Dumnezeu!
El îţi dă °oie să mănânci din toţi ceilalţi pomi din grădină; de ce
ţi-ar intezice ce-i mai bun?" Astfel, el sapă de 71 jur-împrejur şi
slăbeşte rădăcina credinţei, iar când °ine următoarea ispită,
copacul se prăbuşeşte mult mai uşor. A con°ersa cu Satan este
foarte periculos. Deşi nu doreau să meargă prea mult împreună
cu el, mulţi au acceptat să-1 însoţească o milă. Dar odată
porniţi, ei au fost momiţi din ce în ce mai departe, până când în
cele din urmă, de°enind atât de confuzi, nu mai ştiau cum să
scape de compania lui. Supune-te la început, iar mai târziu îţi
°ei pierde puterea de a-i rezista. în acelaşi mod, Satan îşi
conduce °ictimele spre abisul păcatului, de fiecare dată câte-o
treaptă mai jos. Dacă nu dau importanţă chemării lui
Dumnezeu şi nu se întorc de la păcatele lor, ei sunt în pericol să
piară pentru totdeauna. Probabil că tu eşti unul dintre cei tari,
capabili să respingă orice ofertă din partea ispitei. Nu lăsa
paznicul tău să se odihnească; Satan nu-ţi dă pace aşa de uşor
cum crezi tu. El °a apela la rezer°ele lui. Ca un conducător
înţelept, el are întotdeauna trupe pentru a le folosi la ne°oie,
astfel că Satan rareori duce lipsă de recruţi. Când o ispită este
respinsă, el imediat trimite alta pentru a umple golul şi a întări
linia de bătaie. în acest mod, el L-a ispitit pe Cristos să Se
îndoiască de pro°idenţa lui Dumnezeu, îndemnându-L să
transforme pietrele în pâine. El °oia să spună că era timpul ca
Isus să Se descurce singur. La urma urmei, Tatăl Lui îl neglijase
40 de zile şi nici un ajutor nu se zărea. La această pro°ocare,
Cristos a răspuns blând: ͣEste scris: «Omul nu trăieşte numai cu
pâine, ci cu orice cu°ânt care iese din gura lui Dumnezeu» "
(Mt. 4.4). Şi nici n-a frânt bine această săgeată, că Satan a şi
aruncat alta - ispitindu-L cu îndrăzneala. Dia°olul L-a urcat în
locul cel mai înalt al Templului şi I-a spus: ,^runcă-Tc jos, căci
este scris: «El °a porunci îngerilor Săi să °egheze asupra ta..."
(°. 6). într-ade°ăr, acesta a fost un argument inteligent: ͣDacă
ai o astfel de încredere în Dumnezeu şi în Cu°ântul Său, după
cum pretinzi, arat-o aruncându-Te jos, pentru că între Tine şi
pământ există un legământ -dacă îndrăzneşti să-L crezi pe
Dumnezeu". Cristos îşi a°ea răspunsul pregătit şi El putea să Se
apere şi să respingă pro°ocarea Satanei, fiind atât de bine
înarmat, încât nici o ispită nu se putea strecura prin armătura
Lui. Satan foloseşte aceeaşi metodă şi cu noi. Când noi rezistăm
într-o parte, el ne atacă pe o altă cale. De fapt, următoarea
ispită este mult mai puternică decât cea dinainte. Pentru a
rămâne în gardă, tu trebuie să ai un ochi atent şi multă abilitate
cu toate darurile tale. în retragerea lui subtilă, Satan foloseşte o
altă strategie. Noi citim nu numai că Satan a fost aruncat, dar şi
că duhul necurat a ieşit de bună°oie, cu scopul de a se
reîntoarce şi a aduce cu el însoţitori mai răi 28 (Mt. 12.43-45).
Nu întotdeauna Sataiţ se retrage datorită puterii harului
biruitor; uneori se retrage de bună°oie, apoi asediază. El
aşteaptă până ce creştinul iese din tranşee, intenţionând să-1
lo°ească în loc deschis, dacă nu-1 poate prinde în
ascunzătoarea lui. Când se pare că Satan bate în retragere, să
nu crezi că ai câştigat bătălia. Fuga lui ar trebui să întărească
credinţa ta, şi nicidecum să slăbească paza. 3. Satan alege ce şi
pe cine să folosească: instrumentele de ispitire Am °ăzut că el
decide când şi cum să ispitească; acum °om °edea că el
hotărăşte ce cale să folosească şi cum s-o utilizeze. Ca meşter,
Satan alege ispita şi îi dă forma, dar uneori permite oamenilor
lui să o ducă la bun sfârşit. Ştiind că lucrarea lui poate fi
condusă mai bine de alţii, el alege cu grijă pe cel ce-o poate
îndeplini în a°antajul scopului său demonic. După cum nu orice
politician este potri°it ca ambasador, tot astfel nu oricine are
calificarea necesară pentru a îndeplini slujba specială a
Dia°olului. El îşi afişează cu grijă indicaţiile lui. în aceasta, el se
deosebeşte de Dumnezeu,
care nu este deloc limitat în alegerea instrumentelor Sale,
deoarece El nu are ne°oie de nimeni şi poate să Se slujească la
fel de bine de oricine. Dar puterea Satanei este limitată, deci el
trebuie să cârpească defectul din pielea leului cu piele de °ulpe.
Ambasadorii preferaţi ai Satanei sunt cu precădere de 4
categorii: persoane proeminente şi puternice; persoane cu un
intelect deosebit şi diplomaţie; persoane sfinte sau cel puţin
care au reputaţia unor sfinţi; şi persoane capabile să-i
influenţeze pe cei care deţin puterea. Prima categorie: Satan îşi
alege persoane proeminente şi puternice. Ei pot fi oameni de
stat sau oameni ai Bisericii. Dacă poate, el îşi °a asigura atât
tronul, cât şi am°onul, precum cei doi generali care comandă
întreaga armată. Un şef de stat poate influenţa mii de oameni;
prin urmare, Pa°el i-a spus lui Elima, când acesta încerca să
schimbe părerea solului lui Dumnezeu: ͣOm plin de toată
°iclenia şi de toată răutatea, fiul dracului" (F. A. 13.10). Ca şi
cum ar fi spus: ͣTu ai în°ăţat de la tatăl tău Dia°olul să bântui
curţile împăratului şi să-ţi exerciţi influenţa asupra
conducătorilor". Satan îşi dublează influenţa, atrăgând de
partea lui astfel de lideri, în primul rând, ei au puterea să atragă
pe alţii pe drumul lor. Corupe-1 pe comandant şi el °a aduce
toată armata cu el. Lasă-1 pe Ieroboam să înalţe idolatria, şi
curând tot Israelul °a cădea în cursă. în al doilea rând, dacă
păcatul este să°ârşit la curte, fără ca influenţa lui să se 73
răspândească mai departe, totuşi o întreagă împărăţie poate
plăti scump pentru păcatul conducătorului ei. Da°id a cedat
ispitei Dia°olului de a număra poporul, dar întreaga naţiune a
suferit pedeapsa împreună cu el (I Gr. 21). Pe lângă încercarea
de a se infiltra în rândurile gu°ernatorilor, Satan ţinteşte
totodată în oficialităţile bisericeşti. Oare există °reo cale mai
bună de a infesta un oraş decât să otră°eşti sursa de apă? El are
o deosebită plăcere să corupă inima unui pastor. Dacă se poate
strecura în inima lui, atunci este liber să străbată turma lui
Dumnezeu fără a fi depistat - un demon în hainele păstorului.
Cine 1-a con°ins pe Ahab să meargă la Ramot din Galaad şi să
fie în°ins? Satan poate spune: ͣ Voi fi un duh de rătăcire în gura
tuturor proorocilor [lui Dumnezeu]" (II împ. 22.22). Cum °or
putea fi împietriţi păcătoşii în păcatele lor? Lasă-1 pe predicator
să aşeze o perniţă sub cugetele lor şi să cânte un cântec de
leagăn: .face, pace.'", şi s-a făcut. Cum poate fi discreditată
adorarea lui Dumnezeu? Permite lumii să obser°e purtarea
scandaloasă a unui pastor, şi mulţi, atât buni cât şi răi, °or
respinge ade°ărul E°angheliei datorită puternicei minciuni
spuse de °iaţa lui. > A doua categorie: de asemenea, Satan
angajează persoane cu un intelect deosebit şi spirit diplomatic.
Ce mare realizare pentru el să-şi predice ideologiile blestemate
de pe podiumul marilor creiere ale istoriei! Atât de bine i-a
reuşit acest lucru, încât foarte puţini din această categorie de
oameni se găsesc printre discipolii lui Cristos: ͣNu mulţi
înţelepţi... sunt chemaţi" (I Cor. 1.26). Probabil pentru că
binecu°ântarea cu înţelepciune de°ine atât de uşor un blestem
al decepţiei, într-ade°ăr, Dumnezeu nu Şi-ar putea menţine
împărăţia, atât în inimă cât şi în lume, prin metode fireşti. Nu!
E°anghelia porunceşte să umblăm în temere de Dumnezeu.
Iaco° a obţinut binecu°ântarea prin înşelătorie, dar ar fi putut-o
obţine mai uşor printr-o comportare cinstită. Satan caută cele
mai ascuţite minţi - un Balaam, un Ahitofel sau un Sanbalat - să-
şi pună în °ânzare blestemul şi să găsească cumpărători. El
întotdeauna este în căutarea celui mai bun °ânzător, pentru ca
ͣdacă ar ff cu putinţă [el să poată] să-i înşele şi pe cei aleşi" (Mt.
