Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
Emil Enache – Enache Morărit SRL; Vasile Marian – Marsemar SRL; Dr. Nelu Tătaru; Dr. Alexandrina
Sponsori: Petrea; Adrian Dominte – Anta 95 SRL; Constantin Silimon – Aldelia SRL; Sofia Dancă – Sofia SRL;
Ing. Cristian Şelaru – Belrom SRL; Neculai Baltag – Balnec SRL; Radu Ticu Macovei – notar public;
Georgeta Hac – Orlando SRL; Ing. Ştefan Catargiu; Ec. Aurel Cordaş; Florin Guzumaş – Misaflor SRL
Colaboratorii acestui număr: Irina Veronica Andoroi, Mugurel Atudorei, Adrian Badea, Andrei Gabriel Barbu, George Bianu,
Gh. Buzatu, Iulian - Marcel Ciubotaru, Costin Clit, Theodor Codreanu, Lina Codreanu, Aurel Cordaş, Lazăr Cristian,
Dragoş Iulian Curelea, Martha Eşanu, Valentin Furtună, Gabriel Gheorghe, Bianca-Isabela Guzumaş, Alex Ionescu, Corneliu
Lazăr, Paul Matei, Valeriu Neştian, Elena Olariu, Neculai Olariu, Ion N. Oprea, Vasile Pandelea, John Perkins, Ştefan Plugaru,
Alexandra Popa, George Preda, Melania Radu, Dumitru Râpanu, Constantin Toma, Avram D. Tudosie, Valeriu Popovici Ursu,
Mihai Vasilescu, Corneliu Văleanu, Oana Velicu.
–2–
Cuprins
–3–
Arheologie
A fi arheolog în
România anilor 2010
P
entru a scoate la zi vestigii arheologice importante,
fără a reuşi să epuizezi într-un an suprafaţa afectată
de lucrările sistematice sau preventive, trebuie ca
arheolog să te înarmezi cu o răbdare de fier, să faci
faţă diverselor remarci răutăcioase ale localnicilor din
apropierea sitului (care îţi pot distruge munca de o zi, imediat ce
ai plecat la cazare), să obţii autorizaţie de la Ministerul Culturii
din capitală, şi nu în ultimul rând să ai bani. Vestigii străvechi
Arheologul este cel care aduce la zi vestigii de mii de ani, Vas cucutenian descoperit in situl La Ulm – Dolheşti
deduce viaţa şi activitatea spirituală a comunităţilor agrariene
preistorice pe baza a ceea ce a descoperit, frământările şi An de an din 1996 până în 2010, a trebuit, chiar şi atunci
incertitudinile, dorinţa şi obsesia de frumos a acestora, nostalgia când eram colaborator, să mă ocup de toată logistica: sponsorizări,
desăvârşirii, regăsirea esenţei ancestrale a neamurilor ce s-au lucrători, cazare, mijloace de transport, unelte de lucru, prelucrarea
perindat prin aceste locuri etc. primară a materialului descoperit, sortarea pe categorii, descrierea
Prin contactul direct cu obiectele descoperite empatizez cu materialului, desene, fotografii, profile, rapoarte de săpătură (după
lumea strămoşilor mei, cu trăirile lor, cu bucuria împlinirii unui ce am devenit coordonator ştiinţific) etc.
ritual tainic ce străbate perdeaua temporală până la noi… Cea mai grea parte a acestui demers ştiinţific este cea
De cele mai multe ori sunt întrebat: ce câştigi din toată legată de finanţare. În cei 15 ani de activitate arheologică din
această muncă a ta? Le răspund: multă experienţă. Nu sunt zona Huşilor, am efectuat 39 de campanii cu minim 2 săptămâni
mulţumiţi cu răspunsul meu, dar chiar le spun un adevăr: de participare efectivă pe sit, iar pentru aceasta au trebuit
experienţa timpului, experienţa valorilor umanitare care s-au mijloace de întreţinere a forţei de muncă alcătuită din lucrători.
succedat de-a lungul mileniilor. E o experienţă a rezonanţelor, a De la statul roman nu am primit nici un leu, totul a fost procurat
universului regăsit …în timp. Suntem ceea ce suntem datorită cu greutate de la firme sau persoane particulare care au
progreselor timpurilor…pierdute, suntem suma unui timp sponsorizat fiecare săpătură în parte, chiar dacă piesele
comprimat în timpul prezent. arheologice descoperite au mers în patrimoniul statului, la
Arheologul se regăseşte pe sine, e ca şi cum te-ai privi în muzeul municipal din Huşi, Complexul Muzeal Moldova Iaşi şi
oglindă. Imaginea din oglindă e trecutul tău, artefactele sunt Universitatea „Al. I. Cuza” Iaşi (Facultatea de Istorie).
produsul morfogenetic al rasei umane care ajuns până la tine. Şi cum lucrurile nu erau prea roz a mai apărut o problemă în
A fi arheolog astăzi e un mare …risc. Da. Pe lângă faptul 1998: ciuperca Merulius Lacrymans. Aceasta a început să distrugă
că eşti considerat de cei mai mulţi nebunul care căută hârburi, încet dar sigur o parte din lemnăria muzeului din Huşi, la care lucram
eşti ironizat chiar şi de autorităţile locului, iar dacă ai colegi ca muzeograf din 1995. Soluţia: reparaţie capitală. Efecte: disponi-
invidioşi te poţi alege, în urma unei reclamaţii anonime cu o bilizarea a trei lucrători din cei şase, printre care şi cel mai proaspăt
percheziţie serioasă în casa ta sau a părinţilor tăi. venit, adică sub-
Spuneam că este foarte greu, mai ales ca arheolog într-un semnatul.
oraş de provincie undeva …la capătul ţării, aşa cum este Huşul. Am ră-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–4–
Arheologie
sit în parte au fost inventariate şi date spre păstrare şi
conservare muzeelor sus menţionate, având accesul în calitate
de descoperitor, la studiul ştiinţific al acestora, ori de câte ori
este necesară întocmirea unei lucrări ştiinţifice (cel puţin aşa
stipulează protocolul de colaborare dintre cercetător şi instituţia Şantierul arheologic
deţinătoare a materialului arheologic). Bazga - Cetăţuie, judeţul Iaşi.
Când sponsorii nu mai doreau să mă ajute din varii
motive, atunci apelam la primarii comunelor pe teritoriul cărora Campania iunie 2010
efectuam săpăturile arheologice.
Am întâlnit şi primari dornici de a se face săpături pe
locurile natale, din dorinţa de a-şi cunoaşte cât mai bine obârşia,
sau pentru a pune mai mult în valoare comuna, ajutându-ne cu
oameni la decopertat, cazare şi mijloace de transport. În acest Arheolog dr. Vicu Merlan – Huşi
sens voi enumera primarii Georgel Popa din comuna Moşna,
judeţul Iaşi şi Gică Slabu din comuna Buneşti – Avereşti (până
acum…). Domnul Georgel Popa a mobilizat chiar profesorii de Săpăturile de la Bazga, comuna Răducăneni, au fost
la şcoala comunală, punându-le la dispoziţie microbuzul şcolar începute în anul 2003, punctul fiind semnalizat de
pentru a se deplasa cu elevii la situl de la Cetăţuie. L-am învăţătorul N. Tomulescu, fiind cercetat şi menţionat apoi în
cunoscut când am primit invitaţia de a efectua săpături, şi cred 1984 în Repertoriul Arheologic al Judeţului Iaşi de către
că este printre puţini primari care ne a vizitat de câteva ori în cercetătorul ieşean Vasile Chirica.
timpul campaniei.
itul a fost afectat cam 1/2 de către alunecările de
Descriere
Secţiune S 10 a fost săpată pe direcţia NE-SV, paralelă cu
Şantierul arheologic Bazga S1 /2003,având următoarele dimensiuni: L = 15 m, l = 2 m.
Încă de la m1 -m3 s-au descoperit bucăţi de zgură cu fier de
Anul 2010 se pare că a fost unul din cei mai săraci în ceea la un atelier de fierărie getic (La Tene), identificat şi în S1 /2003.
ce priveşte finanţarea siturilor. Din această cauză am renunţat la Alături de acestea s-au mai găsit şi câteva fragmente metalice,
situl de la Rotăria, unde şi solul pseudogleizat ne dădea multă puternic oxidate.
bătaie de cap, fiind tare ca piatra. Totuşi, un rol covârşitor în La m8 /-0,50 m a fost intersectată o groapă getică (G23 ) de
–5–
Arheologie
unul din capete cu o gaură (prinsoare) şi corpul propriu-zis în – fusaiolă tubulară, din lut ars, de culoare cărămiziu-
formă de semiluna, bombat la exterior (zona mediană), cu o cenuşie, de calitate bună spre foarte bună. Gaura de perforaţie
carenă groasă la exterior. Văzut din profil, corpul cercelului se are Ø = 0,6 cm; Ø (max) = 3,5 cm; h = 1,8 cm.
aseamănă cu o barcă arcuită. Starea de conservare este buna – fusaiolă bitronconică de culoare galben-cenuşie şi de
spre mediocră, fiind uşor corodat spre urechiuşa de prindere, iar calitate bună, descoperită la m10 /-0,75 m. Gaura de prindere
pe celelalte parţi componente prezintă un strat subţire de patină (perforaţia) are Ø = 1,3 cm; iar Ø zonei mediane (maxim) = 3 cm.
verde. La prima vedere corpul cercelului pare a fi din cupru, – dăltiţa dreptunghiulară de tip herminetă, confecţionată
fiindu-i aplicată o peliculă de argint la suprafaţă. Deşi din menilit de culoare maronie. Are tăişul convex, cu o latură
descoperită în nivelul getic de sec V-IV î.H., nu excludem să dreaptă şi una uşor bombată, fiind fin şlefuită. Muchia prezintă
aibă o vechime mai mare din Hallstatt sau chiar epoca urme de fasonare, iar tăişul este ascuţit cu câteva ştirbituri
bronzului. laterale. L = 3,5 cm; l = 2,5 cm.
Cercelul are o greutate de circa 1,5 g cu următoarele – gratoar din silex de Prut, preparat pe o aşchie, cu partea
dimensiuni: activă convexă şi cu retuşe pronunţate lateral, fiind de formă
L = 3,5 cm; l = 1,8 cm; Ø(centru) = 3,5 cm; Ø(sârmă) = aproximativ triunghiular. A fost descoperit la m9 /-0,60 m, având
1,5 mm. următoarele dimensiuni: L = 3,5 cm; l = 1,8 cm.
Până la această dată, cercelul descoperit este inedit ca – râşniţă cvasipătrată din gresie silicioasa de duritate
formă în situl de la Bazga, dar în campania din anul medie, descoperită la m11 /-1 m, la circa 1,5 m nord-est de vatra
2008/Ş7 /m86 a mai fost descoperită o piesă dintr-o singură de foc, cu o uşoară albiere în partea centrala. L = 42 cm; l = 38
bucată cu dimensiuni mult mai mici. cm; gr.= 6,5 cm.
– nicovala din gresie slabă descoperită la m6 /-0,80 m, de
Unelte din metal formă cvasipatrată cu laturile 25x2 cm.
fragment de vârf de lance (mg/-0,50 m), rupt din treimea
superioară şi desprins în două. Lateral şi la partea activă (vârf) Caseta A/Ş 3 /2004
este uşor subţiată ("retuşată") pentru a facilita pătrunderea în În partea de NV a secţiunii Ş3 realizată în anul 2004, a fost
corpul străpuns. Are culoare neagră şi este confecţionat dintr-un depistat în secţiunea malului abrupt (primăvara anului 2010), în
metal inoxidant (probabil plumb în aliaj cu alte metale), fiind urma prăbuşirilor gravitaţionale de versant, resturile unui cuptor
greu şi având un luciu metalic. Pe partea dorsală prezintă o de ars ceramică cucutenian. Pentru salvarea acestuia s-a realizat
uşoară carenă, asemănător pieselor din silex. Lateral se prezintă o caseta A cu următoarele dimensiuni: L = 3 m; l = 2,5 m. Prin
cu o lamă perfect ascuţită. decopertarea nivelului superior cucutenian, au fost identificate
Dimensiuni: L = 3,6 cm, l = 1,8 cm. fragmentele bolţii centrale a cuptorului prabuşite, iar sub
– cui cu „floare” lată (plată) din fier, puţin oxidat, desco- acestea, resturi de la placa de separaţie a camerelor de coacere a
perit la m4 /-0,70 m, în nivelul hallstattian. „Floarea” cuiului are ceramicii. Placa avea numeroase perforaţii la nivelul inferior, ce
cam 1/2 din lungimea totală, fiind puternic ruginită în zona aveau ca scop distribuţia controlată a temperaturii de ardere a
mediană a axului vertical. L = 2,8 cm; l (floare) = 1,6 cm. vaselor ceramice. Astfel de cuptoare cucuteniane au fost
– obiect din fier, oxidat, răsucit la partea superioară descoperite şi într-un alt sit eneolitic de la peste 10 km, în
asemănător unui „clenci” de prindere, de tip agrafă (m5 /-0,7 m). punctual Dolheşti – La Ulm.
Este oxidat la suprafaţă, fiind puternic afectat de rugină mai ales În caseta B, materialul arheologic este răzleţ, găsindu-se
în zona de prindere. L = 12,5 cm; l = 0,4-0,6 cm; L(arcuire) = doar o singură concentrare la m2 /-0, 60 m, ce s-a constituit într-
0,8 cm. un mic complex ceramic cucutenian, fără urme de pictură.
– dorn din fier descoperit în nivelul Halstatt la -0,90 Pe ansamblu, Campania din anul 2010 din acest sit, deşi
m/m12 , cu o starea de conservare bună şi urme de oxidare, dar restrânsă din motive financiare, a avut ca surpriză descoperirea
cu partea activă tocită. În secţiune apare de formă celei mai bine conservate vetre de foc cucuteniene, din câte s-au
dreptunghiulară, iar marginile sunt drepte. Dornul se subţiază descoperit până acum, permiţându-ne să putem concluziona
uşor dinspre muchie (cap) spre vârf. numeroase informaţii de ordin tehnologic privind instalaţiile de
L = 6,5 cm; l = 1 cm; L (vârf) = 0,5 cm; l(cap) = 1 cm. foc preistorice.
–6–
Istorie
tot poporul său pe romani (germani n.n.). Dar tot el, ridicându-
se împotriva francilor, a fost prins şi crucificat. (Din cartea lui
G. Popa–Lisseanu „Dacia în autorii clasici”, Editura Vestala,
Bucureşti, 2007, pg. 342, 343).
Adevărul istoric despre unguri Ce trebuie să reţinem din această cronică, o compilaţie
scrisă după două secole de la săvârşirea evenimente-lor,
aproximativ mijlocul secolului al X-lea. Cu toate că în cronică
se vorbeşte de turci şi nu de unguri, cronicarii vremii i-au
Valeriu Popovici Ursu – Paris asemuit după înfăţişare cu grupul uralo-altaic al turcilor care
forţau la acea vreme graniţele Imperiul Bizantin.
Încă de pe atunci începuse campania papalităţii de
Continuare din Lohanul nr. 5(14), octombrie 2010 maghiarizarea numelor (prenumelor de fapt la acea vreme) din
Iuliu în Gylas (Gyula), care căpătând titlu nobiliar la
Românii ar trebui astăzi să se întemeieze în Constantinopol va deveni voievod al Transilvaniei cum veţi
patriotism şi curaj şi să câştige statornicie în caracter. descoperi în cele ce vor urma.
Aceste rezultate, cred că s-ar dobândi când ei ar avea Faptul că însuşi patriarhul Constantinopolului trimite un
o bună istorie naţională şi când aceasta ar fi îndestul episcop în Panonia şi Transilvania însemna că deja existau
răspândită. aşezămite creştine, preoţi ortodocşi în regiune, confirmând cea
Nicolae Bălcescu, 1845 ce şi alte cronici ale vremii atestau acest adevăr.
În cele ce urmează am dori să punem la punct cifrele
năvălitorilor unguri, cifre pe care le afişează istoricii maghiari şi
istoricul I. Bulei în cartea sa „Scurtă istorie a românilor”,
D
upă apariţia articolului „Adevărul istoric despre
unguri” în două editoriale ale revistei săptămânale Editura Meronia, Bucureşti, 1996. În această carte, autorul
„Naţiunea” nr. 457 şi nr. 458 din luna mai 2008, citează pe Fügedi E., istoric maghiar, care apreciază la 400.000
am găsit cu cale să scriem, în continuarea primelor articole – 500.000 numărul invadatorilor! Dacă ar fi fost atâţia, ar fi
apărute, o completare pe care am găsit-o necesară, mai ales în putut la acea vreme cuceri întreaga Europă! I. Bulei acceptă
urma difuzării în librării a două cărţi, pe care vă sfătuiesc să vi numărul lor la 100.000 – 150.000, după cifrele avansate de
le procuraţi: este vorba de cartea regretatului preot Dumitru istoricii L. Musset, M. Reinhart, I. A. Pop. Dacă I. Bulei
Bălaşa „Marele atentat al apusului papal împotriva acceptă această cifră, de ce, în scurta sa istorie, a noastră, a
independenţei daco-românilor”, Bârda, Editura Cuget românilor, nu dă şi numărul autohtonilor români din Panonia şi
Românesc, 2007 şi cartea domnului Radu Theodoru „Urmaşii Transilvania! După părerea noastră, numărul năvălitorilor
lui Attila” în Editura Lucman, Bucureşti, 2008, reeditată după unguri a fost mult mai redus. Sunt semnificative aprecierile
cea apărută în Editura Miracol, 1999. istoricului român Vasile Maniu care în cartea sa „Românii în
Îmi cer iertare domnului Radu Theodoru, pentru titlul literatura străină. Studii istorico-critice şi etimologice”,
cărţii „Urmaşii lui Attila”, care este un titlu simbolic, aceşti Bucureşti, 1883, p. 37, (v. şi A. Deac, „Istoria adevărului
urmaşi ai lui Attila sunt, din păcate, românii panonieni şi apoi istoric”, volumul II, p. 284) scria, demascând nefastele metode
transilvăneni maghiarizaţi, manipulaţi de papalitate şi uneltele de falsificare a documentelor, a cronicilor vremii de către
lor de acţiune, regii unguri, în vederea extinderea catolicismului potentaţii politici bizantini şi unguri: „Cronicarii unguri n-au
spre estul Europei şi acaparării bogăţiilor autohtonilor acestor rămas mai prejos (decât cei bizantini) în falsificarea, (aş adăoga
locuri. În articolul enunţat, în primul aliniat am arătat, după cum în special al numărului componenţei triburilor năvălitoare n.n.),
însuşi duşmanul poporului român Rœsler în a sa „Romänische desfiinţarea numelor gentilice, topice, a urmat şi urmează la
Studien” scrie, despre exterminarea ungurilor în anul 955 la dânşii pe o scară întinsă, cu o energie febrilă, în scop de
Lechfeld de către Otto I împăratul germanilor şi, modul cum s-a maghiarizare, care a devenit pentru Arpadieni un principiu de
creat regatul maghiar, din convertirea autohtonilor români stat”. Semnificativă în această privinţă, este recunoaşterea de
panonieni ortodocşi la catolicism, sub ameninţarea exterminării către notarul regal al Ungariei, Bonfiniu (numai nume
–7–
Istorie
dreptul în naţiunea stăpânitoare”. Să nu vă miraţi dacă, citind săi şi i-a trimis în Ungaria. Aceasta însă pentru aceea a făcut-
cărţile de istorie româneşti, cât şi manualele şcolare, DEX-ul, o, fiindcă, deşi i s-a atras de foarte deseori luarea aminte de
veţi întâlni scris la cele două popoare, cumani şi pecenegi că fericitul rege Ştefan, el totuşi nu s-a întors la legea creştină şi
sunt de etnie turcă, când ele sunt de fapt, de aceeaşi etnie cu n-a încetat de a ataca pe Unguri. Şi întregul lui regat, foarte
românii, al marelui popor daco-getic (aşa cum ne-au numit mare şi foarte bogat, l-a unit cu monarhia Ungariei. Regatul
cronicarii străini) din întregul spaţiu stăpânit de Burebista. acela însă al său se numeşte pe ungureşte Erdeleelw, care este
Reluând estimarea numărului de unguri care au invadat udat de foarte multe râuri, din nisipul cărora se culege aur şi
Panonia trebuie să ţinem seama că, înainte de invazia lor în aurul din această ţară este foarte bun.
Panonia, ungurii s-au luptat cu bulgarii în anul 895 pentru a se Şi în continuare domnul Gheorghe ne dezvăluie:
răzbuna în urma masacrării familiei lor, femei, copii, bătrâni, Gyula = Iuliu (nume de bărbat) şi Gyula Fehérvar = Alba Iulia,
lăsaţi la Atelcuz (bărbaţii fiind plecaţi într-un raid de jaf, p.161 de unde rezultă că, la începutul sec. XI, voievodul Transilvaniei
din cartea lui Rœsler) de către bulgari şi pecenegi. Rœsler, care era un român cu numele Iuliu. Dacă ar fi fost ungur nu ar fi de
ne relatează acest eveniment, afirmă că în această luptă au crezut să-i fi atacat pe unguri. Şi nu este de mirare că era rudă
învins bulgarii, dar că ar fi pierdut în luptă 20.000 de călăreţi. cu Bela = Voicu (v. „Cronica pictată”, p. 146) duce („Cronica
Cum erau din aceeaşi rasă, şi-aveau acelaşi sistem de luptă, pictată”, XXXVI) în Panonia, care trecând la catolicism, şi-a
pierderea de luptători unguri ar fi fost egală. De sigur că cifrele schimbat numele în Ştefan, nu Istvan (!). Până la convertirea
sunt exagerate dar nu-i mai puţin adevărat că numărul ungurilor lui Ştefan cum scrie Petru Maior, dar şi alţii, ştim că s-a
s-ar fi diminuat simţitor şi că cifra estimată de noi, la invazia lor deplasat la Bizanţ unde s-a botezat, după cum scrie Gheorghe
în Panonia ar fi fost între 10.000 şi 15.000. (Menţionăm faptul Cedrenu, istoric bizantin, în Compendiul istoriilor (ap. P.
că P. L. Tonciulescu i-a estimat doar la numai 3 - 5 mii! Maior, Istoria bisericii român-lor, volumul I, p. 91). Mai mult,
Admiţând aceste cifre, în cele 45 de raiduri în occident şi Gyula a adus cu sine în Ardeal pe călugărul Ieroteiu care a
în teritoriile supuse Bizanţului, numărul lor a fost cel puţin di- convertit pe mulţi ardeleni la creştinism, cum arată Cedrenu şi
minuat la jumătate la fiecare raid. Cum credeţi că au putut con- Zonaras.
tinua ungurii raidurile de jaf, dacă De aice, se întreabă P. Maior, ibid,
nu şi-ar fi reîmprospătat rândurile cu p. 93: oare acei de Ierotheiu întorşi
aventurieri români panonieni? Deja la credinţa creştinească fost-au
în anul 913, Rœsler, în cartea sa români au secui, că încă atunci
amintită mai înainte, la p.173, numai aceste neamuri era în Ardeal.
aminteşte că după bătălia de la râul (O precizare se impune, după unii
Inn, n-au mai rămas în viaţă decât cronicari, secuii au fost sciţi, de
30 de luptători unguri! (s.n.) Şi apoi, acelaşi neam cu românii, antrenaţi,
de unde puteau ungurii să-şi din nordul Mării Negre unde
reînnoiască caii pierduţi în lupte, de locuiau, de către tătari în sec. XIII,
unde hrana lor, refacerea probabil ca translatori, când au
armamentului şi toate cele necesare năvălit în centrul Europei, sau după
vieţii dacă românii sedentari, alţi autori, români transilvăneni
agricultori în mare parte, nu le-ar fi hotarnici din Munţii Apuseni n.n.)
asigurat hrana, îmbrăcămintea şi Iar, mai sus: partea cea mai mare a
harnaşamentele pentru caii cu care locuitorilor din Ardeal au fost
invadau occidentul? După contactul români, şi limba cea mai de obşte,
cu românii şi cu germanii este mai precum până astăzi, au fost cea
mult ca sigur că se mai civilizaseră românească (ib).
puţin. Dacă după anul 913 nu mai De ce preferau principii ardeleni să
rămăseseră decât 30 de luptători, se boteze la Bizanţ ne-o spune Petru
iniţiativa următoarelor raiduri în oc- Maior (op. cit., p. 92): …iar lor mai
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
1 Elektronikus Könyvtárban (Biblioteca electronică); era una, de la Marea Neagră, până la Rarăul nordic
http://konyv-e.hu/pdf/Chronica_Picta.pdf [G.F.] moldovenesc şi dincolo de Carpaţi, până la Maramureş şi la
2 http://www.dacia.org/codex/original/original.html [G.F.] râul Tisa (s.n.). Fireşte, după cum reiese din textul
–9–
Istorie
documentului, în cadrul acestei Ţări unitare, fiinţau o seamă de conservatorism, la păstrarea adepţilor ce-i avea, Biserica
organizaţii politice locale, subordonate domnitorului, care îşi romană dimpotrivă, Ea dirijează prin vărsări de sânge un
avea reşedinţa în Muntenia, demonstrând prin aceasta că de curent de supremaţie faţă de celelalte culte creştine, în special
aici, din Ţara Românească a Munteniei, domnitorul român împotriva Ortodoxiei. Iau naştere în Apus congregaţii
chemă la luptă, la organizarea rezistenţei faţă de cotropitorii religioase, care cred că rezolvă problema mântuirii prin fapte
Regatului ungar, care din nefericire, după cum se consemnează ucigaşe, prin lupta armată împotriva valurilor de migratori
în discursul amintit, ocupaseră teritoriile strămoşeşti de la Tisa, necreştini şi împotriva schismaticilor, a creştinilor de rit
chiar şi localitatea Arad.” constantinopolitan. Imperiul creştin de răsărit, reprezentat prin
Din cele de mai sus, rezultă clar, că Transilvania n-a fost Constantinopol, nu poate câştiga o victorie împotriva
ataşată regatului ungur cum afirma „Cronica pictată de la islamismului. Departe de popoarele migratoare, care, foarte
Viena” şi că în secolul XIII Transilvania era ocupată numai de rar şi în număr extrem de redus, ajung să bată la porţile Romei,
români ardeleni, conduşi de principi ardeleni, ajutaţi în caz de departe de mahomedanii care ameninţau serios lumea creştină,
izbelişte de fraţii lor munteni. Apusenii încep propaganda şi lupta ecleziastică în scopul
Un alt act, poate cel mai odios dintre toate, comis de aducerii cu forţa armelor a creştinilor de rit răsăritean sub
papalitate, înscris se pare tot în „Cronica de la Viena”, este cel ascultarea papilor. …Propaganda papală degenerează într-o
comandat şi dirijat de Papa Leon IX cel Sfânt în ultimul an al psihoză, care a dat naştere cruciadelor şi la lupta, în primul
vieţii, anul 1054, anul scindării bisericii creştine de apus şi cea rând, împotriva ortdocşilor. La această luptă iau parte toate
de răsărit. categoriile sociale: regi şi slugi, bogaţi şi săraci, bătrâni şi
Informat că încă românii panonieni nu vor să accepte copii, înarmaţi şi neînarmaţi. Toţi, pe parcurs se dedau la jafuri
convertirea la catolicism, papa Leon IX delegă pe nunţiul papal şi devin aventurieri, atacă localurile de cult, case, strâng aur,
de pe lângă regele ungurilor de a convoca o întrunire cu toţi argint, pietre preţioase, haine scumpe, unii ajung la Ierusalim,
principii, în care să negocieze convertirea lor la catolicism. Ce iar alţii se pierd pe lungul şi anevoiosul drum. Participarea
ar fi însemnat aceasta? Cum am văzut mai înainte, la unor regi unguri la această aventură a făcut ca ei să vină în
Constantinopol prinţii primeau pe lângă titlul de nobleţe şi contact cu ordinile monahale ale cavalerilor porniţi în aceste
daruri îmbelşugate. Dar papalitatea nu voia să-i încarce de părţi ale Răsăritului, şi, până la urmă, în această psihoză
daruri, voia doar să le ia averile şi bogăţiile lor acumulate, după războinică, deplasează direcţia de atac spre schismaticii din
cum se va vedea mai departe. Daco-România.”
În acest sens, papa a dat ordinul nunţiului papal să Din cele ce ne relatează în cartea sa D. Bălaşa, (p. 55)
convoace pe principii români panonieni ortodocşi, într-un loc papa Inocenţiu al III-lea, iniţiatorul Inchiziţiei, în anul 1204,
precis şi să negocieze convertirea. Astfel, la ordinul lui Leon într-un document semnat de el, ne oferă situaţia bisericilor din
IX, nunţiul papal a angajat nişte mercenari străini, germani Ungaria, în special a celor catolice, care „se ruinează” din cauza
probabil, bine plătiţi, ca să nu se zică că şi-au mânjit braţele cu lipsei de grijă a episcopilor diocezieni cât şi a existenţei
sânge creştin, pentru a-i extermina pe toţi principii ortodocşi bisericilor ortodoxe (de rit grecesc cum se exprima în
români. Aceşti principi prezentându-se la întâlnirea fixată s-au documente). Care-i concluzia? Nici după trei secole de
trezit dintr-odată înconjuraţi de aceşti mercenari şi ucişi fără prozelitism catolic, chiar în Panonia, cu toate că pe documentele
milă. Nu se ştie dacă a scăpat unul în viaţă, dar probabil că, papale apare regatul Ungariei, populaţia încă nu trecuse la
ducându-se vestea de ce s-a întâmplat, cei care n-au venit la catolicism, şi numai bisericile ortodoxe prosperau. Ce se cerea
întrunire, unii dintre ei s-au convertit mai apoi, alţii s-au unit regelui maghiar, era să intensifice catolicizarea ortodocşilor. Ce
ducând lupta contra intruşilor perfizi în continuare, iar alţii au ne relatează D. Balaşa, la p. 56:
fugit la fraţii lor ardeleni. „În anul 1215 are loc sinodul de la Latran, care face
Averile imobiliare ale prinţilor au fost atribuite noilor anumite concesii ortodocşilor, admiţând că «este destul dacă
convertiţi iar tezaurele şi terenurile şi le-a însuşit regele şi primeşte pe papa ca şef al Bisericii». Daco-românii însă nu
papalitatea. Prin astfel de metode regii unguri şi-au creat averi primiră şi atunci s-au luat „averile unor biserici şi chiar ale
şi s-au apropiat teritorial de Transilvania. unor particulari; s-au golit mânăstiri ortodoxe şi s-au stabilit
Nu suntem la curent dacă Papa Paul al VI-lea i-a retras călugări catolici; s-au chemat popoarele catolice la cruciata
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
titlul de sfânt şi lui Leon IX, iar dacă n-a făcut-o, actualul papă contra schismaticilor, fără a vorbi de mijloace de propagandă
mai are timpul s-o facă.
Nu ştim ce s-a întâmplat cu trupurile pricipilor
ucişi, probabil că au fost lăsaţi un timp pe loc, ca
toată lumea să-i privească şi de frică să se
convertească la catolicism, după care, probabil să-i fi
îngropat într-o groapă comună, sau familiile să-i fi
luat pe furiş şi să-i înmormânteze cu cinstea cuvenită,
după tradiţia creştină. Pentru toţi aceştia, Sfântul
Sinod al Bisericii Ortodoxe Române ar trebui – in
corpore – să-i canonizeze, ca martiri ai ortodoxiei
creştine, pe care au apărat-o cu preţul vieţii, iar în
locul unde s-a întâmplat măcelul să li se ridice un
monument comemorativ.
Din cartea regretatului preot Dumitru Balaşa
„Marele atentat al apusului papal împotriva
independenţei daco-românilor”, Editura Bârda, Cuget
Românesc, Craiova, 2007, vom spicui câteva pagini.
După scindarea creştinătăţii în Biserica de Apus
şi cea de la Constantinopol, în anul 1054, lupta pentru
supremaţia bisericească, care deja începuse cu câteva Cucerirea Constantinopolului de cruciaţi în 1204,
secole mai înainte se accentuează în mod sângeros. miniatură turcă1
La p. 52, în capitolul „Psihoza mântuirii prin crimă”
ni se relatează:
„Dacă Biserica răsăriteană, reprezentată prin Imperiul
din Constantinopol, se rezuma la abţinerea de la crimă şi la 1 Turkey Vision;
http://www.turkeyvision.com/turkeyinformation-en/crusade.htm[G.F.]
–10–
Istorie
duşmănoasă şi mai puţin omenoasă şi destul de ruşinoase.” de populaţia ortodoxă românească. Tactica papalităţii era ca
(Dumitru Stănescu, „Din trecutul nostru politic şi bisericesc”, aceste ordine să se stabilească cât mai aproape de Carpaţi, ca de
pg. 24-25). aici să se pornească ofensiva peste munţi, la Ţările româneşti.
În anul 1204, Constantinopolul cade pradă celei de IV-a Toate aceste ordine erau dirijate direct de către papalitate, şi nu
cruciade, care, în loc să se îndrepte către locurile sfinte s-a erau subordonate regilor unguri.
transformat într-o expediţie de jaf şi de exterminare a De menţionat încă o dată faptul că Voievodatul
ortodoxiei. Iată cum cronicarul bizantin Nicetas Choniates, Transilvaniei a existat independent faţă de regatul Ungariei şi,
martor ocular, descrie aceste atrocităţi ale creştinilor catolici la doar începând din secolele XIV-XV va fi constrâns la raporturi
jefuirea bisericii Sfânta Sofia: „Nu putem asculta indiferenţi de suzeranitate cu Regalitatea ungară, raporturi care au durat
povestirile despre jefuirea celei mai mari Biserici. S-au scos până în anul 1526 când, după înfrângerea ungurilor la Mohaci
tetrapodele sfinte, ţesute cu pietre preţioase de o frumuseţe de către otomani, Ungaria devine provincie otomană (paşalâc),
uimitoare şi au fost tăiate în bucăţi şi împărţite între ostaşi, iar Voievodatul Transilvaniei devine autonom, tot cum era şi
împreună cu alte lucruri de mare preţ. Atunci când au vrut să înainte, însă sub suzeranitate otomană, plătind un tribut, ca şi
scoată din Biserică vasele sfinte, obiecte neobişnuit de artistic cele două Principate româneşti.
lucrate şi extrem de rare, aurul şi argintul cu care erau După anul 1688 până-n anul 1867, Ardealul se va numi
îmbrăcate stranele, amvoanele şi porţile, ei au adus catâri şi Principatul Transilvaniei, principat autonom, sub dominaţia
cai înşeuaţi… Animalele, speriindu-se de strălucirea podelii, nu Imperiului habsburgic, nedepinzând de Ungaria, care ca şi
au vrut să intre, dar ei, cruciaţii le-au bătut şi …au spurcat cu Transilvania se va afla sub acelaşi regim juridic, ca o provincie
sângele lor podeaua sacră a Bisericii…” Un alt cronicar ne a Imperiului habsburgic. (din cartea „Istoria adevărului istoric”
relatează: „Dimineaţa, la răsăritul soarelui, ei, cruciaţii, au de pr. dr. A. Deac, volumul II, pg. 296-297). Tot din aceeaşi
intrat în Biserica Sfânta Sofia şi au smuls podoabele uşilor, au carte, la pg. 280 şi 281, găsim că în cartea istoricului maghiar
spart amvonul, ferecat în argint, au tăiat cei 12 stâlpi de argint Faczady Elec, „Sfera de jurisdicţie şi activitatea judecătorească
şi cele 4 iconostase şi catapeteasma, cele 12 cruci care erau a voievozilor ardeleni înainte de 1437”, Budapesta, 1912, p. 7
deasupra altarului, au jefuit trapeza, pietrele scumpe şi scria: „Regii Ungariei au fost siliţi să încuviinţeze organizaţia
mărgăritarele minunate le-au dus nu ştiu unde… şi nici nu se deosebită a Transilvaniei, cu voievozi puternici în fruntea ei,
pot număra celelalte biserici jefuite, căci sunt fără număr… Pe sub presiunea stringentă a necesităţii, deoarece sentimentul
călugări şi călugăriţe, pe preoţi i-au jefuit de i-au lăsat goi şi independenţei aici era aşa de adânc înrădăcinat, încât
săraci, iar pe unii i-au şi bătut.” formaţiunea de stat pornită, înfiinţată de demult, cu mult
Bizantinologul Schlumberger califica acest act, ca una din înaintea cotropirii de către unguri, odată nu mai putea fi
dintre cele mai monstruoase şi inutile crime din istoria Europei, oprită.” Iar istoricul şi sociologul ungur Koos Karoly, într-o
şi asta, sub egida papalităţii, şi împotriva creştinătăţii ortodoxe. lucrare apărută în anul 1929, recunoştea şi el că: „în tot cursul
Prin acest jaf au pierit numeroase şi măreţe opere de artă, cărţi Evului Mediu în Transilvania a fost sprijinul permanent,
şi obiecte de cult şi s-a cărat la Roma toată arhiva şi aproape rezerva sigură a tuturor aspiraţiilor, revoltelor,
documentele care n-au putut fi salvate la timp. În acelaşi timp se pretenţiunilor şi rivalităţilor îndreptate către puterii centrale a
proclamă împărat al Imperiului latin, Balduin de Flandra care a regatului ungar”. Tocmai datorită acestor condiţii istorice, după
condus operaţiile militare. La numai un an de la aceste cum remarca un alt istoric ungur, Szilagyi Sandor, „Ţara
evenimente, în timp ce noul împărat ataca Adrianopolul, unde Transilvaniei şi Ţara Ungurească, nefiind niciodată contopite,
se retrăseseră bizantinii, Ioniţă Asan, regele românilor au rămas două ţări deosebite.”
(vlahilor şi nu al bulgarilor cum îşi permit istoricii bulgari să Din cartea regretatului preot Bălaşa, amintită la începutul
scrie în cărţile lor de istoria Bulgariei, bulgarii fiind exterminaţi articolului, la pagina 80, spicuim: „În cadrul aceluiaşi atentat
de împăratul Vasile Bulgaroctonul încă din anul 1018), care împotriva independenţei poporului daco-român, în 1279,
domnea peste o mare parte a Peninsulei Balcanice îl învinge pe sinodul catolic de la Buda hotărăşte ca schismaticilor
Balduin, îl închide la Târnova, unde şi moare după scurt timp, (ortodocşilor români n.n.) – nu le este iertat a ţine cult
în zilele de Sfintele Paşti ale anului 1205. Trupele care au dumnezeiesc, a zidi capele sau alte case sfinte, nici
scăpat cu viaţă, circa 5000, se îmbarcară pe corăbiile veneţiene, credincioşilor nu le este iertat a lua parte la astfel de cult
–11–
Istorie
după 1375. Cu acest domnitor, unifi-
cator al întregilor grupări româneşti
din Moldova şi al Maramureşului se
atestează crearea principatului româ-
nesc cu numele de Moldova, cu toa-
te că fiinţa cu mult mai înainte, dar
în grupări disparate.
În Transilvania, A. Deac, în
cartea sa „Istoria adevărului
istoric”, volumul II, p. 299,
aminteşte de 75 voievozi şi 12 duci
cunoscuţi până în anul 1526, dintre
care doar 14 sunt cu nume
româneşti, până în secolul al XIII-
lea, tocmai când istoriografia
maghiară neagă prezenţa românilor
în Transilvania. În pagina
următoare, autorul ne relevă toate
schimbările de nume româneşti în
nume maghiarizate.
Sub presiunea papalităţii,
regii unguri extind ofensiva
catolicizării, tot prin „puterea
brahială”, ca şi în Panonia, dar de
data asta în Transilvania. Ofensiva
Lupta de la Posada între Bogdan I şi Carol Robert d’Anjou se dezlănţuie asupra marii nobilimi
Gravuri din Chronica Picta [G.F.] române, deţinătorii de mari
întinderi de pământuri, a ocnelor
Posada, în trecătoarea către Muntenia, trufaşul rege al Ungariei, de sare şi a minelor de metale
mâncă o mamă de bătaie de i-a mers vestea în întreaga Europă. nobile. De teama exterminării întregii lor familii, aşa cum au
În urma acestei înfrângeri, regele maghiarilor se plângea papei făcut-o regii maghiari cu sprijinul papalităţii în Panonia, cu cei
că, în permanenţă schismaticii şi tătarii (ca să vedeţi cât de ce n-au vrut să se convertească, o parte din marile familii
şovine sau trucate sunt documentele transcrise ulterior de scribii transilvănene s-au convertit la catolicism şi şi-au maghiarizat
catolici, în care nu vor să pomenească de români, ci numai de numele cu ocazia botezului, iar cu timpul, unii dintre ei s-au
schismatici şi tătari, aceştia din urmă fiind denumirea pe care o maghiarizat complet. O parte dintre ei nu şi-au pierdut
dădeau românilor, n.n.), atacă nu pe unguri (care de fapt nu prea simţământul patriotic, dar au devenit şi ei, ca în tot Evul Mediu
existau n.n.) ci pe credincioşii catolici din regatul său. Şi la p. european, mari latifundiari, transformând ţărănimea autohtonă
124, D. Bălaşa adaugă: „În 1339 papa Benedict al XII-lea, în în iobagi.
urma obişnuitei plângeri ale lui Carol Robert, acorda din nou Printre reprezentanţii de seamă de origine română din
încuviinţarea războiului şi iertarea păcatelor, tuturor celor ce Transilvania, cităm pe Ioan de Hunedoara „cel mai viteaz ins al
vor muri în luptele cu «schismaticii» şi necredincioşii vecini ai Ungariei” (fiind voievod al Transilvaniei din 1401, iar din 1446 şi
regatului ungar”! până în 1453 şi
Planurile guvernator
papalităţii de ex- (regent) al Unga-
tinderea cato- riei. În anul 1456
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
1 Gravură de Jan Matejko (1838–1893); 2 După Georgeta Filitti, – „Mileniul românesc. 1000 de
http://ro.wikipedia.org/wiki/Fi%C8%99ier:Ludwik_Wegierski.jpg [G.F.] ani de istorie in imagini'”, Editura Litera, 2006 [G.F.]
–12–
Istorie
[G .F.]
Ioan (Iancu) de Hunedoara2 Matei Corvinul3 Nicolae Olahus
ale cărui scrieri, editate în anul 1763 de către Adam Kollar la Viena, uniri a românilor (am considera-o a treia după Burebista şi
ţineau să remarce faptul că populaţia maghiară, chiar în cuprinsul Decebal, neacceptând teza oficială că noi românii descindem şi
Ungariei, era deosebit de redusă, convins fiind că, datorită răspândirii din amestecul cu romani, n.n.), apărat cu preţul vieţii (atenţie,
masive a românilor în teritoriile vechii Dacii (este vorba cel puţin la Marco Bela şi echipa!) de Ludovic Racoczy, comandantul
vremea lui pedestraşilor unguri” (secui de origine n.n.).
Burebista n.n.), a putut să prevadă că „această parte a Regatul ungar va rămâne sub administraţie turcă până în
Europei, din nou pare a-şi redobândi înfăţişarea anterioară 1686, când otomanii sunt învinşi la Viena de către Habsburgi.
aşezării ungurilor aici”. (Adam Kollar, „Nicolai Olachi, Ungaria va fi înglobată în imperiul austriac şi, prin „diploma
Mitropolitae Strigomensis Hungaria at Attila”, Viena, 1763, p. leopoldiană”, Transilvania va trece şi ea în 1691 sub
91 şi A. Deac, „Istoria adevărului istoric, volumul II, p. 304). suzeranitate austriacă, dar ca principat autonom. (s.n.)
Un alt principe al Transilvaniei, Gabriel Betlen, dezvăluia încă Victoria austriecilor contra otomanilor a marcat finalul
de la începutul secolului al XVI-lea, istoricului oficial al curţii, expansiunii turceşti spre occident şi începutul hegemoniei lor
Boijtinus Gaspar că, singura situaţie
corespunzătoare destinului istoric rezervat
Transilvaniei, este firească şi inevitabilă reunire
cu celelalte două Ţări româneşti sub acelaşi
sceptru: „Legea de neînlăturat a destinului –
sublinia el – nu poate fi schimbată prin nici o
prevedere omenească” (vezi tot A. Deac, ib.,
volumul II, p. 303).
care n-au fost îndeplinite etc. De pildă, au plăsmuit istoria a Meronia, Bucu-
trei sinoade de unire, în 1697 cu 12 protopopi şi în 1698 cu 38 reşti, 1996, p. 47).
de protopopi şi în 1700 cu 54 de protopopi, pretinzând că s-ar După vic-
fi unit de bună voie cu Biserica Romei şi, odată cu ei, întregul toria Habsbur-
popor român al Transilvaniei! Dar actul propriu-zis de unire cu gilor contra
Biserica Romei poate fi considerat numai cel semnat de otomanilor şi în-
Atanasie la Viena, la 7 aprilie 1701, iar actul oficial de stat globarea Tran-
privind înfiinţarea noii Biserici şi Episcopii unite din silvaniei impe-
Transilvania, este diploma împăratului Leopold, din 19 martie riului austriac,
1701.” Principatul Tran-
Deşi actul oficial se încheiase, dreptul românilor de a fi silvaniei rămâne
recunoscuţi în Transilvania ca a patra naţiune, nu a fost obţinut, autonom, având
iar preoţii semnatari a actului de unire n-au obţinut drepturile dietă proprie, atât
celorlalte culte. În punctele principale, uniaţii, aşa cum îi mai sub domnia Ma-
numim pe cei trecuţi la catolicism, au sechestrat o parte din riei Tereza cât şi
bisericile ortodocşilor, ctitorite de ortodocşi. Preoţii şi enoriaşii a lui Iosif al II-
ortodocşi care s-au opus au fost bătuţi, încarceraţi, iar unii lea, se iniţiază un
dintre ei chiar martirizaţi. Opoziţia clerului ortodox şi a enori- proces de moder-
aşilor, care n-au vrut să treacă la catolicism a făcut ca după şase nizare în dome-
decenii, Habsburgii să ia cea mai odioasă măsură, trecerea niul agriculturii,
represivă a trupelor austriece prin Transilvania în mai multe al mineritului
reprize (1731, 1761/62 şi 1785), trupe care au distrus şi dat foc etc., cât şi a
bisericilor şi mănăstirilor ortodoxe, cu tot patrimoniul lor, cel organizării insti-
care n-a putut fi salvat din timp, cărţi de cult, icoane, obiecte şi tuţionale, între HORYA ANFÜHRER
îmbrăcăminte de cult etc. Din 750 de mânăstiri (şi biserici n.n.), care edictul de DER W ALACHISCHEN REBELLEN
150 au fost arse sau bombardate cu tunurile, iar alte 515 au fost toleranţă prin Ursu Nicola - Horea din Albac [G .F.]
–14–
Istorie
România, Bucureşti, 1975, (în continuare DRH), p. 30, nr. 21. pe lângă arătarea limitelor satului amintit, o precizare esenţială
1 DRH, A, vol. I, p. 59-61, nr. 41. referitoare la subiectul care mă interesează: „am dat un sat
2 Ioan Ivan, Stareţi ai mănăstirii Bistriţa şi ierarhi cu mănăstirii Neamţ, unde este egumen popa Siluan”.12 Documentul
metania din această mănăstire, în Mitropolia Moldovei şi în cauză este de o concizie remarcabilă, interesantă fiind lipsa
Sucevei. Revistă oficială a Arhiepiscopiei Iaşilor şi a Episcopiei titulaturii domneşti din cuprinsul acestuia. Această precizare
Romanului şi Huşilor (în continuare MMS), anul LX, nr. 10-12, constituie ultima apariţie documentară a egumenului Siluan, fără
octombrie-decembrie, 1984, pp. 805-819. îndoială identic cu cel din 1422. O altă atestare a acestui personaj
3 Idem, Scarlat Porcescu, Mănăstirea Neamţ, cu un cuvânt datează din 1436, în acest an egumenul Neamţului fiind prezent
într-o însemnare realizată pe ultima filă a unui Tetraevanghel
înainte de Înalt Prea Sfinţitul Teoctist, Mitropolitul Moldovei şi copiat pe pergament. În locul indicat se specifică: „s-au scris
Sucevei, Iaşi, 1981, p. 281-282. acest Tetraevanghel mănăstirii Neamţ cu mâna lui Gavriil
4 Pe parcursul secolului XV sunt întâlniţi la mănăstirea
Neamţ mulţi călugări cu numele Siluan. Acest fapt se explică
prin tradiţie, care consemnează că unul dintre ucenicii lui
6 DRH, A, vol. I, p. 73-75, nr. 50.
Nicodim de la Tismana, purtând acest nume, a venit la Neamţ,
7 Ibidem, p. 98-99, nr. 67.
întemeind mănăstirea. Astfel, preluarea numelui întemeietorului
mănăstirii era un gest de respect faţă de acesta. (Cf. Ioan Ivan, 8 Ibidem, p. 139-141, nr. 93.
Scarlat Porcescu, op. cit., p. 115, nota 106). Cred că o asemenea 9 Ibidem, pp. 148-149, nr. 100.
explicaţie nu poate fi validă, ştiut fiind că originile 10 Vezi actele din 30 noiembrie 1436 (Ibidem, nr. 164), 23
monahismului moldovenesc trebuie căutate în spaţiul care se februarie 1438 (Ibidem, nr. 180), 25 noiembrie 1440 (Ibidem,
afla sub jurisdicţia Mitropoliei de Halici. Pentru diferenţele de nr. 212), 19 februarie 1446 (Ibidem, nr. 262), 11 martie 1446
organizare dintre mănăstirile munteneşti şi cele moldoveneşti, (Ibidem, nr. 266), 20 iulie 1446 (Ibidem, nr. 269), 22 august
vezi Tit Simendrea, Mănăstiri vândute şi dăruite în secolul XV- 1447 (Ibidem, nr. 273), 3 septembrie 1448 (Ibidem, nr. 283).
lea în Moldova, în BOR, anul LXVII, nr. 1-2, ianuarie- 11 Constantin Rezachevici, Cronologia critică a domnilor
februarie, 1949, nota 2, pp. 82-83. din Ţara Românească şi Moldova, vol. I, secolele XIV-XVI,
5 1400-1402 (Cf. Ioan Ivan, Scarlat Porcescu, op. cit., p. Bucureşti, Editura Enciclopedică, 2001, p. 502.
281). 12 DRH, A, vol. I, p. 413, nr. 289.
–16–
Istorie
monahul, fiul lui Uric, sub egumenul Siluan”.1 În sfârşit, mai ridicat nivel de veridicitate, însă nu reprezintă decât o
există o atestare a egumenului Siluan, însă deşi rămâne probabilă, posibilitate, în contextul lipsei documentelor necesare unei
comportă o miză mare de credibilitate. Această atestare este deducţii raţionale.
făcută în Po-
melnicul de la *
Bistriţa, alături de Siluan al
alţi călugări nem- II-lea a condus
ţeni, din aceeaşi obştea nemţeană
generaţie cu Silu- mai bine de un
an: călugărul Ni- sfert de secol, din
candru, devenit iniţiativa lui luând
odată cu primirea naştere o serie de
Marii Schime- realizări culturale
Sava2 , Macarie, care-i vor spori
mentorul celui din prestigiul până în
urmă, Calist, vii- zilele noastre. Cea
torul Mitropolit al mai mare realizare
Romanului şi a sa este lucrarea
bineînţeles alţii. S- la Neamţ a unui
a demonstrat re- epitaf din dispo-
cent că această ziţia acestui egu-
înscriere nu putea men. El a fost
avea loc decât apreciat pe bună
înainte de 1443, dreptate ca fiind
din moment ce una din cele mai
Nicandru nu deve- reuşite broderii
nise sihastrul Sava, realizate vreodată
25 august 1443 în Moldova, ser-
fiind data emiterii Epitaf „Plângerea lui Iisus” (lucrat din porunca egumenului Siluan de la vind drept arhetip
unui document în mănăstirea Neamţ, 1437, broderie cu fir din argint aurit, mătase colorată şi perle următoarelor
favoarea celui din pe mătase, 240 x 156 cm).4 creaţii de acest
urmă.3 gen.9 Despre acest
Cu privire la epitaf (a nu se
anii de egumenie ai lui Siluan al II-lea există mai multe opinii în încadra în aceeaşi categorie cu o altă broderie asemănătoare din
istoriografia noastră. Unii autori cred că ea poate fi datată între cultul ortodox, numită Sfântul Aer10 ) din 1437, s-a scris relativ
1422-1437.5 Constantin Tomescu, exponentul acestei păreri, mult11 , observându-se compoziţia deosebită a scenei precum şi
consideră că acest Siluan poate fi identificat cu întemeietorul „raportul desăvârşit” dintre figurile reprezentate în imagine.
lavrei, opinie despre a cărei veridicitate nici nu se mai pune Epitaful din 1437 a fost lucrat cu fir din argint aurit, mătase
problema. Alţii sunt de părere că Siluan al II-lea a fost la colorată şi perle de mătase, având dimensiunile de 240,
conducerea mănăstiri Neamţ între 1422-14306 , situaţie care respective 156 centimetri12 , cele două cifre reprezentând
iarăşi nu poate fi acceptată, din moment ce există o atestare a lungimea şi lăţimea. Dincolo de măiestria artistică cu care a fost
acestui egumen în 1448, şi aşa cum vom vedea, în 1437. În realizat acest epitaf13 , el este important şi dintr-o altă
sfârşit, autorii cei mai autorizaţi să se pronunţe în această perspectivă care mă interesează, respectiv amintirea egumenului
privinţă, diaconul Ioan Ivan şi preotul Scarlat Porcescu, de la Neamţ. Pe înscrisul de pe acest obiect bisericesc se
bazându-se pe o bună cunoaştere a documentelor, acceptă anii precizează că acesta a fost realizat de către „ieromonahul
1422-1448, deşi nu exclud momente de întrerupere ale acestei Siluan, egumenul de la Neamţ, în zilele binecredinciosului şi de
egumenii în favoarea lui Calist 7 , devenit ulterior întâiul episcop Hristos iubitorului Ioan Ştefan voievod”.14 Acest text datează
al Romanului.8 Opinia celor doi autori, care au realizat cea mai din 1 septembrie 1437. La acesta făceam trimitere mai sus, când
–19–
Istorie
hramul Sfinţii Voevozi) – preot Vasile Muste, preot Grigore sân
preut Post. Muste, dascăl Neculai sân preut Grigore, dascăl sân
preut Vasâle Muste, dascăl Toader sân preut Ioan.
