Sei sulla pagina 1di 113

Biblioteca HERMANN HESSE

Lupul de step\

HERMANN HESSE

Traducere din limba german\

GEORGE GU}U
Descrierea CIP a Bibliotecii Na]ionale a României
HESSE, HERMANN
Lupul de step\/ Hermann Hesse;
trad.: George Gu]u
Bucure[ti: RAO International Publishing Company, 2005
ISBN 973-576-816-X
I. Gu]u, George (trad.)
821.112.2-31=135.1 CUV`NT `NAINTE AL EDITORULUI

Cartea de fa]\ cuprinde `nsemn\rile unui om pe care l-am


numit, dup\ o expresie folosit\ `n mai multe r`nduri chiar de el
`nsu[i, „lup de step\“. Nu vreau s\ mai st\rui asupra necesit\]ii
unui cuv`nt `nainte la manuscrisul s\u; `n ceea ce m\ prive[te, `n
orice caz simt nevoia s\ adaug celor scrise de lupul de step\ alte
c`teva pagini `n care voi `ncerca s\ a[tern o parte din amintirile
mele `n leg\tur\ cu el. {tiu pu]ine lucruri despre el; mai cu seam\
trecutul [i originea lui mi-au r\mas necunoscute. Trebuie s\ m\r-
turisesc `ns\ c\ personalitatea lui m-a impresionat puternic, st`r-
RAO International Publishing Company
Grupul Editorial RAO nindu-mi chiar simpatia.
Str. Turda nr. 117-119, Bucure[ti, ROMÂNIA Lupul de step\ era un b\rbat de aproape cincizeci de ani care,
`ntr-o bun\ zi, acum c`]iva ani, s-a prezentat `n casa m\tu[ii mele,
HERMANN HESSE
Der Steppenwolf interes`ndu-se de o camer\ mobilat\. A `nchiriat mansarda [i mi-
© Copyright 1995 by Hermann Hesse cul dormitor care se afla al\turi [i a revenit dup\ c`teva zile cu
All rights reserved by dou\ geamantane [i un cuf\r mare cu c\r]i, locuind apoi la noi
Suhrkamp Verlag Frankfurt am Main
timp de nou\ sau zece luni. Tr\ia foarte lini[tit [i retras, `nc`t s`nt
© RAO International Publishing Company, 2002 sigur c\ n-am fi f\cut cuno[tin]\ niciodat\ dac\ vecin\tatea dor-
pentru versiunea `n limba român\ mitoarelor noastre nu ne-ar fi prilejuit, `n mod `nt`mpl\tor,
c`teva `nt`lniri pe scar\ [i pe coridor, c\ci omul acesta nu era
Tiparul executat de
R.A. „Monitorul Oficial“ c`tu[i de pu]in sociabil, ba chiar era un ursuz cum nu-mi mai fu-
Bucure[ti, România sese dat s\ v\d p`n\ atunci, era `ntr-adev\r un lup de step\, a[a
cum `[i spunea el uneori, o fiin]\ str\in\, s\lbatic\ [i, pe deasupra,
2005
sfioas\, chiar foarte sfioas\, venit\ dintr-o lume diferit\ de aceea
ISBN 973-576-816-X `n care tr\iam eu. Dar `n ce singur\tate extrem\ se retr\sese
datorit\ firii [i destinului s\u, fiind con[tient c\ asta `i era soarta, pere]ii, ferestrele [i dulapurile `nalte [i vechi aflate `n casa sc\rii;
am putut s\ aflu, de fapt, abia din `nsemn\rile care ne-au r\mas toate p\reau s\-i plac\, dar `i p\reau totodat\ [i cam caraghioase.
de la el; `ntr-o anumit\ m\sur\ l-am cunoscut `ns\ mai `nainte, ~n general, omul acesta `]i l\sa impresia c\ vine dintr-o lume
din scurtele noastre `nt`lniri [i discu]ii, [i g\sesc c\ imaginea pe necunoscut\, poate din ni[te ]\ri de dincolo de ocean, `nc`t
care mi-am f\cut-o despre el din `nsemn\rile sale corespunde `n considera c\ tot ceea ce vedea aici la noi era dr\gu], dar, `n acela[i
esen]\ cu imaginea, fire[te mai palid\ [i mai lacunar\, rezultat\ timp, [i `ntru c`tva caraghios. De altfel, trebuie s\ spun c\ era
din contactul meu personal cu el. politicos, chiar prietenos, acceptase de `ndat\ totul f\r\ nici o
Din `nt`mplare eram de fa]\ `n momentul `n care lupul de obiec]ie, [i casa, [i camera, [i chiria, [i costul micului dejun, [i, cu
step\ p\[ise pentru prima oar\ `n casa noastr\, devenind chiria[ul toate acestea, `n preajma acestui om domnea o atmosfer\ distant\
m\tu[ii mele. A sosit pe la pr`nz, farfuriile nu fuseser\ str`nse [i, cum mi se p\ru mie, nefireasc\ sau ostil\. ~nchirie camera, apoi
`nc\ de pe mas\, iar eu mai aveam o jum\tate de or\ liber\ p`n\ `nchirie [i dormitorul, ceru informa]ii `n leg\tur\ cu `nc\lzirea,
c`nd urma s\ m\ `ntorc la birou. N-am s\ uit impresia stranie [i cu apa, cu serviciile [i cu regulile casei, ascult\ totul atent [i ama-
foarte contradictorie pe care mi-a produs-o la prima noastr\ bil, le accept\ pe toate, oferi pe loc un avans pentru chirie, [i cu
`nt`lnire. Intrase pe u[a cu geaml`c, dup\ care tr\sese de clopo]el, toate acestea d\dea impresia c\ nu prea punea suflet, c\ tot ceea
iar m\tu[a `l `ntrebase, `n antreul semi`ntunecos, ce dore[te. El ce f\cea acum i se p\rea caraghios, lipsit de seriozitate, de parc\
`ns\, lupul de step\, `[i ridicase capul ager, cu p\rul tuns scurt, era o ciud\]enie s\ `nchiriezi o camer\ [i s\ vorbe[ti nem]e[te cu ci-
adulmec`nd cu n\rile nervoase [i spuse, `nainte de a-i r\spunde neva, el fiind, de fapt, preocupat `n sinea lui de ni[te lucruri cu
sau de a se recomanda: totul diferite. Cam aceasta era impresia mea [i ea n-ar fi fost bun\
– O, ce frumos miroase aici! deloc, dac\ alte detalii n-ar fi contrazis-o [i nu m-ar fi determinat
Spusese asta z`mbind, iar buna mea m\tu[\ z`mbise [i ea, `n s\ mi-o corectez `n multe privin]e. ~n special chipul acestui om
vreme ce eu g\seam c\ modul lui de a spune bun\ ziua era mai `mi pl\cuse de la bun `nceput; `mi pl\cuse `n ciuda unei anumite
degrab\ caraghios, `nc`t mi-a fost pe loc antipatic. expresii de rezerv\ distant\, era un chip poate `ntru c`tva deosebit
– Ei bine, zise el, am venit pentru camera pe care vre]i s\ o [i trist, `ns\ treaz, b`ntuit de g`nduri, modelat de suferin]\ [i spi-
`nchiria]i. ritualizat. ~n afar\ de aceasta, m\ mai `mbunar\ [i polite]ea [i ama-
Abia c`nd urcar\m to]i trei scara spre mansard\ am reu[it s\-l bilitatea lui lipsite de orice und\ de arogan]\, chiar dac\ p\reau
privesc mai `ndeaproape. Nu era `nalt de statur\, `ns\ mergea [i s\-l coste un oarecare efort – dimpotriv\, emanau o duio[ie ce
`[i ]inea capul ca un om `nalt, purta un palton modern, comod, aducea cu o rug\ mocnit\, fapt pe care mi l-am explicat abia mai
fiind `mbr\cat, de altfel, corect [i totu[i cam neglijent; era t`rziu [i care m-a c`[tigat de `ndat\ `ntru c`tva de partea lui.
proasp\t b\rbierit, iar p\rul lui tuns foarte scurt `nc\run]ise pe ~nainte de a se fi terminat vizitarea celor dou\ camere [i `na-
alocuri. Mersul s\u nu-mi pl\cu la `nceput deloc, c\ci l\sa o inte de continuarea discu]iei, pauza mea de pr`nz se sf`r[ise, a[a
impresie de oboseal\ [i nehot\r`re, iar asta nu se potrivea nici cu `nc`t a trebuit s\ m\ duc la birou. Mi-am luat r\mas-bun, l\s`ndu-l
profilul s\u dur, bine conturat, nici cu tonul [i felul s\u tem- `n compania m\tu[ii mele. Seara, c`nd m-am `ntors acas\, m\tu[a
peramental de a vorbi. Abia mai t`rziu am b\gat de seam\ [i am mi-a spus c\ str\inul `nchiriase camerele, urm`nd s\ se mute `n
aflat c\ era bolnav, ceea ce `l f\cea s\ mearg\ anevoios. Cu un zilele urm\toare, dar `[i exprimase dorin]a ca sosirea lui s\ nu fie
z`mbet aparte, care mi-a fost la fel de antipatic, cerceta scara, anun]at\ la poli]ie, deoarece formalit\]ile [i a[teptatul pe acolo ar

6 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 7
fi de nesuportat pentru un om boln\vicios ca el. ~mi amintesc – Ei [i, n-are dec`t, `mi spusei eu. Dar dac\ nu e obi[nuit cu
foarte bine c\ am fost surprins s\ aud a[a ceva [i c\ am avertizat-o un trai ordonat [i cuviincios, ce-o s\ ne facem cu el? Ce-ai s\ faci
pe m\tu[a mea ca nu cumva s\ accepte o asemenea condi]ie. Mi dac\ nu e deprins s\ p\streze cur\]enia, dac\ `]i face mizerie peste
se p\rea c\ teama lui fa]\ de autorit\]i se potrivea mult prea bine tot, sau dac\ vine beat acas\ noaptea t`rziu?
cu aura de necunoscut [i de ciud\]enie care `l `nconjura, pentru a – O s\ vedem noi, zise ea r`z`nd, a[a c\ eu n-am avut ce s\
nu-mi trezi suspiciunea. I-am explicat m\tu[ii c\ nu trebuie s\ mai spun.
accepte sub nici o form\ rug\mintea [i a[a destul de ciudat\ a {i `ntr-adev\r, temerile mele s-au dovedit a fi ne`ntemeiate.
unui om total necunoscut, c\ci `ndeplinirea ei ar putea avea unele Chiria[ul nu ne-a deranjat [i nu ne-a produs nici un fel de pagube,
consecin]e nepl\cute pentru ea. A trebuit `ns\ s\ constat c\ m\- cu toate c\ nu ducea defel o via]\ ordonat\ [i rezonabil\, iar noi
tu[a `ncuviin]ase deja s\-i `ndeplineasc\ dorin]a [i c\, `n general, ne mai amintim de el [i ast\zi cu pl\cere. ~nl\untrul nostru, `n
era fascinat\ de acest str\in care o `nc`ntase; c\ci niciodat\ nu sufletul nostru `ns\, omul acesta ne-a tulburat [i ne-a r\v\[it
primise chiria[i f\r\ s\ fi stabilit cu ei dinainte un raport anume foarte mult pe am`ndoi, pe mine [i pe m\tu[a mea, [i, ca s\ fiu
drept, nu am reu[it nici acum s\-l `n]eleg prea bine. Uneori `l
de natur\ uman\, rela]ii amicale de m\tu[\ sau mai degrab\ de
visez noaptea, iar simplul fapt c\ exist\ un astfel de om, o ase-
mam\, lucru de care, de altfel, au [tiut s\ profite din plin unii
menea f\ptur\, `mi d\ un sentiment de confuzie, nelini[tindu-m\,
dintre fo[tii chiria[i. Mi-am men]inut rezervele fa]\ de noul
cu toate c\, p`n\ la urm\, l-am `ndr\git.
chiria[ [i `n timpul primelor s\pt\m`ni, vreme `n care m\tu[a
mea `i lua ap\rarea de fiecare dat\ cu mult\ c\ldur\.
La c`teva zile dup\ aceea, un c\ru]a[ aduse lucrurile str\-
Cum chestiunea evit\rii autorit\]ilor poli]iene[ti nu `mi era
inului, al c\rui nume era Harry Haller. Un geamantan din piele
pe plac, am vrut m\car s\ aflu ce [tia m\tu[a despre acest str\in,
foarte frumos mi-a f\cut o bun\ impresie, `n vreme ce un altul,
despre provenien]a [i inten]iile sale. Iar ea [tia deja unele lucruri
mare [i plat, de voiaj, m\rturisea despre c\l\toriile pe care se pare
cu toate c\, dup\ ce plecasem la pr`nz, nu mai st\tuse nici el dec`t
c\ le f\cuse, c\ci, `n orice caz, pe el erau lipite etichete `ng\lbenite
foarte pu]in. ~i spusese c\ inten]ioneaz\ s\ r\m`n\ c`teva luni `n
ale firmelor hoteliere [i ale societ\]ilor de transporturi din dife-
ora[ul nostru, s\ frecventeze bibliotecile [i s\ vad\ vestigiile rite ]\ri, printre care [i unele de dincolo de ocean.
antice ale ora[ului. De fapt, m\tu[ii nu-i convenea deloc perioada Apoi `[i f\cu el `nsu[i apari]ia [i astfel `ncepu perioada `n care
scurt\ pe care el voia s\ o petreac\ `n calitate de chiria[, dar se l-am cunoscut `ncetul cu `ncetul pe acest om straniu. Ini]ial n-am
pare c\ o c`[tigase deja de partea sa, `n ciuda felului cam straniu `ntreprins nimic `n acest scop. Cu toate c\, `nc\ din prima clip\
`n care se prezentase. Pe scurt, camerele fuseser\ `nchiriate, a[a c\ `n care l-am v\zut, Haller `mi trezise interesul, `n primele s\pt\-
obiec]iile mele erau tardive. m`ni nu am f\cut nici un pas ca s\-l `nt`lnesc sau s\ intru `n vorb\
– De ce-o fi spus c\ la noi miroase a[a de frumos? am `ntrebat eu. cu el. Trebuie, `n schimb, s\ recunosc c\, de fapt, `nc\ de la bun
{i-atunci m\tu[a, care uneori avea o intui]ie destul de exact\ `nceput l-am ]inut pe omul acesta oarecum sub observa]ie, in-
`mi zise: tr`nd chiar, atunci c`nd lipsea, `n camera lui [i f\c`nd-o pu]in pe
– {tiu foarte bine de ce. Aici la noi miroase a cur\]enie [i-a spionul, pur [i simplu din curiozitate.
ordine, [i-a trai bun [i cuviincios, [i asta i-a pl\cut. Arat\ de parc\ Despre felul cum ar\ta lupul de step\ am dat deja c`teva
s-ar fi dezobi[nuit de un astfel de trai [i i-ar duce dorul. detalii. ~nc\ de la prima vedere `]i f\cea, f\r\ `ndoial\, impresia

8 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 9
unui om de seam\, a unui om rar [i neobi[nuit de talentat; avea ironic\, triste]ea ei era de-a dreptul abisal\ [i lipsit\ de orice lic\r
un chip spiritualizat, iar mi[c\rile deosebit de delicate [i vioaie ale de speran]\; esen]a acestei priviri consta `ntr-o disperare calm\,
chipului s\u oglindeau o via]\ sufleteasc\ interesant\, extrem de `ntru c`tva statornicit\, `ntru c`tva devenit\ obi[nuin]\ [i regul\.
furtunoas\, plin\ de o uimitoare delicate]e [i sensibilitate. C`nd Dezn\dejdea senin\ din privirea lui nu numai c\ `]i ar\ta
st\teai de vorb\ cu el, iar el – lucru rar de altfel – dep\[ea limitele persoana m`ndrului orator `n adev\rata ei lumin\, nu numai c\
conven]ionalului, rostind de acolo, din dep\rtarea unde se afla, ironiza [i bagateliza situa]ia de moment, a[tept\rile [i dispozi]ia
cuvinte personale, proprii, atunci eram nevoit s\ recunosc c\ era publicului, ca, de altfel, [i titlul cam preten]ios al discursului
net superior celor de teapa noastr\, c\ci g`ndise mai mult la via]a anun]at – nu, privirea lupului de step\ str\b\tea toat\ epoca
lui dec`t ceilal]i oameni, posed`nd `n domeniul spiritual acea noastr\, toat\ falsitatea g\l\gioas\, toat\ str\dania de parvenire,
precizie vecin\ cu r\ceala, acea siguran]\ a g`ndirii [i acele cu- toat\ de[ert\ciunea, tot acel joc de suprafa]\ al unei spiritualit\]i
no[tin]e pe care nu le posed\ dec`t oamenii cu adev\rat p\trun[i pline de sine, serbede – ah, privirea aceea p\trundea din nefericire
de spirit, lipsi]i de orice ambi]ii, de orice n\zuin]\ de a str\luci mult mai ad`nc, ]intind p`n\ dincolo de neajunsurile [i lipsa de
sau de a convinge neap\rat pe ceilal]i sau de a avea dreptate perspectiv\ ale epocii noastre, ale spiritualit\]ii noastre, ale cul-
`ntotdeauna. turii noastre. Ea p\trundea p`n\ `n inima a tot ceea ce era ome-
Din ultima perioad\ a [ederii sale `n mijlocul nostru `mi nesc, exprim`nd `ntr-o singur\ secund\ `ntreaga incertitudine a
amintesc de o remarc\ a lui care, `n fond, nici m\car nu fusese o g`nditorului, a unui om care, poate, [tia foarte multe, ne`ncre-
remarc\, pentru c\ totul se rezumase la o singur\ privire. La un derea fa]\ de demnitatea, fa]\ de rostul existen]ei omului `n
moment dat se anun]ase c\ un vestit filozof al istoriei [i critic de general. ~n privirea aceea se putea citi: „Iat\ ce maimu]e s`ntem!
art\, un om cu un renume de talie european\, va ]ine o conferin]\ Prive[te, a[a arat\ omul!“, `nc`t toat\ celebritatea, toat\ inte-
`ntr-un amfiteatru, iar eu am reu[it s\-l conving pe lupul de step\ ligen]a, toate cuceririle spiritului, toate `ncerc\rile omului de a-[i
s\ mergem s\ audiem conferin]a, cu toate c\ el n-avea chef de a[a dovedi superioritatea, m\re]ia [i puterea de a d\inui se destr\-
ceva. Ne-am dus, deci, `mpreun\, a[ez`ndu-ne unul l`ng\ altul. ~n mau, devenind un simplu joc, o maimu]\real\!
momentul `n care oratorul se urc\ la tribun\, `ncep`ndu-[i dis- Dar iat\ c\ am anticipat prea mult, contravenind planului [i
cursul, mul]i dintre ascult\torii care se a[teptaser\ la un soi de voin]ei mele [i dezv\luind, `n fond, esen]ialul despre Haller, c`nd
profet se ar\tar\ decep]iona]i de felul cam sclivisit [i `ng`mfat `n inten]ia mea fusese de fapt s\-i pun `n lumin\ imaginea `ncetul cu
care el `[i f\cuse apari]ia. ~n momentul `n care `ncepu s\ vor- `ncetul, relat`nd procesul apropierii treptate dintre mine [i el.
beasc\, adres`nd auditoriului c`teva formule lingu[itoare [i mul- Dup\ ce `n felul acesta am anticipat cursul povestirii, devine
]umind pentru faptul c\ participarea era at`t de numeroas\, lupul inutil s\ mai vorbesc despre enigmatica „atitudine distant\“ a lui
de step\ `mi arunc\ o privire scurt\ de tot, o privire critic\ la Haller [i s\ mai descriu `n toate detaliile modul `n care am
adresa acelor vorbe [i la adresa `ntregii persoane a oratorului, ah, `nceput s\ b\nuiesc [i s\ aflu cauzele [i semnifica]iile acestei ati-
privirea aceea a lui fusese memorabil\ [i `nfrico[\toare, iar despre tudini distante, ale `nsingur\rii sale at`t de neobi[nuite [i de
tot ceea ce sugera ea s-ar fi putut scrie o carte `ntreag\! Privirea `ngrozitoare. Este mai bine s\ procedez astfel, deoarece propria
lui nu numai c\ `l critica pe orator, nimicindu-l pe omul acela mea persoan\ va trebui s\ r\m`n\, pe c`t posibil, `n planul al
vestit, prin ironia ei neiert\toare [i totodat\ calm\, nu, lucrul doilea. Nu inten]ionez s\ relatez despre convingerile mele, nici
acesta era o nimica toat\! Privirea lui era mai degrab\ trist\ dec`t s\ povestesc ni[te istorioare, nici s\ fac exerci]ii psihologice, ci s\

10 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 11
contribui doar `n calitate de martor ocular la conturarea imaginii ei nu reu[iser\ dec`t s\-l `nve]e cum s\ se urasc\ pe sine. Iar de-a
acelui om deosebit care ne-a l\sat manuscrisele lupului de step\. lungul `ntregii sale vie]i, el canalizase tot geniul fanteziei sale,
~nc\ din primul moment `n care l-am v\zut intr`nd pe u[a cu toat\ for]a [i capacitatea lui de g`ndire `mpotriva lui `nsu[i,
geaml`c a m\tu[ii, `n\l]`ndu-[i capul ca o pas\re [i l\ud`nd miro- `mpotriva acestui obiect plin de inocen]\ [i noble]e. C\ci, din
sul pl\cut ce plutea `n casa noastr\, am remarcat `ntru c`tva c\ acest punct de vedere, el era totu[i un adev\rat cre[tin, un ade-
omul acesta avea `n el ceva aparte, iar prima mea reac]ie, naiv\, a v\rat martir, deoarece orice asprime, orice critic\, orice r\utate,
fost aceea de repulsie. Sim]isem (iar m\tu[a mea care, spre toat\ ura de care era capabil, le `ndrepta mai ales [i cu prec\dere
deosebire de mine, nu e c`tu[i de pu]in o fire intelectual\, sim]ise `mpotriva lui `nsu[i. ~n ceea ce-i privea pe ceilal]i, pe lumea dim-
[i ea exact acela[i lucru) – sim]isem c\ omul acela era suferind, c\ prejurul s\u, f\cea necontenit cele mai eroice [i mai serioase
sufletul sau spiritul, sau caracterul s\u sufereau `ntr-un fel anume, eforturi de a o `ndr\gi, de a i se conforma, de a nu-i provoca nici
a[a `nc`t instinctul meu de om s\n\tos m-a pus `n gard\. Aceast\ o suferin]\, c\ci la fel de profund ca [i ura fa]\ de el `nsu[i i se
reac]ie de ap\rare a f\cut loc `n decursul timpului unei simpatii `ntip\rise `n minte acel „iube[te-]i aproapele“, astfel `nc`t `ntreaga
bazate pe o mare compasiune fa]\ de acest om lovit de o suferin]\ lui via]\ era un model care demonstra c\ lipsa dragostei de sine te
profund\ [i `ndelungat\, c\ci asistam la `nsingurarea [i moartea aduce `n imposibilitatea de a-]i iubi aproapele, c\ ura de sine are
lui interioar\. ~n perioada aceasta mi-am dat seama din ce `n ce exact acela[i rezultat, pricinuind `n cele din urm\ aceea[i izolare
mai mult c\ boala de care suferea Haller nu se tr\gea din cine [tie [i dezn\dejde cumplit\ pe care le provoac\ egoismul feroce.
ce defecte ale firii sale, ci, dimpotriv\, din uria[a bog\]ie a harului Dar iat\ c\ e timpul s\ acord prioritate realit\]ii, `ntrerup`n-
[i for]elor sale care nu ajunseser\ s\ ating\ treapta armoniei. du-mi [irul g`ndurilor. Primele mele descoperiri `n leg\tur\ cu
Mi-am putut da seama c\ Haller era un geniu al suferin]ei, c\ `[i domnul Haller [i felul lui de trai le-am f\cut fie spion`ndu-l, fie
formase o genial\ capacitate de a suferi , nelimitat\, `ngrozitoare, prin intermediul unor remarci ale m\tu[ii mele. Mi-am dat seama
de genul celei pe care o evoc\ Nietzsche `n unele dintre maximele de `ndat\ c\ era un om al g`ndurilor [i c\r]ilor, neini]iat `ntr-o
sale. Totodat\, mi-am dat seama c\ la baza pesimismului s\u nu meserie practic\. R\m`nea culcat `n pat p`n\ t`rziu, deseori se
st\tea dispre]ul fa]\ de lume, ci dispre]ul fa]\ de el `nsu[i, c\ci ori scula aproape de pr`nz, f\c`nd apoi `n halat cei c`]iva pa[i din
de c`te ori rostea cuvinte necru]\toare [i nimicitoare la adresa dormitor p`n\ `n camera de zi. Aceasta din urm\ era o camer\
unor institu]ii sau persoane nu se excludea niciodat\ pe sine, el mansardat\, spa]ioas\ [i pl\cut\, cu dou\ ferestre; la c`teva zile
era `ntotdeauna primul ]inta s\ge]ilor sale, el era primul om pe dup\ venirea lui, ea `[i schimbase cu totul `nf\]i[area pe care o
care `l ura [i `l contrazicea... avusese pe vremea c`nd acolo locuiser\ al]i chiria[i. Se umpluse,
Ajuns aici, consider necesar s\ fac o parantez\ de natur\ iar cu timpul devenise supra`nc\rcat\. Pe pere]i fuseser\ at`rnate
psihologic\. Cu toate c\ nu [tiu dec`t prea pu]ine despre via]a tablouri, fuseser\ aranjate ni[te desene, ici [i colo chiar fotografii
lupului de step\, am toate motivele s\ presupun c\ ni[te p\rin]i [i pe care le decupase din reviste [i pe care le schimba des. Puteau fi
`nv\]\tori iubitori, dar severi [i foarte pio[i, l-au educat `ntr-un v\zute acolo un peisaj sudic, fotografii dintr-un or\[el german de
spirit care pune la baza educa]iei „`nfr`ngerea voin]ei“. Numai c\ provincie, dup\ toate aparen]ele or\[elul natal al lui Haller, iar
acestui elev nu reu[iser\ nici s\-i nimiceasc\ personalitatea, nici printre ele, acuarele viu colorate, str\lucitoare, despre care abia
s\-i `nfr`ng\ voin]a, c\ci el era mult prea puternic [i dur, mult mai t`rziu am aflat c\ fuseser\ pictate chiar de el. Mai era apoi
prea m`ndru [i plin de spirit. ~n loc s\-i nimiceasc\ personalitatea, fotografia unei femei sau fete tinere [i dr\gu]e. O vreme at`rn\ pe

12 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 13
perete un Buddha siamez, apoi fu `nlocuit cu o reproducere dup\ om obi[nuit cu munca [i cu folosirea ra]ional\ a timpului, dar [i
Noaptea lui Michelangelo, apoi cu un portret al lui Mahatma pentru c\, pe deasupra, mai s`nt [i abstinent, nefum\tor, [i sticlele
Gandhi. C\r]ile nu numai c\ umpleau biblioteca masiv\, ci erau acelea mi-au displ\cut `nc\ [i mai mult dec`t dezordinea pito-
r\sp`ndite pretutindeni, pe mese, pe secreterul vechi [i frumos, pe reasc\ din camera lui Haller.
divan, pe scaune, pe jos, c\r]i cu semne de h`rtie introduse `n ele, At`t `n felul s\u de a dormi [i munci, c`t [i de a tr\i, de a
semne care se schimbau `n permanen]\. Num\rul c\r]ilor cre[tea m`nca [i de a bea, str\inul se dovedi a fi la fel de dezordonat [i de
mereu, c\ci aducea cu bra]ul c\r]i `mprumutate de la biblioteci, capricios. ~n anumite zile nu ie[ea deloc din cas\ [i nu m`nca
primind pe deasupra deseori pachete prin po[t\. Omul care nimic, bea doar diminea]a o cafea, uneori m\tu[a mea g\sea c`te
locuia `n camera aceea nu putea fi dec`t un savant. Impresia o coaj\ de banan\, singurul rest de la mesele sale, `n schimb `n alte
aceasta mi-o confirmau fumul de ]igar\ care `nv\luia totul, zile lua masa la restaurant, c`nd `n localuri bune [i elegante, c`nd
precum [i resturile de ]ig\ri [i scrumierele r\sp`ndite peste tot. `n mici cr`[me de mahala. S\n\tatea lui p\rea c\ las\ de dorit; `n
Majoritatea c\r]ilor nu avea `ns\ un con]inut savant, marea majo- afar\ de dificult\]ile pe care le `nt`mpina la mers, dificult\]i care
ritate o formau operele unor scriitori din toate epocile [i din deseori `l f\ceau s\ urce scara cu mult\ greutate, p\rea c\ sufer\ [i
toate ]\rile. O vreme au z\cut pe divanul pe care `[i petrecea zile de alte tulbur\ri, iar odat\ spusese `n treac\t c\ de ani de zile nu
`ntregi toate cele [ase volume groase ale unei opere cu titlul mai avusese o digestie sau un somn ca lumea. Toate acestea eu le
C\l\toria Sofiei de la Memel `n Saxonia, o carte de la sf`r[itul puneam `n primul r`nd pe seama b\uturii. Mai t`rziu, c`nd `l
secolului al optsprezecelea. Se p\rea c\ `ntrebuin]a des o edi]ie `nso]eam `ntr-un local sau altul, am v\zut cu ochii mei cu ce rapi-
complet\ a operelor lui Goethe [i una a operelor lui Jean Paul, ca ditate capricioas\ d\dea pe g`t diversele vinuri, dar nici eu, nici
[i pe cele ale operelor lui Novalis, Lessing, Jacobi [i Lichtenberg. altcineva nu l-am v\zut vreodat\ beat cu adev\rat.
C`teva volume de Dostoievski erau pline de fi[e cu `nsemn\ri. Pe N-am s\ uit niciodat\ ziua `n care am avut prima noastr\
masa cea mare, printre c\r]i [i scrieri diverse, se afla adesea c`te convorbire ceva mai personal\. Nu ne cuno[team dec`t a[a cum
un buchet de flori, ba uneori puteai g\si [i c`te o cutie cu acuarele se cunosc ni[te vecini de camer\ `ntr-un imobil `n care locuiesc cu
acoperit\ de praf; `n preajma ei erau scrumiere [i – pentru a nu chirie. ~ntr-o sear\, pe c`nd m\ `ntorceam acas\ de la birou, l-am
t\inui nimic – sticle cu diferite b\uturi. O sticl\ `mbr\cat\ `ntr-o g\sit pe domnul Haller a[ezat, spre uimirea mea, pe palierul sc\rii
`mpletitur\ de paie era de cele mai multe ori plin\ cu vin ro[u ita- dintre primul [i al doilea etaj. {edea pe ultima treapt\ de sus [i se
lienesc, cump\rat dintr-un magazin mic, aflat `n apropiere, iar d\du la o parte, l\s`ndu-m\ s\ trec pe l`ng\ el. L-am `ntrebat dac\
uneori puteai z\ri [i c`te o sticl\ cu vin de Burgundia sau Malaga, nu se simte bine, oferindu-m\ s\-l `nso]esc p`n\ sus la el.
precum [i o sticl\ masiv\ cu vi[inat\ care, dup\ c`te am b\gat de Haller se uit\ la mine [i mi-am dat seama c\ `l trezisem dintr-un
seam\, fusese golit\ `ntr-un interval de timp destul de scurt, fel de reverie. Treptat, treptat, `ncepu s\ z`mbeasc\, avea un z`m-
disp\r`nd apoi `ntr-un col] al camerei, unde se acoperise de praf, bet pl\cut [i jalnic care deseori `mi sf`[iase inima, apoi m\ invit\
`n timp ce restul de b\utur\ nu sc\dea deloc. Nu voi `ncerca s\ s\ iau loc l`ng\ el. I-am mul]umit [i i-am spus c\ nu eram obi[nuit
m\ justific pentru spionajul pe care `l practicam [i trebuie s\ re- s\ stau pe trepte dinaintea locuin]ei altor oameni.
cunosc deschis c\, la `nceput, toate aceste m\rturii ale unei vie]i – Ah, a[a e, spuse el z`mbind mai tare, ave]i dreptate. Dar
animate de un interes spiritual, dar totu[i irosite [i dezordonate, sta]i o clip\, trebuie s\ v\ ar\t de ce a trebuit s\ m\ opresc [i s\
`mi trezeau oroarea [i suspiciunea. Nu numai fiindc\ eu s`nt un stau aici.