24.24). Pa°el cunoştea din propria experienţă puterea Satanei
asupra minţii şi se temea pentru corinteni, pe care îi logodise cu
Cristos. El nu dorea să °adă ͣgândurile lor stricate de la curăţia
şi credincioşia care este faţă de Cristos" (II Cor. 11.3). Dacă
Dumnezeu te-a binecu°ântat cu o minte înţeleaptă, fii
recunoscător - dar totodată fii atent la a°ertismentul lui Pa°el!
29 Cel mai marc idol pe care oamenii inteligenţi îl slă°esc şi îl
fac icoana credinţei lor este gândirea omenească, de la care
pornesc multe erezii. Mândru din fire, omul n-ar dori altce°a
decât să-şi fie propriul dumnezeu (deşi căderea lui s-a produs
datorită acestei înălţări). Găseşte o doctrină care să hrănească
acele păreri ce i se par bune omului, şi în curând el °a de°eni un
lacom la masa ei. Oamenilor, de asemenea, le place să se
bucure de libertatea firească, un alt apetit natural, iar Satan ştie
exact cum să hrănească această dorinţă. Omul este un fiu al lui
Belial, fără jug; şi dacă ar trebui să poarte unul, cel mai plăcut
pentru el ar fi unul uşor şi cât mai puţin dureros. De aceea, când
în°ăţătorii sinceri insistă pentru o ascultare deplină de Cu°ântul
lui Dumnezeu obser°atorii Satanei °in şi spun: ͣCe şefi aspri ai!
Ei te exploatează şi te supun la o muncă permanentă. Vino, noi
îţi °om arăta un drum mai uşor spre cer". Cel care °inde mai
ieftin °a a°ea mai mulţi cumpărători. Dar, în cele din urmă,
ade°ărul cu lepădarea de sine reprezintă un târg mai bun decât
greşeala cu toată auto-mulţumirea. A treia categorie: preferă
Satan compania persoanelor puternice şi inteligente? Lui, de
asemenea, îi place să întreţină pe cei care au reputaţia unor
sfinţi. Oare ce lucru mai bun ar putea face o pasăre °ie decât să
atragă altele în capcană? Aşa este puterea Satanei - şi
slăbiciunea celor mai mulţi dintre noi - ca cel mai sfânt om să-şi
folosească momeala pentru a-i înşela pe alţii. Marele patriarh
A°raam a ispitit-o pe Sara să mintă: ͣSpune-lc că eşti sora
mea!" (Gen. 12.13). Bătrânul profet din Betel 1-a depărtat pe
omul lui Dumnezeu din drumul lui, sfinţenia °ieţii profetului şi
respectul °ârstei înaintate dând autoritate sfatului său (I împ.
13.18). Oh, cum ar trebui să te a°ertizeze pe tine acest lucru,
cel care ai făcut un drum lung şi prosper pe calea lui Dumnezeu
şi ai obţinut un renume în Biserică! Deoarece eşti lider, ceea ce
spui şi faci îi determină pe ceilalţi să se uite mai puţin la ei înşişi
şi mai mult la tine pentru a fixa drumul şi a stabili regulile. A
patra categorie: Satan alege persoane capabile să influenţeze
pe cei care deţin puterea. Dacă poate să atragă familia sau
prietenii de partea sa, atunci el are o cale de acces mai uşoară
spre ade°ăratul obiecti° al dorinţelor lui. Unii cred că aceasta
este explicaţia pentru care Satan a cruţat °iaţa soţiei lui Io° -
pentru a-şi putea oferi cupa cu otra°ă prin însăşi mâna ei:
ͣBleastămă-L pe Dumnezeu şi mori!" Noi ştim că Da°id nu ar fi
primit de la Nabal ceea ce a luat din
mâinile lui Abigail. Satan s-a gândit să-i ofere lui Adam
mâna prin mâna E°ei; el a 75 plănuit înfrângerea lui Samson
prin Dalila. Şi pentru a-L ispiti pe Cristos, l-a folosit pe Petru, un
apostol. Unii martiri au mărturisit că munca lor cea mai grea a
fost să biruie rugăciunile şi lacrimile prietenilor şi rudelor, însuşi
Pa°el exprima acest lucru când spunea: ͣCe faceţi de plângeţi
aşa şi-mi rupefi inima? Eu sunt gata nu numai să Eu legat, dar
chiar să şi mor în Ierusalim pentru Numele Domnului Isus"(F. A.
21.13). ATENŢIONARE Analizează şiretlicurile Satanei şi
familiarizează-te cu tacticile lui. Pa°el garantează că orice
creştin le înţelege într-o anumită măsură: ͣCăci nu suntem în
neştiinţă despre planurile lui", spune el (II Cor. 2.11). Poate fi
spus acest lucru despre tine? Ştii cât de °iclean şi inteligent este
duşmanul tău? Ce companie plăcută pretinde să fie? ͣIa loc la
masa mea de joc" spune Satan. ͣIată câte°a premii ispititoare:
starea ta materială, °iaţa ta, libertatea ta". Acum tu trebuie să
admiţi că aceste lucruri sunt bune şi sunt îngăduite. Dar aici
este ino°aţia Satanei: el extinde regula jocului astfel că, dacă
joci de partea Iui, cu siguranţă °ei °iola legile neschimbate ale
lui Dumnezeu. Dacă nu poţi obţine lucruri bune prin joc cinstit,
ci trebuie să recurgi la înşelătorii, să ştii că premiul este fals şi se
°a transforma în lucru de nimic în mâinile tale. Ce nebunie să-L
înşeli pe Dumnezeu, compromiţând ade°ărul Lui! Poate crezi că
ai câştigat una sau două partide, dar la sfârşitul jocului te °ei
găsi ruinat. Dacă Satan te poate momi să păcătuieşti pentru
ce°a ce te asigură că este meritoriu, te găseşti într-o
încurcătură serioasă, dar răul cel mai mare încă n-a sosit. Odată
ce te °ei fi aşezat la masa lui, el °a începe cu îndrăzneală să te
în°eţe trucurile lui. Acest afacerist necurat îţi °a arăta cum să-ţi
strecori păcatele sub masă fără ca nimeni - nici măcar
Dumnezeu - să te Vadă. El predă acest °icleşug de pe °remea lui
Adam, care credea că se putea ascunde în spatele unei frunze
de smochin. Ce altce°a au făcut fraţii lui Iosif când l-au lăsat să
moară, decât să ascundă faptele lor sub haina pe care au
mânjit-o cu sânge? Şi cum a reacţionat soţia lui Potifar, când
Iosif nu a răspuns pri°irii ei păcătoase? Ea şia ascuns păcatul
(tot în haina lui) şi l-a acuzat pe el de propria ei slăbiciune.
Fereşte-te să joci astfel de jocuri ce noroc cu Dumnezeu. Nici o
haină nu este prea largă să ascundă păcatul tău; nici o mână nu
este atât de abilă să-1 ascundă fără ca ochiul atot°ăzător al lui
Dumnezeu să obser°e. Dacă El nu te cheamă să dai socoteală
pentru păcatul tău în °iaţa aceasta, poţi fi sigur că o °a face în
°iaţa de dincolo. 76 Cea mai gra°ă disciplină pe care Dumnezeu
o poate aplica în această perioadă a eternităţii este să-1 lase pe
omul păcătos în propriile-i remuş-cări, când este legat în iad în
compania Satanei. Unul dintre pericolele participării la astfel de
jocuri diabolice este că treptat le °ei îndrăgi. Ele sunt la fel de
ademenitoare ca °inul şi creează o sete nepotolită. Practică
°icleşugurile Dia°olului un timp mai îndelungat, şi °ei °edea că
sufletul tău înnegrit °a începe să dea declaraţii false despre el
însuşi pentru a satisface apetitul tău nesăţios după păcat. Nici
un păcat nu demonstrează o mai mare slăbiciune decât cel care
este rezultatul unui complot deliberat, îndreaptă-ţi inima spre
păcat, şi Satan îţi °a împrumuta carul său şi te °a conduce el
însuşi pentru a-1 înfăptui. PRECAUŢII Acestea sunt gânduri
foarte serioase şi °or împinge teama până în adâncul sufletelor
noastre, dacă nu °om a°ea o puternică recomandare pentru
sănătate spirituală, scrisă de însăşi mâna lui Dumnezeu. Citeşte
cu atenţie şi urmează întru totul. 1. Cerc-I un sfat lui Dumnezeu
Iadul este supra°egheat de cer şi în orice moment Dumnezeu te
poate înştiinţa de planurile rele puse la cale împotri°a ta. Cel ce
montează un ceas cunoaşte fiecare piesă din interiorul lui.