O catagrafie ecleziastică din 1849 12. Stuhuleţi – Sfântul G(h)eorg(h)ie, 41 locuitori, preot
Costandin sân diacon Semion, preot Năstasă sân Vlasă Simioan,
privitoare la ţinutul Fălciu preot Costandin sân Vasâle Sava, dascăl Iordac(h)i sân
G(h)eorg(h)i Bejan, dascăl Ioan sin diacon Oprişan.
13. Muşata i Băltian – Sfinţii Voievozi, 40 locuitori,
preot Vasile sân preut Gavril Fătu, preot Vasili sân preut
Costin Clit – Huşi G(h)eorg(h)i Botez, dascăl Ioniţă sân Dumitru Croitoriu.
14. Davideşti – Sfântul Dumitru, Sfinţii Voievozi, 64
locuitori, preot Gavril sân Ioniţă Pascal, preot Ioan Pascal,
V
isteria Moldovei prin adresa din 17 februarie 1849 diacon Nechita Sălcian, dascăl Sava Popovici, dascăl
se adresa Isprăvniciei ţinutului Fălciu: „Spre a să G(h)eorg(h)i sân Polc(ovnic) Neculai Buzne, dascăl Ioan Grecu,
pute(a) cunoaşte pe la ce anume locuri urmează dascăl Iordac(h)i Grecu.
trebuinţă de preuţi şi a să da învoire” candidaţilor pentru 15. Căpoteşti - Sfântul Neculai, 42 locuitori, dascăl
slujirea în cadrul bisericilor.1 Vidomostia realizată cu acest Scărlat Tocană.
prilej oferă informaţii privitoare la istoria bisericilor, dar şi 16. Ivăneşti – Sfântul Neculai, 70 locuitori, preot Stoica
aspecte demografice, legate de localităţile vechiului ţinut al Caracaş, preot Costac(h)i sân preut Stoica, dascăl Dumitrachi
Fălciului. Sunt oferite cercetătorilor: hramurile bisericilor, sân Simion Luca, dascăl Tănasă sân preut Co(...) Gingiţă.
slujitorii din acestea, numărul locuitorilor ortodocşi din satele 17. Cârligaţi – Sfântul Gheorghe, 64 locuitori, preot
respective şi târgul Huşi. Remarcăm lipsa ocolului Podoleni. Neculai sân Vâlcu, preot Costac(h)i sân preut (...), dascăl Ioan
sân diacon G(h)eorg(h)i, dascăl Costac(h)i sân preut Lupu.
18. Hrusca – Tăierea Capului Sfântului Ioan Botezătorul,
Listă de numărul bisericilor a preuţilor, diaconi, 35 locuitori, dascăl Marin Craste, dascăl Manolac(h)i sân Ioan
dascăli şi lăcuitorii aflători prin satile din cuprinsul Pârvan.
ocolului Prutul precum în gios să arată 19. Epurenii, Adormirea Maicii Domnului, 120 locuitori,
preot iconom Panainte Costandinov, preot Manolac(h)i
1. Stănileşti – Hramul Sfinţii Voievozi, 240 locuitori, pr. Costandin, preot Ioan Sotnicul, diacon Costandin.
Samson sin preut Ioniţă Lăscărachi, dascăl Vasile sân preut
Ioniţă Lăscărachi, dascăl G(h)eorg(h)i sân diaconul Ioniţă Peiu. Direcţia Judeţeană a Arhivelor Naţionale Iaşi, Tr. 1339,
2. Lunca Banului – Hramul Sfinţii Voievozi, 32 locuitori, Op. 1521, Fond Isprăvnicia Fălciu, dosar 1207 / 1849, f. 9-10v
preot Costac(h)i Bălan, dascăl Costandin sân Iancu Arteni.
3. Simineşti – Sfinţii Voievozi, 120 locuitori, preot
Costandin Vecel, preot Dumitru sân Ioan Beştiu (Begiu), dascăl Ocolul Mijloc
Toader sân diacon Vesăl, dascăl Hrâste sân Melinte.
4. Vetrişoaia – Fără biserică (nu este însemnată), 73 Satul Locuitori Birnici Preoţi Diaconi
locuitori, preot Neculai sân G(h)eorg(h)i Zota. Jăgălia 72 1 1 -
5. Berezăni – Sfântul Neculai, 63 locuitori, preot Vasili
sân preut Alecsandru, preot Mihălac(h)i sân Ştefan, dascăl Şuletea, 128 1 4 1
Costandin sân Ştefan Graur, dascăl sân preut Alecsandru. amândouă
6. Vicoleni – Adormirea Maicii Domnului, 51 locuitori, Răşcani 38 1 1 -
preot Lupu sân preut Miftode, preot Dumitru sân prut Marin, Micleşti 5 1 - -
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–21–
Istorie
Împroprietărirea ţăranilor
în comuna Stănileşti
P
roblema pământului şi a stăpânilor săi a fost –
dintotdeauna – una fundamentală, pentru că din
cultivarea lui au trăit atât ţăranii cât şi boierii de pe
aceste meleaguri. De la Stănilă şi descendenţii săi, răzeşii de la
începuturile satului, s-a ajuns în curgerea timpului ca întreg
pământul să fie deţinut de către boieri, proprietari ai satelor care
au luat fiinţă între timp pe teritoriul din dreapta Prutului, dăruit
odinioară de Alexandru cel Bun lui Oană vornicul şi fiilor lui
pentru „dreapta sa vislujenie”.
Pământul era singurul mijloc de asigurare a hranei, în
cazul ţăranilor, dar era considerat un simbol al importanţei
sociale şi prosperităţii de către boieri. Mărimea unei moşii
boiereşti determina, de obicei, locul pe care stăpânul acesteia îl
ocupa pe scara socială şi măsura în care putea fi calificat drept
boier mai mare (velit) sau mai mic. În condiţiile decăderii
valorii monedei, a năvălirilor străine pe teritoriul Ţării
Moldovei, în special atacurile tătarilor, care jefuiau şi
distrugeau totul în calea lor, boierii au căutat o valoare sigură
care să le asigure existenţa şi prosperitatea. Aceasta a fost
proprietatea funciară, pentru că pământul, conform expresiei
aparţinând istoricului francez George Duby, „a reprezentat totul
pentru oamenii medievali”.
Pământul dat în folosinţa ţăranilor de către proprietari era
insuficient nevoilor ţăranilor, terenul de arătură fiind, la
începutul secolului XIX, de numai 1,5 fălci, iar loturile de
păşune limitate la 5 vite. În aceste condiţii, ţăranii au fost nevo-
iţi să încheie învoieli suplimentare pentru pământ. Aşezământul
din 1851 sporea suprafaţa de păşune a locuitorilor la 20 de
prăjini, desfiinţa lucrul la coşere, dijma, uşura condiţiile de
strămutare.
Conform articolului 127 din Regulamentul Organic
(1832), în cazul în care proprietarul nu putea asigura locuri de
hrană pentru săteni, aceştia puteau cere strămutarea cu condiţia
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
să plătească birul pe un an către Vistierie şi preţul lucrului pe un Proces verbal din 29 mai 1865 prin care se fixează
an pentru proprietar. Săteanul era obligat să înştiinţeze atât partea din moşia statului ce se va da foştilor clăcaşi în
Vistieria cât şi pe proprietar de intenţia de a se strămuta, pentru comuna Stănileşti
a fi radiat din catagrafia satului. De asemenea, trebuia să
înştiinţeze cu un an înainte judecătorii săteşti ai celor două sate ţăranilor clăcaşi, care aveau dreptul la 2/3 din suprafaţa
şi isprăvnicia ţinutului pentru a primi o adeverinţă în baza căreia moşiilor. În vederea împroprietăririi ţăranii au fost împărţiţi
era înregistrat în catagrafia satului unde se strămuta. Trebuia, după numărul de vite de muncă pe care le aveau şi după zona
totodată, să plătească satului pe care îl părăsea birul pentru anii geografică în care trăiau în trei categorii: fruntaşi, mijlocaşi şi
rămaşi până la următoarea catagrafie. O dată plecat, nu mai pălmaşi. Cei dintâi au primit suprafeţe mai mari. Pentru
plătea birul în noul sat până la întocmirea altei catagrafii. pământul primit ţăranii trebuiau să le achite proprietarilor, în
Prin legea secularizării averilor mănăstireşti din 17/29 timp de 15 ani, anumite sume de bani, drept răscumpărare a
decembrie 1863, întinsa moşie a Stănileştilor, proprietate a clăcii, a obligaţiilor pe care le aveau către proprietarii de
Episcopiei Huşilor, trecea în proprietatea statului. Măsura luată pământ, pentru a nu le fi contestat dreptul asupra pământului.3
de domnitorul Alexandru Ioan Cuza a fost determinată de faptul În anul 1864 au beneficiat de această lege 467.080 de ţărani.
că o mare suprafaţă din teritoriul ţării – circa 26% – se afla în Alţi 60.651 capi de familie au primit numai locuri de case şi
proprietatea mânăstirilor greceşti de la Muntele Athos. grădini. În total, foştii clăcaşi au primit 1.654.969 hectare din
În anul următor, printr-un decret emis la 14/ 26 august 1 pământurile proprietarilor şi ale statului. Unii ţărani fruntaşi şi
Cuza avea să promulge legea rurală prin care ţăranii erau mijlocaşi au fost trecuţi într-o categorie inferioară pentru a li se
eliberaţi de sarcinile feudale şi împroprietăriţi cu loturi de da mai puţin pământ.4
pământ prin răscumpărare.2 Cuza a decretat Legea agrară care
hotăra desfiinţarea clăcii pentru totdeauna şi împroprietărirea 3 Gheorghe Platon, Problema agrară în societatea
Principatelor Române. De la reformele lui Constantin
1 Conform Statutului dezvoltător al Convenţiei de la Paris, Mavrocordat la eliberarea şi împroprietărirea ţăranilor, în
decretele emise de domn aveau putere de lege. Analele Ştiinţifice al Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi, tomul
2 *** Istoria României în date, Mica întreprindere XLVI – XLVII, 2000-2001, p. 95.
editorial-poligrafică „Crai Nou”, Chişinău, 1992, p. 210. 4 N. Adăniloaie, D. Berindei, Reforma agrară din 1864,
–22–
Istorie
În 1865 s-a trecut la împroprietărirea foştilor clăcaşi. moşie expropriată, însurăţeilor (numiţi şi spornici) care nu
Astfel, la 232 de ţărani capi de familie s-au dat în total 965 fălci aveau locuri atribuite lor în momentul aplicării legii agrare. Un
şi 10 prăjini, adică circa 1380 ha, din care 36 fălci şi 20 de jurnal al Consiliului de Miniştrii din 7 octombrie 1864, decisese
prăjini în vatra satului Stănileşti. La împroprietărire 59 de că vor fi socotiţi în rândul însurăţeilor acei săteni care la
clăcaşi cu câte 4 boi au primit câte 5 fălci, 40 prăjini, 145 promulgarea legii agrare din 1864 se aflau sub steaguri (în
clăcaşi cu câte 2 boi au primit câte 4 fălci, 24 clăcaşi cu braţele armată). Sătenii care doreau să primească pământ erau invitaţi
câte 2 fălci, 40 prăjini, iar 4 oameni au primit numai loc de casă, să se strămute pe proprietăţile statului.
câte 12 prăjini şi jumătate.1 Restul moşiei a devenit Domeniul Dacă vreme de 12 ani articolele menţionate nu au fost
statului Stănileşti pe care, tot în baza Legii rurale, au fost duse la împlinire, la 7 octombrie 1876, ministrul de Finanţe al
împroprietăriţi treptat „însurăţeii” (tinerii căsătoriţi) din comună României din aceea perioadă, Ion Brătianu, lua iniţiativa ducerii
şi din alte sate, pentru care nu mai era pământ disponibil în la îndeplinire a celor două articole. În fiecare judeţ al ţării,
satele de origine.2 inclusiv în judeţul Fălciu, au fost alcătuite comisii speciale care
Legea agrară promulgată de Al. Ioan Cuza elibera ţăranii erau însărcinate să constate drepturile fiecăruia în baza tablou-
împroprietăriţi, în funcţie de numărul de vite deţinute, din starea rilor A şi B, dresate în anul 1864, şi prin actele stării civile.5
de clăcaşi, transformându-i în mici posesori de loturi agricole. Fiecare sătean care se încadra în categoriile citate mai sus
Unul din articolele legii ce se adresa ţăranilor, stipula că: „Claca avea drept să cumpere pământ pe moşiile statului până la
şi toate celelalte legături silite între voi şi între stăpânii voştri de concurenţa de 5 fălci, cu preţ de 5 galbeni (58 lei şi 75 bani)
moşii sunt desfiinţate, prin plata unei drepte despăgubiri” pentru pogonul, plătibil în 15 ani. Inginerul administraţiei domeniilor
ca domnul să mai adauge că: „De-a pururea şi de astăzi voi statului urma să constate situaţia şi întinderea locurilor de hrană
sunteţi proprietari liberi pe locurile supuse stăpânirii voastre”.3 disponibile pe fiecare moşie, şi împreună cu comisia, să
Această reformă a avut un larg ecou în sufletele ţăranilor stabilească numărul de loturi disponibile pentru vânzare. A treia
de pe aceste locuri, bucuria încercată de ţăranii din Pogăneşti parte din întinderea locurilor de hrană ale moşiei era rezervată
fiind exprimată împreună cu cei din satele Duda, Novaci, arendaşilor prin contractele de arendă.6
Bohotin, Creţeşti, Isaia, Pâhneşti, Răducăneni şi Râşeşti, printr- În 1878 este întocmit un regulament pentru aplicarea artico-
o telegramă trimisă domnitorului Alexandru Ioan Cuza, în lelor 5 şi 6 din legea agrară, care aducea lămuriri suplimentare.
august 1864, în care precizau: „Fapta pe care Măria-Voastră Împroprietărirea din anul 1865, efectuată pe fosta moşie
aţi isprăvit, slo- Stănileşti a Episcopiei Huşilor nu a pus – aşadar – capăt
bozând neamul problemei agrare. Se impunea efectuarea unor noi împroprie-
românesc de bo- tăriri a celor fără pământ. Anunţată în octombrie 1876, „împro-
ieresc, muncă prietărirea însurăţeilor”, a fost înfăptuită abia după Războiul de
silită, ce era mai Independenţă al României (1877-1878).
rea decât robia, În data de 19 noiembrie 1878, prefectul judeţului Fălciu,
este atât de Ioan Mârza, Neculai Bodie, membru al Comitetului permanent,
mare că nu o şi primarul comunei Stănileşti, Georgie Chiriţoiu, membrii ai
poate scrie ni- Comisiei ad-hoc pentru judeţul Fălciu, înfiinţată potrivit
meni. Dumne- Regulamentului de aplicaţiune pentru executarea articolelor 5 şi
zeul părinţilor 6 din legea rurală, publicat în Monitorul Oficial Nr. 135 din 20
noştri păstreze iunie 1878, erau prezenţi la înfiinţarea pe moşia statului
zilele Măriei- Stănileşti, comuna Stănileşti, plasa Prut, a unei comune formată
Tale ferice, ne- din 240 capi de familie care urmau să fie împroprietăriţi fiecare
bântuite, îl ru- cu câte un loc de 3 ½ fălci de hrană în ţarină şi 20 prăjini pentru
găm să ia din zi- casă şi grădină în vatra satului. Pentru înfiinţarea comunei
lele noastre şi a (viitorul sat Budu – Cantemir) erau alocate din moşia statului
copiilor noştri şi Stănileşti partea numită Miclea Larga şi Budu în limitele
Ştampila Primăriei Stănileşti, 1865 să le adauge pe următoare: la răsărit se învecina cu pământul foştilor clăcaşi, la
–23–
Istorie
fălci şi 40 prăjini în câmp şi 3 fălci în sat, fiecare primind câte
20 prăjini loc de casă, adică un total de 48 fălci şi 60 prăjini.
Solicitări de împroprietărire vin şi din partea unor ţărani
din satele Duda şi Novaci care au fost nevoiţi să primească
pământ la Stănileşti. Aşa s-a întâmplat la 16 martie 1880, când
14 dintre aceştia au semnat actul de împroprietărire: Preotul Gh.
Ionescu, Iordachi, Năstase Gărdia, Bedreag Paladi, Ştefan
Darie, Neculai Negru, Iordachi Miticanu, Ion Andrieşu, Tofana
văduva, Gh. Negru, Catrina Dănilă, Dumitru Topală, I. Istrate,
Dumitru Carp.1
Redăm cererea de împroprietărire a preotului Petru
Dimitrescu, originar din satul Duda, judeţul Fălciu:
Domnule Prefectu!
De şi săntu înscrisu cu dreptulu la în pământenire între în
surăţăii din comuna Epureni, daru astădi avându domiciliu
stabilu în comuna Stălineşti; vă rogu Domnule Prefectu bine
voiţi a despune ca se fiu aşadatu între în surăţăii din Stalineşti
cu în pământenirea ce mi se cuvine.
Primiţi vă rog respectul meu.
1878. O-bre 20
Preut Petre Dimitrescu
2 Lecturaţie incertă.
1 Direcţia Judeţeană a Arhivelor naţionale vaslui 3 La fel.
(D.J.A.N.V.), Fond Prefectura judeţului Fălciu, 1/1879, f. 335. 4 Corneliu Istrati, op. cit. p. 318.
–24–
Istorie
pământul rămas a se da altor săteni în drept, asemenia şi… la pentru cauză de utilitate naţională proprietăţile rurale în scopul
apusu cu imaşul târgului Hussy”. Pe moşie mai rămâneau de a spori întinderea proprietăţii rurale ţărăneşti, de a înfiinţa
disponibile un număr de 183 de loturi. păşuni comunale, precum şi pentru scopuri de interes general,
Conform numelor trecute în registrele de împroprietărire, economic şi cultural. Pământul expropriat şi accesoriile, pe baza
pogăneştenii care au primit câte 3 fălci şi 40 prăjini de pământ decretului nr. 3.697/1918 era definitiv expropriat, iar statul este
erau: Ghiorghi Dămianu, Ioan Mălăncuşu, Levinte Ciobotariu, considerat proprietar al pământului expropriat de la 15
Ioniţă Ciobanu, Simion Mihaiu, Nastasia Caşleriţa, Pavăl decembrie 1918. Plata preţului cuvenit proprietarului expropriat
Mitropolitu, Ioan sin Pascal, Maranda Dăscăliţa, Neculai se putea face în numerar sau în titluri de rentă amortizabilă în
Diaconescu, Ioan a Babei Frăsinei, Dumitru. Balanu, Alecu 50 de ani şi purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.
Scafariu, Timofti Dascălu, Neculai fiul lui Vasile Ignat, Vasile Valoarea nominală era socotită la plată drept valoare reală.
Ioniţă, Miron Ifteni, Varvara Arăpoei, Ghiorghi Ganga, Erimia Plata exproprierii pentru toate persoanele morale se făcea în
Luca Preut, Varlan Dumitrachi Preut, Mihai Proca Dascălu, rentă perpetuă purtătoare de dobândă de 5 la sută pe an.
Ghiorghi Vârlănescu, Ioan Cărnici, Ghiorghi Miron Ifteni, Pământul expropriat a fost vândut celor îndreptăţiţi în
Ghiorghi Macariu, Antohi Hatmanu, Neculai Donica, Vărlan următoarea ordine de precădere: mobilizaţilor în războiul 1916-
Dobă, Elena Frunză, Vasile sin Pavelu, Dumitru Rudolfu. 1919; mobilizaţilor în campania din 1913; văduvelor de război
pentru copii; agricultorilor mici, lipsiţi de pământ; agricultorilor
cu proprietăţi mai mici de 5 ha; orfanilor de război.
După La condiţii egale de îndreptăţire se preferau în aceeaşi
primul război categorie: invalizii; cei care în trecut au muncit pe moşie; cei
mondial care au inventar şi gospodărie întemeiată; cei mai în vârstă.
Împropriet Erau consideraţi ca îndreptăţiţi: preoţii, învăţătorii, precum şi
ărirea ţăranilor toţi ceilalţi funcţionari publici având reşedinţa în comunele
din anul 1921 a rurale, absolvenţii şcolilor de agricultură de toate gradele, cu
fost realizată în condiţia să locuiască la ţară şi să se oblige să lucreze pământul.
timpul guver- Meseriaşii (lemnarii, fierarii, croitorii, lăutarii etc.), care
nării generalului în trecut nu s-au ocupat cu agricultura, cârciumarii şi diferiţi
Alexandru Ave- comercianţi, precum şi acei care îşi înstrăinaseră prin vânzare
rescu, erou al pământul nu erau îndreptăţiţi.
primului război Pe moşia statului Hudiceni-Voinescu, aflată pe teritoriul
mondial şi şeful comunei Stănileşti, au fost împroprietăriţi locuitori din oraşul
partidului Popo- Huşi, în special invalizi de război, cu suprafeţe de 2 ha, la preţul
rului. Prin de 2.240 lei ha şi 220 lei speze de măsurătoare. De asemenea, în
această reformă anul 1936, pe lângă huşeni aici au primit pământ şi locuitori din
– cea mai mare satul Epureni, respectiv 14 hectare, ca o completare a pămân-
din câte s-au turilor primite în 1919 în satul de baştină.1
făcut după pri-
mul război
mondial în ţările
din centru şi
estul Europei –
au fost expro-
priate 6.008.098
hectare, dintr-un
total de
9.242.930, cât
–25–
Istorie
In anul 1929 a fost expropriată în întregime moşia Pe moşia Hudiceni - Voinescu, expropriată în anul 1919,
Pogăneşti, cu o suprafaţă de 2.300 ha, fostă proprietate a Băncii se mai aflau 20 ha de pădure („Lunca Strechioaia - Voinescu”),
Generale Române.1 Moşia era alcătuită din două părţi, prima proprietatea comunei urbane Huşi, care nu a fost supusă
parte cuprinzând şesul Prutului, între râu şi dealul Pogăneşti, exproprierii. Moşia era arendată de obştea Stănileşti, cu o
unde erau situate imaşurile, fâneţele şi bălţile. Partea a doua, arendă anuală de 23.100 lei. Se afla la o distanţă de 4 km de
cuprindea platoul Pogăneştilor, fiind situată între dealul satul Stănileşti şi 14 km de oraşul Huşi şi se megieşea la răsărit
Pogăneşti, satul cu acelaşi nume şi moşia Huşi, adică un total de cu râul Prut, la miazăzi cu pământurile locuitorilor din satul
1.251 ha teren arabil, 807 ha imaş, 131 ha fânaţ, balta - 100 ha, Săratu, la miazănoapte cu pământurile locuitorilor din cătunul
curte cu îngrădire – 6 ha şi 6 ha de drumuri. Moşia fusese Corni (Ungureni), iar la apus cu moşiile Stănileşti şi Voloseni.
arendată de către evrei (Marcu Perlinan şi un anume Obotici, În perioada interbelică, mulţi dintre ţăranii proprietari de
după anul 1910) pentru ca la momentul efectuării exproprierii
să se afle dată în arendă către obştile de arendare „Viitorul” din pământ au posedat o suprafaţă insuficientă pentru împlinirea
Pogăneşti şi „Viitorul” Stănileşti (preşedinte - învăţător Vasile nevoilor existenţei lor, sub 3 hectare.4
Aramă)2 , cu o arendă anuală de 7000 lei, plus dările către stat, Diminuarea proprietăţii ţărăneşti s-a făcut în perioada
care se ridicau la momentul respectiv la suma 5.468,48 lei, interbelică prin înzestrări şi vânzări, iar sporirea prin moşteniri
socotit a 3 lei şi 34 bani de ha. şi cumpărări.5 Procentul pământului vândut de familiile împro-
Exproprierea era îndeplinită în baza articolului 5 din prietărite (ruinate) este mai mare decât al împroprietăririlor,
decretul lege relativ la expropriere pentru cauză de utilitate datorat faptului că la şes, unde agricultura era singura ocupaţie a
naţională. locuitorilor, gospodăriile împroprietărite, aduse prin reforma
Pe teritoriul comunei Pogăneşti au cumpărat pământ agrară la nivelul celor neîmproprietărite, nu au putut rezista, din
bulgarii - grădinari din oraşul Huşi, după cum ne arată un act de cauza lipsei de inventar şi animalelor necesare exploatării
proprietate3 datând din anul 1936: pământului agricol.6
Suprafaţa de pământ stăpânită de o familie ţărănească era
OBŞTEA DE CUMPĂRARE mică la întemeiere, creştea odată cu apariţia copiilor, scădea la
SF. „ARHANGHELI MIHAIL ŞI GAVRIL” înzestrarea succesivă a acestora, devenea minimă în momentul
DIN COMUNA HUŞI JUD. FĂLCIU dispariţiei capului de familie şi îşi reîncepea evoluţia cu
Titlu de proprietate no. 8
–26–
Istorie
calităţi pentru a nu fi expuşi riscurilor naturale care afectau proprietate, pentru alegerea comitetului local de împroprietărire,
pământul şi culturile.1 compus din 7-15 membri. Rezultatul alegerii urma să fie înscris
Deşi erau dornici să achiziţioneze suprafeţe de pământ, într-un proces-verbal semnat de toţi cei prezenţi.
ţăranii nu dispuneau de sumele necesare acestui lucru. Băncile În scopul colaborării cu organele de Stat, pentru
populare existente în comună în perioada interbelică au acordat înfăptuirea reformei agrare, se creau comisii de plasă pentru a
ţăranilor credite pe termen scurt, de până la cel mult un an, şi coordona lucrările reformei agrare şi a hotărî asupra diferen-
numai în cazuri excepţionale, împrumuturi pe termen mijlociu, delor între sate şi comune, precum şi între proprietari şi cei
de 4-5 ani. Limita maximă a creditului de care se putea bucura îndreptăţiţi la împroprietărire, diferende născute din aplicarea
un sătean, se fixa, de regulă, în adunările generale de discutare reformei agrare. Comisiile de plasă erau alcătuite din membrii
şi aprobare a bilanţului anual, în funcţie de categoria creditului, delegaţi de comitetele locale, fiecare Comitet trimiţând câte doi
de capitalul deţinut e solicitant şi de averea acestuia. Se stabilea delegaţi. Comitetele de plasă puteau admite îndreptăţiţi la
o limită maximă a creditului pentru un ha şi o limită maximă a împroprietărire şi din altă plasă. Preşedintele comisiei de plasă
împrumutului global, care în primul deceniu postbelic, nu pentru reforma agrară urma să fie delegat de Ministerul Agricul-
depăşea, teoretic, plafonul de 10.000 lei pe o persoană .2 turii şi Domeniilor, fiind magistrat sau jurist. Comitetele locale
În general, împrumuturile erau acordate cu multă greutate pe comune alcătuiau tabelele bunurilor agricole care urmau a fi
de către băncile populare şi aproape întotdeauna sub valorile trecute asupra Statului, tabelele celor îndreptăţiţi la împroprie-
solicitate de locuitori, din cauză că unităţile cooperatiste nu tărire şi la repartizarea de inventar agricol trecut asupra Statului,
beneficiau de fonduri proprii suficiente şi pentru că, în mod precum şi tabelele comunelor lipsite de păşune.
constant, federalele şi centralele au putut acoperi doar o parte La împroprietărire urmau să aibă întâietate ostaşii care
din sumele necesare băncilor populare pentru sprijinirea erau concentraţi sau mobilizaţi şi toţi cei care au luptat
dezvoltării gospodăriilor ţărăneşti.3 împotriva Germaniei hitleriste.
O parte din ţărani nu au avut niciodată acces la creditele Mărimea loturilor acordate nu putea trece de 5 ha. Preţul
băncilor populare, aceştia fiind puşi în situaţia de a apela la pământului pentru împroprietărire era egal cu al unei recolte
împrumuturi de la băncile comerciale sau de la cămătarii mijlocii anuale la hectar, socotită în grâu la 1.000 kg iar în
satelor, pe care le-au obţinut cu dobânzi excesiv de mari.4 porumb la 1.200 kg. Noii împroprietăriţi plăteau în bani sau în
natură 10% din preţul de cumpărare, restul preţului de
cumpărare fiind plătit în rate, după cum urma: pentru cei cu
După cel de al doilea război mondial pământ puţin, în 10 ani, pentru cei fără pământ, în 20 ani. În caz
Legea nr. 187 din 23 martie 1945, publicată în M. Of. nr. de plată în bani, preţul era cel al grâului pe piaţa liberă la data
68/23 martie 1945 preciza în articolul 1 că reforma agrară era de 1 Martie 1945.5
pentru ţara noastră o necesitate naţională, economică şi socială Cei fără pământ puteau căpăta de la prefectură, după
iar pe viitor (sic!) agricultura României se va sprijini pe rezoluţia comisiei de plasă pentru reforma agrară, o amânare a
gospodării puternice, sănătoase şi productive, pe gospodării plăţii primei rate pe un termen până la 3 ani.
care sunt proprietatea particulară a celor care le stăpânesc. Semănăturile efectuate din toamna anului 1944 urmau să
Scopul reformei agrare era mărirea suprafeţelor arabile ale fie recoltate de cei care le-au semănat.
gospodăriilor ţărăneşti existente, care aveau mai puţin de 5 ha şi Gospodăriile create în baza decretului-lege nu puteau fi
crearea de noi gospodării ţărăneşti individuale pentru muncitorii împărţite, vândute, date în arendă, sau ipotecate, nici în
agricoli fără pământ. totalitatea lor şi nici în parte. În cazuri excepţionale,
În scopul înfăptuirii reformei agrare, treceau asupra gospodăriile nou create puteau fi vândute, arendate, împărţite
Statului pentru a fi împărţite plugarilor îndreptăţiţi la sau ipotecate numai cu avizul Ministerului Agriculturii.
împroprietărire şi pentru a constitui rezervele următoarele Împroprietăritul primea pământul liber de orice datorii şi
bunuri agricole cu inventarul viu şi mort afectat lor: pământurile obligaţii. Datoriile ipotecare şi tot ceea ce greva proprietatea
şi proprietăţile agrare de orice fel ale criminalilor de război şi expropriată urmau să fie regulate printr-un decret-lege special.
ale celor vinovaţi de dezastrul ţării; terenurile şi toate bunurile Împroprietărirea din anul 1946 s-a făcut respectându-se
agricole ale absenteiştilor; terenurile celor care în ultimii şapte anumite criterii. De exemplu, fostul soldat Croitoru Ion, fiul lui
ani consecutivi nu îşi cultivaseră pământurile în regie proprie, Lazăr şi Catinca, contingentul 1931, fusese exclus deoarece
cu excepţia loturilor până la 10 ha; bunurile agricole de orice fel dezertase la 7 V 1945, în timpul marşului spre front de la
ale cetăţenilor români care s-au înscris voluntari pentru a lupta datorie în războiul contra germanilor şi ungurilor, apreciindu-se
1 Indescifrabil. 2 Indescifrabil.
–28–
Istorie
Noii împroprietăriţi nu aveau să se bucure prea mult timp vindeau gazul lampant decât la schimb: un litru de gaz contra a
de pământul primit. Instalarea regimului comunist la cârma ţării patru ouă sau un kg. de porumb. Litrul de gaz se vindea- oficial-
a dus la înfiinţarea gospodăriilor agricole colective (G.A.C.), cu 1200 lei, pe piaţa neagră ajunsese la 15 - 17.000 lei.5
transformate ulterior în C.A.P.-uri. Pentru a nu muri de foame, oamenii şi-au golit casele de
Prin decretul nr. 133 din 1949 s-a decis colectivizarea obiectele de valoare (ţesături, haine, harnaşamentele cailor,
agriculturii, moment în care noul regim a hotărât că exploatările încălţămintea etc.), plecând în grupuri, cu trenul, în căutare de
agricole mai mici de 5 ha erau nerentabile, fărâmiţarea loturilor hrană către alte zone ale ţării, neafectate de secetă. „Trenurile
ţărăneşti nepermiţând practicarea unei agriculturi rentabile, ea foamei”, garnituri speciale alcătuite din zeci de vagoane, plecau
având - în viziunea comuniştilor - un caracter de subzistenţă a din Moldova către Muntenia, Oltenia, Banat, locuri unde
gospodăriei ţărăneşti. Terorizaţi zi şi noapte de către echipele de oamenii disperaţi căutau să schimbe agoniseala cărată în traiste
agitaţie, ameninţaţi, tracasaţi, sărăciţi de nenumăratele cote şi geamantane pe alimente şi produse agricole, pentru a se
impuse pe animale şi produsele agricole, „chiaburii” satelor au întoarce la familiile înfometate. Vagoanele erau
renunţat „de bunăvoie” la pământul stăpânit, înscriindu-de în supraaglomerate, oamenii călătorind pe acoperişuri şi
„colectivă”. Spre exemplificare, Gospodăria Agricolă Colectivă tampoane.. Cei rămaşi acasă se hrăneau cu buruienile răsărite
(G.A.C.) din Pogăneşti a fost înfiinţată în anul 1959.1 odată cu venirea primăverii (ştir, lobodă, ştevie, papură). Unii
Rezultatele muncii colectiviştilor din comună au fost dintre copiii înfometaţi îşi amăgeau foamea mâncând lut galben
mediatizate la vremea respectivă în presă şi într-o serie de amestecat cu sare, motiv din care burţile li s-au umflat, mulţi
lucrări cu caracter propagandistic. Astfel, colectiviştii de la decedând din cauza subnutriţiei.6 În atare condiţii statul s-a
G.A.C. Gura Văii, unificată apoi cu G.A.C. Stănileşti, implicat în salvarea de la pieire a localnicilor. Copii din satele
obţinuseră 3.400 kg. boabe la hectar, iar de pe lot special afectate de foamete au fost trimişi în diferite localităţi din
experimental, de 25 hectare, o producţie de 7.200 kg. boabe ha. Oltenia, Banat şi Transilvania de unde s-au întors în toamna
Erau daţi ca exemple de urmat colectivişti ca Maleş Gh. Tănase, anului 1947, după strângerea recoltei izbăvitoare.7
Petru Maftei, Gheorghe Maleş, tractorişti ca Ştefan Stănilescu, În urma revoluţiei din 1989, parlamentul României a
Gheorghe Gh. Maleş din Gura Văii2 , iar în Stănileşti colectivişti adoptat în anul 1991 Legea nr. 18, Legea fondului funciar, prin
ca Gheucă Ion, Chiriţoiu I. Maria, În 1962, G.A.C. Stănileşti se care se reconstituia dreptul de proprietate privată asupra
remarca prin veniturile băneşti însemnate obţinute în urma terenurilor, cât şi constituirea acestui drept. Astfel, în capitolul
contractelor încheiate, fapt ce făcuse ca valoarea zilei muncă să II, articolul 8, se preciza:
sporească pentru cooperatori. Gospodăria agricolă din Stănileşti „De prevederile legii beneficiază membrii cooperatori
poseda 886 taurine, 337 porci, 4.432 oi.3 Complexul de porci care au adus pământ în colectivă sau cărora li s-a preluat în
înfiinţat în satul Stănileşti, extrem de rentabil până la revoluţia orice mod teren de către acestea, precum şi în condiţiile legii
din 1989, şi-a încetat activitatea în condiţiile trecerii la civile, moştenitorii acestora, membrii cooperatori care nu au
economia de piaţă. adus pământ în cooperativă şi alte persoane stabilite.
Foştii proprietari, oamenii cei mai gospodari ai satelor Stabilirea dreptului de proprietate se face la cerere, prin
noastre, au devenit muncitori rurali, fiind plătiţi la normă pentru eliberarea unui titlu de proprietate în limitele unei suprafeţe
munca depusă în cadrul gospodăriilor agricole. Dizolvarea minime de 0,5 ha pentru fiecare persoană îndreptăţită, potrivit
proprietăţii ţărăneşti a produs şi o gravă mutaţie în mentalitatea prezentei legi, şi de maxim 10 ha de familie, în echivalent
ţăranilor. Mulţi dintre ei au preferat să îşi găsească locuri de arabil”.
muncă în oraşul Huşi, făcând zilnic sau săptămânal naveta, fiind În baza prevederilor legii se constituia o comisie de
dezinteresaţi de munca pământului, fapt vizibil astăzi când, stabilire a drepturilor de proprietate şi o comisie de lichidare a
după retrocedările de terenuri agricole din anii 90, zeci de patrimoniului fostului CAP.
hectare de pământ de pe teritoriul comunei zac în paragină. Asupra modului în care s-a făcut lichidarea ne abţinem să
Nu trebuie omisă foametea care a bântuit Moldova între comentăm. Trebuie să remarcăm însă că înainte de
anii 1946-1947. Pierderile materiale provocate de trecerea cooperativizare şi chiar pe timpul ei, unii săteni au făcut
frontului prin zona noastră, jafurile şi rechiziţiile trupelor schimburi de pământ între ei, fără a se întocmi vre-un act,
germane în retragere, apoi cele sistematice ale trupelor sovietice numai prin buna credinţă a părţilor, alţii au declarat la intrarea
de ocupaţie, efortul militar de război al armatei române la care forţată în colectiv mai puţin pământ decât aveau. La
învăţător la institutul de model din satul Dolheşti.”2 nr. 40 din 18 iunie 1868 – n.a) de următoarele: 1 dulap pentru
Autoarea monografiei amintite are dreptate. Autorităţile arhivă, 2 scaune, 2 sobe, iar sumele prevăzute în bugetul
comunale din Dolheşti adeveresc la 2 iulie 1867 funcţionarea comunei pentru cheltuielile şcoalei sunt următoarele: 250 lei
învăţătorului Arsenie Simion(escu) din 5 noiembrie 1866, care vechi servitorului, 150 lei vechi lemne, 60 lei vechi cheltuieli
primea un salariu lunar de 83 de lei, plătiţi de comună, fiind mărunte, care cheltuieli nu sunt de ajuns pentru şcoală din care
recomandat pentru aprobarea unui salariu de la Minister.3 sumă de 200 lei vechi s-au cheltuit, iar 60 lei vechi are a se
Ministerul Cultelor şi Instrucţiunii Publice este informat la cheltui.”19 În 1946 sunt înregistrate: 15 bănci, trei table, o
4 septembrie 1867 de inspectorul şcolar Melidon despre catedră cu postament, două scaune, o masă, o sobă de fier, două
recunoaşterea ca învăţător comunal a lui Arsene „Simionovici”
de la 1 octombrie 1867 cu o retribuţie lunară de 100 de lei.4 La 7 Costin Clit, op. cit., în „Elanul”, nr. 62, p. 6, documentul
25 martie 1867 în comuna Dolheşti sunt atestaţi 31 de elevi.5 În nr. XII
1868 sunt atestaţi 50 de elevi (46 băieţi şi patru fete).6 8 Ibidem, p. 7, documentul nr. XV
Procesul verbal din 15 decembrie 1867 confirmă decizia 9 Ibidem în „Elanul”, nr. 63, mai 2007, p. 10, documentul
nr. XVII
1 Direcţia Arhivelor Naţionale Istorice Centrale (D. A. N. 10Ibidem, p. 10, documentul nr. XVIII
I. C.), Fond Ministerul Educaţiei Naţionale, dosar 480 / 1946, f. 11Ibidem, p. 10, documentul nr. XIX
77 12Ibidem, p. 10, documentul nr. XIX
2 Ibidem, f.78 -79 13Ibidem, p. 10-11, documentul nr. XX
3 Costin Clit, Documente inedite privind şcolile din fostul 14Ibidem, p. 12, documentul nr. XXX
judeţ Fălciu (1867-1870), în „Elanul”, nr. 62, aprilie 2007, p. 5, 15D. A. N. I. C., Fond Ministerul Educaţiei Naţionale,
documentul nr. III dosar 480 / 1946, f. 80
4 Ibidem, p. 5, documentul nr. V 16 Ibidem, f. 80
5 Ibidem, p. 5, documentul nr. I 17 Ibidem, f. 82v
6 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Educaţiei Naţionale, 18 Ibidem, f. 83
dosar 480 / 1946, f. 80, 19 Ibidem, f. 80v
–30–
Istorie
icoane cu postament, o candelă, două dulapuri, un dulap al elevilor. În grădina şcolii erau plantaţi pomi fructiferi altoiţi.
Căminului Cultural, un clopot şi două hărţi.1 Exista şi spaţiu pentru grădina de zarzavat şi legume şi grădiniţa
În şcolar 1867-1868 cursurile şcolare s-au desfăşurat în de flori.10
casa pusă la dispoziţie de boierul Petru Vrabie, amplasată în Vechiul local de şcoală, cedat Serviciului sanitar al
apropierea bisericii vechi a satului Dolheşti, boier care donează judeţului Fălciu, adăposteşte până la 1920 infirmeria înfiinţată,
suprafaţa de 1170 m² în faţa localului actual de şcoală, unde a sala de clasă servea ca sală de consultaţie pentru bolnavi în
fost construit un local de şcoală din fondurile primăriei, „cu zilele de vizită programate pentru medicul de circumscripţie, iar
furci şi vălătuci, acoperită cu şindrilă şi mai târziu a fost locuinţa a revenit agenţilor sanitari sau moaşelor comunale.
acoperită cu tablă, cu o singură sală de clasă, 1 antret, 1 Nefolosit de Serviciul sanitar din 1920, localul ruinat a fost
cameră de locuit şi o bucătărie, folosite de învăţătorul şcoalei demolat de primărie în 1934, materialul lemnos fiind folosit
ca locuinţă”.2 pentru încălzirea localului de primărie.11
Localul şcolii era amplasat în mijlocul satului, locuitorii
angajându-se în ianuarie 1868 ca „până la vara viitoare să
facem ca localul şcolii să fie încăpătoriu cu mai multe odăi,
înzestrat cu toate cele trebuitoare… şi e aproape de biserică”.3
La sugestia prefectului judeţului Fălciu, proprietarul
Neculai Ioan donează suprafaţa de 1760 m² şi suma de 10000
lei Casei Şcoalelor, sub ale cărei directive va fi construit un nou
local de şcoală. Neculai Ioan se remarcă şi prin donaţia
terenului şi fondurilor necesare construirii noii biserici în 1915.
Locuitorii satului Dolheşti îşi aduc contribuţia prin munca
prestată cu braţele şi la transportul materialului de construcţie
cu mijloacele de transport proprii. Localul de şcoală construit în
1908 funcţiona şi la 1946.4 Localul este zidit din cărămidă,
realizată de specialişti în preajma imobilului aflat în construcţie,
ferestrele, uşile şi întreaga lemnărie de bună calitate, realizate
după modelul tip impus de Casa Şcoalelor, fiind aduse din
oraşul Huşi, este învelit cu tablă de bună calitate.5 Noul local de
şcoală avea: o sală mare de clasă, un antret, o cancelarie, două
camere de locuit şi o bucătărie. Din 1918 cancelaria este folosită
ca spaţiu pentru a doua sală de clasă, înfiinţându-se totodată şi
al doilea post de învăţător. Stăruinţele învăţătorului Constantin
Horez, directorul şcolii, sunt concretizate prin subvenţia
obţinută de la prefectura judeţului Fălciu în vederea amenajării
celei de-a doua clase, prin despărţirea antretului mare printr-un
perete cu uşă de intrare şi două ferestre mici (spaţiul obţinut
serveşte pentru cancelarie) şi demolarea peretelui dintre
cancelarie şi prima cameră de locuit, obţinându-se astfel a doua
sală de clasă.6
A doua cameră de locuit va fi destinată ca spaţiu pentru
desfăşurarea activităţilor Căminului Cultural din comuna
Dolheşti. Cutremurul din 9/10 noiembrie 1940 aduce grave
avarii şcolii, peretele din faţă se deplasează.7 Clădirea şcolii
este reparată în vara anului 1941 de către antreprenorul Lorenzo
Collavini din Huşi (este înmormântat în cimitirul catolic).
fice războiului au ră- al doilea război mondial. Deţinea gradul de plutonier major la
mas 200 de volume. plecarea pe front. A oferit bani pentru achiziţionarea cărţilor
Căminul Cultural oferite ca premii elevilor. A dăruit bisericii din sat un tablou cu
primea o serie de pu- eroii din războaiele naţionale.
blicaţii, precum: Filon Atanasie, directorul şcolii din satul Ciorteşti,
„Albina”, „Satul”, judeţul Vaslui, la 1946.
„Ogorul românesc”, Filon Gheorghe, directorulşcoliiprimare din Dolheştila 1946.
„Drumul nou”, Filon Ştefan, institutor în Huşi, decedat la 1935.
„Căminul cultural”, Filon Victoria, învăţătoare în satul Corodeşti, judeţul
„România satelor”. Vaslui, la 1946.
În anul şcolar Florea Ştefan, brigader silvic la Dorohoi.
1945-1946 din Ghetu Iosif, pensionar la 1946, fost notar alcomuneiDolheşti.
Butnaru Constantin comuna Dolheşti ur- Horez Constantin, învăţător la Dolheşti, pensionar la 1946.
mau cursuri secun- Horez Costică, învăţător la şcoala din satul Petriş judeţul
dare următorii elevi: Fălciu, la 1946.
Baciu Petru, clasa a Horez C. Ioan, avocat în Contenciosul C.F.R.
VIII-a, Filon Dragoş, clasa a IV-a, Istrate Constantin, clasa a II- Horez C. Vasile, controlor la C.F.R. Brăila.
Hristodor Victor, absolvent de şcoală
a, Băsăscu Ioan, Ştefănescu Ioan, clasa I (Liceul „Cuza Vodă” Ionescu Emilian, fiul căpitanului Vasile Ionescu, general,
din Huşi), Ştefănescu Olga, clasa a VI-a, Radu Elena, clasa a aghiotant regal.
IV-a, Vartolomei Valentina, Ştefănescu Elena, Gaşpar Ionescu …, al doilea fiu al căpitanului Vasile Ionescu,
Valentina, clasa I, (Liceul „Elena Doamna din Huşi”).3 colonel, comandantul Şcolii Militare de Infanterie din
Bucureşti.
1 D. A. N. I. C., Fond Ministerul Educaţiei Naţionale,
Ionescu Neculai, preot, decedat la 1907, în satul
Prisecani, judeţul Iaşi.
dosar 480 /1946, f. 85-86
2 Ibidem, f. 86
3 Ibidem, f. 94 4 Ibidem, f. 97 - 100
–32–
Istorie
Ionescu Vasile, căpitan, fiul preotului Ioan Ştefănescu
(decedat în 1890), slujitor al bisericii vechi din Dolheşti. A
sprijinit împreună cu fiii săi pe săteni. A donat un rând de Lista diriginţilor şi directorilor şcolii
veşminte preoţeşti bisericii din sat. A contribuit cu o sumă mare de la înfiinţare până la 1946 1
de bani, destinată Căminului Cultural.
Istrate Ioan, sublocotenent de Infanterie.
Moga Dumitru, locotenent colonel, ofiţer superior în Marele Nr Anii Numele şi prenumele Calitatea
Stat Major din Bucureşti, decorat cu ordinul„MihaiViteazul”. deţinută
Muşat Emanoil, funcţionar Finanţe Bucureşti 1867- Arsenie Simionescu Diriginte
Ochiu Vasile, învăţător din Ardeal. 1
1888
Panainte Ioan, cântăreţ bisericesc la biserica din 1888- Dumitru Dauja Diriginte
Dolheşti, mort pe câmpul de luptă „în războiul trecut”. 2
Pădure Dumitru, cântăreţ bisericesc, în 1946 îşi 1898
satisfăcea serviciul militar. 3 1898- Ioan Chiriac Diriginte
Pârâu Ioan, 1905
administrator al 1905- Ioan Polcovnicu Diriginte
Şcolii de Viticultură 4
1914
din Huşi.
Petraru Va- 5 1914- Neculai Murgulescu Diriginte
sile, probabil direc- 1916
torul şcolii din satul 6 1916- Remus Lupescu Diriginte
Cozia, judeţul Fălciu. 1918
Prisecaru 1918- Atanasie Filon Diriginte
Constantin, direc- 7
1920
torul şcolii din satul
Boţeşti, judeţul Făl- 8 1920- Constantin Horez Director
ciu, la 1946. 1921
Radu Ioan, 1921- Atanasie Filon Director
învăţător în satul 9
1922
Şerbeşti, judeţul Vas-
lui. Decedat la 1940. 10 1922- Constantin Horez Director
Radu Petru, 1926
directorul şcolii din 1926- Constantin Diaconu Director
satul petriş, judeţul 11
1927
Fălciu, la 1946. 1927- Constantin Horez Director
Sava Matei, 12
colonel doctor în 1940
Iaşi, decedat în 1915. 13 1940- Gheorghe Filon (era şi Director
Familia învăţătorului Hristodor Oferea consultaţii 1946 în 1946)
gratuite cu prilejul
vizitelor sale, mai
ales în timpul verii.
A decedat în 1915. Lista învăţătorilor care au ocupat postul II din şcoală2
Stan Magda-
lena, moaşă la Galaţi.
Ştefănescu Nr. Anii Numele şi prenumele
Ernest, contabil la crit. învăţătorului
C.A.M. din Huşi la 1 1918-1919 Neculai Pivniceru
–33–
Istorie
Anul şcolar 1923-1924 84 76 64 - 8 - -
Absolvenţi
Absolvenţi
Absolvenţi
Absolvenţi
Promovaţi
cu 3 clase
cu 4 clase
cu 5 clase
cu 7 clase
Frecvenţi
1924-1925 92 89 88 - - - -
Înscrişi
1925-1926 82 72 63 - - - -
1926-1927 70 60 55 - - - -
1927-1928 59 55 47 - - - -
1867-1868 50 50 20 - - - - 1928-1929 62 61 59 - - - -
1868-1869 50 35 26 - - - - 1929-1930 62 52 31 - - - -
1869-1870 57 40 30 - - - - 1930-1931 74 70 66 - - - -
1870-1871 42 32 26 1 3 - - 1931-1932 72 71 40 - - - -
1871-1872 58 30 25 - 3 - - 1932-1933 74 69 59 - - - -
1872-1873 32 28 16 - - - - 1933-1934 80 73 50 - - - -
1873-1874 36 30 24 - 3 - - 1934-1935 96 80 62 - - - -
1874-1875 31 25 20 - - - - 1935-1936 102 85 67 - - - -
1875-1876 48 33 25 - 4 - - 1936-1937 100 91 75 - - - -
1876-1877 35 28 22 - 3 - - 1937-1938 94 81 68 - - - 4
1877-1878 22 15 10 3 - - - 1938-1939 98 80 61 - - - 3
1878-1879 34 27 16 - - - - 1939-1940 108 77 76 - - - 4
1879-1880 31 25 20 - - - - 1940-1941 120 90 65 - - - 5
1880-1881 39 30 22 - - - - 1941-1942 129 70 52 - - - 4
1881-1882 36 29 21 - - - - 1942-1943 110 75 43 - - - 2
1882-1883 31 28 25 - - - - 1943-1944 123 80 69 - - - -
1883-1884 27 25 21 - 1 - - 1944-1945 123 61 31 - - - -
1884-1885 23 21 18 - 1 - -
1885-1886 32 32 32 - 1 - -
1886-1887 36 30 28 - 3 - -
18871-888 25 24 20 - 1 - -
Anexă
1888-1889 32 30 24 1 - - - Proces verbal
1889-1890 31 23 18 - 2 - - Anul 1868 luna Iunie 18
1890-1891 29 22 22 - 1 1 -
1891-1892 33 30 28 - - - - Subsemnaţii membri ce compun un comitet şcolar al
şco(a)lei de model din comuna rurală Dolheşti cu Petrişu, plasa
1892-1893 36 31 25 - - - - Crasna, judeţu(l) Fălciu, având în vedere invitare(a) ce ne-au
1893-1894 34 30 22 - - - - făcut D(omnul) învăţătoriu, ca astăzi să ne adunăm spre a
1894-1895 36 22 27 - 2 - - proceda la esaminarea elevilor din ace(a)stă sco(a)lă ce este
1895-1896 39 35 20 - 2 - - confiată pe Semestrul al II-lea anului 1868.
Subsemnaţii deci adunându-ne am procedat la esaminarea
1896-1897 39 35 15 - 4 - - unor asemenea elevi, puind notele constatate după meritul
1897-1898 40 32 22 - - - - fiecăruia pentru care finit s-au încheiat procesul verbal în doue
1898-1899 45 30 20 - - - - esemplare, din care unul se va păstra în arhiva şcolii şi unul se
1899-1900 59 50 44 - - 4 - va înainta de D(omnul) învăţătoriu Domnului Inspector şcolar
dinpreună cu catalo(a)gele semestriale, matricole şi conspectul
1900-1901 65 52 45 - - 2 -
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–34–
Istorie
România Conspect
Institutul comunei Dolheşti De materia predată în sco(a) la primarie din comuna rurală
N° 51 Dolheşti cu Petrişu, plasa Crasna, judeţu(l) Fălciu pe semestrul
1867-68Sept(embrie) 24 Iiu şi al IIle, anul 1867 / 8 după cum mai giosu se arată.