14 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 15
Vorbind, `mi ar\t\ por]iunea din fa]a locuin]ei de la primul burgheze, [i ea cultiva flori, veghind ca toate camerele [i scara,
etaj `n care tr\ia o v\duv\. Pe locul `ngust, parchetat, dintre scar\, mobilele [i perdelele, ca locuin]a [i via]a ei s\ str\luceasc\, pe c`t
fereastr\ [i u[a cu geam st\tea l`ng\ perete un dulap `nalt din lemn era posibil, de cur\]enie, de puritate [i de ordine. Adierea miro-
de mahon cu obiecte vechi din cositor, iar `n fa]a dulapului, pe sului de terebentin\ [i araucaria `mi aduc aminte de toate aceste
podea, pe ni[te postamente scunde, dou\ plante `n ni[te vase mari, lucruri, [i iat\ de ce stau din c`nd `n c`nd aici, privind la aceast\
o azalee [i o araucarie. Plantele aveau un aspect pl\cut, erau mereu gr\din\ miniatural\ a ordinii [i bucur`ndu-m\ de faptul c\ mai
curate [i `ntre]inute irepro[abil, lucru pe care `l remarcasem [i eu exist\ `nc\ a[a ceva.
cu mult\ pl\cere. A vrut s\ se scoale, dar i-a fost tare greu [i de aceea nu m-a
– Vede]i dumneavoastr\, spuse Haller `n continuare, loc[orul refuzat atunci c`nd m-am oferit s\-l ajut pu]in. Continuam s\ tac,
acesta cu araucaria miroase at`t de fantastic, `nc`t foarte des mi se dar, a[a cum i se `nt`mplase [i m\tu[ii mele, eram st\p`nit de o
`nt`mpl\ s\ nu pot trece pe aici f\r\ s\ m\ opresc pu]in. {i la anume vraj\ pe care omul acesta o radia uneori. Am urcat scara
m\tu[a dumneavoastr\ te `nt`mpin\ un miros pl\cut, o ordine [i `mpreun\, agale, iar c`nd am ajuns dinaintea u[ii lui m\ mai privi
o cur\]enie deosebit\, dar locul acesta `n care se afl\ araucaria `nc\ o dat\ `n fa]\, direct [i foarte prietenos, ]in`nd cheile `n m`n\
str\luce[te de cur\]enie, este [ters de praf [i ceruit, [i sp\lat at`t de [i zic`nd:
bine, este at`t de inaccesibil necur\]eniei `nc`t pur [i simplu ira- – Veni]i de la birou? Ei da, eu nu m\ pricep deloc la a[a ceva,
diaz\. Trebuie s\ trag mereu `n piept o doz\ bun\ de parfum – nu [ti]i, eu tr\iesc a[a, cam retras, undeva la margine. Dar cred c\ [i
sim]i]i [i dumneavoastr\? Mirosul acesta de cear\ de parchet [i pe dumneavoastr\ v\ intereseaz\ c\r]ile [i alte lucruri de genul
adierea aceasta de terebentin\ eman\ `mpreun\ cu mahonul, cu acesta, m\tu[a dumneavoastr\ mi-a spus odat\ c\ a]i absolvit
frunzele sp\late ale plantelor, cu tot ceea ce se afl\ `mprejur, un liceul [i c\ era]i bun la greac\. {ti]i, azi-diminea]\ am dat la
parfum care reprezint\ `n mic, la modul superlativ, cur\]enia Novalis de o fraz\, vre]i s\ v-o ar\t? O s\ v\ umple [i dumnea-
burghez\, grija [i pedanteria, datoria `ndeplinit\ [i devotamentul. voastr\ inima de bucurie.
Nu [tiu cine locuie[te aici, dar s`nt sigur c\ `nd\r\tul acestei u[i M\ lu\ cu el `n camera lui unde mirosea puternic a tutun,
cu geam se afl\ paradisul cur\]eniei [i al obiceiurilor burgheze scoase o carte dintr-o gr\mad\, r\sfoi, c\ut\.
temeinic dereticate, paradisul ordinii [i al pasiunii pentru tabi- – Chiar [i asta sun\ bine, foarte bine, zise el, asculta]i fraza
eturi [i `ndatoriri, pasiune care te umple de spaim\, dar totodat\ aceasta: „Ar trebui s\ ne m`ndrim cu durerea – orice durere ne
te [i `nduio[eaz\. aminte[te de rangul nostru `nalt.“ Minunat! Cu optzeci de ani
Cum eu t\ceam, el continu\: `naintea lui Nietzsche! Dar nu aceasta era maxima la care m\
– S\ nu crede]i cumva c\ vreau s\ fiu ironic! Nimic nu-mi este refeream – a[tepta]i –, iat\, am g\sit-o. A[adar: „Majoritatea
mai str\in, domnule drag\, dec`t inten]ia de a lua cumva `n oamenilor nu vor s\ `noate `nainte de a [ti s\ fac\ acest lucru.“
der`dere aceste obiceiuri burgheze [i ordinea aceasta. Este ade- Nu-i a[a c\ e plin\ de t`lc? Fire[te c\ nu vor s\ `noate! C\ doar
v\rat c\ eu `nsumi nu tr\iesc `ntr-o lume ca aceasta, ci `ntr-alta, [i s-au n\scut s\ tr\iasc\ pe p\m`nt, [i nu `n ap\. {i fire[te c\ nu
poate c\ nici n-a[ fi `n stare s\ rezist m\car o singur\ zi `ntr-o vor s\ g`ndeasc\! Iar cel care g`nde[te, cel care consider\ c\ esen-
locuin]\ `n care se afl\ astfel de araucarii. Dar chiar dac\ nu-s ]ialul este s\ g`nde[ti, acela poate s\ avanseze oric`t `n acest
dec`t un lup de step\ b\tr`n [i cam jerpelit, s`nt totu[i [i eu fiul domeniu, dar totu[i el a confundat p\m`ntul cu apa [i, odat\ [i
unei mame, [i mama mea era fiica unor oameni cu obiceiuri odat\, se va `neca.“

16 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 17
M\ captivase, trezindu-mi interesul, a[a c\ am mai `nt`rziat o potrivit pentru o asemenea apari]ie. Un lup de step\ r\t\cit
vreme la el, iar de atunci se `nt`mpl\ nu arareori s\ mai st\m de printre noi, pierdut prin ora[e, `n traiul turmei – nici o alt\
vorb\ c`te pu]in c`nd ne `nt`lneam pe scar\ sau pe strad\. La imagine nu ar fi putut oglindi mai izbitor felul s\u de a fi,
`nceput aveam oarecum sentimentul, pe care `l avusesem [i atunci sfioasa lui `nsingurare, s\lb\ticia lui, nelini[tea lui, dorul lui de
`n fa]a araucariei, c\ m\ ironizeaz\. Dar nu era a[a. Nutrea chiar un c\min [i faptul c\ nu-l avea.
un fel de respect pentru mine, ca [i pentru araucarie, era at`t de Odat\, la un concert simfonic, am putut s\-l observ toat\
con[tient, de convins de `nsingurarea lui, de faptul c\ `nota `n seara; `l v\zusem [ez`nd, spre surprinderea mea, aproape de mine,
ap\, de nesiguran]a lui, `nc`t uneori se putea entuziasma cu f\r\ ca el s\ m\ fi b\gat de seam\. Mai `nt`i s-a c`ntat ceva de
adev\rat [i f\r\ nici o und\ de ironie de orice fapt\ zilnic\, tipic Händel, o partitur\ nobil\ [i frumoas\, dar lupul de step\ st\tea
burghez\, de exemplu, de punctualitatea cu care `mi respectam ad`ncit `n g`nduri, rupt at`t de muzic\, c`t [i de lumea din jurul
orele de birou sau de formulele rostite de un servitor sau un s\u. {edea ca un str\in, singur [i distant, cu chipul rece, `ngrijorat,
`ncasator de tramvai. La `nceput toate acestea mi s-au p\rut ca- uit`ndu-se `n jos. Apoi urm\ o alt\ pies\, o mic\ simfonie de
raghioase [i exagerate, un fel de toane ale unui boierna[ sau Friedemann Bach, [i am fost foarte surprins s\ v\d cum dup\
pierde-var\, ceva de un sentimentalism infantil. Dar a trebuit s\ c`teva m\suri, str\inul meu `ncepu s\ z`mbeasc\, l\s`ndu-se `n
recunosc din ce `n ce mai mult c\, din perspectiva spa]iului rare- voia muzicii, se cufund\ `n el `nsu[i, ar\t`nd timp de zece minute
fiat, a atitudinii sale distante, a modului `n care `[i ducea traiul de at`t de fericit, pierdut cum era `n el `nsu[i [i absorbit de ni[te vise
lup de step\, el admira [i `ndr\gea de fapt micul nostru univers at`t de frumoase, `nc`t eram mai atent la el dec`t la muzic\. ~n
burghez ca pe ceva solid [i sigur, situat undeva departe de el, momentul `n care bucata se sf`r[i, el se trezi, se `ndrept\ pu]in,
intangibil, un ad\post [i o pace spre care, pentru el, drumul era d`nd semne c\ ar vrea s\ se ridice, c\ ar vrea s\ plece, dar mai
`nchis. Ori de c`te ori se `nt`lnea cu vecina noastr\, o femeie cum- r\mase [i ascult\ ultima pies\, ni[te varia]iuni de Reger, o partitur\
secade, `[i scotea p\l\ria cu o adev\rat\ venera]ie, iar c`nd m\tu[a pe care mul]i o considerau cam lung\ [i obositoare. A[a c\ [i
mea se `ntre]inea pu]in cu el sau `i atr\gea aten]ia c\ unele dintre lupul de step\ care, la `nceput, o ascultase cu aten]ie [i bun\vo-
rufele sale ar trebui recondi]ionate, c\ `i at`rn\ un nasture de la in]\, avu din nou o c\dere, `[i v`r` m`inile `n buzunare [i se
palton, el st\tea [i o asculta cu o aten]ie stranie, p\trunz`ndu-se cufund\ din nou `n el `nsu[i, dar de data aceasta nu p\rea defel
de importan]a celor spuse, de parc\ ar fi f\cut un efort inexpri- fericit [i vis\tor, ci trist, [i `n cele din urm\, sup\rat, chipul lui
mabil [i disperat de a se strecura printr-o cr\p\tur\ oarecare `n devenise din nou absent, `ntunecat [i stins, l\s`nd impresia unui
acest univers mic [i pa[nic, [i de a se sim]i acolo ca acas\, chiar [i om b\tr`n, bolnav [i nemul]umit.
numai pre] de o or\. Dup\ concert l-am z\rit din nou pe strad\ [i am mers `n urma
~nc\ din timpul primei noastre discu]ii din fa]a araucariei `[i lui; `nf\[urat str`ns `n palton p\[ea c\tr\nit, obosit, `n direc]ia
spusese lup de step\, lucru care, de asemenea, m\ uimea [i m\ cartierului nostru, dar se opri `n fa]a unui mic local demodat,
tulbura `ntru c`tva. Ce fel de expresii mai erau [i astea?! Dar a uit`ndu-se nehot\r`t la ceas [i intr`nd `n cele din urm\ acolo.
trebuit s\-i accept expresia nu numai pentru c\ m\ obi[nuisem Dintr-un impuls de moment am intrat [i eu dup\ el. {i iat\-l
cu ea, dar [i pentru c\ nu trecu mult [i nu-l mai numeam pe [ez`nd la o mas\ cu aspect mic-burghez, iar propriet\reasa [i
acest om `n sinea mea, `n g`ndurile mele, altfel dec`t lup de chelneri]a `l `nt`mpinar\ ca pe un vechi client; i-am dat bun\
step\, [i nici `n ziua de azi nu [tiu s\ existe vreun alt nume mai seara [i m-am a[ezat la masa lui. Am stat acolo o or\ [i, `n timp

18 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 19
ce eu am b\ut dou\ pahare de ap\ mineral\, el ceru `nt`i o ju- Nu [tiu absolut nimic despre rela]iile dintre ei [i nu vreau s\
m\tate, apoi `nc\ un sfert de litru de vin ro[u. I-am spus c\ am mai spun dec`t urm\toarele: l-am mai v\zut o dat\ cu femeia
fost la concert, dar el nu reac]ion\ `n nici un fel. Citi eticheta de aceea, `n ora[, pe strad\. Mergeau la bra], el p\rea fericit, iar eu
pe sticla mea de ap\ mineral\ [i m\ `ntreb\ dac\ nu voiam s\ beau m\ minunam c`t\ gra]ie, chiar c`t\ naivitate copil\reasc\ putea s\
vin, consider`ndu-m\ invitatul lui. Auzind c\ nu beau niciodat\ existe uneori pe chipul s\u altfel mereu nelini[tit [i am `n]eles-o
vin, chipul lui c\p\t\ din nou expresia unui om neajutorat [i zise: atunci pe femeia aceea, dup\ cum am `n]eles [i simpatia nutrit\ de
– Da, desigur, ave]i dreptate. {i eu am tr\it cump\tat ani de m\tu[a mea fa]\ de acest om. ~n seara aceleia[i zile se `ntoarse `ns\
zile, mult\ vreme chiar am postit, dar `n momentul de fa]\ m\ acas\ tot trist [i deprimat; l-am `nt`lnit la u[a de la intrare; sub
aflu din nou `n Zodia V\rs\torului, o zodie `ntunecoas\ [i umed\. palton ]inea, a[a cum obi[nuia uneori, sticla cu vin italienesc,
Iar atunci c`nd, glumind pe seama aluziei lui, i-am dat de apoi `[i petrecu toat\ noaptea `n v\g\una lui de sus, `n tov\r\[ia
`n]eles c\ mi se pare pu]in probabil ca tocmai el s\ cread\ `n vinului. ~mi p\rea r\u de el, c\ci numai via]\ nu mai era asta, o
astrologie, adopt\ din nou tonul acela politicos cu care m\ r\nise via]\ nem`ng`iat\, pierdut\, lipsit\ de orice ap\rare!
Ei, dar am p\l\vr\git destul. Nu mai este nevoie de alte rela-
deseori [i spuse:
t\ri sau descrieri pentru a ar\ta c\ lupul de step\ ducea o via]\
– ~ntocmai, din p\cate nu pot s\ cred nici `n aceast\ [tiin]\.
de sinuciga[. Cu toate acestea nu cred c\ [i-a pus cap\t zilelor
Am plecat lu`ndu-mi r\mas-bun, iar el se `ntoarse foarte t`rziu
atunci c`nd, pe nepus\ mas\ [i f\r\ s\-[i fi luat m\car r\mas-bun,
acas\, pa[ii lui `ns\ r\sunau ca de obicei [i, a[a cum se `nt`mpla
dar dup\ ce [i-a pl\tit toate restan]ele, plec\ din ora[ul nostru [i
totdeauna, nu se duse de `ndat\ s\ se culce (fiind vecinul lui de
disp\ru cu totul. Noi n-am mai auzit niciodat\ de el [i mai
camer\, auzeam foarte bine acest lucru), ci r\mase `nc\ vreo or\
p\str\m [i acum `nc\ vreo c`teva scrisori sosite pe adresa lui. ~n
`n camera lui de zi, cu lumina aprins\.
urma lui n-a mai r\mas nimic altceva dec`t acest manuscris pe
~mi aduc aminte [i de o alt\ sear\. Eram singur acas\, m\tu[a
care l-a a[ternut `n timpul [ederii sale la noi [i pe care, prin
plecase, iar cineva sunase la u[\, am deschis [i am v\zut o femeie
c`teva r`nduri, mi l-a dedicat mie, cu observa]ia c\ puteam face
t`n\r\, foarte dr\gu]\, pe care am recunoscut-o `n momentul `n
cu el ce voiam.
care a `ntrebat de domnul Haller: era femeia din fotografia ce se Mi-a fost imposibil s\ verific s`mburele de adev\r al celor
afla `n camera lui. I-am ar\tat u[a lui [i m-am retras; femeia tr\ite de Haller [i relatate `n manuscrisul s\u. Nu m\ `ndoiesc c\,
r\mase o vreme sus la el, apoi i-am auzit cum coboar\ scara [i ies `n cea mai mare parte, avem de-a face cu un gen de scriere poetic\,
`mpreun\, voio[i [i bine dispu[i, antrena]i `ntr-o discu]ie plin\ de `n]eleas\ `ns\ nu `n sensul unor construc]ii arbitrare ale fanteziei,
haz. M-a mirat foarte mult s\ v\d c\ pustnicul acesta avea o ci `n sensul unei `ncerc\ri de a exprima ni[te procese suflete[ti
iubit\, [i `nc\ ce iubit\, at`t de t`n\r\, de dr\gu]\ [i de elegant\, tr\ite `n toat\ profunzimea lor sub ve[m`ntul unor `nt`mpl\ri
a[a `nc`t toate presupunerile mele `n leg\tur\ cu el [i cu modul lui palpabile. ~nt`mpl\rile, fantastice `n bun\ parte, din manuscrisul
de via]\ mi se `nc`lcir\ din nou. Dup\ un ceas se `ntoarse `ns\ lui Haller s-au petrecut probabil `n ultima perioad\ a [ederii sale
acas\ singur, cu pas greoi, trist, urc\ cu dificultate scara [i apoi `[i la noi [i nu m\ `ndoiesc c\ la baza lor st\ [i o por]ie bun\ de tr\ire
t`r[`i pa[ii ore `ntregi `n sus [i `n jos prin camer\, `ncet, `ntocmai real\, exterioar\. ~n perioada aceea, oaspetele nostru se comporta
ca un lup `nchis `ntr-o cu[c\, iar lumina arse `n camera lui toat\ `ntr-adev\r diferit, ar\ta altfel, lipsea mult de acas\, uneori chiar
noaptea, aproape p`n\ `n zori. nop]i `ntregi, iar `n tot acest timp c\r]ile lui r\m`neau neatinse.

20 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 21
L-am `nt`lnit atunci `n c`teva r`nduri, `mi f\cea impresia c\ `ntine- `ncol]ise boala. Dar eu v\d `n ele ceva mai mult, un document de
rise [i se `nviorase surprinz\tor, ba de c`teva ori p\rea chiar bine epoc\, dat fiind c\ boala din sufletul lui Haller – iat\, de lucrul
dispus. Dar imediat urm\ o nou\ [i puternic\ stare depresiv\, acesta s`nt convins acum – nu este capriciul unui individ, ci boala
r\mase zile de-a r`ndul `n pat, f\r\ s\ simt\ nevoia de a m`nca epocii `ns\[i, nevroza genera]iei lui Haller, o boal\ care i-a lovit
ceva, [i tot `n perioada aceea se cert\ deosebit de vehement, ba de-a nu numai pe indivizii slabi [i inferiori, ci `ndeosebi pe cei mai
dreptul brutal, cu iubita lui care ap\ruse iar\[i, iar cearta lor a puternici, mai p\trun[i de spirit [i mai talenta]i.
scandalizat `ntregul imobil, a[a `nc`t a doua zi Haller a cerut ~nsemn\rile acestea s`nt – indiferent de substan]a mai mult
scuze m\tu[ii mele. sau mai pu]in consistent\ a substratului lor de tr\ire real\ – o `n-
Nu, s`nt convins c\ nu [i-a pus cap\t zilelor. Mai tr\ie[te, cercare de a `nvinge marea boal\ a epocii, nu prin ocolirea [i
urc`nd undeva sc\rile unor case str\ine cu picioarele sale obosite, `nfrumuse]area ei, ci prin str\dania de a transforma boala `ns\[i
privind fascinat la vreun parchet str\lucind de cur\]enie, la `ntr-un obiect al relat\rii. Ele reprezint\, literalmente, o c\l\torie
araucarii curate, bine `ntre]inute, `[i petrece zilele `n biblioteci [i prin iad, o c\l\torie b`ntuit\ c`nd de team\, c`nd de curaj, prin
nop]ile `n localuri sau pe o canapea `nchiriat\, ascult`nd din- haosul unui univers sufletesc inundat de `ntuneric, o c\l\torie
d\r\tul vreunei ferestre cum toat\ lumea, to]i oamenii tr\iesc, f\cut\ cu voin]a anume de a str\bate iadul de la un cap\t la altul,
[tiindu-se alungat, dar f\r\ s\ se omoare, c\ci i-a mai r\mas un de a `nfrunta haosul, de a suporta p`n\ la sf`r[it suferin]a provo-
strop de credin]\ care `i spune c\ va trebui s\ bea p`n\ la fund cat\ de toate relele.
suferin]a din inima lui, aceast\ suferin]\ amar\ din care va fi s\ i C`teva cuvinte ale lui Haller mi-au conferit cheia unei ase-
se trag\ moartea. M\ g`ndesc adesea la el, nu mi-a u[urat `ntru menea `n]elegeri a lucrurilor. Odat\, dup\ ce discutasem despre
nimic via]a, nu a avut darul de a `ncuraja [i de a `nt\ri `n mine a[a-zisele atrocit\]i ale Evului Mediu, mi-a spus:
sentimentul for]ei [i al bunei dispozi]ii, dimpotriv\! Dar eu nu – ~n realitate nu a fost vorba de nici un fel de atrocit\]i. Un
s`nt el [i nu tr\iesc via]a lui, ci pe a mea, ne`nsemnat\, burghez\, om din Evul Mediu ar detesta `n mod identic `ntregul nostru stil
dar sigur\ [i plin\ de `ndatoriri. {i astfel ne putem g`ndi la d`nsul actual de via]\, consider`ndu-l atroce, dezgust\tor [i barbar! Fiecare
lini[ti]i [i cu prietenie, eu [i m\tu[a mea, care ar putea s\ ne spun\ epoc\, fiecare cultur\, fiecare datin\ [i tradi]ie `[i are stilul s\u
mult mai multe despre el, `ns\ toate acestea vor r\m`ne pentru specific, propria moliciune [i duritate, frumuse]ile [i atrocit\]ile
totdeauna `nchise `n inima ei generoas\. sale, consider`nd c\ anumite suferin]e s`nt fire[ti [i toler`nd
r\bd\tor anumite rele. Via]a oamenilor se transform\ `n suferin]\
~n ceea ce prive[te acum `nsemn\rile lui Haller, fanteziile real\, `ntr-un adev\rat iad numai atunci c`nd se `ntrep\trund
acestea bizare, `n parte boln\vicioase, `n parte frumoase [i `nc\r- dou\ epoci, dou\ culturi [i religii. Un om din Antichitate care ar
cate de g`nduri, trebuie s\ spun c\ dac\ aceste pagini mi-ar fi fi fost nevoit s\ tr\iasc\ `n Evul Mediu s-ar fi sufocat `n modul cel
c\zut `n m`n\ `nt`mpl\tor, f\r\ s\-l fi cunoscut pe autorul lor, le-a[ mai jalnic, tot a[a cum un s\lbatic ar fi nevoit s\ se sufoce `n s`nul
fi aruncat indignat la gunoi. Cum `ns\ `l cunoscusem pe Haller, civiliza]iei noastre. Exist\ apoi perioade `n care o `ntreag\ gene-
am avut posibilitatea s\ le `n]eleg, ba chiar s\ le aprob `ntr-o ra]ie se treze[te prins\ `ntre dou\ epoci, `ntre dou\ stiluri de
oarecare m\sur\. A[ avea unele re]ineri `n privin]a punerii lor la via]\, `nc`t `[i pierde naturale]ea, moravurile, orice sentiment de
`ndem`na altor oameni, dac\ a[ vedea `n ele doar rodul fanteziei siguran]\ [i inocen]a. Fire[te c\ nu fiecare `[i d\ seama de acest
patologice a unui individ, a unui om s\rman, `n sufletul c\ruia lucru `n egal\ m\sur\. Un om cu firea lui Nietzsche a fost nevoit

22 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 23
s\ suporte mizeria de ast\zi cu o genera]ie [i mai bine `naintea
noastr\ – mii de oameni sufer\ ast\zi de tot ceea ce el a fost nevoit
s\ sufere singur [i ne`n]eles de nimeni.
Citind `nsemn\rile, a trebuit s\ m\ g`ndesc deseori la aceste
cuvinte. Haller este unul dintre acei oameni care au nimerit `ntre
dou\ epoci, pierz`ndu-[i sentimentul de siguran]\ [i `ntreaga lor
inocen]\, unul dintre acei oameni al c\ror destin `i condamn\ s\
tr\iasc\ intens incertitudinea vie]ii omene[ti sub forma unui ~NSEMN|RILE LUI HARRY HALLER
chin, a unui iad personal.
~n aceasta const\, dup\ c`te mi se pare mie, semnifica]ia `n-
semn\rilor sale pentru noi [i de aceea m-am decis s\ le pun [i la
`ndem`na altora. De altfel nu inten]ionez nici s\ le iau ap\rarea, Numai pentru nebuni
nici s\ le judec `ntr-un fel sau altul, `l las pe cititor s\ o fac\ dup\
cum `i va dicta propria sa con[tiin]\.
Ziua trecuse la fel ca toate celelalte; o p\c\lisem, o omo-
r`sem [i pe aceasta, `nceti[or, cu primitivitatea [i timiditatea
artei mele de a-mi duce traiul; lucrasem c`teva ore, cotrob\isem
prin ni[te c\r]i vechi, durerile obi[nuite pentru un om de v`rsta
mea m\ chinuiser\ timp de dou\ ore, `nghi]isem un praf,
bucur`ndu-m\ c\ am putut s\ `n[el astfel durerile, f\cusem o
baie fierbinte, absorbind `n tot trupul c\ldura tandr\, primisem
de trei ori c`te ceva prin po[t\ [i parcursesem scrisorile [i tip\-
riturile acelea nefolositoare, `mi f\cusem exerci]iile de respira]ie
dar, din comoditate, renun]asem de data aceasta la exerci]iile de
g`ndire [i m\ plimbasem timp de o or\, observ`nd cum norii
cirus desenau pe cer contururi frumoase, delicate, `nc`nt\toare.
Toate acestea erau foarte agreabile, ca [i cititul `n c\r]i vechi, ca
[i baia fierbinte, dar – pun`ndu-le cap la cap – ziua de azi nu
fusese nici fermec\toare, nici str\lucit\, nu fusese o zi norocoas\
[i plin\ de bucurie, ci una dintre acele zile care, `nc\ de mult\
vreme `ncoace, trebuiau s\ fie pentru mine ceva normal [i obi[-
nuit: zile potrivit de pl\cute, f\r\ doar [i poate suportabile,
acceptabile, `ncropite, zilele unui b\rbat ceva mai `naintat `n
v`rst\ [i nemul]umit, zile f\r\ dureri adev\rate, f\r\ griji adev\-
rate, neb`ntuite de suferin]\ [i dezn\dejde, zile `n care c`nt\re[ti