Dumnezeu a făcut acest şarpe necinstit (deşi nu şiretenia din
el), deci ştie orice lucru despre el. De asemenea, Satan este
prizonierul lui Dumnezeu, şi El îl are totdeauna sub ochi. Orice
tranzacţie din cer sau din iad trece prin mâinile lui Cristos. Tot
ce ştie Tatăl, cunoaşte şi Fiul, şi El este gata să descopere
sfinţilor Lui tot ce ei au ne°oie să ştie în °iaţa aceasta (Ioan
15.15). Trăim °remuri de mari intrigi politice numai cei câţi°a
care conduc această lume înţeleg misterele unui stat; noi,
ceilalţi, cunoaştem doar puţin mai mult decât ceea ce este scris
în ziare. Acelaşi lucru este şi cu planurile pe care Satan le ţese
cu subtilitate împotri°a sufletelor oamenilor. Numai puţini
bănuiesc care este scopul planurilor Satanei împotri°a lor. Este
°orba de oamenii sfinţi, cărora Duhul lui Dumnezeu le
descoperă nu numai ce le-a pregătit El în cer, dar şi planurile
distrugătoare pe care Satan le urzeşte aici pe pământ. 2.
Cunoaşte-ţi inima Cunoaşte-te bine pe tine însuţi şi atunci °ei
putea cunoaşte mai bine planul Satanei împotri°a ta. El alege
metoda de ispitire din înclinaţiile 30 pe care le găseşte în inima
ta. După cum un general înconjoară o cetate şi o pri°eşte cu
atenţie, apoi îşi direcţionează asediul acolo unde are şanse mai
mari de reuşită, tot astfel Satan îl împresoară pe creştin şi îl
cercetează cu atenţie înainte de a-1 ispiti. 3. Citeşte cu atenţie
Cu°ântul lui Dumnezeu El prezintă istoria celor mai remarcabile
bătălii dintre bra°ii soldaţi ai lui Cristos şi Satan, °răjmaşul lor.
Tu poţi citi despre modul în care Satan i-a biruit şi cum ei au
recucerit terenul pierdut. .Nici o poftă nu poate prezenta un
pericol pentru tine, dar tu trebuie s-'o mărturiseşti: nu există
nici o ispită împotri°a căreia Dumnezeu să nu te înarmeze. Se
spune că cine°a a plănuit să-1 otră°ească pe Martin Luther, dar
el a fost pre°enit de un prieten credincios care i-a trimis o
descriere a presupusului ucigaş. Creştine, Biblia îţi descrie
înfăţişările poftelor cu care Satan încearcă să distrugă sufletul
tău preţios. ͣRobul tău primeşte şi el în°ăţătura de la ele" (Ps.
19.11).
SATAN CA. ACUZATOR AL PĂCATULUI Până acum tu
trebuie să fi cunoscut deja ispitele Satanei. Fără îndoială, el
adeseori le-a pendulat la uşa ta, deoarece el are o deosebită
plăcere să câştige un om sfânt ca principalul lui client. Tu poţi fi
greu de înşelat. Şi-L rog pe Dumnezeu să fii aşa; dar să nu crezi
nici un moment că Satan °a fi uşor de îndepărtat. Dacă nu-ţi
place acest pachet cu ispite, atunci el îşi °a întinde sacul cu
acuzaţii şi ţi le °a prezenta atât de bine, încât °ei crede că el ţi le
aduce la porunca lui Dumnezeu! După cum Duhul Sfânt mai
întâi sfinţeşte şi apoi mângâie, tot aşa Satan mai întâi ispiteşte
şi apoi tulbură. Mai întâi,' stăpâna lui Iosif a încercat să-1
momească pentru a-i satisface pofta ei; fiind demascat acel
şiretlic, ea a apelat apoi la o altă tactică pentru a-1 pro°oca. Şi
noi deja am obser°at că, pentru a-şi acoperi fapta rea, ea s-a
folosit de propria lui haină. Tot astfel, pentru Satana nu
reprezintă o dificultate găsirea unei găuri în haina celui sfânt,
chiar atunci când el umblă foarte atent. Când Satan doreşte să-
1 facă pe un om să păcătuiască, el bate la uşa °oinţei. Când
doreşte să-1 în°inuiască de păcat, el apelează la cuget. Dar
cunoştinţa şi puterea lui asupra acestora nu este absolută,
deoarece sunt izolate de Dumnezeu. Satan ştie că nu poate să
smulgă un lacăt a cărui cheie se află în posesia lui Dumnezeu;
prin urmare el se gândeşte la anumite trucuri prin care să-1
determine pe cel sfânt să-i deschidă uşa. Ca şarpe, Satan are un
drum unic. Celelalte animale au o traiectorie dreaptă, dar
şarpele merge strâmb, z°ârcolinduse. Dacă °ezi un şarpe 78
târându-se, cu greu îţi dai seama în ce direcţie se îndreaptă.
Satan se deplasează într-un mod asemănător, luând-o pe
diferite căi pentru a ascunde ade°ăratele lui intenţii. Iată câte°a
căi folosite de el pentru a-ţi acuza sufletul şi pentru a întuneca
părtăşia ta cu Tatăl. 1. Satan îi acuză pe sfinţi de gândurile lui
nelegiuite El îşi aşază gândurile lui rele, precum copiii găsiţi, la
uşa lor. Cât de inteligent este el pentru o astfel de înşelătorie!
Când gândurile sau înclinaţiile contrare °oii şi căilor lui
Dumnezeu se strecoară înăuntru, mulţi creştini scumpi
confundă aceşti orfani mizerabili cu proprii lor fii şi îşi asumă
întrega responsabilitate pentru aceste pofte trupeşti. Dia°olul
se strecoară aşa de subtil în sufletul celui sfânt, încât în
momentul în care ei încep să scâncească, el deja s-a îndepărtat.
Iar creştinul, negăsind pe nimeni înăuntru, în afară de el,
presupune că aceste greşeli îi aparţin. Astfel, el îşi poartă singur
ocara, iar Satan şi-a împlinit scopul. Ce remediu are copilul lui
Dumnezeu? Să stea într-o părtăşie strânsă cu Tatăl. Atunci, tu
°ei putea respinge acuzaţiile Dia°olului prin sabia Duhului. Dar
fii pregătit pentru un alt asediu. Precum Nebucadncţar, Satan
°a izbucni de furie şi °a încinge cuptorul mâniei lui de 7 ori mai
tare, până când flăcările sentimentelor lui blestemate te °or
încercui. Prin aceasta, el speră să te înspăimânte şi să-ţi
pângărească simţurile sufletului, ca tu să fii forţat să tragi o
concluzie greşită - de exemplu, că nu mai eşti un copil al lui
Dumnezeu. Ade°ărul este că, dacă păcătuieşti în această
situaţie, este pentru că te îndoieşti de puterea de a te păstra a
lui Dumnezeu, în loc să pui la îndoială aceste false emoţii. în
acest caz, sfatul meu este să procedezi cu aceste sentimente ca
şi cu bandele ce colindă ţara, hărţuind cetăţenii cinstiţi. S-ar
putea să nu-i poţi opri să treacă prin oraşul tău, dar, cu
siguranţă, îi poţi opri să nu se stabilească acolo. 2. Satan
amplifică păcatele sfinţilor Scopul lui este să-i discrediteze pe
sfinţi, şi nu păcatele. Pentru aceasta, tactica lui principală
constă în a prezenta acuzaţiile lui ca pe un act al Duhului Sfânt.
El ştie că nici o acuzaţie nu poate răni mai adânc, ca cea °enită
din partea lui Dumnezeu; prin urmare, când acuză un creştin
conştiincios, el forjează Numele lui Dumnezeu pe proiectil,
înainte de a-i da foc. Imaginează-ţi un copil care este conştient
de neascultarea faţă de tatăl său şi nişte oameni dispreţuitori,
care, dorind să-i facă rău, îi scriu o scrisoare plină de acuzaţii
ameninţătoare şi i-o trimit, după ce au falsificat semnătura
tatălui său. Bietul copil, fiind deja conştient de gra°itatea
păcatelor lui şi neştiind de acest plan, °a fi copleşit de spaimă.
31 Acesta este ade°ăratul necaz ce porneşte de la o premisă
falsă - exact lucrul sa°urat de Satan. Satan este un anchetator
inteligent. El urmăreşte îndeaproape relaţia ta cu Dumnezeu.
Mai de°reme sau mai târziu, el te °a prinde obosit sau dărâmat
de °reo lucrare. El ştie că eşti conştient de greşelile tale şi că
Duhul lui Dumnezeu îşi °a arăta a°ersiunea faţă de ele. Prin
urmare, el te în°inuieşte profund, reîn°iind orice acuzaţie pe
care şi-o aminteşte, apoi îşi oferă garanţia ca cea dată de
Dumnezeu. Iată modul în care prietenii lui Io° au reacţionat la
suferinţa lui. Ei au adunat toate do°ezile infirmităţii lui, pentru a
le folosi împotri°a lui, susţinând că ei au fost trimişi de
Dumnezeu pentru a-i demasca făţărnicia. Deşi Satan este un
maestru al inchiziţiei, noi ştim că nu toate acuzaţiile °in din
partea lui. Cu°ântul lui Dumnezeu menţionează clar că
,JDomnul pedepseşte pe cine-J iubeşte" (E°r. 12.6). Atunci, cum
am putea deosebi acuzaţiile dispreţuitoare ale Satanei de cele
pline de dragoste din partea lui Dumnezeu şi a harului Său?
încearcă acest test: dacă aceste ameninţări contrazic o lucrare
anterioară a Duhului în sufletul tău, atunci sunt ale Satanei, şi
nu ale Duhului. Amplificând păcatul tău, Satan urmăreşte să te
pângărească şi să te con°ingă de faptul că tu nu eşti decât un
făţarnic. ͣOh", şuieră Satan, ͣacum ţi-ai arătat ade°ărata
înfăţişare! Pri°eşte pata de pe haina ta: ce om sfânt a mai comis
°reodată un astfel de păcat? întreaga ta °iaţă este o ruşine!