Major General,
privitor la eşua-
rea Manevrei de
Unele consideraţii privind activitatea la Flămânda.3
generalului Alexandru Averescu în De asemenea
existau vii po-
perioada decembrie 1916 iulie 1917 lemici între
Averescu şi ge-
neralul Bert-
helot, şeful
Prof. Dragoş Iulian Curelea – Sibiu misiunii mili-
tare franceze,
privind proce-
nul 1916 se încheia în ceea ce priveşte statul român durile de refa-
Pe 1 ianu-
arie 1917 prin
estimat la 280 mii de puşti şi peste 450 de baterii artilerie
pierdute.1 La toate acestea trebuie amintit amplul exod al Înalt Ordin re-
autorităţilor politice şi militare pe teritoriul Moldovei – dealtfel, gal, Ferdinand I
–35–
Istorie
să fie cât mai română era sumbru, datorită în principal retragerii, a pierderii
reduse, trupele unei bune părţi a teritoriului statal, a unui număr enorm de vieţi
acestei armate, jertfite pe front, a unei mari aglomerări de populaţie
deplasându-se nemaiîntâlnit pe teritoriul Moldovei. Exodul refugiaţilor din
prin luptă şi în calea armatelor centralilor a generat dimensiuni de tragism şi
permanent con- durere la începutul lui 1917.
tact cu avangăr- La toate acestea se adăugau conflictele politice interne
zile inamice, dintre conservatori şi liberali, respectiv animozităţile, nu puţine
fără a suferi şi intens cultivate, între marii comandanţi ai armatei române,
pierderi consi- notorii în epocă fiind inamiciţia dintre Averescu şi Prezan, pe
derabile. Aspec- deoparte, respectiv dintre comandantul Armatei a II-a române şi
tul acesta evi- Şeful Misiunii Militare franceze în România, pe de alta.4
denţia încă oda- Reorganizarea armatei române, a fost un nou subiect care i-a
tă, capacitatea permis generalului Alexandru Averescu să critice acţiunea
generalului de a Marelui Cartier General de refacere a Armatei a I sub atenta
coordona efi- supraveghere a ofiţerilor francezi. Comparativ, la Armata a II-a,
cient armate şi procesul de refacere se făcea sub control românesc în total
corpuri de ar- dezacord cu viziunea generalului Henri Mathias Berthelot.
mate. Aspect care, desigur l-a contrariat pe înaltul oaspete aliat. Fără
Prin pilda dubii demersul început de generalul român a permis refacerea
propriului exem- unităţilor pe care acesta le comanda. Este important de
plu, generalul subliniat, acestea se aflau în linia întâi, dispunând de condiţii de
Averescu a ştiut trai şi acţiune mult mai bune, comparativ cu forţele militare din
să insufle între- interior, după un sistem original şi pus în aplicare de general.5
gii Armate a II- Situaţia era tot mai complexă în primele luni ale anului
Ferdinand I[b]
a încrederea în 1917, odată cu izbucnirea Revoluţiei din Rusia, odată cu
forţele proprii. acţiunea agitatorilor inclusiv în cadrul unităţilor militare ruseşti
Retragerea fiind făcută exemplar, armata a II-a fiind practic axul de pe frontul din sudul Moldovei. Apare acum un moment
care a permis translaţia celorlalte trupe române, către noile general de descumpănire şi descurajare în cadrul Armatei a II-a
aliniamente desfăşurate pe axa nord-sud, respectiv, nord-est. de teama unei eventuale părăsiri a Moldovei de către armatele
Făcând referinţă la modul cum a fost organizată şi desfăşurată ruseşti şi a unei eventuale semnării a unui acord separat de pace
această retragere, Nicolae Iorga, obiectiv în aprecieri, deşi e între Rusia şi
cunoscută animozitatea dintre cei doi, sublinia: […] numai simţul Puterile Cen-
de ordine, puterii de a impune disciplina, a generalului Averescu, trale. Ferm, bun
căruia de la sine îi revenise acum conducerea supremă, i se organizator,
datoreşte că descinderea de pe înălţimi a micilor pachete de mereu printre
oaste, nu s-a făcut în dezordinea, la capătul căreia e, fireşte, oameni, gene-
depunerea armelor; ci că din aceste pârâie răzleţe s-a putut face ralul şi-a pregă-
din nou o armată, capabilă, nu numai de retragere rânduită către tit armata, mo-
Moldova dar şi de a da o mare bătălie în câmp deschis, - singura ral, tactic, dar şi
de fapt, de la începutul războiului.1 Însuşi generalul Averescu ca dotare, în
nota: Numai retragere şi iar retragere şi toate în timpul nopţii. vederea declan-
Sunt acum trei nopţi de când trupele mele nu au dormit! Am fost şării marilor
astăzi de m-am fotografiat ca amintire de pe hotarul dintre confruntări care
Muntenia şi Moldova. Oare când îl voi trece înapoi? 2 aveau să schim-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
1 Almanahul Oştirii, / 1989, p. 61, Ioan Vlad, România stă 6 Ion Cupşa, op. cit., p. 29.
veşnic în picioare; Ion Cupşa, op.cit. p. 30; Petre Otu, op.cit., p. 7 Eugen Stănescu, Iulia Stănescu, Gavriil Preda, Cavalerii
111. Ordinului „Mihai Viteazul”, Editura Universul Cărţii, Ploieşti,
2 Ion Cupşa, op.cit., p. 26; Alexandru Baboş, Ioan Vlad, 1996, p. 30 - 32; *** Istoria militară a poporului roman, vol.,
Istoria artei militare (culegere de lecţii), Editura Academiei V, Editura Militară, Bucureşti, 1988, p. 565-566.
Forţelor Terestre Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134. 8 Alexandru Baboş, Ioan Vlad, Istoria artei militare
3 Gheorghe Romanescu, Gheorghe Tudor, Mihai Cucu, (culegere de lecţii), Editura Academiei Forţelor Terestre
Ioan Popescu, Istoria infanteriei române, vol. II, Editura Nicolae Bălcescu, Sibiu, 2001, p. 134; Florian Tucă, Triunghiul
Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1985, p. 119. eroic Mărăşti-Mărăşeşti-Oituz, Editura Junimea, Iaşi, 1977, p.
4 *** Istoria militară a poporului român, op. cit., p. 558 şi 565. 100; Ion Cupşa, op.cit., p. 30.
5 Ibidem, p. 120. 9 Alexandru Baboş, Ioan Vlad, op.cit., p. 134.
–39–
Istorie
forţele sale pătrunse adânc în frontul duşman, spart pe o est de Carpaţi. În memoriile sale referindu-se la acest ordin,
întindere de 40 km şi cu un inamic în completă debandadă în generalul Averescu îşi exprimă nemulţumirea faţă de gândirea
faţa sa se opreşte din avântul ei, pe baza unui ordin, se va îngustă a Marelui cartier General de a stopa ofensiva româno-
vedea de unde, pentru cuvântul că, într-un punct oarecare al rusă pe motivul pueril că undeva în nord armatele ruse ar
frontului rusesc, unele trupe au părăsit poziţiile, fără ca efectua o defecţiune, unele trupe părăsind poziţiile deţinute, fără
duşmanul să le fi atacat şi deci fără să fi fost urmărite.”1 a fi silite la aceasta de inamic.7 În notele sale de campanile.
Mulţumit de situaţia operativă, generalul Averescu, Generalul scria: „[ …] primesc ordine să opresc ofensiva din
consemna în Ordinul de Zi „sunt mândru şi fericit să mă găsesc cauză că unele trupe ruseşti au făcut defecţiune undeva la nord
în capul unor trupe, care au ştiut să se distingă într-un mod atât … am fost 8chemat la ordine foarte sever şi acuzat de
de strălucit … Puteţi să vă mândriţi de această izbândă şi să neascultare”. În concluzie merită evidenţiat un succint bilanţ al
aşteptaţi cu toată încrederea reluarea marşului înainte”.2 Pe 25 Bătăliei de la Mărăşti, acţiune tactic-ofensivă a armatei române
iulie se reia ofensiva, unităţile militare române confruntându-se care-l aşează pe generalul Alexandru Averescu 9
în galeria
cu greutăţile terenului piemontez şi cu o îndârjită rezistenţă a marilor comandanţi militari ai secolului al XX-lea.
inamicului bine fortificat, la finele zilei Divizia 6 Infanterie Deşi pierderile armatei a II-a au fost considerabile,
reuşeşte să cucerească Poiana Încărcătoarea, Muntele Sboina rezultatul final al încleştării de aici a dat câştig de cauză armatei
Neagră şi dealurile din împrejurimi. Pe 26 iulie, conlucrarea române. Fără dubii, obţinerea victoriei datorându-se calităţilor
operativă a Diviziilor 6 şi 8 Infanterie sileşte adversarul să de bun comandant şi tactician ale generalului. Prin acţiunea sa
părăsească dealul Teheraele. Acţiunea Diviziei 1 Infanterie are Armata a II-a a eliberat un teritoriu de 20 km în adâncime 2
şi
ca rezultat ocuparea dealului Răchitaşul Mare pe cota 927, iar aproximativ 40 km în lărgime, având în jur de 500 km . Peste
Divizia 3 reuşeşte să ocupe dealul Teiş. 30 de aşezări au fost recucerite, au fost luaţi în prizonierat 4500
Subliniez, această breşă în frontul de soldaţi şi ofiţeri inamici şi au fost
advers, permite armatei a II-a române capturate 50 tunuri de câmp, 80
să reocupe Soveja, punând în imposibi- mitraliere, 84 vagoane muniţie.10
litate operativă întreaga Divizie 1 de Pierderile Armatei a II-a fiind de 1469
Cavalerie austro-ungară. Pe acest fond de morţi soldaţi şi ofiţeri şi 3052 de
ofensiv fiind eliberate aproximativ 30 răniţi.11
3
localităţi. În cursul zilelor de 26 şi 27 Fără nici un dubiu la această
iulie Divizia 8 Infanterie reuşeşte să victorie un aport deloc neînsemnat l-a
ocupe vârful Arşiţa Mocanului împin- avut şi populaţia română din zonă care a
gând înapoi şi dezorganizând întreg călăuzit paşii soldaţilor români, oferind şi
frontul Diviziei 1 Cavalerie austro- date despre numărul soldaţilor inamici,
ungare, urmând apoi preluarea după respectiv despre dispunerea acestora în
mai multe asalturi şi lupte corp-la-corp adâncime. În fond Mărăştiul este momen-
în 27 iulie a piscului Cocoşilă, sunt tul de glorie al generalului Alexandru
ocupate deasemeni vârful Roşchilă şi Averescu, încleştarea aceasta finalizându-
satele Topeşti şi Valea Sării. Ofensiva se cu o victorie tactică, fundamentată pe o
românească a Armatei a II-a a silit acţiune ofensivă care s-a desfăşurat între
înaltul comandament al centralilor să 22 iulie şi 1 august 1917, Puterile
dispună măsuri operative urgente Centrale fiind silite să renunţe la planul
privind întărirea frontului de la Mărăşti, lor iniţial de operaţiuni, respectiv să-şi
deplasând aici numeroase forţe astfel: menţină poziţiile prin dislocarea în zonă a
Diviziile 37 şi 117 Infanterie, respec- unor considerabile forţe militare. Mai
tive 7 şi 8 Cavalerie austro-ungare iar adaug doar că nu mai puţin de 32 Ordine
Armata a IX-a germană şi-a consolidate Militare Mihai Viteazul, clasa a III-a au
flancul stâng cu trei divizii de fost conferite de rege unor ofiţeri români
infanterie.4 distinşi în această bătălie, deopotrivă,
Mihail Sadoveanu sublinia: „mult steagurile de luptă a 4 regimente româ-
neşti au fost decorate cu aceeaşi distin-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
I
storiografia moldovenist-comunistă de la Chişinău a însuşit-o. A ne învinovăţi astăzi ar însemna să ne victimizăm
tot acuzat – şi acuză!!! – autorităţile române din inutil, mai ales că aceste fapte sunt de domeniul trecutului, dar
perioada interbelică, în special jandarmeria, de ele reprezintă repere şi învăţăminte pentru viitor. A se vedea
comiterea unor abuzuri asupra populaţiei civile din Basarabia, cazul Germaniei de după cel de al doilea război mondial, prea
timp în care această provincie românească aflată între Prut şi mult culpabilizată pentru crimele de război săvârşite împotriva
Nistru (Basarabia) a fost parte componentă din statul naţional evreilor de o masă redusă de oameni, dar deveniţi „executanţi”
unitar român, unde, de altfel, îi era şi locul. Oprobiul s-a după ce au fost îndoctrinaţi cu o ideologie totalitară,
răsfrânt, în special, asupra jandar- asemănătoare cu cea pe care şi
milor olteni, acuzaţi – in corpore – de românii au acceptat-o sub presiunea
comportament abuziv asupra locuito- tancurilor Armatei Roşii, ajungând
rilor satelor basarabene, unde aceştia apoi să o idolatrizeze şi aplaude
acţionau, conform opiniilor unor vreme de decenii.
istorici, gen Vasile Stati şi Victor Hotărârea de a da publicităţii
Stepaniuc, după bunul plac, dedându- materialele a fost luată şi în urma
se la maltratarea şi umilirea localni- unor reproşuri primite din partea unor
cilor, îmbogăţindu-se din exploatarea locuitori ai Republicii Moldova,
acestora, neavând nici un respect faţă membrii sau cu simpatii declarat
de lege în acest spaţiu, considerat a fi comuniste, care ne-au acuzat pe noi,
în aceea perioadă „Siberia Româ- românii, că tăinuim cu bună ştiinţă
niei”, teritoriu unde se olopşeau cele fapte petrecute în trecutul comun
mai „declasate elemente ale admini- interbelic, pentru a ne prezenta în faţa
straţiei româneşti” (sic!), conform lor ca nişte „arhangheli veniţi pe cai
unui citat din „operele” celor mai sus albi”, chemaţi în ianuarie 1918 de
menţionaţi, dar întâlnit şi în manua- Sfatul Ţării din Republica Demo-
lele de istorie integrată realizate în cratică Moldovenească să salvăm de
vremea regimului comunist condus sub cizma rusească bolşevizată Mol-
de Vladimir Voronin, toate aceste dova dintre Prut şi Nistru.
fapte petrecându-se la adăpostul Mult blamatele abuzuri pe care
complice al autorităţilor superioare le-am aflat sunt izolate, insignifiante
româneşti în raport cu demonicele planuri de
În calupul de documente cu care lichidare a românilor de peste Prut,
ne-am întors din cercetarea făcută în iniţiate la Moscova şi transpuse în
vara acestui an în Arhiva Naţională a
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–43–
Istorie
Dosarul cercetat nu ne mai oferă şi alte informaţii despre că arestarea de către jandarm a Primarului Comunei Nisporeni
modul în care a fost finalizată ancheta. În mod cert, jandarmii chiar în comuna de reşedinţă a Subprefecturii a făcut o penibilă
au fost suspendaţi din funcţie, fiind sancţionaţi şi mutaţi impresie asupra locuitorilor care au intervenit atât la noi cât şi la
disciplinar la alte unităţi, eventual degradaţi, după cum ne Comandantul de garnizoană din localitate fără a li se putea
indică un alt caz, în care jandarmul satului Ciorăşti, utilizând satisface dorinţa de oare ce ordinul D-lui Comandant al
bătaia şi ameninţările cu arestul l-a forţat pe un negustor evreu, Companiei jand. Voia cere de a fi menţinut în stare de arest”,
venit fără autorizaţie să facă un „gheşeft” cu prunele ţăranilor
din localitate, să îi plătească o sumă importantă de bani: În anchetă s-a implicat direct prefectul, după cum reiese
din rezoluţia pusă pe dosarul de cercetare, cu toate că ordinul de
„No. 23 arestare fusese emis în urma cererii acestuia, în urma
Ciorăşti numeroaselor reclamaţii la adresa primarului local, acuzat de cei
4. 920 care îl aleseseră în fruntea comunităţii de numeroase abuzuri în
Locotenentul Gârneaţă Pascal (Ciorăşti) către conducerea primăriei Nisporeni. În vederea cercetării faptelor şi
Administraţia Plăşii Nisporeni, jud. Chişinău a circumstanţelor arestării, Compania de jandarmi Chişinău,
Am onoare a vă înainta aci alăturat plângerea – declaraţie prin comandantul său, M. Voia, înainta, la 9 aprilie 1920, un
a negustorului Meier Chitiş din Călăraşi care în ziua de 7 raport către Prefectura Chişinău:
Aprilie 1920 a fost găsit în satul Ciorăşti de către jandarmul
postului Ciorăşti Cârstea; chemat la Post, bătutu pentru motivul „Am onoare a vă comunica că am luat cunoştiinţă de
că acest negustor n’a avut nici o autorizaţie de a ridica prune din adresa Dv. 2325 aci alăturată.
satul Ciorăşti, motiv (pentru) care a căzut imediat în faţa jan- Plutonul, secţia şi postul Nisporeni nu mi-a adus la
darmului, când acesta cunoştiinţă că ares-
la ordinul Cârstea de tarea primarului local
a-i da imediat suma ar fi produs oare care
de 500 ruble, negus- tulburări, ci din contră
torul pe loc spre a nu populaţia se manifestă
mai fi aruncat în foarte mulţumită că a
pivniţă, i-a şi predat-o. scăpat de un om
Din alăturata necinstit şi necorect.”
declaraţie reiese că
Jandarmul a fost aju- După cum reiese
tat la această opera- din cazurile prezen-
ţiune de ajutorul său tate, abuzurile au fost
care făcea serviciul de săvârşite la nivel local
pază la uşă şi fereas- de funcţionari infe-
tră spre a nu se riori, cu o brumă de
semnala nimic. carte şi funcţie, dar
Cu onoare, vin a care, prin raportare la
vă ruga să binevoiţi a localnicii analfabeţi în
lua de urgenţă măsuri drastice contra acestora. mijlocul cărora fuseseră trimişi să îşi îndeplinească sarcinile de
Când subsemnatul găsind pe locuitorul Trochin cu un cal serviciu, se credeau „Dumnezei”. Reacţia promtă a autorităţilor
susupect venind Ciorăşti fără nici un bilet de voe sau bilet a superioare, care au pedepsit cu asprime aceste fapte,
calului a preluat acest cal pentru jandarm spre a dispune ce se incompatibile cu calitatea pe care o deţineau cei care le-au
crede necesar să-i dea calul locuitorului până ce acesta va aduce săvârşit, arată că Basarabia nu a fost „far-west-ul” interbelic al
actele necesare. României Mari, că autorităţile române şi-au făcut, cu prisosinţă,
Din cele auzite din gura locuitorilor ni s’a adus la datoria, atât în a guverna şi moderniza această parte a României
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
cunoştinţe că acest cal s’a dat numitului locuitor chiar în aceeaşi Mari, dar şi în a corija cu asprime încălcarea legii de cei care
zi în urma remiterii sumei de 500 ruble. trebuiau să vegheze la aplicarea ei.
Ambele cazuri fiind similare, atingând îndeajuns prestigiul
de autoritate militară şi comunală, cu onoare vin a vă ruga şi a Pentru realizarea acestui material am utilizat documente
dispune de urgenţă anchete la faţa locului, spre a se confrunta din Arhiva Naţională a Republicii Moldova, fond 339, inventar
aceştia, spre a se afla adevărul, dresându-se şi actele de dare în 2, dosarele 1, tom I, 5 şi 7.
judecată.
Comand. detaşamentului Ciorăşti, Locotenent, Gârneaţă
Pascal.”
–44–
Istorie
Carol al II-lea cât şi în cea comunistă; Emanuel Balbuzan cel
care a acţionat într-un grup ce primea ordinul direct de la
colonelul Arsănescu (ce acţiona în munţii Făgăraş), alături de
Portrete de eroi ai luptei 10 militari şi un locotenent - colonel în cadrul organizaţiei
anticomuniste – Ion Ilioi din Făgăraş „Inimi Albastre”. Ulterior se încadrează grupului „Gărzile
Albe” conduse de Ion Chirilă, acţionând pe linia Iaşi – Huşi;
Lucian Petrescu, fost ofiţer, arestat de generalul Bodnăraş
pentru că a ajutat un coleg cu bani, pentru a mitui un judecător
spre a nu condamna la moarte un „bandit”, prizonier ce se
Prof. dr. Vicu Merlan – Huşi luptase cu securitatea în Carpaţi. Alţii au găsit alte forme de
protest.
Vom expune „povestea” fiecăruia, în măsura faptelor lor.
eamul românesc a fost pus la grea încercare prin Impresionat de memoriile lui Ion Gavrilă Ogoranu din
Partizanul Ion Ilioi, soţia sa şi Vicu Merlan Frăţia de Cruce Negoiul, Liceul Negru Vodă1
persoane ce au finanţat fascismul, comunismul şi majoritatea l-am vizitat la începutul lunii mai 2010. Spunându-i cine sunt şi
–45–
Istorie
ales că majoritatea erau supravegheate atent.
Iarna lui 1951 a fost cea mai grea. Securitatea descope-
riseră o groapă de provizii cu brânză şi cartofi; într-o cavern,
unde erau adăpostite de vara provizii, ursul dăduse peste făina
de porumb, brânză şi cartofi, şi chiar dacă nu le mâncase în
întregime şoarecii şi păsările terminaseră integral treaba. Ca
urmare s-a luat hotărârea de a se împărţi pe doua grupe şi a se
pleca la picior prin satele de la poalele munţilor în căutare de
hrană şi chiar adăpost (nămeţii depăşeau pe alocuri un metru).
Momentele grele au fost depăşite prin rugăciune: „Tu Doam-
ne care, ca şi noi, n-aveai unde-ţi pleca trupul obosit, îndreptă-ne
Tu paşii acolo unde să ne putem odihni”. Se îmbrăţişau bărbăteşte,
ca şi cum ar fi ultima lor apropiere în această viaţă, după care se
despărţeau în noapte, prin păduri sau crânguri.
Cazarea nu era greu de găsit pe timpul iernii. Dădeau la o
parte zăpada cu piciorul, întindeau foaia de cort, îşi luau
cojoacele pe umeri, bocancii şi-i punea sub cap pe post de
pernă, picioarele şi le băgau în raniţă, după care aşezau două
foii de cort deasupra şi gata la somn. După ce se aşternea
Grupul Ogoranu salutând Crucea Legionară1 zăpada pe foile de cort nu mai era frig. Cu toate acestea lupii îi
simţeau şi le dădeau târcoale urlând. Mâncarea (pâinea şi
Vara, deplasările prin munţi, de la o stână la alta, se slănina) erau îngheţate, iar pentru a le dezgheţa le ţineau la
făceau în grup sau pe echipe, datorită urmăririlor permanente de piept. Apa şi-o procurau astfel: puneau zăpada în bidoane, după
către batalioanele de securişti ce căutau să-i captureze. Pentru a care le aşezau la piept până se topeau. Singurii „duşmani” ai
nu lăsa urme în timpul odihnei, alegeau un teren cât mai neted, acestor adăposturi de iarnă improvizate erau şoarecii, care le
dar ridicat să nu se adune apa în cazul că ploua, după care intrau intrau în raniţă la mâncare.
în cojoace cu foaie de cort pusă deasupra. La deşteptare împa- Dormitul iarna în grajdul unui prieten, era o adevărată
chetau totul în raniţă, măturau locul cu un mănunchi de crengi binecuvântare. Căldura binefăcătoare, după nopţile friguroase
de brad şi plecau fără a lăsa semne vizibile ale trecerii lor. petrecute în natură, le moleşeau trupurile, dormind în sfârşit o
Ciobanii de la stânile întâlnite îi aprovizionau cu cele noapte întreagă. Gazda le aducea de mâncare, uneori chiar
necesare şi cu informaţii despre mişcările de trupe din zonă. În mămăliguţă aburind cu brânză sau sarmale. Astfel de momente
nenumărate cazuri, aceştia erau bătuţi de securişti şi puşi chiar rare le simţeau ca pe nişte vacanţe pe care multă vreme le
să le întindă capcane militanţilor. Fapta nu rămânea fără urmări purtau în suflet. S-a întâmplat ca o data să i prindă, într-o astfel
deoarece le stârnea furia şi indignarea ciobanilor, fiind şi mai de ipostază, chiar noapte de Crăciun.
fideli „bandiţilor”. Ion Ilioi se afla mai mereu în tovărăşia lui Când clopotele bisericilor din satele dimprejur băteau,
Gavrilă Ogoranu alături de Remus Sofronea, fiind mezinul chemând credincioşii la rugăciune, partizanii se opreau un
trupei. Pentru a supravieţui în munte vânau urşi, mistreţi, moment într-o rugăciune mută, gândindu-se la cei dragi de
căprioare, iepuri, dar culegeau şi fructe de pădure şi ciuperci. acasă, ce n-aveau Crăciun cu bucurii, la cei din închisori, care în
Când situaţia s-a înăsprit în sate, partizanii s-au văzut nevoiţi să celule după gratii, erau mai oropsiţi decât ei.
rămână în munţi, în bordeie. Pentru a li se pierde urmele făceau „cârlige”, întorcându-
În 1952, trupele de securitate conduse de către generalul se paralel cu urmele făcute.
Nicolae Ceauşescu, vor ateriza cu elicopterele pe un platou de Nu de puţine ori au fost cazuri când, puşi faţă în faţă cu
deasupra lacului Urlea din Făgăraş, căutându-i pe „bandiţi” militarii securişti, s-a căzut la pace. Militarii se întorceau sau
timp de două săptămâni. porneau pe alta potecă ca şi când n-ar fi observat nimic (erau
Cunoscând foarte bine munţii, grupul Ogoranu s-a făcut militari în termen care proveneau din rândul ţăranilor ce trăiseră
nevăzut în faţa trupelor de asalt. De multe ori securitatea apela pe viu drama înlănţuiri hidrei comuniste). Alteori, deşi erau în
şi la terţe persoane, otrăvind brânza sau mierea pentru a le-o da bătaia puştii nu au tras. Cazuri rare dar au fost.
drept hrană celor urmăriţi. Întotdeauna aceste cazuri au fost În 1952 partizanii lui Ogoranu au surprins o companie de
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
denunţate, fiind informaţi la timp, chiar de cei ce se constituiau soldaţi tineri securişti, care glumeau şi râdeau nepăsător.
intermediari.
Tactica securităţii nu a dat roade. Au mers până la chiar a
aduce fete la marginea muntelui, chipurile la cules de zmeură
(ştiind că mulţi dintre ei erau foarte tineri) pentru a fi ademeniţi,
căzând astfel în cursa întinsă.
Partizanii nu aveau vreme de aventuri şi, în plus,
conştienţi de misiunea lor ca ultima formă de rezistenţă
anticomunistă efectivă, de care se agăţau toţi cei care mai
sperau într-o fărâmă de libertate, riscul era prea mare. De
asemenea, tinerii intelectuali de la acea vreme, din lumea
satelor, aveau o ţinută morală, pe care, dacă o depăşeau, toată
apa râurilor de munte n-ar fi fost destulă pentru a-i spăla…
La un moment dat, se ajunseseră ca toate stânile să fie
supravegheate de securitate, dar ciobaniiîntotdeauna găseau o portiţă
de comunicare cu partizanii, punându-i în gardă şi hrănindu-i.
Animalele sălbatice ale munţilor nu constituiau o
ameninţare reală pentru partizanii, cel mai mare pericol erau
trupele de securitate.
Bătăile la care era supusă populaţia, arestările inopinate
din motive uneori hilare, a determinat ca un segment al
populaţiei să le fie frică, refuzând ai ajuta în unele momente
grele pe partizani. De asemenea unii ierarhii ai bisericilor
vânduţi comuniştilor au dat ordine clare subalternilor, de a nu-i
adăposti sau hrăni pe acesteia pe la mănăstiri sau schituri, mai
Mănăstirea Sâmbăta de Sus
Monument dedicat partizanilor anticomunişti
1 Ibidem.
–46–
Istorie
Ofiţerul uitase să pună şi santinelă. Securitate la Cluj.
Tentaţia era să se tragă în aer să-i Chinuit, Ilioi îi cere torţionarului
sperie. Nu au făcut-o însă le-au lăsat pe să îl omoare: „Dacă ai o fărâmă de
o hârtie următorul mesaj: „Puteam să omenie în tine, oricine-ai fi, recunoaşte
tragem în voi. Aduceţi-vă aminte că şi că, dacă am greşit în faţa legilor
voi sunteţi români şi nu-i ascultaţi pe voastre, n-am greşit cu nimic în faţa lui
comunişti! Nu trageţi în fraţii voştri!” Dumnezeu şi a neamului meu, că din
Se pare că a avut efect, deoarece, într- dragoste pentru el am făcut ce-am
una din expediţiile lor pe crestele făcut. Am vrut numai binele pentru toţi
Făgăraşului, au găsit un bilet prin care oamenii, oricine ar fi ei”.
erau informaţi despre mişcările de trupe Patru ani l-au ţinut într-o izolare
ale soldaţilor pe una din văile din jur. completă, într-o celulă umedă şi întune-
Din 1948 până în 1954 Ion Ilioi coasă. Scos la ancheta i s-au proiectat
plecat ca elev în ultimul an, având 18 permanent în ochi lămpile orbitoare,
ani, se maturizează în forţă devenind un distrugându-i aproape total vederea.
militar desăvârşit. În tot acest răstimp a Şi astăzi, după 53 de ani de la
participat la confruntări directe cu acea tortură, vederea este la fel de
trupele de securitate, a văzut camarazi afectată, distingându-ne ca pe o nişte
căzând, însă bunul Dumnezeu i-a ghidat umbre, dar simţind în noi adevăraţi
paşii fiind astăzi fiind singurul prieteni.
supravieţuitor al grupului Ogoranu. În 1958 a avut loc un proces
În urma unei ambuscade din 20 secret, fiind condamnat la muncă
august 1954, Ion Ilioi este rănit la silnică pe viaţă.
izvoarele Topologului. Şi astăzi îşi Faptul că nu a fost condamnat la
aduce aminte cum în acea zi, fuseseră moarte ca ceilalţi camarazi, i se datorează
încercuiţi la Avrig. Nu era o noutate. A Monument Sâmbăta de Sus lui Ogoranu, deoarece sperau că-i vor
scapăt din astfel de situaţii de mai putea ajuta cu prinderea acestuia. La
multe ori, însă ziua de 20 august i-a fost închisoare îl întâlneşte pe un văr de-alsău
fatală. Ceilalţi camarazi grupaţi în alte mai în vârstă, profesorul Patraşcu, care
zone, au reuşit să scape având ca punct fuseseră secretar general al legionarilor.
de refacere a grupului la Drăguş în A fost închis în zarca Aiudului,
„Pădurice”. Sofronea zis Brâncoveanu, total izolare, fiind totuşi eliberat după
colegul şi bunul prieten de grupă, 10 ani de detenţie chinuitoare la
ajunse la întâlnire fără Ilioi. Acesta intervenţia ambasadelor străine.
povestea că prinşi între stânci de către După eliberare a venit pe jos de la
securişti, Ilioi a tras, dar cartuşul a Voila la Sâmbăta, nefiind recunoscut de
rămas pe ţeavă. A încărcat din nou mama sa, ci doar de o vecină care a
arma, dar rafalele securiştilor începuse. început să plângă când la văzut.
Au încercat o retragere în spatele Trecuseră 16 ani de când nimeni din sat
stâncilor, moment în care a fost rănit nu-l mai văzuseră (6 ani partizan în
grav, căzând în neştiinţă. Sofrone ia munţi şi 10 ani de închisoare). Îşi
luat pulsul şi văzând că nu mai mişcă îl pierduseră tinereţea şi se întreba dacă
abandonează trăgând disperat în într-adevăr merita efortul. Lăsase
securişti pentru a scăpa din încercuire. oameni de omenie şi întâlnea mai multe
Reuşeşte cu greu să scape, trecând cozi de topor decât topoare.
Oltul. Nu exista altă soluţie pe moment. S-a refăcut fizic şi moral din greu,
Ilioi este prins şi deşi grav rănit a fiind ajutat de mama sa. A depus apoi
fost luat la pumni de un ofiţer, fiind cerere la Ceauşescu pentru a-şi putea
–47–
Istorie
nr. 1158 al publica-
ţiei israelite „Revista
mea” apărea articolul
„Istoricul antisemit
Iorga şi-a meritat
Dilemele unei morţi năprasnice soarta” semnat de
Waisman Ancel!
În România
postbelică, pe baza
Prof. Valeriu Neştian – Iaşi Decretului Lege nr.
364, din 2 mai 1945,
iscălit de regele Mihai
P
rivitor la asasinarea în urmă cu 70 le ani a savantului I, în temeiul articolului
Nicolae Iorga, cel ce a avut un aport deosebit la 16 din Convenţia de
stabilirea originii şi dezvoltării Huşului, despre care Armistiţiu, şi contra-
aprecia „oraşul şi podgoria sunt frumoase şi glorioase, dar şi semnat de ministrul
unice şi miraculoase”, prima bibliotecă a urbei purtându-i Propagandei, Petre
numele (1932), s-au scris sute de pagini în numeroase volume. Constantinescu-Iaşi şi
Cum istoria nu este o ştiinţa exactă, ca aritmetica de pildă, de ministrul Afacerilor
actualmente e de aşteptat să se pătrundă la adevărul obiectiv al Interne, Teohari A. C. Cuza
acestei tragedii încă neieşit din anumite dileme. Fără patima Georgescu, aproape
politică oarbă, interese personale sau pentru simbria 200 de scrieri ale lui
justificărilor ori a „blăstămelor”. Nicolae Iorga au fost
interzise (scoase din
circulaţie publică),
după cum consem-
nează volumul „Gân-
direa interzisă”, coor-
donat de Paul Caravia
în anul 2000. „Re-
abilitarea” parţială, ofi-
cială a savantului, mai
târziu, s-a datorat mai
ales poziţiei sale
antihitleriste şi adver-
sităţii faţă de Garda de
Fier.
O paranteză azi
necesară. Dacă o
anume realitate nu-i
numită expres nu
înseamnă ca ea nu
există. Tăcerea, pro- Petre Constantinescu-Iaşi1
Nicolae Iorga[G.F.] voacă uitarea – deci
inexistenţa? Trunchi-
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
De-a lungul timpului, s-au făcut auzite/citite o sumedenie erea vieţii şi operei,
de speculaţii, de „legende” legate de „cazul Iorga”. Unele se prin omiterea contro-
referă la ipotetica implicare a Intelligence-Service-ului britanic, lată a unor texte care
preocupat în provocarea dezordinii în spatele flancului de sud- contravin ideologiei-
est al frontului german. N-au lipsit deducţii din acelea că, din politicii la modă, ori
umbră, Gestapo-ul a fost amestecat în săvârşirea crimei, fie din nu convin nu ştim(!)
cauza atitudinii iorghiste fervent antinaziste (până prin 1938- căror persoane impor-
1939), fie ţintind compromiterea Mişcării Legionare în tante sau instituţii
iminentul conflict al acesteia cu generalul Ion Antonescu. De influente în interior,
asemenea, în ecuaţia asta fu introdusă „mâna” N.K.V.D.-ului, în exterior, e o treaba
cu miza lichidării statului naţional român, avându-se în vedere necinstită. Bunăoară,
adversitatea marelui istoric faţă de politica sovietică vizavi de este cunoscută sim-
ţara noastră. De altfel, critici virulente la adresa lui Iorga au patia lui Iorga pentru
apărut frecvent, îndeosebi în anii 1939-1940, la posturile de Italia lui Mussolini.
radio Tiraspol şi Odessa, în presa de dincolo de Nistru Titlurile (rămase la
(„Moldova sovietică”, „Naşa reci”), în lucrări „ştiinţifice” ale index neutilizate din
istoricilor bolşevici românofobi. teamă de istorici
Pe de alta parte, cercuri oculte interne şi externe îl catalo- „onorabili”): „Pentru
ghează până în ziua de astăzi drept „cărturar/istoric naţionalist”, Italia şi ce ne leagă de
„apologet” al ideii latinităţii, continuităţii şi unităţii neamului Italia”, „Poporul itali-
nostru, chiar de „orientare şovină”! (v. „Religie şi naţionalism”, an în trecut şi în Teohari Georgescu1
de Olivier Gillet, Editura „Compania”, 2001, passim.).
I se pun în cârcă, printre altele, că în 1910, împreună cu
prof. univ. A. C. Cuza, a întemeiat Partidul Naţionalist 1 Comunismul în România
Democrat, studiile cu privire la istoria evreilor din România, http://www.comunismulinromania.ro/Arhiva-
broşura „Iuadaica” (1931) etc. Altminteri, acum câţiva ani, în foto/Nomenclatura/Nomenclatura-II-Nicolae-Ceausescu-Elena-
Ceausescu-Nicu-Ceausescu.html
–48–
Istorie
prezent”, „Două Însă, Boeru a fugit
dovezi de iubire atunci când trebuia să
pentru Italia”, suporte direct asumarea
„Scrisori către răspunderii abominabilei
Ducele Benito fapte şi să primească
Mussolini” ş.a., dreapta pedeapsă. Gene-
conferinţele la rându-se astfel contro-
radio (cf. tomul verse…
„Drepturi pe Centrul de greutate
întuneric”, 1936) al iresponsabilei acţiuni a
aparţin, zice-se, fost în biroul lui Boeru de
laturii contro- la I.N.C., al cărui preşe-
versate, comple- dinte era Ilie Olteanu.
xităţii operei Echipa participantă în
sale. noaptea de 27/28 noiem-
De aseme- brie 1940 la sinistra ope-
nea, în „Neamul raţiune aparţinea acestui
românesc” din birou (inclusiv maşina
19 ianuarie instituţiei): Traian Boeru,
1937, strălucitul Ştefan Cojocaru, Ion
istoric publica Tucan, Traian Iorga, Otto
textul „Doi Sckwenninger, Tudor
băieţi viteji, Dacu, Ştefan Iacobuţă,
Moţa şi Marin”, şoferul Ion Atanasiu.
Scrisori către Ducele Benito Mussolini „care au căzut Cu această maşină,
înaintea Madri- în după-amiaza datei de
dului”, luptând 27 noiembrie a fost
„pentru ce este ridicat Nicolae Iorga de la
etern, scump şi vila lui, situată la
curat în latini- intersecţia Calei Codrului
tatea nebolşe- cu strada Gh. Doja din
vizată”. Iar când Sinaia. A doua zi dimi-
C. Rădulescu- neaţa, trupul ciuruit de
Motru, preşe- şase gloanţe a fost găsit Groza Dumitru, comandantului
dintele Acade- neînsufleţit pe miriştea Corpului Muncitoresc Legionar1
miei Române, a din dreptul comunei
citit în forul Strejnicul, judeţul Prahova, circa 3 km sud-vest de Ploieşti. Aşa
înaltei instituţii, anunţă Preşedinţia Consiliului de Miniştri şeful postului de jan-
comunicatul gu- darmi al localităţii respective.
vernului carlist Nu se cunosc cu certitudine ultimele momente din viaţa
prezidat de savantului, cele din urmă cuvinte ale lui. Dar se vehiculează
patriarhul Miron diverse legende…
Cristea referitor În noaptea precedentă, imediat după dezgroparea în curtea
la uciderea lui Jilavei a rămăşiţelor pământeşti ale lui Codreann şi ale celor 13
Corneliu Co- camarazi ai săi, se produsese în incinta închisorii militare
Comisia de anchetă şi-a suspendat lucrările. Au încetat Familia lui Boeru nu a avut de suferit, nici sub Antonescu,
arestările printre cei implicaţi în execuţii de legionari. Persoane nici sub comunişti. Cum dă în vileag Mircea Dumitriu (în
învinuite de săvârşirea de infracţiuni, de crime politice, au fost publicaţia timişoreană „Gazeta de Vest”, nr. 152, decembrie.
eliberate din detenţie. Fruntaşul comunist Lucreţiu Pătrăşcanu a 1999), care-a fost secretar general al „Grupului de comandă”
beneficiat şi el de amnistia ad-hoc. Totuşi, în discursul din exilul legionar după decesul lui Horia Sima, Boeru şi-a adus
pronunţat la 10 decembrie în faţa studenţimii bucureştene, familia din ţara în Occident, cu viză de ieşire în regula, data de
Horia Sima căută să demonstreze „justeţea” actelor violente, autorităţile comuniste de la Bucureşti” (p. 52.).
extremiste, de la finele lunii precedente… În „Opisul emigraţiei politice”, de Mihai Pelin (Ed.
Conducerea statului, din acea vreme, niciodată n-a extins Compania, 2002), se menţionează la pg. 41-42 că în arhivele
răspunderea asasinării lui Iorga şi Madgearu asupra Mişcării Securităţii se află o semnalare „ciudată”, conform căreia, la
Legionare în totalitate, asupra comandamentului ei în bloc sau începutul anilor ‘70, Boeru ar fi fost dispus să se repatrieze în
asupra legionarilor in corpore. Cartea răscitată „Pe marginea R.S.R., oferind organelor statului socialist o sumă considerabilă
prăpastiei” (2 volume), editată în 1942 de Preşedinţia de dolari, în schimbul impunităţii. La tratative, au participat doi
Consiliului de Miniştri – ale cărei aserţiuni vădit părtinitoare au ofiţeri din D.I.E, însă nu s-a căzut la înţelegere. În 1978, un
fost parţial preluate şi amplificate în negru de propaganda şi general de Securitate (al cărui nume nu este deconspirat)
istoriografia comunista şi postcomunistă - nu reprezintă o considera că o colaborare cu Traian Boeru „ar fi fost benefică”.
excepţie. Nu comentăm, dar întrebăm, neretoric: există ieşire din
De ce? Pentru că nu existau dovezi irefragabile de părtăşia dileme?
acestora la pregătirea, organizarea, transpunerea în fapt a
omorurilor.
În iulie 1941, Secţia a III-a a Curţii Marţiale din Bucureşti
îl judecă pe Traian Boeru şi-l condamnă, în contumacie, la
moarte. Complicii primesc pedepse mai mici. După
„rebeliunea” din 21-23 ianuarie 1941, Boeru s-a refugiat în
Germania şi a fost internat la Rostock, la Buchenwald. E
repudiat de foştii comilitoni aflători în lagăre naziste.
–50–
Enciclopedica
(1940); Dicţionar Enciclopedic Român (4 volume, 1962-1966) spus Enciclopedia liberă şi multilingvă on-line – este
coordonat de Athanasie Joja şi D. Macrea; Mic Dicţionar administrată de Wikimedia Foundation, fiind lansată la 15
Enciclopedic (diverse ediţii, 1972-1986); Ştefan Ştefănescu, ed., ianuarie 2001 de către Jimmy Wales şi Larry Sanger. În acest
Enciclopedia istoriografiei româneşti (1978) şi cel mai complet moment, programul funcţionează în peste 270 de limbi, iar cel în
Dicţionar Enciclopedic (7 volume, 1993-2009) coordonat de română a fost inaugurat la 15 iulie 2003. La 1 noiembrie 2010,
minunatul editor şi coleg Marcel D. Popa, după care s-a Wikipedia (al cărei semn distinctiv poate fi aflat mai jos) includea
întocmit un nou Mic Dicţionar Enciclopedic (diverse ediţii, peste 16 milioane de articole (cuprinzând în total peste 1,74 bili-
2005-2008); Academia Română – Eugen Simion, Dicţionarul oane de cuvinte) şi peste 1, 5 milioane imagini4 , toate liber accesi-
General al Literaturii Române1 (7 volume, 2004-2009); C. Toni bile, neîntârziat şi din orice punct al planetei. Există un clasament
Dartu, Marea Enciclopedie a Spiritualităţii Româneşti – (verificat zilnic) al articolelor înregistrate în funcţie de limbile de
Personalităţi române şi faptele lor, 1950-2010 (44 volume); redactare: engleză – 3, 4 milioane articole; germană – 1, 1
Enciclopedia Ortodoxiei Româneşti (2010); Dicţionar milioane articole; franceză – peste un milion de articole; italiană -
Enciclopedic Ilustrat (şase ediţii, Bucureşti, Editura Cartier, peste 737 000 articole; polonă – peste 737 000 articole; chineză –
1999-2008); C. Pârvu, Enciclopedia plantelor (4 volume); Ilie peste 710 000 articole; rusă – peste 604 000 articole şi, desigur,
Bădescu, Mihai Ungheanu, eds., Enciclopedia valorilor română – peste 151 000 etc. etc. Având în vedere cele precizate,
reprimate. Războiul împotriva culturii române (1944-1999) (2 se înţelege că şi numărul şi frecvenţa apelurilor sporeşte
volume, 2000). necontenit, la nivelul a zeci de milioane în ianuarie 2010!
Pentru motive asupra cărora vom reveni cu obligativitate, Aşa cum este lesne de presupus şi, deci, de aşteptat, în
din bilanţul expus lipseşte, după cum netăgăduit cititorul deja a Wikipedia domeniul istoriei este excelent reprezentat/acoperit,
constatat, excelenta Enciclopedie a României (4 volume, 1938- precum în orice enciclopedie, mai cu seamă într-una de
1943)2 . asemenea proporţii. Solicitatorul poate avea în vedere:
Nu era dificil de admis că, la confluenţa mileniilor II şi III, personalităţi, ţări, evenimente, probleme, documente etc.,
o dată cu afirmarea spectaculoasă a internetului pe planul preocupându-se, pentru aflarea unor „rezultate” scontate şi fără
României, I, p. IX).
1 A fost temeiul în baza căruia Barbu Theodorescu a
apreciat că Enciclopedia în discuţie făcea „tranziţia de la o
enciclopedie alfabetică la una funcţională” (cf. Barbu
Theodorescu, op. cit., p. 197).
2 Enciclopedia României, IV, Bucureşti, 1943, p. 5.
3 Cf. Ştiinţa Naţiunii, în Enciclopedia României, I, pp. 17-32.
4 Ibidem, pp. 33-41.
5 Ibidem, p. 41. Decebal – Muzeul Vatican, sala Braccio Nuovo
–55–
Evenimente
De asemenea, a adus în atenţia specialiştilor controversata
dată a naşterii, mergând pe cea a anului 1674.
Dr. Lucian Lefter a prezentat tema: „Între Moldova şi
Rusia. Înrudirile lui Dimitrie Cantemir”. Aflăm astfel că mama
Simpozionul cultural: domnitorului provenea din familia Bantaş.
„Dimitrie Cantemir, 300 de ani După lupta de la Stănileşti, D. Cantemir obligat să ia
drumul exilului aduce cu sine la curtea ţarului Petru cel Mare,
de la urcarea pe tron” câteva mii de curteni şi ostaşi, printre care şi familia Bantaş, de
teama unor represalii asupra acestora din partea turcilor.
Împământeniţi în Rusia şi Polonia, cei din familia Bantaş, rude
cu Cantemir, folosesc în blazonul familiei elemente heraldice
Prof. dr. Vicu Merlan – Huşi moldoveneşti precum capul de bour.
Un alt invitat de seama al simpozionului huşean fost prof.
univ. dr. Maria Magdalena Szekely de la Universitatea
redem că nu a fost mai bine nimerit ca organizarea „Alexandru Ioan Cuza” Iaşi cu tema: „Moldova lui Dimitrie
C unui simpozion cultural, dedicat marelui domnitor, Cantemir”. Lucrarea domniei sale a fost prezentată de Bogdan
să aibă loc la Huşi. Personalitatea marelui cărturar Creţu, neputând ajunge la Huşi pentru data de 6 decembrie.
moldav este adânc înrădăcinată pe aceste meleaguri, prin faptul Din lucrarea doamnei Szekely am aflat detalii privind
că s-a născut în apropierea Huşilor, a copilărit, s-a căsătorit, a întocmirea capodoperei cantemiriene „Descriptio Moldaviae”.
descris…şi chiar s-a luptat cu turcii, în locurile care le cunoştea Deşi a fost scrisă în timpul exilului său din Rusia, Cantemir
cel mai bine, la Stănileşti lângă Huşi. adunase material în mai multe etape: copilărie (1674-1688), în
În data de 6 decembrie 2010 la timpul căsătoriei cu domniţa
Huşi a fost organizat un simpozion Casandra la Iaşi (1699-1700), în
cultural-istoric având ca temă: timpul domniei (1710-1711), dar şi
„Dimitrie Cantemir, 300 de ani de la de la tatăl său Constantin Cantemir.
urcarea pe tron”. Organizator şi A urmat o intervenţie din rândul
moderator a fost prof. Costin Clit, de publicului huşean prin bibliotecarul
la Colegiul Naţional „Cuza Vodă”. Constantin Donose, care a prezentat
Simpozionul s-a desfăşurat în prima ediţie în limba română a
aula Colegiului, ocazie cu care şi-au lucrării „Descrierea Moldovei”, scrisă
prezentat lucrările referitoare la viaţa în chirilică, pe care o deţine în
şi activitatea literară şi politică o serie custodia Bibliotecii municipal
de personalităţi din mediul universitar datorită unei donaţii.
ieşeau, profesori şi cercetători din alte A urmat prelegerea drd. Bogdan
zone ale ţării. Printre personalităţile Atanasiu cu tema: „Un dregător din
prezente s-a numărat academicianul umbra tronului Cantemireştilor –
Constantin Toma, originar din Antiohie Jora, care ne aduce la
Gugeşti de lângă Huşi, care aniversa cunoştinţă despre legăturile de
în acea zi 75 de ani de viaţă, fapt care rudenie dintre cele două familii şi
i-a determinat pe doi interlocutori faptul că cei din familia Jora vor fi
(prof. dr. Theodor Codreanu şi prof. apropiaţi fideli domnitorului, cu
Gh. Moraru) să-i aducă un cald funcţii de hatman sau sfetnici în
omagiu de cinstire şi preţuire, mai divanul obştesc.
ales că acesta fuseseră cândva Profesorul univ. dr. Ioan Petru
absolventul Liceului „Cuza Vodă” prin lucrarea: „Menţiuni despre Huşi
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–56–
Evenimente
Alexandru Ioan Cuza, în „necropola domnitorilor fără contribuţia marelui cărturar la formarea generaţiilor viitoare de
morminte”, denumire acceptată pentru cei trei domnitori ce au intelectuali şi oameni de ştiinţă.
murit departe de ţară. Şi pentru că Dimitrie Cantemir pomeneşte de vinurile
Bogdan Creţu ne-a descifrat simbolistica faunistică a celebre de Cotnari, Huşi şi Pâhneşti, organizatorii i-au invitat pe
lucrării cantemirene „Istoria hieroglifică”. Criptic şi înţelept, toţi participanţii la vinoteca Huşilor de la Colegiul Agricol la o
Cantemir reproduce societatea sa din prisma unui simbolism degustare cu „Busuioacă de Bohotin” şi alte vinuri alese.
hermetic, satirizând evenimente şi oameni, mascându-le prin La final a urmat o vizită la Mănăstirea Grumezoaia din
diversitatea faunistică a vremii. In simbolismul folosit nimic nu comuna Dimitrie Cantemir, pe locurile unde s-a născut marele
este întâmplător: fiecare animal reproduce întocmai caracterul şi cărturar.
fapta celui implicat, obiceiurile şi „îndemânările” acestora, Prin susţinerea acestui eveniment aniversar, toţi
morala şi conduita specifică. participanţii au plecat de la Huşi, mai „bogaţi” spiritual,
Profesorul Theodor Codreanu a demonstrat un paralelism sădindu-se adânc în sufletul lor fărâma de patriotism naţional ce
între mitul mioritic şi istoria ieroglifică, scoţând în evidenţă este la mare căutare, acum când „vlădicile” neamului au uitat cu
elementele morfogenetice ce s-au succedat de-a lungul timpului desăvârşire de cei mici şi mijlocii, de intelectualii şi oamenii de
şi au întărit substratului conştiinţei mitice româneşti. ştiinţă ai acestui neamului românesc, oropsit şi atunci, oropsit şi
Prof. univ. dr. Valeriu Cotea, membru al Academiei astăzi de neroziile vremii...
Române, rezumă importanţa evenimentului cultural huşean,
operele fundamentale
ale celui omagiat în
ediţie anastatică (Prin-
cipele Dimitrie Cante-
mir, Opera Omnia, vol.
Români iluştri: Dimitrie Cantemir I-VIII, Iaşi, Tipo
Moldova, 2010) după
modelul celei îngrijite
de Academia Română
Prof. univ. dr. Gheorghe Buzatu – Iaşi la intersecţia secolelor
XIX-XX.
Dimitrie Cantemir
(n. 26 octombrie 1673,
D
in Calendarul marilor evenimente ale trecutului
neamului reţinem, pentru sfârşitul acestui an, Silişteni, azi comuna
împlinirea a 3 secole de la accederea pe Tronul Dimitrie Cantemir,
Moldovei a lui Dimitrie Cantemir. Jubileul a fost marcat, între judeţul Vaslui – m. 21
altele, de sărbătorirea strălucitului cărturar chiar la sediul august 1723, în Rusia).
Fiu al lui Constantin
Cantemir, domn al
Moldovei (1685-1693).
Studii la Iaşi cu
învăţatul grec Ieremia
1 Rijksmuseum, Amsterdam
www.rijksmuseum.nl/aria/aria_encyclopedia/00047546?lang=en [G.F.]
–59–
Evenimente
din urmă autor e dat şi de primele strofe dintr-o ars poetica
intitulată Scurtă prezentare:
„Nu pretind a şti chiar totul / Aşa precum un erudit/ Dar
când observ unde am locul/ (Ca un bust fixat pe soclu)/ Îmi văd
Umor la Huşi visul împlinit.// În viaţă am făcut de toate/ Slujbaş, în ultimă
instanţă;/ Am învăţat şi ceva carte/ Cu un liceu şi facultate,/
(Ambele, de la distanţă).” Desigur.
Un umorist autentic, croitor de bune epigrame, este
Prof. Theodor Codreanu – Huşi Constantin Donose, aflat însă la antipodul lui Ioan Marcu în
ceea ce priveşte atenţia pe care o acordă propriilor improvizaţii,
nefiind nicicum ispitit a şi le aduna în volum. O face, în schimb,
n toamna ploioasă şi friguroasă din anul de graţie 2010, Aurel Cehan, care a evoluat binişor de la placheta de debut,
Ca la nimeni
Toţi îl ştiu un indecent,
Nimeni nu îl agreează,
Deşi-n toate-i repetent
Peste tot el promovează.
De ochii lumii
Purta dolari în portofel,
Dar cum să-ţi povestesc matale,
Mă chinuii în chip şi fel:
El nu făcea… două parale!
–60–
Personalităţi
superioară de îndeplinit şi că Rusia era sortită unei meniri
monumentale.