Lupul de step\ 25
f\r\ pic de emo]ie sau team\, cu s`nge rece [i cump\tare, chiar pentru mine `n ceva insuportabil de ur`t [i de gre]os, a[a `nc`t
[i `ntrebarea dac\ nu cumva sosise timpul s\ urmezi exemplul trebuie s\-mi caut refugiul, disperat, `n alte temperaturi, cauzate
lui Adalbert Stifter [i s\ te accidentezi la b\rbierit. fie de pl\cere, fie, dac\ altfel nu se poate, de suferin]\. Dup\ ce
Cine a avut parte `ns\ [i de cel\lalt soi de zile, de cele proaste, s`nt o vreme ocolit de pl\ceri sau de dureri, dup\ ce respir aerul
cu atacuri de gut\ sau cu `ngrozitoare dureri de cap `ncuib\rite de suportabil\, fad\ indiferen]\ a a[a-ziselor zile bune, `n sufletul
temeinic `nd\r\tul ochilor, dureri care, printr-o vraj\ rea, `]i meu de copil se isc\ v`ntul suferin]ei [i al nenorocirii, astfel
transform\ dr\ce[te v\zul [i auzul din bucurie `n chin, sau de `nc`t azv`rl zeului somnoros al `mp\c\rii, `n fa]a-i cople[it\ de
zile `n care sufletul ]i se stinge, de zile grele ale goliciunii `mp\care, ruginita lir\ a recuno[tin]ei mele, prefer`nd s\ simt
interioare [i disper\rii c`nd, pe p\m`ntul acesta distrus [i epuizat arz`nd `n mine mai degrab\ o durere diabolic\, dec`t aceast\
de societ\]ile pe ac]iuni, lumea oamenilor [i a[a-zisa cultur\ cu convenabil\ temperatur\ a camerei. Atunci m\ apuc\ dorul
mincinoasa [i nemernica ei str\lucire de tinichea bun\ de dus la s\lbatic de sentimente puternice, de senza]ii, furia fa]\ de o
b`lci se hlizesc la noi la orice pas `ntocmai ca un vomitiv, asemenea via]\ incolor\, plat\, normat\ [i sterilizat\ [i un chef
concentr`ndu-se [i ating`nd culmea insuportabilului `n propriul nebun de a distruge ceva, eventual un magazin universal sau o
eu bolnav – cine a avut parte de asemenea zile infernale se catedral\, sau pe mine `nsumi, de a s\v`r[i ni[te t`mpenii teme-
consider\ mul]umit cu acest gen de zile normale [i mediocre rare, de a smulge perucile c`torva dintre idolii venerabili, de a
cum fusese ziua mea de azi, st\ recunosc\tor l`ng\ soba cald\, procura unor elevi cuprin[i de dorul de duc\ r`vnitele bilete de
constat\ recunosc\tor, citind ziarul de diminea]\, c\ nici ast\zi tren p`n\ la Hamburg, de a seduce o fat\ sau de a le suci g`tul
n-a izbucnit vreun r\zboi, c\ n-a fost instaurat\ nici o nou\ c`torva reprezentan]i ai ordinii burgheze pe mapamond. C\ci
dictatur\, c\ nu au fost date `n vileag porc\rii nemaipomenite `n ceea ce uram, dispre]uiam [i blestemam eu mai mult [i mai
politic\ sau economie, acordeaz\ recunosc\tor strunele lirei sale presus de toate erau: `mp\carea, s\n\tatea [i tihna, optimismul
ruginite, inton`nd aproape bine dispus, `n chip cump\tat, cu o cocolo[it al cet\]eanului oarecare, ordinea obtuz\, prosper\ a
veselie acceptabil\, un psalm de mul]umire ce are s\-l umple de mediocrit\]ii, a tot ceea ce era normal, a c\ii de mijloc.
plictis pe cumintele, bl`ndul [i mediocrul zeu ame]it ni]elu[ cu Cam `ntr-o astfel de dispozi]ie m\ aflam la sf`r[itul acestei
bromur\ al acelei st\ri de `mp\care, `nc`t `n v\zduhul ca de lapte pasabile zile de duzin\, c`nd se l\sa `ntunericul. N-am `ncheiat-o
cald al `mp\catei plictiseli, `n absen]a durerii, o absen]\ meri- `ntr-un mod normal [i recomandabil pentru un om `ntru c`tva
t`nd `ntreaga recuno[tin]\, cei doi – zeul mediocru, care mo]\ie suferind, cum eram, c\z`nd prad\ patului gata f\cut, ispitit de
plictisit, [i omul mediocru, `nc\run]it la t`mple, cel care `i c`nt\ nada aceea de forma unui recipient menit s\-l `nc\lzeasc\, ci
psalmul `n surdin\ – nu se deosebesc c`tu[i de pu]in unul de mi-am `nc\l]at pantofii, mi-am `mbr\cat nemul]umit paltonul,
altul, de parc\ ar fi fra]i gemeni. sc`rbit de inconsisten]a activit\]ii mele din ziua aceea [i am ie[it
Ce lucruri bune s`nt `mp\carea, absen]a durerii, zilele su- m`hnit `n ora[ul `nv\luit de `ntuneric [i cea]\ ca s\ dau pe g`t `n
portabile, ce trec furi[, `n care nici durerea, nici pl\cerea nu localul „La Casca de O]el“ ceea ce b\utorii numesc, `n virtutea
`ndr\znesc s\ ridice glasul, c`nd totul vorbe[te `n [oapt\ [i se unei vechi conven]ii, „un p\h\rel de vin.“
strecoar\ `n v`rful picioarelor. Numai c\, din p\cate, eu s`nt Am cobor`t, deci, din mansarda mea pe sc\ri, pe sc\rile aces-
genul de om care nu suport\ prea bine mul]umirea de soiul tea str\ine, pe care `mi era at`t de greu s\ calc, pe sc\rile acestea
acesta; c\ci, dup\ o scurt\ perioad\ de timp, ea se transform\ totalmente burgheze, m\turate, curate, dintr-o cas\ `n care

26 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 27
locuiau trei familii de chiria[i [i `n podul c\reia se afla chilia str\luce[te proasp\t sp\lat\. Uneori, c`nd [tiu c\ nu m\ vede
mea. Nu [tiu cum se `nt`mpl\, dar eu, lupul de step\ lipsit de un nimeni, `mi imaginez c\ locul acesta este un templu, m\ a[ez pe
acoperi[ al s\u [i du[man `nsingurat al universului mic-burghez, o treapt\ ceva mai sus de araucarie, m\ odihnesc pu]in, `mi `ncru-
s`nt nevoit s\ locuiesc `ntotdeauna, din pricina unui mai vechi ci[ez bra]ele [i privesc cu evlavie la aceast\ mic\ gr\din\ a
sentimentalism al meu, `n case tipic burgheze. Nu locuiesc nici ordinii care, prin ]inuta ei impresionant\ [i prin ridicolul ei
`n palate, nici `n case de proletari, ci `ntotdeauna tocmai `n solitar, m\ tulbur\ `ntr-un chip anume p`n\ `n ad`ncul sufle-
cuiburile acestea ultracorecte, ultraplicticoase, impecabil `ntre- tului. Am b\nuiala c\ `nd\r\tul acestui palier se afl\, `n umbra
]inute ale burghezilor, unde miroase pu]in a terebentin\ [i sf`nt\ a araucariei, o locuin]\ `nc\rcat\ cu mahon str\lucitor `n
pu]in a s\pun, [i unde te sperii dac\ `nchizi u[a tr`ntind-o sau care domne[te un trai s\n\tos, al bunei-cuviin]e, c\ acolo oamenii
dac\ intri cu pantofii murdari. Atmosfera aceasta o iubesc, f\r\ se scoal\ de diminea]\, `[i `ndeplinesc obliga]iile, petrec modeste
`ndoial\, `nc\ de pe vremea c`nd eram copil, iar dorul tainic de [i voioase s\rb\tori `n familie, merg duminica la biseric\ [i se
a avea un c\min al meu m\ poart\ `ntruna f\r\ sc\pare pe culc\ devreme.
acelea[i drumuri proste[ti. Ei da, [i apoi `mi place contrastul Arbor`nd un aer de veselie, m\r[\luiam pe asfaltul umed [i
dintre via]a mea, dintre via]a mea `nsingurat\, h\ituit\, lipsit\ tocit al str\zilor, felinarele se uitau la mine, aureolate de la-
de dragoste, profund dezordonat\, [i universul familial, burghez. crimi, luminile lor p`lp`iau `n p`cla rece [i umed\ [i `nchipuiau
~mi place s\ respir pe sc\ri mirosul acesta de lini[te, ordine, lic\riri palide, reflectate de p\m`ntul ud. Mi-am amintit de anii
cur\]enie, cumsec\denie [i docilitate domestic\, un miros care, uita]i ai adolescen]ei mele – ce mult `ndr\geam pe vremea aceea
`n ciuda urii mele fa]\ de apuc\turile burgheze, m\ emo]io- serile `ntunecate [i p`cloase de la sf`r[itul toamnei sau al iernii,
neaz\, [i totodat\ `mi place s\ trec dup\ aceea pragul camerei cu c`t\ l\comie [i `nc`ntare sorbeam pe vremea aceea sentimentul
mele, unde toate aceste lucruri dispar, unde printre teancurile de singur\tate [i melancolie, merg`nd ore `ntregi `n noapte,
de c\r]i zac mucuri de ]igar\ [i sticle de vin, unde domnesc `nf\[urat `n palton, pe ploaie [i pe furtun\, `n mijlocul naturii
dezordinea, r\ceala, neor`nduiala [i unde toate c\r]ile, manu- ostile, v\duvite de frunze, `nc\ de pe atunci eram singur, dar
scrisele, g`ndurile s`nt `nsemnate [i p\trunse de chinul omului gustam din plin versurile care m\ b`ntuiau [i pe care, dup\
`nsingurat, de `ntreaga problematic\ a condi]iei umane, de aceea, [ez`nd pe marginea patului, le a[terneam pe h`rtie `n
dorin]a de a da un nou sens absurdei vie]i omene[ti. camera mea, la lumina lum`n\rii. Ei, dar toate acestea trecuser\,
{i iat\ c\ ajunsesem `n dreptul araucariei. La primul etaj al golisem paharul acesta p`n\ la fund [i nimeni nu mi l-a mai
casei noastre scara trece pe l`ng\ micul palier din fa]a unei umplut la loc. ~mi p\rea oare r\u c\ se `nt`mplase a[a? Nu, nu-mi
locuin]e care, f\r\ nici un dubiu, este irepro[abil\, mai curat\ [i p\rea r\u. Nu-mi p\rea r\u de nimic din tot ceea ce fusese
mai `ngrijit\ dec`t celelalte, c\ci loc[orul acesta str\luce[te de o c`ndva. ~mi p\rea r\u de ziua de azi, de prezent, de nenum\-
cur\]enie supraomeneasc\, este un minuscul templu luminos al ratele ore [i zile pe care le pierdeam, pe care le `nduram numai,
ordinii. Pe du[umeaua parchetat\, pe care ]i-e mil\ s\ calci, s`nt zile care nu-mi ofereau nimic, nici daruri, nici cutremur\ri.
a[ezate dou\ postamente ornamentale, iar pe fiecare postament Dar, slav\ Domnului, existau [i excep]ii, existau c`teodat\,
se afl\ c`te un vas mare, `ntr-unul cre[te o azalee, `ntr-altul o arareori, [i altfel de ore, care `mi aduceau cutremur\ri, `mi
araucarie destul de v`njoas\, un cop\cel pentru copii, s\n\tos [i aduceau daruri, surpau ziduri [i m\ purtau iar\ [i iar\ pe mine,
solid, de o rar\ perfec]iune, deoarece p`n\ [i ultima frunzuli]\ r\t\citul, `napoi spre inima vie a lumii. Cuprins de triste]e [i

28 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 29
totodat\ de o vie emo]ie, am `ncercat s\-mi amintesc de ultima mai citesc c`te o carte modern\, nu pot pricepe pl\cerea [i bucuria
oar\ c`nd `mi fusese dat s\ am un astfel de sentiment. Se pe care oamenii sper\ s\ le afle `n trenurile [i hotelurile aglo-
`nt`mplase `n timpul unui concert, r\suna o muzic\ veche splen- merate, `n cafenelele pline p`n\ la refuz, cu muzica lor langu-
did\, c`nd iat\ c\ `ntre dou\ m\suri ale unui piano interpretat roas\ [i obsesiv\, `n barurile [i varieteurile elegante [i luxoase ale
de sufl\tori mi se deschise din nou poarta spre lumea cealalt\, marilor ora[e, la expozi]iile interna]ionale, pe bulevarde, prele-
str\b\tusem cerul `n zbor [i `l privisem pe Dumnezeu la lucru, gerile destinate celor `nseta]i de cunoa[tere, pe marile terenuri de
suportasem dureri izb\vitoare, nu mai refuzasem nimic pe sport – toate aceste bucurii, la care mii de oameni se `mbulzesc
lumea asta, nu m\ mai temusem de nimic pe lumea asta, [i se str\duie, de[i mi-ar fi [i mie accesibile, totu[i `mi r\m`n de
acceptasem toate cele [i inima mea prinsese drag de tot ceea ce ne`n]eles, nu le pot `mp\rt\[i. Iar tot ceea ce mi se `nt`mpl\ `n
era `n jurul meu. Viziunea nu durase mult, poate un sfert de rarele mele ceasuri de bucurie, tot ceea ce pentru mine `nseamn\
or\, `ns\ revenise `ntr-un vis pe care l-am avut `n noaptea aceea, voluptate, eveniment, extaz [i `n\l]are, toate acestea oamenii le
iar de atunci lic\rea tainic, din c`nd `n c`nd, prin [irul zilelor cunosc [i le caut\, [i le `ndr\gesc cel mult `n c\r]i, c\ci `n via]\
mele serbede. Uneori vedeam, pre] de c`teva minute, cum vizi- le consider\ drept o nebunie. {i `ntr-adev\r, dac\ lumea are
unea aceasta `mi str\b\tea via]a ca o d`r\ aurie, dumnezeiasc\, dreptate, dac\ muzica aceasta din cafenele, amuzamentele
acoperit\ de cele mai multe ori de murd\rie [i praf, lumin`nd acestea `n mas\, ace[ti americani care se mul]umesc cu at`t de
apoi din nou cu sc`nteieri aurii, `nc`t credeam c\ nu o voi mai pu]in, dac\ toate [i to]i ace[tia au dreptate, atunci eu nu am,
pierde niciodat\, dar dup\ scurt timp disp\rea totul. ~ntr-o atunci eu s`nt nebun, atunci eu s`nt `ntr-adev\r un lup de step\,
noapte s-a `nt`mplat ca, st`nd treaz `n pat, s\ `ncep dintr-odat\ a[a cum `nsumi mi-am spus adesea, un animal r\t\cit `ntr-o
s\ spun versuri, ni[te versuri mult prea frumoase [i mult prea lume str\in\ [i ne`n]eleas\, un animal care nu-[i mai afl\ nic\ieri
stranii ca s\-mi fi venit ideea de a le nota, versuri pe care a doua s\la[, aer [i hran\.
zi nu le mai [tiam, cu toate c\ r\m\seser\ ascunse `n mine ca B\tut de asemenea g`nduri – fire[ti, de altfel, la un om ca
miezul greu al nucii `ntr-un `nveli[ vechi [i fragil. ~n alte d\]i, mine – mergeam mai departe pe strad\ printr-unul dintre cele mai
viziunea aceasta m-a b`ntuit pe c`nd citeam dintr-un scriitor lini[tite [i mai vechi cartiere ale ora[ului. Pe partea cealalt\ a str\-
oarecare, pe c`nd reflectam la vreo idee de-a lui Descartes, de-a zii se afla, `nv\luit `n `ntuneric, un zid de piatr\ vechi [i cernit, la
lui Pascal, ori s-a aprins `n\l]`ndu-m\ cu d`ra-i aurie p`n\ `n care `mi pl\cea s\ privesc; era mereu acolo, b\tr`n [i netulburat,
sl\vile cerului `n timp ce m\ aflam cu iubita mea. Ah, c`t de `ntre o bisericu]\ [i un spital vechi; ziua `mi odihneam adesea
greu este s\ dai de aceast\ d`r\ dumnezeiasc\ `n tumultul vie]ii privirile pe suprafa]a lui aspr\, c\ci nu existau dec`t pu]ine
pe care o ducem noi, `n mijlocul acestei epoci pline de at`ta asemenea ziduri lini[tite, blajine [i t\cute `n centrul ora[ului
`mp\care, at`t de `mburghezite, at`t de sleite de spirit, c`nd unde, `n rest, pe fiecare metru p\trat luptau s\-]i atrag\ aten]ia
s`ntem martorii unor asemenea structuri, ai unor asemenea afa- nume de magazine, de avoca]i, de inventatori, de medici, de fri-
ceri, ai unei asemenea politici, ai unor astfel de oameni! Cum s\ zeri sau te de miri ce vindec\tori de b\t\turi. Vedeam acum din
nu fiu un lup de step\ [i un sihastru jerpelit `n mijlocul acestei nou cum vechiul zid st\tea `nv\luit `n pace, dar ceva se schim-
lumi, c`nd dintre toate ]elurile ei nu `mp\rt\[esc nici unul, c`nd base, pe la mijlocul lui am z\rit un portal mic [i dr\gu], cu un arc
bucuriile ei m\ las\ rece! Nu pot rezista mult\ vreme nici la ogival, [i m-am z\p\cit, c\ci nu-mi d\deam deloc seama dac\
teatru, nici la cinematograf, nu pot s\ citesc nici un ziar, rareori portalul acesta existase acolo dintotdeauna sau fusese ad\ugat

30 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 31
recent. P\rea, f\r\ `ndoial\, c\ e vechi, str\vechi; `]i puteai ima- Am `ncercat s\ deschid poarta, `ns\ clan]a grea, veche, nu ced\
gina c\ porti]a z\vor`t\, cu u[a ei din lemn de culoare `nchis\, la ap\sarea mea. Jocul literelor `ncetase, se sf`r[ise dintr-odat\,
d\duse, cu secole `n urm\, `n curtea unei m\n\stiri tihnite, [i c\ `n]eleg`nd parc\ triste]ea propriei sale z\d\rnicii. Am f\cut c`]iva
tot acolo ducea [i acum, cu toate c\ m\n\stirea nu mai exista, pa[i `nd\r\t, afund`ndu-m\ `n noroi, dar nu s-au mai ivit nici un
v\zusem poarta aceea probabil de sute de ori, f\r\ s\ o fi b\gat fel de litere, jocul se stinsese, am mai stat `nc\ mult\ vreme acolo
de seam\, poate c\ fusese vopsit\ de cur`nd [i de aceea am remar- `n noroi, a[tept`nd a[a, `n zadar.
cat-o de ast\ dat\. Oricum, m-am oprit [i am privit cu aten]ie Dup\ ce renun]asem [i revenisem pe trotuar, dinaintea mea,
`nspre partea cealalt\, f\r\ s\ traversez. Strada se `ntindea `n fa]a pe asfaltul lucios ca o oglind\, c\zur\ pic\turile colorate ale unor
mea desfundat\ [i mustind de ap\; am r\mas pe trotuar [i nu am litere.
f\cut altceva dec`t s\ privesc dincolo, se f\cuse noapte de-a Am citit:
binelea [i am avut impresia c\ poarta era `mpodobit\ cu o co-
roan\ sau ceva de genul acesta, un obiect multicolor. Str\duin- NUMAI – – PENTRU – – NE – – BUNI!
du-m\ s\ v\d mai bine, am observat deasupra portalului o firm\
luminoas\ pe care, dup\ c`te mi se p\ru, scria ceva. Mi-am M\ udasem la picioare [i `mi era frig, totu[i am r\mas `nc\
`ncordat privirea [i `n cele din urm\ am traversat, `n ciuda mult\ vreme locului, a[tept`nd. Nu se mai `nt`mpla nimic. St`nd
noroiului [i b\ltoacelor. Pe vechiul zid verde-cenu[iu am v\zut acolo [i g`ndindu-m\ la literele ginga[e [i colorate ce alergaser\
o f`[ie de lumin\ slab\ pe care ap\reau [i alergau ni[te litere mul- fantomatic, ca ni[te lumini]e r\t\citoare, pe zidul umed [i pe
ticolore, disp\r`nd apoi de `ndat\, revenind [i pierind din nou. asfaltul negru [i lucios, `mi venir\ `n minte c`teva din g`ndurile
Iat\, mi-am spus eu, nici zidul acesta vechi [i frumos nu l-au de mai `nainte, parabola cu d`ra luminoas\, aurie, care se `n-
l\sat `n pace, l-au transformat `ntr-o reclam\ luminoas\. ~ntre dep\rteaz\ at`t de rapid [i pe care nu o mai po]i reg\si cu nici
timp am descifrat c`teva cuvinte care ap\reau fugitiv, era greu s\ un chip.
le cite[ti, trebuia s\ le ghice[ti pe jum\tate, distan]a dintre litere ~mi era frig [i, `n cele din urm\, am plecat vis`nd la d`ra
varia, `nse[i literele erau difuze, p`lp`itoare, sting`ndu-se cu aceea, purt`nd `n mine dorul dup\ poarta unui teatru magic
repeziciune. Cel care voia s\-[i rezolve afacerile `n felul acesta numai pentru nebuni. Ajunsesem `ntre timp `n zona pie]ei
nu fusese prea inspirat, era un lup de step\, un biet nefericit; de centrale unde nu lipseau posibilit\]ile de distrac]ie, la fiecare pas
ce-[i proiecta literele pe zidul acesta de pe str\du]a cea mai at`rnau firme [i reclame: Orchestr\ de femei – Varieté – Cinema –
`ntunecoas\ din centrul vechi al ora[ului, la o asemenea or\, pe Sear\ de dans – dar toate astea nu erau de mine, ele erau pentru
o vreme ploioas\, c`nd nimeni nu trecea pe aici, [i de ce erau „omul oarecare“, pentru oamenii normali pe care, de altfel, `i [i
literele at`t de efemere, de p`lp`itoare, de capricioase [i de ili- vedeam intr`nd pe u[i buluc, `n c`rduri. Cu toat\ triste]ea mea m\
zibile? Dar stai, iat\ c\ am reu[it s\ prind din zbor mai multe mai `nseninasem totu[i, mi se d\duse un semn de pe lumea
cuvinte `n [ir, care spuneau: cealalt\, c`teva litere colorate d\n]uiser\ [i se reflectaser\ `n
sufletul meu, isc`nd acorduri tainice, z\risem din nou un lic\r al
TEATRU MAGIC acelei d`re aurii.
INTRAREA NU E PERMIS| ORICUI M-am `ndreptat spre c`rciumioara patriarhal\ care nu se
– NU E PERMIS| ORICUI schimbase deloc, de dou\zeci [i cinci de ani, de c`nd locuisem

32 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 33
prima dat\ `n acest ora[, p`n\ [i proprietara era aceea[i de pe vre- plac vinurile tari, s\lbatice, cel pu]in nu pentru consumul
muri, p`n\ [i unii dintre clien]i erau [i pe atunci `n local, pe zilnic, ele te aduc `ntr-o stare de surescitare puternic\ [i au un
acelea[i locuri, dinaintea acelora[i pahare. Intrasem `n modestul gust special c\ruia i s-a dus vestea. Cel mai mult `mi plac
local ca s\-mi g\sesc un refugiu. Este adev\rat c\ [i refugiul vinurile de ]ar\ foarte curate, u[oare, modeste [i lipsite de
acesta era cam la fel cu cel de pe scar\, l`ng\ araucarie, c\ci nici faim\, po]i s\ le bei `n cantit\]i mari, c\ci au un gust bun [i
aici nu-mi g\seam ad\post [i tovar\[i, ci numai locul acesta lini[tit prietenos de sat, de p\m`nt, de cer [i de p\dure. Un pahar de vin
al unui spectator `n fa]a unei scene pe care ni[te necunoscu]i de Alsacia [i o bucat\ de p`ine cinstit\ – iat\ cel mai bun pr`nz
jucau piese necunoscute, dar chiar a[a fiind, locul acesta lini[tit din c`te pot exista. Acum `ns\ aveam `n stomac [i o por]ie de
`[i avea valoarea lui: era ferit de gloat\, de strig\te, de muzic\, ficat, o `mbuc\tur\ aparte pentru mine, fiindc\ rareori m`ncam
doar c`]iva cet\]eni t\cu]i care st\teau la mese de lemn f\r\ fe]e carne, iar dinaintea mea se afla acum cel de al doilea pahar cu
de mas\ (nici urm\ de marmur\, de email, de plu[, de alam\!), vin. Iat\ `nc\ un lucru curios: `n v\i `nverzite, oameni s\n\to[i
av`nd dinainte b\utura lor de sear\, un vin bun [i s\n\tos. Se [i cumin]i cultivau vi]a-de-vie [i tescuiau strugurii pentru ca,
prea poate ca ace[ti c`]iva mu[terii statornici ai localului, pe care undeva `n lume, departe de ei, c`]iva oameni decep]iona]i s\
`i cuno[team din vedere, s\ fi fost ni[te adev\ra]i filistini, s\ fi trag\ la m\sea pe t\cute [i pentru ca ni[te lupi de step\, care se
avut `n locuin]ele lor filistine altarele deprimante ale unor zei simt pierdu]i, s\ poat\ sorbi din paharele lor un pic de curaj [i
idio]i ai `mp\c\rii, se prea poate s\ fi fost [i ei ni[te indivizi de bun\ dispozi]ie.
`nsingura]i [i dezorienta]i ca mine, ni[te be]ivani lini[ti]i [i Din partea mea lucrul \sta n-are dec`t s\ par\ curios! ~]i f\cea
ap\sa]i de g`ndul unor idealuri n\ruite, tot ni[te lupi de step\, bine, te ajuta s\-]i recape]i buna dispozi]ie. Amintindu-mi de
ni[te tipi am\r`]i; nu [tiam nimic. Fiecare era adus aici de dorul p\l\vr\geala din articol, am dat drumul unui hohot de r`s, ca o
unui c\min, de o decep]ie, de nevoia unui surogat, cel c\s\torit u[urare, [i g`ndul `mi zbur\ iar, ca fulgerul, la melodia acelui
c\uta s\ reg\seasc\ aici atmosfera anilor burl\ciei sale, func- piano de sufl\tori pe care o uitasem [i care se `n\l]a acum `n
]ionarul b\tr`n, reminiscen]ele anilor de studen]ie, to]i erau mine ca un balona[ de s\pun str\lucitor, reflect`nd, `n mic,
cam taciturni, tuturor le pl\cea s\ bea [i, la fel ca mine, preferau o lume pestri]\ [i sp\rg`ndu-se apoi u[or. Cum am putut oare s\
[i ei s\ stea aici, cu o jum\tate de litru de vin de Alsacia dinainte, cred c\ s`nt un om pierdut c`nd, iat\, mai exista `nc\ posibi-
dec`t s\ asculte o orchestr\ de femei. Aici `mi aruncam ancora, litatea ca `n inima mea s\ d\inuiasc\ r\d\cinile tainice ale acestei
aici puteam s\ rezist timp de o or\, chiar dou\. Abia b\usem o firave melodii dumnezeie[ti care, `ntr-o bun\ zi, va `nflori din
`nghi]itur\ de vin de Alsacia [i mi-am dat seama c\ `n ziua aceea nou `n toat\ splendoarea celor mai pl\cute culori ale sale? Chiar
nu mai m`ncasem nimic de diminea]\. un animal r\t\cit fiind, care nu pricepea nici o iot\ din lumea
E curios c`t de mult poate s\ `nghit\ un om! Timp de vreo `nconjur\toare, via]a mea nes\buit\ avea totu[i un sens, ceva
zece minute am citit `ntr-un ziar, l\s`nd s\ p\trund\ prin ochii dinl\untrul meu `mi r\spundea recep]ion`nd semnalele unor
mei spiritul unui iresponsabil care ia `n gur\ [i rumeg\ cuvintele lumi superioare, `ndep\rtate, `n creierul meu se `mbulzeau mii
altora, muindu-le `n saliv\, dar le d\ apoi afar\ nedigerate. {i-a[a de imagini:
am `nghi]it o coloan\ `ntreag\. Dup\ aceea am `ngurgitat o Cete de `ngeri picta]i de Giotto pe o mic\ bolt\ albastr\
bucat\ frumu[ic\ de ficat desprins din trupul unui vi]el sacri- dintr-o biseric\ din Padova, pe l`ng\ ei mergeau Hamlet [i, cu
ficat. Curios! Cel mai bun r\m`nea tot vinul de Alsacia. Nu-mi o coroni]\ pe frunte, Ofelia, splendide alegorii ale `ntregii

34 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 35
suferin]e, ale tuturor erorilor de pe lumea asta, iat\-l pe ne- beau. Mi se ar\tase d`ra aurie, mi se amintise de eternitate, de
obositul Gianozzo st`nd `n balonul s\u cuprins de fl\c\ri [i Mozart, de stele. Pre] de o or\ eram din nou `n stare s\ respir,
sufl`nd `ntr-un corn, pe Attila Schmelzle ]in`nd `n m`n\ p\l\ria s\ tr\iesc, s\ exist, nu mai eram nevoit nici s\ `ndur suferin]ele,
cea nou\, pe Borobudur ridic`nd `n v\zduh un munte de nici s\ m\ tem sau s\-mi fie ru[ine.
sculpturi. {i chiar dac\ toate aceste chipuri frumoase tr\iau [i `n V`ntul rece `mpr\[tia ploaia m\runt\ [uier`nd pe l`ng\
inimile multor altora, existau `n schimb alte zeci de mii de felinare, pic\turile str\luceau ca ni[te fulgere sticloase, sc`nteie-
imagini [i de sunete necunoscute care, cu ochiul lor v\z\tor [i toare. Am ie[it `n strada pustie. ~ncotro s-o apuc? De-a[ fi avut
cu urechea lor treaz\, s\l\[luiau [i tr\iau numai [i numai `n momentul acela o putere magic\, mi-a[ fi f\cut cadou un
`nl\untrul meu. Iar zidul vechiului a[ez\m`nt cu str\vechea lui salon dr\gu], stil Louis XVI, `n care c`]iva muzicieni buni mi-ar
culoare verde-cenu[ie sp\lat\ de ploi, p\tat\, zidul din ale c\rui fi interpretat dou\ sau trei piese de Händel [i de Mozart. De a[a
cr\p\turi [i semne `ncrustate de intemperii puteai s\-]i ima- ceva a[ fi avut eu chef acum, a[ fi sorbit muzica aceasta senin\,
ginezi mii de fresce – cine `i d\dea r\spuns, cine `l l\sa s\-i nobil\, a[a cum zeii `[i sorb nectarul. Ah, de-a[ fi avut un prie-
p\trund\ `n suflet, cine `l `ndr\gea, cine sim]ea farmecul culo- ten acum, un prieten undeva, `ntr-o mansard\ oarecare, c\zut
rilor sale care, pe nesim]ite, p\leau? C\r]ile vechi ale c\lug\- pe g`nduri la lumina lum`n\rii, cu vioara culcat\ l`ng\ el! Cum
rilor, cu miniaturile [i luciul lor calm, [i c\r]ile poe]ilor ger- m-a[ fi strecurat p`n\ la el `n lini[tea nop]ii, a[ fi urcat scara p`n\
mani de acum dou\ sute [i o sut\ de ani, uitate de propriul sus f\r\ pic de zgomot, surprinz`ndu-l, [i, discut`nd [i ascult`nd
popor, toate acele volume uzate [i pline de pete, tip\riturile [i muzic\, am fi petrecut `n noaptea asta c`teva ore divine! Odi-
manuscrisele muzicienilor de odinioar\, partiturile solide, `n- nioar\, `n anii care s-au scurs, gustasem adesea fericirea aceasta,
g\lbenite, cu visurile lor pietrificate `n tonalit\]i – cine le dar [i ea se `ndep\rtase [i se desprinsese cu timpul de mine, iar
asculta vocile inspirate, vocile hoinare [i animate de dor, cine le `ntre prezentul [i trecutul meu s-au strecurat ni[te ani ofili]i.
mai purta `n inim\ spiritul [i farmecul `ntr-o alt\ epoc\, una ce Am pornit cu pas [ov\ielnic c\tre cas\, ridic`ndu-mi gulerul
se `nstr\inase de toate acestea? Cine se mai g`ndea la chiparosul paltonului [i lovind cu bastonul caldar`mul umed. Dar oric`t de
micu] [i `nd\r\tnic de pe muntele din apropiere de Gubbio, `ncet a[ fi parcurs drumul, tot aveam s\ ajung prea cur`nd `n
care, fr`nt de o furtun\ [i secerat `n dou\, continuase s\ tr\iasc\ mansarda mea, `n a[a-zisul meu c\min pe care nici nu-l `n-
hr\nind `n v`rf o r\muric\ nou\, chinuit\, firav\? Cine [tia c`t dr\geam, `ns\ de care nu m\ puteam lipsi, c\ci trecuse deja
valoreaz\ munca harnicei gospodine de la primul etaj, apreci- vremea c`nd eram `n stare s\ petrec o noapte ploioas\ de iarn\
ind cum se cuvine [i araucaria ei frumos `ngrijit\? Cine citea plimb`ndu-m\ sub cerul liber. Dar, pentru numele lui
noaptea slovele scrise de v\lurile de cea]\ care pluteau `n zbor Dumnezeu, nu voiam s\-mi stric buna dispozi]ie din seara aceea
pe deasupra Rinului? Lupul de step\. {i cine c\uta pe sub nici din cauza ploii, nici din cauza gutei, nici din cauza
ruinele propriei sale vie]i sensul pierdut, cine suferea ceea ce araucariei, c\ci, de[i nu puteam s\ ascult o orchestr\ de camer\
p\rea s\ fie absurd, cine tr\ia ceea ce p\rea o nebunie, cine spera [i nici s\-mi g\sesc un prieten, singur cu vioara lui, melodia
`n tain\ c\, `n tot acest haos agonic [i nebunesc, mai exista posi- aceea divin\ r\suna `nl\untrul meu, iar eu reu[eam s-o c`nt
bilitatea revela]iei [i a apropierii de Dumnezeu? pentru mine `nsumi, cu aproxima]ie, murmur`nd-o `ncet `n
Str`ngeam paharul `n palm\, proprietara voia s\ mi-l umple ritmul respira]iei. Cu astfel de g`nduri am p\[it mai departe.
iar\[i, dar eu m-am ridicat. Nu mai sim]eam defel nevoia s\ Nu, se putea tr\i [i f\r\ muzic\ de camer\, [i f\r\ prieten, [i era