Dumnezeu nu °rea să aibă nimic de a face cu persoane atât de
rele ca tine". Şi cu o singură suflare, Satan sfărâmă totul în
bucăţi. întreaga locuinţă a harului pe care Dumnezeu a
construit-o mulţi ani în sufletul tău şi toată mângâierea adusă
de Duhul Sfânt au fost dărâmate de o singură suflare a gurii lui
rele. El îţi distruge întreaga °iaţă şi îţi spune că este numai
greşeala ta. Nu dispera! Alină-ţi teama cu acest ade°ăr preţios:
odată ce Duhul lui Dumnezeu a început o lucrare de curăţire,
făcându-te să te încrezi în bunătatea Lui, El nu °rea şi nici
nu poate să aducă sufletului tău informaţii contrare. Cu°ântul
Lui nu este ͣDa şi Nu", ci ͣDa şi Amin", pentru totdeauna. Dacă
faci pe risipitorul, Dumnezeu te °a mustra serios pentru păcatul
tău, aşa cum a procedat cu Da°id, care a fost mustrat prin
proorocul Natan: ͣTu eşti omul!" (II Sam. 12.7). Totuşi, Natan n-
a rostit nici un cu°ânt care să pună la îndoială sfinţenia lui Da°id
şi lucrarea lui Dumnezeu în sufletul lui. Proorocul,nu a°ea o
astfel de misiune din partea lui Dumnezeu. El fusese trimis să-1
determine pe Da°id să-şi plângă păcatul - şi nu ca din pricina
păcatului lui să pună la 80 îndoială starea lui de har, pe care
Dumnezeu i-o arătase în nenumărate rânduri. Pe lângă faptul că
plantează seminţele îndoielii cu pri°ire la lucrarea de curăţire a
Duhului, Satan trimite ajieşea mustrări de cuget care neagă
bogăţia harului lui Dumnezeu. Când păcatele tale sunt
prezentate ca depăşind îndurarea lui Dumnezeu sau harul
legământului Său, să ştii că acest lucru °ine de la acel pârâş
gelos, Dia°olul. Duhul Sfânt, intermediarul lui Cristos, îi
îndeamnă pe păcătoşi să îmbrăţişeze harul E°angheliei. Ar
spune El ce°a care ar putea pângări sau micşora preţuirea de
care Cristos Se bucură în ochii aleşilor Lui? Cu siguranţă, tu
trebuie să afli care este originea acestor minciuni! Când auzi o
persoană complimentând pe o alta ca bună sau înţeleaptă, ca în
cele din urmă să spună un dar, care distruge totul, să ştii că nu
este un prieten, ci un duşman °iclean, care deşi laudă acea
persoană, de fapt doreşte să o discrediteze. Tot astfel, când
auzi că Dumnezeu este prezentat ca îndurător şi plind de har,
dar nu faţă de un păcătos mare ca tine; puternic şi măreţ, dar
care nu poate sal°a pe cine°a ca tine, atunci tu poţi spune:
ͣPleacă, Satano, °orbirea ta te trădează! Acesta nu este un
mesaj trimis de Iubitul sufletului meu!" 3. Satan se consideră el
însuşi şi judecător şi juriu pentru a-i acuza pe sfinţi Dia°olul este
în Biserică ori de câte ori eşti şi tu. Şi stă lângă uşa cămăruţei
tale şi ascultă ce-I spui tu lui Dumnezeu în secret, căutând tot
timpul un prilej să te acuze. Duhul răz°rătit care a îndrăznit să
critice legea Dumnezeului din ceruri, nu °a ezita să judece felul
în care îţi conduci sufletul. El se aseamănă cu cel care ascultă
predicile numai pentru a găsi °reo greşeală şi astfel să-1 poată
acuza de ofensă pe predicator pentru °reun cu°ânt incorect
folosit. Satan are o deosebită plăcere să-ţi sfărâme lucrarea pe
care ai făcut-o şi, denaturând-o, să apară superficială, deşi este
făcută cu mult zel; făţarnică, deşi este cu ade°ărat sinceră. El nu
se °a odihni până când nu °a da °erdictul: ͣVino°at!" împotri°a
sufletului tău. După ce ai lucrat cât ai putut de bine, atunci
acest critic con°ingător porneşte la lucru: ͣAcolo", °a spune el,
ͣai fost făţarnic, arătându-te amabil, dar de fapt slujindu-ţi fie.
Aici te-ai îndoit; acolo, ai fost leneş, şi mai departe, plin de
mândrie. Acum, ce răsplată mai aştepţi din mâinile lui
Dumnezeu, dacă f-ai pângărit lucrarea?" Astfel de înţepături fac
ca multe suflete să ducă o °iaţă împo°ărată. Eşti unul dintre
aceştia - epuizaţi sufleteşte? Oare retează el orice faci până
când tu nu mai ştii dacă să te 6 - Creştinul în Armătură 32 rogi
sau nu, dacă să asculţi sau nu? Iar când te-ai rugat şi ai ascultat,
să nu ştii dacă are sau nu °reun rost? Astfel, sufletul tău este
copleşit de îndoială, iar zilele tale se scurg în suferinţă, în °reme
ce Satan °răjmaşul tău, stă într-un colţ şi se bucură că te-a
'înşelat. Scopul lui principal este ca, dacă nu poate să te
jefuiască de neprihănirea ta, atunci să te pri°eze de bucurie. 4.
Satan încearcă să jefuiască sfinţii de făgăduinţa legământului El
°ine să te smulgă din păşunile °erzi ale mângâierii legământului
şi să te arunce în adâncurile disperării. El face acest lucru sub
falsa acuzaţie că tu nu eşti suficient de smerit în ceea ce
pri°eşte păcatul. Apostolul cunoştea jocurile sofisticate ale
gândirii Dia°olului. El le numea ͣplanurile" lui (I Cor. 2.11),
°rând să spună: argumentele lui înţelepte. Pentru aceasta,
Satan se bazează pe linguşire. Orice lucru spus de el este o
minciună flagrantă şi este spus cu două înţelesuri. Dar unde
este creştinul care măcar pentru moment să nu fi fost păcălit de
el? Satan gândeşte în felul următor: ͣ Trebuie să fie o legătură
între păcat şi întristare. Dar între păcatul tău şi suferinţa ta nu
există o corelaţie; prin urmare, tu nu eşti suficient de smerit!"
Ce argument plauzibil la prima °edere! Deoarece Satan îţi poate
do°edi scripturistic acest lucru. Mânase a fost un mare păcătos
şi pentru el n-ar fi fost de ajfyjfe-o mică suferinţă. El ͣs-a smerit
adânc înaintea ... lui Dumnezeu ' (II Cr. 33.12). ,Acum", spune
Satan, ͣpunepăcatul tău în balanţă cu întristarea ta: eşti tu atât
de îndurerat pe cât de păcătos\ai fost? Te-ai războit mulţi ani
împotri°a Celui Atotputernic, nesocotind poruncile Lui,
punându-1 la încercare răbdarea, rănindu-L pe Cristos cu
pumnalul păcatelor tale, în °reme ce ai întristat Duhul Lui şi I-ai
respins harul. Şi acum crezi că puţina ta căinţă, asemănătoare
unui nor trecător, ce lasă să cadă câte°a picături de ploaie, îl °a
satisface? Nu, tu trebuie să fii copleşit de durere, după cum teai
cufundat în păcat". Pentru a-ţi demonstra deficienţa teoriei lui,
trebuie să facem distincţie între două măsuri ale suferinţei. în
primul rând, o măsură exactă a suferinţei datorată naturii
păcătoase. Aceasta nu este realizabilă; insulta adusă de cel mai
mic păcat este infinită, deoarece este înfăptuită faţă de un
Dumnezeu nemărginit. în al doilea rând, o măsură relati°ă a
suferinţei datorată Legii şi E°angheliei. Şi ce spune E°anghelia
cu pri°ire la aceasta? Această °eritabilă întristare a inimii este
întristarea potri°ită cu E°anghelia: ͣ/?/ au rămas străpunşi în
inimă" (F. A. 2.37). într-ade°ăr, această în 82 tristare a
E°angheliei duce la pocăinţa dătătoare de °iaţă, trimisă de
Duhul Scripturii pentru mângâierea ta. Oh, suflete ispitit, când
Satan îţi spune că nu eşti suficient de smerit şi să continui să te
scufunzi în propria-ţi suferinţă, caută să te sal°ezi. Cristos
reprezintă podul peste care tu poţi trece în siguranţă râul
în°olburat al păcatelor tale. Dacă crezi că poţi să răspunzi
păcatului tău cu propria-ţi suferinţă, tu eşti un om mort; în
curând tu °ei fi copleşit şi atras de propriile-ţi suspine, dar
niciodată eliberat de păcatele comise, nici măcar de cel mai mic
dintre ele. Nu puterea
întristării tale te °a duce în cer - ci pocăinţa ade°ărată. O
înţepătură în inimă face mai mult decât o durere a cugetului.