Astfel, ideea de mesianism a străbătut întreaga istorie a
Rusiei, iar conştiinţa eşecului a dat naştere la tragism, angoasă
Proza scurtă la Gogol. Tipologii şi apocalipsă.
Intelighenţa, ca grup distinct în cadrul societăţii ruseşti, s-a
afirmat în a doua jumătate a secolului XIX. Ea nu reprezintă numai
un grup de intelectuali. Ea apare mai degrabă ca un ordin monastic
Prof. Lazăr Cristian – Huşi – după expresia lui N. Berdiaev, adică o sectă cu propria ei morală,
cu o anumită concepţie despre lume, cu depinderi şi reguli cu totul
aparte. Intelighenţia îşi recruta oamenii din toate clasele sociale, nu
I. Elemente specifice ale realismului rus numai din rândurile intelectualităţii ruse, ci şi din rândurile
nobilimii cultivate, a clerului de jos, a micilor funcţionari şi
De ce se rusul răzvrăteşte împotriva culturii, demolează negustori si chiar dintre ţărani. Aceste idei veneau ca o contra-
toate valorile? – se întreba filosoful creştin Nikolai Berdiaev.1 pondere faţă de autocraţia ţaristă.
Întrebarea se referă chiar la esenţa spiritului rus şi pune Încă de la început, intelighenţia, prin concepţiile
problema unui sens istoric în cultura rusă. promovate, va fiinţa in opoziţie cu statul rus şi va constitui o
Popoarele ce au influenţat istoria nu pot exista în afara reacţie faţă de societatea rusă din timpul ţarului Nicolaie I, a
culturii. Dar totuşi, slavii de la răsărit, ce erau conştienţi de cărui domnie va determina o asuprire cruntă faţă de ţărani şi
propria istorie, au făcut cultură doar în măsura în care aceasta se intelectuali. Intelectualitatea a resimţit profund această criza,
putea raporta pozitiv la ideea lor naţională. Cu toate acestea, în fiind ignorată de structurile politice aflate la putere, constitu-
Rusia nu a exista un sentiment al naţiunii ruse. Cei învăţaţi indu-se astfel într-o grupare schismatică ce se opunea statului
preferau să folosească noţiunea de popor, în loc de naţiune, iar autocrat rus. Ca
când aceştia au avut în vedere cultura universală, adeseori s-au urmare a acestei
raportat faţă de ea în mod negativ, cu accente profetice şi opoziţii, mulţi din-
apocaliptice. tre membrii ei îşi
Ca o consecinţă că tradiţia bizantină nu le-a permis ruşilor vor publica operele
o deschidere către universalitate, cultura rusă nu a cunoscut în exil, datorită
forme noi, creatoare. Dorind să impună culturii ruse un caracter cenzurii, a statului
universal, occidentaliştii s-au îndreptat către nihilism sau poliţienesc, a stru-
revoluţionalism şi astfel orice încercare a lor a eşuat. Cei care s- cturilor în descom-
au abătut de pe calea cea dreaptă a bizantinismului a fost punere ale Impe-
izolaţi de poporul rămas fidel tradiţiei. Reformele lui Petru cel riului ultimilor ţari
Mare, menite să occidentalizeze Rusia, au avut urmări grave pe care înţelegeau să
plan spiritual, ţarul fiind considerat de către popor a fi conducă autoritar
întruparea Antihristului pe pământul sfânt al Rusiei. şi samavolnic.
Cei ce analizează cultura şi spiritualitatea poporului rus Membrii in-
sunt de părere că această împotrivire faţă de ideea de nou în telighenţiei, rupţi
cultura rusă priveşte caracterul mesianic şi profetic al culturii. de poporul simplu,
Rusia a fost dintotdeauna o ţară a paradoxului, predispusă necultivat, în
mesianismului şi proorocirii, iar experienţele imperialismului opoziţie cu statul,
ţarist, nihilismul anarhist şi spiritul revoluţionar vin dintr-un se vor refugia în
fond sufletesc al ruşilor. Conştiinţa mesianică i-au făcut pe ruşi domeniul ideilor,
să fie stihiali, iar stihialul nu acceptă nici o formă de condamnaţi fiind
convenţionalism. Emil Cioran a afirmat că Rusia nu poate fi la singurătate şi
–61–
Personalităţi
hegelianismul, materialismul, marxismul, au fost asimilate ca Sfânta Rusie se opune Rusiei eretice, cea care a condus în
dogmă de intelighenţie”.1 istorie; istoria nu poate mântui poporul, ci poporul mântuieşte
Nu trebuie uitat că epoca în care a apărut şi s-a dezvoltat istoria. Din acest motiv cultura a fost principalul motiv de
intelighenţia rusă este cea a romantismului german, dar şi epoca despărţire a intelectualilor eretici de poporul fidel a lui Hristos.
desăvârşirii unităţii naţionale a unor popoare europene. În Exemple de intelectuali ce au crezut în Sfânta Rusie sunt
această perioadă intelectualii ruşi îl descoperă pe Hegel, iar prin Dostoievski, Soloviov.
el pătrunde şi idealismul ferman, repede asimilat. Descoperirea Rusia sfântă este un obiect de credinţă, sfinţenia şi patosul
culturii europene a dat semnalul „revoltei împotriva întregii caracterizând acest teritoriu spiritual. Semnul sfinţeniei se
Rusii ţariste. Cultura va avea drept urmare surparea străvechii regăseşte la majoritatea scriitorilor ruşi. Gogol şi Leontiev au
credinţe în atotputernicia ortodoxiei; pentru a-şi duce la bun sfârşit într-o mănăstire, Burgakov şi Florenski au îmbrăcat
sfârşit misiune, Rusia se va afirma într-o cu totul altă direcţie, haina preoţiei, slujindu-l pe Dumnezeu. Morala creştină i-au
încercând să caute în altă parte acel regat sau pământ al preocupat şi pe Tolstoi, Berdiaev şi Soloviov primind titlul de
făgăduinţei”.2 scriitori religioşi ortodocşi. În plus, romanele lui Dostoievski
Astfel, Rusia nu mai putea fi un model creştin exemplar, cuprind numeroase imagini ale sfinţilor, sunt pline de taină
iar idealul autocrat impus de statul rus, aproape totalitar, nu duhovnicească şi adevărate urcuşuri spirituale.
reprezenta imaginea celei de a Treia Rome. Membrii Rusia sfântă este obiectul experienţelor spirituale
intelighenţiei, mai ales ai celei occidentale, considerau că era profunde, o Rusie a credinţei puternice, pe lângă care Rusia
necesară o formă statală şi un model de societate importat din poliţienească a ateismului, a cenzurii şi a sovietelor reprezintă
Occident: liberalismul democratic ori socialismul francez. Prin doar o imagine de suprafaţă, ce nu se înscrie în esenţa acestui
aceasta, intelighenţia se va separa şi mai mult de statul puţin popor îndreptat cu faţa spre Dumnezeu.
receptiv la ideile generoase ale democraţiei liberale. Ea va Tolstoi şi Dostoievski sunt exemplele grăitoare ale acestor
continua să reprezinte o sectă în interiorul Rusiei cu un anumit transformări în secolul al XIX-lea. Ei sunt artişti geniali care
mod de viaţă şi o anumită concepţie despre lume. În curând, devin şi gânditori, filosofi sau profeţi. Discuţiile lor se
două grupări se vor învârt « numai şi numai în jurul problemelor de importanţă
desprinde din universală » (Fraţii Karamazov, Dostoievski). Acest tip de
rândul intelighen- universalitate problematică a contribuit la inegalabila lor faimă
ţiei şi se vor ulterioară.
raporta diferit la În secolul al XIX-lea literatura rusă cunoaşte o deosebită
aceleaşi realităţi. înflorire. Principalele curente literare care se manifestă în
Occidentaliştii această perioadă sunt romantismul şi realismul.
modernişti şi sla- V. Gogol (1809-1852) se îndepărtează de romantism şi îşi
vofilii tradiţiona- creează un stil propriu în opera sa în care se relevă un accentuat
lişti se vor impune caracter de critică socială : nuvela Mantaua (1842), comedia
treptat în peisajul Revizorul (1836), romanul Suflete moarte (1842).
social politic al A doua jumătate a secolului al XIX-lea se caracterizează
Rusiei secolului al prin dezvoltarea romanului realist. În acest gen excelează Ivan
XIX-lea. Turgheniev, Lev Tolstoi, F. M. Dostoievski.
Literatura N. Gogol este considerat primul mare realist rus. El s-a
rusă din secolul al născut în Ucraina, la Bolşie Sorocinţî. În prima sa lucrare :
XIX-lea este de un Nopţile în sat la Dikanka, autorul prezintă poporul ucrainean
inegalabil farmec într-o lumină atrăgătoare şi pitorească. Nuvela Tasos Bulba face
estetic. Se observă referiri la trecutul istoric. Drama micului funcţionar aflat în
o crescută pondere mizerie apare pentru prima dată în literatura rusă în nuvela
a componentelor Mantaua. Corupţia administrativă este satirizată în comedia
extraestetice. Scri- Revizorul.
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
itorii se orientează Lev Tolstoi provine dintr-o familie nobiliară. Opera lui
spre problematica Tolstoi este imensă însă putem distinge trei mari romane :
socială, filosofică, Război şi Pace, Anna Karenina şi Învierea. În dramele :
Gogol – Suflete moarte Puterea întunericului şi Cadavrul viu descoperim problemele
etică, religioasă a
epocii lor. Scrie- psihologice şi sociale din timpul său. După marea capodoperă
itorii devin sociografi, moralişti sau filosofi. Război şi Pace urmează romanul Anna Karenina. În acest
Rusia nu poate fi despărţită de sfinţii săi şi de poporul său roman Tolstoi se dovedeşte a fi un mare psihanalist, pătrunzând
– idee ce creează o unitate organică între neam şi Dumnezeu. în adâncurile sufletului uman. Feodor M. Dostoievski s-a născut
Intelectualii ruşi erau credeau că ţara lor a primit botezul cu foc la Moscova, fiind fiul unui medic. În prima parte a operei sale,
şi cu Duhul sfânt, odată cu acest botez primind un nou nume. Dostoievski dezvoltă tendinţa lui Gogol din Mantaua de a privi
„Acest nume recheamă făgăduinţele exprimate: Câţi în Hristos cu simpatie şi compătimire oameni umili, aşa cum apare în
v-aţi îmbrăcat (Gal 3, 27); voi sunteţi seminţie aleasă, preoţie romanul Umiliţi şi obidiţi. În romanul Amintiri din Casa
împărătească, neam sfânt, popor (I, Petru 2, 9). Ne aflăm deci, Morţilor, autorul rememorează un anumit moment din trecutul
în faţa unei credinţe speciale: convingerea unui popor, sau, cel său. Eroul dostoievskian din marile romane: Fraţii Karamazov,
puţin, a unora dintre reprezentanţii săi, într-o vocaţie religioasă Idiotul, Demonii, Crimă şi pedeapsă este supus unui veşnic
specială.3 Prin această vocaţie specială chipul pierdut al lui conflict de conştiinţă.
Hristos se păstrează în Ortodoxie cu o deplină splendoare, Pe la mijlocul secolului al XIX-lea, în literatura rusă din
Rusia devenind pentru locuitorii ei asemeni preotului menit unei această perioadă „se afirmau din ce în ce mai multe şcoli
sfinte slujiri. naturale gogoliene, teoretic postulate de către Bielinski”.4 În
acea perioadă în critica literară exista o luptă aprigă de opinii.
Bielinski şi Herzen erau adepţii curentului socialist. În acest
1 Alain Besançon, Originile intelectuale ale leninismului,
climat literar debutează Dostoievski. Prima etapă a creaţiei este
Editura Humanitas 1996, p. 89 (despre Bakunin, Herzen, cuprinsă între anii : 1846-1848. Dostoievski aduce o viziune
Belinski).
2 Ibidem, p.80.
3 Kartaşev, în Marii mistici ruşi, Editura Episcopiei 4 Dostoievski, Opere, vol.I, Editura pt. Lit. Univ.,
Dunării de Jos, 1997, p. 14. Bucuresti, 1966, p.543.
–62–
Personalităţi
rară de investigare în planul analizei psihologice. Modul citadin
este decorul adecvat al operelor de început ale autorului. II. Naşterea realismului: Gogol
„Dar starea de lucruri din Rusia celui de-al treilea deceniu
al secolului al XIX-lea, evenimentele grave petrecute în acest Ne naştem din Mantaua lui Gogol…
timp au dat anumite caractere noi fizionomiei literaturii epocii.
Entuziasmul patriotic din perioada invaziei napoleoniene şi a Alături de Puşkin, Gogol este întemeietorul realismului în
victoriei din 1812 a impulsionat în continuare redeşteptarea literatura rusă. Nakrasov a imortalizat chipul acestui mare
conştiinţei politice libertare şi a celei social-democratice. scriitor în poezia Ferice-i poetul:
Împotriva despoticei autocraţii ţariste şi totodată în scopul “Dar soarta cruţare nicicând nu cunoaşte,
abolirii iobăgiei, se creează o întinsă reţea de societăţi politice De-i vorba de-un geniu a cărei sclipire
secrete. Conspiraţia culminează cu răscoala decembriştilor Încearcă întregii mulţimi să-i demaşte
(1852), înăbuşită cu ferocitate de ţarul Nicolae I. Urmează Ce patimi o poartă şi ce rătăcire.
numeroase răscoale ţărăneşti, dar şi o crudă perioadă de Din ură hrănind simţămintele sale,
represiune, cu repercusiuni, bineînţeles, şi asupra vieţii literare. Şi buza-narmându-şi cu aspră satiră,
«Greu şi-ar putea cineva închipui astăzi la ce robie era supus în Doar spini pasul lui întâlni-va în cale
orice clipă şi pretutindeni scrisul. Orice literat avea mereu Cât timp va suna mustrătoarea sa liră !”4
Bazele creaţiei lui Gogol sunt fidelitatea pentru realitate şi
impresia că este tratat ca un contrabandist”. Astfel vorbeşte veridicitatea în artă. În Spovedania mea de scriitor, Gogol scria
Turgheniev despre această epocă”.1 că : „Am reuşit numai acolo unde m-am inspirat din realitate…
Literatura realistă rusă se afirmă după momentul înăbuşirii fantezia nu mi-a dezvăluit până astăzi nici un caracter
revoltei „decembriştilor”. Intelectualii parveniţi din mica remarcabil, nimic din ceea ce ochii mei să nu fi observat mai
burghezie preiau rolul de avangardă. Ei se vor întruni în întâi în natură”.5 Gogol
societăţi secrete şi vor dez- satirizează societatea,
bate problemele importante demascând contradicţiile şi
care sunt la ordinea zilei din nedreptăţile sociale. Acesta
perioada 1848. În 1961 vor ne concentrează pe tema
exista reforme social-politi- prezentării omului simplu în
ce, iar literatura a avut un rol Mantaua, Însemnările unui
important în declanşarea lor. nebun. Unii contemporani
Aceste reforme vor fi doar nu îi privesc opera cu simpa-
formale şi insuficiente. tie, considerând că e jenant
Scrieitorii îşi vor exprima să zugrăveşti fidel tarele
nemulţumirea în operele lor. unei societăţi.
Realismul rus este-în În articolul Despre
mai mare măsură decât cel nuvela rusă şi nuvelele
domnului Gogol, publicat în
occidental – o literatură 1835, Bielinski îi ia apărarea
angajată în această luptă lui Gogol împotriva atacu-
socială, care va rămâne, în rilor criticii şi îl proclamă pe
fond, tema ei centrală. Când, acesta „poet al vieţii reale”.6
în 1847, Belinski dă noii N.V. Gogol foloseşte
literaturi denumirea de în mod abil satira pentru a
şcoală naturală, îi demasca realităţile sociale.
precizează şi programul, Coliţă aniversară – 200 de ani de la naşterea lui Gogol [G.F.] Opera sa a exercitat mare
care s-ar putea rezuma în influenţă asupra literaturii
recomandarea de a lega arta de realitatea contemporană, ruse şi consolidează curentul realismului critic. Gogol se naşte
scriitorul urmând să reprezinte cu preponderenţă oameni în 1809, pe 20 martie în Ucraina. Prima sa operă este poemul
–64–
Personalităţi
Rusii ţariste. Cultura va avea drept urmare surparea străvechii
credinţe în atotputernicia ortodoxiei; pentru a-şi duce la bun
sfârşit misiune, Rusia se va afirma într-o cu totul altă direcţie,
încercând să caute în altă parte acel regat sau pământ al
făgăduinţei”.1 Doi vasluieni, scrieri de la 1840...
Astfel, Rusia nu mai putea fi un model creştin exemplar,
iar idealul autocrat impus de statul rus, aproape totalitar, nu
reprezenta imaginea celei de-a Treia Rome. Membrii
intelighenţiei, mai ales ai celei occidentale, considerau că era Ion N. Oprea – Iaşi
necesară o formă statală şi un model de societate importat din
Occident: liberalismul democratic ori socialismul francez. Prin
aceasta, intelighenţia se va separa şi mai mult de statul puţin ârnav Teodor, născut la 1 ianuarie 1801 la Floreşti
receptiv la ideile generoase ale democraţiei liberale. Ea va
continua să reprezinte o sectă în interiorul Rusiei cu un anumit
mod de viaţă şi o anumită concepţie despre lume. În curând,
două grupări se vor desprinde din rândul intelighenţiei şi se vor
V – din ţinutul Tutovei, nu al Tecuciului, cum s-a
grăbit să afirme Ioan Holban (în „Literatura
română subiectivă de la origini până la 1900”, Editura
raporta diferit la aceleaşi realităţi. Occidentaliştii modernişti şi TipoMoldova Iaşi, 2007, p. 196) şi a murit la 1860.
slavofilii tradiţionalişti se vor impune treptat în peisajul social Stănuţa Creţu în „Dicţionarul Literaturii Române de la
politic al Rusiei secolului al XIX-lea. origini până la 1900”, Editura Academiei RSR, 1979, pg. 907-
La 4 martie 1852, Gogol a încetat din viaţă. El a murit în 908 şi Ion Baban, în „Dicţionar literar”, Editura PIM Iaşi, 2008,
neagră mizerie. După moarte s-a constatat că toată averea lui p. 431, îl notează ca memorialist, identificându-ni-l: mama
Gogol consta în câteva haine. Înmormântarea scriitorului a Mărioara, era fiica boierului Dumitrache Chiruş din Soroca, iar
constituit o adevărată manifestaţie. Sicriul cu capul neînsufleţit tatăl, Costache, era fiul jitnicerului Sandu Vârnav.
al lui Gogol a fost purtat pe umeri de studenţi, în mijlocul unei A învăţat carte în limba română cu preotul satului Floreşti,
mulţimi uriaşe de oameni. Unul dintre cei care au luat parte la apoi cu dascălul Iftimie în satul Hreaţca. Pentru că familia
înmormântare povesteşte ca la întrebarea unor trecători : „A cui scăpătase, Vârnav a fost crescut de rudele mamei la Lămoteşti şi
e înmormântarea ?” un student a răspuns : „A lui Gogol. Iar noi apoi la Bucureşti de către un negustor bogat Costache Lada, care
toţi îi suntem rude de sânge şi cu noi e toată Rusia.” 2 l-a dat în grija unui dascăl grec. După moartea lui Lada, tânărul
Gogol simţea cu o profunzime inepuizabila bogăţie a fără căpătâi intră slujbaş la un negustor de pe Lipscani şi mai
limbii ruse, în care se oglindise cu plenitudine trăsăturile morale târziu pleacă în ţinutul Hotinului. Capătă o slujbă de funcţionar la
şi spirituale ale poporului. El vorbea cu entuziasm despre limba judecătoria din Hotin. După trei ani demisionează. Îşi cumpără
rusă. Gogol laudă „spiritul rus viu, îndrăzneţ, care pentru a găsi moşii în ţinuturile Hotin şi Iaşi şi se stabileşte la Pociumbeni,
cuvântul potrivit nu trebuie nu trebuie să se chinuiască ceasuri
de-a rândul, nu-l cloceşte ci-l aplică dintr-o dată ca o pecete de unde s-a ocupat cu agricultura până la sfârşitul vieţii.
neşters; după aceea, nu mai trebuie să mai spună nimic nici Teodor Vârnav a scris pe la 1845 o autobiografie rămasă
despre nas şi nici despre buze, pentru că dintr-o singură în manuscris, intitulată „Istoria vieţii mele” şi un volum de
trăsătură a zugrăvit un an, din cap până-n picioare.”3 satire şi poezii lirice, de asemenea, în manuscris care s-a
pierdut. Descoperit de Alecsandru Rod-Di-Deal din Fălticeni,
ginerele lui Artur Gorovei, manuscrisul „Istoria vieţii mele”
Bibliografie : este publicat de Gorovei în 1893, iar în volum în 1908. Lucrarea
prezintă interes prin datele autobiografice, iar ca material
I. Opere:
N.V. Gogol, Opere, vol I., Ed. Cartea Rusa, 1954. documentar schiţează mediul social al vremii – cu micii boieri
N.V. Gogol, Mantaua.Povestiri.Nuvele, Ed. Polirom, 2007. din Moldova şi Basarabia, viaţa negustorilor bucureşteni, lumea
N.V. Gogol, Însemnǎrile unui nebun. Nasul. Mantaua, Ed. Art, sfârşitului perioadei feudalismului la români, când se mai
2007. arunca cu punga de bani chiar de însuşi autorul „Istoriei”, ispitit
N.V. Gogol, Taras Bulba, Ed. Gramar, 2003. şi de lumea femeilor....
N.V.Gogol, Petrecerea serilor în catunul de lângă Dikanka, Ed. Realizată într-o limbă uşor arhaică, fără pretenţii literare,
Univers, Buc., 1972. lucrarea este caracterizată de specialişti ca distingându-se
asupra vieţii sale. Susţinerile îi sunt ajutate de însăşi structura punându-i noi, alături.
cărţii realizate, cu „capitole numerotate” şi cu „rezumate” după Dacă T. Vârnav face reuşite trimiteri la viaţa
modelul romanului picaresc – de stilul oarecum „căutat,” de bucureştenilor, cu unul dintre ei mâncând o bucată de pâine, pe
prezenţa „amintirilor – ecran”, de „darul de a povesti” şi chiar când era în casă la omul bogat Constantin Lada sau în dugheana
de „abilitatea de a construi”, specifică epocii. negustorului Constantin Nazlom, M. Kogălniceanu se ocupă de
Că zice mai departe Ioan Holban despre cartea cu ieşeni, de plimbările de la Copou, dar şi de atmosfera şi
„anecdoturile romaniceşti”: ele trebuie să fie însăşi „povestirile personalitatea oraşului şi a oamenilor lui.
romantice” şi romanele picareşti cu al căror erou seamănă bine „În vremea aceea, se referă Vârnav la Constantin Lada,
(cine?) personajul-narator, adică povestitorul. Istoria vieţii era în vârstă de peste 30 de ani, holtei, frumos la faţă, cu ochi
mele, se subînţelege, este „descrierea unor diverse medii albaştri, cu părul negru, la stat de mijloc, cu căutătura veselă şi
sociale, a moravurilor, amănuntelor pitoreşti, de pe o întinsă priincioasă, iubea să aibă masă curată şi 7 sau 8 feluri de bucate,
arie geografică” care are în ea nu doar satul Floreşti, locul său vin bun şi desert şi avea mare plăcere asupra gastronomiei. În
de naştere şi de prime învăţături, ci şi Lămăşenii Sucevei – unde posturi, miercurile şi vinerile postea, însă cu bucate de peşte
şi-a continuat creşterea –, dar şi Iaşi, Bucureşti, Sibiu, Cernăuţi, proaspăt adus în pivniţa lui viu din apa Dâmboviţei ce curgea
Hotinul, sfârşind cu locul proprietăţilor sale, satul Pociumbeni – prin mijlocul Bucureştilor. Afară de naţionalnicele limbii
cu întreg „spectacolul” vieţii sale. greceşte şi româneşti, vorovea slobod nemţeşte, franţuzeşte şi
Este o carte a existenţei autorului, ne explică Ioan Holban, italieneşte. Purta straie turceşti, anteriu de suvaea şi de cutnie,
cu scene „abil regizate”, după formule atunci aflate în circulaţie. se încingea cu şal turcesc, giubea de samur, biniş de postav
Tocmai această „regie” a întâmplărilor, cu anecdoticul lor, englezesc floare străină şi în cap adeseori purta un işlic ca
povestite cu şarm, într-o limbă care păstrează „culoarea locală” fanarioţii de la Ţarigrad, din pelicele de krâm brumării şi foarte
şi care vizează alte şi alte bogate resurse artistice de exprimare, subţiri la păr şi făcut în chipul şi în mărimea coşurilor cu care se
exploatate şi de contemporani, evidenţiază ceea ce făcuseră în prinde la noi peşte caras de prin râuri.
„fiziologia” lor şi alţi autori în epocă. Dimineaţa, după ce se îmbrăca, şi bea cafea nemţească sau
„Această autobiografie, fără pretenţii literare – spune şi ciocolată, se ducea în piaţa Lipscanilor şi acolo petrecea până la
Stănuţa Creţu, se distinge prin stilul simplu, nelucrat, fără 12 ceasuri; atuncea venea la masă cu câte doi sau trei prieteni,
modele, printr-o sfătoşenie caracteristică, moldovenească şi mânca bine şi se odihnea. După masă, în diseară, se suia în
caleaşca cu doi cai buni, în coadă lua lachei şi se plimba pe Podul
–66–
Personalităţi
Mogoşoaiei (cea mai frumoasă uliţă a Bucureştilor) dimpreună cu plimbării Copoului „este lipsită” de ea, dar tocmai asta face din
câte unul din prieteni, dar mai adeseaori cu conţulatul nemţesc. Copou o plimbare „singură şi unică în felul său”...
Seara juca cărţile pe la cunoscuţi dar mai de multe ori la gheneral La „Confetăria lui Felix Barla”, „piemontez”, om care are
conţulatul rosienesc de atunci Kiricov, unde se număra şi unuldin „meritul să fie cel mai vechi cofetar din Iaşi”, om care în urma
închinătorii gherălesii lui cei tinere. Avea intrare pe la casele ultimului incendiu care „a prefăcut în cenuşă a patra parte din
boierilor, însă mai multă pe la a conţulatelor europeneştilor puteri Iaşi’’ catastrofă de care „domnul Felix a renăscut ca o adevărată
ce locuia pe acea vreme în Bucureşti. Era însemnat la ocârmuire pasăre Fonix, construindu-şi o „casă cu două rânduri, cu
şi la toate pricinile ce urmau între cei mai cu stare neguţători, acoperământ de fier şi cu magazin cu boltă”, aici, în serile de
totdeauna se orânduia mediator. Ţinea magazia la hanul lui toamnă a anului 1844, „împrejurul unei mese” se aduna cea mai
Şerban Vodă, cu mărfuri de Austria şi Saxonia, pe care le vindea eterogenă lume a Iaşilor. Nu neapărat ranguri aristocratice.
nu cu cotul, ci cu rădicata. Mai ţinea în tovărăşie cu o cumpanie Mihail Kogălniceanu (n. 6 septembrie 1817, Iaşi; d. 20
otcupuri, precum ocne, vămi şi poşte, pentru care avea doi osăbiţi iunie 1891, Paris) a fost un om politic de primă mărime din
pricacici şi un grametic (pismovodiţel) care în acea vreme era România.
pomenitul mai sus Ionachi...” Iată-l pe unul, ca şi în cazul Vârnav, înfăţişat de
Dincolo, în „Tainile inimii”, la Kogălniceanu, cadrele Kogălniceanu în „detalii de fineţe”: „...faţa sa, însă, deşi de un
epocii sunt asemănătoare, atmosfera generală fidel zugrăvită, tip nobil şi frumos, era palidă şi veştejită de excesuri timpurii.
mediile şi tipologiile aşişderea, cu accent pe intrigile de ordin Favoriţii săi şi mustăţile sale, răsucite, erau toate drese cu o
moral. Iaşul, Capitala Ţării la 1840, rămâne „vestit prin feredeul afectaţie de a-i da un aer de oştean bătrân. Purta o sabie
turcesc, prin cârnaţii lui Carigniani, prin apa de la Păcurari, prin turcească, fecioară de orice vărsare de sânge. Postura sa
vorba nemţească a lui Regensburg (patronul hotelului Central), pretenţioasă şi studiată arăta în el dorinţa de a se deosebi de
şi prin plăcintele răposatii madamii dumisale, prin ruinele lui alţii. El se ţinea departe de masă, sprijinindu-se cu o mână de
Ipsilanti, prin minunatele păpuşe ce mănunchiul săbiei şi cu cealaltă din
tot anul se vând ziua, iar de la când în când purta la gură o linguriţă
Crăciun şi până la lăsatul secului şi de îngheţată de portocale. O manta
noaptea, prin o berărie nemţească, frumoasă, cenuşie-deschis, era arun-
prin lărgimea şi frumuseţea uliţelor, cată cu neglijenţă pe dosul scaunului.
prin o fabrică de chipuri de ipsos, Spre a completa această descripţie,
prin arhitectura bordeielor şi barace- vom zice că purta epoleţi de ştab-
lor sale, Iaşii, centrul civilizaţiei, a ofiţer şi un nişam turcesc la gât; dar
literaturii şi a gunoiului Moldovei, atât titlul cât şi decoraţia de le câş-
are uliţi, dar mai nici una cu nume, tigase mai puţin prin activitatea şi
are optzeci de mii de trupuri, dar nici meritul său, decât prin protecţia unor
măcar zece suflete, are poduri prea doamne de vârstă, deşi nu şi de
frumoase şi n-are măcar un pârâu; purtare respectabilă.”
căci cu toată bunăvoinţa ce am de a Discuţia de la masa lor? Una
lăuda tot ce-i patrie şi a patriei, totuşi tăioasă, înfăţişând o stare de fapte
nepărtinirea mă opreşte să numesc economice şi sociale, morale numai
Bahluiul altfel decât o mare sau o puţin, pe care numai Mihail
mlaştină, una şi alta după timp sau Kogălniceanu o putea denunţa:
vreme, după secetă sau umezeală. „– Adevărata civilizaţie este
Iaşii, care îi oraşul cel mai frumos din aceea (pe) care o tragem din sânul
lume când îl vezi de departe sau îi nostru, reformând şi îmbunătăţind
întorci dosul, este locuit între alte instituţiile trecutului cu ideile şi
naţii de armeni, cai, jidani, câni, propăşirile timpului de faţă. Aceasta
ţigani, boi, din care, după etimologia o simţesc şi o practică chiar naţiile
învăţatului Dionisiachi Fotino, se trag care se află în capul luminilor. Franţa,
şi boierii, mai ales este locuit şi de o Anglia, Germania simţesc neapărat
–67–
Grafică
Grafică de Cristian Marcu – Bucureşti
–68–
Grafică
Grafică de Cristian Marcu – Bucureşti
–69–
Grafică
Grafică de Cristian Marcu – Bucureşti
–71–
Bibliofil
obiect din preistorie până în epoca postdecembristă, la zi adică.
Proiect de anvergură, ambiţios, efort de documentare şi
capacitate de sinteză, toate dau contur personalităţii spirituale
autorului acestei cărţi. Impresionează aparatul bibliografic, care
De la fereastra bibliofilului urmărit atent, elucidează unele chestiuni controversate, ori
deschide altele. Aş adăuga mireasma scriitoricească ce se
strecoară printre documente, schiţe şi tabele, fotografii ori hărţi,
ceea ce adaugă un farmec atractiv unei istorii aride.
Prof. Lina Codreanu – Huşi
Petru Brumă, Versus. Apeluri antinomice la o beţie de
distihuri, Ed. Dobrogea, Constanţa, 2010, 64 de pagini. E a
Note de lector asupra apariţiilor editoriale noua carte de poezie a huşeanului Petru Brumă, cuibărit pe
ale huşenilor, în anul 2010 malul mării, dar purtând în suflet imaginea Huşilor, de care e
legat prin nenumărate rădăcini vitale: mormintele rudelor,
prieteni foarte dragi, copilăria, şcoala, formarea adolescentină,
tinereţea – adevărate fire ontologice ale personalităţii sale. Peste
Vasile
acestea s-au aşezat multe alte valuri, dar dorul de Ithaca natală,
Calestru, Huşii de
ieri şi de azi, Casa îi răsuceşte adesea planurile şi-l întoarce, în drumurile domniei
sale, prin „via” Huşilor. Cum altfel am putea interpreta ciclul
Editorială „Demi-
„Esticelor”? În creaţiile lui, Petru Brumă explorează mijloace
urg”, Iaşi, 2010, 420
de pagini. Pasiunea prozodice diverse, de astă dată – distihul. „Apelurile” lui
presupun un cititor avizat, care ştie să discearnă între
în cercetarea istorică
calamburul jovial, satira usturătoare şi învăţătură. Toate
a profesorului Vasile
Calestru e dintot- imperativele-titluri (Bateţi, Fiţi, Aveţi, Trăiţi, Iubiţi, Daţi, Luaţi,
Jucaţi etc.) se concentrează în jurul intenţiei auctoriale de a-şi
deauna, aşa că nu ne
proteja semenul prin avertismente. După ce epuizează toate
miră apariţia celei
de-a doua cărţi, nuanţele celor 22 de afirmaţii, morala focalizează un proverb, o
zicală, o vorbă de duh ori, pur şi simplu, o atenţionare paternală,
prima fiind editată în
bazată pe formulare „antinomică”, aşa cum bine zice poetul. Şi
aceleaşi excelente
condiţii grafice, pentru ca novicele să ia bine seama, în final, sunt „recapitulate”
grupat în forma sentenţioasă: nu bateţi apa-n piuă, nu daţi cu
Martiraj în Bărăgan.
bâta-n baltă, nu vă jucaţi cu focul, nu faceţi pe deştepţii etc.
Lăteşti (2006). Cer-
cetarea beneficiază
de prefaţă semnată
Costin Clit,
de celebrul istoric,
cea mai mare autori- Cons tantin
Vasluianu, In
tate în materie în momentul de faţă, Gheorghe Buzatu, care
memoriam – Ion
opinează că volumul „este destinat, fără exagerări de ocazie,
unei cariere ştiinţifice aparte şi de lungă durată”. Despre istoria Gugiuman. 100 de
ani de la naştere,
Huşilor, Vasile Calestru are investigaţii mai vechi, concretizate
Editura PIM, 2010,
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–72–
Bibliofil
Numai spicuind cuvintele-pivot din titluri se poate întregi Ioan Marcu,
imaginea complexă a personalităţii lui Ion Gugiuman: „model La obiect – versuri –
cultural românesc”, „geograf umanist”, „ilustru geograf , Ed. „Sfera”, Bârlad,
huşean”, mentor, profesor, absolvent al Liceului „Cuza Vodă” 2010, 250 de pagini.
din Huşi (promoţia 1929, adăugăm noi, chiar profesor al Când sâmburele
liceului) şi, simultan, mare om, părinte a doi copii, prieten cu muzei poetice încol-
diverse şi serioase alte preocupări „parageografice”. Cercetările ţeşte-n sufletul cuiva
reputatului om de ştiinţă au fost concretizate în numeroase nicio stavilă nu-i
lucrări de specialitate, din care, de departe, un loc special în poate frânge vreo
inimă îl ocupă teza de doctorat (1959), editată sub titlul coardă a lirei. Din-
Depresiunea Huşi. Contribuţii de geografie fizică şi economică potrivă, pe dl Marcu
(1943). De aceea, coordonatorii acestui volum omagial au Ioan muza inspira-
selectat din opera geografului studii reprezentative de mare ţiei pare să-l con-
utilitate cititorului interesat din ziua de astăzi. Huşii. Aşezarea, strângă, să-l neliniş-
originea şi evoluţia lor, Lunca Prutului în regiunea Huşilor, tească zi şi noapte,
Valea Lohanului, Zonele de influenţă economică ale oraşului încât să puncteze în
Huşi, Migraţiunea sezonală a bulgarilor huşeni, O colonie de versuri totul din ceea
bucovineni în Ţinutul Fălciului sunt şase titluri de rezonanţă, ce-l nelinişteşte:
care se confirmă ca puncte de reper în studiul geografic, istoric, ipostaze, frânturi de
demografic, socio-economic ori de altă natură monografică a imagini, întâmplări,
ţinutului Fălciului. Reeditarea acestora devine un alt punct de vârtejuri sentimentale. Este optimist, tonic, sfătos, după cum
plecare pentru împătimitul documentarist Costin Clit în a reiese din autoportretul liric (Autoprezentare), motivându-şi
cerceta şi, iată, de a adăuga în finalul cărţii rezultatul a două atitudinea, într-o unduire psalmodică, mulţumit că şi-a împlinit
cercetări arhivistice recente. idealurile. Desigur, muza (o, muza!) nu-i dă liniştea dorită, căci
Consider motivat interesul pentru această lucrare şi prin noua „meserie”, cum o numeşte, e „Molipsit de recitate,/
necesar pentru orice întreprindere de cercetare ştiinţifică asupra Scriu versuri şi poezie.” Cartea are două „cuvinte” introductive
urbei Huşilor. şi este structurată în mai multe secţiuni tematice. Ioan Marcu e
de situat, fără teama de a greşi, în categoria „poeţilor-ţărani” de
Aurel Cehan, altădată, care pot uneori rătăci metafore prin carul cu versuri.
Elixir de sănătate, - Trebuie să recunoaştem, onest, că drumul e din cale-afară de
satiră şi umor -, Ed. anevoios până-n împărăţia poeziei.
Contrafort, Craiova,
2010, 142 de pagini.
Autor al unei plache-
te satirice (Terapie în Notă de bibliofil. Cartea în librării? Găsim câteva cărţi,
cuvinte, 2002), cola- pe-un raft-două, foarte rar solicitate de cumpărători, încât
borator în antologii librarii sunt nemulţumiţi, desigur. E-hei! Unde sunt apariţiile de
umoristice, Aurel zeci de mii de exemplare, când se stătea la rând de cu noapte, ca
Cehan propune la cozile pentru butelii ori pentru lapte? Au dispărut. Au apărut
acum, după cum altele la fel de întristătoare, căci tot bătrânii se-nghesuie zdrobiţi
mărturiseşte în de oboseală şi de puteri „la coadă”. Nu dăm de capăt acestei
–73–
Bibliofil
vestimentare şi cu obiecte artizanale specifice.”
Strada Strâmba, leagănul copilăriei autorului, stradă ce s-a
numit după război I. C. Frimu, a fost dărâmată după cutremurul
Strâmba – uliţa evreiască din Bârlad, din 1977. Ea a fost „în anii ’30 - ’40 din secolul trecut inima
comercială a oraşului, un loc pitoresc, agitat de du-te vino a
cunoscutul „şteitl“ de odinioară… miilor de ţărani cu carele trase de boi şi a localnicilor care îşi
găseau în prăvăliile şi dughenile înşirate de-a lungul străzii, pe
ambele părţi ale acesteia, cele necesare traiului de fiecare zi.”
Martha Eşanu – Iaşi Astăzi Strâmba mai trăieşte numai în amintiri şi doar din
ele. Ea „a fost înlocuită de actuala stradă Fagului, o stradă
deplasată mai spre sud şi care nu aminteşte de cea veche, decât
prin faptul că la capătul ei este piaţa Sfântul Ilie, o stradă
Astăzi oraşul e modern, ieri avea farmec…
dreaptă, asfaltată, cu trotuare, câteva blocuri cu prăvălii la parter
n vara acestui an a apărut, la Editura PIM din Iaşi,
de o parte şi alta a străzii, care se termină cu hala pieţii… ”
Î romanul „Strâmba” scris de inginerul Sergiu Brandea,
cetăţean israelian născut pe meleaguri bârlădene unde
şi-a trăit peste jumătate din viaţă. De treizeci şi şase de ani
Pe unde iese vorba, iese şi sufletul…
În capitolul „Crâmpeie autobiografice“ Sergiu Brandea ne
autorul locuieşte în Ţara Sfântă, în oraşul Hertzlia, dar, în tot
vorbeşte despre părinţii săi, Malca-Ester Cuperman şi Paul
acest timp, nu şi-a uitat nici un moment ţara natală pe ale cărei
Hellembrand, despre bunicii materni Hessa şi Mendel
plaiuri revine anual.
Cuperman, despre multe alte rude mai apropiate sau mai
Pitoreasca stradă Strâmba a fost, pentru copilul Şmil
îndepărtate. Ca în majoritatea familiilor evreieşti învăţătura a
Hellembrand, centrul lumii şi aşa a rămas până astăzi când
jucat un rol foarte important în pregătirea băieţilor pentru viaţă
copilul de atunci e un bunic ajuns la vârsta plină de înţelepciune
iar educaţia în spiritul cinstei, omeniei şi respectului faţă de
a patriarhilor. Strâmba a
semeni a constituit
fost pentru el „a idiş welt“,
fundamentul „celor şapte
„a welt mit weltolăh” care
ani de acasă”
compuneau „idişlandul“
Citind rândurile
numit Bârlad, văzut atunci,
despre bunici mi-au venit
în anii copilăriei şi ai
în minte versurile lui
adolescenţei, ca o mare
Minulescu: „În oraşul în
metropolă…
care plouă de trei ori pe
Romanul este o
săptămână / Merg ţinându-
veritabilă evocare memo-
se de mână un bătrân şi o
rialistică în care autorul îşi
bătrână…”
descrie viaţa, casa şi
Despre bătrânul său
strada; familia, vecinii şi
bunic autorul povesteşte cu
prietenii; şcoala, colegii şi
multă dragoste: „Dacă mi-
profesorii, toate împreună
am dorit ca natura să mă
formând lumea lui, „lumea
asemene cu cineva, acela a
lui Şmilică“. Metaforic
fost bunicul meu, Mendel
toate acestea vorbesc des-
[G.F] Cuperman. L-am respectat,
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–74–
Bibliofil
comport corect, corectitudinea în toate privinţele era mai presus cartea constituindu-se astfel într-o valoroasă contribuţie la
de orice… Pe mine m-a răsfăţat, mi-a dat dragostea ei fără istoria evreimii din această regiune a României.
măsură, a căutat, în felul ei simplu de-a fi, să mă înveţe ce este O deosebită de frumoasă prietenie, păstrată de-a lungul
omenia şi ce înseamnă respectul pentru aceia care te respectă. vieţii, l-a legat pe Sergiu Brandea de scriitorii Lucian Raicu şi
Fără îndoială, bunica a fost un înger dumnezeiesc la al cărui Virgil Duda (fraţii Bernard şi Izi Leibovici), I.Schechter, Eran
mormânt mă duc să mă rog de fiecare dată când vin la Bârlad.” Sela cu care şi-a petrecut împreună copilăria şi adolescenţa în
uliţa evreiască bârlădeană.
Anii de liceu, anii unei frumoase tinereţi În romanul „Oglinda salvată” scriitorul Virgil Duda l-a
La împlinirea a 55 de ani de la terminarea liceului, ani ce imortalizat pe bunicul M. Cuperman în personajul „Moş
nu au trecut „atât de repede şi nici atât de uşor, nici măcar când Mendel” care „nu scotea o vorbă şi muncea neobosit din zori şi
mintea îţi rulează filmul vieţii” autorul îşi aminteşte cu mult până-n noapte”.
respect despre mulţi profesori dar dintre toţi se detaşează Înzestrat cu talent nativ şi cu har de povestitor inginerul
profesorul Gheorghe Gâlcă, profesorul de chimie şi, într-o Sergiu Brandea a transpus strada Strâmba într-un personaj
vreme, directorul liceului, despre care scrie: „În decursul anilor principal de roman şi astfel a pus-o alături de celebra Calea
aveam să-l cunosc bine pe profesorul meu de chimie, care s-a Văcăreşti din cunoscutul roman omonim al scriitorului I. Peltz.
dovedit a fi nu numai un director gospodar desăvârşit, reuşind Acum când strada Strâmba mai există doar în memoria
în scurt timp să schimbe aspectul şcolii, dar să introducă în afectivă a locuitorilor vechiului târg, profesorul Gruia Novac
şcoală acea disciplină propice unei ţinute academice, în care are cuvinte deosebite de laudă şi apreciere pentru demersul
învăţătura şi preocupările legate de aceasta să facă din liceul scriitoricesc al lui Sergiu Brandea, demers început prin diverse
«Codreanu» instituţia de care să ne mândrim fiecare. Profesorul articole publicate în ziare şi reviste israeliene şi în „Baaadul
Gh. Gâlcă a fost şi un literar“ ce apare la Bârlad
mare pedagog, orele sale şi finalizat cu romanul de
de chimie şi de fizică, faţă. Referitor la acesta el
experienţele de laborator, spune în prefaţă: „Este o
transformau ora de clasă carte scrisă cu suflet, cu
într-un loc în care fiecare gândul de a nu rămâne în
elev se visa chimist sau uitare existenţa unei etnii
fizician.” alogene care şi-a durat şi
Pagini deosebite sunt trăit destinul, în
dedicate colegilor de liceu, majoritatea momentelor,
„promoţiei de excepţie” alături de românii cu ale
din care a făcut parte, căror idealuri aproape s-au
promoţie din care doar doi contopit.”
absolvenţi, nu au obţinut, Alături de scrierile
din motive obiective, lui Victor Rusu şi Şlomo
titluri academice. Din Leibovici-Laiş despre
această promoţie s-au evreimea botoşăneană, de
remarcat mai târziu poeţi, cele ale lui Marius Mircu
ziarişti, critici literari, Bârlad – Liceul „Gh. Roşca Codreanu”, 1935 [G.F.] despre uliţa evreiască
medici, profesori, ingineri, băcăuană, de „Noi, copiii
ofiţeri superiori, profesori universitari, doctori în ştiinţe, sportivi străzii Leca” a dr. Iulius Iancu, de „În umbra târguşorului” a lui
Arie Leibisch-Laysch, de „De la Iaşi la Ierusalim şi înapoi“ a lui
a prozei contemporane, aici despre romanul Vladia, de Eugen lingvistice, critică literară, evocări. Însuşi Gruia Novac susţine
Uricaru. Constantin Călin continuă să deruteze cititorul printre rubrica de „Cronici literare” prin prezentarea unor marginalii
Zigzaguri, surprinzând cu un ochi exigent faţete din viaţa critice despre operele a patru scriitori: Cezar Ivănescu (Doina,
contemporană. Un amplu medalion pentru poetul, criticul şi 1983, despre metaforă), Coriolan Păunescu (Răstimpul iubirii,
omul Ion Pop este schiţat de Radu Mareş. Pe baza documentelor 2010, poezie), Teodor Pracsiu (alias Daniela Ouatu, Un senior
(din volumul Prigoana, coordonat de M. Giugariu), Constantin al spiritului, 2010, istorie şi critică literară) şi Nicolae Viziteu
Cubleşan aduce noi contribuţii de interpretare la desluşirea (Râsu’… Plânsu, 2010, grafică satirică). De altfel, rubrica
nedreptului proces al intelectualilor, aici, Procesul Noica-Pillat „Vernisaj” cuprinde generos grafică satirică sub semnătura
et. Co. La temă se adaugă incandescenţa din Rugul aprins al aceluiaşi N. Viziteu. Din paginile de poezie reţinem autorii
martirilor al Magdei Ursache iar pe-aproape ţine şi Viorel Elisabeta Isanos, George Irava, Coriolan Păunescu, Petruş
Rogoz vorbind despre Securiştii şi neamurile lor, astăzi Andrei, Mihai Apostu, Tomiţă Ursărescu. Proză de substanţă
prospere. O privire panculturală („radar”) aruncă Adrian Dinu (fragment de roman) semnată de gălăţeanul Apostol Gurău. La
Rachieru asupra paradigmelor „pentru a descifra tâlcurile împlinirea a 75 de ani – multă sănătate, domnule Gruia Novac,
proiectului transdisciplinar”, şi punctează elementele stabile, de şi „La mulţi ani!”, vă urează Codrenii huşeni.
echilibru, ale transmodernismului. Aşadar, „Acolada” este una
din reviste culturale de ţinută, aflate acum pe plaja periodicelor „Dunărea de Jos”, revistă lunară a Centrului Cultural
româneşti, cu atât mai mult cu cât în paginile ei publică scriitori „Dunărea de Jos”, Galaţi, anul IX, nr. 105, noiembrie 2010.
români din tot arealul românesc. Revista debutează cu familiarul album foto – ceea ce denotă
bogate activităţi culturale în oraşul de pe malul Dunării şi
„Axa”, bilunar de oceanografie ortodoxă, Bucureşti, anul constituie un preambul pentru evenimentele culturale
III, nr. 47, 16-30 septembrie 2010 şi nr. 48, 1-15 octombrie consemnate pe larg în paginile următoare. Interesant e că revista
2010. Interesată spre a aduce în lumină valorile fundamental îşi proiectează numerele în mod tematic, ceea ce-i dă unitate de
creştine ale neamului românesc, revista „Axa” se detaşează prin conţinut. De astă dată: despre cărţi poştale ilustrate ce surprind
sobrietatea şi adâncimea conţinuturilor din articole. imagini ale Galaţilor de altădată. Comentează pe această temă:
Documentaristica este ea însăşi o probă ce nu suportă George Lateş, Mihai-Daniel Gheorghe, Valentina Oneţ.
contrafacere, ci doar direcţii de interpretare. Este „o înlesnire a Articolele de interpretare critică (Gabriela Eftimiu Iaurum,
–76–
Bibliofil
Isabel Vintilă), interviul luat de Tănase Dănăilă septuagenarului pagina „Fulguraţii”,
Vasile Ghica (care punctează sentenţios: „În iubire, nu vârsta dă iar Victor Sterom
ora exactă”), precum şi cronicile de carte semnate de Coriolan alte două apariţii
Păunescu, Dionisie Duma, Paul Sân Petru şi a.g.secară, toate editoriale. Leo But-
susţin apetitul de lecturare. Închei cu o notă de tristeţe: s-a stins naru, poet şi publicist
din viaţă, la vârsta de 94 de ani, profesorul meu de folclor, Ioan chişinăuean, se arată
Brezeanu, decan, pe-atunci, la Universitatea „Dunărea de Jos”. neobosit prin omni-
Fie-i ţărâna uşoară! prezenţa în paginile a
numeroase reviste
literare din ţară. Aici,
„Ecouri cu un serial
literare”, revistă de jurnalistic, Jurnal
cultură editată de diez. Poate, din acest
Asociaţia Culturală punct de vedere, e
„Poesis Moldaviae” chiar în top!
Vaslui, nr. 6., 2010. Interesant este stu-
Tânără, cu o ţinută diul comparatistic
aleasă, având o „Mioriţa” din
grafică de calitate, perspectiva istoriei
spaţioasă, într-o ţinu- ideilor (Mircea
tă elegantă alb- Eliade, Dan Botta,
negru, aerisită, Horia Stamatu),
revista pare a avea semnat de Isabela
aerul unui salon Vasiliu Scraba, acerbă cercetătoare a culturii interbelice. Poeta
boieresc decorat în Angela Baciu nu ne mai surprinde când continuă seria
stil baroc, unde se interviurilor (Interviu cu Ion Rotaru), în care s-a specializat, se
intră numai dacă pare. Sunt nume, nume, nume şi titluri, titluri…
persoana are ţinută
corespunzătoare, adi- „Salonul literar”, revistă de atitudine şi literatură a
că e om cu ştaif, Fundaţiei Social-Culturale „Mioriţa”, Odobeşti (Vrancea), anul
spilcuit. Să zicem. XII, nr. 71, 2010. Din interviul consemnat de redactorul-şef
Asta dacă o pipăi pe suport de hârtie… Oricum, redactorul-şef Culiţă Ioan Uşurelu se deruleaază, încet-încet, pagini din viaţa
îndeamnă voiniceşte la lectura… ediţiilor electronice, care, să septuagenarului Gheorghe Istrate, deşi, mărturiseşte scriitorul
recunoaştem, e la îndemâna multora şi e de viitor. Ehe, o să ne „Eu m-am ascuns mereu în mine însumi”. Proza lui Ioan Ţicalo
fie dor de-o lectură a publicaţiilor celulozice! Acum nu se mai sporeşte calitatea revistei odobeştene. Elena Jalbă, printr-un
stă „cu nasu-n carte”, ci cu ochii pe ecran, nu se mai citesc studiu critic, aduce un omagiu prozatorului francez Albert
jurnale rare, căci se scriu bloguri, nu se mai adună prietenii la Camus, la jumătate de secol de la dispariţie. Alte nume de
agape, ci flecăresc pe messenger, nu mai aşteaptă nimeni ca scriitori consacraţi, care nu pot fi trecuţi cu vederea: Ionel
interpretarea ştirilor s-o facă Nae Ipingescu (O noapte Necula (La mulţi ani, maestre!), Viorel Dinescu, Florentin
furtunoasă, de I.L. Caragiale), ci oricine pofteşte îşi spune liber Popescu.
şi spontan părerea pe forum, nu te mai invită cineva la un five
cloock, ci pe Facebook, nu se mai vizitează acasă prietenii, ci pe
site-uri… Dar să revenim, una peste alta, revista are Notă: În urbea Huşilor, chioşcurile (că bine le zice!) nu
colaboratori de renume în zona culturală vasluiană şi articole pe mai aduc de mult timp publicaţii ori periodice de interes
măsură: câţiva prozatori, mulţi visători-creatori de poezie cultural. Ceva-ceva din zonă, mai ales sociale, dar şi această
–77–
Bibliofil
„Academia Rurală Elanul” şi Şcoala „Mihai Ioan Botez”,
Nota notei: Anexez o listă a periodicelor şi publicaţiilor Giurcani-Găgeşti, Vaslui.
pe care le-am foiletat şi care ar putea lărgi câmpul interesului de „Feed Back”, revistă de experiment literar, Iaşi.
cititor de a publica ori de a citi reviste de profil cultural: „Gheorghe Ghibănescu”, revista Catedrei de Ştiinţe Socio-
„Academia Bârlădeană”, revistă editată de Societatea Umane, Colegiul Naţional „Cuza Vodă”, Huşi (Vaslui).
literar-culturală „Academia Bârlădeană”, Bârlad. „Limba Română”, Chişinău.