36 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 37
stupid s\ te la[i sf`[iat de neputinciosul dor de c\ldur\ sufle- ceea ce noi numim „cultur\“ sau spirit, sau suflet, sau frumu-
teasc\? Singur\tatea `nsemna independen]\, iar eu mi-o dorisem se]e, sau sfin]enie s\ nu fi fost dec`t o stafie, ceva mort de mult
[i mi-o c`[tigasem `n decursul multor ani. Era `ntr-adev\r rece, [i considerat numai de noi, de cei c`]iva nebuni, drept autentic
dar [i lini[tit\, minunat de lini[tit\ [i totodat\ imens\, ca spa]iul [i viu? Poate c\ toate acestea nu fuseser\ niciodat\ autentice [i
rece [i lini[tit `n care se roteau stelele. vii? Nu cumva noi, nebunii, ne osteneam pentru ceva ce nu
Dintr-un local de dans pe l`ng\ care tocmai treceam m\ fusese dintotdeauna dec`t o fantom\?
`nt`mpin\ ca un abur de carne crud\, zvonul `nfierb`ntat [i bru- Am intrat `n cartierul vechi al ora[ului; bisericu]a st\tea ca o
tal al muzicii de jazz. M\ oprii o clip\; genul acesta de muzic\ umbr\ estompat\ [i ireal\ sub v\lul cenu[iu al nop]ii. Dintr-odat\
avusese dintotdeauna pentru mine, `n ciuda dispre]ului meu, un mi-am adus aminte de ceea ce mi se `nt`mplase `n cursul serii, de
farmec secret. Jazzul m\ sc`rbea, dar `l preferam de sute de ori misteriosul arc ogival, de placa enigmatic\ de deasupra lui, de
oric\ruia dintre genurile muzicii contemporane, academice, c\ci cuvintele luminoase ce d\n]uiser\ `n b\taie de joc. Ce spuneau
s\lb\ticia lui vioaie [i brutal\ p\trundea [i `n universul instinc- inscrip]iile acelea? „Intrarea nu e permis\ oricui.“ {i: „Numai
telor mele, degaj`nd o senzualitate naiv\ [i onest\. pentru nebuni.“ Am cercetat cu privirea zidul vechi nutrind
Am r\mas a[a o clip\, adulmec`nd, mirosind muzica stri- tainica dorin]\ ca vraja aceea s\ se repete, ca inscrip]ia s\ m\
dent\, ce p\rea s\ s`ngereze, am tras `n n\ri, cu furie [i poft\, invite pe mine, nebunul, `n\untru, ca poarta s\ m\ lase s\ intru.
atmosfera unor asemenea localuri. Latura liric\ a acestei muzici Poate c\ acolo se afla tot ceea ce-mi doream eu, poate c\ acolo
era onctuoas\, dulceag\, `mbibat\ de sentimentalism, cealalt\ se interpreta muzica mea preferat\?
latur\ a ei era s\lbatic\, n\b\d\ioas\ [i puternic\, dar ambele Peretele `ntunecos de piatr\ m\ privea indiferent, `nchis `n
laturi se contopeau pa[nic [i naiv `ntr-un singur tot unitar. Era sine, `n `ntunericul `nser\rii, afundat ad`nc `n visul s\u. {i
o muzic\ a declinului, la Roma, pe vremea ultimilor `mp\ra]i, nic\ieri vreo poart\, nic\ieri vreun arc ogival, numai ziduri
existase probabil o muzic\ asem\n\toare. Fire[te c\, `n com- t\cute, `ntunecoase, f\r\ nici o sp\rtur\. Am p\[it z`mbind mai
para]ie cu Bach, cu Mozart [i cu muzica adev\rat\, ea nu era departe, adres`ndu-i zidului semne prietene[ti. „Dormi `n pace,
dec`t o porc\rie – dar tot a[a era [i `ntreaga noastr\ art\, zidule, nu vreau s\ te trezesc. Va veni [i vremea c`nd te vor
`ntreaga noastr\ g`ndire, toat\ cultura noastr\ fictiv\ atunci demola sau te vor m`nji cu afi[ele lor avide, dar acum `nc\ mai
c`nd o comparam cu adev\rata cultur\. Marea calitate a acestei exi[ti, `nc\ mai e[ti, frumos [i lini[tit, iar mie mi-e[ti drag.“
muzici era aceea de a fi enorm de sincer\, `n genul firii pl\cute R\s\rindu-mi brusc `n fa]\ dintr-un cotlon `ntunecat al
[i naturale a negrilor de a transmite ceva dintr-o bun\ dispozi]ie str\zii, un individ m\ umplu de spaim\, era un om care se
copil\reasc\. ~mprumutase c`te ceva de la negri [i c`te ceva de la `ntorcea singur acas\ t`rziu, cu pasul obosit, cu o [apc\ pe cap,
americanii care nou\, europenilor, ni se par, `n pofida puterii `mbr\cat `ntr-o bluz\ albastr\, duc`nd pe um\r coada unei
lor, adolescentini [i de o prospe]ime infantil\. Fi-va [i Europa pancarte [i, ag\]at\ de curea, o l\di]\ cu capacul deschis, cam `n
vreodat\ la fel? O pornise deja pe aceast\ cale? Oare noi, genul l\di]elor purtate de v`nz\tori prin pie]e. Mergea `naintea
cunosc\torii [i admiratorii Europei de odinioar\, ai muzicii mea obosit, nici nu se uita la mine c\ci, dac\ ar fi f\cut-o, l-a[ fi
autentice de odinioar\, ai literaturii autentice de alt\dat\, s\ nu salutat [i i-a[ fi oferit un trabuc. La lumina felinarului urm\tor
fi fost dec`t o simpl\ minoritate de prost\naci [i de nevrotici am `ncercat s\ citesc ce scria pe afi[ul s\u, pe pancarta ro[ie cu
sofistica]i pe care viitorul `i va da uit\rii, r`z`nd de ei? Oare tot coad\ de lemn, dar el tot o cl\tina `ncolo [i `ncoace, `nc`t n-am

38 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 39
putut descifra nimic. Atunci l-am strigat, rug`ndu-l s\ mi-o arate. ceilal]i, pe oamenii adev\ra]i, `i a[teapt\, c`nd vin acas\, mama
Se opri [i ]inu coada pancartei ceva mai drept, astfel `nc`t am sau nevasta, copiii, servitoarele, c`inii, pisicile.
putut citi ni[te litere care d\n]uiau buim\cite: Sco]`ndu-mi paltonul ud, am dat iar peste c\r]ulia aceea. Am
scos-o, era o c\rticic\ sub]ire de b`lci, tip\rit\ prost pe o h`rtie
SEAR| DE DISTRAC}IE ANARHIST| proast\, cam `n genul bro[urelelor numite Omul n\scut `n ianu-
TEATRU MAGIC! arie sau Cum s\ `ntinerim cu dou\zeci de ani `n opt zile?
INTRAREA NU E PERMIS| ORI... Cuib\rindu-m\ `n [ezlong [i pun`ndu-mi ochelarii, am citit
`ns\ pe coperta acestei bro[urele de b`lci, cu mirare [i cu un
– Pe dumneavoastr\ v\ c\utam, am strigat eu bucuros. Ce sentiment al destinului ce m-a s\getat f\r\ veste, urm\torul
`nseamn\ asta, sear\ de distrac]ii? Unde are loc? C`nd? titlu: Tratat despre lupul de step\. Nu este pentru oricine.
El `ns\ o pornise iar\[i. {i iat\ care era con]inutul acestei scrieri, pe care am citit-o
– Nu-i pentru oricine, zise indiferent cu o voce adormit\, `ntr-un suflet, cuprins de o curiozitate cresc`nd\:
merg`nd mai departe. Se s\turase, voia s\ se duc\ acas\.
– Sta]i, am strigat eu urm`ndu-l. Ce-ave]i acolo `n l\di]a
aceea? A[ vrea s\ cump\r ceva de la dumneavoastr\.
F\r\ s\ se opreasc\ din mers, omul scotoci mecanic `n l\di]\,
scoase o c\rticic\ [i mi-o `ntinse. Am `n[f\cat-o [i am b\gat-o `n
buzunar. ~n timp ce `mi descheiam paltonul ca s\ scot banii, el
coti pe o alee lateral\ ce ducea spre o poart\, trase poarta `n
urma lui [i disp\ru. ~n curte r\sun\ trop\itul pa[ilor s\i grei,
mai `nt`i pe caldar`m, apoi pe o scar\ de lemn, pe urm\ n-am
mai auzit nimic. {i dintr-odat\ am sim]it [i eu o oboseal\
crunt\, [i am avut sentimentul c\ se f\cuse foarte t`rziu [i c\ ar
fi bine s\ m\ `ntorc acum acas\. Am m\rit pasul [i, parcurg`nd
str\du]a de la periferie, unde toat\ lumea dormea, am ajuns
repede `n zona situat\ `ntre zidurile de ap\rare, acolo unde
locuiam [i unde, `n c\su]e curate, cu mici spa]ii verzi [i ieder\,
st\teau cu chirie func]ionari [i pensionari cu venituri modeste.
Trec`nd pe l`ng\ ieder\, pe l`ng\ iarb\, pe l`ng\ br\du], m-am
aflat `n sf`r[it `n fa]a u[ii de la intrare, am nimerit gaura cheii,
am nimerit butonul de lumin\, m-am strecurat pe l`ng\ u[ile cu
geaml`c, pe l`ng\ dulapurile lustruite [i plantele decorative, [i
mi-am descuiat c\m\ru]a, acest c\min mic [i iluzoriu, unde m\
a[teptau [ezlongul [i soba, c\limara cu cerneal\ [i cutia cu
instrumentele de pictat, Novalis [i Dostoievski, a[a cum pe

40 H E R M A N N H E S S E
i-ar fi servit la nimic, c\ci lui `i era complet indiferent dac\ lupul
fusese v`r`t `ntr-`nsul prin vr\jitorii sau prin b\t\i, sau dac\ nu
exista dec`t `n `nchipuirea sufletului s\u. Nu d\dea nici o impor-
tan]\ la ce g`ndeau ceilal]i, nici chiar el `nsu[i despre toate acestea,
c\ci, oricum, supozi]iile nu alungau lupul dintr-`nsul.
Lupul de step\ avea, a[adar, dou\ firi, una de om [i alta de lup,
asta fusese soarta lui [i se prea poate ca un asemenea destin s\ nu fi
TRATAT DESPRE LUPUL DE STEP| fost defel ceva deosebit sau rar. Se spune c\ ar fi fost v\zu]i mul]i al]i
oameni care dovedeau apuc\turi de c`ine sau de vulpe, de pe[te sau
de [arpe, f\r\ s\ fi `nt`mpinat din pricina aceasta dificult\]i deo-
sebite. ~n oamenii ace[tia vie]uiau laolalt\ fie omul [i vulpea, fie
Numai pentru nebuni omul [i pe[tele, f\r\ s\-[i cauzeze suferin]e unul altuia, ba chiar se
ajutau unul pe cel\lalt, iar `n unii oameni, care au ajuns departe [i
au trezit invidie `n jur, fericirea fusese mai mult rodul str\daniei
A fost odat\ un anume Harry, c\ruia i se zicea lupul de step\.
vulpii sau maimu]ei, dec`t a omului. Iat\ un lucru cunoscut de toat\
Umbla pe dou\ picioare, purta `mbr\c\minte [i era om, dar de fapt lumea. Dimpotriv\, `n cazul lui Harry, lucrurile st\teau altfel, omul
nu era altceva dec`t un lup de step\. ~nv\]ase multe din c`te pot [i lupul nu-[i vedeau de drum al\turi [i nici nu se `ntrajutorau, ci se
`nv\]a oamenii cu mintea deschis\ [i era un b\rbat destul de urau de moarte, f\r\ contenire, a[a `nc`t existen]a unuia nu aducea
inteligent. Un singur lucru nu `nv\]ase `ns\: cum s\ fie mul]umit dec`t suferin]\ celuilalt, iar c`nd doi se du[m\nesc de moarte `ntr-Un
de el `nsu[i [i de via]a lui. Nu era capabil de a[a ceva, era un om S`nge [i-Un Suflet, apoi via]a aceea nu e bun\ defel. Ei, dar fiecare
nemul]umit. Lucrul acesta i se tr\gea probabil din aceea c\, `n cu soarta lui, [i u[oar\ nu-i nici una...
str\fundul inimii sale, [tia `n permanen]\ (sau avea impresia c\ Se `nt`mpla `ns\ ca lupul nostru de step\ s\ aib\ sentimentul c\
[tie) c\ de fapt nu era nicidecum un om, ci un lup al stepei. tr\ie[te c`nd ca lup, c`nd ca om, lucru ce se `nt`mpl\ tuturor fiin]elor
Oamenii lumina]i la minte n-au dec`t s\ polemizeze pe tema dac\ astfel amestecate, `ns\ c\, atunci c`nd era lup, omul din el st\tea
el era cu adev\rat lup, dac\ fusese transformat c`ndva prin farmece mereu la p`nd\ uit`ndu-se cu aten]ie, c`nt\rind [i judec`nd – iar `n
din lup `n om, poate `nainte de a se fi n\scut, sau dac\ venise pe timp ce era om, lupul proceda la fel. De exemplu, c`nd Harry era om
lume ca om d\ruit cu sufletul unui lup de step\ [i st\p`nit de acesta, [i `i venea o idee frumoas\, avea un sim]\m`nt subtil, nobil ori
sau dac\ nu cumva credin]a lui c\, de fapt, el este un lup era numai s\v`r[ea ceea ce se cheam\ o fapt\ bun\, lupul dintr-`nsul `[i ar\ta
o `nchipuire sau vreo boal\. De exemplu, s-ar putea ca `n copil\rie col]ii, r`dea [i `i ar\ta cu o ironie ucig\toare c`t de ridicol este acel
omul acesta s\ fi fost, s\ zicem, s\lbatic, independent [i dezordonat, spectacol al noble]ei pentru un animal de step\, un lup care, `n
ca educatorii lui s\ fi `ncercat s\ omoare fiara din el, dezvolt`ndu-i inima lui, [tia de altfel foarte bine ce-i era pe plac, adic\ s\ goneasc\
`ns\, tocmai `n felul acesta, imagina]ia [i `nt\rindu-i certitudinea singuratic prin stepe, din c`nd `n c`nd s\ bea s`nge sau s\ dea t`rcoale
c\ ar fi `ntr-adev\r o fiar\ mascat\ doar de pojghi]a sub]ire a unei lupoaice – iar, din punctul de vedere al lupului, fiecare gest
educa]iei [i omeniei. Se putea discuta `ndelung sau puteau fi scrise uman devenea `nfior\tor de caraghios [i jenant, stupid [i vanitos.
c\r]i `ntregi cu privire la toate acestea; lupului de step\ `ns\ nu Dar acela[i lucru se `nt`mpla [i atunci c`nd Haller se sim]ea [i se

42 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 43
comporta ca un lup, ar\t`ndu-[i col]ii, sim]ind c\-i ur\[te [i-i du[- ne[tiind nici pe departe totul. El nu [tie c\ (a[a cum nu exist\ regul\
m\ne[te de moarte pe to]i oamenii, cu apuc\turile [i moravurile lor f\r\ excep]ii [i cum Dumnezeu `ndr\ge[te uneori mai degrab\ pe un
ipocrite [i depravate. C\ci, `n asemenea momente, partea de om p\c\tos dec`t pe nou\zeci [i nou\ de oameni drep]i) [i Harry mai
dintr-`nsul st\tea la p`nd\, ]in`ndu-l pe lup sub observa]ie, numindu-l avea, a[adar, momentele sale privilegiate, fericite, c\ putea [i el s\
animal [i fiar\, stric`ndu-i [i `nvenin`ndu-i orice bucurie pe care i-o respire, s\ g`ndeasc\ [i s\ simt\, pe de-a-ntregul [i liber, c`nd numai
de[tepta firea lui simpl\, s\n\toas\ [i s\lbatic\ de lup. ca un lup, c`nd numai ca un om, ba alt\dat\, `n anumite momente,
Cam a[a st\teau lucrurile `n cazul lupului de step\ [i oricine `[i foarte rare, cei doi reu[eau s\ se `mpace [i s\ tr\iasc\ unul de dragul
poate imagina c\ via]a lui Harry nu era tocmai pl\cut\ [i fericit\. celuilalt, a[a `nc`t nu numai c\ unul dormea `n vreme ce cel\lalt
Dar nu trebuie s\ se `n]eleag\ nici c\ era peste m\sur\ de nefericit (cu st\tea de veghe, ci se [i sprijineau reciproc, fiecare d\ruind celuilalt
toate c\ el `nsu[i avea de fapt aceast\ impresie, de altfel ca orice alt puterea lui. Se p\rea c\ [i `n via]a acestui om, ca pretutindeni pe
om care consider\ c\ nu exist\ suferin]e mai mari dec`t ale sale). lumea asta, obi[nuin]a, cotidianul, lucrurile cunoscute [i ordinea
Despre nimeni n-ar trebui s\ se afirme a[a ceva. Dup\ cum nici cel nu aveau alt scop, dec`t acela de a-[i permite, din c`nd `n c`nd, un
care nu are un lup `ntr-`nsul nu trebuie s\ fie neap\rat fericit. Iar r\gaz m\surat `n secunde pentru a fi str\punse [i a face loc neo-
p`n\ [i `n cea mai nefericit\ via]\ exist\ clipe `nsorite [i mici flori de bi[nuitului, minunii [i `ndur\rii. Puteau oare aceste scurte [i rare
fericire ivite printre nisip [i pietre. A[a [i cu lupul de step\. De cele clipe de fericire s\ ofere echilibru [i calm nemilosului destin al
mai multe ori era, incontestabil, foarte nefericit, fiind `n stare s\-i lupului de step\, `nc`t fericirea [i chinul s\-[i ]in\ p`n\ la urm\
nefericeasc\ [i pe al]ii, pe care `i iubea sau de care era iubit. C\ci to]i cump\n\ dreapt\ sau fericirea scurt\, dar uria[\, a celor c`teva
cei care `l `ndr\geau nu vedeau `n el dec`t o singur\ latur\. Unii clipe `i absorbeau toat\ suferin]a, `mbog\]indu-l? Iat\ `ntreb\ri la
dintre ei `l iubeau ca pe un om delicat, inteligent [i deosebit, [i care n-au dec`t s\ reflecteze dup\ bunul lor plac cei care nu au
erau `ngrozi]i [i decep]iona]i c`nd descopereau lupul dintr-`nsul. altceva mai bun de f\cut. Chiar [i lupul de step\ reflecta adesea la
{i n-aveau `ncotro, c\ci Harry, ca orice fiin]\, voia s\ fie `ndr\git toate acestea [i acelea erau zilele sale sterile [i f\r\ rost.
`n totalitatea lui, nefiind capabil s\ ascund\ sau s\ nege lupul La toate acestea trebuie s\ mai ad\ug\m ceva. Exist\ destul de
dintr-`nsul, mai ales c\ ar fi trebuit s\-i mint\ pe aceia la a c\ror mul]i oameni de genul lui Harry, iar din aceast\ categorie fac parte
dragoste r`vnea. Mai erau `ns\ [i c`te unii care `ndr\geau tocmai mai ales arti[tii. ~n to]i ace[ti oameni s\l\[luiesc laolalt\, `ntr-o
lupul din el, tocmai libertatea, s\lb\ticia lui, imposibilitatea de a `mbinare [i `ntrep\trundere du[m\noas\ [i haotic\, asem\n\toare
fi `mbl`nzit, surprizele lui periculoase [i for]a lui, dar [i ei erau cu aceea a lupului [i omului `n Harry, c`te dou\ suflete, c`te dou\
profund decep]iona]i, f\c`ndu-[i o impresie lamentabil\ `n mo- fiin]e, dumnezeiescul [i diabolicul, s`ngele mamei [i cel al tat\lui,
mentul `n care se dovedea brusc c\ lupul r\u [i s\lbatic mai era [i capacitatea de a fi ferici]i [i aceea de a suferi. {i oamenii ace[tia, care
om, nutrind dorin]a de bun\tate [i delicate]e, voind chiar s\ asculte duc o via]\ plin\ de nelini[te, tr\iesc, uneori, `n rarele lor momente
Mozart, s\ citeasc\ versuri, [i aspir`nd la idealuri umane. {i tocmai de fericire, sentimente at`t de puternice [i de o fericire mai presus de
ace[tia din urm\ se ar\tau de cele mai multe ori deosebit de deza- cuvinte, spuma fericirii de o clip\ se ridic\ uneori p`n\ la culmi
m\gi]i [i sup\ra]i, a[a `nc`t lupul de step\ contamina cu propria `nalte [i str\lucitoare, trec`nd dincolo de marea suferin]ei, a[a `nc`t
dualitate [i sf`[iere toate destinele cu care se `nt`lnea. str\lucirea efemer\ a unei asemenea fericiri se r\sfr`nge [i asupra
Dar cine crede c\ `l cunoa[te pe lupul de step\ [i c\ `[i poate celorlal]i, fermec`ndu-i. ~ntocmai ca spuma fugar\ [i de pre] a
imagina c`t de jalnic\ [i destr\mat\ este via]a lui, acela gre[e[te, fericirii la suprafa]a unei m\ri de suferin]\ se nasc [i acele opere de

44 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 45
art\, `n care un individ solitar se `nal]\, prin suferin]\, pre] de un trai bun nici femeilor, nici magna]ilor, a dat cu piciorul [i a refu-
ceas, deasupra destinului s\u, at`t de sus, `nc`t fericirea lui str\luce[te zat de sute de ori toate acele lucruri care, privite cu ochii altora,
ca o stea pe care cei ce o v\d o consider\ etern\, confund`nd-o cu reprezentau un avantaj sau o fericire pentru el, urm\rind `n schimb
propriul vis de fericire. To]i ace[ti oameni, indiferent de felul cum s\-[i salveze libertatea. Nici un g`nd nu i se p\rea mai nesuferit [i
s-ar putea numi operele sau faptele lor, nu au, `n fond, nici un fel de mai `ngrozitor dec`t acela c\ ar fi nevoit s\ `ndeplineasc\ o func]ie
via]\, adic\ via]a lor nu este existen]\, nu are o `nf\]i[are anume, ei oarecare, s\ respecte o anumit\ organizare a zilelor [i anilor, s\ se
nu s`nt nici eroi, nici arti[ti, nici g`nditori, `n felul `n care al]ii s`nt supun\ altora. Ura de moarte biroul, cancelaria sau locul de munc\
judec\tori, medici, cizmari sau profesori, ci via]a lor e o fr\m`ntare al unui func]ionar [i co[marul cel mai crunt era prizonieratul `ntr-o
etern\ [i `ndurerat\, ca mi[carea talazurilor care se sparg de st`nci, e cazarm\. {tia s\ se sustrag\ tuturor acestor situa]ii, adesea cu pre]ul
nefericit\ [i dureros sf`[iat\, e groaznic\ [i golit\ de sens, pentru cine unor jertfe imense. Iat\ `n ce constau t\ria [i virtutea lui, `n aceast\
nu este preg\tit s\ o descopere `n acele tr\iri, fapte, idei [i opere rare, privin]\ era ne`nduplecat [i incoruptibil, `n aceast\ privin]\ avea
ce str\lucesc deasupra haosului unei asemenea vie]i. Printre oamenii un caracter solid [i nesinuos. Numai c\ din aceast\ virtute
de acest gen a `ncol]it ideea periculoas\ [i `nsp\im`nt\toare c\, pro- decurgeau, la r`ndul lor, `n mod direct, suferin]a [i destinul s\u. I se
babil, `ntreaga existen]\ a omenirii nu ar fi dec`t o eroare fatal\, o `nt`mpla [i lui acela[i lucru ca tuturor celorlal]i: ceea ce c\uta [i
progenitur\ frenetic\ [i nereu[it\ a mumei primordiale, o s\lbatic\ dorea cu `nc\p\]`nare, din toat\ fiin]a sa, reu[ea s\ ob]in\, dar `ntr-o
[i `nfior\toare tentativ\ e[uat\ a naturii. Tot printre ei s-a n\scut m\sur\ mult mai mare dec`t i-ar fi putut prii unui om. Tot ceea ce
`ns\ [i ideea contrar\, dup\ care s-ar putea ca omul s\ nu fie doar un la `nceput `nsemnase visul [i fericirea lui se transformase mai apoi
animal c`t de c`t ra]ional, ci [i o odrasl\ a zeilor, sortit\ nemuririi. `ntr-un destin amar. Puterea `i vine de hac potentatului, banul bog\-
Fiecare categorie de oameni `[i are semnul ei distinctiv, propriile ta[ului, slug\rnicia slugii, patima p\tima[ului. {i tot a[a indepen-
caracteristici, fiecare `[i are virtu]ile [i viciile sale, fiecare `[i are den]a `i veni de hac lupului de step\. ~[i atinsese scopul, devenise din
p\catul s\u de moarte. Unul dintre semnele distinctive ale lupului de ce `n ce mai independent, nimeni nu-i d\dea porunci, nu era nevoit
step\ consta `n aceea c\ el era un om al crepusculului. Diminea]a era s\ dea ascultare nim\nui, hot\r`nd singur, `n deplin\ libertate, asu-
pentru el perioada proast\ a zilei, `i era team\ de ea, c\ci niciodat\ pra a tot ceea ce trebuia s\ fac\ sau nu. C\ci orice om puternic `[i
nu i-a adus ceva bun. Nicic`nd `n via]a lui nu a fost vesel cu atinge f\r\ gre[ scopul spre care `l poart\ instinctul s\u adev\rat.
adev\rat diminea]a, n-a f\cut nimic bun `nainte de pr`nz, n-a avut Dar, tr\ind `n deplina libertate la care ajunsese, Harry constat\
nici un fel de idei bune, nu a fost `n stare s\-[i procure sie[i ori dintr-odat\ c\ libertatea lui era de fapt moarte, c\ r\m\sese singur,
altcuiva o bucurie. Abia `n cursul dup\-amiezii se `nc\lzea [i se `n- c\ lumea `i d\dea pace `ntr-un mod `ngrijor\tor, c\ oamenii nu-l
viora `ncetul cu `ncetul [i, abia spre sear\ devenea, `n zilele lui bune, mai interesau deloc, ba chiar c\ nici propria persoan\ nu-l mai
productiv [i alert pentru ca, uneori, bucuria lui s\ ajung\ la interesa, c\ `ncepuse s\ se sufoce `ncetul cu `ncetul `n aerul tot mai
incandescen]\. De aici [i nevoia de singur\tate [i de independen]\. rarefiat al independen]ei [i al `nsingur\rii sale. C\ci acum situa]ia
Nici un alt om nu resim]ise vreodat\ o nevoie mai profund\, mai se schimbase, iar singur\tatea [i independen]a nu mai reprezentau
p\tima[\ de independen]\. ~n anii s\i de tinere]e, pe c`nd era `nc\ n\zuin]a [i scopul, ci destinul, condamnarea lui, dorin]a magic\ i
s\rac [i f\cea eforturi s\-[i c`[tige p`inea, prefera s\ sufere de foame se `ndeplinise, [i el nu mai putea s\ dea `napoi, nu-i mai era de
[i s\ umble `n haine jerpelite, numai ca s\-[i salveze f\r`ma lui de nici un folos s\-[i `ntind\ bra]ele, animat de dor [i de bun\voin]\,
independen]\. Nu s-a v`ndut vreodat\ pentru bani sau pentru un `n inten]ia de a se uni cu ceilal]i din jurul s\u: acum era p\r\sit