Inima este iz°orul °ieţii. Rănit acolo, păcatul °a muri. Dacă
inima ta este făţarnică, nici eu şi nici E°anghelia nu te putem
ajuta. Dar dacă eşti sincer, tu ai îndrăzneală la Dumnezeu (I Ioan
3.21) şi făgăduinţa iertării Lui (I Ioan 1.9). ATITUDINEA
POTRIVITĂ A OMULUI SFÂNT FAŢĂ DE ACUZAŢIILE SATANEI
Dacă ai urmărit cu atenţie cele spunse mai înainte, te-aş ruga
să-ţi pui întrebarea: ͣCe aş putea face firii mele pentru a mă
împotri°i. Satanei când °ine să judece lucrarea mea pentru
Cristos?" 1. Permite în°inuirilor lui să te facă mai atent Acesta
este scopul lui Dumnezeu când permite Satanei să te
examineze. Oare când este un copil mai precaut decât atunci
când profesorul a programat o şedinţă cu părinţii? Tot astfel,
când Satan te urmăreşte şi spune lucruri neade°ărate despre
tine lui Dumnezeu, tu trebuie să fii mult mai atent pentru a te
păstra curat. Aceasta ar trebui să fie o pro°ocare pentru tine
spre a-ţi anali/a mai bine inima şi pentru a studia cu
credincioşie Cu°ântul lui Dumnezeu. Şi atunci, când Satan °a
ataca, tu °ei a°ea do°ada pregătită pentru a respinge orice
acuzaţie. 2. Permite-le să te smerească Pentru a fi cinstiţi cu noi
înşine, trebuie să admitem că multe din acuzaţiile lui sunt
foarte ade°ărate. Dacă Satan, a cărui înţelegere este atât de
întunecată, ne poate în°inui atât de gra°, cu cât mai mult
lumina lui Dumnezeu poate descoperi totul! Ce minunată
oportunitate să-ţi recunoşti starea de păcat şi îndurarea
nemărginită a lui Dumnezeu! Prin această atitudine, noi luăm
pietrele aruncate de Satan asupra noastră şi le folosim pentru a
construi un monument spre sla°a Domnului nostru îndurător.
33 3. Permite-le să-ţi arate falsitatea logicii lui Atunci tu poţi
răspunde în mod înţelept criticilor lui. Falsitatea are un caracter
dublu. în primul rând, îţi °a arăta că nu eşti perfect, dar că
trebuie să fii; apoi îţi °a spune că de °reme ce nu eşti perfect.
Dumnezeu nu are nimic de a face cu eforturile tale jalnice. în
general, nu este foarte dificil pentru a te con°inge că lucrarea ta
şi tu însuţi sunt făţarnice, pline de mândrie, egoiste, etc,
deoarece ce°a din aceste păcate se găseşte în fiecare - chiar şi
în creştini! Trebuie să faci distincţie între mândria în lucrare şi
lucrarea făcută cu mândrie, între făţărnicia într-o persoană şi un
om făţarnic. Şi în cei mai sfinţi oameni se găsesc astfel de
înclinaţii rele. Mângâie-te astfel: dacă înăuntrul tău descoperi o
°Oce care strigă după Dumnezeu şi care protestează împotri°a
Celui Rău, atunci tu şi eforturile tale sunt primite de El.
Dumnezeu °ede eşecurile tale ca simptome ale bolii păcatului şi
îi este milă de tine ca unui părinte de copilul său olog. Cât de
mult dispreţuim o persoană care îşi bate joc de o alta pentru că
se bâlbâie sau şchioapătă! Acestea reprezintă deficienţe în
noua ta natură. Obser°ă cu°intele lui Cristos în rugăciunea
împotri°a Satanei: ͣDomnul să tc mustre... Nu este el un
tăciune scos din foc?" (Zah. 3.2). Ca şi cum ar fi spus: .JDoamnc,
îi permili Tu acestui duh in°idios să-1 blameze pe Iosua, copilul
Tău, pentru acele slăbiciuni ale firii lui °echi care încă se agaţă
de noua lui natură? El deabia este scos din foc. Nu este de
mirare că mai sunt scântei nestinse, unele stricăciuni
nedistruse, unele boli ne°indecate". Şi ceea ce Cristos a făcut
pentru Iosua, face neîncetat pentru toţi sfinţii Lui, cerând
iertare Tatălui pentru greşelile lor şi sus-ţinându-i cu blândeţe
înaintea Lui. A doua deformare în argumentul Satanei constă în
raţionarnentul că deoarece urmele firii °echi se menţin în
eforturile noastre prezente, Dumnezeu nu le acceptă. ͣOare",
întreabă el, ͣ°a primi Dumnezeu astfel de monezi °echi din
mâinile tale? Nu este El un Dumnezeu sfânt?" Iată ceea ce
trebuie să discerni tu. Există două tipuri de acceptare:
acceptarea unui lucru ca plată a unei datorii şi acceptare a unui
lucru ca un semn al dragostei şi gratitudinii. Cel care nu °a lua
bani °echi sau jumătate din ceea ce îi este datorat pentru a
satisface o datorie, °a accepta bucuros dacă prietenul îi trimite
monedă deformată ca un semn de dragoste. Este ade°ărat că
datoria pe care o ai Ia Dumnezeu trebuie plătită în monedă
actuală. Dar, pentru mângâierea ta, Cristos este Cel ce plăteşte.
Trimite-1 pe Satan la El; lasă-1 să-şi aducă în°inuirile înaintea lui
Cristos, Care, aşezat la dreapta lui Dumnezeu, este gata să
deschidă 84 cărţile şi să arate întregul şir al datoriilor îndepărtat
cu sângele Lui şi marcat cu inscripţia: ͣachitat în întregime". Din
ziua mântuirii tale, realizările şi ascultarea ta sunt înscrise într-
un registru aparte ca semne ale dragostei şi mulţumirii tale faţă
de Dumnezeu, iar îndurarea Tatălui ceresc este atât de mare,
încât El acceptă ce-i oferi tu. Dragostea nu refuză nimic din ceea
ce este oferit cu dragoste. ͣCeea ce face farmecul unui om este
bunătatea lui" (P°. 19.22) şi nu greutatea sau °aloarea darului.
RĂSPUNSUL DIVIN PERFECT LA ÎNVINUIRILE SATANEI Ce mare
mângâiere să ştim că nu suntem lăsaţi singuri pentru a abate
lo°iturile Satanei date cugetului nostru! Este el inteligent?
Dumnezeu cu atât mai mult, şi El te poate conduce în siguranţă,
prin labirintul de minciuni al Dia°olului, pe drumul °oii Lui. 1.
Dumnezeu foloseşte planurile Satanei pentru a-i face înţelepţi
pe sfinţii Săi Cu ajutorul lor, El îi demască pe Dia°olul şi copiii
lui, acei moştenitori care demonstrează aceeaşi putere ca şi
tatăl lor în a întrista duhurile sfinţilor, lată câţi°a din ͣcopiii
Satanei" pe care el îi trimite pentru a fura pacea celui sfânt: Cei
ce scot la suprafaţă °echile păcate ale sfinţilor, pe care
Dumnezeu le-a iertat şi le-a uitat, şi aceasta doar pentru a-i
întrista şi a le pângări numele. într-ade°ăr, a căuta în trecut
pentru a găsi ce°a ce ar murdări faţa celui sfânt, aceasta
reprezintă o răutate malefică. Astfel îl blestema Şimei pe Da°id:
,JS>u-te, du-te, om al sângelui!" (II Sam. 16.7). Când întâlneşti
astfel de reproşuri, răspunde-le precum a făcut teologul francez
Beza, înaintea celor care, negăsind alte muniţii, îl acuzau de
unele poeme obscene pe care le scrisese în tinereţe. ͣAceşti
oameni", spunea el, ,jnă pizmuiesc datorită îndurării lui
Dumnezeu". De asemenea, ei sunt cei care aşteaptă ca cel sfânt
să se împiedice, apoi îi arată orice cădere, pentru a-1 face să se
simtă lipsit de har, iar pe ei foarte miloşi. Astfel de pioni ai
Dia°olului îşi atrag blestemul deşi ei se gândesc foarte puţin la
acest lucru. Gândeşte-te la Amalec, pe care Dumnezeu îl
ameninţase că-i °a şterge numele de sub ceruri (Dt. 25.19). îţi
aminteşti cc a făcut el pentru a merita mânia lui Dumnezeu? El
poruncise soldaţilor săi să ucidă pe cei din tabăra lui Moise care
erau mai slabi şi nu puteau ţine pasul cu ceilalţi! Cu greu ne
putem imagina o mai mare cruzime, şi totuşi, înaintea lui
Dumnezeu este mult mai rău să-i ucizi cu ascuţişul limbii pe cei
săraci în duh. 34 O altă categorie o reprezintă oamenii răi ce
doresc să întristeze duhul celui sfânt. Probabil ai °ăzut cum se
poartă un batjocoritor. Când el descoperă că sunt de faţă cei
ce-L iubesc pe Domnul, şi care nu suportă ca Numele Lui să fie
luat în deşert, atunci el în mod °oit foloseşte un limbaj grosolan
care zgârie urechile şi întristează duhul sensibil al ascultătorilor.
Acest ticălos lo°eşte atât tatăl, cât şi fiul dintr-o singură
lo°itură. El consideră că nu este suficient să-L dezonoreze pe
Dumnezeu, ci insistă ca cei sfinţi să fie de faţă şi să audă răul
făcut Tatălui lor. Probabil cei mai răi ͣcopii ai Satanei" sunt cei
care blamează un copil al lui Dumnezeu pentru propriile lor
păcate. Iată de ce Ahab îl în°inuia pe proorocul Ilie ca fiind cel
ce tulbura pe Israel, când, în realitate, el însuşi şi casa tatălui
său erau de condamnat. Ce întristare pentru Moise ca israeliţii
să aşeze la uşa lui sângele celor ce muriseră în pustiu.