„Acolada”, revistă lunară de literatură şi artă, Satu Mare. „Literatura şi Arta”, Chişinău.
„Argeş”, revistă de cultură, Piteşti. „Maluri de Prut”, periodic al Asociaţiei Culturale „Pro
„Astra”, revistă de cultură, Braşov. Basarabia şi Bucovina”, Huşi. (Vaslui).
„Axa”, bilunar de oceanografie ortodoxă, Bucureşti. „Oglinda literară”, revistă de cultură, civilizaţie şi
„Baaadul literar”, revistă trimestrială de cultură, atitudine, Focşani.
Bârlad(Vaslui). „Pro Saeculum”, revistă de cultură, literatură şi artă,
„Bucovina literară”, Suceava. Focşani.
„Cenaclu”, publicaţie lunară editată de Cenaclul literar „Realitatea în diaspora”, anul V, nr. 41-42, august-
„Eminescu”, Huşi. septembrie 2010, Galaţi.
„Convorbiri literare”, Iaşi. „Salonul literar”, revistă de atitudine şi literatură a
„Dacia literară”, Iaşi. Fundaţiei Social-Culturale „Mioriţa”, Odobeşti (Vrancea).
„Dunărea de Jos”, revistă lunară a Centrului Cultural „Zorile”, revistă literar-ştiinţifică a Colegiului Naţional
„Dunărea de Jos”, Galaţi. „Cuza Vodă” din Huşi (Vaslui).
„Ecouri literare”, revistă de cultură editată de Asociaţia
Culturală „Poesis Moldaviae” Vaslui.
„Elanul”, revistă de cultură editată de Asociaţia Culturală
otrăvitoare decât altele, unele mai vigilente decât Fără comentarii! După un an de tăcere, lucrările de
altele. Dar, toate, având un scop precis: atacarea celui din faţă. construcţie, sunt reluate, cu fondurile alocate de Primăria
Şi uciderea lui... Poate anihilarea sa fizică. Răducăneni dar şi din banii adunaţi de la nevoiaşii din sat – cei
Poate dintr-un anume complex de inferioritate, poate din bogaţi nu au, care sunt mai conştienţi ca oricând: Biserica este
dorinţa de a nu fi atacat făţiş sau pe la spate de celălalt, poate locul prin care se opresc înainte de a trece dincolo...De unde nu
din dorinţa de a-i supune, vipera, mică la trup şi la suflet, ai cale de întoarcere...
negricioasă pe dinafară şi pe dinăuntru, foarte vigilentă în Bani trebuie însă la toţi: e criză. Cu toţii o simţim, chiar şi
schimb, te priveşte fix în ochi, te intimidează cu privirea-i omul-viperă. Totuşi aleargă. învăţat să muşte continuu – veninul
insistentă după care trece la atac. Şi muşcătura devine mortală nu-i piere, trebuie să-şi ridice propriul piedestal. Unii muncesc
dacă nu găseşti degrabă antidotul – tot otravă, dar în cantitate cu sufletul, aşternând pe hârtie – mormane, gânduri, visuri,
mai mică... simţăminte; alţii, lasă amintiri din piatră, dură, şlefuită, prin
Vipera-om este mai periculoasă: injectată, privirea, care să demonstreze că nu a trăit degeaba pe pământ. „Omul
adulmecă precum lupul hărţuit şi alungat din haită, acum sfinţeşte locul” spune un proverb. De ce nu poate lăsa amintiri,
neavând un loc anume de vânat, caută, caută bezmetic o ciută constructive pentru ceilalţi, vipera-om?! Cine nu poate învăţa că
sau mioară necoaptă foamea neavând a alege...Vipera-om, cu „tot răul are un sfârşit”; mai ales că „sfârşitul este funcţie de
dinţi strălucitori, canini ascuţiţi şi proeminenţi, rânjeşte; de-i cum îţi sapi groapa”...
cazi în plasă, nu mai găseşti scăpare: firele, precum tentaculele Să te fereşti de muşcătura viperei este bine să eviţi a sta la
scorpionului, mai adânc se prind în carne, mai, mai să te umbra nucului; pe cât de falnic şi răcoritor pe timp de arşiţă, pe
sugrume... atât de periculos pentru sănătate: „la umbra nucului bătrân, nu
Prada – trofeu, devine docilă, slugarnică, umilă şi poate creşte nimic!” ...Nimic, nimic. îşi găsesc sălaş doar
neînsemnată, gata de sacrificiu. De parcă i s-ar fi inoculat viperele: se lipesc cu pântecele de crengile groase şi răcoroase
microcipuri prin care să execute ordinile primite... Dinafară. ale acestuia şi urmăresc prada. Continuu. Dacă apuci a adormi
Cu blândeţea cuvântului şi căldura privirii vei reuşi să la umbra liniştitoare a acestuia, fermecat de foşnetul blând al
treci printre vipere...Şi ele, şi noi, voim să supravieţuim; şi ele, frunzelor, nu mai apuci a te trezi. Sau, muşcătura, fatală, nu-ţi
şi noi, voim să nu fim atacaţi; şi ele şi noi, mai mult ca oricând mai ajută la nimic...
vrem să dominăm: unii, politic – grosul e mare; alţii se hrănesc Mai bine, treci, privindu-1 cu condescendenţă pe celălalt;
cu ce rămâne – de mai rămâne iar ultimii, precum câinele nu-ţi cunoaşte gândurile şi nu te poate muşca. Deocamdată.
–78–
Proză scurtă Poezie
Bunul simţ, onestitatea, moralitatea, cultura,
–79–
Poezie
Rondel Cuvântu-l dăltuiesc în stih spre a-l
(pe-o pagină de internet, înveşnici,
Dumitru Râpanu – Huşi un tip pare mai deştept) Demiurgul l-a-mbrăcat în aurii veştminte
Şi îngerii mi-l cântă pe lirile lor sfinte,
Parcă-nvaţă alfabetul
Rondeluri Stând scorţos, cam într-o rână
Îndrăgostiţii-l spun în taină spre-aducere
aminte.
Cu ceva de scris în mână,
Cuvântu-l dădltuiesc în stih spre a-l
Aproape biblică Să se vadă intelectul;
înveşnici.
El, a fost cioban la stână,
Nunta ţine de un an, Nu ştia ce-i internetul;
Am băut şi încă bem, Parcă-nvaţă alfabetul,
Miri, nepotul lui Traian
Stând scorţos, cam într-o rână;
Mintea o are de lână,
Fantezie
Şi mama lui Matusalem. Însă, a făcut şi Dreptul
Că i-a şoptit subiectul Prin hăţişuri de gânduri te pierd,
Undeva, cândva o zână; Urma îţi caut sub un cer coborând,
Amiral fără Flotă Parcă-nvaţă alfabetul... Cu glasul stins încerc să dezmierd
Trupul tău mic şi plăpând,
Fetelor să facă dotă,
Braţele-mi prind, nici nu ştiu ce,
Că doar iarna nu-i ca vara,
Ochii încinşi mă privesc translucid,
A vândut întreaga flotă
Un glas de departe mă-ntreabă: „De ce ?”
Şi-a pus pe butuci ţara.
Şi ecoul se spage de zid.
–80–
Poezie
Şi îţi doresc fiinţă dragă Dar ea ca să-mi ţină parte,
(soră dragă / colegă / prieten(ă)) Numără pe mai departe
Extincţie Să cadă şi la tine-n palmă
(Scenariu posibil) Acea lacrimă fermecată – Zău c-aş mai pune o „foaie”
Din ochişorul lui Isus picurată. (Adaug eu în odaie)
Apocaliptic cerul s-a întunecat, – Şi-ncă una de la mine
În văzduh fâlfâie aripi de moarte, Cu cât mai multe, mai bine!
Bat clopotele a nelinişte,
Tot ce e viu priveşte spre cer Întâlnire
Să vadă cum vine pedeapsa lui
Dumnezeu, Iar voi fi numai a ta, Încercarea moarte n-are
Din adâncuri respiră cu foc Şi te voi îmbrăţişa,
Plămânii Pământului În adâncul întuneric – Dacă tot se ia „cu japca
Aruncând şuvoaie arzânde spre înalt, Noi doi iarăşi vom visa. Zvârl căciula şi-mi iau şapca…!
Din depărtări celeste (Zice un ţăran sadea
Stele rătăcite vin spre noi Curând iar vom fi-mpreună, Într-o iarnă foarte grea.)
Ca nişte războinici care nu au Căci de mult nu ne-am văzut;
comandanţi, Îşi voi asculta cuvântul, Şi-apoi pleacă la pădure
Apele fierb în oceane şi mări, Ce îmi este cunoscut. Lemne de foc să-şi procure.
În fluvii, râuri, izvoare,
Florile au petalele incinerate Ador această seară, Intervine, plănuieşte,
Şi albinele nu mai au de unde culege Când suntem numai în doi, Socoteşte şi chiteşte.
polen, Nu mai e nimeni pe stradă, Îi îngheaţă şi-o ureche
Cocorii şi-au frânt aripile-n zbor. Decât stelele şi noi. (Prost ca el n-are pereche!)
Scenariul e apocaliptic
Şi se poate-ntâmpla azi, mâine, Frigul iernii îl împunge,
Peste un an, peste zece, peste secole Trage şapca, nu-i ajunge!
Sau peste-un mileniu sau peste mii de – De ce n-am pe cap căciulă?
milenii. (Lumea o să-mi scoată „hulă”!)
Oricum, cei ce suntem azi trăitori
Putem fi pulbere cosmică -Şapca nu e pentru noi!
Sau material de studiu Ia căciula înapoi…
Pentru arheologii viitorului – (Îl îndeamnă un vecin
Dacă vor exista. Încolţit de-acelaşi chin.)
Deznădejde şi speranţă
O…, stea căzătoare! Elena Olariu – Răducăneni,
O…, stea blestemată! judeţul Iaşi
De ce-ai pus stăpânire
Pe viaţa-mi curată?
–81–
Poezie
Fii mai atent la mine şi la alţii,
Prof. Constantin Partene – Deprinde-te cu ţopăiala noastră nouă Oana Velicu – Huşi
Şi lasă cărţile la naiba, că şi fraţii
Ghermăneşti, judeţul Vaslui Şi le păstrează de-astă vară-n sobă!
Elan
Sfârşit de toamnă Sau poate mâine vrei să fii vreun popă,
Sau vreun savant, ori medic, vreun poet Agnostice pături mă ţin de saltea
Ca să ne critici moda asta nouă Şi-alarmele-mi sună a bine…
Ruginită-i frunza-n vie,
Galbenă-i şi cea din pom, Ce-1 aranjează de minune pe băiet!? Mă împiedic de propriul elan,
Frumoasă-i toamna târzie, Ţesând mai departe cortine.
Nu-i rostul să te scot dintr-ale tale; În mine se-nchid porţi
În seri reci, rar vezi un om. Rămâi îngândurat aşa cum eşti. În semn de toleranţă,
Eu, mi-am luat bambina şi din cale, Şi mă apasă greu
Păsările călătoare au trecut, Te-am salutat, măi frate, să trăieşti!
Pe baltă avem doar o egretă, Confuzia pe clanţă.
Nu demult le-au petrecut Harponul răsucit în miez
Copiii care le regretă. Aduce fericire,
Eliberând un gol
Cin’ mă crede când le spui De falsă adâncire.
Că vinu-n beci s-a limpezit,
Se pun acum la geam gutui,
Iar nunţile nu s-au sfârşit? Efectul de seră
Haine aurii au dezbrăcat Mi-au înverzit oglinzile în casă
Mai toţi copacii din grădină, şi sufletul
Frunzele în strat s-au aşezat mi-e plin de crengi uscate.
Toamnă târzie, cine-i de vină? Mă mătur de dorinţe,
udate ani la rând
Noaptea cade brumă deasă cu apă stearpă.
Când e senin şi gerul tare, Mi-au înverzit oglinzile în casă
Mama face foc în casă, şi ochii mei se ofilesc.
Ziua-i scurtă, noaptea-i mare. Prea mult
se prefac că zâmbesc,
Se pregăteşte lumea de iernat, sparge, te rog,
Căci mult a fost, puţin mai este toate oglinzile astea
Pân’ s-aşterne neaua-n sat de seră.
Aşa într-o noapte, fără veste.
Un hâtru de contemporan
Avertizează, chipurile, ţara In vitro
Să ştie poporul lui profan
„Că iarna nu-i ca vara!” Valentin Furtună – Huşi Declinul s-a-mprăştiat în tot norocul
Şi mi-a blocat speranţa-n ascensor.
Copiii aşteaptă omăt mare.
Bătrâni cu boli la purtător,
Discurs Ascult dintr-un cuvânt în altul focul
Cum leagă cu detalii istoria decor.
Cu mâini frânte şi picioare Alteţă,
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
Păţiţi fiind, lor nu li-i dor. am răscolit prin vânturi Tu, iartă-mă pe unde am făcut risipă
despletirile de nea, De gânduri matinale, fără zbor.
pe mări, la catarg Îngăduie-ţi şi mută-mă în altă clipă
flutura cămaşa mea. Din care să păşesc fără să mor.
Neculai Olariu – Răducăneni, Ca soarele de-toamnă
ţi-am poleit coroana. Oricum nu reuşesc să fac alegeri bune
judeţul Iaşi Şi pietre-mi pun în ceruri când privesc,
Dar pentru toate astea
m-ai aplecat Ca omul care vrea pragmatică minune
Sfaturi cu fruntea la podea Da’-n eprubeta lumii nu orice vise cresc.
*
Zăpada ne înconjoară
Alt dar
Andrei - Gabriel Barbu – Huşi Şi soarele cu razele lui
Ne înfăşoară. Aduc cu mine doar tăcerea
Luminaţi melancolia
Anotimpul Hristos De soare şi de alb… şi lacrima de gheaţă a lucidităţii
părtaşi la întuneric
Albul sufletului
Un anotimp e veşnic Îl căutăm… încremeniţi în gestul gol
plutiţi pe smoala secundelor
În sufletele noastre,
Un anotimp ce trece de har străine
Dincolo de spaţiu şi de timp… închipuiţi minciuna şi păcatul
Un anotimp ce nu se pierde niciodată. aduc cu mine doar tăcerea
Carmen Angheluş – Huşi şi-amară renunţare
* peste toate cortina
Hristos ne mângâie Dar de mătase şi iubire
Cu a Lui blândeţe aduc cu mine liniştea
Pe sufletul ce simte Sunt o făptură fără suflet de altă dată...
A Lui căldură, sunt fără aşteptări şi fără vise a fecioarelor sacrificate
La fel cum ochii sunt dulce-amară goală de-ntrebări
Se topesc de de lacrimile ce curg… sunt ceea ce ai fost tu ieri
Şi sufletul cel mângâiat de El de marea sunt umedul sărut al morţii
Lui iubire se topeşte… sunt o statuie făr de chip
sunt clipa de răsfăţ a unui naufragiu
*
Zbor
Prof. Valeriu Neştian – Iaşi În 1948, aveam 16 primăveri, am ajuns în contact cu
„Frăţiile de Cruce”. Dar, vag, ştiam deja despre Mişcarea
Legionară, deoarece nişte rude erau încadrate în aceasta; iar
Argument bunicul, avocatul Neculai Berghiu din Vutcani, judeţul Fălciu,
ândurile de faţă sunt o confesiune. Dacă pe
fizice şi spirituale, glumele, veselia eram nelipsite, Cântam în naivitatea mea de minor am crezut că nu voi fi bănuit de acţiuni
surdină şi citeam texte strict interzise. Primeam câte o misiune, subversive! Mai ales că mă făcusem şi membru U.T.M. Am fost
de exemplu să executăm un marş de câţiva km noaptea, să trădaţi de doi colegi infiltraţi de Securitate în grupul nostru.
ajutăm o persoană nevolnică, să facem curierat. Şi asta ne
stimula în sensul ieşirii din rândul tinerilor mediocri, comuni. Urcuşuri, coborâşuri
Lucruri ce ni se păreau frumoase şi de folos, cu atât mai mult cu În noaptea de 6/7 mai 1950, am fost arestaţi aproape toţi
cât erau dezinteresate şi presupuneau risc. Accentul se punea pe (lotul 1, lotul 2 în anul următor). În drumul pe jos escortat spre
educaţie şi autoeducaţie, fără implicaţii politice majore, în sediul poliţiei politice, mi-am pironit ochii în stelele de aur care
direcţia unui românism de factură creştină, se subînţelege pre- scânteiau pe bolta senină a urbei natale, unde deprinsesem
ponderent antistângist. Ca organizaţie elitistă, nu era admis patima dragostei de carte, unde fusesem pentru întâia oară
oricine, ci acela care credea nelimitat în mesajul naţionalist… ademenit de forţele gândirii, ale iubirii culturii, unde nutrisem
Motiv de fală pentru „încăpăţânaţii”, „rătăciţii”, „fasciştii” atâtea visuri, cu sufletul pentru un crez naţional, creştinesc pe
de noi… care să-l urmez, discret, cu modestie, în viaţă. Când am pus
Ne întâlneam cam o dată pe săptămâna (de obicei sâmbătă piciorul pe scara clădirii Securităţii de pe strada M.
după-amiază) pentru şedinţă. Acolo fiecare pregătea un material Kogălniceanu, nr. 1, împins din spate de doi caralii, am simţit o
de actualitate pe teme educative, culturale, religioase. Îl lacrimă caldă ca un fir de plumb cum mi se rostogolea pe obraji.
prezenta şi-apoi se discuta pe marginea lui, nu neapărat în După o ancheta dură, din fericire n-am fost trimis la
contradictoriu. Chestiunile politice le făcea cunoscute şeful centrele de „reeducare” prin tortură continuă de la Piteşti,
F.D.C. La întâlnirile acestea, în cursul „minutei marii prietenii” Gherla, brigăzile 13 şi 14 ale lagărului „Peninsula” de la Cana-
ne „spovedeam”, ca să zic aşa, despre ce-am făcut bun şi rău în lul morţii. Dar nici la închisoarea pentru elevi de la Târgşor,
perioada anterioară, fără tentă criticistă. Se miza pe înfrânarea nici n-avui parte de „reeducarea” non-violentă din Aiud. În
instinctelor, pe repudierea trădării, cultivarea voinţei, pe ini- primăvara anului 1951, expediat la Galaţi pentru derularea
ţierea pentru o viaţă trăită în stil legionar. procesului la Tribunalul militar, am fost depus în penitenciarul
Nici pomeneală de acţiuni „periculoase din punct de de acolo. Aşa că am avut ocazia să întâlnesc în celule, să stau de
vedere social”, de „complot pentru răsturnarea ordinii sociale şi vorbă îndelung cu tineri de ispravă din lotul legionarilor vrân-
acapararea puterii” de antisemitism. extremism. Inevitabil, scă- ceni condus de legendarul Ion Paragină, care coordonase
paţi de sub control, unii au sărit calul. Dar exagerările, exaltările răscoala satelor din zonă împotriva colectivizării forţate.
–84–
Autobiografie
de mâncare dacă era cazul. Deci, nu existau fricţiuni între
legionari, ţărănişti, liberali ş.cl., ci mai degrabă o colaborare
mută, o toleranţă binevoitoare între persoane cu orientări
anticomuniste diverse. Rareori aveau loc controverse între
legionari „simişti” şi „antisimişti” („mexicani”).
Eu m-am integrat acestei structuri insolite, membrii
luându-mă copil de-al lor…
La brigada de cioplitori în piatră în care lucram pe
şantierul „Fustaţa”, asistam deseori la întruniri sui generis ale
feluriţilor oameni de cultură lăgărişti, ce prezentau o
constelaţie extrem de diversă: poetul Horia Niţulescu, scriitorul
Teohari Mihadaş, filosoful Ştefan Ionescu, omul politic ţărănist
Gabriel Ţepelea, savantul dr. V. V. Trifu, dr. Ion Cârje, preotul
Roman Braga, prof. Cicerone Ioaniţiu, astronomul Ştefan
Vodă, profesorii universitari Victor Jinga şi Alex. Herlea, prof.
dr. D. Gerota, poetul Radu Brateş, avocatul Vasile Ionescu (ex-
directorul general al Radiodifuziunii Române), scriitorul
Sergiu Dan ş.a.m.d.
În 18 iulie 1953 lucrările de la Canal fură sistate. Parte
din deţinuţii politici robi la „proletari” a fost transferată la Aiud
şi Gherla. Eu nu fusesem arestat, condamnat pentru „activitate
legionară”, dar am stăruit pe lângă administraţia lagărului să
fiu dus laolaltă cu legionarii „oficiali”. Astfel am ajuns la
sinistra temniţă Aiud.
Sentimentul de teamă pe care-o inspira oricui numele de
Aiud, simbol al terorii la care erau supuşi milioane de români,
se împărţea cu sentimentul de mândrie, cu norocul de a sta în
puşcăria în care fuseseră aruncaţi atâţia oameni de valoare, ce
căpătaseră în ochii mei aureole de eroi sau de sfinţi martiri.
Păstrând şi transmiţând mai departe, de-a lungul deceniilor un
mesaj de demnitate, de nesupunere. Suflul lui Radu Gyr,
Dumitru Stăniloae, Nichifor Crainic, Ioan Petrovici, Vasile
Voiculescu, Nicolae Petraşcu, Nistor Chioreanu, Traian Bră-
ileanu, Gheorghe Manu, Radu Mironovici, Costache Oprişan,
Închisoarea Galaţi1 scriitorul Constantin Gane, generalul Constantin Pantazi,
amiralul Horia Măcelaru, Petre Ţuţea, îmi crease impresia că
În acel răstimp, într-o aripă izolată a închisorii erau Academia Română se mutase în penitenciar. Mă întrebam în
întemniţaţi „invizibilii”, liderii naţional-ţărănişti, în frunte cu sine mea care dintre capetele luminate ale Neamului nostru au
Iuliu Maniu. Tot cu desăvârşire separat într-o celulă sta prinţul rămas nepersecutate? Şi mi se părea o ruşine pentru dânşii să nu
Alexandru Ghica, un veteran al „Gărzii de Fier”. fi fost în detenţie politică sau de conştiinţă, în vremea când în
De sub înrâurirea benefică a anturajului gălăţean am ţară „poporul muncitor construia victorios, sub steagul lui
trecut, la Canal, sub influenţa binecuvântătoare a mediului Lenin, Stalin, Gheorghiu-Dej socialismul veşnic trăitor”!…
legionar din lagărul „Peninsula”. Sufletul meu, din nefericire, nu s-a putut bucura de
În acest areal, în vara lui 1952, am fost „botezat” tainic ca ospeţiile spirituale ale unora dintre aceşti oameni mari decât 40
legionar de fapt şi de drept, de către învăţătorul Ion Maxim din de zile, deoarece am fost dus în lagărul Cavnic, de la o mină de
Dorohoi. Trebuie să menţionez că în locurile de detenţie, elev plumb maramureşeană. Aici, ghinionul dracului, preţ de doi ani,
fiind, cu o fire rezervată, tăcută, iubind singurătatea, meditaţia, m-am ataşat cu rapiditate (căpătasem experienţă!) cercului de
comilitoni, grupaţi pe criterii moral-spirituale Enumăr pe câţiva:
–85–
Autobiografie
Am beneficiat întru aceasta de oarecare vocaţie şi un strop
de „nebunie”. Nu m-am mulţumit să transmit elevilor doar
cunoştinţele şcolare ci am încercat să le modelez armonios şi
sufletele. De pildă, organizam excursii la monumente, localităţi
istorice, mănăstiri, obiective turistice. Dezvoltând pasiunea
pentru călătorii prin duhul României, căutam să cultiv
sentimente naţional-patriotice, deghizat creştine. Din 1965 am
desfăşurat o bogată activitate publicistică de profil.
În perioada postdecembristă nu m-am raliat niciunei
formaţiuni sau grupări legionare, din motive personale şi „inde-
pendentiste”. M-am înscris formal în P.N.Ţ.C.D. cum a fost
recomandarea Comandamentului Mişcării Legionare din exterior.
Am participat la reuniunea „la vârf” de la Hamilton - Canada în
vara anului 1992. Am colaborat permanent la revista timişoreană
„Gazeta de Vest” şi la editura „Gordian”, la alte publicaţii, cu texte
ca tendinţă gardistă. Am ţinut conferinţe şi am făcut deplasări
pentru documentare, nu de natură propagandistică.
Educat din „Frăţiile de Cruce” în şcoala credinţei şi a
caracterului, m-am străduit după har şi puteri, mereu şi mereu,
să mă modelez pe mine spre a deveni un om în care să vieze
virtuţi ale sufletului omenesc şi calităţi sădite de Dumnezeu în
sângele Neamului românesc. De vom fi lipsiţi de caracter,
degeaba suntem profesori, doctori, ingineri, preoţi savanţi sau
oameni politici! Idee ce îmi pare de o importanţă capitală pentru
vremurile noastre deoarece - opinez - actuala criză prin care tre-
ce societatea „post-modernă” nu-i atât materială, economică,
financiară, socială, ci una „moral-spirituală, mai exact de
educaţie. Educaţia atât cu sine, cât şi cu cei din jur, cu rol
transformator, prin exemplul personal, se înfăţişează a fi cea
mai oportună soluţie de a ieşi din criză şi a preîntâmpina
procesul de satanizare a românului creştin.
Destin patetic, dezlănţuit de vârtejul unui ideal!…
Închisoarea Aiud1
1 Ibiden, 2 http://86.125.17.36/Fise%20matricole%20penale%20-
http://www.procesulcomunismului.com/marturii/fonduri/afdpr/a %20detinuti%20politici/N/N%2002.%20Nebert%20-
lbum_eroi/doc/p8-18_afdpr.pdf {G.F.]. %20Nezelschi/Nestian%20Valeriu/index.php
–86–
Pedagogie
şi inter-relaţionări, care permit profesorului, devenit moderator
al clasei şi al lecţiei să formeze la elevii săi atitudini şi valori,
să-i ajute în formarea şi deprinderea competenţelor necesare
acestora în vederea învăţării active şi a unei optime inserţii în
viaţa social, social profesională, culturală. Caracteristica de
Jocul de roluri, provocare bază a acestei metode, constă în primirea status-urilor şi trasarea
psiho-pedagogică între prin stabilire şi comun acord cu elevii a rolurilor ce trebuiesc
jucate din perspectiva strict calitativă a metodei şi în vederea
dimensiunea novatoare şi tradiţie atingerii eficienţei ca metodă dar şi ca demers didactic novator.
în educaţia elevilor de liceu1 Din perspectiva Analizei S.W.O.T., metoda aduce în
discuţie, atât punctele tari, dar pot fi subliniate totodată şi cele
slabe, oportunităţile şi ameninţările care implică dar şi afectează
demersul didactic în utilizarea acestei metode
Prof. Curelea Dragoş Lucian – Sibiu Eficienţa metodei Jocului de rol / roluri
din perspectiva Analizei S.W.O.T.
n general vorbind, toate acele demersuri didactice Puncte tari (forţe) Puncte slabe (slă-
–89–
Pedagogie
dinamica scenariilor, pornind de la înţelegere şi Cristea, Sorin; Constantinescu, Cornel – Sociologia educaţiei,
desfăşurarea etapelor jocului, în vederea formării competenţelor Editura Hardiscom, Piteşti, 1998.
necesare elevilor; Dasen, Pierre; Peregaux, Christiane; Rey, Micheline – Educaţia
interculturală. Experienţe-politici-strategii, Editura Polirom, Iaşi, 1999.
disponibilitate din partea elevilor dar şi a profesorului, Dulamă, Maria Eliza – Modele, strategii şi tehnici didactice
respect reciproc şi multă răbdare şi nu în ultimul rând un activizante, Editura Clusium, Cluj Napoca, 2004.
manager cu viziuni novatoare în ceea ce priveşte sfera Dulamă, Maria Eliza – Strategii didactice, Editura Clusium,
demersurilor educaţionale, derulate între demersul didactic Cluj Napoca, 2000.
tradiţional şi cel post-modern; Golu, Pantelimon – Psihologia învăţării şi dezvoltării, Editura
Fundaţiei Humanitas, Bucureşti, 2001.
Bibliografie selectivă ordonată alfabetic Holban, Ion – Cunoaşterea elevului. O sinteză a metodelor,
Amabile, M. Teresa – Creativitatea ca mod de viaţă, Editura Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978 (ediţia I) şi Ibidem,
Ştiinţă şi Tehnică, Bucureşti, 1997. Bucureşti, 1991.
Antonesei, Liviu – O introducere în pedagogie. Dimensiunile Jinga, Ioan; Negreţ, Ioan – Eficienţa învăţării, Editis, Bucureşti,
axiologice şi transdisciplinare ale educaţiei, Editura Polirom, Iaşi, 2002. 1994.
Bârzea, Cezar – Arta şi ştiinţa educaţiei, Editura Didactică şi Joiţa, Elena – Ştiinţa integrativă a educaţiei, Editura Polirom,
Pedagogică, Bucureşti, 1995. Iaşi, 1999.
Cergit, Ioan – Metodele de învăţământ, Editura Didactică şi Păun, Emil – Şcoala – abordare sociopedagogică, Editura
Pedagogică, Bucureşti, 1997. Polirom, Iaşi, 1999.
Chelciu, S eptimiu – Metodologia cercetării sociologice. Pânişoară, Ion-Ovidiu – Profesorul de succes. 59 de principii
Metode cantitative şi calitative, Editura Economică, Bucureşti, 2001. de pedagogie practică, Editura Polirom, Iaşi, 2009.
Creţu, Daniela – Nicu Adriana, Psihopedagogie, Editura Şchiopu, Ursula; Verza, Emil – Psihologia vârstelor. Ciclurile
Universităţii Lucian Blaga, Sibiu, 2009 vieţii, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1995.
Cristea, Sorin – Fundamentele pedagogiei, Editura Polirom, Iaşi, 2010.
P
rin definiţie, elevul este cel care învaţă mereu, comună cu cea a timpului liber, este opera vieţii fiecăruia şi a
aspirând să-şi însuşească noi şi noi cunoştinţe şi tuturor elevilor şi dascălilor.
experienţe de viaţă. Dorinţa lui este să cunoască Managementul acestei opere este unul de tip special,
adevărul, să aprecieze frumosul, să cultive binele. nedogmatic, neschematizat, neautoritar, poate poetic, sigur
Dar şcoala reuşeşte, oare, în totalitate, să desăvârşească democratic. Este managementul direcţionat spre dialog şi
acest proces (de cunoaştere, în fond)? înţelegere, un management alternativ la cel strict al şcolii.
Nu! Pentru că despre artă şi cultură, despre ştiinţă, ca şi A învăţa să înţelegi elevul, cu libertăţile lui, a învăţa să
despre prietenie şi iubire, ca şi despre visare, ca şi despre inimă înlături stresul şcolii (bacoviene!), să înveţi să-l relaxezi creator
şi pasiune, ca şi despre interese şi dorinţe nu se poate învăţa pe elev, să stabileşti ordinea priorităţilor sale, să corelezi resursa
numai la şcoală. Timpul şcolii este limitat, este un timp numită timp cu informaţia, să identifici şi să eviţi factorii
organizat după tipare precise, verificate psihologic şi pedagogic. cronofagi, distructivi, acestea sunt elementele menirii unui
Este un timp al orarului şi al normelor didactice, al planurilor şi manager atunci când gestionează Timpul elevului, ca o valoare
programelor de învăţământ. De aceea, timpul şcolii deschise şi o resursă a activităţii sale manageriale. Expansiunea timpului
este mereu complementar cu timpul timpului liber. Dimensiunea liber al elevului este, în acest fel, benefică şi creatoare. Ea se
şcolii este, în fond, cea a cunoaşterii, a trăirii, a îmbogăţirii şi a poate deplasa de la lucrări mărunte, la lucrări importante, de la
desăvârşirii ca om. lucrări neinteresante, la lucrări interesante, formative, coşul
În acest sens, paradisul temporar al şcolii se prelungeşte zilnic al elevului îmbogăţindu-se, astfel, substanţial cu elemente
în febra căutărilor şi neliniştilor personale, pe care veşnicul elev pozitive – pe măsura unui management corect, atent,
şi le întreţine în orele lui libere, când alege între poezie şi profesionalizat.
ştiinţă, între însuşirea unei deprinderi, a unei meserii şi/sau pur Ca dascăl, a reuşi acestea şi multe altele este o împlinire în
şi simplu a unei plăceri. direcţia unui management eficient al timpului liber.
Gestiunea timpului său liber este o chestiune personală,
prin motivaţie, dar şi una generală, prin educaţie. Este personală
pentru că timpul liber este numai şi numai al elevului, care
trebuie să respire, să doarmă, să gândească, să se mişte aşa cum
vrea el. Este o problemă de educaţie, pentru că cel care se
–90–
Economie
Antichitatea
De fapt ştiinţa economiei, economia politică şi întrebările
la care această ştiinţă încearcă să răspundă au apărut odată cu
producţia de mărfuri. Ca întotdeauna invităm cititorul spre a
Evoluţia gândirii economice călători împreună, în lumea istoriei gândirii economice,
poposind, pentru început, în vechea Eladă, care cunoaşte
începând cu secolul VI î.Hr. o mare dezvoltare a economiei de
piaţă. Grecii aflaţi în zona continentală şi insulară de la V. de
Ec. Aurel Cordaş – Huşi Marea Egee, asigurau legături comerciale permanente între
concetăţenii lor situaţi pe coasta de est a Asiei Mici şi implicit
se asigură legătura între Europa şi Orient. Mărirea schimbului
oţiunea de economie şi apoi de ştiinţe economice a de mărfuri se datora faptului că în lumea greacă circulau
N fost generalizată în lucrările de specialitate, în monede diverse, iar operaţiile comerciale erau facilitate de
secolul XVIII, plecând de la originea grecească a agenţi de schimb („trapezita”). Aceste realităţi au făcut
termenului oikos = casă, nomos = lege, polis = cetate, oraş, inevitabile trecerea de la o economie naturală ( economia în
societate, politeia însemnând şi organizare socială. Cu această care necesarul de consum este satisfăcut în interiorul micilor
bază de plecare, teoria economică este ştiinţa care se ocupă de colectivităţi, clanuri, triburi etc, fără intervenţia banilor), la o
legile şi acţiunile pentru gospodărirea casei, cetăţii, societăţii. economie monetară (acea formă de economie în care mijlocul
Deci teoria economică studiază corelarea, raportul dintre resurse de schimb sunt banii). În timp schimburile comerciale se
şi trebuinţele umane pentru a crea bunuri şi servicii necesare intensifică, devenind internaţionale. Navele ateniene
consumului individual şi productiv. După dicţionare, economia controlează comerţul de-a lungul şi de-a latul Mediteranei.
este ştiinţa ce studiază legile care guvernează producţia, Această evoluţie economică generată de dezvoltarea
distribuţia (repartiţia), schimbul, consumul de bunuri şi servicii producţiei şi a comerţului este însoţită de o evoluţie socială,
şi relaţiile economice dintre oameni. materializată prin mărirea noilor pături sociale care s-au
Evoluţia gândirii economice arată funcţionarea economiei înavuţit, negustorii şi cămătarii. Deci se poate vorbi acum şi de
de la static la dinamic, de la economia naturală (troc) la inegalităţi sociale care devin profunde, cu implicaţii în viaţa
economia concurenţială (economie monetară şi economie de cetăţii. Astfel trecerea la secolul IV î.Hr. se face pe fondul unei
piaţă, capitalism), de la echilibru la fluctuaţii. Studiind relaţiile crize sociale dar şi politice, realităţi care generează o serie de
de producţie (relaţiile dintre oameni ce iau naştere în legătură cu dezbateri de natură economică, politică, socială, avându-se în
producţia materială nemijlocită şi cu schimbul de activităţi, cu vedere elementele economiei de piaţă (stat democratic,
repartiţia şi consumul produsului social) în apariţia, dezvoltarea, proprietate privată, concurenţă, formarea liberă a preţurilor prin
dispariţia şi înlocuirea acestor relaţii cu altele superioare, raportul dintre cerere şi ofertă).
economia politică este o ştiinţă cu caracter istoric. În această dezbatere se remarcă doi mari filozofi ai lumii
Gândirea economică a fost fundamentată de mari antice Platon (428-348 î.Hr.) şi Aristotel (384-322 î.Hr.). În
economişti. Adam Smith defineşte izvorul bogăţiei ca fiind lucrarea „Cetatea ideală” Platon este adeptul proprietăţii
munca acumulată; David Ricardo teoretizează rolul repartiţiei comune şi interzicerea schimbului de mărfuri prin folosirea
(distribuţiei) veniturilor, renta adusă de natură; în gândire eco- banilor ca echivalent general (marfă care serveşte la exprimarea
nomică a lui J. M. Keynes accentul cade pe rolul economisirii în valorii tuturor celorlalte mărfuri). Aristotel nu este de acord cu
creşterea bogăţiei şi în echilibrul dinamic dintre consum şi proprietatea comună a bunurilor, care ar fi greu de realizat şi ar
investiţii. naşte conflicte între membrii cetăţii, a societăţii, oamenii fiind
lipsiţi de un scop, de o motivaţie pentru
muncă. El afirmă că eficienţa poate fi
obţinută numai în condiţiile proprietăţii
private. Aristotel tratează problemele de
economie în două lucrări „Politica” şi
Thomas Mun(?)1 Jean Bodin Creşterea şi descreşterea Jean Charles Léonard de Simonde3
banilor… (1578)2
sec. XV-XIX stimulată de creşterea industrială a forţelor şi Mercantilismul englez a fost teoretizat de Thomas Mun
relaţiilor de producţie din timpul Revoluţiei industriale în spe- (1571 - 1671). El a formulat ideea că banii sunt instrumente de
cial de dezvoltarea industriei textile engleze) şi stadiul capitalis- îmbogăţire şi nu bogăţie.
mului monopolist de stat. În cadrul acestor stadii de producţie La mercantilişti găsim în primă formulare o serie de teorii
este predominantă proprietatea privată, piaţa internă se economice din care explicităm teoria cantitativă asupra banilor
consolidează temeinic, legile economice ale economiei de piaţă în care se susţine existenţa unui raport direct proporţional între
acţionează cu putere, iar libera concurenţă devine dominantă. cantitatea de monedă aflată în circulaţie şi nivelul preţurilor.
Astfel în măsura în care creşte sau scade masa banilor în
Mercantilismul circulaţie cresc sau descresc preţurile. Altfel spus puterea de
În primele secole de existenţă a capitalismului (sec. XV – cumpărare a monedei este invers proporţională cu cantitatea ei.
XVIII), apare un curent de gândire economică şi formă de Ideea de bază a teoriei cantitative asupra monedei a fost
politică economică care exprimă interesele burgheziei indus- formulată pentru prima dată în anul 1568 de către Jean Bodin
triale împotriva modului de producţie de tip feudal, depăşit, în (1530 - 1596), care a stabilit în premieră legătura între abun-
condiţiile în care capitalul industrial nu se separase de capitalul denţa de monedă şi urcarea preţurilor, susţinând că puterea de
comercial (capitalul pentru comerţul cu mărfuri) şi acest curent cumpărare a monedei depinde, într-o perioadă de cantitatea de
se numeşte mercantilism (mercator-mercatoris, ceea ce însemnă monedă care circulă pe piaţă. Mai concret, francezul Jean Bodin
în latină negustor). a afirmat că una dintre cauzele creşterii preţurilor în ţările
secol marcat de o mişcare filozofică şi culturală numită titori cu mare potenţial economic care îşi impun preţurile pe
Iluminism. Îndemnul iluminismului era „judecă şi acţionează piaţă.
conform raţiunii”, jucând în acea perioadă un rol progresist în Nenumăratele crize economico-financiare culminând cu
contra sistemelor de idei ale feudalismului şi regalităţii Marea Criză Economică din anul 1929 - 1933 au accelerat
absolute. Această perioadă de mare avânt cultural a avut loc pe trecerea de la un sistem economic al funcţionării spontane, de la
fondul acumulărilor de capital comercial (valoare care aduce sine, la un sistem economic în cadrul căruia a sporit conside-
plusvaloare în comerţul cu mărfuri) şi capital financiar (capital rabil rolul statului, al conducerii ştiinţifice. Era evident că
bancar + capital industrial). Cantitatea mare de capital dezechilibrele din activitatea economică nu se mai puteau
disponibil trebuie să aducă profit şi este investit masiv în rezolva de la sine prin intermediul crizelor, pierderile econo-
modernizarea industriei. Au loc mari transformări sociale, mico-financiare, materiale şi problemele sociale fiind enorme.
fenomenul urbanizării se amplifică, muncitorii agricoli se Statul a fost obligat, în urma contextului socio-economic
transformă în muncitori industriali. Astfel marea burghezie negativ creat de Marea Depresiune Economică, să intervină în
industrială care dispune de un capital imens, a devenit economie pentru a face faţă marilor probleme sociale, financiare
deţinătoarea puterii economice. apărute, cum ar fi lipsa protecţiei sociale, creşterea uriaşă a
O concepţie liberală a fost susţinută de diverşi economişti: şomajului, nevoi de finanţare pentru întreprinderile publice,
Adam Smith, David Ricardo, J. Mill şi J. Benthan. Această măsuri de încadrare în muncă a şomerilor prin investiţii publice
teorie economică constă în faptul că activitatea economică poate masive, având în vedere potenţialul economic de care dispune
căpăta în mod natural, un caracter optim în urma cererilor şi acest stat.
ofertelor, acţiunii legii valorii, celor prezenţi în piaţă, călăuziţi În concluzie, economia liberalizată a secolului al XIX-lea
de interese materiale personale. a creat o mare bogăţie, dar au apărut şi grave probleme din
Adam Smith credea că activitatea economică de punct de vedere social. Marii întreprinzători economici realizau
satisfacere a trebuinţelor şi goana egoistă după câştig contribuie profituri uriaşe de pe urma celor ce munceau pentru ei. Ca
reacţie la mişcările de stradă ale sindicatelor muncitoreşti care
s-au format pentru a restricţiona pofta de bani a proprietarilor
1 http://www.geograph.org.uk/photo/4534 [G.F.]. mijloacelor de producţie şi implicit de a-şi câştiga o serie de
2 Biblioteca Congrsului SUA, drepturi salariale, materializate în bunăstare socială, în secolul
http://loc.gov/pictures/resource/cph.3c01759/ [G.F.].
–94–
Economie
al XX-lea, au apărut curente
sociale liberale, care pledau
pentru intervenţia statului în
economie.
Astfel, fondatorul
analizei macroeconomice
J. M. Keynes (1889 - 1946)
în lucrarea sa de bază
„Teoria generală a folosirii
mâinii de lucru, a dobânzii
şi a banilor” (1936) are ca
obiectiv prevenirea sau
măcar atenuarea crizelor
economice, combaterea şo-
majului, realizarea creşterii
economice. Lucrările lui
J. M. Keynes fundamen-
tează doctrina economică a
dirijismului, doctrină care a
determinat tendinţa implică-
rii din plin a statului în
economie prin subvenţii,
investiţii şi comenzi de stat.
Dar întotdeauna măsurile
vor oscila între liberalism şi
dirijism. John Maynard Keynes François Quesnay2
Numele lui Keynes este Revista Time, 21 decembrie 1965 1
legat şi de conceptul ciclului
de afaceri. Un ciclu de faceri în S.U.A., în perioada 1933 - 1936 pentru înlăturarea efectelor
complet reprezintă o perioadă de activitate economică intensă, care crizei economice şi mai ales pentru lichidarea şomajului în
urmează unei perioade de stagnare economică. Fazele principale masă. Administraţia federală a început această politică, cu un
ale ciclului economic ar coincide cu cele patru anotimpuri program de refacere a industriei prin lansarea unor comenzi
primăvară, vară, toamnă, şi iarnă care au drept corespondent în publice şi ofertă de credite ieftine, dolarul a fost devalorizat cu
economie relansarea creşterii economice, expansiunea, criza 40%, în vederea ieftinirii şi relansării exporturilor, o nouă
economică, depresiunea. legislaţie, privind stimularea construcţiei de locuinţe prin
Starea de boom (relansarea + expansiunea economică) subvenţii şi garanţii publice, largă asistenţă pentru fermieri şi un
asigură progresul economic, iar starea de recesiune (criză + program special de securitate socială (F. T. op. cit.).
depresiune economice) are rolul de a restabili echilibrul În perioada actuală există încercări de revitalizare a teoriei
economic şi înnoirea factorilor de producţie şi dezvoltarea liberalismului economic clasic, încercări cunoscute sub numele
viitoare a economiei. de neoliberalism.
Alţi autori au împărţit cele patru faze ale ciclului
Fiziocraţii
economic în perioade de expansiune şi de contracţie. Faza de În secolul XVIII în Franţa ia naştere o şcoală de economie
expansiune se încheie cu atingerea unui nivel superior, vârf, iar care susţinea că guvernul nu ar trebui să intervină în evoluţia
faza de contracţie se încheie cu o cădere, gol (criză). legilor economice naturale. Şcoala fiziocrată (în greacă =
Adept al intervenţionismului în economie, Keynes guvernarea naturii) a fost înfiinţată de Francois Quesney care
favoarea sa, arătându-le că este în avantajul lor să facă pentru naşterilor, implicit creşterea populaţiei, la rândul ei creşterea
el ceea ce le cere. populaţiei ar duce la diminuarea salariilor şi, drept rezultat, la
Egoismul este o trăsătură a omului economic. Autorul reducerea naşterilor.
spunea Oricine oferă cuiva un târg, îşi propune să procedeze Cercetând evoluţia gândirii economice, toate şcolile mari
astfel: Dă-mi ceea ce doresc eu, şi vei căpăta ceea ce doreşti tu. ale gândirii economice: clasică, neoclasică, monetaristă,
Acesta este înţelesul oricărei asemenea oferte; şi, în felul acesta marginalistă ş.a. putem ajunge la concluzia că oriunde şi
obţinem unul de la altul cea mai mare parte din serviciile de oricând ţelul general al acţiunii economice este urmărirea în
care avem nevoie. Nu de la bunăvoinţa măcelarului, berarului moduri diferite, a bunăstării şi împlinirii pe care le obţin
sau brutarului aşteptăm, noi să ne fie servită masa, ci de la oamenii din activităţi economice.
grija lor cu care acestea îşi privesc interesele lor. Ne adresăm
nu omeniei, ci egoismului lor, şi niciodată nu le vorbim de Bibliografie selectivă
nevoile noastre, ci de avantajele lor proprii. Numai un cerşetor Alexandru Albu şi colab. – Dicţionar de economie politică,
preferă să depindă în special de bunăvoinţa concetăţenilor săi. Editura Politică, Bucureşti, 1974.
John R. Barber – Istoria Europei moderne, Editura Lider,
Principalii săi succesorii imediaţi sunt David Ricardo, Bucureşti, 1994;
Thomas Robert Maltus, Jean-Baptiste Say. Emilian Dobrescu şi colab. – Dicţionar de istorie economică şi
David Ricardo (1772-1823), în lucrarea sa „Principiile istoria gândirii economice, Editura All Back, Bucureşti, 2005;
Economiei Politice şi ale Impunerii” (1817) a îmbogăţit ideile Iordachi Dimitriu – Monedă şi credit, Editura Grafit, Iaşi, 1994;
lui A. Smith şi ale contemporanilor săi. Pornind de la faptul că Michael H. Hart – 100 de personalităţi din toate timpurile care
în agricultură, mărimea valorii este dată de timpul cel mai au influenţat evoluţia omenirii, Editura Lider + Sirius, Bucureşti, 1992;
îndelungat şi condiţiile cele mai slabe D. Ricardo a fundamen- Pierre Miquel – Evenimente cruciale ale istoriei, Editura Lider,
tat, pentru prima dată renta diferenţială. El afirmă nimic din ce Bucureşti, 2002;
are valoare nu poate fi produs fără muncă. D. Ricardo a funda- Gheorghe Macovei – Fundamentele gândirii economice,
Editura Ion Ionescu de la Brad, Iaşi, 1999;
mentat teoria distribuţiei, repartiţiei, care arată că profitul este Jacques Valier – Scurtă istorie a gândirii economice de la
parte a valorii şi a observat raportul direct proporţional cu Aristotel până azi, Editura AltFel Compania, Bucureşti, 2005;
salariul, în teoria rentei a făcut deosebirea între renta absolută şi Frederic Teulon – Rolul statului în economie, Editura Institutul
renta diferenţială I şi II, a considerat că la baza schimburilor European, Iaşi, 2005.
internaţionale trebuie să stea costurile comparative (relative) şi
nu costurile absolute, cum afirmă A. Smith. De asemenea a pus
–96–
Economie
Aşteptările, speranţele au fost prea mari, faţă de potenţialul
economic, spiritual, buna credinţă, cinste, generând insatisfacţii,
suferinţă la nivelul celor mulţi. Altfel spus, nu s-a prea legat
efortul de efect, adică privatizarea de eficientizare.
După 20 de ani Să începem incursiunea noastră în trecutul economic
românesc cu prima parte a anilor 1990-1999, când s-a pus pe
prim plan politica de desfiinţare a mecanismului economic
(modul în care se realizează legăturile sau condiţiile socio-
Aurel Cordaş – Huşi economice, precum şi modul în care se modifică ele) supracen-
tralizat şi de trecere la mecanismul pieţei libere (sistem economic
bazat pe principii concurenţiale, în care priorităţile în producerea
bunurilor sunt date de raportul dintre cerere şi ofertă).
Privatizarea în sine nu a produs minuni, deoarece nivelul
og cititorul să mă însoţească într-o călătorie în eficienţei economice este legat de calitatea managementului, a
–97–
Economie
Începutul sfârşitului din punct de vedere economic se face multă naturaleţe şi voioşie pe piaţa internă şi externă.
simţit încă de prin anii 1994-1995 când procesul de privatizare a Încă din anul 2004, datoria noastră externă era de 18 miliarde
fost dominat de metoda MEBO, când toţi micii acţionari se dolari. Multe din aceste miliarde s-au cheltuit de-a lungul anilor
trezeau mari proprietari având numai drepturi, iar decidenţii pentru importul de produse agro-alimentare, iar exporturile au
luau fie decizii sub presiune datorită unei democraţii prost scăzut de multe
înţelese, fie îşi pregăteau „privatizările” lor personale. Acest ori.
mecanism de privatizare s-a dovedit ineficient. Criza econo- După cum
mico-financiară se amplifică, scade consumul, datoriile încep să am văzut în
împotmolească efortul de a generaliza proprietatea privată. periplu nostru
Anul 1998 se caracterizează prin faptul că arieratele economic, „Ma-
(obligaţii financiare neachitate după ce au ajuns la scadenţă) rea Privatizare”
ajung la aproximativ 85% din cheltuielile bugetare (plăţi ne-a prins cu
efectuate de către stat pentru achiziţii de bunuri sau prestări de lecţia nepre-
servicii). Întreprinderile producătoare de pagube ale statului gătită. Marele
lipsite de capital sunt vândute pe un preţ mic, scăpând de sufo- perdant al tran-
care, cel puţin, bugetul statului datorită volumului de subvenţii, ziţiei a fost
transferuri, alocaţii bugetare, acordate doar pentru a face să industria. Des-
trăiască întreprinderi neeficiente, implicit de a nu avea probleme pre agricultură
sociale, electorale, pe politicieni interesându-i doar momentul şi nu putem spune
nu perspectiva. decât că suntem
Începând cu anul 2001 se simte o oarecare înviorare în la mila lui Dum-
sensul transferului de proprietăţi. În cadrul unor sute de nezeu şi a om-
întreprinderi se declanşează „Marea Privatizare” (v. „Sidex”, porturilor masi-
„Tractorul”, „Aro Câmpulung” ş.a.). Amintim doar că „Sidex ve. Circa 70%
Galaţi” a ocupat în anul 1997 locul 42 în lume şi locul 17 în din necesarul
Europa la producţia de oţel. Instalaţiile de foraj petrolier erau în nostru alimentar
top, ocupând locul 7 în lume. Flota comercială a României avea şi nu numai, îl
peste 300 de nave, fapt ce a făcut ca România, să ocupe din aducem pe
acest punct de vedere, locul 4 în lume şi locul 2 în Europa. valută din U.E.
sau de aiurea.
Să nu uităm că
bunicii şi stă- Cartelă de îmbrăcăminte „pe puncte”,
bunicii noştri au 1949
trăit timpuri
când eram grânarul Europei şi ocupam locul 2 în lume la
exportul de porumb, după S.U.A. şi locul 1 în Europa la
exportul de orz. Este profund regretabil că producem, doar sub
10% din potenţial, deşi s-ar putea asigura hrana pentru 100
milioane de locuitori. Dacă am avea o lună fără importuri agro-
alimentare ar trebui să trecem la raţionalizare pe cartele,
deoarece 75% din necesarul de carne este adus din afară. Şi din
această cauză vor fi presiuni permanente asupra creşterii
cursului de schimb. Am ajuns să cumpărăm pătrunjel verde de
peste 20 milioane de euro numai într-o perioadă de un an.
Şi cum românilor le mergea „perfect”, mai lipsea ceva.