46 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 47
de toat\ lumea. Cu toate acestea, nimeni nu-l ura [i nu-i ar\ta unei asemenea st\ri suflete[ti, remarcat\ aproape `ntotdeauna `nc\
dezgust. Dimpotriv\, avea foarte mul]i prieteni. Mul]i oameni `l din fraged\ tinere]e, stare care `i `nso]e[te pe ace[ti oameni pe
agreau. Dar nu avea parte dec`t de simpatie [i de amabilitate, era parcursul `ntregii lor vie]i, nu este defel o lips\ de vitalitate, c\ci,
invitat, i se f\ceau cadouri, i se adresau scrisori dr\gu]e, `ns\ nimeni dimpotriv\, printre „sinuciga[i“ exist\ [i firi extraordinar de
nu se apropia de el, nic\ieri nu se `nfiripa vreo leg\tur\, nimeni nu tenace, avide [i `ndr\zne]e. Dar, dup\ cum unele organisme s`nt
avea de g`nd, nimeni nu dorea [i nici nu era `n stare s\-i `mp\r- cuprinse de febr\ p`n\ [i la cel mai ne`nsemnat simptom de boal\,
t\[easc\ modul de via]\. Era `nconjurat acum de aerul celor sin- tot a[a exist\ [i firile acestea pe care noi le numim „sinuciga[e“ [i
guratici, de o atmosfer\ de calm, lumea `nconjur\toare aluneca, se care `ntotdeauna s`nt foarte sensibile [i sentimentale, manifest`nd
`ndep\rta de el, c\ci se g\sea incapabil s\ `ntre]in\ rela]ii [i nici `nclina]ia de a `mbr\]i[a cu ardoare ideea sinuciderii la cea mai
voin]a, nici dorul nu-i puteau `nfr`nge aceast\ neputin]\. Iat\ mic\ zguduire. Dac\ ar fi s\ existe o [tiin]\ care s\ aib\ curajul [i
care era una dintre caracteristicile importante ale vie]ii sale. responsabilitatea de a se ocupa de om, [i nu doar de mecanismul
O alta era aceea c\ f\cea parte din categoria sinuciga[ilor. Aici fenomenelor vie]ii, dac\ am avea un fel de antropologie sau de
trebuie spus ce gre[it este s\ se considere c\ sinuciga[ii ar fi numai psihologie, toat\ lumea ar cunoa[te lucrurile acestea.
oamenii care se omoar\ cu adev\rat. Printre ace[tia exist\ chiar Tot ceea ce am spus aici despre sinuciga[i se refer\, desigur, numai
foarte mul]i oameni care nu devin sinuciga[i dec`t oarecum `nt`m- la fenomenele de suprafa]\, fiind vorba de psihologie, adic\ de un
pl\tor [i care, `n esen]\, nu s`nt neap\rat predispu[i la sinucidere. domeniu al fizicii. Din punct de vedere metafizic, lucrul acesta ni se
Printre oamenii lipsi]i de personalitate, de o puternic\ not\ prezint\ altfel [i mult mai limpede, c\ci, privi]i astfel, „sinuciga[ii“
proprie, de un destin ferm, printre in[ii de duzin\ [i de turm\ ne apar ca ni[te oameni cuprin[i de sentimentul de vinov\]ie al
exist\ unii care mor prin sinucidere f\r\ a apar]ine totu[i tipului individualiz\rii, ca ni[te suflete care nu mai consider\ c\ des\-
de sinuciga[i, din cauz\ c\ le lipse[te nota proprie [i `nsemnul v`r[irea [i propria modelare reprezint\ scopul vie]ii lor, ci dizol-
distinct, `n vreme ce, pe de alt\ parte, printre cei care, `n esen]\, varea lor, reintegrarea lor `n mum\, reintegrarea `n Dumnezeu,
s`nt sinuciga[i, exist\ mul]i, foarte mul]i, poate cei mai mul]i, care reintegrarea `n cosmos. Multe dintre aceste firi s`nt incapabile s\
nu-[i vor curma nicic`nd zilele. „Sinuciga[ul“ – iar Harry era [i el comit\ actul concret al sinuciderii, din cauz\ c\ [i-au dat seama `n
unul – nu trebuie neap\rat s\ `ntre]in\ `n via]a sa o leg\tur\ profunzime de p\catul pe care l-ar s\v`r[i astfel. Dar noi trebuie
deosebit de puternic\ cu moartea – se poate face acest lucru [i f\r\ s\-i consider\m totu[i sinuciga[i, deoarece m`ntuirea ei o v\d nu `n
a fi sinuciga[. Ceea ce `l caracterizeaz\ pe sinuciga[ este `ns\ via]\, ci `n moarte, ei s`nt gata s\ se dea `n l\turi [i s\ se sacrifice,
impresia c\ eul s\u reprezint\, indiferent dac\ pe bun\ dreptate sau s\ dispar\ [i s\ se `ntoarc\ la `nceputul `nceputurilor.
nu, un germene deosebit de periculos, `ndoielnic [i periclitat al A[a cum orice for]\ poate (ba `n unele condi]ii chiar trebuie) s\
naturii, expus primejdiilor [i p\scut f\r\ `ntrerupere de asemenea devin\ o sl\biciune, la fel se poate ca, dimpotriv\, sinuciga[ul tipic
pericole extreme, de parc\ ar sta pe v`rful cel mai `ngust al unei s\-[i transforme sl\biciunea aparent\ `n for]\ [i reazem, lucru care
st`nci, o adiere din exterior sau cea mai mic\ sl\biciune interioar\ se `nt`mpl\ chiar extraordinar de des. Un asemenea caz este [i cel
fiind suficiente pentru a-l face s\ se pr\bu[easc\ `n abis. Traiectoria al lui Harry, lupul de step\. Asemeni miilor de oameni de acest
destinului unor oameni de genul acesta se caracterizeaz\ prin aceea gen, el transformase ideea c\ drumul spre moarte `i este deschis `n
c\ sinuciderea reprezint\ pentru ei, cel pu]in `n propria lor orice clip\ nu numai `ntr-un melancolic joc al imagina]iei ado-
`nchipuire, modalitatea cea mai plauzibil\ de a muri. Premisa lescentine, ci `[i f\cuse din g`ndul acesta m`ng`ierea [i sprijinul s\u.

48 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 49
Este adev\rat c\ orice zguduire, orice durere, orice situa]ie nefa- suport\ cu mai mult\ u[urin]\ anumite necazuri care, mai `nainte,
vorabil\ a vie]ii trezea de `ndat\ `n el, ca de altfel `n to]i oamenii l-ar fi chinuit mai profund [i vreme mai `ndelungat\ poate p`n\ `n
de genul lui, dorin]a de a se eschiva prin moarte. El `ns\ `[i crease ultima fibr\ a inimii lui. Dac\ dintr-un motiv anume `i mergea
treptat din `nclina]ia aceasta o adev\rat\ filozofie pus\ `n slujba deosebit de r\u, dac\ sec\tuirii, `nsingur\rii [i s\lb\ticirii vie]ii
vie]ii. Familiarizarea cu g`ndul c\, `n caz de pericol, `i este deschis\ sale li se mai ad\ugau dureri sau pierderi deosebite, putea s\ le spun\
acea cale de sc\pare `l `nt\rea, `i stimula curiozitatea de a gusta din acum durerilor: „Ave]i r\bdare, peste doi ani voi fi eu st\p`nul
plin durerile [i necazurile, iar c`nd se afla `ntr-o stare deplorabil\ vostru!“ Apoi se l\sa cu tandre]e `n voia g`ndului c\ `n diminea]a
era c`teodat\ capabil s\ nutreasc\ sentimente de dureroas\ bucurie, celei de a cincizecea anivers\ri a na[terii sale vor sosi scrisori [i
un fel de bucurie p\guboas\, zic`ndu-[i: „Iat\, s`nt curios s\ v\d c`t felicit\ri, `n vreme ce el, bizuindu-se pe briciul s\u, `[i va lua r\-
poate suporta totu[i un om! C`nd voi fi atins limita suportabilului mas-bun de la toate durerile [i va `nchide u[a dup\ sine. Pe urm\,
nu va trebui dec`t s\ deschid u[a [i am sc\pat.“ Exist\ foarte mul]i guta din oasele lui, melancolia, durerea de cap [i durerea de burt\
sinuciga[i c\rora tocmai un asemenea g`nd le insufl\ for]e n-aveau dec`t s\ vad\ `ncotro o vor apuca.
neobi[nuite. Ne-a mai r\mas s\ explic\m acest fenomen particular care era
Pe de alt\ parte, to]i sinuciga[ii s`nt familiariza]i [i cu lupta lupul de step\ [i `ndeosebi rela]iile lui caracteristice cu mediul
`mpotriva ispitei de a se sinucide. Fiecare dintre ei [tie foarte bine, burghez, ar\t`nd c\ aceste aspecte derivau din legi fundamentale. S\
`ntr-unul din cotloanele sufletului s\u, c\ sinuciderea reprezint\ o lu\m, a[adar, drept punct de plecare, fiindc\ se afl\ la `ndem`n\,
cale de ie[ire, care `ns\ nu este dec`t o cale `ntru c`tva jalnic\ [i raporturile sale cu tot ceea ce este „burghez“!
nelegitim\ de sc\pare `n caz de pericol, c\ `n fond este mai frumos Lupul de step\ se situa, dup\ propria concep]ie, total `n afara
[i mai m\re] s\ fii `nfr`nt [i culcat la p\m`nt de via]a `ns\[i dec`t de lumii burgheze, deoarece nu [tia ce este via]a de familie sau ambi]ia
propria m`n\. Aceast\ [tiin]\, aceast\ con[tiin]\ `nc\rcat\ are social\. Privindu-se pe sine ca persoan\ particular\, se sim]ea c`nd
acela[i izvor ca [i con[tiin]a `nc\rcat\ a a[a-zi[ilor adep]i ai auto- un excentric, un eremit boln\vicios, c`nd un individ situat peste
satisfacerii, determin`ndu-i pe cei mai mul]i dintre „sinuciga[i“ s\ medie, dotat cu facult\]i geniale, dep\[ind ne`nsemnatele norme ale
duc\ o permanent\ lupt\ `mpotriva ispitei. Ei lupt\ la fel cum unei vie]i mediocre. ~l dispre]uia cu bun\ [tiin]\ pe burghez [i se
cleptomanul lupt\ `mpotriva viciului s\u. Lupul de step\ cuno[tea m`ndrea c\ nu este [i el la fel cu acesta. Totu[i, `n unele privin]e
[i el foarte bine lupta aceasta, c\ci o dusese cu cele mai diverse arme. tr\ia `ntru totul ca un burghez, avea bani la banc\, `[i ajuta c`te o
~n cele din urm\, pe la v`rsta de patruzeci [i [apte de ani, `i veni o rud\ s\rac\, se `mbr\ca nepreten]ios, dar corect [i discret, `ncerc`nd
idee fericit\, nu lipsit\ de umor, o idee care deseori `i umplea inima s\ tr\iasc\ `n bun\ regul\ cu poli]ia, cu oficiul fiscal [i cu alte ase-
de bucurie. Hot\r`se ca `n ziua celei de a cincizecea anivers\ri a zilei menea institu]ii ale puterii. De asemenea, un dor viguros, tainic, `l
lui de na[tere s\-[i permit\ s\ se sinucid\. Conform `n]elegerii cu el atr\gea `ntruna spre lumea m\rginit\ a burgheziei, spre casele
`nsu[i, `n ziua aceea urma s\ r\m`n\ la latitudinea lui dac\ va face lini[tite ale familiilor de treab\ cu gr\dinile lor curate, cu sc\rile
sau nu uz de ie[irea prev\zut\ pentru caz de pericol, dup\ cum va str`mte [i cu toat\ atmosfera lor modest\ de ordine [i cumsec\denie.
avea chef atunci. Acum n-avea dec`t s\ i se `nt`mple orice, s\ se ~i pl\cea s\ aib\ micile lui vicii [i extravagan]e, s\ se simt\ ca un
`mboln\veasc\, s\ r\m`n\ s\rac, s\ sufere [i s\ se am\rasc\ – toate om deosebit sau genial care tr\ia `n afara lumii burgheze, dar ca s\
acestea erau acum sorocite, mai puteau dura c`]iva ani, c`teva luni, ne exprim\m astfel, nu tr\ia [i nu locuia niciodat\ `n acele
c`teva zile, al c\ror num\r se mic[ora zi de zi! {i `ntr-adev\r, provincii ale vie]ii unde nu mai existau obiceiuri burgheze. Nu se

50 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 51
sim]ea la el acas\ nici `n atmosfera oamenilor puternici, de excep]ie, cu putreziciunea. Burghezul `ncearc\ s\ tr\iasc\ undeva `ntre cele
nici `n r`ndul r\uf\c\torilor sau dezmo[teni]ilor soartei, ci r\m`nea dou\ c\i, `ntr-o zon\ potolit\, de mijloc. El nu se va abandona
s\ locuiasc\ `n provincia burghezilor, cu normele [i atmosfera niciodat\, nu se va d\rui nici be]iei sim]urilor, nici ascezei, nu va
c\rora se afla `n contact permanent, chiar dac\ acesta lua forma fi niciodat\ martir, niciodat\ dispus s\ se nimiceasc\ – dimpotriv\,
opozi]iei [i revoltei. ~n afar\ de aceasta, fusese educat `n spiritul idealul s\u nu este sacrificarea, ci conservarea eului, str\dania sa nu
micii burghezii, de la care mai p\stra o mul]ime de no]iuni [i de urm\re[te s\ ating\ nici evlavia, nici contrariul ei, d\ruirea f\r\ re-
[abloane. Din punct de vedere teoretic n-avea absolut nimic `mpo- zerve `i este insuportabil\, el vrea s\ se pun\ `n slujba lui
triva t`rfelor, dar personal n-ar fi fost `n stare s\ ia `n serios o t`rf\ Dumnezeu, fire[te, dar totodat\ s\ celebreze be]ia sim]urilor, vrea
[i n-ar fi considerat-o niciodat\ ca pe o egal\ cu sine. Putea s\ s\ fie virtuos, de ce nu, dar totodat\ dore[te s\ se simt\ bine [i
`ndr\geasc\, `ntocmai ca pe propriul frate, un delincvent politic, un confortabil pe p\m`nt. Pe scurt, `ncearc\ s\ se plaseze `ntre extreme,
revolu]ionar sau un escroc intelectual, oameni pe care statul [i `n zona prielnic\, lipsit\ de furtuni puternice, a modera]iei, lucru
societatea `i dispre]uiau, `ns\ n-ar fi [tiut ce altceva s\ fac\ pentru pe care [i reu[e[te s\-l fac\, jertfind `ns\ pentru aceasta intensitatea
un ho], un sp\rg\tor sau un criminal feroce dec`t s\-i comp\ti- de tr\ire [i sim]ire oferite de o via]\ ce tinde spre absolut [i extreme.
measc\ `ntr-un mod destul de burghez. Nu se poate tr\i intens dec`t `n detrimentul propriului eu. Dar
~n felul acesta el recuno[tea [i `ncuviin]a mereu, printr-o burghezul nu pre]uie[te nimic mai mult dec`t acest eu al s\u (un eu,
latur\ a firii [i faptelor sale, tot ceea ce comb\tea [i nega prin de altfel, slab dezvoltat, rudimentar). A[adar, cu pre]ul intensit\]ii,
cealalt\. Crescut `n c\minul unei familii burgheze culte, `n tipa- el `[i asigur\ conservarea [i securitatea, alege lini[tea sufleteasc\
rul unor forme [i moravuri solide, continua s\ fie legat printr-o `n locul devo]iunii fa]\ de Dumnezeu, tihna `n locul pl\cerii,
bun\ parte a sufletului s\u de r`nduielile acestei lumi, chiar [i comoditatea `n locul libert\]ii, temperatura pl\cut\ `n locul
dup\ ce se individualizase demult, dep\[ind limita posibil\ a obi- jarului ucig\tor. De aceea, burghezul este, `n esen]\, o creatur\ cu
ceiurilor burgheze, eliber`ndu-se de con]inutul idealurilor [i con- un slab impuls vital, fricoas\, care se teme de orice sacrificiu
vingerilor burgheze. personal [i este u[or de guvernat. Din aceast\ cauz\ a substituit pu-
„Spiritul burghez“, `n]eles ca o stare permanent\ a condi]iei terea cu majoritatea, for]a cu legea, responsabilitatea cu procedeul
umane, nu `nseamn\ nimic altceva dec`t o `ncercare de a atinge supunerii la vot.
echilibrul, n\zuin]a spre o medie echilibrat\ `ntre numeroasele Este limpede c\ o asemenea fiin]\ slab\ [i fricoas\ nu poate
extreme [i polarit\]i contrastante ale comportamentului uman. supravie]ui, chiar dac\ ar exista `ntr-un num\r oric`t de mare, [i c\
Dac\ lu\m ca exemplu una dintre aceste bipolarit\]i contrastante, datorit\ caracteristicilor sale nu ar putea avea pe lumea asta alt
s\ spunem pe aceea a sfin]eniei [i a desfr`n\rii, pilda noastr\ va fi rol dec`t acela al unei turme de mioare r\t\cite printre lupii ce
`n]eleas\ de `ndat\. Omul are posibilitatea s\ se dedice pe deplin hoin\resc `n libertate. Cu toate acestea vedem c\, de[i `n perioadele
domeniului spiritual, `ncerc\rii de a se apropia de dumnezeire, guvernate de firi foarte puternice, burghezul este pus de `ndat\ la
idealului evlaviei. {i invers, are, de asemenea, posibilitatea de a se zid, totu[i el nu piere niciodat\, ba chiar pare din c`nd `n c`nd s\
dedica vie]ii instinctuale, chem\rii, sim]urilor sale, `ndrept`ndu-[i st\p`neasc\ lumea. Cum de este posibil a[a ceva? Nici m\rimea
toat\ str\dania spre satisfacerea unor pl\ceri de moment. Prima cale turmei sale, nici virtutea, nici faimosul lui common sense, nici
duce spre evlavie, spre martiriul spiritual, spre unirea cu Dumnezeu. modul de organizare nu ar avea suficient\ putere ca s\-l salveze de
Cealalt\ duce spre desfr`nare, spre martiriul instinctual, spre unirea la pieire. Nici un medicament din lume nu poate salva via]a acelui

52 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 53
om a c\rui vitalitate a sl\bit at`t de mult. {i cu toate acestea bur- arti[tilor apar]in aceluia[i tip. Numai aceia dintre ei care s`nt mai
ghezia tr\ie[te, puternic\ [i `nfloritoare. – De ce? puternici se `nal]\ dincolo de atmosfera p\m`ntului burghez,
R\spunsul este urm\torul: datorit\ lupilor de step\. ~ntr-ade- ajung`nd `n cosmos, `n vreme ce to]i ceilal]i se resemneaz\ ori
v\r, for]a vital\ a burgheziei nu se bazeaz\ nicidecum pe atributele accept\ compromisurile, dispre]uind burghezia, c\reia totu[i `i
membrilor ei obi[nui]i, ci pe cele ale deosebit de numero[ilor apar]in, vitaliz`nd-o [i pream\rind-o, fiind nevoi]i, `n cele din
nonconformi[ti pe care ea e capabil\ s\-i tolereze, datorit\ confuziei urm\, s\ o sus]in\ pentru a supravie]ui ei `n[i[i. Aceste nenum\rate
[i elasticit\]ii idealurilor sale. ~n s`nul burgheziei tr\ie[te `n per- existen]e nu reu[esc s\ ating\ tragicul, av`nd parte, `n schimb, de un
manen]\ o mare mul]ime de firi puternice [i s\lbatice. Harry, remarcabil ghinion [i de o zodie proast\, `n al c\rei iad fierb
lupul nostru de step\, este un exemplu caracteristic. El, cel care [i-a talentele lor, p`n\ ce devin roditoare. Pu]ini dintre ei reu[esc s\ se
dezvoltat `ntr-at`t individualitatea `nc`t a `ntrecut cu mult dimen- elibereze [i s\ g\seasc\ drumul spre absolut, disp\r`nd `ntr-un mod
siunea accesibil\ a unui burghez, el, cel care cunoa[te `n egal\ demn de toat\ admira]ia; acestea s`nt personajele tragice, iar
m\sur\ [i pl\cerea medita]iei, [i bucuriile tulburi ale urii, [i ale urii num\rul lor este redus. Ceilal]i, `n schimb, cei care r\m`n lega]i [i
de sine, el, cel care detest\ legea, virtutea [i acel common sense, ale c\ror talente se bucur\ deseori de succes `n r`ndurile burgheziei,
tocmai el este cu toate acestea, f\r\ voia lui, prizonierul obiceiurilor ei au acces la un al treilea imperiu, la o lume imaginar\, dar
burgheze, de care nu se poate debarasa. {i `n felul acesta vie]uiesc de suveran\: aceea a umorului. Nelini[ti]ii lupi de step\, f\pturile
jur-`mprejurul masei propriu-zise a adev\ratei burghezii p\turi acestea care sufer\ `ngrozitor, ne`ntrerupt, [i c\rora le lipse[te vlaga
largi de oameni, mii [i mii de vie]i [i de min]i luminate care, luate necesar\ tragicului [i p\trunderii `n spa]iul astral simt chemarea
fiecare `n parte, au dep\[it limitele burgheze [i ar avea voca]ia unei spre absolut, dar nu s`nt capabili s\ tr\iasc\ `n concordan]\ cu ea:
existen]e `n absolut, dar fiind legate prin sentimente infantile de `n momentul c`nd, datorit\ suferin]ei, spiritul li s-a `nt\rit [i a
obiceiurile burgheze [i molipsindu-se `n mare parte de sc\derea devenit mai suplu, ei `[i g\sesc salvarea prin umor. ~ntr-un fel
vitalit\]ii, continu\, `ntr-un fel, s\ r\m`n\ legate de burghezie, s\ i anume, umorul p\streaz\ `n el ceva burghez, cu toate c\ burghe-
se supun\, s\-i r\m`n\ `ndatorate [i s\ o slujeasc\. ~ntruc`t bur- zul autentic nu este capabil s\-l priceap\. ~n sfera lui imaginar\ se
ghezia a r\st\lm\cit `n felul ei principiul celor mai mari: Cine nu realizeaz\ idealul `nc`lcit, incongruent al oric\rui lup de step\:
este `mpotriva mea este cu mine! acolo i se ofer\ posibilitatea nu numai de a `ncuviin]a simultan [i
Dac\ analiz\m sufletul lupului de step\ `n sensul acesta, afl\m evlavia [i desfr`ul, de a `mp\ca cei doi poli apropiindu-i unul de
c\ avem de-a face cu un om pe care `nsu[i gradul `nalt de indi- cel\lalt, ci de a-l cuprinde [i pe burghez `n acest act al accept\rii. Un
vidualizare atins l-a `mpedicat s\ devin\ un burghez, c\ci orice om obsedat de Dumnezeu este, desigur, `n stare s\ accepte [i un
exagerare a individualiz\rii se `ntoarce `mpotriva eului, ame- criminal, [i invers, dar nici unul, nici cel\lalt, ca de altfel niciunul
nin]`nd s\-l distrug\ din nou. Observ\m c\ el simte `ntr-`nsul dintre tr\itorii `n absolut nu este `n stare s\ accepte linia aceea neutr\
imbolduri puternice at`t c\tre evlavie c`t [i spre desfr`u, `ns\ fie [i insipid\ de mijloc, care este comportamentul burghez. Numai
dintr-o sl\biciune oarecare, fie din iner]ie, el nu a putut s\-[i ia umorul, inven]ia aceasta minunat\ a celor care se v\d `mpiedica]i
av`nt, pentru a ajunge `n libertatea [i s\lb\ticia spa]iului cosmic, s\-[i realizeze `nalta lor chemare, a acestor fiin]e aproape tragice, a
continu`nd s\ graviteze `n jurul constela]iei materne a burgheziei. fiin]elor nefericite, extraordinar de talentate, numai umorul (poate
Aceasta era pozi]ia lui `n spa]iul lumii, acestea `i erau inde- cea mai specific\ [i mai genial\ realizare a omenirii) s\v`r[e[te
penden]ele. Cei mai mul]i dintre intelectuali, cea mai mare parte a imposibilul, str\b\t`nd [i unind toate fa]etele umanit\]ii cu razele

54 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 55
reflectate de prisma sa. S\ tr\ie[ti `n lume, ca [i cum aceasta nu ar sufletul devastat. ~naintea lui se deschid mii de asemenea posibi-
fi lume, s\ respec]i legea [i totu[i s\ fii mai presus de ea, s\ pozezi „ca lit\]i, destinul s\u le atrage irezistibil, to]i ace[ti marginali ai lumii
[i cum n-ai poseda nimic“, s\ renun]i ca [i cum n-ar fi vorba de burgheze tr\iesc `n atmosfera posibilit\]ilor magice. O nimica toat\
renun]are – toate aceste precepte `ndr\gite [i ades citate ale unei poate declan[a tr\snetul.
`nalte `n]elepciuni a vie]ii nu poate s\ le realizeze dec`t umorul. Lupul de step\ cunoa[te [i el bine aceste lucruri, chiar dac\ nu
Iar dac\ lupul de step\, c\ruia nu-i lipsesc nici talentul, nici va putea s\ vad\ niciodat\ aceast\ schi]\ a biografiei sale interioare.
premisele pentru acest lucru, ar reu[i s\ fiarb\ p`n\ la cap\t, `n El intuie[te care `i este locul `n edificiul universal, intuie[te [i `i
talme[-balme[ul lasciv al iadului s\u, b\utura aceasta fermecat\ cunoa[te pe nemuritori, intuie[te [i se teme de posibilitatea unei
[i apoi s-o elimine, atunci ar fi salvat. ~nc\ e departe de asta. Posi- `nt`lniri cu el `nsu[i, [tie c\ exist\ oglinda aceea `n care trebuie
bilitatea `ns\, speran]a exist\. Cine `l iube[te, cine `i `mp\rt\- negre[it s\ priveasc\, `n care se teme de moarte s\ priveasc\.
[e[te zbuciumul nu poate dec`t s\-i doreasc\ s\ se salveze astfel.
Chiar dac\ proced`nd a[a ar r\m`ne pentru totdeauna prizonierul ~n `ncheierea studiului nostru trebuie s\ mai destr\m\m o
obiceiurilor burgheze, suferin]ele sale ar deveni `n schimb mai ultim\ fic]iune, o mistificare teoretic\. Orice „explica]ie“, orice
suportabile, mai fructuoase. Rela]iile lui de dragoste sau de ur\ psihologie, orice `ncercare de a `n]elege ceva necesit\ mijloace auxi-
fa]\ de lumea burghez\ s-ar purifica de sentimentalism, iar de- liare, teorii, mitologii, minciuni; iar un autor care se respect\ ar
penden]a sa fa]\ de lumea aceasta ar `nceta s\-l mai chinuie `n per- trebui s\ nu ezite s\ destrame, pe c`t posibil, astfel de minciuni `n
manen]\, ca o ru[ine. `ncheierea expunerii sale. Spun`nd „sus“ sau „jos“, avem deja de a
Pentru a ajunge la toate acestea sau poate pentru a `ndr\zni, `n face cu o afirma]ie care necesit\ s\ fie explicat\, c\ci at`t sus c`t [i jos
cele din urm\, s\ fac\ totu[i saltul `n cosmos, lupul de step\ ar trebui nu exist\ dec`t `n g`ndirea noastr\ [i ]in de domeniul abstractului.
pus odat\ fa]\ `n fa]\ cu el `nsu[i, ar trebui s\ priveasc\ ad`nc `n Lumea `n sine nu cunoaa[te nici sus, nici jos.
haosul propriului suflet, devenind pe deplin con[tient de el `nsu[i. A[a `nc`t, pentru a ne exprima c`t mai concis, „lupul de step\“
Existen]a lui precar\ i s-ar dezv\lui atunci irevocabil, iar el nu ar este la r`ndu-i o fic]iune. Sentimentul lui Harry c\ este un om-lup,
mai avea posibilitatea s\ se tot refugieze din iadul instinctelor sale p\rerea lui c\ se compune din dou\ fiin]e care se du[m\nesc una
`n consol\ri sentimentalo-filozofice [i de aici iar\[i `n be]ia oarb\ a pe alta, opun`ndu-se una celeilalte, nu s`nt dec`t o mitologie sim-
destinului s\u de lup. Omul [i lupul s-ar vedea nevoi]i s\ se plificatoare. Harry nu este nicidecum un om-lup [i dac\ i-am
cunoasc\ unul pe cel\lalt, f\r\ folosul m\[tilor sentimentale, [i s\ preluat minciuna inventat\ [i crezut\ de el `nsu[i, aparent f\r\ s\ o
priveasc\ necru]\tor unul `n ochii celuilalt. {i atunci, ori s-ar examin\m mai `ndeaproape, [i dac\ am c\utat s\-l privim [i s\-l
produce o explozie care i-ar desp\r]i o dat\ pentru totdeauna, astfel interpret\m efectiv ca pe o dubl\ fiin]\, ca pe un lup de step\, n-am
`nc`t n-ar mai exista nici un lup de step\, ori ar `ncheia o c\s\torie f\cut-o dec`t `n speran]a c\ vom fi `n]ele[i mai lesne, servindu-ne de
de convenien]\ sub auspiciile luminii r\s\rinde a umorului. o mistificare pe care acum vom `ncerca s\ o rectific\m.
S-ar putea ca Harry s\ fie pus `ntr-o bun\ zi `n fa]a acestei ultime Scindarea `n lup [i om, `n instinct [i spirit, prin care Harry
alternative. S-ar putea ca, `ntr-o bun\ zi, s\ `nve]e s\ se recunoasc\ caut\ s\ ne fac\ s\-i `n]elegem mai lesne soarta, este o simplificare
pe el `nsu[i, fie c\z`ndu-i `n m`n\ una dintre oglinjoarele noastre, cras\, ea bruscheaz\ realitatea pentru a oferi o explica]ie plauzibil\,
fie `nt`lnindu-se cu nemuritorii, fie g\sind, poate, `ntr-unul din dar eronat\, a contradic]iilor pe care omul acesta le descoper\ `n el
teatrele noastre magice ceea ce `i trebuie pentru ca s\-[i elibereze `nsu[i [i care i se par a fi sursa numeroaselor sale suferin]e. Harry