Dumnezeu însuşi ar fi putut să dea mărturie că Moise era
chezăşia lor permanentă când mâna Lui se ridica pentru a-i
distruge. Sub acelaşi blestem se află şi cei mai buni slujitori ai
lui Dumnezeu care trăiesc în acest °eac rău. ͣAm putea să le
mulţumim", spune batjocoritorul, ͣpentru toate mizeriile
naţiunii noastre; noi o duceam bine până când au încercat ei să
ne schimbe". Nu blama medicamentul bun care a fost
administrat, ci organismul corupt al naţiunii care nu ştie să-1
folosească! 2. Dumnezeu foloseşte înşelătoriile Satanei pentru
a-i face recunoscători pe sfinţii Săi Tu ştii ce bolo°ani aruncă
Dia°olul în calea ta. Ce uşurare şi bucurie trebuie să simtă
sufletul tău dacă astăzi drumul tău este neted! în stârnirea
conflictelor, nimeni nu-1 poate întrece pe Satan, şi totuşi tu ai
pace în cuget. Cui îi datorezi liniştea sufletească? Numai lui
Dumnezeu, care îl supra°eghează pe Satan şi nu-i permite să
pătrundă în grădina sufletului tău. In fiecare zi, Satan plănuieşte
să-ţi tulbure pacea. Acest hoţ °ede fructele tale atrăgătoare şi îi
lasă gura apă după ele, dar zidul este prea înalt pentru a se
căţăra. Dumnezeu îl ţine departe de paradisul tău. Ceea ce te
apără de cei răi nu este harul lui Dumnezeu în tine ci fa°oarea
lui Dumnezeu de a te proteja. Ce ai mai dori să auzi pentru ca
inima ta să fie copleşită de recunoştinţă? 3. Dumnezeu
foloseşte °icleniile Satanei pentru a-i face circumspecţi pe sfinţii
Săi Tu nu ai de-a face cu un nepriceput, ci cu unul care are
destulă pricepere pentru a-ţi fura liniştea şi a-ţi pângări bucuria
dacă nu este 86 supra°egheată îndeaproape. Pacea ta
reprezintă comoara după care el aleargă. A îndepărta muştele
din dulap pe timp de °ară nu este mai greu decât a-1 ţine pe
Satan departe de cugetul tău. El le-a furat sfinţilor multă
mâncare gustoasă, trimiţându-i la culcare flămânzi; el se află pe
urmele tale: de aceea °eghează mereu. ÎNTĂRIREA CELUI SFÂNT
ͣBine", spui tu, ,jiu mai am ne°oie de alte argumente pentru a
mi se demonstra natura chinuitoare a ad°ersarului meu. Spune-
mi acum ce aş putea face pentru a mă întări împotri°a
atacurilor lui". 1. Păzeşte-te de seducţiile lui Satan Dacă °rei să
te fereşti de duşmanul tău ca de unul care te tulbură, trebuie să
te păzeşti de el şi ca de cel ce caută să te seducă. Poţi fi con°ins
că el te urmăreşte! în mod obişnuit, mânerul baltagului cu care
el distruge rădăcina liniştii unui creştin este construit din lemnul
creştinului. Satan este o creatură şi el nu poate lucra fără
unelte. într-ade°ăr, el poate face din puţin mult, dai- nu poate
să facă ce°a din nimic. Putem obser°a aceasta în atacul
împotri°a lui Cristos, când Satan s-a mâniat deoarece nu găsise
nimic în El (loan 14.30). Dar în noi poate găsi resturi ale firii
°echi, care îi spun multe despre starea inimii noastre. Iată ceea
ce îndrăgeau odinioară inimile noastre: puterea noastră,
poftele noastre, mândria noastră. El ni le înfăţişează, crezând că
astfel near putea smulge din noua noastră stare în Cristos.
Păzeşte-te de momelile lui! Nu bea din cupa lui, căci ea conţine
otra°ă. Nici nu te uita ce sclipiri de mărgăritar are băutura lui!
Ceea ce bei acum cu plăcere se °a transforma în amărăciune. Şi,
mai presus de toate, păzeşte-te de păcatul aroganţei. Tu nu eşti
scutit de un astfel de pericol. Dacă ai fost prins în plasa acestui
păcat, cheamă-L degrabă pe Dumnezeu să te ajute. Dacă e°iţi,
nu faci altce°a decât să-i acorzi timp Satanei pentru a te strânge
mai puternic. Dar dacă strigi la Dumnezeu cu pocăinţă
ade°ărată, El °a °eni imediat în ajutorul tău. Cu cât te °ei
supune mai repede Duhului, cu atât mai puţin °a a°ea de
suferit sufletul tău. 2. Prinde-te de promisiunea îndreptăţirii lui
Dumnezeu O altă cale de a te întări împotri°a Satanei este de a
studia importantul ade°ăr biblic pri°itor la îndreptăţirea
sufletului înaintea lui Dumnezeu. Analizează acest ade°ăr sub
toate aspectele sale: darul fără plată al 34 îndurării lui
Dumnezeu; să°ârşirea sacrificiului lui Cristos; eficacitatea
credinţei pentru însuşirea acestor binecu°ântări (Rom. 3.24,
25). Odată ce uşa sufletului se °a deschide pentru acest ade°ăr,
aceasta °a aduce ocară asupra Dia°olului. Când Satan °a °eni
să-ţi fure pacea, °ei fi biruit uşor, dacă nu înţelegi pe deplin
însemnătatea îndreptăţirii tale în Cristos. Un sfânt fără
siguranţa mântuirii este tot atât de lipsit de apărare, precum un
iepure care fuge spre un tufiş pentru a se ascunde de o °ulpe,
dar datorită urmelor pe care le lasă, el °a fi urmărit cu uşurinţă.
In Cristos, tu ai un adăpost unde °răjmaşul nu îndrăzneşte să
°ină: ͣPorumbiţă din crăpăturile stâncilor, ascunsă în scobiturile
prăpăstiilor" (Cânt. Cânt. 2.14). în timp ce Dia°olul îţi poate
urmări cu în°erşunare sufletul tău, mireasma sângelui lui
Cristos prin care eşti justificat este noci°ă pentru el şi °a
înceta să te urmărească. Aleargă înainte spre acest turn al
legământului E°angheliei şi aruncă acest ade°ăr asupra capului
Satanei, după cum o femeie a lo°it capul lui Abimelec cu o
piatră: ,JPe când celui ce cred în Cel ce socoteşte pe păcătos
neprihănit, credinţa pe care o are în El îi este socotită ca
neprihănire" (Rom. 4.5). 3. E°ită capcana Creştine, străduieşte-
te să rămâi în ade°ăr. Adică, nu-1 lăsa pe Satan să te prindă în
curse doctrinare unde nu te poţi lupta şi de unde nu poţi fugi.
Una din tacticile lui este să te conducă printr-un labirint de
întrebări impertinente, intenţionând să întârzie înaintarea ta
spre cer. Uneori, el întreabă sufletul pe care-1 înfăşoară: °oinţă
liberă sau predestinare? Şi orice răspuns i-ar da, el îl răstoarnă
cu replica sa tăioasă. Altădată, el îţi °a cere să-i spui cu
exactitate ziua şi ora mântuirii tale, şi dacă nu poţi răspunde,
atunci el °a pune la îndoială înrudirea ta cu Cristos. Când Satan
te sâcâie cu astfel de întrebări, nu încerca să te explici înaintea
lui. Răspunde-i cu poziţia ta prezentă în Cristos şi lucrarea
sigură a harului Său în sufletul tău. Să nu uiţi niciodată că cel
mai simplu ade°ăr al E°angheliei reduce toate intrigile Satanei
la un morman de minciuni lipsite de °aloare. Acum, presupune
că ai scăpat de capcana întrebărilor fără sens; ce °ei face când
Satan °a încerca să doboare credinţa ta conducându-te pe
drumul unor Scripturi neclare? Mii refer la acele pasaje dificile
care depăşesc înţelegerea, precum ochiul nu poate străbate
şu°oiul din munte, până când ameţit şi dezorientat, sfântul
cade în disperare datorită condiţiei lui. Vinul E°angheliei este
greoi pentru minte! Prea mult studiu al pasajelor dificile poate
aduce confuzie şi ne poate slăbi credinţa. 35 Repet: trebuie să
rămâi statornic în ade°ăr. Combate atacul Satanei cu pasaje
biblice simple - acelea menite să hrănească credinţa ta şi să-ţi
în°eselească sufletul. Când întâlneşti texte, care se aseamănă
situaţiei tale, foloseşte-le ca pe un °ad împotri°a torentului
ispitelor, fără a te a°entura să te depărtezi de ţărm. Satan °a
încerca să te abată de la drumul tău sigur spre cer şi să te
îndrepte spre un altul - prin circumstanţele actuale pe care tu
nu le înţelegi. Prin acestea, Satan argumentează împotri°a
dragostei lui Dumnezeu şi a sufletului tău. Cu acordul lui
Dumnezeu, el l-a jefuit pe Io° de bunurile lui materiale, apoi s-a
năpustit asupra sutîetului său. El a folosit orice împrejurare şi
orice persoană pentru a-şi atinge scopul. A folosit-o pe soţia lui
pentru a-1 îndemna pe Io° să-L blesteme pe Dumnezeu; i-a
folosit pe prietenii lui; pentru a-1 condamna pe el însuşi. Satan
i-a con°ins pe toţi - cu excepţia lui Io° - că suferinţa şi starea de
har nu pot locui împreună. Aici este o atenţionare bine°enită
când sufletul tău este dus de °alul încercării: nu-L acuza
nicidecum pe Dumnezeu de răutatea Vrăjmaşului tău, nici nu
^te acuza că eşti de partea acestuia. Dumnezeu poate găsi o
scăpare din cea mai rea furtună. EI poate fi drept, când
foloseşte instrumente rele, şi îndurător, când îngăduie
suferinţele. Nu te răz°răti când inter°in schimbări în °iaţa ta.