Astfel că perioada 2008-2009 constituie pentru România
începutul crizei economico-financiare. Şi la noi şi la alţii criza
economică reflectă o stare de dereglare a economiei, rezultatul
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–98–
Economie
exces, de dragul profitului a unor tehnici financiare, deşi legale, mici, banii obţinuţi din această zonă sunt puţini.
prin care băncile au voie să dea cu împrumut bani pe care nu-i Statul se află în datorii permanente şi nevoi presante de
are în depozit. Strâns legat de evoluţia unei creditări permisive bani. Aceşti bani nu prea se găsesc, aşa că se introduc şi poveri
până la exces, fluxul masiv de ordinul miliardelor de euro, fiscale noi. Trebuie să atingem un subiect delicat prin natura lui,
trimişi de românii care muncesc în afara graniţelor, au avut ca pentru toate guvernările şi anume impozitele. De regulă creş-
rezultat „supraîncălzirea”, supraproducţia, stocuri, creşterea terea impozitelor şi taxelor (impozit pe salarii, pe cifra de
preţurilor pe piaţa imobiliară; preţurile construcţiilor pe metru afaceri, taxa pe produse petroliere, tutun, alcool etc.) duce la
pătrat erau egoiste, nesănătoase pentru organismul economic creşterea preţurilor şi a cursului leu/euro. Mai clar explicat,
românesc şi nu numai. Altfel spus, datorită lăcomiei agenţii economici sunt nevoiţi să adauge la costurile de produc-
investitorilor-speculatori şi a băncilor, preţul construcţiilor pe ţie, obligaţiile fiscale ce le revin, rezultând o creştere a preţu-
piaţa românească erau mai mari decât preţul acestora la Roma, rilor de vânzare, creştere ce va fi suportată de populaţie.
Paris, şi chiar New-York. Vom încerca, împreună cu cititorul, să înţelegem efectele
Valul de criză ce a lovit România a contribuit la unei devalorizări monetare şi implicit afirmaţia premierului
accentuarea unui deficit bugetar (suma cu care cheltuielile Boc: Creşterea taxelor ar fi condus la creşterea inflaţiei, la
bugetare depăşesc veniturile bugetare) ce a atins 5% din P.I.B. circa 10%. Cursul euro/leu ar creşte substanţial. Mi-e frică să
(cantitatea de bunuri şi servicii produse într-o ţară), adică avansez o cifră ce ar însemna pentru România creşterea taxelor
aproximativ 7 miliarde de euro în minus la bugetul de stat şi impozitelor.
(document previzional în care se înscriu nivelul cheltuielilor ce Dacă deschidem Cărţile cunoaşterii în ştiinţa economică
se vor efectua în viitor, precum şi mărimea veniturilor care pot găsim că devalorizarea monetară reflectă diminuarea valorii
fi mobilizate la dispoziţia statului). Valul de închideri de firme monedei naţionale, adică ieftinirea monedei respective (leul),
urmate de şomaj din cauza scăderii cererii pe piaţă determină proces în cursul căruia banii îşi pierd din puterea de cumpărare,
scăderea încasărilor la bugetul de stat de circa 30% faţă de anul această pierdere exprimându-se în creşterea preţurilor pe piaţă
2007. Lucrările publice, plăţile către furnizorii statului, au fost (inflaţie) şi deficit al balanţei de plăţi. Puterea de cumpărare a
reduse până la încetare, din cauză că încasările bugetare au banilor se micşorează corespunzător cu suma rezultată din
depăşit limita de avarie. În aceste condiţii Ministerul de Finanţe creşterea preţurilor şi tarifelor. Adică orice creştere a taxelor şi
implicit statul este nevoit să se împrumute masiv pentru impozitelor, a cursului euro/leu sub presiunea deficitului public
micşorarea datoriei publice (suma totală datorată de stat, la un şi altor factori politico-economici sunt adăugate la preţurile de
moment dat, în baza unor împrumuturi interne şi externe), producţie şi de vânzare, care sunt recuperate de la consumator.
implicit a deficitului bugetar. Astfel preţurile valutelor (euro, liră sterlină, dolar, franc
Greşelile trecutului se răzbună, se pare că a venit scadenţa. elveţian etc.) creşte deci este necesar să se cheltuiască o sumă
De mulţi ani în România încasările statului nu acoperă mai mare în monedă naţională (leu), pentru a obţine o sumă dată
cheltuielile. Am văzut că pentru a le acoperi, statul ia credite şi în valută străină, ceea ce poate duce la mărirea inflaţiei.
prin aceasta se îndatorează din ce în ce mai mult. Creditul de Exemplu ipotetic:
stat (public) se acordă, de regulă, de marile bănci, pe baza 1 € = 3,4 lei, de unde 1 leu = 1:3,4 € = 0,30 eurocenţi
efectelor publice (obligaţiuni ale statului, bonuri de tezaur) 1 € = 4,24 lei, de unde 1 leu = 1:4,24 €. = o,24 eurocenţi
evident în vederea acoperirii deficitului bugetar cronic. Ratele la 1 € = 6 lei, de unde 1 leu = 1:6 € = 0,16 eurocenţi
credite şi povara dobânzilor cresc în permanenţă. Astfel datoria Din studiul de caz constatăm că preţul produselor externe
publică la data de 31 martie 2010, atinge suma de 41,2 miliarde importate creşte (1 € = 3,4 = 4,24= 6 lei), o dată convertite,
euro, ceea ce reprezintă 30,6% din P.I.B. faţă de plafonul transformate în monedă naţională, iar preţul produselor
maxim de 60% din P.I.B. stabilit de Codul fiscal al U.E. naţionale exportate scade, o dată schimbate în valută (1 leu =
Experţii economişti consideră că acest plafon de cheltuieli 0,30 = 0,24 = 0,16 eurocenţi). Mai clar exprimat, preţul valutei
(60%) acceptat este extrem de dăunător unei economii pe (euro) creşte, deci este necesar să se cheltuiască o valoare mai
termen lung permiţând o îndatorare în exces, ruinătoare. Din mare în monedă naţională pentru a obţine o sumă dată în valută
41,2 miliarde euro la cât se ridică datoria publică totală, datoria străină. Micşorându-se puterea de cumpărare a monedei
statului (datoria guvernamentală) însumează 39,2 miliarde euro. naţionale (raportul de schimb), adică pentru acelaşi volum fizic
Deci guvernul are o pondere dominantă (93,6%) în totalul exportat este obţinută mai puţină valută străină, ceea ce poate
datoriei publice, în timp ce datoria publică locală a reprezentat agrava procesul inflaţionist intern. Am văzut că această scădere
doar 6,36%. Din datoria publică de 41,2 miliarde euro, 25% a preţurilor, mărfurilor şi serviciilor indigene convertite în
–99–
Economie Botanică
La finele anului 1989 România avea 8 milioane de
salariaţi. Astăzi numărul salariaţilor a scăzut cu 60% adică până
la 4,6 milioane. Pensionarii sunt în număr de 5,5 milioane faţă
de 3,5 milioane câţi au fost în anul 1990. Explozia numărului de
pensionari a fost rezultatul nerestructurării economiei. După un
parcurs de 20 de ani, de la un excedent de 500 milioane dolari, Preocupările botanice ale lui
sistemul de pensii public este gata să se prăbuşească. Emil Racoviţă
Guvernanţii afirmă că în anul 2009, deficitul bugetar destinat
fondului de pensii a fost de circa 1,8 miliarde de euro, care se
adânceşte proporţional cu reducerea numărului de persoane
active ce contribuie la fondul de pensii. Veniturile pensionarilor
au scăzut mult în ultimii 20 de ani. De abia în anul 2007 Prof. dr. Constantin Toma – Iaşi
pensionarii au ajuns la aceleaşi venituri ca înainte de revoluţie. Membru al Academiei Române
Salariile şi pensiile indecente luate de anumite categorii
profesionale şi clientelare au ruinat şi ruinează sistemul de
pensii şi produc inflaţie. Se ştie că succesul unei economii se
E
datorează moderaţiei şi bunului simţ în ce priveşte politica mil Racoviţă a văzut lumina zilei în Iaşi, la 15
salarială. Raportul dintre salarii, în România este de 1:124. noiembrie 1868, şi se trage dintr-o familie
Amintim doar salariul preşedintelui unei bănci, cu capital coborâtoare din viţa voievodului Cehan Racoviţă.
românesc, care se ridică la suma de 20.000 de euro, sau şeful Tatăl său, Gheorghe Racoviţă fusese scurt timp magistrat la
unui serviciu de la Societatea Naţională de Radiocomunicaţii Vaslui şi era membru al societăţii „Junimea” din Iaşi. Mama sa,
câştigă mai mult decât preşedintele României (6.702 lei) + Eufrosina Racoviţă, era o femeie de o rară distincţie sufletească
salariul premierului (5.361 lei) + salariul unui consilier de stat şi o talentată artistă, aşa cum o caracterizează marele naturalist
(4.693 lei) + salariul consilierului prezidenţial (4.693 lei) la un vasluian Constantin Motaş 1 . Emil Racoviţă s-a format sufleteşte
loc, fără a lua în seamă restul veniturilor. Secretara de la aceeaşi în Iaşul patriarhal de pe atunci, oraş al tuturor marilor mişcări
instituţie câştigă 6.571 lei adică de 7 ori salariul unui învăţător culturale. În acest mediu cultural ieşean a avut dascăl pe neîn-
cu 14 ani vechime. Şi ca să nu fim prea plictisitori mai amintim trecutul povestitor Ion Creangă. La liceul particular Institutele
că specialistul în relaţii cu publicul tot de la Radiocomunicaţii Unite, Emil Racoviţă a fost elevul acelei pleiade de străluciţi
(acolo unde plătim obligatoriu abonament la radio) are un profesori: Grigore Cobălcescu, Neculai Culeanu, Petru Poni,
salariu de 10.913 RON, adică de vreo 10 ori salariul aceluiaşi A.D. Xenopol ş.a., iar dintre colegii săi amintim pe Grigore
învăţător cu 14 ani vechime („Gândul”). Pe la Curtea Supremă a Antipa şi Dimitrie Voinov. La vârsta de numai 19 ani îl vedem
României presa de specialitate pomeneşte de venituri de circa
370.000 lei ( 370.000.000. ROL) pe lună. pe tânărul Racoviţă student la Paris, urmând concomitent
Numărul şomerilor a depăşit cu mult cifra de 1,2 milioane. cursuri de la Facultatea de Drept, Facultatea de Şiinţe ale naturii
Peste 50% din şomerii înregistraţi în prezent au depăşit perioada şi Şcoala de Antropologie de la renumita Universitate Sorbona,
legală de suport social. Rata şomajului a explodat în aprilie unde l-a avut ca profesor şi pe renumitul zoolog Henri Lacaze
2010, ajungând la procentul de 8,7%. În plus fondul de şomaj Duthierz, fondatorul cunoscutelor staţiuni de biologie marină de
prevăzut în bugetul de stat pe anul 2010 este insuficient, acesta la Roscoff şi Banyuls, precum şi al vestitei reviste „Archivele
trebuind dublat. de zoologie experimentală şi generală”.
Sistemul de sănătate este în colaps, în principal datorită La numai
subfinanţării în condiţiile a alocării a 3% din P.I.B. 29 de ani îl
Aşa cum s-a mai spus, soluţia corectă pentru salvarea din vedem naturalist
colaps a bugetului şi achitarea datoriei externe, se reduce la al faimoasei
câteva măsuri principale. În primul rând, toţi marii evazionişti, expediţii antarc-
contrabandişti, să fie obligaţi să plătească impozitele cuvenite, tice a vasului
nu „să se strângă şurubul” până la sufocare pentru românul „Belgica (1897-
obişnuit, care trăieşte din pensie şi salarii reduse cu 25%, şi să 1899)”, aşa cum
se recupereze sumele uriaşe din impozitele restante. E greu de odinioară, cu
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
Italia, Spania, Africa de Nord, Slovenia şi România, recoltând Borza, care arăta cum în coşul rece al dolinei înfloreau la
peste 150.000 exemplare de fiinţe cavernicole. începutul lui iulie plante de primăvară de mult trecute pe terenul
După o muncă de 30 de ani în Franţa, în anul 1919 din jurul peşterii. Racoviţă colectează cu grijă fanerogamele
Racoviţă a fost chemat profesor la Universitatea din Cluj, unde accesibile din dolină, pe care le încredinţează spre determinare
întemeiază cel dintâi Institut de Speologie din lume (1920), lui Borza; 9 dintre speciile colectate nu fuseseră până atunci
Societatea de Ştiinţe din Cluj şi Buletinul acesteia. Curând, semnalate din enorma genune: Dentaria glandulosa, Stellaria
Societatea zoologică a Franţei îl alege preşedinte de onoare nemorum, Geranium robertianum, Cardaminopsis arenosus
(1925), iar Academia Română îl alege membru al său (1905) şi var. dependens, Luzula sylvatica, Aconitum toxicum, Hypericum
apoi preşedinte (1926-1929). După o muncă titanică de peste hirsutum, Melampyrum sylvaticum, Scabiosa columbaria var.
cinci decenii, la 19 noiembrie 1947 Emil Racoviţă s-a stins din pseudobanatica.
viaţă, la vârsta de 79 de ani. A existat o perioadă scurtă, dar cu atât mai zbuciumată,
din viaţa lui Racoviţă în cursul căreia a adus în mod direct
*** imense servicii botanicii, şi anume în expediţia antarctică din
perioada 1897-1899.
Concepţiile de biologie generală, atât de originale şi de Este locul să amintim că atunci când spui Antarctica (cu
profunde ale lui Emil Racoviţă, nu s-ar fi putut contura atât de o suprafaţă de 13.178.000 Km2 ), spui:
precis şi de armonios fără o temeinică pregătire botanică 1 . – cel mai sudic, mai îndepărtat (15.000 km), mai recent
Plantele observate sau culese la gura peşterilor sau chiar în descoperit continent, acoperit aproape în totalitate de gheaţă
interiorul lor le cuprinde mai mult în caracterizarea de ansamblu (deţine 90 % din gheaţa Planetei);
a locului, ori le trimitea specialiştilor. – cel mai înalt continent (altitudine: 2600 m deasupra mării),
Totuşi, Racoviţă se specializase în cunoaşterea ciupercilor cu cel mai înalt vârf de 5140 m şi cu înălţime medie de 2000 m;
superioare. La un an după moartea lui Emil Racoviţă, fiul său – cel mai rece continent: sub -80º C în anotimpul rece şi –
(Andrei Racoviţă) publică un interesant articol cu amănunte 30º C în anotimpul „cald” (în zona de coastă: 0º C);
–101–
Botanică
mult. În scrisoarea sa către guvernul belgian Racoviţă scrie: păşune sunt consumate de animale mici din (zoo) plancton, iar
„am adunat şi ceva plante”, dar nu se cunoaşte soarta acestora. acestea, de animale mari, răpitoare. Iarna, când diatomeele mor
Adevărata recoltă de plante, care au fost apoi studiate şi sau se împuţinează din cauza grosimii gheţii şi a zăpezii care le
publicate, a început după sosirea expediţiei la Punta Arenas (1 iau lumina, întreaga faună aproape se stinge. Spre sfârşitul iernii
decembrie 1897), în plină vară antarctică. Explorarea botanică a nu se mai întâlnesc decât câteva copepode (crustacee) slăbite,
lui Emil Racoviţă în cadrul expediţiei Belgica poate fi împărţită care mai mestecă în falnicele lor mandibule câte o diatomee
în trei etape1 : explorarea ţinuturilor magelanice la sud de Punta veştedă, sau câteva carnivore costelive, vânând după rarii
Arenas; explorarea ţinuturilor antarctice nou descoperite; locatari ai preriei devastate. Dar vine vara! Crăpăturile se for-
explorarea marină din regiunea banchizelor (unde corabia, timp mează în toate părţile, zăpada se topeşte, plăcile se subţiază şi
de 13 luni, a făcut corp comun cu banchiza, deplasându-se de la lumina pătrunde din nou sub banchiză. Preria înverzeşte iar
latitudinea 71º31’ şi longitudinea vestică 85º16’, spre vest, până ierbivorele se îngraşă şi se grăbesc să-şi înmulţească neamul, iar
la longitudinea 102º15’); în acest timp nu era posibilă altă carnivorele pot să înghită iarăşi sânge nevinovat”.
botanizare decât de alge nivale sau de alge marine scoase cu Aşa cum ne încredinţează acelaşi Emil Pop materialul
sondele prin săpăturile gheţii. colectat de Racoviţă a fost repartizat spre studiu, diverşilor
Dintr-un punct de vedere fitogeografic mai larg, toate specialişti, de către o Comisie Ştiinţifică a Belgicei, aleasă după
aceste ţinuturi fac parte din domeniul floristic antarctic, care terminarea cu succes a Expediţiei. Materialul botanic a fost
cuprinde toate insulele circumpolare şi îşi are temeiul în munţii încredinţat la 8 oameni de ştiinţă, specialişti în diferite grupe
chilieni şi în ţinuturile magelanice. Pădurile sunt alcătuite din mari de plante, ciuperci, alge şi bacterii. Iată rezultatele deter-
arbori şi tufe în majoritatea lor cu frunze pieloase şi pururea minărilor de către specialişti:
verzi. Cel mai aparte dintre arbori este fagul antarctic – ciuperci: 21 specii, din care 8 noi pentru ştiinţă (între
(Nothofagus). Vegetaţia lianelor, dar mai cu seamă cea a feri- care Sarcosypha racovitzae);
gilor şi muşchilor, este exuberantă. Limita pădurii coboară – alge diatomee (unicelulare): 249 specii, varietăţi şi
mereu spre sud; în Ţara Focului ea se află la 400-500 m. De aici forme, din care 40 specii, 38 varietăţi şi forme noi pentru ştiinţă
mai departe copacii dispar, întâlnindu-se doar plante grupate în (între care Amphora racovitzae şi Trinacria racovitzae);
perinuţe (cum ar fi speciile de Azorella dintre umbelifere). În – alte alge: 47 tipuri determinate, din care 1 gen, 7 specii
sfârşit, dispar şi fanerogamele, pentru a lăsa liber criptogamelor. şi 2 varietăţi noi pentru ştiinţă (între care Racovitziella
Fondul floristic al domeniului antarctic, cercetat de Emil antarctica, Curdiea racovitzae, Phormidium racovitzae şi
Racoviţă, cuprinde trei ţinuturi: Scytonema racovitzae);
1. Ţ inutul magelanic: fusese văzut de numeroşi natura- – licheni: 94 tipuri determinate, din care 22 specii şi 3
lişti, între care şi marele Charles Darwin. Racoviţă colectează varietăţi noi pentru ştiinţă (între care Lecanora racovitzae şi
97 specii de fanerogame, 57 specii de briofite, 26 specii de Verrucaria racovitzae);
licheni, 13 specii de alge. Din aceste grupe, parte din specii mai – muşchii (musci şi hepatice): 87 specii şi 3 varietăţi, din
fuseseră citate, parte sunt citate pentru prima dată de Racoviţă; care 28 specii şi 3 varietăţi noi pentru ştiinţă (între care Webera
în schimb, toate cele 21 specii de ciuperci colectate de el sunt racovitzae);
noi pentru regiune. – fanerogame (plante cu flori): 98 specii (niciuna nouă
2. Ţ inutul de pe malurile strâmtorii Gerlache: în cele pentru ştiinţă).
20 de debarcări Racoviţă a strâns o recoltă impresionantă de Rezumând această statistică, Emil Racoviţă a adus cu sine,
plante, toate noi nu numai pentru această regiune, ci în general din Expediţia pe vasul Belgica, o colecţie foarte bogată, conţinând
de la o altitudine atât de apropiată de polul sud. Aici se găseşte 494 specii, varietăţi şi forme, din care 170 de specii şi varietăţi noi
o singură specie de fanerogame (Aira antarctica – o graminee), pentru ştiinţă, ba chiar şi 1 gen necunoscut. Atât genul nou (alga
dar Racoviţă găseşte, în schimb, 38 specii de muşchi (din care Racovitziella), cât şi 9 dintre speciile noi au fost numite în onoarea
16 necunoscuţi în altă parte a lumii), 55 specii de licheni (din exploratorului, eternizându-i şi în acest fel numele.
care 33 noi pentru ştiinţă), 30 specii de alge (din care 9 noi
pentru ştiinţă) şi o specie nouă de ciuperci, parazitând pe planta
cu flori Aira antarctica.
3. Ţ inutul banchizelor: aici Racoviţă colectează numai
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
***
Aceste plante colectate şi aduse de Racoviţă reprezintă
cele dintâi mostre floristice recoltate de om la sudul cercului
polar.
În plus, pe Racoviţă l-a preocupat întrebarea dacă
animalele de pe gheaţa veşnică sau din marea rece antarctică au
„floră” bacteriană în tubul lor digestiv sau nu. Şi, într-adevăr,
când diseca animale vânate sau pescuite le cerceta şi din acest
punct de vedere, fiind impresionat de mulţimea bacteriilor
intestinale. Materialul recoltat din interiorul diferitelor animale
antarctice l-a trimis pentru determinare compatriotului şi Rosella racovitzae[d]
prietenului său J. Cantacuzino, care a elaborat lucrarea
„Bactéries de l’intestin des animaux antarctiques”. S urse imagini [G.F.]
Întors din expediţie, Racoviţă ţine, în 1900, o conferinţă la a – http://static.panoramio.com/photos/original/11788850.jpg
Bruxelles intitulată „Viaţa animalelor şi a plantelor în Antarc- b – All Posters,
tica”. Opiniile sale despre vegetaţia antarctică sunt schiţate http://www.allposters.com/gallery.asp?startat=/getposter.asp&APNum
într-o frumoasă formă literară şi încadrate într-o admirabilă =6745147&CID=759B73DCA1914CF08071D2E4C02BE4DB&PPID
sinteză a biologiei antarctice. =1&Search=Belgica&f=t&FindID=0&P=1&PP=1&sortby=PD&c=c&
page=1
Iată cum se exprimă Racoviţă: „Banchiza trebuie să ne-o c – Arieseni, http://arieseni.co.cc/?p=6
reprezentăm nu ca un deşert îngheţat şi steril, ci ca o imensă d - World Oceans - A photografic journey,
preerie plutitoare. Diatomeele (alge microscopice) din această http://www.worldoceans.com/m3_ant.htm
1 E. Pop. loc.cit.
–102–
Oenologie
Alte soiuri vin din colecţia vedetei îşi trag seva din
ţinuturile însorite ale Italiei vestite pentru podgoriile sale.
Artista, amatoare de tehnici orientale s-a gândit şi la cei
care practică yoga, scoţând chiar şi o variantă de vin fără alcool,
Vinurile unor personalităţi celebre pentru ca aceştia să fie în formă.
Cântăreaţa are de gând să se răsfeţe de Crăciun. Din acest
motiv şi-a achiziţionat din Spania 25 de sticle dintr-un vin mai
special. Băutura cu pricina, disponibilă în două variante, cu
Prof. dr. ing. Avram D. Tudosie – Huşi particule de aur şi argint este produsă de podgoria spaniolă
Artesanos del Vino, din Valencia, şi costă o mică avere.
„O sticlă de vin cu particule de argint costă 130 de euro,
Papa Ioan Paul al II-lea iar una cu particule de aur, 230 de euro. Nu este deloc ieftin, dar
anctitatea Sa se împărtăşea cu vin Cuvee recolta clienţii noştri sunt bogaţi şi celebri aşa că îşi permit” a povestit
–103–
Tradiţii
magice de alungare a duhurilor rele, despre care se crede că
încep să capete putere pe măsură ce ziua scade. Conform
credinţelor populare, în această perioadă începe de fapt iarna.
Ritualurile magice ce se desfăşoară acum au rol de protecţie şi
Anul Nou Dacic – moment de aduc încredere. Prin intermediul acestora, duhurile rele, care
invocare şi celebrare a supremaţiei încep să apară la adăpostul nopţii, pot fi înlăturate cu uşurinţă.
luminii asupra întunericului Ovidenia, Ziua Luminii
La 21 noiembrie se sărbătoreşte intrarea în biserică a
Fecioarei Maria, numită acum şi Maica Luminii. Este ziua în
care Ioachim şi Ana au dus-o la Templu pe fiica lor, Maria, în
Melania Radu – Bucureşti vârsta de 3 ani. Au încredinţat-o preotului Zaharia care o va
avea în grijă în următorii 12 ani. Îndeosebi femeile sunt
îndemnate cu această ocazie să iubească virtuţile creştine, să fie
Şi-ţi va mai ieşi Şi el te va scoate pline de smerenie, de blândeţe, de bunătate.
Lupul înainte La drumul de plai Sărbătoarea, numită Ovidenia, Obrejenia sau Vovidenia
Ca să te spăimânte, La-un fecior de crai, corespunde în calendarul popular cu celebrarea unei divinităţi a
Să nu te spăimânţ Să te ducă-n rai lupilor, Filipul cel Şchiop sau Filipul cel Mare. Despre acesta se
Frate, cum să-l prinz, C-acolo-i de trai, spune că ar fi fost pedepsit de Dumnezeu pentru că s-a abătut de
Că lupul mai ştie În dealul cu jocu la dreapta credinţă.
Seama codrilor C-acolo ţi-e locu, Ovidenia este considerată la rândul ei zi magică, în care se
Şi-a potecilor, În câmp cu bujorul deschid cerurile, iar cei cu sufletul curat pot înţelege graiul
C-acolo ţi-e dorul… animalelor şi sunt martorii unor miracole. O trăsătură
(folclor, cules de Constantin Brăiloiu) caracteristică a acestei sărbători este metafora luminii, prezentă
în legende, credinţe şi superstiţii. Acum se aprind lumânări
„În codrii bătrâni, sub bolta înstelată, în despre care se crede că nu se vor stinge niciodată pe lumea
bătaia caldă a vântului de libertate, cei cu inima cealaltă, iar lumina lor va călăuzi sufletele celor adormiţi.
pură pot auzi şi acum chemarea la luptă a Marelui Obiceiurile legate de această zi sunt numeroase. Cei care
Lup Alb. Pământul, frunzele şi cerul îl cunosc prea au probleme cu ochii sfinţesc cu această ocazie un prosop cu
bine. Voi îl auziţi ?” care, umezit cu apă, se vor şterge la ochi. Se pune la icoane un
(Felix Crainicu, Cristi Ioniţă – Legendele vas cu apă şi o lumânare, apa respectivă devenind astfel
dacilor liberi) vindecătoare. Se fac previziuni meteorologice: dacă este senin şi
soare, vara va fi secetoasă; dacă ninge, iarna va fi friguroasă.
Acum încep să fie protejate cu ajutorul usturoiului
L
egendele moştenite de la strămoşii noştri daci sunt
considerate printre cele mai interesante legende ale intrările în case şi locurile de dormit. Se prepară alimente
lumii. Aceasta nu pentru ca ar fi complexe şi savant specifice, care protejează de rău şi aduc belşug: vărzări, plăcinte
elaborate, ci tocmai datorită simplităţii, a felului în care au fost cu dovleac, covasa (o fiertură din mălai şi făină de grâu
păstrate şi transmise de-a lungul timpului cu siguranţa cu care fermentată, uneori transformată în turtă). Se mai spune că în
se transmite credinţa, datorită simbolurilor şi semnificaţiilor dimineaţa de Ovidenii înfloreşte Iarba fiarelor, o plantă
profunde pe care le conţin. miraculoasă, care înmoaie fierul şi deschide orice lacăt.
În tradiţia românească sunt cuprinse, între 13 noiembrie şi În noaptea de Ovidenie se aprinde şi se veghează o
6 decembrie, o serie de sărbători şi obiceiuri foarte vechi lumânare lungă şi încolăcită în sens invers acelor ceasului.
cunoscute sub numele de Filipii de Toamnă. Acestea nu sunt Mărimea lumânării reprezintă dimensiunea simbolică a anului
legate de sezoanele agricole sau pastorale, ci de credinţa calendaristic, iar semnificaţia obiceiului este moartea şi
străveche în reînnoirea periodică a timpului. De aceea, această renaşterea ce survin odată cu încheierea unui ciclu şi începerea
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
perioadă a fost identificată de către etnologi cu Anul Nou Dacic. altuia nou, înnoirea timpului.
Sărbătorile, dedicate animalului
sacru al dacilor, lupul, au fost asimilate Sfântul Andrei, patronul spiritual
apoi de tradiţia creştină. Acestea încep cu al românilor, ocrotitorul României
Ziua lupului (13 noiembrie), Gădineţii Sfântul Andrei a fost ucenic al
(12-16 noiembrie), continuă cu Filipul Sfântului Ioan Botezătorul, apoi l-a
cel Şchiop sau Ovidenia (21 noiembrie) urmat pe Iisus Hristos devenind „cel întâi
şi se încheie cu Ziua Sfântului Andrei chemat”. El a predicat în ţinutul Scythia
(30 noiembrie) şi Ziua Sfântului Nicolae Minor, adică Dobrogea şi s-a stabilit pe
(6 decembrie). teritoriul judeţului Constanţa. A murit
Gădinet este numele divinităţii martirizat, la 30 noiembrie, anul 60, în
iernii, lupul, la fel cum Căluş este timpul Împăratului Nero. Se spune că a
numele divinităţii verii, calul, celebrat la fost răstignit cu capul în jos pe o cruce în
Rusalii. Filipii sunt personificări divine formă de X, care de atunci este numită
ale lupului. Simbolul lupului apare în „Crucea Sfântului Andrei”.
numeroase tradiţii spirituale ale lumii. Sărbătoarea Sfântului Apostol
Atunci când este considerat divinitatea Andrei, ziua de 30 noiembrie, are o
iernii şi a nopţii valorizarea sa devine semnificaţie deosebită pentru poporul
pozitivă. Faptul că lupul vede noaptea îl român: pentru că a adus creştinismul pe
transformă în simbol al luminii, cu teritoriul ţării noastre, Sfântul Andrei
caracteristici solare, de erou războinic şi este considerat patronul spiritual al
strămoş mitic. Simbolistica sa are un românilor şi ocrotitorul României.
caracter iniţiatic, dându-i lupului un rol După cum arată obiceiurile legate
de călăuză.) de noaptea de 29/30 noiembrie, noua
Caracteristice acestei perioade sunt sărbătoare creştină a preluat unele
obiceiurile, actele rituale şi practicile caracteristici ale sărbătorilor anterioare,
–104–
Tradiţii
iar Sfântului Andrei i-au fost atribuite trăsături ale divinităţii (daos, în dialectul traco-frigian însemnând lup). După unii
precreştine sărbătorite până atunci, personificare divină a autori, acest nume se leagă de rolul dacilor ca Protectori ai
lupului, „stăpân al oilor”. Centrului Spiritual al Lumii. O tradiţie a oamenilor lupi este
Printre sihaştrii din Munţii Carpaţi circulă o legendă conform atestată de Herodot şi pentru neuri, locuitori străvechi ai
căreia ultimul preot al lui Zamolxis l-a cunoscut pe Iisus Hristos şi actualului pământ românesc. Pelasgii, locuitorii din nordul
apoi pe Apostolul Andrei. Părintele Ghelasie de la Frăsinei Dunării de Jos, din Dacia preistorică, erau numiţi de către greci
vorbeşte despre o,,taină” a trecerii dacilor la creştinism păstrată de- dioi şi erau consideraţi „cei mai vechi oameni de pe pământ”.
a lungul timpului şi transmisă de la un pustnic la altul, ca expresie a Simbolul lupului ca apărător al acestor pământuri nu se
continuităţii de credinţă pe aceste meleaguri. opreşte la perioada dacilor. În alte legende se spune că Sfântul
Andrei a fost trimis să propovăduiască în „tărâmurile lupilor” şi
Tradiţii populare ale nopţii de „Sântandrei” că tot timpul a fost vegheat şi ajutat de către Marele Lup Alb.
Ajunul zilei Sfântului Andrei este momentul principal al
sărbătorilor de înnoire a timpului, moment magic, în care lumea Legenda Marelui Lup Alb, protectorul ţării
celor văzute se întrepătrunde cu a celor nevăzute. Apariţia celor Cândva, în vremuri de demult, un preot al lui Zamolxis
doi sfinţi-moşi, Moş Andrei şi Moş Nicolae, începutul iernii şi cutreiera tărâmurile Daciei pentru a-i ajuta pe cei care aveau
prezenţa haitelor de lupi sunt semne de îmbătrânire şi degradare nevoie şi pentru a transmite dacilor că Marele Zeu veghea
a timpului calendaristic. Ordinea se deteriorase în continuu, asupra lor. Spre deosebire de toţi ceilalţi preoţi, fără a fi în
ajungând în noaptea de 29 spre 30 noiembrie la starea simbolică vârstă, avea părul şi barba albe ca neaua, iar credinţa şi
de haos de dinaintea creaţiei. curajul său erau cunoscute nu numai de Zamolxis şi de oameni,
Se crede că această noapte este cea în care duhurile ci şi de fiarele pădurii.
malefice – în tradiţia populară acestea sunt numite strigoi, Zeul, impresionat de slujitorul său, îl cheamă la el în
moroi şi pricolici – au putere mai mare decât în restul anului şi munţi pentru a-l servi de aproape. Departe de oameni, preotul
vin printre oameni să le facă rău. Tot acum este şi momentul să continuă să slujească cu aceeaşi hotărâre ca şi înainte. În scurt
se ia măsuri de prevenire a răului pe care vor să-l provoace timp, animalele sălbatice au ajuns să asculte de el şi să-l
duhurile necurate. Se practică acţiuni de apărare pasivă împo- considere conducătorul lor. Cei mai apropiaţi îi erau lupii, cei
triva spiritelor malefice: alimente rituale (turta de Andrei, care nu avuseseră un conducător până atunci. După un timp,
covasa), ungerea uşilor şi a ferestrelor cu usturoi, ascunderea Zamolxis decide că a venit timpul ca preotul să îl slujească în
coaselor şi a limbilor de meliţă. alt fel şi, pentru aceasta îl transformă în cel mai temut şi mai
În tradiţia populară, în noaptea de ,,Sântandrei” oamenii respectat animal: un Lup Alb, mare şi puternic cât un urs.
evită să iasă pe uliţele satelor, în casă fiind protejaţi de usturoiul Menirea pe care i-a încredinţat-o era aceea de a aduna toţi
de la intrare şi de candela aprinsă. Băieţii şi fetele organizează o lupii din codrii întru apărarea tărâmului. Astfel, de câte ori dacii
petrecere în timpul căreia vor ,,păzi usturoiul” (care va fi folosit erau în primejdie, lupii le veneau în ajutor. Era de ajuns să se audă
apoi ca leac în timpul anului), iar fetele superstiţioase cred că chemarea Marelui Lup Alb şi de oriunde ar fi fost, lupii săreau să
acum vor afla cine le va fi soţ: un fir de busuioc aşezat sub îi apere pe cei care le deveniseră fraţi. Au fost vremuri fericite, în
pernă face ca în vis să apară imaginea ursitului (obicei practicat care Dacii şi haitele Marelui Lup Alb au trăit în bună înţelegere
şi cu ocazia altor sărbători: Sânzâiene, Anul Nou, Ajunul ajutându-se unii pe alţii, conduşi cu iubire şi dreptate de Zamolxis
Bobotezei). Un alt obicei de celebrare a morţii şi renaşterii şi slujitorul lui devotat, Marele Lup Alb.
simbolice a divinităţii este Bocetul Andreiului. Cu puţin timp înainte de marea invazie, romanii reuşesc
De Sfântul Andrei, datorită transparenţei între lumi, se să sădească în sufletele unor laşi sămânţa neîncrederii faţă de
dezleagă secrete, se găsesc autorii unor crime, ale unor furturi. Marele Zeu. Astfel, unii daci încep să se teamă că Zeul nu le va
Pentru protecţie se mai obişnuieşte să se împrăştie prin curte fi alături în marea bătălie. Trădătorii, cuprinşi de frică, încep
bucăţi de pâine pentru strigoi, ca aceştia să nu mai intre în casă; să omoare toţi lupii ce le ieşeau în cale în speranţa că unul din
se amestecă busuioc în hrana animalelor ori se pune o picătură aceştia va fi Marele Lup Alb al cărui cap îl vor putea oferi
de aghiazmă în apa acestora; se îngroapă în faţa grajdului un romanilor în schimbul vieţii lor.
drob de sare descântat, urmând să fie dezgropat primăvara, la Lupii, câţi au mai scăpat, fug în inima munţilor şi nu mai
–105–
Tradiţii
departe.
Sărbătoarea naşterii Domnului este un termen posterior al
unui eveniment nedeterminat istoriceşte şi nici de către Biserica
creştină.
Propunerea ca în era noastră anii să se numere de la
Originea cuvîntului Crăciun naşterea lui Hristos aparţine dobrogeanului Dionisie Exiguus,
cel smerit, sau Dionisie Românul, propunere acceptată în 527 în
Italia, o sută de ani mai târziu în Franţa, în secolele VIII-IX în
Anglia şi mai apoi în restul lumii. Baza de calcul a lui Dionisie
Gabriel Gheorghe – Bucureşti nu a fost exactă, astfel că s-a dovedit, ulterior, că era noastră
este cu 4-7 ani în urmă. De asemenea, se ştie că înainte de
sfârşitul secolului IV se admisese că Hristos s-a născut sau în 20
Everything in the study of language, as in aprilie, sau în 19 mai, sau la 6 ianuarie, sau la 25 decembrie (5.
other studies, depends upon the way in which one 1, p. 92). Sfântul Epifaniu pune naşterea lui Crist la 6 ianuarie,
approaches the fundamental questions. sfântul Clement Alexandrinul la 19 aprilie, alţi părinţi ai
(Whitney, „The Contemporary Review”, t. 25, bisericii în alte zile (Martigny, Antiquités chrétiennes, p. 271,
p. 716) ap. 54, p. 242). Deci, incipium fiind nedeterminat, festum nu
semnifică ceea ce pretinde doctoriţa S. L.
Pe de altă parte, la arienii carpatici anul începea la 1
1 Generalităţi martie, şi, normal, la aceeaşi dată începea şi la vechii greci şi la
1. 1 Nu de puţine ori, şi nu din partea unor lingvişti, vechile populaţii italiote, ca şi la alte populaţii europene vechi,
istorici, etnologi etc. de mâna a doua, limba română s-a bucurat care au roit din Spaţiul Carpatic, la alte popoare la 1 septembrie,
de un nedisimulat interes şi de aprecieri superlative. Nu este aici în Italia după 153 î.e.n. la 1 ianuarie, dar nu la 25 decembrie.
locul, deşi ar fi necesar, să inventariem astfel de judecăţi de
valoare de excepţie adresate poporului român şi limbii române 2 Critica etimologiei din latinul creatio
în diverse perioade şi contexte, de care nu avem cunoştinţă să 2. 1 În cele ce urmează vom căuta să determinăm gradul
mai fi fost făcute şi despre alte popoare şi graiuri europene. de admisibilitate al etimologiei oficiale a cuvântului Crăciun
De la (F. Lot) o enigmă şi un miracol (cel mai caracteristic obţinută prin diverse exhibiţii fonetice, lipsite, după părerea
atribut al unui popor este limba) sau din punct de vedere noastră, de vreo bază ştiinţifică.
lingvistic, limba română este cea mai interesantă din Europa (V. 2. 2 A deduce pe Crăciun din creatio(nem) înseamnă a
Kiparski) s-au enunţat numeroase opinii despre situaţia cu totul ignora:
particulară a limbii române între limbile lumii. 2. 2. 1 Realitatea credinţei creştine instituţionalizate
Este de tot regretabil că cei care au avut româna ca limbă Nu se poate sărbători crearea lui Hristos deoarece,
maternă, dar şi ca profesiune, şi au învăţat limbi străine, nu au conform Crezului niceo-constantinopolitan, stabilit la 325 e.n.,
ajuns să observe caracterul ei cu totul special şi n-au încercat să- la Niceea, de către primul sinod ecumenic, şi recunoscut de
i descopere originea. sinodul ecumenic din Calcedon (451 e.n.) ca expresie autentică
1. 2 Aproape în totalitate cuvintele din lexicul de bază al a credinţei Bisericii universale, Fiul este născut din Dumnezeu-
limbii române ţărăneşti nu au origine cunoscută. Pentru multe Tatăl, iar nu făcut (creat). Ultimul paragraf adoptat de sinodul
din acestea dicţionarele indică etimologie necunoscută, dar şi de la Niceea conţine o formulă de anatemă: Cât priveşte pe cei
originile atribuite unora din aceste cuvinte sunt, cel mai adesea, care spun că ar fi fost un timp în care Fiul nu era şi că înainte
simple fantezii, fie direct rezultatul unor superstiţii istorice, de a fi fost născut El n-a existat [. . . ] sau că Fiul este creat [. .
lingvistice sau culturale. . ] pe aceştia Biserica îi anatemizează.
1. 3 Privitor la Crăciun, unul din cuvintele dumnezeieştii Crezul sau Simbolul credinţei spune: (Cred) şi într-unul
limbi române, au curs râuri de cerneală, atât autohtonă, cât şi Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, unul născut, care din
extra-carpato-dunăreană. Tatăl s-a născut mai înainte de toţi vecii, lumină din lumină,
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
Nu credem că este necesar să facem istoricul etimologiilor Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu
propuse pentru Crăciun, toate fiind foarte departe de adevăr. făcut, cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut.
Pentru un sumar al acestora a se vedea ref. 6, p. 296-307. Al. Cum ar fi fost posibil să se sărbătorească o zi a naşterii
Rosetti acceptă şi încearcă să justifice părerea lui Aron pentru Fiul, născut mai înainte de toţi vecii, participant la
Densuşianu (1837-1900): de toutes les étymologies proposées, întocmirea lumii (prin care toate s-au făcut)? Cine ar putea
la seule à rester sur pied est creatio, indiquée par Aron pretinde că ştie sau poate stabili ce s-a întâmplat mai înainte de
Densuşianu et reprise par Ovid Densuşianu (v. şi 7. 1, p. 174), toţi vecii, înainte de facerea lumii?
eventual din acuzativul creationem, soluţie înscrisă cert în Din cele mai sus arătate rezultă cu claritate că orice
DLRM şi, cu rezerve, în Dex. legătură cu latinul creatio = act creator, facere, creatură, zidire
1. 4 Un articol pe această temă, probând o rară şi (2, p. 108) (actul creator prin care Dumnezeu Atotţiitorul
regretabilă incapacitate de înţelegere, a fost publicat în cheamă la fiinţă cele ce încă nu sunt – Romani 4/17, ap. 2, p.
cotidianul „România Liberă” din 22. XII. 1990, sub titlul 109) privitor la Hristos este o imposibilitate dogmatică, Biserica
impropriu, (în raport de conţinut) Semnificaţia obiceiurilor de creştină neputând institui o sărbătoare care contravenea
Crăciun, de dr. Sanda Larionescu. Autoarea a realizat o fundamentelor sale ideatice şi care cădea sub anatema celei mai
performanţă puţin obişnuită: aceea de a nu spune nimic corect. înalte autorităţi bisericeşti.
Este de neînţeles de ce doctoriţa S. L. îi atribuie lui P. Caraman
stabilirea etimologiei lui Crăciun din latinul creatione (?) = 2. 2. 2 Câteva repere istorice
creaţie(sic!), pe când, se ştie, această propunere fusese făcută de a. Roma a fost fundată, după legendă, la 753 î.e.n., şi a
A. Densuşianu înainte de naşterea lui Caraman. Apoi, îşi fost dominată de etrusci până la sfârşitul secolului VI, când
dezinformează abundent cititorii cu afirmaţii necontrolate, suprafaţa pe care o ocupa era de circa 150 km2 , mai puţin de
fanteziste, de genul: Crăciunul în sensul de creaţie (o jumătate din cea a Bucureştiului. La începutul secolului IV
imposibilitate fără rest, v. mai departe, n.n. G. G.) semnifică un î.e.n. Statul Roman se întindea pe o suprafaţă de 2 000 km2 ,
început, un „festum incipium” (vai!) ca zi de naştere a lui inferioară celei a Luxemburgului de astăzi, iar la 291 î.e.n.
Cristos şi implicit a unei noi ere, creştine, dar în acelaşi timp şi Roma abia îşi extinde stăpânirea, în Peninsula Italică, asupra
prima zi a anului. unui teritoriu de 54 000 km2 , de aproape două ori suprafaţa
Toate afirmaţiile de mai sus sunt false, cum vom arăta mai Albaniei.
–106–
Tradiţii
În ce priveşte contribuţia Romei la Cultura Europei a se Oricum, dacă vrem să cunoaştem realitatea, care explică,
vedea capitolul Tragedia istorică a unei lumi (46, pp. 17-35), fără discontinuităţi şi întreruperi, evoluţia limbilor europene,
din care vom spicui numai câteva constatări (prezente şi la mulţi trebuie să trecem de la jocul aparenţelor la adevăr, la ştiinţă.
alţi autori, în forme asemănătoare): faţă de ideile pe care le
profesa, Roma era făcută pentru a fi mică; idealul roman era 3 Sărbătoarea Naşterii înainte de creştinism
simplu şi sărac: acela de a face din romani un popor dominant; 3. 1 Data naşterii lui Hristos (ca om), nu e precizată
Roma antică nu reprezintă un echilibru, ci un dezechilibru destul de clar (5. 1, p. 90), şi nu se ştie în ce lună şi în ce zi s-a
permanent: statul Cezarilor nu a putut rezista decât luptând născut Hristos, nici chiar în ce timp al anului (5. 1, p. 92).
clipă de clipă înlăuntru şi înafară; Imperiul Roman nu era un Evangheliile nu mărturisesc nimic privitor la data naşterii
principiu, ci o forţă distructivă, care nu unea lumea, ci o lui Hristos, iar în primele ei secole Biserica Creştină nu a avut o
distrugea, sau o reducea la imposibilitatea unei rezistenţe; astfel de sărbătoare.
Putem să admirăm grandoarea şi forţa Romei antice: nu putem 3. 2 Cu toate acestea, noroadele prăznuiau, de milenii, o
însă să-i dăm adeziunea noastră intelectuală; Romanii nu sărbătoare a Naşterii, la 25 decembrie, cum vom arăta pe scurt
aveau însă decât politica lor imperialistă drept ideal. Dacă în continuare.
grecii nu ar fi cucerit spiritual pe romani, Imperiul Roman ar fi a. Naşterea Soarelui nebiruit (Sol invictus) era sărbătorită
fost pentru Europa ceea ce a fost, mai târziu, imperiul mongolic la 25 decembrie, după calendarul Iulian data solstiţiului de
al lui Ghinghis Khan. Numai că, de data aceasta, barbarii ar fi iarnă, de la care zilele încep să crească. Soarele (re)naşte. În
venit de la vest, şi nu de la est. (pp. 23-26) ritualul sărbătorii, la miezul nopţii, credincioşii ieşeau din
Din puţinele rânduri de mai sus, reiese că Roma reprezintă temple şi strigau: Fecioara a născut, lumina creşte. Noul născut
o realitate recentă în istoria culturii şi civilizaţiei umane, mai era personificat, la unele popoare, ca un prunc, care era arătat
ales în comparaţie cu producţia culturală multimilenară (cel mulţimii, ca prilej de bucurie (v. 4. 3, p. 136).
puţin 5 000 ani î.e.n.) a spaţiului românesc (carpato-danubiano- b. În antichitate, se răspândise în mai tot imperiul Roman
pontic), că din punct de vedere ideatic şi spiritual, Roma nu a Cultul lui Mithra, care reprezenta duhul luminii dumnezeieşti, al
cunoscut prisosul. adevărului şi al bunei credinţe.
b. Din numeroasele argumente de neînlăturat privind Fundamentele creştinismului sunt, în cea mai mare parte,
realitatea enunţată, să cităm măcar una (8. 1), în care se identice sau similare cu ale mithraismului. De aceea, principala
defineşte spaţiul habitatului primitiv aric (aşa-zis indo- piedică în răspândirea creştinismului n-au reprezentat-o religiile
european) din care s-au desprins, după mileniul trei î.e.n. : politeiste, zise păgâne (de la paganus = ţăran), ci mithraismul,
grecii, italioţii, celţii, germanii, slavii (p. 71), iranienii şi ceea ce l-a făcut pe E. Renan (v. Marc Aurele et la fin du monde
indienii (p. 72): the area which is bounded on its eastern side by antique, 1883, p. 579) să afirme: si le Christianisme eût été
the Carpathians, on its south by the Balkans, on its western side arreté dans sa croissance par quelque maladie mortelle, le
by the Austrian Alps and the Böhmer Wald, and on the north by monde eût été mithraiste, formulă pe care M. Eliade a preluat-o
the Erzgebirge and the mountains which link them up with the şi a folosit-o ca titlu al capitolului 218 din Istoria credinţelor şi
Carpathians (aria mărginită la est de către Carpaţi, la sud de ideilor religioase.
către Balcani, la vest de către Alpii Austriei şi Böhmer Wald, Răspândirea mithraismului a fost prodigioasă: din Scoţia
iar la nord de către Erzgebirge şi munţii care fac legătură cu până în Mesopotamia, din Africa de Nord şi Spania până în
Carpaţii) – 8. 1, p. 68. Europa Centrală şi Balcani. Majoritatea sanctuarelor au fost
c. Normal, toate grupurile care au roit, la date diferite, din descoperite în vechile (??, G. G.) provincii romane din Dacia,
habitatul primitiv (v. mai departe 6. 3) au plecat cu limba Panonia, Germania (32. 2, p. 318).
vorbită în acesta, ceea ce explică similitudinile lexicale între La Roma, cultul lui Mithra ajunsese chiar religie a curţii
idiomurile vorbite de popoarele Europei, respectiv de cele indo- imperiale. Naşterea lui Mithra era prăznuită la 25 decembrie,
iraniene, observate de William Jones la 1786. când lumea cea veche sărbătorea creşterea luminii, care
Trebuie să rămână limpede că limba matcă a Europei este biruieşte forţele întunericului (1, p. 42).
cu milenii mai veche decât fundarea legendara a Romei antice, c. În Roma veche, la 25 decembrie se sărbătoreau
că limba latină este un derivat târziu din limba primară a Saturnaliile, în cinstea lui Saturn (Deus Daciae), o foarte veche
–107–
Tradiţii
Sărbătorirea naşterii lui Iisus, la 6 ianuarie, n-a fost fericite şi dacă preoţii legii nouă au sporit c-un dram
acceptată de Biserica occidentală, fiind practicată, parţial, înţelepciunea (13, p. 64,66,68).
numai în Biserica orientală. 4. 5 La începuturile ei, Biserica susţinea că creştinii se
e. Din relatările de mai sus, rezultă că înainte ca biserica închină unui Dumnezeu viu, adevărat, născut din sine însuşi, din
creştină să instituie sărbătoarea naşterii lui Iisus, existau cel eternitate, care a făcut cerurile şi pământul care, deci, nu are
puţin patru zeităţi ale căror naşteri erau prăznuite (pentru trei început şi nici sfârşit, ca atare nici o zi de naştere. De aceea,
dintre ele) la 25 decembrie, iar a patra la 6 ianuarie (Dion/ysos). creştinii nu puteau prăznui o zi a naşterii unui Dumnezeu
În toate cazurile, este vorba de zeităţi care mor şi învie. adevărat şi, ca urmare, luau în râs sărbătorirea unei zile de
naştere pentru zei, ceea ce dovedea că aceştia sunt creaţii ale
4 Creştinarea sărbătorii naşterii oamenilor care, asemănându-i vieţii lor, le-au fixat şi zeilor zile
4. 1 Cea mai veche menţiune a unei sărbători creştine a de naştere, de botez etc.
naşterii pe care o cunoaştem (un papirus al unui cor bisericesc În acest context era normal ca Biserica creştină să fi
din Egipt în care este preamărit Iisus cel născut în Betleemul condamnat ca pe un păcat sărbătorirea unei zile a naşterii. Cum
Iudeii), este din secolul IV (1, p. 40). şi pe ce criterii să stabileşti o dată, în repere umane, şi s-o
4. 2 Din numeroasele opinii privitoare la creştinarea prăznuieşti când este vorba de un Dumnezeu născut mai înainte
sărbătorilor păgâne ale naşterii, s-o cităm pe aceea a lui A. de toţi vecii. (v. şi § 2. 2. 1)?
Bayet. Nici împăraţii, nici Biserica nu pot să modifice brusc 4. 6 Cu toate eforturile depuse, Biserica creştină nu sporea
modul de gândire şi de viaţă instituit de acţiunea lentă a numeric tocmai datorită faptului că poporul, mai ales ţăranii, nu
secolelor. Rezultatul: în drept, imperiul se face creştin, în fapt, putea adera la o religie care le cerea să renunţe la obiceiurile
creştinismul se face păgân (12, p. 59). Teologii repetă mereu tradiţionale, moştenite din moşi-strămoşi.
că-i păcat a celebra ziua solstiţiului de iarnă, sărbătoarea Pentru a intra în graţiile mulţimii, pentru a se putea
zeului solar Mithra (a Soarelui, a lui Saturn etc. n.n. G. G.), dar răspândi, Biserica a fost nevoită să facă concesii. Cea mai mică
cum toată lumea continuă s-o serbeze, Biserica face din ea concesie, de neînlăturat, era să potrivească adevărurile pe care
sărbătoarea naşterii Domnului. Astfel, creştinismul triumfă în le propovăduia cu realitatea tradiţiei, să preia în ritualurile sale
lege, iar păgânismul triumfă în fapte (12, p. 62). numeroase obiceiuri, practici şi sărbători „păgâne”, cum am
4. 3 Interdicţiile şi canoanele promulgate de Concilii şi arătat (v. § 4. 3), să continue sub faldurile sale tradiţia păgână, o
Sinoade nu dau rezultate, pentru că fără sărbători, faţă de care continuitate de neînlăturat, izvorâtă din natura umană,
îşi etapizau existenţa, oamenii nu-şi puteau concepe şi organiza conservatoare, reţinută la nou, mai ales în societăţile patriarhale.
viaţa personală. Văzând că în pofida tuturor interdicţiilor, Că lucrurile s-au petrecut astfel rezultă şi din următoarea
credincioşii continuă să prăznuiască sărbătorile tradiţionale, relatare: Când Sfântul Augustin de Canterbury, în anul 596, a
Biserica renunţă la politica de mână forte, recurgând la fost trimis în Anglia, de papa Grigore cel Mare, pentru a
diplomaţie: se dă coloratură creştină vechilor sărbători aşa-zise propovădui Evanghelia, a primit sfaturi anume de a respecta
păgâne. Treptat, Biserica ajunge să canonizeze o bună parte din tradiţiile popoarelor la care merge să le convertească, de a le
practicile rituale şi sărbătorile religiilor multiseculare cărora potrivi în caz de nevoie cu ceremoniile creştinilor (subl. ns., G.
creştinismul li se substituie cu încetul (v. şi 4. 3, p. 142). G.) în aşa mod încât să facă în curând un mijloc de convingere,
Pe lângă creştinarea sărbătorii naşterii, de care ne ocupăm, şi într-un chip oarecare să găsească cele mai bune părţi din
au mai fost creştinate: sărbătoarea ţăranului, a începutului riturile speciale ale sărbătorilor solstiţiului de iarnă în folosul
campaniei agricole, botezată Sfântul Gheorghe (de la aceleia a naşterii Domnului (47, p. 8).
gheorgheea = agricultură), Rosalia a fost înlocuită cu Rusaliile 4. 7 În acest context, este explicabil pentru ce papa
(v. 13, p. 46 etc.), sărbătoarea Apei, celebrată la solstiţiul de Liberiu instituie, pentru prima oară în creştinism, la 354, în
vară, a devenit a Sfântului Ioan Botezătorul, sărbătoarea Dianei, Biserica apuseană o sărbătoare a naşterii lui Iisus, iar la 386
în august, a fost înlocuită cu a Sfintei Maria (Mare), Sâmbăta Sfântul Ioan Gură-de-Aur hotărăşte ca şi în Biserica răsăriteană
morţilor, în noiembrie, continuă o veche sărbătoare păgână a să se prăznuiască o zi a naşterii Domnului (1, p. 43).
morţilor etc. (v. 4. 3, p. 140). Trebuie înţeles că aceste date pot fi luate în consideraţie
A se vedea şi ref. 48 (p. 7), scrisă de un preot: biserica numai pentru puţinele teritorii de sub jurisdicţia de atunci a
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
creştină a păstrat datinile şi obiceiurile păgâneşti, atât de Bisericii, că până în secolul VIII această sărbătoare nu trece
înrădăcinate în viaţa poporului, cu haina religiunii creştine. dincolo de zidurile templului.