56 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 57
descoper\ `n el `nsu[i un „om“, adic\ un univers de g`nduri, senti- descoperind [i `n propriul s\u interior toate imboldurile, apti-
mente [i cultur\, sub forma unei naturi domesticite [i sublimate, [i, tudinile [i posibilit\]ile criminalului, apoi `n urm\toarea clip\
pe l`ng\ aceasta, mai descoper\ `n sine un „lup“, adic\ universul redevine un `ntreg, redevine judec\torul, se strecoar\ `napoi `n
`ntunecos al instinctelor, s\lb\ticiei [i ferocit\]ii `n stare nesubli- coaja eului s\u imaginar [i `[i face datoria, condamn`ndu-l pe
mat\, brut\. ~n ciuda unei aparent at`t de clare scind\ri a fiin]ei uciga[ la moarte. Iar c`nd unii oameni deosebit de dota]i [i cu o
sale `n dou\ sfere ostile, i-a fost dat s\ observe c`teodat\ c\ lupul [i structur\ deosebit de delicat\ simt `ncol]indu-le b\nuiala c\ sufletul
omul se `mp\cau unul cu cel\lalt pentru scurt\ vreme, fiind ferici]i lor nu e f\cut dintr-o singur\ bucat\, c`nd, la fel ca to]i oamenii de
pre] de c`teva clipe. Dac\ Harry ar `ncerca s\ stabileasc\ `n ce geniu, `[i `nfr`ng ideea fix\ a personalit\]ii unitare, sim]ind c\ s`nt
m\sur\ contribuise omul [i `n ce m\sur\, lupul la conturarea compu[i din mai multe p\r]i, ca un m\nunchi de mai multe euri,
fiec\rui moment al vie]ii sale, a fiec\rei fapte, a fiec\rui sentiment atunci nu este nevoie dec`t s\ exprime acest lucru, pentru ca
al s\u, ar ajunge de `ndat\ la ananghie, iar toat\ teoria lui fru- majoritatea s\-i `nchid\ `n ospicii, s\ cheme `n ajutor [tiin]a, s\
moas\ despre lupul acela s-ar destr\ma. Pentru c\ nici un singur constate c\ s`nt schizofrenici [i s\ scuteasc\ omenirea de a mai auzi
om, nici un negru primitiv, nici un imbecil nu este de o simplitate din gura acestor neferici]i glasul adev\rului. Ei, dar ce s\ tot
at`t de convenabil\, `nc`t s\-i putem explica fiin]a ca pe o sum\ a vorbim `n zadar, de ce s\ spunem pe nume unor lucruri pe care, se
numai dou\ sau trei elemente principale, cu at`t mai mult [tie de la sine, le cunoa[te orice om care g`nde[te, lucruri care, de
`ncercarea de a explica un om at`t de complicat ca Harry printr-o obicei, nu s`nt exprimate cu glas tare? – A[adar, `n momentul `n
naiv\ `mp\r]ire a lui `n lup [i om este o copil\rie f\r\ margini. care un om face primul pas, dilat`nd acea unitate imaginar\ a eului
Harry nu se compune din dou\, ci din sute, din mii de fiin]e. Via]a s\u p`n\ la dualitate, omul acesta devine aproape un geniu sau cel
lui (la fel ca via]a oric\rui alt om) nu penduleaz\ doar `ntre doi pu]in este o excep]ie rar\ [i interesant\. ~n realitate `ns\, nici un eu,
poli, cum ar fi instinctul [i spiritul sau evlavia [i desfr`ul, ci `ntre nici chiar cel mai naiv, nu este unitar, ci este un univers de o
mii, `ntre nenum\rate perechi de poli. diversitate extraordinar\, o mic\ bolt\ cereasc\ pres\rat\ cu stele,
Nu trebuie s\ ne mire faptul c\ un om at`t de instruit [i de un haos de forme, de trepte [i st\ri, de apuc\turi mo[tenite [i de
inteligent ca Harry este `n stare s\ se considere un „lup de step\“ [i posibilit\]i. Fiecare individ `nclin\ s\ considere c\ haosul acesta este
nici `nchipuirea lui c\ ar putea s\ cuprind\ edificiul bogat [i o unitate, vorbind despre propriul eu ca despre un fenomen simplu,
complicat al vie]ii sale `ntr-o formul\ at`t de simplist\, at`t de bine `nchegat [i conturat cu claritate, ceea ce este o iluzie necesar\ pe
brutal\, at`t de primitiv\. Capacitatea omului de a g`ndi nu este care o nutre[te `n mod curent fiecare om (chiar [i cel aflat sus de tot),
foarte mare, a[a `nc`t p`n\ [i omul cel mai spiritualizat [i mai cult o necesitate la fel de vital\ ca respira]ia [i hrana.
vede lumea [i pe el `nsu[i, `n permanen]\, prin lentilele unor Iluzia aceasta se bazeaz\ pe o simpl\ raportare. Trupe[te, omul
formule foarte naive, simplificatoare [i mincinoase – dar mai ales este unitar, dar suflete[te niciodat\. ~n literatur\, chiar [i `n cea mai
pe el `nsu[i se vede `n felul acesta! C\ci to]i oamenii simt nevoia, rafinat\, se opereaz\ `n permanen]\, conform tradi]iei, cu personaje
dup\ c`t se pare `nn\scut\ [i deplin imperativ\, de a-[i imagina eul aparent `ntregi, aparent unitare. Din toat\ literatura de p`n\ la noi
lor ca pe un `ntreg. Chiar dac\ ideea aceasta fix\ le este adesea speciali[tii, cunosc\torii, apreciaz\ mai cu seam\ drama, [i pe bun\
puternic zdruncinat\, ea se reface ne`ncetat. St`nd fa]\ `n fa]\ cu dreptate, c\ci ea ofer\ (sau ar putea s\ ofere) cea mai mare posibili-
un criminal [i privindu-l `n ochi, judec\torul aude timp de o clip\ tate de a reflecta eul `n toat\ complexitatea lui – dac\ aparen]a
cum criminalul gr\ie[te cu propria lui voce (a judec\torului), grosolan\ n-ar contrazice cu brutalitate acest adev\r, impun`nd

58 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 59
iluzia c\ fiecare personaj al dramei e o unitate, deoarece este g\zduit multe fire. ~n Asia antic\ lucrul acesta era cunoscut [i [tiut cu
de un trup care, incontestabil, este unic, unitar [i definitiv conturat. exactitate, iar `n yoga budhist\ a fost inventat\ o tehnic\ precis\, al
{i estetica naiv\ acord\ aprecieri superlative a[a-numitei drame de c\rei scop era dezv\luirea ideii fixe despre personalitate. Jocul
caractere, `n cadrul c\reia fiecare figur\ apare `n mod evident [i omenirii este complex [i plin de umor: ideea obsesiv\ pe care India
aparte ca o unitate. Unii `[i dau seama, mai `nt`i pe departe, apoi s-a ostenit timp de o mie de ani s-o destrame este identic\ cu aceea
din ce `n ce mai limpede, c\ au de-a face, probabil, cu estetica ieftin\ pe care Occidentul s-a str\duit la fel de mult s\ o acrediteze [i s\ o
a suprafe]elor [i c\ este gre[it s\ aplic\m marilor no[tri dramaturgi consolideze.
conceptele despre frumos ale Antichit\]ii, care, pornind mereu de la Privindu-l pe lupul de step\ dintr-o asemenea perspectiv\, `n-
trupul palpabil, a inventat `ntr-un mod foarte original fic]iunea ]elegem de ce sufer\ el at`t de pe urma ridicolei sale dualit\]i.
despre eu, despre personaj. Splendide concepte, dar care nou\ nu ne ~ntocmai ca Faust, crede [i el c\ dou\ suflete `nseamn\ mult prea
s`nt `nn\scute, ci ne-au fost b\gate `n cap, cu mult\ osteneal\. ~n mult pentru un singur piept [i c\, din aceast\ cauz\, pieptul ar
scrierile literare din vechea Indie, asemenea no]iuni erau complet trebui s\ i se sparg\. C`nd, de fapt, ele reprezint\ mult prea pu]in,
necunoscute, eroii eposurilor indiene nu s`nt pur [i simplu per- a[a c\ Harry `[i nedrept\]e[te s\rmanul suflet `n mod `nfior\tor
sonaje, ci m\nunchiuri de mai multe personaje, [iruri `ntregi de atunci c`nd caut\ s\-l `n]eleag\ cu ajutorul unei imagini at`t de
`ncarn\ri. {i `n lumea noastr\ modern\ exist\ scrieri literare `n primitive. Cu toate c\ este un om deosebit de cult, Harry procedeaz\
care autorul `ncearc\ s\ reprezinte, `ntr-un mod de care nu este la fel ca s\lbaticul care nu [tie s\ numere dec`t p`n\ la doi. Unei
`ntotdeauna pe deplin con[tient, complexitatea sufleteasc\ ascuns\ p\r]i din el `i d\ numele de om, celeilalte, pe cel de lup, crez`nd c\
`nd\r\tul v\lului acestui joc al personajelor [i caracterelor. Cine `n felul acesta a ajuns la cap\t, s-a epuizat. ~n „om“ `ngr\m\de[te
vrea s\-[i dea seama de asta trebuie s\ ia hot\r`rea de a renun]a `n toate lucrurile descoperite `n el `nsu[i care ]in de domeniul spiri-
sf`r[it s\ vad\ `n figurile unei scrieri literare fiin]e individuale, ci tului, tot ce este sublimat sau cultivat, iar `n lup tot ce este in-
numai p\r]i, laturi sau aspecte diferite ale unei unit\]i superioare stinctual, s\lbatic [i haotic. ~n via]\ `ns\ lucrurile nu se petrec a[a
(aceasta put`nd fi, s\ spunem, chiar [i sufletul poetului). Cine `l vede de simplu ca `n g`ndurile noastre, a[a de grosolan ca `n s\rmana
pe Faust, de pild\, `n acest fel, constat\ c\ Faust, Mefisto, Wagner [i noastr\ limb\, de idio]i, iar Harry se minte `ndoit pe el `nsu[i, apli-
to]i ceilal]i formeaz\ un tot unitar, un suprapersonaj, [i abia `n c`nd aceast\ metod\ primitiv\ a lupului. Ne temem c\ Harry
cadrul acestei unit\]i superioare poate fi `ntrev\zut\ `ntru c`tva consider\ provincii `ntregi ale sufletului s\u ca f\c`nd parte deja
adev\rata esen]\ a sufletului, nicidecum `n fiecare figur\ `n parte. din „om“, cu toate c\ ele nu ]in nici pe departe de om, [i socote[te
C`nd Faust roste[te sentin]a celebr\ `n r`ndul profesorilor din toate c\ alte p\r]i ale fiin]ei sale ]in de lup, cu toate c\ ele au dep\[it
[colile [i admirat\ cu `nfiorare de filistini: „~n pieptu-mi am, ah, demult stadiul acesta.
dou\ suflete!“ el uit\ de Mefisto [i de o sum\ `ntreag\ de alte suflete La fel ca to]i oamenii, Harry crede [i el c\ [tie foarte bine ce
care, de asemenea, s\l\[luiesc `n pieptul s\u. Lupul nostru de step\ `nseamn\ un om, `ns\ de fapt, n-o [tie deloc, cu toate c\, deseori, `n
crede [i el c\ poart\ `n pieptul lui dou\ suflete (lup [i om), sim]ind vise [i `n alte st\ri greu controlabile ale con[tiin]ei sale, o intuie[te.
c\, `n felul acesta, pieptul i s-a `ngustat `ngrijor\tor de mult. Pieptul, I-ar prinde bine s\ nu-[i uite intui]iile, i-ar prinde bine s\ [i le
trupul este `ntotdeauna unul singur, dar sufletele care s\l\[luiesc `nsu[easc\! Doar omul nu este o structur\ `mpietrit\ [i durabil\ (a[a
`ntr-`nsul nu s`nt nici dou\, nici cinci, ci nenum\rate; omul este ca cum ar\ta idealul Antichit\]ii, cu toate c\ `n]elep]ii acelor timpuri
o ceap\ compus\ din sute de `nveli[uri, ca o ]es\tur\ compus\ din aveau alte intui]ii), ci mai degrab\ o `ncercare [i o trecere, nu este

60 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 61
nimic altceva dec`t o punte `ngust\, periculoas\, `ntins\ `ntre s\ mearg\ pe calea `ngust\ ce duce la nemurire, unica. C\ci el simte
natur\ [i spirit. Chemarea lui cea mai profund\ `l `mpinge spre [i nu se `n[eal\: calea aceasta merge spre suferin]e [i mai mari, spre
spirit, spre Dumnezeu – dorul lui cel mai fierbinte `l trage `nd\r\t proscriere, spre ultima renun]are, poate spre e[afod, – [i chiar dac\
spre natur\, spre mum\: via]a lui penduleaz\, `nfrico[at\ [i tre- `l atrage nemurirea de la cap\tul acestui drum, el nu este dispus
mur`nd\, `ntre aceste dou\ for]e. Ceea ce fiecare om `n]elege prin c`tu[i de pu]in s\ suporte asemenea suferin]e sau s\ moar\ at`tea
no]iunea de „om“ este `ntotdeauna doar o efemer\ conven]ie bur- mor]i. ~n ciuda faptului c\ este mult mai con[tient de ]elul uma-
ghez\. Aceast\ conven]ie respinge [i interzice anumite instincte, pe niz\rii dec`t semenii s\i burghezi, el `nchide ochii [i nu mai vrea s\
cele mai crude, o doz\ bun\ de con[tiin]\, de bun\cuviin]\ [i de [tie c\ tocmai cramponarea dezn\d\jduit\ de eul s\u, refuzul dezn\-
debestializare e necesar\, iar un strop de spirit este nu numai d\jduit de a muri reprezint\ calea cea mai sigur\ spre moartea
admisibil, ci chiar absolut indispensabil. „Omul“, a[a cum ni-l pre- etern\ [i c\, `n schimb, puterea de a muri, dezbr\carea de `nveli[uri,
zint\ aceast\ conven]ie, este, ca orice alt ideal burghez, un com- ata[amentul ve[nic al eului fa]\ de transformare duc la nemurire.
promis, o `ncercare timid\ [i iste]-naiv\ de a contracara at`t Diviniz`ndu-i pe nemuritorii s\i prefera]i, pe Mozart de exemplu, el
preten]iile vehemente ale r\ut\cioasei mume Natura, c`t [i pe cele nu-i prive[te la urma urmelor niciodat\ altfel dec`t cu ochii
ale plictisitorului bunic Spirit, `ncercarea de a duce un trai c\ldu] burghezului, av`nd astfel tendin]a s\ explice des\v`r[irea lui Mozart
undeva la mijloc, `ntre ele. Din aceast\ cauz\, burghezul accept\ [i `ntocmai ca un profesor de [coal\, adic\ din perspectiva marelui s\u
tolereaz\ ceea ce el nume[te „personalitate“, dar `n acela[i timp talent de specialist [i nu din aceea a imensei sale d\ruiri, a accept\rii
arunc\ personalitatea `n bra]ele acelui monstru antropofag care este suferin]ei, a indiferen]ei sale fa]\ de idealurile burghezilor [i a
„statul“ [i folose[te am`ndou\ no]iunile `n mod constant drept atu `ndur\rii extremei `nsingur\ri, ce rarefiaz\ atmosfera burghez\ din
al uneia `mpotriva celeilalte. A[a se explic\ de ce burghezul `l arde jurul celui aflat `n suferin]\, a celui care se umanizeaz\, transfor-
ast\zi ca pe un eretic [i `l sp`nzur\ ca pe un criminal pe cel c\ruia m`nd-o `ntr-un eter cosmic glacial, `n `nsingurarea aceea din
poim`ine `i va `n\l]a un monument. Gr\dina Ghetsemani.
Lupul de step\ are [i el intui]ia c\ „omul“ nu este o creatur\ Dar oricum, lupul nostru de step\ a descoperit `n el `nsu[i cel
definitivat\, ci o cerin]\ a spiritului, o posibilitate `ndep\rtat\, pe pu]in dualitatea faustic\, [i-a dat seama c\ unitatea trupului s\u nu
c`t de r`vnit\, pe at`t de temut\, [i c\ drumul `ntr-acolo nu poate fi implic\ unitatea sufletului, ci c\, `n cel mai bun caz, face abia
parcurs niciodat\ mai mult dec`t doar pe o mic\ por]iune, `n primii pa[i pe drumul lungului s\u pelerinaj spre idealul unei
chinuri [i extazuri `ngrozitoare, [i anume tocmai de c\tre acei asemenea armonii. El `[i dore[te fie s\ `nving\ lupul dintr-`nsul [i
indivizi rari pentru care ast\zi se preg\te[te e[afodul, iar m`ine, s\ devin\ un om `ntreg, fie s\ renun]e la om [i s\ duc\ m\car ca lup
monumentul. Ceea ce, spre deosebire de „lupul“ din sine, el nume[te o via]\ unitar\, nesf`[iat\. Se poate presupune c\ nu a observat
„om“, este `n mare m\sur\ tocmai acel „om“ mediocru al con- niciodat\ cu aten]ie comportamentul unui lup adev\rat – c\ci ar fi
ven]iei burgheze. Calea spre adev\ratul om, calea spre nemuritori v\zut probabil c\ nici sufletul animalelor nu formeaz\ un tot
poate fi intuit\ de Harry, chiar destul de bine, el p\[e[te pe ea, unitar, c\ [i `nd\r\tul frumoaselor forme precise ale trupului lor
parcurg`nd ici [i colo, cu ezitare, o distan]\ infim\, pl\tind pentru s\l\[luie[te o mare varietate de n\zuin]e [i st\ri, c\ [i lupul `[i are
asta cu suferin]e grele, cu o `nsingurare dureroas\. Dar `n ad`ncul abisurile sale, c\ [i lupul sufer\. Nu, prin acel „~napoi la natur\!“
sufletului s\u el nu cuteaz\ s\ accepte [i s\ `mplineasc\ cerin]a cea omul nu face dec`t s\ r\t\ceasc\ ne`ntrerupt pe un drum al
mai `nalt\, umanizarea veritabil\ spre care n\zuie[te spiritul, nici supliciului [i al dezn\dejdii. Harry nu va putea deveni niciodat\

62 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 63
din nou un lup `ntreg, [i chiar dac\ s-ar `nt`mpla a[a ceva, ar vedea Nu este vorba aici de omul pe care `l iau `n considerare [coala,
atunci c\ nici lupul nu este o fiin]\ simpl\, neconturat\ `nc\, ci o economia na]ional\, statistica, nu de omul f\r\ chip din furnicarul
individualitate foarte divers\ [i complicat\. Lupul are [i el dou\ sau ce umple str\zile, despre care se poate spune c\ valoreaz\ la fel de
mai mult de dou\ suflete `n pieptul s\u de lup, iar cine `[i dore[te cu mult ca nisipul de pe ]\rmul m\rii sau ca stropii n\scu]i de valurile
ardoare s\ fie lup se face vinovat de aceea[i sl\biciune a memoriei, ce se sparg de st`nci: c`teva milioane mai mult sau mai pu]in nu
ca [i b\rbatul care c`nta: „O, ce fericire s\ fii din nou copil!“ B\r- conteaz\, nu s`nt dec`t material [i nimic altceva. Nu, este vorba aici
batul acesta simpatic, dar sentimental, care c`nt\ c`ntecul despre de un om `n sensul `nalt al cuv`ntului, de ]elul lungului drum al
fericirea copilului, `[i dore[te [i el s\ se `ntoarc\ la natur\, la nevi- devenirii umane, de omul regesc, de nemuritori. Geniul nu este
nov\]ie, la `nceputul de drum, uit`nd `ns\ cu des\v`r[ire c\ nici chiar at`t de rar cum ne vine nou\ s\ credem [i, pe de alt\ parte, nu
copiii nu s`nt c`tu[i de pu]in ferici]i, c\ [i ei s`nt capabili de multe este, fire[te, nici at`t de frecvent cum s-ar putea crede din istoriile
conflicte, de multe dualit\]i, de toate suferin]ele. literare [i universale, [i mai ales din ziare. Lupul de step\ Harry ar
Nu exist\ nici o cale `napoi, nici spre lup, nici spre copil. La avea, ni se pare nou\, suficient geniu, `nc`t s\ cuteze a face mai
degrab\ pasul curajos al umaniz\rii, `n loc s\ se justifice [i s\ se
`nceputul tuturor lucrurilor nu a fost nici nevinov\]ia, nici naivi-
v\ic\reasc\ ori de c`te ori `nt`mpin\ o dificultate, d`nd vina pe
tatea; toate creaturile, chiar [i cea mai simpl\ `n aparen]\, poart\
nerodul s\u lup de step\.
deja o vin\, s`nt divizate `n mii de p\r]i, s`nt aruncate `n torentul
Te mir\ [i te `ntristeaz\ `n egal\ m\sur\ s\ vezi c\ oameni care
murdar al devenirii [i nu mai pot s\ `noate niciodat\, niciodat\ `n
au asemenea posibilit\]i se am\gesc cu lupi de step\ [i cu „vai, dou\
susul r`ului. Calea spre nevinov\]ie, spre ceea ce e necreat, spre
suflete“, sau c\, adesea, nutresc o dragoste at`t de la[\ fa]\ de
Dumnezeu nu duce `nd\r\t, ci `nainte, nu spre lup sau copil, ci
obiceiurile burgheze. Un om care este `n stare s\-l `n]eleag\ pe
mereu mai departe `n vin\, mereu mai ad`nc `n umanizare. Nici si-
Buddha, un om care intuie[te existen]a cerurilor [i a abisurilor
nuciderea nu-]i va fi de mare folos, s\rmane lup de step\, va trebui
condi]iei umane nu ar trebui s\ tr\iasc\, `ntr-o lume guvernat\ de
s\ mergi totu[i pe calea mai lung\, mai anevoioas\ [i mai grea a
common sense, democra]ia [i educa]ia burghez\. Tr\ie[te `n ea
umaniz\rii, va trebui s\-]i multiplici de mai multe ori dualitatea,
numai din la[itate, iar c`nd dimensiunile proprii `l stingheresc, c`nd
s\-]i complici `n continuare caracterul [i a[a destul de complicat. ~n str`mta lui camer\ burghez\ devine prea str`mt\ pentru el, atunci
loc s\-]i `ngustezi universul [i s\-]i simplifici sufletul, va trebui ca arunc\ vina `n spinarea „lupului“ [i nici nu vrea s\ [tie c\, `n
`n sufletul t\u dilatat de suferin]\ s\ prime[ti tot mai mult din momentele acelea, lupul reprezint\ cea mai bun\ parte din sine.
lume, `n cele din urm\ lumea `ntreag\, pentru ca astfel, poate, s\ Nume[te „lup“ toat\ s\lb\ticia din el, consider`nd-o drept ceva r\u,
ajungi [i tu o dat\ la cap\t, s\-]i g\se[ti lini[tea. Calea aceasta a periculos, drept o groz\vie pentru burghezi – dar el, cel care are
urmat-o Buddha, au urmat-o to]i oamenii mari, care `n cuno[tin]\ credin]a c\ este un artist [i c\ este dotat cu sim]uri delicate, nu poate
de cauz\, care `n mod incon[tient, reu[ind `ns\ s\ fac\ acest pas s\ vad\ c\, `n afar\ de lup, `nd\r\tul lupului mai tr\iesc `ntr-`nsul
curajos. Orice na[tere `nseamn\ desp\r]ire de cosmos, `nseamn\ [i multe altele, c\ nu tot ceea ce mu[c\ e un lup, c\ acolo s\l\[luiesc [i
limitare, desprindere de Dumnezeu, `nnoire dureroas\. ~ntoarcerea vulpea, [i balaurul, [i tigrul, [i maimu]a, [i pas\rea-paradisului. {i
`n cosmos, suprimarea dureroasei individualiz\ri, `ndumnezeirea c\ lumea aceasta `ntreag\, toat\ aceast\ gr\din\ paradisiac\ plin\
`nseamn\ a-]i fi l\rgit at`t de mult sufletul, `nc`t acesta s\ poat\ de apari]ii dr\g\la[e [i `nfior\toare, mari [i mici, puternice [i de-
cuprinde iar\[i `ntregul univers. licate, este sufocat\ [i paralizat\ de basmul cu lupul, la fel cum

64 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 65
omul adev\rat dintr-`nsul este sufocat [i paralizat de a[a-zisul om,
de omul cu obiceiuri burgheze.
S\ ne `nchipuim o gr\din\ cu sute de pomi diferi]i, cu mii de
flori diferite, cu sute de fructe diferite, cu mii de ierburi diferite.
Dac\ gr\dinarul nu mai cunoa[te [i alte deosebiri botanice `n afar\
de „comestibil“ [i „iarb\ rea“, el nu va [ti deloc ce s\ fac\ cu nou\
zecimi din gr\dina lui, va smulge florile cele mai fermec\toare, va
reteza cei mai nobili arbori sau cel pu]in `i va ur` [i se va uita piezi[
la ei. La fel procedeaz\ [i lupul de step\ cu miile de flori ale
sufletului s\u. Nu vede nimic din ceea ce nu intr\ `n rubricile „om“
sau „lup“. Dar c`te lucruri nu le socote[te el ca f\c`nd parte din
„om“! La[itatea, maimu]\reala, prostia [i meschin\ria s`nt socotite
de el, `n caz c\ nu au `n ele ceva de lup, ca f\c`nd parte din „om“, Termin`nd de citit, mi-am amintit c\ acum c`teva s\pt\m`ni
tot a[a dup\ cum, din cauz\ c\ el nu a reu[it `nc\ s\ st\p`neasc\ scrisesem la un moment dat, `ntr-o noapte, o poezie pu]in cam
puterea [i noble]ea, le pune pe seama caracterului s\u de lup. stranie `n care era vorba tot de lupul de step\. Am scotocit `n
Ne desp\r]im de Harry, `l l\s\m s\ mearg\ singur mai departe c\utarea ei `n vraful de h`rtii de pe masa mea de lucru
pe drumul s\u. De va fi s\ ajung\ `n r`ndul nemuritorilor, de va fi supra`nc\rcat\ [i, g\sind-o, am citit:
s\ ajung\ acolo unde se pare c\ ]inte[te drumul s\u anevoios, cu c`t\
uimire va privi Harry la acest du-te-vino, la acest zigzag s\lbatic, S`nt lupul de step\ `n goana-mi amar\,
nehot\r`t, al traiectoriei sale; c`t de `ncurajator, mustr\tor, comp\- Pe lume apas\ un strat gros de nea,
timitor, `nveselit i-ar mai z`mbi el acestui lup de step\! Un corb dintr-un mesteac\n zboar\,
Nu-i nici-un iepure, nu-i nici ciuta, nici ea!
De ciute frumoase m-am `ndr\gostit,
Ah, de-a[ g\si m\car una!
A[ ]ine-o-ntre din]i [i `n bra]e `ntruna,
Mai frumos lucru nici c\ s-ar putea!
Cu inim\ bun\-a[ primi-o pe scumpa-mi cr\ias\,
Mu[c`nd-o, ad`nc a[ p\trunde `n coapsele ei minunate,
A[ bea dup\ poft\ din s`ngele ei de mireas\
{i-apoi toat\ noaptea-a[ urla de singur\tate.
Chiar [i un iepure mi-ar reda mul]umire,
Ce dulce e carnea lui cald\ noaptea t`rziu –
M-a p\r\sit, oare, toat\ acea fericire
Care m\ f\cea `n via]\ mai vesel s\ fiu?
P\rul din coada mea a `nc\run]it,
P`n\ [i vederea a `nceput s\ m\ lase,