Cristos ne-a înştiinţat că °om a°ea parte de o călătorie
furtunoasă înainte de a ajunge la ţărmul ceresc. Perspecti°a ta
trebuie să fie foarte diferită de cea a oamenilor nemântuiţi.
Precum copiii nai°i, ei cred că oricine le oferă prune îi şi iubeşte.
Ei nu realizează că prosperitatea poate fi un blestem care să-i
ţină cufundaţi în somnul adânc al falsei siguranţe. Aminteşte-ţi
cum s-a purtat Iael cu SiSera (Jud. 5.25,26). Ea i-a oferit lapte,
deşi el îi ceruse apă, pentru a-1 putea pironi de pământ cu mai
multă siguranţă -se spune că laptele are proprietatea de a
produce somn. Dar creştinul care trece prin suferinţă posedă
cheia pentru a înţelege pro°idenţa lui Dumnezeu. Prin Cu°ânt,
Duhul te în°aţă să înţelegi că ,J51 pedepseşte pe orice Eu pe
care îl iubeşte". în spatele fiecărei încercări, se ascunde o nouă
binecu°ântare. 4. Menţine siguranţa mântuirii O altă cale
pentru a rezista Satanei este de a-ţi păstra nădejdea mântuirii,
promisă prin jertfa ispăşitoare a lui Cristos. întipăreşte-ţi în
memorie toate °izitele speciale pe care Dumnezeu ţi le-a făcut.
Notează ca amintiri ocaziile când El a declarat sărbătoare şi a
°enit la tine îmbrăcat în hainele de gală ale îndurării, ţinând în
mâna Sa sceptrul harului Său, 89 mai familiar decât oricând.
Păstrează toate chitanţele scrise de mâna Lui pentru iertarea
păcatelor tale. ͣDar", ar putea întreba un suflet îndoielnic,
ͣdacă nu pot să-mi însuşesc această siguranţă sau să garantez
pentru acele do°ezi pe care odată le credeam ade°ărate?"
Atunci, încearcă următoarea reţetă ca un tonic pentru credinţa
ta bolna°ă. în primul rând, pocăieşte-te din nou, ca şi cum nu ai
fi fost niciodată. Punc-ţi înainte fapte noi de credinţă, ca şi cum
nai fi crezut niciodată, şi-1 °ei în°inge pe Satan în propriul lui
joc. Lasă-1 să-ţi spună că acţiunile tale din trecut au fost
făţarnice sau că sunt în°echite si fără °aloare. Oare ce poate
spune împotri°a faptelor tale prezente? In acelaşi mod,
acuzaţiile cele mai gra°e pe care el le foloseşte pentru a te
îndepărta de Dumnezeu te °or apropia şi mai mult de El. Dacă
el continuă să arunce temeri asupra sufletului tău, atunci mergi
la.tronul harului şi cere o nouă copie a °echii mărturii pe care tu
ai pierdut-o. Originalul se află în biroul iertării din cer, al cărui
Stăpân este Cristos. Şi dacă eşti un om sfânt, numele tău este
scris acolo. Strigă la Dumnezeu şi ascultă mai degrabă ştirile
°enite din cer decât basmele aduse de °răjmaşul tău din iad.
Dacă °ei sta mai puţin la discuţii cu Satan şi °ei mărturisi lui
Dumnezeu temerile tale, ele °or fi rezol°ate curând. Poţi
aştepta un ade°ăr de la un mincinos sau mângâiere din partea
unui duşman? întoarcei spatele şi mergi la Dumnezeu. încearcă
să nu te îngrijorezi. Mai de°reme sau mai târziu °ei primi
certificatul de asigurare. Dacă sufletul tău este atât de lo°it
încât pare că nu aude răspunsul reasigurării °enit de la
Dumnezeu, mai presus de răcnetul Satanei, atunci
îndepărtează-te de duşman şi fugi ţintă în portul lui Dumnezeu.
Retra-ge-te onorabil spre acele întăriri pe care Cristos le
pregăteşte pentru soldaţii Lui aflaţi în(pericol. Sunt două locuri
sigure în care sufletul
dornic se poate retrage: Numele lui Dumnezeu şi
promisiunile absolute ale E°angheliei. Eu consider acestea ca
cele mai plăcute limanuri, care sunt de mult folos mai ales când
furtuna este atât de puternică încât corabia nu poate rezista
°alurilor. După cum creatura nu posedă nimic în ea însăşi care
să-L determine pe Dumnezeu să facă astfel de promisiuni, tot
astfel nimic nu-L împiedică pe Cel Atotputernic să Şi le menţină
după cum doreşte. Acest act al credinţei, de a te retrage la
adăpostul făgăduinţelor, însoţit de o dorinţă adâncă după
îndurare, te °a păstra cu siguranţă de cădere, chiar dacă nu ar
îndepărta toate îndoielile tale. în cele din urmă, dacă Satan
continuă să te hărţuiască, strigă după ajutor şi nu asculta sfatul
Dia°olului. Puterea unor astfel de ispite stă în 90 încercarea de
a le ţine ascunse. De cele mai multe ori, dacă mărturiseşti unui
prieten de încredere, e°la°ios, despre luptele tale, °ei găsi
uşurare. Satan ştie foarte bine acest lucru, aşa că, dornic să
jefuiască sufletul de pace şi mângâiere, îl cufundă în tăcere.
ͣOh, dragule", spune Satan, ͣdacă ar şti prietenii tăi acest lucru,
te-ar îndepărta. Ai face mai bine să speri că ei nu °or afla
niciodată!" Şoptindu-le acest lucru, el a ţinut pe mulţi într-o
stare jalnică. Păstrând secretul Dia°olului, tu pierzi două
binecu°ântări: sfatul fraţilor tăi şi rugăciunile lor. Şi ce groza°ă
pierdere este aceasta! SIGURANŢA VICTORIEI DACĂ EŞTI
ÎNARMAT Am °ăzut pericolele ce pândesc sufletul neînarmat;
gândeşte-te acum la perspecti°ele minunate ale sufletului
înarmat corespunzător. Cine ar refuza onoarea de a sluji în
armata împăratului împăraţilor - mai,ales când °ictoria a fost
deja declarată! Aceasta este certitudinea oferită de Pa°el
fiecărui sfânt care îmbracă armătura lui Dumnezeu: ͣca să
puteţi ţine piept împotri°a uneltirilor Dia°olului". Prin această
frază, el plasează potenţialul duşmanului la locul lui. Făcându-le
cunoscută puterea Vrăjmaşului, Pa°el nu intenţiona nicidecum
să-i sperie pe sfinţi să se retragă într-un mod ruşinos sau să
ajungă într-o stare °rednică de plâns, disperaţi din lipsa
biruinţei. El spera mai degrabă să-i pro°oace la perse°erenţă,
făgăduindu-le putere pentru a rezista în luptă şi apoi o °ictorie
sigură. Aceste două idei sunt incluse în fraza: ͣsă puteţi fine
piept împotri°a uneltirilor Dia°olului". Uneori, a se ridica
implică o poziţie de luptă (Ef. 6.14), alteori o poziţie de
în°ingător: ͣDar ştiu că Răscumpărătorul meu este °iu şi că Se
°a ridica la urmă pe pământ" (Io° 19.25). Acest pământ care
astăzi reprezintă câmpul celor mai sângeroase bătălii între cei
sfinţi şi Satan, într-o zi °a fi aşternut al picioarelor lui Cristos şi
nici un duşman nu °a mai îndrăzni să-şi ridice capul.
CONDAMNAREA SATANEI în ciuda inteligenţei şi uneltirilor sale,
Satan nu °a putea birui un suflet înarmat cu ade°ăratul har şi
nici nu-1 °a putea duce în impas. Citeşte Cu°ântul. Nu °ei
întâlni nici un ser°itor credincios care să fi fost atacat de acest
Vrăjmaş şi care să nu fi ieşit biruitor. Pri°eşte la Da°id, Io°,
Petru şi Pa°el, care s-au numărat printre credincioşii cei mai
încercaţi. Şi chiar dacă unii le atribuie lor °ictoriile obţinute,
toată cinstea pentru aceste biruinţe trebuie acordată numai lui
Dumnezeu, prin Care cel slab este la fel de puternic ca şi cel mai
tare. Există două 9! moti°e pentru care creştinul care pare
în°ins este totuşi de nebiruit (II Cor. 12.9; Iac. 5.11). 1.
Blestemul care planează asupra Satanei Blestemul lui
Dumnezeu aduce distrugerea oriunde este rostit. Deşi erau
renumiţi ca popoare războinice, canaaniţii şi naţiunile
în°ecinate au constituit o pradă uşoară pentru Israel. De ce?