4. 4 Această realitate bine cunoscută este splendid Creştinarea formală a popoarelor europene s-a făcut
exprimată prin gura Magului din Carpaţi: Veştile pe care mi le târziu, treptat, aproximativ astfel (5. 1):
aduceţi nu mă pot mâhni, căci tot ce se întâmplă e rânduială a – francii sec. V – VI (p. 30);
Celui prea Înalt pe care noi îl servim. Mi-aţi vorbit demult de – britanii sec. V – VIII (pg. 31-33);
legea nouă către care noroadele se îndreaptă; dar sub cuvintele – germanii sec. VII – VIII (pp. 281-284);
ei proaspete eu văd aceleaşi semne vechi, căci Domnul – scandinavii sec. XI (pg. 284-285);
Dumnezeu are o mie de nume şi o mie de forme. Poate ochii – sârbii, croaţii, bulgarii sec. IX (pp. 285-287);
oamenilor de rând au nevoie de altceva şi sufletul lor doreşte – cehii şi boemii sec. IX – X (pp. 294-296);
alt joc de colori, dar cel ales trebuie să rămâie într-acelaşi loc – polonii sec. X (pg. 296-297);
al său, îndreptat cu toată puterea spiritului spre înţelepciunea – ruşii sec. X – XI (pp. 297-300);
cea mai presus de toate. Cel pe care îl servim e unul, născut din – ungurii sec. X – XI (pp. 300-302).
el însuşi; şi din acest unul toate au ieşit şi el e în toate şi le Românii nu au fost creştinaţi niciodată, ceea ce l-a făcut
învăluie pe toate[. . . ] pentru noi ceea ce e veşnic nu se poate pe ambasadorul Vaticanului să afirme, în Aula Academiei, că
clăti. poporul român s-a născut creştin.
Dragostea noastră către fraţii noştri cei neluminaţi Într-adevăr, Tertulian (sec. II) – ap. P. Maior, Istoria
trebuie să se împace cu tot ce poate fi de folos sufletului lor. bisericii românilor vol. I, Ed. Viitorul Românesc, 1995, p. 86 –
Dacă pot fi astfel mai buni, să rostească numele lui Iisus[. . . ] scrie: Iară lui Hristos Dumnezeu sunt supuse şi a sarmatelor,
iar preoţilor noştri cărora li se cer alte vorbe pentru aceleaşi dachilor, şi a germanilor şi a schithilor (ţări)[. . . ] în care
lucru le dăm sfat să se plece stăpânirii. Slujesc pe acelaşi numele lui Hs., carele au venit, împărăteaşte. Petru Maior arată
Dumnezeu. Să ştiţi de asemeni că ce a fost rânduială a vieţii şi că foarte demult era primită între români credinţa creştinească,
a fiinţei noroadelor o mie de ani va rămânea încă o mie. Căci o că nici un scriitor nu se află carele să fi însemnat începutul
lege care pare nouă nu schimbă nici frica, nici nădejdea, nici întoarcerii românilor către credinţa lui Hs. (ibidem) – subl. ns.,
viaţa, nici moartea. [. . . ] Aş dori să aflu dacă popoarele iar Margaret Dampier (The orthodox church în Austro-Hungary,
împărăţiei Bizanţului, de unde vine această silă, sunt mai Londra, 1905, p. 10) scrie:
–108–
Tradiţii
Convertirea transilvănenilor nu este notificată nicăieri, această ţară este foarte bun.
aşa că trebuie să acceptăm că ei au reuşit să-şi păstreze În dicţionarul maghiar-român găsim:
credinţa creştină în timpul lungilor secole în care şi-au Gyula = Iuliu (nume de bărbat)
continuat existenţa lor din munţi. Ei reapar ca popor creştin, şi
având forma ortodoxă a creştinismului, cu proprii lor episcopi Gyula – Fehérvar = Alba Iulia,
şi prelaţi[. . . ] (ap. A. Plămădeală, Romanitate[. . . ], p. 180). de unde rezultă că, la începutul sec. XI, voievodul
4. 8 Că sărbătoarea instituită în creştinism la 25 decembrie Transilvaniei era un român cu numele Iuliu. Dacă ar fi fost
este exclusiv o sărbătoare a Naşterii reiese şi din numele ungur nu ar fi de crezut să-i fi atacat pe unguri. Şi nu este de
sărbătorii la primele popoare creştinate: mirare că era rudă cu Bela = Voicu (v. Cronica pictată, p. 146)
– în latină Natalis = naştere; duce (Cronica pictată, XXXVI) în Panonia, care, trecând la
– în italiana Natale = naştere (fare natale = a sărbători catolicism, şi-a schimbat numele în Ştefan, nu István (!). Până
naşterea Domnului); la convertirea lui Ştefan la catolicism ei aparţineau bisericii din
– în portugheză Natal = naştere; Bizanţ. Despre Gyula, Giula sau Ghiula, cum scrie Petru Maior,
– în spaniolă Navidad/Natividad = naştere; dar şi alţii, ştim că s-a deplasat la Bizanţ unde s-a botezat, după
– în provensală Nadal = naştere; cum scrie Gheorghe Cedrenu, istoric bizantin, în Compendiul
– în franceză Nativité = naştere (v. Villehardouin II, p. istoriilor (ap. P. Maior, Istoria bisericii românilor, vol. I, p. 91).
126) şi recent, Nöel (din lat. natalis) = proprement jour de Mai mult, Gyula a adus cu sine în Ardeal pe călugărul Ierotheiu
naissance (de Jesus); care a convertit pe mulţi ardeleni la creştinism, cum arată
– în engleză Nativity = naşterea (Domnului); Christmas = Cedrenu şi Zonares.
festival of the nativity (naşterii) of Jesus Christ. De aice, se întreabă P. Maior, ibidem, p. 93: oare acei de
4. 9 Nu de puţine ori creştinarea s-a făcut cu forţa, chiar Ierotheiu întorşi la credinţa creştinească fost-au români au
cu vărsare de sânge, cum mărturiseşte, în unele cazuri, chiar secui, că încă atunci numai aceaste neamuri era în Ardeal.
istoria bisericească: Saxonii dintre Rin şi Elba rămăseseră Iar, mai sus: partea cea mai mare a lăcuitorilor în Ardeal
neconvertiţi[. . . ] Ei urau creştinismul tot atât cât iubeau au fost români, şi limba cea mai de obşte, precum până astăzi,
libertatea; dar Carol cel Mare îi covârşi cu puterea lui [. . . ] în au fost cea românească (ibidem).
anul 782, după revolta din Verden, lângă Aller, au fost De ce preferau principii ardeleni să se boteze la Bizanţ ne-
decapitaţi 4 500 de saxoni (5. 2, p. 283-284). o spune Petru Maior (op. cit., p. 92): … lor mai cu norocire le
Istoria bisericească este plină de astfel de convertiri cu era a se boteza în Ţarigrad pentru că se făcea patrichii
tăişul sabiei. În realitate, sub masca convertirilor la creştinism – (patricieni ai imperiului, n. ns.) şi se înturna încărcaţi de bani şi
convertiri de acest fel nu sunt cunoscute în aşa-zisa Biserică a de altă avere…
răsăritului, ci numai în cea apuseană – s-au ascuns de multe ori Care nădeajde, după cum cetirăm din Cedrenu, tocma nu
lupte pentru putere şi, mai ales, pentru avere. l-a înşelat cu Giula pre Constantin Porfirogenetul.
La uciderea unui adversar, averea celui ucis trecea în Din textele de mai sus rezultă că la începutul sec. XI
proprietatea regelui, în acest fel regele devenind cel mai mare voievodul Ardealului era un român aparţinător de Biserica din
proprietar al statului respectiv. Bizanţ, în care fusese botezat şi ducele Voicu (Bela) până la
Să ilustrăm această realitate cu un caz menţionat în trecerea sa la catolicism.
Cronica pictată de la Viena, în care figurează, cu singurele Deci, Gyula era creştin, dar de rit bizantin, astfel că
ilustraţii cunoscute, şi înfrângerea lui Carol Robert, regele imputaţia pe care i-o face nepotul lui, Ştefan I, că nu s-ar fi
Ungariei, de către Banul Basarab, la Posada (1330). întors la legea creştină are numai sensul că a refuzat să treacă la
În continuare prezentăm cap. XXXVII, în original (latină) catolicism.
şi în traducerea lui Popa-Lisseanu. Un alt caz similar, relatat tot în Cronica pictată, (p. 147,
XXXVII. Sanctus rex Stephanus (40) pugnat cum Gyula note):
duce Transiluano Nobilii din Somogy şi din Zala, nevoind cu nici un preţ să
Porro beatus Stephanus postquam regie celsitudinis părăsească ritul părinţilor lor, nici să primească credinţa
coronam diuinitus est adeptus, famosum et lucrosum bellum catolică, (în orig. lat.: asserentes nullo modo a ritu parentum
–109–
Tradiţii
Printre cei cărora li s-a retras brevetul de sfinţenie sunt şi: La mijlocul sec. XVII, întâlnim Crăciun ca nume al
– Sfântul Cristofor, patronul automobiliştilor; sărbătorii, dar în texte laice: Ghedeon, mitropolitul Sucevei şi
– Sfântul Gheorghe, protectorul Angliei; mai mulţi boieri semnează un act în care scriu că Măria sa craiul
– Sfântul Ştefan, rege al Ungariei; (Gh. Racoţi, n. ns., G. G.) s-a milostivit cu săraca lor ţară şi „ne-
şi alţii pe care referinţele din „dosar” nu-i mai justificau au ajutorit şi cu bani, împrumutaţi la nevoile ţării, 126. 000
pe post de sfânt. taleri, pe care se îndatoreau a-i răspunde până la ziua
În atari condiţii nu putea fi vorba decât de o convertire Crăciunului care este la leat 25 decemvrie după călăndariul cel
formală, care nu atingea tradiţia statornicită de milenii. Au vechiu. ” (Iorga, Studii şi documente IV, pg. 44-45, ap.
trebuit să treacă sute de ani până ce creştinismul să devină el Xenopol, vol. IV, p. 225).
însuşi tradiţie, să intre în mecanica existenţială a oamenilor din De aici deducem că în vorbirea populară sărbătoarea se
popor. numea Crăciun, dar în texte religioase preoţii s-au abţinut să
4. 10 În secolul XIV Europa avea doar aspectul unei lumi folosească acest nume.
creştine (33, II, p. 90), creştinismul, trăit până atunci doar de un 5. 6 După Dicţionarul Academiei, numele sărbătorii ar
număr extrem de mic de inşi, îşi propune să devină religie apărea de trei ori în sec. XVII (Anonymus. caransebiensis,
populară. El dobândeşte, în acest scop, un caracter mai naiv, Pravila lui Matei Basarab şi într-un text din Crestomaţia lui
asimilând formele mai rudimentare ale religiei poporului pe Gaster) afirmaţii care nu s-au putut verifica. Chiar dacă arătările
care biserica încearcă s-o disciplineze (33, II, p. 90-91, vezi aici din D. A. ar corespunde realităţii, înregistrările ca nume proprii
şi pentru alte aspecte pertinente). şi ca toponime sunt şi cu peste două veacuri mai vechi, şi mult
4. 11 Din cele arătate se vădeşte că nu se poate afirma mai numeroase.
nimic precis cu privire la datele la care prăznuirea la 25 Oricum, ca să existe antroponime şi toponime, trebuia să
decembrie a Naşterii Domnului a devenit reală şi obişnuită, existe mai înainte numele comun: Toponimele şi antroponimele
tradiţională pentru majoritatea populaţiilor creştinate. din această categorie (cea de care vorbim, n.n. G. G.) provin
4. 12 Din discuţia făcută în prezentul capitol rezultă cu printr-un transfer de sens de la cuvântul comun spre numele
toată evidenţa că sărbătoarea Naşterii Domnului a fost instituită propriu. Atestarea cuvintelor comune prin nume proprii
deliberat, cu scopul precis de a şterge din mintea credincioşilor, reprezintă, de fapt, recunoaşterea izvorului de formare a
prin suprapunere, prăznuirea unor sărbători cu acelaşi conţinut, toponimelor şi antroponimelor, şi implicit demonstraţia
mai vechi, dedicate lui Sol invictus, lui Mithra, lui Saturn, lui existenţei anterioare a cuvântului comun (15, p. IX).
Dion/ysos, pentru câştigarea de aderenţi. Ea apare ca o măsură 5. 7 Datorită prezenţei în Câmpia Panonică, încă din
politică, de mare importanţă pentru răspândirea creştinismului, antichitate, a unei populaţii româneşti (!) compacte, astăzi în
dar fără legătură cu Crăciunul, prăznuit de români, una din mare parte maghiarizată prin grai, în maghiară au pătruns
mărcile de străvechime ale Neamului Românesc. numeroase cuvinte româneşti, printre care se găseşte, cu mai
multe atestări, începând din secolele XII-XIII, deci dinainte de
5 Atestări ale cuvântului Crăciun răspândirea creştinismului, spre a deveni religie populară, şi
5. 1 Din punct de vedere al numelui, apariţiei, rostului şi Crăciun (19, numai pentru atestări).
conţinutului nu se poate găsi nici o legătură între Crăciun şi 5. 8 În folclorul medical român se găsesc numeroase
vreuna din sărbătorile Naşterii analizate în capitolul anterior. credinţe populare şi superstiţii legate de Crăciun (18).
5. 2 Alăturarea sărbătorii Naşterii Domnului de cea a 5. 9 În Moldova şi Bucovina se numeşte Crăciun, sau
Crăciunului, pentru că de creştinare nu credem că se poate Aluat sau Colac de la/din Crăciun un colac pe care-l fac femeile
vorbi, s-a făcut foarte târziu. Nici unul din textele religioase, de Crăciun, şi care se păstrează până în primăvară când, după ce
creştine, româneşti, din secolele XVI – XVII şi chiar din secolul se tămâiază boii şi plugul, se pune în coarnele boilor înainte de
XVIII nu conţine cuvântul Crăciun, în timp ce unele din acestea a porni la arat, după care e mâncat de plugari pe ogor (31, p.
menţionează Paştele. 866), ceea ce denotă o legătură cu practicile agrare, legate,
5. 3 Mai mult, şi surprinzător, mitropolitul Antim foarte probabil, de sărbătoarea naşterii lui Saturn.
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
Ivireanul scrie două consistente Cuvinte de învăţătură (în 25 a Astfel de practici sunt descrise de mai mulţi etnografi
lunii dechemvrie) la naşterea Domnului nostru Iisus Hristos (Elena Niculiţă-Voronca, Petru Caraman, Ion şi Silvia
fără să menţioneze măcar o dată numele de Crăciun ca nume al Ciubotaru ş. a.) ale căror texte nu le cităm pentru că nu adaugă
sărbătorii pe care o prăznuia. ceva notabil din punctul nostru de vedere.
5. 4 În secolul XVIII, în Ceremonialul Curţii Moldovei, 5. 10 În legătură cu Crăciunul, poporul nostru a creat
intitulat Obiceiul ţărămoniilor ce să fac în zioa de Ajunul proverbe, glume şi expresii populare:
Naşterii Domnului Hristos (p. 274-279) şi… zioa Naşterii (p. Crăciunul sătul, buze unse şi vine căcate; Crăciunul sătul,
279-284) etc. numai de trei ori, într-un fel de comentarii ale Paştele fudul; Crăciunul sătul/ Paştele/ Minciunele/ Cu ouă
autorului, se scrie şi Crăciun (pg. 277, 278, 279). În rest, peste boite/ Cu straie-noite; La Crăciun se vede dacă-i bună nuca;
tot sărbătoarea este numita zioa naşterii (pg. 274, 277, 279, 280, Nu ţi-e frică de Crăciun (20. 1, 78-80) sau O dată-i Crăciunul
284, 285). Şi asta într-un text laic din a doua jumătate a într-un an; Cine umblă la Crăciun în cămeşă, la Paşce umblă în
secolului XVIII (23), ceea ce pare a arăta că nici la această dată cojoc; A da minte cu Crăciunul; A mânca mulţi Crăciuni; Să
târzie Crăciunul nu fusese acceptat de biserica creştină din mai mănânce mulţi Crăciuni; Parcă-i capra de la Crăciun; A
Ţările Române. intra în lemne de Crăciun (20. 6, 14741-14750).
5. 5 Deşi cuvântul este străvechi, cum vom arăta, ciudat, 5. 11 Datorită sistemului incomplet şi defectuos de sigle,
el apare înregistrat de 19 ori ca nume propriu, între 1414 şi folosit de Dicţionarul Academiei, lit. A-B, 1913, nu s-au putut
1570, şi de 6 ori ca toponim, între 1512 şi 1594 (15, p. 57), dar verifica textele date ca exemple, pentru unele obiceiuri, fiind
nici măcar o dată, în aceste secole, ca nume al sărbătorii. obligaţi să le cităm după acesta: Moşii de Crăciun = pomana din
În afară de acestea, în sec. XV mai întâlnim Cetatea mână, reprezentând darurile pe care le pregăteşte gospodina şi
Crăciuna, zidită în Ţara Vrancei (1470) şi localitatea Piatra lui le duce pe la diverse case, oferindu-le ca pomană pentru sufletul
Crăciun, în prezent Piatra Neamţ (17). răposaţilor ei (31, p. 867).
De asemenea, ne întâmpină numeroase toponime: 5. 12 Numele Crăciun se regăseşte şi printre denumirile
Crăciunei, Crăciunel, Crăciuneşti în aproape toate regiunile populare ale unor plante (22): Crăciuniţă (Begonia semperflorens),
ţării (a se vedea dicţionarele enciclopedice, geografice, indexuri p. 29 – înfloreşte chiar în preajma Crăciunului, de unde rezultă că
de localităţi etc.). denumirea îi vine neapărat de la sărbătoarea Crăciunului; Crăciun
–110–
Tradiţii
(Begonia metallica), p. 29; Crăciuniţa, Crăciun sau Crăciunel foarte răspândite şi mai în toate satele se cântă de către ţăranii
(Begonia crassifolia), p. 30; Crăciunel (Rhipalis crispata), români şi nicidecum de lăutari ţigani (58).
Crăciunele (Rhipalis pachyptera), p. 147 etc. Oricum s-ar explica această poziţie a filologilor maghiari,
5. 13 Din toate cele arătate în prezentul capitol rezultă că ea rămâne descoperită logic chiar din premize: să iei ceva de
este vorba de un cuvânt străvechi, numai cuvintele care se unde nu există …
găsesc de foarte multă vreme în limbă ajungând să formeze 5. 15 Se naşte întrebarea: de ce un nume al unei sărbători
expresii populare, să intre în compunerea unor proverbe, să religioase, cum este astăzi Crăciunul, deşi străvechi, nu a fost
contribuie la apariţia unor superstiţii, obiceiuri şi leacuri menţionat măcar în vreun text religios creştin până de curând.
populare, să fie date ca nume unor plante etc. Răspunsul ar putea fi următorul: Moş Crăciun apărea ca o
5. 14 Crăciunul, ca şi Mărţişorul, Drăgaica etc, este o zeitate necunoscută Bisericii, pe lângă cele deja amintite,
sărbătoare românească şi numai românească. Prezenţa ei în întâlnite în spaţiul fostului Imperiu Roman. Or, este dificil să
unele din ţările limitrofe se datoreşte existenţei în aceste state a lupţi cu o zeitate necunoscută, venerată de o populaţie care
unor populaţii româneşti, azi deznaţionalizate sau în curs de practică, fără să fie constrânsă de nimeni şi de nimic, o trăire
deznaţionalizare. creştină (v. şi Friedrich Hayer: Românii sunt poporul din
Cuvântul care numeşte această sărbătoare este de uz Europa care s-a născut creştin), pe care n-ai cum şi nici motiv
general numai în română. Datorită numărului mare de români să încerci s-o determini să renunţe la trăirea ei, pentru că aplică
trăitori în Panonia (le Bavarois Aventin, au XVI-e siècle, en în viaţă tocmai principiile pe care i le oferi. Aceasta pare să fi
utilisant des sources aujourd’hui perdues, appelait, à plusieurs fost dilema Bisericii privitor la Crăciun.
reprises, le pays des Hongrois d’avant 900, la Dacie, très În aceste condiţii, în final, Biserica a trebuit să renunţe la
exactement la Dacie en-deçà et la Dacie au-delà de la Tisza, luptă, dată fiind dificultatea, chiar imposibilitatea de a-şi
55. p. 120), atestaţi ca Daci în istoriografia latină antică, identifica adversarul, şi a încercat să-şi apropie sărbătoarea,
maghiarizaţi prin limbă în ultimele secole, numeroase cuvinte introducând, treptat, elemente creştine în sărbătoarea
ale limbii române, printre care şi Crăciun, au pătruns în Crăciunului, necreştină, dar prăznuită de o populaţie cu trăire
maghiară. Dicţionarul etimologico-istoric al limbii maghiare creştină.
(DEILM) – 19 – scrie că sursa lui Karácsony ar fi limbile slave. Avem unele indicii în acest sens. Iată-le:
O astfel de informaţie putea fi preluată din zadarnicul Bătrânul Crăciun a înţeles că la casa lui s-a născut fiul
Dictionnaire d’étymologie daco-romane al lui Cihac, care arată lui Dumnezeu (!?) – v. 31, p. 866. Este vorba de alăturarea lui
că românescul Crăciun ar fi de origine slavă, o aberaţie. Moş Crăciun de evenimentul naşterii lui Iisus, dar şi în acest caz
Este drept că aberaţia lui Cihac are ca sursă o altă aberaţie, se vădeşte că Moş Crăciun este cu mult mai vechi, la naşterea
a lui Miklosich (24) care „găseşte” pe Crăciun în limbile slave, lui Iisus Moş Crăciun fiind deja bătrân.
unde de fapt nu există, şi nu-l menţionează în română, unde este Sau alt text: Moş Crăciun era stăpânul păstorilor şi
de uz general şi unde îi este şi originea. staulului unde s-a născut Mântuitorul (31, p. 866), o altă
Ori de unde ar fi preluat lingviştii maghiari această alăturare la fel de artificială ca şi cea anterioară.
informaţie, ea reprezintă o eroare. Şi un al treilea text de acelaşi fel dar cu tendinţa de a-l
Conform dicţionarelor corespunzătoare pentru sărbătoarea discredita pe Moş Crăciun: Acest post a fost poruncit de Maica
Naşterii Domnului găsim echivalentele slave: Domnului bătrânului Crăciun pentru că a tăiat mâinile bătrânei
1 rusă roždestvo; Crăciunoaie, nevastă-sa, care moşise pe Maica Domnului(31,
2 ucraineană rizdvü; p. 866).
3 cehă vánoce; Sunt şi alte texte privitoare la Crăciun în mitologia
4 sîrbo-croată božiş; populara română, dar ne oprim aici.
5 polonă božyc; Ultimul text face din Moş Crăciun, cunoscut ca expresie a
6 slovenă božić; bunătăţii întrupate, un criminal, în stare să-i taie mâinile (cu
7 macedoneană božik, roždestvo; toporul!) bătrânei sale neveste, Crăciunoaia, sugerându-se că ar
–111–
Dezbateri
„În anii 1980 continentul a fost străbătut de un val de
reforme democratice. Nou alesele guverne au apelat la
„experţii” FMI şi a Băncii Mondiale pentru a găsi soluţii la
problemele lor. Convinşi să adopte programe structurale SAP
Istoria secretă (System Applications and Products), aceştia au transpus în
a imperiului American practică măsuri nepopulare de la privatizarea serviciilor
publice până la reduceri ale asigurărilor sociale. Ei au
acceptat împrumuturi oneros de mari, destinate dezvoltării
proiectelor de infrastructură care de cele mai multe ori serveau
interesele clasei conducătoare, lăsând ţării povara datoriilor.
John Perkins Rezultatele au fost dezastruoase. Indicatorii economici s-
au prăbuşit, ajungând la valori şi mai mici. Milioane de oameni
altădată recunoscuţi ca aparţinând clasei de mijloc şi-au
Istoria ne învaţă că imperiile nu dăinuiesc; pierdut slujbele şi au îngroşat rândurile săracilor, iar în timp
ele fie se prăbuşesc, fie sunt răsturnate. Urmează ce asistau la decăderea instituţiilor de învăţământ, de sănătate
un război şi un alt imperiu vine să umple golul. şi de asigurări sociale, cetăţenii remarcau totodată şi faptul că
Trecutul ne transmite un mesaj care ne obligă să politicienii lor mai degrabă îşi cumpărau proprietăţi în Florida,
trecem la acţiune. decât să investească în firmele autohtone.” Oare Statele Unite
Trebuie să ne schimbăm. Nu ne putem ale Americii merită o asemenea titulatură? A pune eticheta de
permite să lăsăm ca istoria să se repete. imperiu unei ţări înseamnă să considerăm că acea ţară are un
statut dominator şi acţionează doar pentru propriile sale
interese.
Scurtă trecere în revistă a trecutului istoric al Statelor Definiţia termenului de „imperiu” a fost completată în
Unite urma conversaţiilor pe care le-am avut cu studenţii mei,
n urmă cu trei secole, Statele Unite ale Americii au stat adăugând anumite comentarii pentru a evidenţia faptul că
Î în fruntea mişcărilor pentru promovarea democraţiei şi
a justiţiei, inspirând numeroase mişcări de eliberare din
alte ţări apropiate sau mai îndepărtate, prin cunoscuta
Statele Unite prezintă toate caracteristicile unui imperiu global:
„Imperiu: stat-naţiune care domină alte state-naţiune şi care
prezintă una sau mai multe dintre următoarele trăsături:
lor Declaraţie de Indendenţă şi prin Constituţie. Redăm în 1) exploatează resursele ţărilor asupra cărora îşi exercită
continuare un pasaj din conţinutul acestei Declaraţii de dominaţia;
Independenţă: „Noi susţinem că aceste adevăruri sunt de la 2) consumă cantităţi mari din resursele respective –
sine evidente, că toţi oamenii sunt creaţi egali, că ei sunt cantităţi disproporţionate faţă de dimensiunile propriei populaţii
înzestraţi de Creatorul lor cu anumite drepturi inalienabile, că prin comparaţie cu cea a altor ţări.
printre acestea sunt: Viaţa, Libertatea şi dreptul la Fericire. Explicaţie la punctele 1 şi 2: Statele Unite reprezintă mai
Pentru apărarea acestor drepturi au fost instituite guverne între puţin de 5% din populaţia globului şi consumă peste 25% din
Oameni, care îşi derivă puterile chiar în consensul celor resursele globului. Acest lucru se realizează prin exploatarea
guvernaţi. Astfel încât, ori de câte ori, oricare formă de altor ţări, în special a celor din zonele în curs de dezvoltare;
guvernământ devine distructivă acestor scopuri este Dreptul 3) menţine o armată numeroasă care impune cu forţa
Poporului să o schimbe sau s-o înlăture şi să instituie un nou politica proprie acolo unde alte măsuri subtile au eşuat;
guvern, bazându-şi întemeierea sa pe astfel de principii şi Explicaţie la punctul 3: Statele Unite întreţin cea mai
organizându-şi puterea astfel încât, să asigure în modul cel mai numeroasă şi mai sofisticată armată din lume. Deşi acest imperiu a
eficient Siguranţa şi Fericirea sa.” Pornind de la aceste idei fost edificat iniţial pe căi economice, conducătorii lumii înţeleg că
măreţe, Statele Unite s-au aflat tot mai pregnant în fruntea ori de câte ori dau greş alte măsuri, forţele militare vor intra imediat
mişcărilor pentru promovarea democraţiei, având un rol în scenă, aşa cum s-a întâmplat în Irak.
hotărâtor în înfiinţarea Tribunalului permanent de justiţie 4) îşi răspândeşte limba, literatura, arta şi alte aspecte ale
internaţională de la Haga, în semnarea tratatului de înfiinţare a culturii proprii în sfera sa de influenţă;
Ligii Naţiunilor, în semnarea Cartei pentru organizaţia
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–112–
Dezbateri
Culisele războiului dintre Irak şi Iran. Implicarea coaliţie internaţională sub egida ONU şi au impus embargo
Statelor Unite economic asupra Irakului, iar la scurt timp după aceea au început
Încă din anii 1950, Iranul a fost un aliat de bază pentru atacurile împotriva armatei irakiene, forţând-o să se retragă din
Statele Unite, care i-au acordat susţinerea şi asistenţa de care a Kuweit, dar menţinând un control militar în Irak.
avut nevoie pentru a prospera. Şahul Iranului, Rheza Pe parcursul acestei perioade, asasinii economici
Mohammad Pahlavi, a condus ţara în mod despotic, fiind americani au fost din nou trimişi în misiune pentru a-l convinge
încurajat de Washington să îşi mărească ambiţiile de pe Saddam să se alăture imperiului, obligându-l să facă o
îmbogăţire. Odată cu creşterea preţului petrolului, Iranul a înţelegere cu SAMA (Saudi Arabian Monetary Agency) pentru
lansat un vast program de înarmare şi industrializare semnând a accepta unele împrumuturi financiare, în urma cărora
un acord de cooperare pe probleme nucleare cu americanii, cu americanii urmau să le furnizeze şi mai mult armament şi
scopul de a face din armata sa a treia putere a lumii. Schimbul totodată i-ar fi garantat lui Saddam protecţia lui personală.
era profitabil pentru ambele părţi. Asasinii economici trimişi în Dar Saddam a refuzat să facă acest lucru şi ştia şi la ce să
Iran l-au descris pe şah ca fiind un conducător sclipitor, hotărât se aştepte în urma acestor respingeri. Ştia ce sunt asasinii
să facă tot posibilul pentru ca ţara sa să devină un exemplu de economici şi şacalii, deoarece în 1959 fusese angajat de CIA
civilizaţie umană, de cooperare între creştini şi musulmani, de pentru a-l asasina pe preşedintele irakian Abd al-Karim Qasim.
democraţie şi egalitate. Cei din clasa conducătoare îşi trimiteau Pentru a asasina oameni de valoarea lui Saddam însemna
odraslele în America şi deschideau porţile firmelor americane să complicitatea gărzilor lui de corp. Dar el a prevăzut destul de
intre pe piaţa internă. Dar toate acestea erau doar de ochii lumii, bine mişcările celor de la Washington şi le-a dejucat planurile
Iranul fiind în realitate „mandatarul hegemoniei Statelor Unite şacalilor trimişi să-l ucidă, angajându-şi numeroase sosii şi
în Orientul Mijlociu”. Visele de mărire ale şahului i-au deter- filtrându-şi cu rigurozitate oamenii din gardă, astfel încât
minat pe asasini să-şi ducă la îndeplinire planurile de subjugare niciunul dintre ei nu ştia pe cine apără de fapt: pe Saddam în
a ţării pentru a pune astfel mâna pe rezervele imense de petrol. persoană sau un simplu actor.
„Sarcinile şi misiunile MAIN (companie privată „Tentativa şacalilor a dat greş, astfel încât, în anul 1991,
americană numită Charles T. Main) în Iran au sporit Washingtonul a apelat la o soluţie extremă: primul preşedinte
semnificativ după 1974. Goana contra cronometru după petrol Bush a trimis armata Statelor Unite în Irak. La momentul
devenise frenetică. Fusese lansat cuvântul de ordine: aduceţi respectiv Casa Albă nu-şi dorea să-l înlăture de la putere pe
ţările OPEC (Organizaţia Ţărilor Exportatoare de Petrol) în Saddam, deoarece era genul de conducător pe placul
ograda noastră, faceţi din ele servitorii administraţiei: un tip puternic, capabil
Imperiului.” să-şi menţină sub control poporul şi să
Dar situaţia aceasta nu a durat întreprindă acţiuni preventive de
foarte mult. În 1978 a avut loc Revo- descurajare împotriva Iranului.
luţia şiită în urma căreia şahul a fost Pentagonul a presupus că,
îndepărtat de la putere, în ciuda distrugându-i armata, avea să-l
opoziţiei americane. Au urmat o serie pedepsească suficient, numai că el
de violenţe împotriva a tot ce însemna avea să revină la vechile idei. La
America şi a ceea ce avusese legătură începutul anilor 1990, asasinii econo-
cu fostul şah Pahlavi. După îndepăr- mici s-au întors la treabă. El nu a
tarea de la putere a şahului puterea a cumpărat pachetul de ofertă, iar
fost preluată de ayatollahul Ruhollah şacalii au mai dat un rateu. Cel de-al
Khomeini. doilea preşedinte Bush a scos
„Urmărind desfăşurarea eveni- armatele, iar Saddam a fost îndepărtat
mentelor din Irak, m-am gândit de multe de la putere şi executat.”
ori la cuvintele pe care mi le spusese „Cea de-a doua noastră invazie în
inginerul iranian ce ne escortase pe Irak le-a transmis militanţilor islamişti
mine şi pe ceilalţi doi angajaţi ai MAIN, cel mai puternic semnal cu putinţă. Ei
pe drumul către Kreman şi Bandar-e ştiau că incidentul din 11 septembrie a
Abbas. „Iranienii nu sunt arabi. Noi fost o simplă justificare, că piraţii
suntem persani, arieni”, spuse el. aerului nu aveau nicio legătură cu
–113–
Dezbateri
Conflictul armat şi urmările asupra Orientului şi înaite de invazia din Irak, a fost evident faptul că marile
Mijlociu corporaţii pierduseră controlul şi că strategiile puse în practică
„Lumea în care trăim în prezent este una în care se aude de asasinii economici se întorseseră împotriva noastră. S-a ajuns
zăngănit de arme mai mult ca niciodată. Corporatocraţia prosperă la escaladarea violenţei, iar atitudinea antiamericană devenise
de pe urma unei economii care depinde de producţia de transparentă. Planul pus la punct de Kermit Roosevelt ne-a
echipamente pentru armată. Companiile americane producătoare explodat în faţă, când, în anul 1979, militanţii naţionalişti l-au
de armament se situează printre cele mai profitabile firme de pe detronat pe şah. Sprijinul acordat Israelului de către Statele
glob. Combinate cu cele ale Marii Britanii, Franţei, Rusiei şi Unite a lăsat pe drumuri milioane de palestinieni, a geneerat
Braziliei, vânzările acestora se apropie anual de un total de 900 de lupte şi conflicte fără sfârşit şi i-a înfuriat pe musulmanii de pe
miliarde de dolari. Arsenalurile de arme chimice, nucleare şi toate continentele. Transformarea Arabiei Saudite într-o
biologice din zilele noastre împreună cu cele mai tradiţionale sunt miniatură a culturii occidentale i-a înrăit pe conseervatorii
capabile să stimuleze economiile, deşi, în acelaşi timp, tot ele musulmani. Arabii care-şi făcuseră studiile la Oxford şi la
reprezintă o ameninţare de genocid. Consumul de armament a Harvard au înţeles că în spatele proiectelor noastre se ascundeau
atins cote de dependenţă la nivel global: statutul politic al unei ţări planuri de jefuire a petrolului care le aparţinea.
se măsoară de multe ori prin prisma dimensiunii arsenalului de În 11 septembrie 2001, visul pe care-l nutrise corporato-
care dispune. Corporatocraţia a reuşit să asocieze afacerea de craţia de a pune mâna pe petrol, cu consimţământul şi concursul
vânzare a morţii cu diplomaţia internaţională. Un exemplu: unor state islamice surogat şi al unei armate de sprijin staţionată
Israelul şi Egiptul primesc fiecare miliarde de dolari anual din în Israel, a explodat, transformându-se într-un coşmar incendiar.
partea Washingtonului de pe urma participării lor din anul 1978 la Reacţia Washingtonului a urmat ruta cunoscută, fapt care
acordurile de pace de la Camp David. Ca parte a acestui acord de a pus ţara într-un pericol şi mai mare. Intervenţia armatei
„pace”, lor urmează să le fie destinate o mare parte a fondurilor americane în Afganistan a întors împotriva noastră un întreg
aprobate de Congres, în scopul achiziţionării de echipamente mapamond care până atunci compătimise cu noi. Invazia în
militare de la Statele Unite.” Irak a transmis lumii întregi mesajul clar că Washingtonul era
După încheierea războiului din Vietnam, Orientul mai interesat să-şi asigure cantităţile necesare de petrol, decât
Mijlociu a devenit principalul consumator de armament şi să-l vâneze pe Osama bin Laden. Pe termen lung, acţiunea a
totodată, poligonul de tragere. Cu toate inflamat şi mai mult populaţiile
că aceste fapte erau evidente pentru cei musulmane şi aşa furioase, a inspirat
care înţelegeau mecanismele domina- milioane de islamici să se înscrie în
ţiei imperiului, majoritatea oamenilor celulele teroriste, a scos în evidenţă
se lăsau înşelaţi de mass-media, de vulnerabilitatea soldaţilor americani şi
imensa dezinformare din întreaga presă a cufundat Statele Unite în ceea ce
de pretutindeni, fiind convinşi că poate fi însumat sub titlul generic de
luptele care se dădeau aveau cu sigu- faliment. Strategiile politice care au
ranţă legătură cu idealuri nobile şi că urmat momentului 11 septembrie au
ele se dădeau pentru democraţie şi fost într-adevăr ultimele şi cele mai
pace. Toată această perdea de fum a evidente dintr-o serie de gafe
fost creată de asasinii economici şi de monumentale. Pentru fiecare acţiune
mogulii de presă care slujeau cu succes pe care corporatocraţia o pretindea a
interesele corporatocraţiei. fi un succes – instalarea şahului în
Dar nu toate acţiunile corporato- Iran, a dinastiei saudite, a familiilor
craţiei erau reputate de victorie. Multe conducătoare din Kuweit şi din
dintre ele erau soldate în realitate Iordania, a unui dictator prietenos în
eşecului. Aceste eşecuri au propulsat Egipt şi în sprijinirea militarismului
statele din Asia în criză economică. israelian – au existat pierderi compen-
China a avut o ascensiune fulgerătoare, satorii, ca revoltele molahilor, creş-
până la atingerea poziţiei de lider terea popularităţii al-Qaeda,
global, „făcând-o în acelaşi timp înlocuirea unor guverne moderate cu
sensibilă la lăcomie deşănţată şi fuga unele cu vederi radicale, venerarea
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–114–
Dezbateri
Populaţia planetei ar ajunge la 41 miliarde în anul 2100
Problema este tratată cu maximă atenţie de cei aflaţi la
vârful puterii mondiale. În 1953, preşedintele Dwight
Epidemiile şi războaiele, metode Eisenhower primeşte rezultatele unor studii comandate de
predecesorul său, Harry Truman. Perspectivele sunt atât de
criminale de control al populaţiei catastrofale încât numeşte imediat o comisie senatorială pentru
a ancheta problemele demografiei mondiale şi a rezervelor de
materii prime. Rezultatul îl sperie şi îl face să treacă la măsuri
extreme. Statisticile anunţă mai mult de 41 de miliarde de
Alex Ionescu – Bucureşti locuitori ai planetei înainte de finele secolului XXI. Această
estimare se bazează pe analiza ratei de creştere a populaţiei
globului. Au fost necesari 150 000 de ani pentru ca populaţia
Problema suprapopulării planetei a fost Terrei să ajungă la un miliard de oameni, apoi doar 90 de ani -
enunţată încă din secolul al XVIII de demograful din 1850 până în 1940, pentru ca ea să se dubleze. După doar 35
şi economistul englez Thomas Robert Malthus. În de ani, în 1975 populaţia s-a dublat din nou ajungând la patru
lucrarea „Eseu despre principiul populaţiei”, miliarde de oameni. Cifra de cinci miliarde a fost atinsă 13 ani
publicată în 1798, Malthus susţine că numărul de mai târziu, în 1988, iar cea de şase miliarde peste doar 11 ani, în
oameni creşte în progresie geometrică (ex: 2, 4, 8, 1999.
16, etc), pe când resursele alimentare cresc doar în Cum procedează experţii statelor dezvoltate pentru a opri
progresie aritmetică (ex: 1, 2, 3, 4, etc). Din acest creşterea exponenţială? Prin a doua şi a treia din direcţiile de
motiv, afirmă Malthus, va veni un moment când acţiune enunţate mai sus, şi anume: împiedicarea ţărilor sărace
resursele Terrei nu vor mai fi suficiente pentru a să se dezvolte pentru a nu consuma din resurse (metodă
susţine întreaga populaţie planetară. Soluţia considerată ineficientă) şi eradicarea supra-populaţiei.
propusă de guvernul din umbră? Genocidul!
Programe de sterilizare şi avortare în Asia,
America Latină şi Africa
Cineva are grijă să nu fim prea mulţi… Pentru strategii oficiali de la Washington, pământul nu
eşi au existat mulţi gânditori care au contrazis poate suporta mai mult de 10 miliarde de oameni. Neoficial, se
–115–
Dezbateri
societăţile trebuie întotdeauna să caute modalităţi de a produce nici o legătură cu virusul H5N1 asiatic, ci cu altceva”. Evident,
mai multă hrană pentru a putea fi susţinut un număr mai mare lumea trăieşte suspendată de acest „probabil”. Iar campania
de indivizi, şi pentru ca „metode draconice de control mediatică lasă impresia că avem de-a face cu un fel de loterie,
populaţional, cum ar fi războiul şi infanticidul, să nu fie în care la un moment dat apare "din întâmplare" un nou virus
necesare”. Iată cum aflăm că războiul şi infanticidul sunt de fapt transmisibil la om.
metode de control populaţional. Şi atunci, dacă virusul H5N1 nu este periculos pentru om,
La acestea se adaugă o altă armă infernală: epidemiile la ce bun atât tam-tam? Pentru Millemann, răspunsul este
provocate intenţionat prin crearea în laboratoarele de inginerie evident: când va apare pandemia, opinia publică o va asocia cu
genetică a unor virusuri mortale. Încă din anii ΄60 cercetătorii au pretinsa mutaţie naturală a virusului şi nu va bănui deloc o
observat că în momentul în care componentele unui virus care manipulare. Din momentul apariţiei microscopului electronic, în
au fost în prealabil separate sunt puse toate la un loc într-un anii 50, toate laboratoarele militare din lumea dezvoltată au
mediu specific, virusul se re-asamblează. Pornind de la această început cercetări pe virusuri. „Începând cu anii 60, precizează
constare s-a descoperit că pentru a crea un nou virus se pot Millemann, omul ştie să manipuleze virusurile. Şi începând cu
utiliza părţile componente a două sau mai multe virusuri. Acest anii 70, armata americană ştie cum să îi creeze”. „Geniul”
lucru este posibil întrucât ingineria genetică permite la ora negativ în genetică este capabil să crească virulenţa oricărui
actuală tăierea din genomul unui virus a genelor responsabile cu agent infecţios. Din punct de vedere tehnic, nimic nu se opune
anumite efecte biologice care se doresc a fi manifestate de noul războiului biologic.
"produs". Ceea ce rezultă se testează ulterior pe culturi celulare
şi pe animale de laborator. Dar chiar şi cu aceste testări, nu se „Epidemia” SARS
poate cunoaşte cu precizie efectul produs asupra fiinţei umane. Înţepenirea în ignoranţă poate conduce la un fenomen
De aceea este necesară testarea pe oameni prin crearea de mini- identic celui apărut în China în 2002: SARS. Despre acesta s-a
epidemii, pentru a se observa atât virulenţa virusului nou creat, spus că a apărut în urma combinării "întâmplătoare" a unui
cât şi rapiditatea de transmitere de la om la om. Pentru ca opinia virus ce provoca gripa la un mic mamifer cu virusul gripei
publică să nu reacţioneze violent în cazul unei epidemii de umane. Ceea ce a rezultat a infectat un porc şi apoi s-a transmis
proporţii, ea poate fi „pregătită” printr-o campanie susţinută de unui om care a luat contact cu animalul respectiv. Cum
informare / dezinformare. întâlnirea dintre cei doi viruşi nu putea avea loc, intervenţia
umană a fost descoperită imediat. Savanţii ruşi Serghei
Campania mediatică privind gripă aviară Kolesnikov de la Academia de Ştiinţe Medicale şi Nikolai
De anul trecut, mass media întreţine o astfel de campanie Filatov, şeful serviciului de epidemiologie din Moscova au
referitoare la eventuala epidemie de gripă aviară care ar putea demascat-o într-un comunicat către agenţia de presă Reuters pe
apare prin transmiterea la om a virusului H5N1 modificat. 11 aprilie 2003. De-abia atunci mass media a dezvăluit că
Această posibilitate de infestare masivă este făcută să pară foarte virusul fusese creat într-un laborator din Hong Kong unde
veridică atât prin argumente practice – exemple referitoare la fusese modificat prin integrarea unei catene de ADN uman unui
"epidemiile" cu virus H5N1 care au avut loc în ultimii ani în virus care determina apariţia simptomelor de insuficienţă
diferite ţări asiatice şi est-europene, cât şi prin tot soiul de respiratorie la animale. Şi ca şi cum nu era destul, cercetătorii
documentare ştiinţifice referitoare la modul în care virusul gripal au realizat şi modificarea codului genetic pentru ca transmiterea
aviar ar putea suferi anumite modificări genetice. Ceea ce omit să nu se facă doar pe cale respiratorie, ci şi prin atingere.
acestea este tocmai faptul că din punct de vedere biologic este
imposibil ca virusul să devină patogen la om. El se poate Când va fi declanşată epidemia criminală?
modifica doar printr-o intervenţie umană ce vizează acest scop. O ultimă întrebare, pe care toată lumea o aşteaptă: pentru
Ipoteza unei „reasortări” a virusului nu stă deloc în când se preconizează? Conform informaţiilor culese din mediul
picioare. Millemann demască şi el această intoxicare: „Se uită militar american, dr. Millemann se aşteaptă la iarna 2007-2008,
faptul că virusul nu se poate reproduce. El doar se duplică. începând cu o ţară din Asia, dar nu neapărat China, probabil
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
Deposedat de orice mecanism metabolic, el nu este o fiinţă vie. Vietnam. Se preconizează cel puţin 500 de milioane de morţi.
Pentru a „deturna” o celulă în folosul său, agentul infecţios viral De aceea, crede Millemann, Colin Powell a cerut în 2004 să nu
trebuie să fie înzestrat cu aceeaşi cheie ADN. Iar cel uman şi cel mai fie ales în funcţia de secretar de stat, altfel ar fi trebuit să
aviar sunt absolut incompatibile. Este ca şi cum aţi dori să poarte responsabilitatea unui genocid biologic.
deschideţi seiful Băncii Franţei cu cheia de la pivniţa Plauzibil sau delirant? Din păcate, asemenea acţiuni
dumneavoastră.” realizate cu intenţie diabolică sunt greu de conceput, iar
pertinenţa avertizărilor poate fi verificată doar a posteriori, de
Alte intoxicări mass-media către supravieţuitori, aşa cum a fost în cazul SIDA sau SARS.
Cu câţiva ani în urmă, o propagandă de proporţii similare Soluţiile găsite de cei care conduc planeta în acest
a fost realizată referitor la „boala vacii nebune”. Dar se pare că moment nu arată decât un nivel rudimentar de conştiinţă, tipic
oamenii nu au tras nici un fel de învăţăminte, unii mai aşteptând unei jungle în care animalele luptă pentru supravieţuire
şi astăzi ravagiile promise. Referitor la epidemia de gripă distrugând exemplarele slabe şi acaparând sursele de hrană.
aviară, se repetă cu insistenţă că este suficient ca virusul aviar Precum observăm, modalităţile de rezolvare a problemelor
să se „re-asorteze”, adică să se combine cu un virus gripal acestei planete, propuse de cei care sunt pe primele trepte ale
specific unui mamifer, spre exemplu cel al gripei porcine, ierarhiei economice, nu vizează nicidecum îmbunătăţirea
pentru ca specia umană să fie decimată în mare parte. Totuşi, nivelului de trai al tuturor locuitorilor planetei.
nimeni nu este în măsură să explice cum s-ar putea produce
acest lucru în mod natural, deci fără o intervenţie umană în
sensul mutaţiei.
Oameni de ştiinţă remarcabili îşi arată uimirea în faţa
intoxicărilor răspândite de mass-media. Jeanne Brugere-Picoux,
profesor la Şcoala Natională Veterinară Maisons-Alfort,
specialistă în păsări, scrie că: „problema este specific animală,
iar cea a pandemiei umane care poate apare, nu va avea probabil
–116–
Dezbateri
ani s-a focalizat atât pe controlul deţinerii armelor nucleare, cât şi
asupra „managementului Războiului Rece.”
Insititutul s-a dezvoltat foarte mult în anii ’80 şi ’90,
începând să se preocupe din ce în ce mai mult de indentificarea
Renumite institute de cercetare sunt potenţialelor conflicte care pot avea un substrat militar. Astfel
instrumente docile pentru artizanii că s-a trecut la analize intensive ale aspectelor politice şi
militare pretutindeni pe glob, punând la dispoziţie politicienilor,
Noii Ordini Mondiale analiştilor, oamenilor de afaceri şi militarilor informaţii în
domeniu şi formulând tendinţe strategice în domeniile relaţiilor
internaţionale şi securităţii internaţionale. La ora actuală, IISS
are aproximativ 2500 de membri individuali şi 450 de membrii
din alte instituţii şi corporaţii; publică rapoarte anuale, reviste
George Preda – Bucureşti de specialitate, monografii şi studii de referinţă în domeniu.
Care este realitatea ascunsă în spatele acestei faţade? IISS,
Institutul Internaţional de Studii Strategice, a fost fondat în urma
Prin studii, expertize şi consultanţa oferită, unei decizii luate la Conferinţa Bilderberg din 1957. Ca tot ceea ce
acestea influenţează deciziile politico-economice ţine de Bilderberg, informaţiile sunt foarte greu de obţinut în
şi militare majore la nivel mondial spatele paravanului oficial. Totuşi, este cert că fostul preşedinte al
IISS E. H. van der Beugel a condus întâlnirea Bilderberg după
moartea în 1960 a lui Retinger, „eminenţa cenuşie” a grupului
n planurile oculte de stăpânire a lumii, organizaţii Bilderberg, iar apoi a fost numit la conducerea IISS.
Î precum Consiliul de Relaţii Externe, Comisia
Trilaterală sau gruparea Bilderberg nu acţionează
niciodată direct, ci prin intermediul unui plan foarte
Pe baza informaţiilor furnizate de IISS se modelează în
mare parte politica lumii şi chiar strategiile de investiţii şi
afaceri, prin urmare influenţa sa este imensă. Deşi are pretenţia
elaborat, deşi în esenţă simplu. Ca parte a acestui plan, „elita” a că elaborează studii „independente”, IISS nu este decât un
creat Institute de Studii şi Cercetare care să le ofere un cadru instrument al grupului Bilderberg, unul dintre intrumentele prin
„ştiinţific” şi o motivaţie consistentă şi bine justificată pentru care acesta pune în practică hotărârile sale – care includ şi
acţiunile lor. Nu întâmplător toate aceste organizaţii oculte posibile conflicte armate pe glob.
finanţează institute de cercetare în domenii precum politică,
studii strategice, conflicte militare, economie etc. Mai mult, Institutul pentru Studii Avansate de la Universitatea
membrii acestor organizaţii (Consiliul pentru Relaţii Externe, Princeton Institute for Advanced Study (IAS)
Comisia Trilaterală, Gruparea Bilderberg) se regăsesc atât în Un alt Institut de Cercetări asociat cu gruparea Bilderberg
Consiliile Directoare ale acestor Institute, cât şi la catedrele este Institutul pentru Studii Avansate de la Universitatea
didactice ale Facultăţilor în care sunt pregătiţi viitori membri Princeton, al cărui actual chairman este James Wolfensohn, un
care vor ocupa poziţii cheie în guverne şi în organizaţiile membru important al cercului interior al grupării Bilderberg,
globaliste. Multe astfel de institute sunt prezentate ca fiind fost preşedinte al Băncii Mondiale. Deşi înfiinţat anterior
totodată şi organizaţii de caritate, pentru a scăpa astfel de taxe şi acestei grupări, actualmente IAS este complet controlat, prin
pentru a-şi masca activităţile şi interesele reale. Vă prezentăm în intermediul consiliului său director, de Bilderberg.
acest articol pentru început cinci astfel de Institute. La nivelul de „faţadă oficială”, Institutul pentru Studii
Avansate se auto-declară o instituţie privată, independentă,
Institutul pentru Economie Internaţională dedicată în totalitate încurajării, susţinerii şi patronării învăţării
The Institute for International Economics (IIE) prin cercetare fundamentală, în acest scop finanţând un număr
Este o organizaţie cheie, una dintre cele în care îi putem mare de burse într-un domeniu foarte vast. Fondat în 1930 de
identifica pe membrii importanţi ai „elitei”. Fondat în 1981, Louis Bamberger (foto) şi Caroline Bamberger Fuld pentru a
acest institut are doar 60 de angajaţi şi un buget anual de 7 oferi condiţii de lucru optime cercetătorilor ştiinţifici talentaţi,
milioane dolari. Potrivit propriei pagini de web, Institutul pentru Insititutul a găzduit şi patronat mare parte din oamenii de ştiinţă
Economie Internaţională este un institut de cercetare privat, celebri ai secolului XX şi XXI.
nonprofit, independent dedicat studiului politicii economice La ora actuală IAS constă din patru „şcoli”: Şcoala de
–117–
Dezbateri
economie, precum şi chestiunile legate de securitatea
internaţională. Fondat în 1962 la Washington, Centrul are la ora
actuală aproape 250 de angajaţi. El oferă analize strategice şi
recomandări guvernelor naţionale şi oamenilor de afaceri. Pe de
altă parte, CSIS controlează o întreagă reţea de institute de
cercetare în SUA, Uniunea Europeană şi Asia, făcând ca Problema suprapopulării
influenţa sa să fie covârşitoare.