Lupul de step\ 67
S`nt ani de c`nd consoarta-mi iubit\-a murit comp\timindu-m\ [i dispre]uindu-m\. De atunci `ncoace a
{i iat\, gonesc vis`nd numai ciute frumoase, `nceput `nsingurarea mea. Apoi, c`]iva ani mai t`rziu, dup\ ani
Gonesc [i la iepuri mi-e g`ndul, grei, plini de am\r\ciune, dup\ ce `mi zidisem, `n severitatea
Aud cum `n noaptea de iarn\ [uier\ v`ntul, singur\t\]ii [i impun`ndu-mi cu greu autodisclipina, o via]\ nou\
Z\pada mi-ast`mp\r\ setea [i dorul avan, [i un nou ideal de ascez\ [i spiritualitate, dup\ ce reu[isem s\
La dracu-mi dau sufletul \sta s\rman.
`ntronez `n via]a mea o oarecare lini[te [i un nivel oarecum `nalt,
dedic`ndu-m\ exerci]iilor de g`ndire abstract\ [i medita]iei
Aveam, a[adar, `n m`inile mele dou\ portrete, un auto-
practicate cu regularitate sever\, iat\ c\ [i acest mod de via]\ mi
portret `n versuri [chioape, trist [i `nfrico[at ca mine `nsumi, [i s-a n\ruit, pierz`ndu-[i dintr-odat\ tot sensul nobil [i `nalt; eram
un portret rece, creionat cu aparen]a unei mari obiectivit\]i, din nou atras `n v`ltoarea c\l\toriilor s\lbatice, obositoare, prin
v\zut dinafar\ [i cam de sus de un str\in care, scriind, dovedea lume, m\ `ncovoiam sub povara unor noi dureri [i vini. Iar
c\ [tie mai multe [i totodat\ mai pu]ine lucruri dec`t mine. Iar smulgerea unei m\[ti, pr\bu[irea unui ideal erau precedate de
ambele luate `mpreun\, poezia mea b`lb`it\ [i melancolic\, [i fiecare dat\ de aceast\ `nfior\toare goliciune [i lini[te, de acest
studiul inteligent scris de o m`n\ necunoscut\, ambele m\ f\ceau soi de sugrumare, `nsingurare [i ruptur\ ucig\toare, de acest iad
s\ suf\r, ambele aveau dreptate, ambele creionau f\r\ urm\ de gol, pustiu al lipsei de dragoste [i al dezn\dejdii, pe care trebuie
fard existen]a mea deprimant\, ambele `mi ar\tau cu limpezime s\ le suport iar\ `n momentul de fa]\.
c`t de insuportabil\ [i de precar\ era situa]ia `n care m\ aflam. Nu pot s\ t\g\duiesc c\, de fiecare dat\ c`nd via]a mea fusese
Lupul acesta de step\ trebuia s\ moar\, cu propria m`n\ trebuia zguduit\ din temelii, c`[tigasem p`n\ la urm\ c`te ceva, c`[ti-
s\ pun\ cap\t existen]ei lui nesuferite – sau trebuia, topindu-se gasem mai mult\ libertate, mai mult spirit, mai mult\ profun-
`n focul ucig\tor al unei noi introspec]ii, s\ se transforme, s\-[i zime, dar [i ceva mai mult\ singur\tate, mai mult\ r\ceal\, mai
smulg\ masca, s\ `nceap\ s\-[i modifice total eul. Ah, fenomenul pu]in\ `n]elegere. ~n ceea ce prive[te latura ei burghez\, via]a
acesta nu era nou pentru mine, nu-mi era necunoscut, `l cuno[- mea fusese, de la o zguduire la alta, un permanent cobor`[, o `n-
team, `l tr\isem de mai multe ori `n ceasurile celei mai mari dep\rtare din ce `n ce mai mare de tot ceea ce era normal, permis
dezn\dejdi. De c`te ori `i era dat s\ aib\ parte de asemenea clipe [i s\n\tos. ~n decursul anilor `mi pierdusem slujba, familia,
care `l r\scoleau profund, eul meu din acel moment se sf\r`ma `n c\minul, nu mai apar]ineam nici unui grup social, eram singur,
cioburi, for]e iscate din ad`nc `l zguduiau de fiecare dat\, nimi- nu m\ iubea nimeni, mult\ lume m\ suspecta, m\ aflam `ntr-un
cindu-l; de fiecare dat\ o parte din via]a mea, pe care o culti- conflict permanent, amar cu atitudinea [i morala lumii `ncon-
vasem cu grij\ [i o `ndr\gisem `n mod deosebit, m\ tr\da [i se jur\toare, chiar dac\ tr\iam `n continuare `ntr-un mediu
desp\r]ea de mine. Odat\ mi-am pierdut reputa]ia de burghez, ca burghez, eram un str\in `n mijlocul aceste lumi, prin tot ceea ce
de altfel [i toat\ averea, fiind nevoit s\ `nv\] cum s\ renun] la sim]eam [i g`ndeam. Religia, patria, familia, statul nu mai aveau
respectul celor care p`n\ atunci `[i scoteau p\l\ria `n fa]a mea. pentru mine nici o valoare [i nu m\ mai interesau defel, `nfu-
Alt\ dat\, via]a mea de familie s-a n\ruit peste noapte; `nnebu- murarea [tiin]ei, a breslelor, a artelor m\ `ngre]o[au; concep]iile
nind, so]ia mea m-a izgonit din cas\, [i din tihna de p`n\ atunci, mele, gustul meu, `ntreaga mea g`ndire prin care odinioar\ str\-
dragostea [i `ncrederea s-au transformat dintr-odat\ `n ur\ [i lucisem ca un om talentat [i `ndr\git dec\zuser\ [i se s\lb\-
`ntr-o lupt\ pe via]\ [i pe moarte, vecinii priveau dup\ mine ticiser\, trezind acum suspiciune tuturor. Chiar dac\ `n cursul

68 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 69
acestor trasnform\ri at`t de dureroase mi-a fost dat s\ c`[tig ni[te eroismului, aici aveai de ales, pur [i simplu, numai `ntre o durere
lucruri invizibile [i impalpabile – a trebuit s\ pl\tesc scump u[oar\, trec\toare [i o suferin]\ inimaginabil de arz\toare [i f\r\
pentru toate acestea, iar via]a mea devenise de fiecare dat\ mai de sf`r[it. ~n via]a mea at`t de dificil\, at`t de nebuneasc\, fusesem
dur\, mai dificil\, mai `nsingurat\, mai primejdioas\. ~ntr-ade- de prea multe ori un nobil Don Quijote, prefer`nd cinstea unui
v\r, n-aveam nici un motiv s\-mi doresc s\ merg mai departe trai bun [i eroismul ra]iunii. Mi-ajunge, s\ termin\m odat\ cu
pe acest drum care m\ purta spre zone din ce `n ce mai rarefiate, toate acestea!
care sem\nau cu fumul din c`ntecul de toamn\ al lui Nietzsche. C`nd, `n sf`r[it, m-am culcat, diminea]a m\ spiona prin fe-
Da, cuno[team, vai, tr\irile acestea, transform\rile acestea restre, blestemata diminea]\ plumburie a unei zile ploioase de
sortite de c\tre destin copiilor s\i dificili, celor mai problematici iarn\. Culc`ndu-m\, nu uitasem de hot\r`rea mea. Dar undeva,
copii ai s\i, le cuno[team mult prea bine. Le cuno[team, la fel la mare distan]\, la limita ultim\ a con[tiin]ei mele, am avut o
cum v`n\torul ambi]ios, dar lipsit de succes, cunoa[te etapele str\fulgerare de o secund\, `n clipa `n care eram gata s\ adorm,
unei v`n\tori, cum juc\torul la burs\ cunoa[te etapele specu- amintindu-mi de pasajul acela din bro[ura despre lupul de step\,
la]iilor, ale c`[tigului, ale nesiguran]ei, ale declinului, ale ban- `n care era vorba despre „nemuritori“, [i mi-am adus aminte c\,
crutei. Trebuia, oare, s\ mai trec `nc\ o dat\ prin toate acestea? nu cu prea mult\ vreme `n urm\, am sim]it c\ m\ apropiasem
Tot chinul, toat\ mizeria aceasta nebuneasc\, toate aceste priviri destul de mult de nemuritori astfel `nc`t s\ pot savura, `n acor-
aruncate josniciei [i nimicniciei propriului eu, toat\ aceast\ durile unei muzici vechi, `ntreaga lor `n]elepciune rece, lumi-
team\ de a e[ua, toat\ aceast\ spaim\ de moarte? Nu era, oare, noas\, cu z`mbetul ei neiert\tor. Dup\ str\fulgerarea aceasta,
mai `n]elept [i mai simplu s\ te fere[ti de repetarea at`tor str\lucirea se stinse [i somnul se a[ternu pe fruntea mea, greu
suferin]e [i s\ dispari f\r\ urm\? Fire[te c\ era mai simplu [i mai ca un munte.
`n]elept. Indiferent de posibila interpretare a celor spuse `n Trezindu-m\ pe la pr`nz, am descoperit `ndat\ c\ starea
bro[urica despre lupul de step\ `n leg\tur\ cu „sinuciga[ii“, mea l\untric\ se limpezise, pe noptier\ st\teau bro[urica [i
nimeni nu putea s\-mi interzic\ pl\cerea de a m\ absolvi, cu poezia mea, iar hot\r`rea ce o luasem m\ privea cu prietenie [i
ajutorul gazului de iluminat, al briciului sau al pistolului, de r\ceal\ din v`ltoarea a tot ceea ce `mi fusese dat s\ tr\iesc `n
repetarea acelui proces, a c\rui durere amar\ `mi fusese dat s\ o ultima vreme, se `mplinise [i se definitivase `n cursul somnului
gust mult prea des [i suficient de profund. Nu, pe to]i dracii, nu meu din noaptea aceea. N-aveam de ce s\ m\ gr\besc, hot\r`rea
exista nici o for]\ pe lumea asta, care s\-mi poat\ pretinde s\ mea de a muri nu era un moft momentan, ci fructul copt,
suport iar\[i `nt`lnirea cu mine `nsumi, fiorul ei de moarte, [i rezistent, care crescuse [i se `ngreunase `ncetul cu `ncetul `n
trecerea `ntr-o nou\ form\, `nc\ o `ncarnare, al c\rei ]el [i liman leg\narea u[oar\ a destinului care, cu urm\toarea lovitur\,
nu erau nici pacea, nici lini[tea, ci o dat\ `n plus autodistrugerea, urma s\-l scuture.
o dat\ `n plus modelarea propriei fiin]e! Chiar dac\ sinuciderea ~n farmacia mea de voiaj p\stram un medicament excelent
era o prostie, o la[itate [i o meschin\rie, chiar dac\ ea reprezenta pentru calmarea durerilor, un preparat deosebit de puternic pe
o ie[ire lipsit\ de glorie [i ru[inoas\ `n caz de pericol – nu aveai baz\ de opiu, la care nu recursesem dec`t foarte rar, ab]in`n-
`ncotro, trebuia s\-]i dore[ti din toat\ inima s\ scapi, fie [i la du-m\ deseori luni de-a r`ndul; nu luam medicamentul acesta
modul cel mai ru[inos, de aceste suferin]e care te macin\, aici puternic anesteziant dec`t atunci c`nd durerile trupe[ti m\ chi-
nu-[i mai avea rostul un spectacol al noble]ei de caracter [i al nuiau at`t de tare, `nc`t nu le mai puteam suporta. Din p\cate

70 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 71
nu era bun pentru o sinucidere, `ncercasem odat\ lucrul acesta, de tonul prozaic al tratatului, care mi se p\rea c\ nu `n]elesese
acum c`]iva ani. ~ntr-o vreme, pe c`nd eram cuprins din nou de deloc tensiunea vie]ii mele [i atmosfera ei specific\. Ceea ce scria
disperare, am `nghi]it o cantitate frumu[ic\ din acest preparat, acolo cu privire la lupii de step\ [i la sinuciga[i era, poate, un
suficient\ pentru a ucide [ase oameni, dar pe mine nu m-a lucru bun [i cu cap, valabil `ns\ pentru specie, pentru un tip
omor`t. Este adev\rat c\ am adormit [i am z\cut c`teva ore anume era o abstrac]ie spiritual\; mi se p\rea `ns\ c\, dim-
complet narcotizat, dar apoi m-am trezit pe jum\tate, spre `n- potriv\, persoana mea, adev\ratul meu suflet, propriul destin
grozitoarea mea decep]ie, c\ci la stomac sim]eam ni[te unic de individ nu fuseser\ cuprinse `n n\vodul acesta at`t de
crampe violente, am vomitat toat\ otrava aceea, f\r\ s\-mi grosolan.
revin pe deplin, [i am adormit din nou, pentru ca s\ m\ tre- Mai presus de orice m\ preocupa `ns\ halucina]ia sau vizi-
zesc de-a binelea abia a doua zi pe la pr`nz; era o trezie `nfri- unea aceea de pe zidul bisericii, anun]ul ispititor al acelei
co[\toare, creierul `mi era ars [i gol, iar memoria m\ p\r\sise reclame luminoase [i d\n]uitoare, ce corespundea anumitor
aproape cu totul. ~n afara unei perioade de insomnie [i de o aluzii din tratat. Erau `ntr-`nsa multe promisiuni, glasurile
sup\r\toare durere de stomac, otrava aceea nu a mai avut nici acelei lumi str\ine `mi a]`]au puternic curiozitatea, deseori,
un alt efect. c\zut pe g`nduri, reflectam ore `ntregi la ea. Auzeam tot mai
Deci nu putea fi vorba de medicamentul acesta. Hot\r`rea clar cum m\ avertizau inscrip]iile acelea: „Intrarea nu e per-
mea, `ns\, am formulat-o astfel: de `ndat\ ce voi ajunge din nou mis\ oricui!“ [i „Numai pentru nebuni!“ A[adar, trebuia s\ fiu
`n situa]ia de a fi nevoit s\ recurg la acest opiu, va trebui s\-mi nebun [i s\ m\ fi `ndep\rtat mult de acel „oricine“, dac\ voiam
fie `ng\duit ca, `n locul acestei m`ntuiri de scurt\ durat\, s\ o ca vocile acelea s\ ajung\ p`n\ la mine [i ca lumile acelea s\-mi
sorb pe cea mare, moartea, [i anume o moarte sigur\ [i pe care vorbeasc\. Dar, Dumnezeule, nu eram, oare, de mult\ vreme
s\ te po]i bizui, provocat\ de un glonte sau de un brici. ~n felul suficient de departe de via]a unui oarecare, de existen]a [i
acesta situa]ia era l\murit\ – s\ a[tept p`n\ c`nd voi `mplini cinci- g`ndirea celor normali, oare nu m\ deosebeam de mult\ vreme
zeci de ani, conform re]etei hazlii din bro[ura despre lupul de de ceilal]i [i nu eram nebun? {i totu[i, `n ad`ncul sufletului meu
step\, asta mi se p\rea prea mult, c\ci p`n\ atunci mai erau doi `n]elegeam chemarea, invita]ia de a `nnebuni, de a m\ desco-
ani. S\ fie peste un an sau peste o lun\ sau `n clipa urm\toare – torosi de ra]iune, de re]inere, de obiceiurile burgheze, de a m\
poarta era deschis\. l\sa furat de torentul lumii nelegiuite a sufletului, a fanteziei.
~ntr-una din zile, dup\ ce cercetasem iar\[i `n zadar str\zile
Nu pot s\ spun c\ „hot\r`rea“ aceasta mi-a schimbat `n mod [i pie]ele `n c\utarea omului cu pancarta [i dup\ ce m\ fu-
radical cursul vie]ii. Ea m-a f\cut s\ devin pu]in mai indiferent ri[asem de mai multe ori, st`nd la p`nd\, prin fa]a zidului cu
fa]\ de diversele dificult\]i, pu]in mai tolerant `n ceea ce privea acea poart\ invizibil\, `n cartierul Martin mi-a ie[it `n cale un
consumul de opiu [i de vin, pu]in mai curios `n leg\tur\ cu cortegiu funerar. Privind la chipurile celor `ndurera]i care
limita suportabilului, cam asta era totul. Mai puternic fusese p\[eau agale `n urma dricului, `mi spuneam `n sinea mea: „Oare
efectul celorlalte evenimente din seara aceea. Am mai citit de exist\ vreun om `n ora[ sau `n lumea asta, a c\rui moarte s\
c`teva ori, `n `ntregime, tratatul despre lupul de step\, c`nd cu reprezinte pentru mine o pierdere? Oare exist\ vreun om
d\ruire [i recuno[tin]\, de parc\ [tiam c\ un magician nev\zut pentru care moartea mea ar putea s\ `nsemne ceva?“ Era, ce-i
`mi dirija cu `n]elepciune destinul, c`nd cu ironie [i dispre] fa]\ drept, Erika, iubita mea, fire[te; dar de mult\ vreme `ntre]ineam

72 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 73
ni[te rela]ii foarte lejere, ne vedeam rareori f\r\ s\ ne cert\m, iar c`te mi se p\ru, omul care purtase atunci pancarta [i `mi pusese
momentan nici m\car nu [tiam unde se afl\. Venea uneori la bro[urica `n m`n\.
mine sau m\ duceam eu la ea, [i cum am`ndoi eram ni[te oameni ~n momentul `n care mi se p\ru c\-l recunosc, el se `n-
singuratici [i dificili, `nrudi]i oarecum prin suflet [i prin boala toarse, se aplec\, `[i f\cu de lucru cu pantalonii s\i negri, pe
sufletelor noastre, r\m`neam astfel lega]i, `n pofida a tot ce se care [i-i suflec\ meticulos mai sus de glezne, apoi o lu\ sprin-
`nt`mpla. ~ns\ n-ar fi pentru ea o u[urare [i nu s-ar sim]i mai bine ten la picior cu umbrela str`ns\ sub bra]. Am pornit-o `n urma
afl`nd de moartea mea? Nu [tiam, de altfel nu [tiam nimic nici lui [i, ajung`ndu-l, i-am f\cut un semn cu capul, dar el p\rea c\
despre seriozitatea propriilor sentimente. Ca s\ po]i [ti ceva nu m\ recunoa[te.
despre asemenea lucruri, ar trebui s\ tr\ie[ti pe t\r`mul nor- – ~n seara aceasta nu este nici o reprezenta]ie? l-am `ntrebat
malului [i posibilului. eu, `ncerc`nd s\-i fac cu ochiul, a[a cum se obi[nuie[te `ntre ni[te
~ntre timp, un impuls m\ `mboldi s\ m\ ata[ez cortegiului oameni care cunosc un secret anume. Dar vremea c`nd puteam
funerar, a[a c\ p\[eam agale `n urma celor `ndurera]i spre mo- s\ fac asemenea exerci]ii mimice trecuse de mult, c\ci felul meu
dernul cimitir din ciment, cu crematoriu [i tot dichisul. Dar de trai aproape c\ m\ f\cuse s\ uit a vorbi; `mi d\deam seama eu
mortul nostru nu a fost incinerat, co[ciugul lui fiind depus `n `nsumi c\ nu schi]am dec`t ni[te grimase idioate.
fa]a unei gropi modeste, iar eu m\ uitam la preot [i la ceilal]i – Reprezenta]ie `n seara aceasta? morm\i omul, privindu-m\
profitori ai mor]ii, angaja]ii unei societ\]i de pompe funebre, `n fa]\ ca un str\in. Du-te, omule, la Vulturul Negru dac\ ai
care f\ceau cele trebuincioase, c\ut`nd s\ imprime aparen]a de vreun chef anume.
solemnitate deosebit\ [i de doliu, str\duindu-se din toate puterile ~ntr-adev\r, nu mai eram sigur dac\ era el sau nu. Am mers
s\ se achite cu bine de acest spectacol, jena]i [i ipocri]i, astfel dezam\git, mai departe nici eu nu [tiam `ncotro m\ `ndrept, nu
`nc`t deveneau caraghio[i; m\ uitam cum uniforma lor neagr\, aveam nici un ]el, nici o n\zuin]\, nici un fel de obliga]ii. Via]a
profesional\, curgea de pe ei [i cum `[i d\deau silin]a s\ creeze avea un gust `ngrozitor de amar, sim]eam cum sc`rba mea
atmosfer\ `n preajma celor `ndolia]i [i s\-i constr`ng\ s\ cad\ `n cre[tea la culme, cum via]a m\ alunga, lep\d`ndu-se de mine.
genunchi `n fa]a m\re]iei mor]ii. Dar toat\ truda lor era zadar- Mergeam m`nios prin ora[ul cernit [i mi se p\rea c\ totul
nic\, nu pl`ngea nimeni, se pare c\ se dispensau u[or de mortul miroase a p\m`nt umed [i a `nmorm`ntare. Nu, la groapa mea
acela. Nici atmosfera de cucernicie nu molipsea pe nimeni, iar nu avea ce s\ caute nici una dintre p\s\rile acestea mortuare cu
c`nd preotul se adres\ celor de fa]\ cu cuvintele „iubi]i cre[tini“ sutana [i cu b`lb`iala lor cre[tino-sentimental\! Ah, oriunde a[ fi
toate chipurile acelea t\cute de negustori [i mai[tri brutari, privit, oriunde mi-ar fi fugit g`ndurile, nic\ieri nu m\ a[tepta
`mpreun\ cu nevestele lor, privir\ `n p\m`nt pline de o seriozitate nici o bucurie, nici o chemare, nu se mai vedea nici o urm\ de
crispat\, to]i erau jena]i [i ipocri]i, iar singura lor dorin]\ era ca ispit\, totul duhnea a uzur\ putred\, a mul]umire mediocr\, pu-
procesiunea aceasta incomod\ s\ se sf`r[easc\ odat\. {i iat\ c\ se tred\, totul era vechi, ofilit, cenu[iu, mole[it, epuizat. Doamne
termin\, doi dintre cre[tinii afla]i `n fa]\ de tot str`nser\ m`na Dumnezeule, cum de era posibil a[a ceva? Cum ajunsesem oare
oratorului, `[i r\zuir\ pantofii la cea mai apropiat\ bordur\ de `n starea aceea eu, t`n\rul `naripat, poetul, prietenul muzelor,
noroiul umed `n care `[i a[ezaser\ mortul, chipurile lor `[i c\l\torul prin lume, idealistul `nfl\c\rat? Cum de m\ n\p\diser\
revenir\ ne`nt`rziat, rec\p\t`ndu-[i expresia obi[nuit\ [i uman\, a[a, `ncet, tiptil, paralizia aceasta, ura aceasta `mpotriva mea [i
iar unul dintre ele mi se p\ru dintr-odat\ cunoscut – era, dup\ a tuturor, aceast\ suprimare a tuturor sentimentelor, `nd`rjirea

74 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 75
aceasta profund\ [i r\ut\cioas\, iadul acesta mizerabil al goli- mai `nainte scr`[nisem `nver[unat din din]i `mpotriva acestei
ciunii inimii [i al dezn\dejdii? lumi blestemate, pentru ca acum, la prima chemare, la primul
Trec`nd prin fa]a bibliotecii, m-am `nt`lnit cu un t`n\r salut inofensiv al unui om cumsecade, stimabil, s\ m\ dau pe
profesor cu care odinioar\ purtasem, c`nd [i c`nd, lungi discu]ii brazd\, emo]ion`ndu-m\ de zor, t\v\lindu-m\ ca un purcel `n
[i pe care, `n timpul ultimei mele [ederi `n acest ora[ acum c`]iva pl\cerea ce mi-o oferea stropul acela de bun\voin]\, de stim\
ani, `l vizitasem chiar de mai multe ori, la el acas\, unde vor- [i de amabilitate. Cei doi Harry st\teau astfel, cu figurile lor
biser\m despre mitologiile orientale, domeniu care, pe atunci, extrem de antipatice, dinaintea bravului profesor, b\t`ndu-[i
m\ preocupa `n mod deosebit. Savantul venea spre mine ]eap\n joc unul de cel\lalt, f\r\ s\ se scape din ochi unul pe cel\lalt,
[i cam miop, [i m-a recunoscut abia `n momentul `n care eram scuip`ndu-se unul pe cel\lalt [i `ntreb`ndu-se, a[a cum se `n-
pe cale s\ trec pe l`ng\ el. Se n\pusti asupra mea cu mult\ t`mpla mereu `n asemenea situa]ii, dac\ toate acestea erau
cordialitate, iar eu, `n situa]ia aceea jalnic\, `i eram `ntr-un fel numai prostie [i sl\biciune omeneasc\, destinul comun al oa-
recunosc\tor. Era bucuros [i se `nveseli, `mi aminti de o serie de menilor, sau dac\ tot egoismul acesta sentimental, toat\
detalii ale discu]iilor noastre de odinioar\, asigur`ndu-m\ c\ aceast\ lips\ de caracter, toat\ aceast\ impuritate [i incon-
trebuie s\-mi mul]umeasc\ pentru faptul c\ ideile mele l-au secven]\ a sentimentelor nu reprezentau dec`t o specialitate
impulsionat [i i-au fost de folos, [i c\ deseori s-a g`ndit la mine; personal\ a lupului de step\. ~n cazul c`nd porc\ria aceasta era
de atunci n-a mai avut dec`t foarte rar dispute at`t de vii [i de ceva general uman, dispre]ul meu n-avea dec`t s\ se arunce din
fructuoase cu colegii s\i. M\ `ntreb\ de c`nd eram `n ora[ (l-am nou cu m`nie asupra lumii; dar dac\ era o sl\biciune personal\,
min]it: de c`teva zile) [i de ce nu l-am vizitat? M\ uitam la acest atunci mi se oferea ocazia s\ declan[ez o orgie a dispre]ului
b\rbat de treab\, la chipul s\u bl`nd de om studios, scena mi se fa]\ de mine `nsumi.
p\rea, `n fond, ridicol\, dar am `nghi]it ca un c`ine `nfometat ~n toiul certei dintre cei doi Harry, aproape c\ uitasem de
por]ia aceea de c\ldur\, dumicatul de dragoste, f\r`ma de recu- profesor; dintr-odat\, a `nceput s\ m\ plictiseasc\ [i m-am gr\bit
no[tin]\. Lupul de step\ Harry r`njea emo]ionat, `n g`tlejul s\ scap de el. M-am uitat `ndelung `n urma lui, v\z`nd cum se
p`rjolit de sete `ncepur\ s\-i curg\ balele, [i f\r\ ca el s\ vrea, `ndep\rta, pe aleea str\juit\ de copaci goi, cu mersul s\u blajin
spinarea i se `ncovoie `ntr-un acces de sentimentalism. Da, am [i cam caraghios de idealist, de om credincios. ~n pieptul meu
`nceput s\ `ndrug tot felul de minciuni, cum c\ nu stau aici dec`t b\t\lia continua cu furie [i, `n timp ce, `n mod mecanic, `mi
foarte pu]in, c\ studiez ceva, c\ nu m\ simt prea bine c\ci, altfel, `ndoiam [i-mi dezdoiam degetele `n]epenite, lupt`ndu-m\ cu
i-a[ fi f\cut, fire[te, o vizit\. Iar c`nd `mi lans\ invita]ia cordial\ guta care m\ rodea pe ascuns, a trebuit s\ recunosc c\ m\ l\-
de a-mi petrece seara aceea la el, am acceptat recunosc\tor, sasem p\c\lit, c\-mi luasem pe cap o invita]ie pentru orele [apte
rug`ndu-l s\ transmit\ so]iei sale salut\rile mele, `n vreme ce, de [i jum\tate, la cin\, precum [i obliga]ia s\ fiu politicos, s\
at`ta vorb\rie [i de at`ta z`mbet, m\ dureau f\lcile, dezobi[nuite p\l\vr\gesc pe teme [tiin]ifice [i s\ m\ interesez de fericirea
de a mai face un asemenea efort. {i `n timp ce eu, Harry Haller, familial\ a altora. M-am dus m`nios acas\, mi-am f\cut un
st\team acolo `n strad\ surprins [i flatat, politicos [i plin de zel, amestec de coniac cu ap\, am `nghi]it cu el tabletele contra gutei
z`mbindu-i acestui om amabil, miop [i cu chip bl`nd, cel\lalt [i m-am `ntins pe divan, `ncerc`nd s\ citesc ceva. Dup\ ce, `n
Harry st\tea al\turi, r`njind [i el, r`njind [i spun`ndu-[i c\ mi-s cele din urm\, am reu[it s\ citesc c`t\va vreme din C\l\toria
un f`rtat ciudat, sucit [i mincinos, c\ numai cu c`teva minute Sofiei de la Memel `n Saxonia, un fleac de carte delicioas\ din

76 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 77
secolul al optsprezecelea, mi-am adus aminte dintr-odat\ de invitat. Dar o parte din Harry juca din nou teatru, afirma c\
invita]ie, de faptul c\ eram neb\rbierit [i c\ ar trebui s\ m\ profesorul este un individ simpatic, jinduia o por]ioar\ de
`mbrac. Dumnezeule, ce nevoie oi fi avut de una ca asta! A[a- miros de oameni, de p\l\vr\geal\ [i societate, `[i aducea aminte
dar, Harry, scoal\-te, pune cartea deoparte, s\pune[te-te, zg`- de nevasta dr\gu]\ a profesorului, g\sea c\ ideea de a petrece o
rie-]i b\rbia p`n\ la s`nge, `mbrac\-te [i simte-te bine `n com- sear\ al\turi de ni[te gazde amabile era, `n fond, destul de
pania oamenilor! {i, `n timp ce m\ s\puneam, m\ g`ndeam atractiv\ [i m\ ajut\ s\-mi lipesc un plasture englezesc pe b\r-
la gaura aceea mizerabil\ `n noroiul din cimtir, `n care azi bie, m\ ajut\ s\ m\ `mbrac [i s\-mi pun o cravat\ ca lumea,
fusese `ngropat necunoscutul, la chipurile crispate ale cre[- alung`ndu-mi cu bini[orul g`ndul care, de fapt, m\ `ndemna s\
tinilor plictisi]i [i nici m\car nu mi-a venit s\ r`d de ele. Acolo r\m`n acas\. ~n tot acest timp `mi spuneam: la fel cum m\
sf`r[ise, dup\ c`te mi se p\rea, `n gaura aceea mizerabil\ din `mbrac eu acum, ca s\ plec de acas\, f\c`ndu-i o vizit\ pro-
]\r`n\, `nso]it de cuvintele proste[ti [i f`st`cite ale predi- fesorului [i schimb`nd cu el banalit\]i mai mult sau mai pu]in
catorului, de str`mb\turile proste[ti [i f`st`cite ale adun\rii `n false, f\r\ s\ vreau de fapt s\ fac a[a ceva, tot astfel procedeaz\,
doliu, de imaginea deprimant\ a crucilor [i a pl\cilor din tabl\ tr\iesc [i ac]ioneaz\ cei mai mul]i oameni zi de zi, or\ de or\,
[i marmur\, de toate florile acelea artificiale din s`rm\ [i sticl\, prin for]a `mprejur\rilor [i f\r\ voia lor, fac vizite, poart\
acolo sf`r[ise nu numai necunoscutul acela, acolo voi sf`r[i [i eu discu]ii, `[i petrec orele de serviciu `n diverse birouri, totul sub
m`ine sau poim`ine, dar nu numai eu voi fi `ngropat [i acoperit imperiul unor constr`ngeri, mecanic, `mpotriva voin]ei lor,
cu noroi sub privirile f`st`cite [i pref\cute ale asisten]ei, nu, `n toate acestea puteau fi f\cute la fel de bine de ni[te ma[ini, ori
felul acesta se sf`r[ea totul, toate n\zuin]ele noastre, toat\ se puteau omite; iar mecanismul acesta, aflat `n permanen]\ `n
cultura noastr\, toat\ credin]a noastr\, toat\ bucuria, toat\ func]iune, `i `mpiedic\ pe ceilal]i, la fel ca pe mine, s\-[i cri-
pofta noastr\ de a tr\i, care la r`ndul ei era at`t de bolnav\ [i, tice propria via]\, s\ recunoasc\ [i s\ simt\ prostia [i super-
`n cur`nd, va fi `ngropat\ tot acolo. Lumea culturii noastre era ficialitatea ei, incertitudinea, `nfior\toru-i r`njet, triste]ea [i
un cimitir, aici z\ceau Isus Hristos [i Socrate, Mozart [i pustietatea ei deprimant\. Of, dar c`t\ dreptate, ce imens\
Haydn, Dante [i Goethe, din ei nu mai r\m\seser\ dec`t ni[te dreptate au oamenii tr\ind astfel, f\c`ndu-[i jocul [i d`ndu-se `n
nume goale pe t\bli]e ruginite, `nconjurate de oameni `ndolia]i, v`nt dup\ lucruri care, `n ochii lor, prezint\ o importan]\
f`st`ci]i [i pref\cu]i, care ar fi dat orice s\ mai cread\ `n t\bli]ele anume, `n loc s\ se apere `mpotriva unui asemenea mecanism
acelea care, odinioar\, fuseser\ pentru ei ni[te lucruri sfinte, deprimant, `n loc s\ priveasc\ dezn\d\jdui]i `n abis, a[a cum o
oameni care ar fi dat orice s\ mai poat\ spune un singur cuv`nt fac eu, dezorientatul. Iar dac\ `n paginile acestea `mi exprim
cinstit, serios, de durere [i dezn\dejde despre lumea aceasta dispre]ul fa]\ de oameni [i `i ironizez din c`nd `n c`nd, nu a[
apus\, oameni c\rora, `n loc de toate acestea, nu le mai vrea s\ cread\ c\ am cumva inten]ia s\ dau vina pe ei, s\-i acuz
r\m\sese dec`t s\ stea, r`njind f`st`ci]i, de jur-`mprejurul mor- sau s\-i fac r\spunz\tori de starea mizerabil\ `n care m\ aflu!
mintelor. De m`nios ce eram, m-am zg`riat din nou pe b\rbie, Dar `n ceea ce m\ prive[te, av`nd `n vedere c\ am ajuns at`t de
`n acela[i loc, apoi m-am cauterizat un timp, dar a trebuit departe, p`n\ la margine, adic\ acolo de unde via]a `ncepe s\ se
totu[i s\-mi schimb `nc\ o dat\ gulerul curat pe care abia mi-l pr\bu[easc\ `n `ntunericul cel f\r\ de fund, eu s`nt nedrept [i
pusesem, f\r\ s\ [tiu deloc de ce f\ceam toate acestea, c\ci nu mincinos, atunci c`nd `ncerc s\ p\c\lesc pe al]ii [i pe mine
aveam nici cel mai mic chef s\ m\ duc acolo unde fusesem `nsumi, pretinz`nd c\ mecanismul acesta mai func]ioneaz\ [i