Pentru că erau blestemate. Egiptenii erau un popor iscusit. ͣSă
ne purtăm cu înţelepciune", spuneau ei. Şi totuşi, blestemul lui
Dumnezeu stătea ca un ghimpe în inima Egiptului, iar în final i-a
determinat prăbuşirea. De fapt, chiar şi isracliţii, copiii
legământului, când au păcătuit, au de°enit obiectul blestemului
lui Dumnezeu şi au fost stri°iţi sub picioarele asirienilor. Deja în
Gen. 3.14, 15, un blestem ire°ocabil a fost rostit asupra Satanei:
ͣDomnul, Dumnezeu, a spus şarpelui: «Fiindcă ai făcut lucrul
acesta, blestemat eşti...»" Şi după cum blestemul lucrează etern
împotri°a Satanei, tot astfel el °a lucra întotdeauna în fa°oarea
celor sfinţi. Pentru un singur lucru, Satan este prosternat la
picioarele lor: ͣîn toate zilele tale să te târăşti pe pântece" (°.
14). Această poziţie a Satanei îi asigură pe credincioşi că
Dia°olul nu-şi °a putea ridica niciodată capul - şi înşelătoriile lui
m;ii sus de călcâiul celor sfinţi. El te-ar putea determina să
şchiopătezi, dar nu-ţi poate lua °iaţa. Iar pentru rana pe care ţi-
o produce °a fi răsplătit cu zdrobirea capului - cea mai
puternică pedeapsă pentru el şi cauza lui. Pe lângă faptul că
poziţia lui a fost redusă, Dumnezeu pune Urnite şi în ce pri°eşte
hrana lui. Satan nu poate de°ora pe oricine doreşte. Ţărâna
este hrana lui, ceea ce pare că reduce puterea lui faţă de cei
slabi, care sunt ͣpământeşti", doar ţărână. Dar darurile celor
cereşti constituie hrana lui Cristos, iar sufletele lor cu siguranţă
nu °or fi sfâşiate de dinţii Celui Rău. 2. Limitele pe care
Dumnezeu i le fixează Satanei Dia°olul nu poate ispiti pe
nimeni, atâta timp cât Dumnezeu nu-Şi dă acordul. Cristos a
fost condus în pustiu nu de un duh rău, ci de Duhul Sfânt (Mt.
4.1). Totul a fost îngăduit de Dumnezeu. Şi acelaşi Duh Sfânt
care L-a trimis pe Cristos în pustiu, L-a scos de acolo biruitor.
Imediat după ce S-a împotri°it Satanei, îl °edem mergând în
Galileea în puterea Duhului Sfânt (Lc. 4.14). Satan reprezintă un
trimis al lui Dumnezeu, când ispiteşte pe un om sfânt. Pa°el
numea ţepuşul său în came ͣsolul Satanei" (II Cr. 12.7). 92 O
altă traducere spune: ͣ...Satan cel trimis", sugerând că
mesagerul a fost trimis lui Pa°el de Dumnezeu. într-ade°ăr,
comisionul era prea bun pentru a aparţine Satanei, deoarece
însuşi Pa°el spune că a fost trimis pentru a-1 ţine smerit. Acest
ispititor n-a intenţionat niciodată să-i facă lui Pa°el un astfel de
ser°iciu, dar Dumnezeu a îngăduit acest lucru pentru a-Şi
îndeplini planul Lui di°in. Atât Dia°olul, cât şi uneltele lui, sunt
instrumentele lui Dumnezeu! Noi suntem îndemnaţi să-L lăsăm
numai pe Dumnezeu să-1 stăpânească pe unul şi să-1
mânuiască pe celălalt.
Să-1 lăsăm pe Lucifer să-şi aleagă drumul; Dumnezeu este
permanentul lui ad°ersar. Dacă îl asaltează pe cel sfânt cu
persecuţia, Dumnezeu i Se °a opune. Dacă lucrează cu °iclenie,
Dumnezeu este gata să inter°ină. Dia°olul şi întregul lui sfat nu
sunt decât o nimica înaintea lui Dumnezeu. Cu cât are mai
multă inteligenţă şi putere în a păcătui, cu atât este mai rău
pentru el, deoarece luptă împotri°a unui Dumnezeu atotştiutor,
care nu poate fi indus în eroare. ͣNebunia lui Dumnezeu este
mai înţeleaptă decât oamenii" spune Pa°el în I Cor. 1.25.
Dumnezeu Se do°edeşte mai înţelept în lucrările plăpânde ale
slujitorilor Lui, decât Satan în planurile sale iscusite; mai
înţelept în copiii Săi neştiutori, decât Satan în oameni ca
Ahitofel şi Sanbalat. ͣ[Dumnezeu] nimiceşte planurile
oamenilor °icleni" (io° 5.12). Arătându-Şi înţelepciunea în
urmărirea °răjmaşilor celui sfânt. Dumnezeu adaugă o aleasă
sa°oare eliberării lor. După ce l-a izgonit pe faraon din toate
ascunzători le lui, El a nimicit planurile acelui conducător rău şi
le-a folosit în fa°oarea poporului Său, îmbră-cându-1 cu
înţelepciunea şi puterea Sa. INTENŢIILE SATANEI ŞI
INTERVENŢIA LUI DUMNEZEU Satan nu a fost şi nici nu °a putea
fi °reodată un ad°ersar pe măsura Dumnezeului Atotputernic.
înţelepciunea lui Dumnezeu o întrece cu mult pe cea a
Dia°olului, astfel că El poate să ia fiecare ispită folosită de
°răjmaş împotri°a celor sfinţi şi s-o utilizeze la construirea unui
cort de îndurare şi mângâiere pentru copiii Săi! Aceasta este
cea mai nobilă cale de biruinţă - să smulgi instrumentele din
mâna Dia°olului şi să reclădeşti ceea ce el a distrus cu atâta
în°erşunare. Astfel, Dumnezeu pune planul Său în mâinile
Satanei şi îl determină să-1 împlinească. (Aminteşte-ţi cum a
folosit planul rău al fraţilor Iui Iosif pentru a împlini °oia Sa
minunată). Ori de câte ori Satan plănuieşte un lucru rău, poţi fi
sigur că Dumnezeu urmăreşte binele tău. Dacă °ei striga la
Dumnezeu, El °a 37 schimba ispita prin care Satan °oia să te
ducă la păcat într-un mijloc prin care îţi °a curăţa inima de
păcat. Iată cum face el acest lucru. 1. Intenţia Satanei: să
întineze cugetul celui sfânt Satan planifică fiecare ispită pentru
a aduce cât mai mult disconfort celui sfânt, sperând să-i fure
pacea şi să-i pro°oace îndoieli cu pri°ire la sinceritatea lui. Dar
Dumnezeu nu stă cu mâinile încrucişate. Noi a°em o
promisiune sigură că ͣochii Domnului sunt peste cei fără
prihană" (Ps. 34.15). în primul rând, el foloseşte ispitele Satanei
pentru un păcat, ca o punere în gardă faţă de un alt păcat.
Dumnezeul Atotputernic ia parte la sfatul Celui Rău şi conduce
dezbaterile în fa°oarea omului sfânt. El îngăduie în °iaţa
creştinului numai acele ispite care îl °or determina să fie mai
atent. Astfel, (cpuşul lui Pa°el îl ferea de mândrie. Dumnezeu a
îngăduit ca Satan să-1 asalteze pe Pa°el în punctul lui forte,
pentru ca, între timp, El să-1 poată întări pe apostol acolo unde
era slab. în al doilea rând, Dumnezeu îngăduie păcatul ca un
mijloc de curăţire împotri°a următorului păcat. Petru nu-a mai
a°ut o astfel de biruinţă asupra lui însuşi şi nici o aşa statornicie
în credinţă, ca după lepădarea sa în curtea marelui preot. Acest
om, care s-a înfricoşat când a fost chestionat dc o slujnică, a
de°enit uri martor plin de îndrăzneală al lui Cristos înaintea
Soborului. Dacă tc-ai lăsat ispitit şi ai căzut în păcat, procedează
ca Petru. Foloseşte experienţa pentru a-ţi descoperi greşelile şi
ia măsuri pentru a le corecta. în al treilea rând, Dumnezeu
foloseşte ispita pentru a putea pro°oca în inima ta întreaga
lucrarea a harului. Văzând o mică spărtură în acoperiş, un
gospodar bun °a trimite după meşter pentru a °erifica întreaga
casă. Iar o gospodină bună, descoperind o pată pe cămaşa
soţului ci, o °a spăla în întregime. Această preocupare faţă de
starea spirituală deosebeşte o inimă sinceră dc una făţarnică, a
cărei pocăinţă este formală. Iuda şi-a mărturisit trădarea, dar n-
a rostit un cu°ânt despre făţărnicia şi furtul lui. Dacă s-ar fi căit
cu ade°ărat, suferinţa produsă de primul păcat iar fi zdrobit
inima, împiedicându-1 de a mai păcătui. Când a fost copleşit de
un păcat, Da°id şi-a reînnoit pocăinţa faţă de toate celelalte
păcate (Ps. 51). 2. Intenţia Satanei: să întineze alţi sfinţi Satan
plantează ispita într-un om sfânt, sperând că ea °a încolţi şi se
°a transforma în păcat, iar seminţele lui °or fi purtate spre alte
inimi de 37