Dintre organizaţiile oculte, CSIS este direct controlat de
- o problemă artificială
Bohemian Grove secta satanică elitistă din SUA (la fel cum
IISS este controlat de Bilderberg). Printre consilierii săi, îi
regăsim pe Henry Kissinger (foto) şi Zbigniew Brzezinski.
CSIS a stabilit, cu ogazia aniversării a 30 de ani de funcţionare, Prof. Paul Matei – Bucureşti
un comitet conducător permanent pentru următorii 30 de ani –
în acest caz fiind limpede controlul exterior şi continuitatea
puterii. Tinerii oameni de ştiinţă din 1992, angajaţi ai diferitor Conform celor declarate în prezent de unii
corporaţii sau alte instituţii, care se reunesc în conducerea CSIS, oameni de ştiinţă şi de unii politicieni, ameninţarea
vor „îmbătrâni” în aceste funcţii, asigurând continuitatea majoră pentru specia umană şi pentru însăşi
strategiei de instaurare a Noii Ordini Mondiale. planeta noastră este supra-popularea. Această
CSIS îşi propune să eficientizeze politica şi impactul teorie complet eronată slujeşte drept paravan şi
deciziilor politice, şi în acest sens Institutul consiliază şi
sfătuieşte oamenii politici, de afaceri sau corporaţiile din justificare pentru politica antisocială dusă de unele
diferite ţări. Deciziile politice care se iau se bazează întotdeauna guverne, ca şi unele planurile diabolice, care
pe o anumită analiză a situaţiei, care este comandată unor urmăresc să reducă populaţia globului cu ajutorul
institute de cercetare ce genul CSIS. În funcţie de modul în care unor virusuri artificiale.
este prezentată situaţia şi de soluţiile sugerate, cursul
evenimentelor poate fi influenţat în mod covârşitor.
I
CSIS are o activitate susţinută în domeniul publicistic şi al nventatorul "problemei populării” a fost reverendul
conferinţelor, organizând în jur de 800 de conferinţe, întâlniri, Thomas Malthus, care, în "Eseu asupra principiului
seminiarii şi workshopuri în fiecare an. Mii de articole publicate populării" (1798-1803), era de părere că populaţia
anual în ziare şi reviste, precum şi apariţii în emisiuni televizate ale tinde să crească în progresie geometrică în timp ce mijloacele
experţilor CSIS, se adaugă propriilor publicaţii periodice şi cărţilor. de subzistenţă cresc doar în progresie aritmetică. Supra-
popularea reprezintă astfel o ameninţare terorizantă pentru
Şcoala de Studii Internaţionale Avansate civilizaţie, concluzionează Malthus.
The Paul H. Nitze School of Advanced International Opinia lui Malthus a avut un succes imediat printre
Studies (SAIS) aristocraţii Europei, uluiţi şi alarmaţi de "puterea poporului"
Această facultate de Afaceri Internaţionale din
Washington DC pregăteşte studenţii pentru cariere în demonstrată în revoluţiile americană şi franceză. Malthus
guvernământ, afaceri, jurnalism, drept internaţional şi declara că "Insurecţia este rezultatul inevitabil al supra-
organizaţii non-profit. Fondată în 1943 de Paul Nitze şi populării. Omul de rând este ignorant. Adunaţi mulţi laolaltă şi
Christian Herter, SAIS a fost înglobată ca departament al rezultatul este un anarhism animalic.”
Universităţii Johns Hopkins din 1950. Cel care a dat numele În 1803, Malthus şi-a modificat puţin teoria. După ce şi-a
acestei Facultăţi, Paul Nitze (foto), era membru CRE (Consiliul publicat scurta şi simplista teorie în prima ediţie a eseului său şi
de Relaţii Externe – Council of Foreign Relations, CFR) şi a după ce a avut timp şi „bunăvoinţă” să ia în considerare atât
ocupat poziţii importante în Departamentul de Stat până în faptele, cât şi teoria, a ajuns să concluzioneze că "Fiinţele
1989, retrăgându-se apoi ca profesor la SAIS. umane sunt foarte diferite de muşte şi şoareci. Când sunt
Toţi directorii de programe de studiu şi marea majoritate a confruntate cu limitele unei situaţii de strâmtoare, oamenii pot
profesorilor din cadrul acestei Facultăţi sunt membrii CRE. să-şi modifice comportamentul astfel încât să se acomodeze
Pentru a numi doar câţiva: acestor limite" (Julian Simon, "Ultima Resursă”, Princeton, NJ:
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
– Decanul acestei facultăţi este un alt membru CRE, fost Princeton University Press, 1981, p.177). În ultimii ani ai vieţii,
preşedinte al Băncii Mondiale, Paul Wolfowitz; Malthus s-a îndepărtat în întregime de faimoasa sa doctrină. În
– Binecunoscutul Zbigniew Brzezinski, membru CRE dar 1830, el nu mai putea fi clasificat în continuare drept "malthu-
totodată „ideolog” al Comisiei Trilaterale, predă aici Politică sian". Totuşi, simplista teorie din 1798 a continuat să supravie-
Americană Externă; ţuiască şi să înflorească în mintea şi în liniile de conduită
– Fouad Ajami, membru CRE; este Director Programului teoretice şi politice ale tuturor acelora care sperau să oprească şi
de Studii privitoare la Orientul Mijlociu;
– A. Doak Barnett, membru CRE, este profesor emerit de să înfrângă puterea în creştere a maselor, francmasoneria având
Studii Chinezeşti; şi ea acest scop prioritar.
– Frederick Brown, membru CRE, membru de asememea "Malthusianismul" secolului al XIX-lea în economie şi
al Institutului de Politici Străine, este profesor în cadrul politică era o instituţionalizare a recomandărilor reverendului
Programului de Studii privitoare la Asia de Sud-Est; Malthus din 1798 şi îndeosebi a recomandării de "a creşte rata
Charles Doran, membru CRE, profesor of Relaţii Internaţionale; de mortalitate a sărăcimii".
Director Programului de Teoria Globalizării şi Istorie; Director În spatele tendinţelor de genocid şi ecocid ale civilizaţiei
al Centrului de Studii Canadiene; noastre, ale speciei noastre, în secolul al XX-lea, se află
– Isaiah Frank, membru CRE, este profesor de Economie propoziţia falsă şi repetată la nesfârşit că populaţia reprezintă
Internaţională; marea problemă a planetei. Se susţine că aceasta este sursa
– Francis Fukuyama, membru CRE, Directorul Proiectului tuturor celorlalte probleme. Pentru mulţi dintre cei care
de Telecomunicaţii SAIS, este şi membru al Institutului de formează bine-văzuta elită dominantă, populaţia planetei este
Politici Străine; văzută a nu fi altceva decât un cancer. Julian Simon scrie:
– Christian Herter, membru CRE, profesor de Relaţii "Poate că una dintre cele mai urâte analogii biologice este
Internaţionale; aceea că există o paralelă alarmantă între creşterea cancerului
– Michael Mandelbaum, membru CRE, este Director al în corpul unui organism şi creşterea populaţiei umane în
Programului de Politică Externă Americană.
economia ecologică a Terrei" (analogia pentru "populare" a fost
gândită de Alan Gregg, directorul emerit al Diviziei medicale a
Fundaţiei Rockefeller). Gregg adaugă: "creşterile canceroase
necesită alimente, dar pe cât ştiu eu ele nu au fost niciodată
–118–
Dezbateri
vindecate alimentându-le...” maşinărie de reprimare a populării şi că exploatarea resurselor
Implicaţiile politice ale acestei analogii sunt foarte clare: naturale sunt "ştiinţific responsabile". Cei mai mulţi dintre
Gregg merge până acolo încât afirmă, într-un articol solicitat de cetăţeni nu sunt mai buni; ei au fost înşelaţi cu unul sau mai
cea mai de seamă revistă ştiinţifică din SUA: "Cât de mult se multe dintre drogurile şi tranchilizantele disponibile în prezent.
aseamănă mahalalele marilor noastre oraşe cu necrozele unei Pe scurt, cea mai mare problemă a noastră este aceea că avem
tumori!". Şi pune o întrebare bizară: "Ce sunt mai ofensatoare un enorm deficit de inteligenţă pe care nu îl putem dezvălui şi
pentru decenţă şi frumuseţe: mahalalele sau duhoarea fetidă a vedea. Am eşuat în a ne utiliza creierele şi inimile noastre
unei tumori în creştere?" pentru a ne găsi drumul prin dificultăţile prezentului spre o eră
Cel mai important susţinător al neo-malthusianismului nouă mai bună.
sortit eşecului este dr. Paul Ehrlich. Următorul citat provine din Darwin susţinea că victoria în dificultăţile vieţii revine
cartea "Ultima resursă" de Julian Simon: "Noi nu vom mai putea acelor specii care au cele mai multe avantaje. Chiar şi un mic
mult timp să ne îngăduim doar a trata simptomele cancerului avantaj, un "grăunte de nisip în balanţă", aşa cum se exprimă
creşterii populaţiei, va trebui extirpat însuşi cancerul". Darwin, poate însemna diferenţa între supravieţuire şi dispariţie.
În lucrarea "Eco-Catastrofa", Paul Ehrlich a făcut o Doctrina grăuntelui de nisip a încurajat forţele dominante ale
descriere dramatică a înspăimântătoarei zile de Apoi. El Occidentului să lupte pentru a monopoliza toate inovaţiile
prezicea - pentru anii 1970 - secarea oceanului, recolte agricole tehnologice care ar îmbunătăţi viaţa oamenilor, iar rezultatul
în declin, dezastre cauzate de smog la New York şi Los Angeles final al acestui proces este nefericitul fapt că oamenii obişnuiţi
(aproape 200.000 de cadavre), apariţia deşertului central – sunt dependenţi, pentru a supravieţui, de "cele mai noi
apusean, ciuma mondială şi războiul termonuclear care vor tehnologii" ale ultimului secol (care, de fapt, sunt de mult
apărea, mult mai probabil, dacă va continua creşterea depăşite), în timp ce motorul cu ardere internă - poluantul
populaţiei... controlul acesteia fiind singura salvare posibilă. numărul unu al planetei - ar fi trebuit să fie (şi ar fi putut să fie)
Un număr redus de oameni de ştiinţă au convins mulţi istorie, încă de acum 70 de ani.
politicieni şi profani că politici raţionale de populare cu privire
la fertilitate, mortalitate şi imigrare pot fi deduse direct din
situaţiile prezente privind populaţia şi creşterea economică.
Politicienii convinşi au început să creadă în "adevărul ştiinţific"
că ţările trebuie să-şi reducă creşterea populaţiei. Şi oamenii de
ştiinţă convingători au dorit ca politicienii să creadă că aseme-
nea propuneri arbitrare sunt într-adevăr ştiinţifice.
De exemplu, pagina de copertă a manualului mişcării
privind controlul populării în SUA citează: "Bomba populării,
spune Paul Ehrlich, un competent om de ştiinţă, descrie în mod
clar dimensiunile crizei... supra-popularea este acum problema
dominantă..., controlul populaţiei sau cursa spre uitare”? (Nota
bene: ca mulţi alţi oameni de ştiinţă, Simon nu ştie că sectorul
dominant al comunităţii ştiinţifice este "scientist", adică supus
agendei elitiste a Bisericii scientistice. Primul punct din
programul acesteia este controlul populării). Acelaşi autor
spunea: "Dacă restricţiile voluntare asupra creşterii populării
nu vor interveni în viitor, vom fi confruntaţi cu nevoia de a lua
în considerare măsuri coercitive - nu prea diferit de Ehrlich”
(prin obligare dacă metodele voluntare vor eşua).
Primele rânduri din best-seller-ul "Bomba populării" de
Paul Ehrlich au avut o influenţă foarte mare: "Bătălia pentru a
hrăni întreaga umanitate s-a încheiat. În anii 1970 lumea va
–119–
Medicină
flavonoidelor din plante asupra sistemului nervos central sunt
cunoscute din 1990, când a fost descrisă pentru prima dată
Flavona hispidulina dezvoltă existenţa flavonoidelor cu efect anxiolitic natural (Medina et al.,
efecte anticonvulsivante 1998). Flavonele precum chrysin, apigenina, wogonin şi recent
izolata 6-metilapigenina au demonstrat că posedă efecte
anxiolitice in vivo. Prin comparaţie, efectele lor sedative,
anticonvulsivante şi miorelaxante sunt mai puţin evidenţiate,
indicând o posibilă acţiune mai selectivă a acestor substanţe
Bianca-Isabela Guzumaş – Huşi (Medina et al., 1998; Hui et al,. 2002; Marder et al., 2003).
Deşi sursele multor flavone active sunt bine cunoscute,
detaliile asupra biodisponibilităţii şi a formelor sale active in vivo
lavona hispidulina este un ligand al receptorilor de sunt limitate. Absorbţia, metabolismul şi originea în mare parte a
Acidul γ-aminobutiric(GABA) şi receptorii GABAA produc imediat crizele. În studiu, eficacitatea hispidulinei a fost
aparţin clasei de inhibitori majori din sistemul nervos testată în comparaţie cu diazepam pe baza observaţiilor
central(CNS). GABA deschide un canal de ioni de clorură ulterioare (Rausch et al., 1988). Cum a fost deja comfirmat,
selectiv în receptorii GABA, care sunt modulaţi in egală măsură tratamentul antiepileptic cu hispidulina sau clasicul tranchilizant
de o mare cantitate de medicamente incluzând barbituricele, diazepam au ajutat în tratamentul crizelor spontane.
steroizii şi benzodiazepinele. Aceşti modulatori ai receptorilor
interacţionează cu mai multe situri alosterice obligatorii pe Concluzie
complexul GABAA receptor. Situl obligatoriu BZD, aşa- Acest studiu arată sintetizarea chimică a flavonei
numitul receptor BZD, poate fi ocupat de o varietate de hispidulina. Aşa cum a fost demonstrat, acest compus probabil
substanţe clasificate ca fiind modulatori alosterici positivi, acţioneaza parţial ca modulator alosteric pozitiv pe receptorii
antagonişti sau modulatori alosterici negativi, conform GABA, penetrează bariera sânge-creier şi prezintă activitate
activităţii lor intrinsece (Sigel & Buhr, 1997). Benzodiazepinele anticonvulsivantă pe sistemul nervos central. Informaţiile
şi marea majoritate a tranchilizantelor sunt consideraţi liganzi electrofiziologice şi asupra permeabilităţii barierei sânge-creier
clasici a acestui sit modulator. Ei se comportă ca modulatori conferă detalii importante asupra rolului hispidulinei ca şi
alosterici pozitivi, crescând frecvenţa deschiderii canalelor şi compus anticonvulsivant puternic şi sunt susţinute de
conferind efecte anxiolitice, anticonvusivante, sedativ-hipnotice observaţiile in vivo, limitându-se doar la o singură doză.
şi relaxant-musculare.(Sieghart & Sperk, 2002). Un studiu Experimentele viitoare vor stabili dacă hispidulina posedă alte
intensiv a fost realizat în ultima decadă cu scopul de a separa efecte tipice benzodiazepinelor, precum sedative, anxiolitice şi
aceste acţiuni diverse şi de a găsi alţii noi, mai selectivi, liganzi musculator – relaxantă. Investigaţiile viitoare se vor baza pe
ai receptorilor BZD ca medicamente candidate în tratamentul biodisponibilitate, distribuţia parametrilor, metaboliţii active,
epilepsiei, anxietăţii şi problemelor legate de somn. Flavonele plus în alte fenotipuri epileptice, de a pune in perspectivă
naturale se numară printre aceşti candidaţi şi reprezintă liganzi impactul flavonei pe activitatea inhibitorie a creierului.
ai receptorilor BZD (Medina et al.,1998). Ei cuprind flavonele,
flavonolii, antocianii şi compuşii asemănători din plantele (Adaptare după Everything About Epilepsy And
superioare şi reprezintă o parte importantă din dieta noastra Health Supplements! The flavone hispidulin exhibits
zilnică. Cateva activităţi biologice ale acestora s-au dezvoltat, anticonvulsive effects)
de exemplu, proprietăţile antioxidante, antivirale, anticance-
rigene şi chemopreventive(Daniel & Wenzel, 2003). Efectele
–120–
Medicină naturistă
Întoarcere în viitor
Din cele semnalate până acum, cititorul nu trebuie să tragă
concluzia că noi privim medicina alternativă cu scepticism.
Considerăm însă că este mult mai înţelept să examinăm orice
Avantajele produselor naturale în informaţie în acest domeniu cu bun simţ, cu luciditate, cu
raport cu medicamentele de sinteză discernământ şi cu inteligenţă.
Acest fenomen la care asistăm acum, prin care se
realizează repunerea în valoare a alimentelor naturale şi a
plantelor pentru terapia diferitelor afecţiuni, este perfect
Prof. George Bianu – Bucureşti justificat din punct de vedere istoric. Aproape dintotdeauna
practica medicală a valorificat puterea de vindecare a
alimentelor naturale. Singura excepţie o reprezintă ultimii 150 -
Continuare din nr. 14(4) octombrie 2010 200 de ani, în care industria medicamentelor de sinteză a impus
un monopol dictatorial; din fericire însă, adevăratele statistici
arată că cei mai mulţi oameni nu au încetat deloc în această
Este medicina naturistă total lipsită de pericole? perioadă să utilizeze produsele naturale ca remedii. Cu 5000 de
ani înaintea erei noastre, medicii egipteni prescriau alimentele
–121–
Spiritualitate
angrenări unitare conştiente, orientată benefic. Ideea
fundamentală de care trebuie să ţinem seama este aceea că
substratul materiei este energia, iar substratul energiei este
conştiinţa. Prin urmare, dacă fiecare dintre noi ne trezim cât mai
repede conştiinţa, vom putea transforma şi influenţa rapid în
Starea de unitate benefică este cheia mod benefic întreaga lume în care trăim.
transformării lumii în care trăim Este aproape unanim acceptat ştiinţific faptul că omul
contemporan îşi foloseşte de obicei aproximativ 5% din
potenţialul său cerebral. Aceasta ne arată, printre altele, faptul
că omul nu se cunoaşte pe el însuşi. Există numeroase capacităţi
psihice, strict autentificate, ce nu pot fi explicate de ştiinţa
Mugurel Atudorei – Bucureşti modernă şi tocmai de aceea ele sunt numite "paranormale".
Aceste manifestări au fost asistate, observate, analizate, descrise
şi chiar filmate în zeci de mii de cazuri documentate. Pentru a
hiar şi la o analiză sumară, se constată că
–122–
Spiritualitate
Stările şi energiile se impregnează în trupul nostru similar ulterior, să asimileze modelul respectiv, într-un mod
prin intermediul apei din care suntem constituiţi în spontan, fără să fi învăţat în mod explicit aceasta, chiar dacă el
proporţie de 70-80% se găseşte într-un cu totul alt loc, chiar şi la mare distanţă.
Foarte mulţi oameni se lasă purtaţi în mod pasiv de Aceste rezultate experimentale au o semnificaţie deosebit de
gândurile şi influenţele mentale de care sunt înconjuraţi (şi pe importantă, deoarece ne indică într-un mod foarte clar i direct
care le recepţionează). Prin urmare, stările lor sunt fluctuante şi faptul că suntem într-un anume mod interconectaţi unii cu alţii,
lipsite de o orientare clară. Angrenată într-un mod activ, că suntem o unitate ce este influenţată de gândurile şi modelele
conştient şi focalizat, puterea psihică şi mentală pe care o poate pe care fiecare dintre noi le promovăm.
manifesta un om devine astfel o forţă impresionantă şi cât se Tocmai de aceea este necesar să devenim cât mai
poate de concretă. Este foarte important să conştientizăm faptul responsabili în ceea ce priveşte aceste cauze-gând, ce se
că aceste fenomene nu se produc doar în anumite cazuri mai constituie în veritabile câmpuri energetice pe care fiecare dintre
mult sau mai puţin senzaţionale, ci dimpotrivă, puterea minţii noi le generează. De altfel şi genialul fizician Albert Einstein
acţionează, într-o măsură mai mare sau mai mică, la fiecare afirma în teoria sa privind câmpurile unificate că forma şi
dintre noi. Acest adevăr a fost obiectivat într-un mod implicit consistenţa materială este creată de câmpul energetic.
revoluţionar de către savantul japonez Massaro Emoto prin Orice particulă, spunea Einstein, nu este decât o concentrare a
intermediul studiilor sale asupra apei. Folosind apa ca mediu continuumului energetic, o concentrare în spaţiu-timp a
receptor, s-a constatat că aceasta este impregnată – şi formează câmpului director non-liniar, Câmpul Fundamental, denumit
apoi micro-cristale diferite atunci când este îngheţată – în ulterior în fizică şi "Energia punctului zero". Alături de Einstein
funcţie de gândurile şi stările oamenilor. Gândurile pozitive (de şi un alt fizician genial, de origine română, Nikola Tesla, afirma
iubire, bunătate, optimism, mulţumire etc.) au o influenţă care că, la nivel uman, "organismul nostru există ca o materializare
generează o cristalizare frumoasă, echilibrată şi armonioasă, din totalitatea nemărginită şi invizibilă a ordinii perfecte".
precum şi o îmbunătăţire a calităţii generale a apei respective. Aceste afirmaţii se află în deplină concordanţă cu cele ale
Dimpotrivă, gândurile negative (de ură, indiferenţă, răutate, tradiţiilor spirituale, care afirmă că manifestarea oricărui aspect
pesimism, vulgaritate etc.) deformează structurile micro- particular se produce de la planul subtil către planul concret,
cristalelor de apă, apa cristalizând în forme hidoase, prin "coborâre" succesivă din plan în plan. Metodele moderne
dizarmonioase. Se poate astfel constata că influenţa gândirii de măsurare şi investigare au reuşit chiar evidenţierea aşa-
este puternică şi obiectivă şi nu trebuie deloc neglijată. numitei "aure energetice" care înconjoară orice obiect sau fiinţă
Apa, cel mai răspândit element de pe planeta noastră, din şi care nu este un produs al acestora, ci o cauză a lor. Astfel,
care este alcătuit şi corpul uman în proporţie de aprox. 80%, s-a fotografiile tip Kirlian au arătat, de exemplu, că în situaţia în
dovedit receptivă şi la influenţele muzicii, obiectivându-se care un fragment al unei frunze a fost tăiat, aura energetică a
astfel raportul dintre tipul de muzică folosit şi efectul frunzei a rămas totuşi întreagă, acţionând în continuare ca o sui-
(armonizator sau, la polul opus, perturbator) al acesteia. generis matrice energetică pentru forma fizică, în sensul
Cercetările au arătat că efectele ritmurilor şi frecvenţelor regenerării acesteia. Se poate evidenţia de asemenea că, dacă în
muzicii sunt aceleaşi, atât la nivel molecular, cât şi la nivelul de cazul unei plante aura energetică este influenţată, atunci, fără
reacţie al plantelor, animalelor sau oamenilor, având consonanţe nicio altă cauză de natură fizică, planta respectivă reacţionează
chiar cu anumite frecvenţe planetare. În cazul oamenilor, specific.
frecvenţele sonore ale muzicii au generat anumite stări psihice
specifice, care au putut fi evidenţiate destul de precis prin Legea rezonanţei oculte operează infailibil în
intermediul undelor cerebrale înregistrate de un toate domeniile
electroencefalograf. De fapt, toate corpurile şi fenomenele, de la Aceste influenţe de câmp energetic sunt prezente la toate
particulele sub-atomice la găurile negre din spaţiul cosmic, au o nivelurile, iar faptul deosebit de important este acela că şi
manifestare sonoră asociată şi care poate fi obiectivată prin mintea noastră operează prin rezonanţă, având la rândul ei un
frecvenţe specifice de vibraţie, aflate între ele în corelaţii substrat energetic de câmp, undă, frecvenţă, ce poate produce
armonice. Analogic vorbind, toate corpurile micro şi efecte clar sesizabile, în funcţie de modul cum este orientată,
macroscopice au forme şi dimensiuni ce se află în raporturi sau atât în interiorul fiinţei, cât şi în afara acesteia. Astfel, este mult
proporţii care nu sunt aleatorii, ci pot fi descrise de legi ale unor mai uşor şi mai plauzibil să înţelegem că toate aceste fenomene
serii de frecvenţe armonice. de corelare şi interacţiune generează efecte complexe de
rezonanţă, care constituie apoi cauze pentru diferitele
–123–
Spiritualitate
zonă de uscat, ceea ce ar fi provocat mari dezastre. Foarte rapid, trăirii interioare a individului. Dacă ştiinţa pe care dorim să o
prin intermediul mass-media, a fost lansat către populaţie un aplicăm rămâne doar la un nivel de înţelegere mental-teoretic,
apel de concentrare mentală fermă asupra faptului că impactul ea îşi poate pierde orientarea constructivă, benefică, devenind o
va avea loc în ocean. Şi bineînţeles, mentalizarea a funcţionat. cale rapidă de autodistrugere. "Ştiinţa fără conştiinţă este numai
Sunt, de asemenea, cunoscute în toată lumea nenumăratele distrugere şi ruina sufletului.", după cum afirma Francois
cazuri de vindecare spectaculoasă ce au apărut în urma unor Rabelais, realitate pe care istoria modernă o confirmă cu
şedinţe de rugăciune colectivă. Prin rugăciunile pline de prisosinţă. Acest aspect a fost fără excepţie evidenţiat de toate
fervoare realizate la unison de participanţi, vindecările s-au tradiţiile spirituale autentice ale omenirii, care puneau la baza
produs într-un mod care părea cu totul improbabil pentru oricărei transformări a conştiinţei o formare morală şi etică, fără
medicina convenţională, ele fiind chiar asociate cu miracolul. de care parcurgerea căii propriu-zise era considerată un non-
Miracolul este însă doar manifestarea unor legi divine, pe care sens. Puterea obţinută prin respectiva ştiinţă spirituală nu era un
marea majoritate a oamenilor nu le înţelege încă. scop în sine, ci doar un jalon al nivelului de armonizare cu
Fie că ştim sau nu aceasta, fie că luăm în considerare sau aspectele universale. Pierderea eficienţei în aplicarea ştiinţelor
nu aceste lucruri, rezultatele obţinute demonstrează că aceste spirituale s-a produs atunci când aceste aspecte nu au mai fost
aspecte sunt foarte reale, concrete şi chiar măsurabile şi că ele suficient sau deloc înţelese. Principiile care au rămas cunoscute
de fapt se produc în permanenţă. Prin conştientizarea şi afirmă însă că cea mai mare forţă este cea a echilibrului şi a
aplicarea corectă a acestor legi fundamentale, prin educarea şi armoniei, a coerenţei cu Totalitatea, cu Sensul fundamental care
orientarea unui număr cât mai mare de oameni în acest sens, transpare în tot ceea ce există.
starea de unitate a oamenilor ar putea deveni o cauză- A ne putea raporta şi acorda ca trăire interioară la armonia
formatoare decisivă pentru un climat de echilibru şi fericire pe coerentă şi unitară a universului, implică - potrivit principiilor
această planetă, pentru fundamentarea unor relaţii de pace şi spirituale - o participare cât mai completă a fiinţei noastre, ce
armonie în întreaga lume. include şi aspectul psiho-emoţional, sufletesc, care este de altfel
definitoriu pentru fiinţa umană. Albert Einstein spunea: "Emoţia
Principiul holografic ocult şi principiul corespondenţei magnifică şi cea mai profundă pe care noi o putem resimţi este
Una din cele mai profunde transformări pe care a starea inefabilă a misterului, acolo există germenul oricărei
înregistrat-o ştiinţa modernă este aceea că fenomenele naturii şi ştiinţe veritabile. Acela căruia această emoţie îi este străină, care
implicit fenomenele ce ţin de structura intimă a materiei sunt nu ştie să se scufunde pierdut în sine de extaz, lăsându-se
acum considerate ca fiind intercorelate. Ele nu mai pot fi cuprins de admiraţie, este deja un om mort. Experimentarea
concepute - pentru a avea o viziune cât mai fidelă asupra profundă şi intimă a sublimului infinit cosmic este cea mai
realităţii – ca entităţi izolate, ci numai ca părţi ale întregului puternică şi cea mai străveche sursă a cercetării ştiinţifice.
cosmic. În special studiile recente realizate în cadrul fizicii Trăirea mea cea mai elevată constă dintr-o umilă admiraţie
cuantice demonstrează că Universul este un Tot inseparabil, transfiguratoare a Spiritului Superior fără margini care se
interdependent, unificat de conexiuni non-locale, al cărui aspect dezvăluie în infimele detalii pe care pot să le perceapă fragilele
fundamental îl constituie tocmai această proprietate de şi slabele noastre spirite. Această convingere de ordin profund
interconectare a părţilor. Conform studiilor şi descoperirilor emoţional pe care o am despre prezenţa unei puteri raţionale
realizate de cunoscutul fizician David Bohm, baza acestor superioare dezvăluită de incomprehensibilul nostru Univers este
conexiuni universale, non-locale, de tip sincronistic, o constituie ceea ce formează ideea mea de Absolut sau Dumnezeu.".
ordinea inerentă reţelei cosmice de conexiuni. El numeşte Mesajul fundamental al multor căi spirituale tradiţionale
această ordine "ordinea implicită" şi arată că ea este un atribut este acela de a căuta Adevărul în inimile noastre, prin Iubire.
esenţial al structurii realităţii, aflându-se dincolo de localizările Iubirea a fost mereu considerată ca fiind sensul vieţii, ceea ce ne
în timp şi spaţiu. Bohm face o analogie între ordinea implicită şi transformă şi totodată ne împlineşte. Nu vom putea cunoaşte
tehnica holografică, pornind de la acea proprietate a hologramei niciodată Adevărul fără să ne trezim în inimă emoţia Iubirii,
care face ca fiecare zonă a sa să conţină într-un anume fel căci, după cum spunea Blaise Pascal, "inima are raţiuni pe care
întregul, arătând prin această analogie că Realitatea este mintea nu le poate înţelege". Iubirea ţine de natura intimă a
structurată pe aceleaşi principii, întregul fiind cuprins în fiecare conştiinţei pentru că, în esenţă, totul este unitar şi de aceeaşi
dintre părţile sale. Se confirmă astfel un principiu spiritual natură, iar iubirea este chiar această intuiţie profundă a
fundamental, care afirma că: "Partea este în Tot, iar Totul este împlinirii prin unificare. Am putea spune astfel că Iubirea este
în Parte". O aplicaţie cunoscută a acestei realităţi fundamentale chemarea din sufletele noastre spre a fi una cu Totul, că Iubirea
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
şi utilizată mai ales în medicinile tradiţionale este aceea că toate este chemarea Infinitului care se reflectă în noi.
organele corpului îşi au câte un punct precis de corespondenţă Atunci când ceea ce îi uneşte pe oameni este Iubirea,
în altă parte a corpului (de exemplu la nivelul ochiului, urechii, Binele şi Armonia, forţa unei asemenea angrenări conştiente
tălpii etc.) este extraordinar de mare, pentru că atunci ea este susţinută de
Vechile scrieri ale ştiinţelor spirituale afirmă: "Toate însăşi armonia şi coerenţa universală.
lucrurile îşi află esenţa în dependenţa mutuală; ele nu sunt nimic Mulţi dintre noi au impresia că sunt neputincioşi, că nu
prin ele însele", arătând de asemenea că, fundamental, noi toţi pot face nimic pentru a aduce pacea şi armonia în lume. De
avem aceeaşi natură esenţială cu întregul Univers: "Ceea ce este aceea, foarte mulţi se complac în pasivitate şi pesimism. Însă
aici (în microcosmosul fiinţei umane) este pretutindeni (în dacă ne deschidem mintea şi inima, vom înţelege că suntem
Macrocosmos). Ceea ce nu este aici (în microcosmosul fiinţei fiinţe minunate cu puteri lăuntrice nebănuite şi că, în realitate,
umane), nu este nicăieri (în Macrocosmos)." Reflexia la nivel nimic nu ne împiedică să ieşim din starea de letargie, de somn
uman şi social a acestui principiu este aceea că, fiecare dintre al conştiinţei, în care majoritatea dintre noi ne complacem cel
noi, suntem într-o foarte profundă legătură cu întreaga mai adesea în mod incon tient. A sosit timpul să ne trezim
umanitate, fiind implicit influenţaţi de aceasta, dar având în acum, când încă nu este prea târziu.
acelaşi timp şi capacitatea potenţială de a o influenţa. Tocmai de Pacea şi fericirea în lume depind de modul cum înţelegem
aceea este esenţial să devenim cât mai responsabili vizavi de şi aplicăm fiecare dintre noi aceste principii. Adevărata stare de
acţiunile şi chiar de gândurile noastre. Studiile mecanicii Pace, stabilă şi globală, nu poate veni decât din interiorul fiinţei
cuantice au ajuns la concluzia că, în realitate, conştiinţa şi noastre. Este complet inutil şi lipsit de sens să aşteptăm ca
materia sunt interdependente şi corelate şi că toate observaţiile pacea să fie "făcută" de altcineva, în timp ce noi rămânem într-o
noastre, modul cum percepem realitatea, sunt influenţate şi stare de complacere, tensiune şi dezordine interioară. Este
depind de sistemul nostru de măsurare şi referinţă sau, altfel necesar să ieşim grabnic din starea de pasivitate în care ne aflăm
spus, de punctul nostru de vedere. şi să ne unim pe calea Binelui Universal, care se reflectă în
fiecare clipă în inimile deschise, pentru că doar astfel vom reuşi
Dacă vrei să revoluţionezi lumea, începe cu tine însuţi! să ne împlinim cu adevărat menirea pe care o avem acest
Este fundamental să subliniem faptul că orice pământ, aducând astfel pacea, iubirea, bunătatea, armonia
transformare profundă a conştiinţei, atât individuală cât şi pentru fiecare dintre noi în parte şi pentru noi toţi împreună.
colectivă, nu este posibilă fără o transformare reală a calităţii
–124–
Spiritualitate
om la casa lui. Când a aflat ce intenţii aveam mi-a luat capul în
mâini, m-a sărutat şi m-a binecuvântat zicându-mi: -O, dragul
meu şi scumpul meu, de când mă rog eu pentru asta!”
În perioada liceului, la Brad, s-a remarcat prin
profunzimea gândirii şi simţirii sale. Şi-a continuat studiile la
Părintele Arsenie Boca - un Serafim seminarul teologic din Sibiu, apoi şi-a susţinut licenţa la
de Sarov al României Cernăuţi. Pentru că avea o înzestrare artistică deosebită, a fost
trimis la Bucureşti unde a urmat Şcoala de Belle Arte. A treia
facultate pe care a urmat-o a fost medicina, timp de trei ani,
după care a fost trimis de mitropolitul Bălan la Sfântul Munte
Athos, la schitul românesc Prodromul, al cărui conducător
Adrian Badea – Bucureşti spiritual era pe atunci un părinte cu mare forţă spirituală, Antipa
Dinescu.
Scurta perioadă petrecută acolo a fost prilejul unor
În epoca actuală, în care timpul trece parcă experienţe spirituale de excepţie. Se spune că acolo ar fi dat de
tot mai repede, iar viaţa este trăită din ce în ce un duhovnic aspru, care i-a zis: „Mă, tu nu eşti în stare de
mai intens, căile de evoluţie spirituală sunt şi ele nimic! Nici la măturat nu eşti bun!”, la care tânărul şi-a spus în
caracterizate de intensitate şi rapiditate. Pe sinea lui: „Aici e de mine, la ăsta stau!” Încă din prima tinereţe
Pământ se nasc multe fiinţe înzestrate cu se simţea la el vocaţia asumată a celui ce mai tîrziu avea să
excepţionale calităţi de îndrumători spirituali. proclame: „Măi, nu toţi cei din lume se prăpădesc, nici toţi cei
Integrate fiind în planurile divine de salvare a din mănăstire se mântuiesc...Unii dintre călugări nu sunt
celor care sunt pregătiţi, aceste mari spirite călugări, ci cuiere de haine călugăreşti... De vrei să te faci
creează gigantice curente călugăr, fă-te ca focul!” Din frânturile
spirituale care îi antrenează în povestite de Părintele Arsenie, se ştie
curgerea lor pe cei, tot mai că acolo a postit vreme de 40 de zile
mulţi, care simt în ei chemarea neîntrerupt şi că a avut o experienţă
lui Dumnezeu. profund iluminatoare.
Un apropiat al său mărturiseşte:
n curând, pe 28 noiembrie se „Astfel, când s-a întors la Mănăstirea
Î împlinesc 18 ani de la trecerea,
ca martir, in lumea de dincolo
a Părintelui Arsenie Boca. Părintele
„Sâmbăta”, era cu totul alt om: căpătase
darul acela al său faimos, al proorociei,
şi puterea lui cea mare, că dacă se uita la
Arsenie Boca a fost, aşa cum depun tine, te cutremurai şi te umileai pe loc.
mărturie cei care au avut privilegiul de Şi-ţi ştia pe dată toate gândurile şi
a-l cunoaşte, cel mai mare duhovnic numele, fără să te cunoască, şi faptele
creştin român din secolul trecut. Se toate, păcătoase sau bune, că nu puteaisă
spune că avea darul clarviziunii şi că, le-ascunzi. Aşa s-a schimbat viaţa
atunci când mergeai la el, îţi spunea Părintelui Arsenie, şi mai apoi, vieţile
cum te cheamă, pentru ce ai venit şi îţi noastre, pe lângă a sa.”
povestea toată viaţa înainte ca tu să A fost închinoviat la Mănăstirea
scoţi vreo vorbă. Nu de puţine ori cei Sâmbăta de Sus, în vara aceluiaşi an,
prezenţi erau martorii unor miracole. pentru ca în anul următor să fie tuns în
Dincolo de faptul că s-a format şi monahism primind numele călugăresc
a trăit în sânul cultului creştin ortodox, de Arsenie (în greacă însemnând „Cel
Părintele Arsenie era un spirit univer- plin de bărbăţie”) şi să înceapă ceea ce
sal şi superior. Prin ceea ce propovă-
–125–
Spiritualitate
Unora le spunea: „Sufletul vostru umblă pe alte drumuri, duceţi- pentru mântuire trebuie să le înduri pe toate, sfătuindu-i pe
vă după el”. Îi simţea că nu erau cu sufletul la biserică; pentru credincioşi să rabde, să accepte senini vrerea lui Dumnezeu.
ei, pelerinajul era formal. Altora le spunea, în schimb: „Da, Ceea ce îi sfătuia pe alţii făcea şi el. Ajutându-i creştineşte pe
veniţi!”. Îi primea în biserică şi le ţinea o slujbă. Apoi, unora le luptătorii anticomunişti din Munţii Făgăraşului, Părintele a
dădea sfânta cruce să o sărute, iar altora nu; pe unii îi dădea cu intrat în vizorul Securităţii, fiind arestat pentru prima oară în
sfântul mir, iar pe alţii nu. La un moment dat, unul dintre ei l-a 1948. În timpul arestului în beciul Securităţii la un moment dat
întrebat: „Părinte, de ce la unii le dai să sărute sfânta cruce, iar gardianul l-a găsit afară în faţa celulei, cu lacătul de la grilaj
la alţii nu, pe unii îi dai cu mir, iar pe alţii nu?” El a răspuns: desfăcut. „Nu te teme. Nu plec nicăieri. Nu vreau să pătimeşti
„Copile, cei cărora le dau sfânta cruce nu se vor mai întoarce din cauza mea. Ai doi copii şi o femeie bolnavă”. Gardianul a
acasă. Voi o să vă întoarceţi şi o să ne întâlnim din nou”. Şi încremenit. Toate cele spuse de Părintele Arsenie erau
aceştia, într-adevăr, s-au întors. adevărate.
Este greu de imaginat acum, după aproape şaptezeci de Renumele Părintelui se răspândise deja în tot Ardealul. La
ani, fascinaţia pe care o exercita Părintele Arsenie Boca, prin Sâmbăta şi, mai apoi, la Prislop, veneau în continuu o mulţime
harul său, asupra miilor de credincioşi. Se spune că era căutat de oameni, fie de sărbători, fie în timpul săptămânii. De aici au
mai ales pentru că se îngrijea cu adevărat de sufletul oamenilor. pornit şi duşmăniile care l-au urmărit toată viaţa: prigoana,
Era preocupat ca omul să se întoarcă spre credinţă şi să ducă o alungarea din monahism, exilarea lui lângă Bucureşti, la
viaţă plăcută lui Dumnezeu. Drăgănescu, în haine lumeşti, ca simplu şi umil zugrav de
Cei care l-au cunoscut spun că era „văzător cu duhul” şi că biserică.
dintr-o singură privire putea să-i separe pe cei veniţi din Mutat forţat de la Sâmbăta la Prislop, a devenit stareţ
curiozitate de cei care aveau cu adevărat probleme. Forţa din acolo, iar după ce sălaşul s-a transformat în mănăstire de maici,
privirea lui albastră şi pătrunzătoare te străfulgera. Era a rămas în continuare ca duhovnic până în 1959, când
supranumit „Biciul lui Dumnezeu” pentru faptul că te mustra de comuniştii au desfiinţat mănăstirea. Între timp mai fusese încă o
faţă cu toată lumea. O spovedanie la el dura câteodată chiar şi 5- dată arestat şi dus la canal, unde a rămas aproape un an întreg.
6 ore. Dar nimeni nu pleca fără un cuvânt de încurajare. Pentru A urmat pribegia la Bucureşti, ca simplu pictor bisericesc, ţinut
că predica „dumnezeieşte”, oamenii îl priveau ca pe un prooroc mereu sub supravegherea celor care aveau puterea politică. În
şi apostol. Ei recunoşteau legătură cu aceasta iată ce
puterea Duhului Sfânt care declara unul din apropiaţii
se manifesta prin el. Părintelui din acea perioadă:
Mulţi îl compară pe „Că ştiţi dumnevoastră, pe
Părintele Arsenie Boca chiar timpul lui Ceauşescu, Părin-
cu Sfântul Serafim de Sarov. tele Arsenie a fost margina-
În acest sens un apropiat al lizat chiar de către cei din
său spunea: „Părintele cadrul Bisericii şi nu l-a
Arsenie pomenea de Sfântul ajutat nimeni şi a suferit
Serafim de Sarov. Ceea ce a foarte mult. Chiar şi spune
făcut Sfântul Serafim pentru Părintele: „Dacă vrei să-l
neamul lui, pentru ruşi, pen- urmezi pe Hristos trebuie să
tru Rusia, eu cred că Părin- pătimeşti ca Hristos”. Ce
tele Arsenie a făcut pentru vreţi mai mult ca asta?”
neamul nostru românesc, Ultima parte a vieţii şi-
pentru români, adică ne-a a petrecut-o în aceste două
deschis nouă ca români calea locuri: Drăgănescu (unde,
spre Dumnezeu, ne-a ţinut şi începînd din 1968, a pictat
ne-a întărit în secolul al XX- biserica timp de 15 ani,
lea, la mijlocul secolului, lăsându-ne o adevărată
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–126–
Spiritualitate
a dat ordin ca Părintele să fie ucis. Cu puţin înainte de a muri a oameni cum nu mai văzuse în viaţa lui aşa ceva. Atâta durere
mai spus în felul lui, simplu şi foarte limpede: „Eu am să mor exprimau ochii lui încât primul gest al Părintelui a fost să se
martir”. aplece să ia franzela şi să i-o dea lui. Dar, în acele fracţiuni de
Iată mărturia unui martor ocular al înmormântării secundă cât s-a aplecat să ia franzela, acel om a dispărut pur şi
Părintelui Arsenie Boca: „În schimb, aşa cum v-am spus, simplu. Când a întins mâna acela nu mai era! Atunci a avut un
Părintele era îmbujorat în obraji! Avea aşa o culoare frumoasă, fior, un înţeles adânc: era Hristos! Era chipul de care vorbea
ca de om viu şi tânăr, şi el săracu murise de şapte zile! şi-n jurul Isaia, chipul durerilor, mielul care ia păcatele noastre. A spus
lui, plutea aşa, ca o boare, o mireasmă de mir... Mai târziu l-am Părintele Arsenie că atunci a înţeles multe lucruri, ceea ce într-o
întrebat pe Părintele profesor Sebastian ce-au fost toate astea şi viaţă întreagă, chiar duhovnicească, n-ar fi putut înţelege. Când
el a zis: „Sunt dovezi de sfinţenie, fiule, se întâmplă numai cu îl vezi pe Hristos viu şi adevărat, atunci şi credinţa devine vie,
moaştele!”. Şi n-a mai trecut mult timp după ce plecase de nezdruncinat. Nu te clatini la orice vorbă a unora, nu te
Părintele Arsenie în veşnicie, când, mergând eu iar la sminteşti la orice faptă, ci rămâi cu Hristos şi în Hristos.” (Pr.
mormântul lui la Prislop, mă opresc nişte maici: „Frate”, îmi zic Ciprian Negrean)
monahiile, „ştii tu cine străjuieşte noaptea la mormântul „Ne-a spus odată cum a văzut pe Domnul Hristos în gară
Părintelui?”. „Nu, de unde să ştiu”, le-am zis. „Două la Ploieşti. Plângea Părintele când îşi amintea şi plângea şi
căprioare!!!” „Cum?” „Uite-aşa: vin în fiecare noapte, se-aşează lumea din sală. Spunea că L-a văzut pe Domnul Hristos plin de
şi dorm încovrigate, cu boturile una în alta, pe mormântul bube, amărât şi fără căciulă. S-a uitat la el şi s-a gândit să-i dea
Părintelui. De parcă ar vrea să-l încălzească!...şi când ne căciula lui de călugăr: „M-am întors să i-o dau dar nu l-am mai
apropiem, pleacă, da încet, fără frică, şi pe urmă vin iar!”. În văzut .”
toată iarna lui 89-90, căprioarele au străjuit noapte de noapte la „Cu ochii ei, maica a văzut multe. A văzut, mai ales, un
mormântul Părintelui, ca doi îngeri tăcuţi, credincioşi şi har al Părintelui mai puţin cunoscut: harul lacrimilor. Cumva
cuminţi...” inexplicabil, în preajma Părintelui simţeai nevoia să plângi, să-ţi
De atunci şi până prezent s-au petrecut multe miracole la uşurezi sufletul. Şi maica a păţit acelaşi lucru. Prima dată, nici
mormântul Părintelui. De altfel Părintele spunea: „Nu plângeţi, nu s-a putut spovedi. Stând
căci acolo unde mă duc, în în genunchi, cu patrafirul pe
ceruri, vă voi ajuta mai mult, cap, a plâns tot timpul. „Nu
rugându-mă pentru voi”. ştiu cum, prezenţa lui te
Adorat de oameni pen- zdruncina sufleteşte şi,
tru predicile sale şi pentru imediat, din ochi ţâşnea roua
minunile pe care le săvârşea, pocăinţei.” Părintele ştia prea
prigonit de către autorităţi bine ce se întâmplă şi,
din cauza influenţei covâr- întrând în biserică, îl certa pe
şitoare pe care o avea asupra călugărul care făcea acolo
oamenilor, Părintele Arsenie curăţenie: „Tu vezi ce mături
a fost ucis în plină forţă aici? Sunt lacrimi, frate.
duhovnicească. Prezenţa sa a Lacrimi şi păreri de rău...Îţi
rămas însă printre noi, dai seama? Ai văzut vreodată
puternică şi luminoasă. maşini care plâng? Asta-i
marea minune a lui
Mărturii ale celor Dumnezeu.”
care l-au cunoscut „L-am cunoscut pe
„Din câţi oameni am Părintele Arsenie Boca în
cunoscut eu şi care au lucrat urmă cu vreo 30 de ani, la
–127–
Spiritualitate
mici. Avea, de exemplu, darul înainte vederii - fapt pe care cei multe ori, vorbea cu cineva din apropiere, dând pilde care ţi se
de astăzi se cam reţin a-l recunoaşte, şi poate pe drept cuvânt. potriveau exact ţie. Trebuia, totuşi, să fii foarte atent, ca să poţi
Nu e bine să ne hazardăm în afirmarea unor lucruri ca acestea! desluşi toate darurile pe care ţi le făcea Părintele când erai în
Dar în ce mă priveşte, mai ales în calitate de preot, trebuie să preajma lui”.
recunosc ceea ce este adevărat, ceea ce am trăit şi-am văzut, „Am fost odată la Părintele Arsenie Boca – Dumnezeu
stând alături de el. Aici, în Ţara Făgăraşului, Părintele Arsenie a să-l odihnească! –, la Bucureşti, cu un student la teologie de
fost mai respectat şi mai iubit ca nicăieri. Ca dovadă a acestui atunci, care acuma-i preot – au trecut anii peste toţi de-
respect, noi - sătenii din Porumbacu de Sus - l-am pictat în atunci…a fost asta în 1965 – şi Părintele vorbind cu el, desigur
biserică. Sigur, nu în rânduiala canonică a bisericii - nu poţi să aud eu, i-a spus un cuvânt care mi-a rămas mie pentru
declara pe cineva sfânt, până nu este recunoscut de Sfântul cealaltă vreme a vieţii mele şi cred că şi pentru veşnicie. N-am
Sinod - ci într-un fel de rânduială de suflet şi conştiinţă, care ne- să-l uit niciodată! Zice: „Uite, măi frate. O să fii preot. Să fii
a îndemnat să-i facem dreptate şi să-l trecem printre sfinţii înţelegător faţă de neputinţa omenească!” Nici nu vă puteţi
români. I-am spus pictorului să scrie: Sfântul Părinte Arsenie de închipui cât m-am gândit eu la cuvintele acestea, de atunci
la Prislop.” încoace; cât le-am urmărit în viaţa mea şi în viaţa oamenilor. Şi
„Un moş din sat mi-a povestit o-ntâmplare de necrezut. mi-am dat seama că neputinţa omenească e o realitate. Sunt
Cam înainte de cel de al doilea război, când Părintele era stareţ atâţia oameni răi în lumea asta, şi nici ei nu vor să fie răi…şi-s
la „Sâmbăta”, s-a dus şi el să îl vadă şi să se plângă de un necaz. răi, şi noi trebuie să înţelegem răutatea lor de pe poziţia noastră,
Dar erau mii de oameni acolo şi n-a apucat să ajungă şi să din situaţia noastră. Să înţelegem că ei nu pot mai mult, că ei, ei
vorbească, aşa că a rămas peste noapte în mănăstire, găzduit de înşişi sunt nemulţumiţi de răutatea lor – „Pe cel rău răutatea îl
călugări. Dar cum nu avea somn, a ieşit să se dezmorţească. Şi ucide”, îi scris în Psalmi: „pe cel rău răutatea îl ucide”, îl
ce să vezi: pe o lună mare şi plină, care lumina ca la amiază, în nimiceşte, răutatea îl nemulţumeşte.”
mijlocul unui lan plin de flori, Părintele Arsenie Boca vorbea cu „Părintele Arsenie Boca a fost un fenomen unic în istoria
o dihanie mare de urs. Vorbea cu el şi îl mângâia. Văzându-l pe monahismului românesc” (D. Staniloae).
moş, Părintele, care era „Părintele Arsenie a
îmbrăcat cu o sutană lungă şi pictat biserica din satul
albă, i-a spus: „Vezi! Fiarele Drăgănescu, judeţul Giurgiu,
astea m-ascultă, numa voi nu comuna Mihăileşti. Vizitaţi
m-ascultaţi!”. acea biserică şi ea vă va
„Era în ziua de Izvorul vorbi cel mai mult şi cel mai
Tămăduirii şi, împreună cu bine despre Părintele.
părinţii, încerca să nu Picturile au o frumuseţe şi o
întârzie la Sfânta Liturghie. transparenţă nemaiîntâlnită.
La un moment dat, căruţa în În frumuseţea de acolo, veţi
care se aflau a ajuns din descoperi ceva din duhul
urmă un călugăr, ducând pe Părintelui” (Părintele Daniil
umăr o straiţă mare şi grea. Stoenescu)
Era tânăr, înalt, încins cu o „IPS Mitropolitul dr.
curea lată de piele. În hainele Laurenţiu Streza, care l-a
lui cernite şi cu barba neagră cunoscut pe Părintele Arse-
ca de tăciune, părea un nie Boca şi mergea la el când
haiduc, o cruce de bărbat. Părintele picta l-a întrebat:
Oprind căruţa, părinţii au „Părinte, de ce aţi pictat aşa
intrat în vorbă cu tânărul pe Maica Domnului său pe
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–128–
–129–
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
Lohanul nr. 5(15) – decembrie 2010
–130–