78 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 79
pentru mine, c\ [i eu mai apar]in lumii gra]ioase [i copil\re[ti care putea fi expus ca o adev\rat\ podoab\ `n casa oric\rui
a jocului etern! burghez. Probabil c\ tabloul nu era `ntru nimic mai stupid dec`t
Seara a decurs, a[adar, corespunz\tor a[tept\rilor. M-am toate celelalte tablouri de acest gen, care-i `nf\]i[au pe to]i ace[ti
oprit dinaintea casei cuno[tin]ei mele, uit`ndu-m\ `n sus la m`ntuitori, apostoli, eroi, corifei ai spiritului [i oameni de stat
ferestre. Iat\, `mi spuneam, acolo locuie[te omul acesta care zugr\vi]i de m`inile zeloase ale unor me[te[ugari ai artei; poate
munce[te an de an, f\r\ `ntrerupere, citind [i coment`nd texte, c\ m\ irita at`t de mult tocmai datorit\ virtuozit\]ii sale
c\ut`nd pun]i de leg\tur\ `ntre mitologiile Asiei Mici [i cele ale artizanale; dar oricum, imaginea aceasta vanitoas\ [i plin\ de
Indiei, iar munca aceasta `i face pl\cere fiindc\ el crede `n sine a b\tr`nului Goethe m\ `nt`mpina ca un ]ip\t strident [i
importan]a activit\]ii lui, `n [tiin]a al c\rei slujitor este, `n fatal, ar\t`ndu-mi tocmai mie, care [i a[a eram destul de
valoarea cuno[tin]elor `n sine, a `nmagazin\rii lor, fiindc\ el surescitat [i `ncr`ncenat, c\ nu aveam ce c\uta acolo. Aici se
crede `n progres, `n evolu]ia lucrurilor. El nu a cunoscut nici sim]eau la ei acas\ numai vechii mae[tri, frumos stiliza]i, [i
r\zboiul, nici zdruncinarea fundamentelor g`ndirii tradi]ionale celebrit\]ile na]ionale, iar nu lupii de step\.
de c\tre Einstein (`[i va fi spun`nd, poate, c\ asta nu-i prive[te De ar fi ap\rut acum st\p`nul casei, a[ fi reu[it probabil s\
dec`t pe matematicieni), nu observ\ defel c\ `n jurul lui se m\ retrag invoc`nd un motiv plauzibil. Dar a ap\rut so]ia lui,
preg\te[te r\zboiul urm\tor, consider\ c\ evreii [i comuni[tii iar eu m-am l\sat `n voia soartei, cu toate c\ aveam presim]irea
merit\ s\ fie trata]i cu ur\, el nefiind, la r`ndul lui, dec`t un unei mari nenorociri. Ne-am adresat obi[nuitele formule de
copilandru bun, care nu despic\ firul `n patru, care se amuz\ [i salut, iar dup\ primul dezacord urmar\ numeroase altele. Femeia
`[i d\ importan]\, un om demn de toat\ invidia. Mi-am luat `mi adres\ felicit\ri pentru faptul c\ ar\tam bine, `n vreme ce eu
inima `n din]i [i am intrat; `n cas\ m\ `nt`mpin\ o servitoare cu eram perfect con[tient de faptul c\ `mb\tr`nisem mult de tot `n
[or] alb, iar eu, presim]ind, parc\, ceva, am `nregistrat cu pre- anii care se scurseser\ de la ultima noastr\ `nt`lnire; chiar `n
cizie locul unde `mi duse ea paltonul [i p\l\ria, apoi m\ pofti clipa `n care `mi str`nse m`na, durerea din degetele suferinde de
`ntr-o camer\ `nc\lzit\, luminoas\, rug`ndu-m\ s\ a[tept; dintr-un gut\ `mi aminti `n mod fatal de acest lucru. Da, [i pe urm\ m\
impuls, `n loc s\ morm\i o rug\ciune ori s\ a]ipesc ni]elu[, am `ntreb\ ce mai face scumpa mea nevast\, iar eu m-am v\zut
luat `n m`n\, mai mult `n joac\, primul obiect care mi-a ie[it `n nevoit s\-i spun c\ nevast\-mea m\ p\r\sise [i c\ ne desp\r-
cale. Era un tabloua[ `nr\mat, amplasat pe o mas\ rotund\ [i ]iser\m. Am fost am`ndoi bucuro[i `n momentul `n care
sprijinit `n pozi]ie `nclinat\ pe un suport din carton. Era o profesorul intr\ `n `nc\pere. M-a salutat [i el cu cordialitate, iar
gravur\ `n acvaforte, care `l reprezenta pe poetul Goethe, un nefirescul [i comicul situa]iei `[i aflar\ expresia cea mai nostim\
b\tr`n cu o personalitate pregnant\, o frizur\ genial\ [i un chip posibil `n cele ce au urmat. El ]inea `n m`n\ un ziar, fi]uica la
frumos modelat, din care nu lipseau nici renumi]ii ochi care era abonat, un ziar al partidului militari[tilor [i insti-
`nfoca]i, nici aerul de singur\tate [i tragism, u[or estompat de gatorilor la r\zboi, [i, dup\ ce mi-a dat m`na, `mi ar\t\ ziarul
manierele de curtean, pe care artistul `[i d\duse toat\ silin]a s\ spun`ndu-mi c\ `n el scrie ceva despre un tiz de-al meu, un
le redea. El reu[ise s\-i confere demonicului b\tr`n, f\r\ s\-i ziarist pe nume Haller, care pare a fi un individ dubios [i f\r\
prejudicieze `ntru nimic profunzimea, un aer `ntru c`tva pro- sim] patriotic, unul care l-a luat `n der`dere pe `mp\rat [i a
fesoral sau actoricesc de re]inere [i cumsec\denie, repre- sus]inut c\, dup\ p\rerea lui, ]ara sa nu ar fi mai pu]in vinovat\
zent`ndu-l, pe scurt, ca pe un domn b\tr`n, cu adev\rat frumos, de izbucnirea r\zboiului dec`t ]\rile du[mane. Ce fel de ins

80 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 81
putea s\ mai fie [i \sta! Dar iat\ c\ fl\c\ului i se d\dea acum mult, lupul de step\ r`dea `nl\untrul meu, r`njea ar\t`ndu-[i
riposta cuvenit\, redac]ia `l executase destul de t\ios pe acest om col]ii, iar la desert n-am scos, to]i trei, dec`t vreo c`teva cuvinte.
d\un\tor, pun`ndu-l la st`lpul infamiei. A trecut totu[i la alt Am revenit `n prima camer\ ca s\ bem cafeaua [i coniacul,
subiect `n momentul `n care b\g\ de seam\ c\ tema aceasta nu sper`nd c\, astfel, ne vom mai `nveseli. Dar privirea `mi c\zu
m\ interesa, iar celor doi nici nu le-a trecut prin g`nd c\ din nou asupra regelui poe]ilor, cu toate c\ fusese mutat pe o
lep\d\tura aceea s-ar fi putut afla chiar `naintea lor; c\ci, ei bine, comod\. Nu-mi puteam lua ochii de la el [i, `n ciuda aver-
a[a era, eu `nsumi eram lep\d\tura respectiv\. Ei, dar de ce s\ fac tismentului unor voci dinl\untrul meu, l-am luat din nou `n
t\r\boi [i s\-i nelini[tesc pe bie]ii oameni! R`deam `n sinea mea, m`n\, lans`ndu-m\ `n comentarii critice la adresa lui. Aveam
dar am renun]at la speran]a c\ `n seara aceasta voi mai avea sentimentul cert c\ situa]ia devenise insuportabil\ [i c\ acum
parte de vreun lucru pl\cut. Mi-am `ntip\rit bine `n memorie trebuia m\car sau s\ reu[esc s\-mi `nviorez gazdele, s\ le
clipa aceea. C\ci `n acel moment, `n timp ce profesorul `mi entuziasmez, molipsindu-le cu dispozi]ia mea, sau s\ provoc o
vorbea despre tr\d\torul de patrie Haller, `nl\untrul meu prin- explozie total\.
dea tot mai mult consisten]\ sentimentul nefast de depresiune [i – S\ sper\m, am spus eu, c\ Goethe nu ar\ta astfel [i `n
dezn\dejde care, de la scena `nmorm`nt\rii, se `nfiripase [i se realitate! C`t\ m`ndrie, ce poz\ de om nobil, cu c`t\ demnitate
consolidase tot mai mult `n mine, transform`ndu-se `ntr-o pre- arunc\ ocheade stimabilelor persoane aflate `n fa]a lui, ce
siune devastatoare, `ntr-o stare de suferin]\ fizic\ (`n p`ntec), univers de sentimentalism sublim sub aparen]a aerului de
`ntr-un sentiment sufocant [i `nfrico[\tor al destinului. b\rb\]ie! Desigur, acestui b\rbat arogant i se pot face multe
Sim]eam c\ m\ p`nde[te ceva, c\ pericolul se furi[a pe la spatele imput\ri, eu `nsumi i-am repro[at adesea multe lucruri, dar s\-l
meu. Din fericire ni se d\du de veste c\ masa era servit\. Am reprezin]i chiar `n felul acesta, asta nu, e prea de tot.
intrat `n sufragerie [i, `n timp ce m\ tot str\duiam s\ spun sau Turn`ndu-ne cafeaua, doamna schi]\ un z`mbet de suferin]\
s\ `ntreb [i eu c`te ceva inofensiv, am m`ncat mai mult dec`t profund\, apoi ie[i `n grab\ din camer\, iar so]ul ei `mi explic\
`mi era obiceiul, sim]indu-m\, clip\ de clip\, tot mai jalnic. pu]in cam f`st`cit, pe un ton care suna oarecum a repro[, c\ acel
Dumnezeule, `mi spuneam mereu, la ce bun toat\ str\dania portret al lui Goethe apar]inea so]iei sale, care ]inea la el `n mod
mea? ~mi d\deam seama perfect de bine c\ nici gazdele nu se deosebit.
sim]eau `n largul lor [i c\ se str\duiau din greu s\ mimeze – {i chiar dac\, obiectiv vorbind, a]i avea dreptate, lucru de
voio[ia fie din cauz\ c\ eu exercitam o influen]\ paralizant\, fie care eu, de fapt, m\ `ndoiesc, n-ar trebui s\ v\ exprima]i at`t
pentru c\ `n cas\ mai exista [i o alt\ surs\ de proast\ dispozi]ie. de dur.
Mi-au pus `ntreb\ri referitoare la tot felul de lucruri la care nu – Ave]i dreptate, am recunoscut eu. Din p\cate am acest
puteam s\ r\spund cu sinceritate, a[a `nc`t, dup\ pu]in timp, m\ obicei, viciul acesta de a m\ decide `ntotdeauna pentru o expri-
`nfundasem cu totul `n minciuni, lupt`ndu-m\ la fiecare cuv`nt mare c`t mai dur\, a[a cum, de altfel, f\cea [i Goethe `n ceasurile
cu sc`rba care m\ cuprinsese. ~n cele din urm\ am `ncercat s\ le lui de bun\ dispozi]ie. Acest Goethe de salon care arat\ at`t de
distrag aten]ia [i am `nceput s\ le povestesc despre `nmor- dulceag [i m\rginit nu ar fi folosit, fire[te, niciodat\ o asemenea
m`ntarea la care asistasem `n ziua aceea. Dar n-am nimerit exprimare sincer\ [i neocolit\. V\ rog s\ m\ scuza]i, at`t
tocmai tonul cel mai potrivit, timidele mele accese de umor au dumneavoastr\ c`t [i so]ia dumneavoastr\ – v\ rog s\-i spune]i c\
avut un efect contrar, distan]a dintre noi cre[tea din ce `n ce mai s`nt schizofrenic. Totodat\ v\ cer `ng\duin]a s\ m\ retrag.

82 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 83
C\lcat pe nervi, domnul meu a mai `ndrugat ni[te observa]ii `nvins, `mi recunoscusem `nfr`ngerea fa]\ de mine `nsumi, m\
[i-a mai amintit `nc\ o dat\ de frumoasele noastre discu]ii de desp\r]isem f\r\ nici o m`ng`iere, f\r\ pic de superioritate, f\r\
odinioar\, de faptul c\ p\rerile mele cu privire la Mithras [i pic de umor. M\ desp\r]isem de lumea mea de odinioar\, de
Krishna `l impresionaser\ atunci `n mod profund, ad\ug`nd c\ c\minul meu, de obiceiurile burgheze, de moravuri, de erudi]ie,
[i ast\zi sperase s\... [i a[a mai departe. I-am mul]umit, spu- la fel cum un bolnav de ulcer `[i ia r\mas-bun de la friptura de
n`ndu-i c\ vorbele sale erau foarte amabile, dar c\, din nefericire, porc. P\[eam furios pe sub felinare, m\ cuprinseser\ o furie [i o
interesul meu pentru Krishna, ca de altfel [i pl\cerea mea de a triste]e de moarte. Ah, c`t de deprimant\, c`t de ru[inoas\, c`t de
purta asemenea discu]ii [tiin]ifice disp\ruser\ cu des\v`r[ire, c\ fatal\ fusese ziua aceea, `ncep`nd chiar de diminea]\ [i p`n\
ast\zi `l min]isem de mai multe ori, c\, de pild\, nu m\ aflam `n seara, de la cimitir p`n\ la scena de la profesor! {i pentru ce asta?
ora[ numai de c`teva zile, ci de mai multe luni, c\ tr\iam retras De ce? Mai avea sens s\ te `mpov\rezi cu astfel de zile, s\ te
[i nu mai eram `n m\sur\ s\ frecventez familiile de condi]ie `nfrup]i din asemenea tainuri? Nu, niciunul! A[a c\ la noapte
bun\, deoarece, `n primul r`nd, m\ aflam `n permanen]\ `ntr-o voi pune cap\t acestei comedii. Hai, acas\, Harry, [i taie-]i
dispozi]ie proast\, fiind bolnav de gut\, [i, `n al doilea r`nd, m\ beregata! Ai a[teptat destul.
`mb\tam mai tot timpul. Apoi, pentru a da c\r]ile pe fa]\ [i a Am hoin\rit pe str\zi `ncolo [i `ncoace, purt`nd mizeria
nu pleca de la el cu faim\ de mincinos, m-am v\zut nevoit s\-i `n suflet. Fire[te, fusese o prostie din partea mea s\ scuip pe
explic acestui domn onorabil c`t de mult m\ jignise `n ziua podoaba din salonul acelor oameni buni, a fost o prostie [i o
aceea. I-am spus c\ a adoptat atitudinea prosteasc\, `nd\r\tnic\ obr\znicie, dar pur [i simplu n-avusesem `ncotro, nu mai pu-
a unui ofi]er deblocat, iar nu pe aceea demn\ de un om cu team suporta via]a asta domestic\, mincinoas\, cumsecade. Iar
carte, atunci c`nd [i-a `nsu[it pozi]ia unei fi]uici reac]ionare `n acum, de vreme ce se p\rea c\ nu mai pot s\-mi suport nici singu-
leg\tur\ cu opiniile lui Haller. „Fl\c\ul“ acesta [i individul f\r\ r\tatea, de vreme ce uram propria mea societate de care eram
sim] patriotic numit Haller eram chiar eu, iar patria noastr\ [i sc`rbit, de vreme ce m\ zb\team `n golul propriului iad, fiind
lumea `ntreag\ ar duce-o mai bine dac\ cel pu]in acei c`]iva gata-gata s\ m\ sufoc, `mi mai r\m\sese, oare, vreo cale de sc\-
oameni capabili s\ g`ndeasc\ ar trece de partea ra]iunii [i a paci- pare? Nu-mi mai r\m\sese niciuna. O, tat\, o, mam\, o, foc sf`nt
fismului, `n loc s\ se `ndrepte orbi]i [i fascina]i spre un nou [i `ndep\rtat al tinere]ii mele, o, voi mii de bucurii, de munci [i
r\zboi. A[a c\ fac\-se voia Domnului. de ]eluri ale vie]ii mele! Nu-mi mai r\m\sese nimic din toate
M-am ridicat, a[adar, mi-am luat r\mas-bun de la Goethe [i acestea, nici m\car regretul, ci numai sc`rba [i durerea. Aveam
de la profesor, smulg`ndu-mi lucrurile din cuier [i lu`ndu-mi impresia c\ simpla obliga]ie de a tr\i nu-mi provocase niciodat\
t\lp\[i]a. ~n sufletul meu, lupul urla de bucurie r\ut\cioas\, iar o durere at`t de mare ca `n clipele acelea.
`ntre cei doi Haller izbucni un scandal monstruos. Acum `mi Am ad\stat pentru un moment `ntr-o cr`[m\ de mahala, am
d\deam bine seama de faptul c\ seara aceasta deloc pl\cut\ b\ut o ap\ [i un coniac, apoi am plecat mai departe, m`nat de la
fusese mai important\ pentru mine dec`t pentru indignatul spate de diavol, am str\b\tut str\du]ele `ntortocheate, `n pant\,
profesor; lui `i adusese o dezam\gire, sup\r`ndu-l pu]in, dar din cartierul vechi al ora[ului, am suit [i am cobor`t pe alei, am
pentru mine ea `nsemnase un ultim e[ec, o ultim\ fug\, des- luat-o de-a curmezi[ul prin pia]a din fa]a g\rii. „Trebuie s\ plec
p\r]irea de lumea burghez\ moral\ [i savant\, victoria deplin\ a `ntr-o c\l\torie!“ `mi spuneam, m-am dus la gar\ s\ m\ holbez
lupului de step\. ~mi luasem r\mas-bun ca un evadat, ca un om la mersul trenurilor care at`rna pe perete, am b\ut pu]in vin [i

84 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 85
am `ncercat s\-mi adun min]ile. ~ncepusem s\ v\d din ce `n ce A[a am nimerit `n toiul nop]ii `ntr-un cartier m\rgina[ ce
mai aproape, din ce `n ce mai limpede spectrul de care mi-era nu-mi era familiar, `naintea unui local, `nd\r\tul ferestrelor
team\. Spectrul acela era re`ntoarcerea mea acas\, re`ntoarcerea r\suna puternic o muzic\ de dans. ~nainte de a intra, am citit pe
`n camera mea, `nfruntarea calm\ a dezn\dejdii! N-a[ fi sc\pat, firma veche de deasupra u[ii: „La Vulturul Negru“. ~n\untru
chiar dac\ m-a[ fi plimbat ore `n [ir, nici de re`ntoarcerea la u[a petrecerea era `n toi, oamenii se v`nzoleau g\l\gio[i `n fum, `n
mea, la masa cu c\r]i, la divanul deasupra c\ruia at`rna iz de vin, se auzeau strig\te, `n salonul din spate se dansa, c\ci
fotografia iubitei mele, nici de clipa c`nd trebuia s\ iau briciul [i de acolo se rev\rsa cu furie muzica de dans. M-am oprit `n
s\-mi tai beregata. Aceast\ imagine mi se contura `n minte cu o salonul din fa]\, unde se aflau o mul]ime de oameni simpli,
claritate cresc`nd\ [i cu aceea[i claritate cresc`nd\, cu toate c\ `mbr\ca]i s\r\c\cios, pe c`nd dincolo, `n sala de bal se z\reau [i
inima `mi b\tea nebune[te, sim]eam cum m\ cuprinde spaima unele apari]ii mai elegante. ~mpins `n `mbulzeal\ prin `nc\pere,
spaimelor: frica de moarte! Da, `mi era `ngrozitor de fric\ de m-am trezit l`ng\ bufet, la o mas\ unde [edea, pe o banc\ de
moarte. De[i nu `ntrez\ream nici o alt\ sc\pare, de[i m\ asaltau l`ng\ perete, o fat\ palid\, dr\gu]\, `ntr-o rochi]\ de bal sub]ire,
sc`rba, suferin]a [i dezn\dejdea, de[i nimic nu m\ mai putea cu decolteu larg [i cu o floare ofilit\ `n p\r. C`nd m-am apropiat
captiva, nu-mi mai putea trezi bucuria sau speran]a, m\ `ngro- de ea, fata s-a uitat la mine atent\ [i prietenoas\ [i s-a dat, z`m-
zea nespus de mult propria execu]ie, t\ietura aceea rece, br\z- bind, mai la o parte, f\c`ndu-mi loc.
dat\ `n propria carne! – Se poate? am `ntrebat-o eu [i m-am a[ezat l`ng\ ea.
Nu `ntrez\ream nici o cale s\ scap de tot ceea ce-mi provoca – Desigur, se poate, spuse ea, cine e[ti tu?
team\. Dac\ la[itatea ar fi s\ `nving\ azi `n lupta cu disperarea, – Mul]umesc, am spus, mi-e imposibil s\ m\ duc acas\, mi-e
atunci disperarea `mi va ie[i din nou `n cale m`ine sau `n oricare imposibil, imposibil, vreau s\ r\m`n aici, cu dumneavoastr\,
alt\ zi, consolidat\ de dispre]ul fa]\ de mine `nsumi. Voi lua de dac\ `mi `ng\dui]i. Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.
at`tea ori cu]itul `n m`n\ [i-l voi pune din nou deoparte, p`n\ A dat din cap `n semn c\ m\ `n]elege [i, `n vreme ce ea d\dea
c`nd, odat\ [i odat\, tot am s-o fac. Poate c\ era, totu[i, mai din cap, eu priveam la c`rlion]ii care `i c\deau de pe frunte pe
bine s\ o fac chiar ast\zi! ~ncercam s\-mi fac curaj mie `nsumi, l`ng\ ureche, b\g`nd de seam\ c\ floarea aceea ofilit\ era o
ca unui copil `nsp\im`ntat, dar copilul nu m\ asculta, o lua la camelie. Dincolo muzica r\suna asurzitor, chelneri]ele `[i strigau
goan\, vr`nd s\ tr\iasc\. Colindam mai departe prin ora[, `n fug\ comenzile la bar.
tremur`nd, ocolind de la distan]\ locuin]a mea, g`ndindu-m\ – Atunci r\m`i aici, spuse ea cu o voce care m\ unse la inim\.
mereu la `ntoarcerea acas\, [i mereu am`n`nd-o. Mai intram Dar de ce nu te po]i duce acas\?
c`te pu]in printr-o cr`[m\ sau alta, c`t s\ beau un pahar sau – Nu pot. Acas\ m\ a[teapt\ ceva – nu, nu pot, e prea `n-
dou\, pe urm\ ceva m\ m`na mai departe, f\ceam ocoluri mari grozitor.
`n jurul punctului de destina]ie, `n jurul briciului, `n jurul – Atunci n-are dec`t s\ te a[tepte mult [i bine, tu r\m`i aici.
mor]ii. Din c`nd `n c`nd, mort de oboseal\, [edeam pe o banc\, Hai, mai `nt`i [terge-]i ochelarii, c\ abia de mai po]i vedea ceva.
pe marginea unei f`nt`ni, pe o born\, ascult`ndu-mi b\t\ile A[a, d\-mi batista. Ce vrei s\ bem? Vin de Burgundia?
inimii, [terg`ndu-mi sudoarea de pe frunte, apoi plecam mai ~mi [terse ochelarii, abia acum o vedeam bine; chipul palid,
departe cuprins de o fric\ mortal\, cuprins de o `nfl\c\rat\ cu tr\s\turi limpezi, gura dat\ cu ruj ro[u-s`ngeriu, ochii lumi-
dorin]\ de a tr\i. no[i, c\prui, fruntea neted\, rece, un c`rlion] scurt, bine arcuit

86 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 87
l`ng\ ureche. Se ocup\ de mine, cu bun\tate [i cu un strop de – Ei, ba o s\ vezi c\ e copil\re[te de u[or. ~nceputul l-am [i
ironie, comand\ vin, ciocni cu mine [i `n clipa aceea `mi z\ri f\cut, ]i-ai [ters ochelarii, ai m`ncat, ai b\ut. Iar acum ne vom
pantofii. duce s\-]i dau pu]in cu peria pe pantaloni [i pe pantofi, c\ tare
– Dumnezeule, dar de unde vii? Ar\]i de parc\ ai f\cut dru- mai trebuie cur\]a]i. Apoi ai s\ dansezi cu mine un shimmy.
mul de la Paris p`n\ aici pe jos. Nu se vine la un bal `n halul \sta. – Vede]i, am exclamat eu agitat, iat\, am avut dreptate!
Am r\spuns cu da [i cu nu, r`z`nd pu]in, l\s`nd-o s\ vor- Nimic nu-mi produce mai mult\ `ntristare dec`t neputin]a de a
beasc\. ~mi pl\cea foarte mult, lucru care m\ umplea de uimire, executa un ordin de-al dumneavoastr\. Pe acesta, `ns\, nu-l pot
pentru c\ p`n\ acum m\ ferisem de fete at`t de tinere, trat`ndu-le `ndeplini. Nu [tiu s\ dansez shimmy [i nici un vals sau o polc\,
mai degrab\ cu ne`ncredere. Iar ea se purta cu mine `ntocmai sau cum s-or mai fi chem`nd, n-am `nv\]at `n via]a mea s\
cum trebuia, a[a `nc`t s\ m\ simt bine – ah, [i de atunci `ncoace dansez. A[a c\, vede]i dumneavoastr\, nu-i chiar a[a de simplu
tot a[a s-a purtat cu mine clip\ de clip\. M\ trata cu bl`nde]e, cum crede]i!
`ntocmai cum sim]eam nevoia, dar [i cu ironie, tot cum sim- Fata schi]\ un z`mbet cu buzele ei de un ro[u-s`ngeriu,
]eam nevoia. Comand\ un sandvici [i `mi porunci s\-l m\n`nc. scutur`ndu-[i capul `ndr\zne], cu p\rul tuns b\ie]e[te. Uit`n-
~mi turn\ `n pahar [i-mi spuse s\ beau o `nghi]itur\, dar f\r\ s\ du-m\ la ea, am avut impresia c\ seam\n\ cu Rosa Kreisler,
m\ gr\besc. Pe urm\ m\ l\ud\ pentru supu[enia mea: prima fat\ de care m\ `ndr\gostisem pe vremea c`nd eram un
– Ce cuminte e[ti, zise ea `ncuraj`ndu-m\, nu faci greut\]i b\ie]andru, numai c\ aceea avea pielea smead\ [i p\rul negru.
nim\nui. Pot s\ pun r\m\[ag c\ a trecut mult\ vreme de c`nd a Nu, nu [tiam de cine `mi amintea fata aceasta necunoscut\,
trebuit s\ ascul]i pentru ultima oar\, de cineva, nu-i a[a? [tiam doar c\ trebuia s\ fie vorba de ceva din fraged\ tinere]e,
– Da, a]i c`[tigat r\m\[agul. De unde [tia]i? de pe vremea c`nd eram un b\ie]andru.
– Mare scofal\. Supu[enia este la fel ca m`ncatul [i b\utul. – ~ncet, exclam\ ea, `ncet! A[adar nu [tii s\ dansezi? Deloc?
Cine le-a dus lipsa mult\ vreme, le apreciaz\ a[a cum trebuie. Nu [tii nici m\car un onestep? Ei, Dumnezeule, [i mai pretinzi
Nu-i a[a c\ m\ ascul]i cu pl\cere? c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti! N-ai spus dec`t bra[oave,
– Cu mare pl\cere. Dumneavoastr\ [ti]i de toate. b\iete, la v`rsta ta n-ar trebui s\ te mai ascunzi dup\ deget.
– Tu te dezv\lui cu u[urin]\. A[ putea, prietene, s\-]i spun Chiar a[a, cum po]i s\ spui c\ ]i-ai dat toat\ silin]a s\ tr\ie[ti,
chiar [i ce te a[teapt\ acas\ [i de ce te temi tu at`t. Dar [tii [i tu c`nd nu vrei nici m\car s\ dansezi?
lucrul \sta, nu mai are rost s\ vorbim despre a[a ceva, nu? – Bine, dar nu pot! N-am `nv\]at niciodat\.
Aiureli! Omul ori se sp`nzur\, ei bine, atunci se sp`nzur\ [i gata, Ea r`se.
`ns\ numai c`nd are motiv s\ o fac\. Ori continu\ s\ tr\iasc\ [i – Dar s\ cite[ti [i s\ scrii ai `nv\]at, nu-i a[a, ai `nv\]at s\
atunci nu-i r\m`ne altceva de f\cut dec`t s\-[i dea silin]a s\ socote[ti [i, probabil, [i latin\, [i francez\, [i tot soiul de lucruri
tr\iasc\. Nimic mai simplu. de genul \sta? Pun r\m\[ag cu tine c\ ]i-ai tocit coatele zece sau
– O, am strigat eu, m\car de-ar fi at`t de simplu! Pe Dum- doisprezece ani pe b\ncile [colilor, ba chiar c\ ai fost [i prin
nezeul meu, mi-am dat toat\ silin]a s\ tr\iesc, dar nu m-a ajutat facult\]i, poate c\ ai [i titlul de doctor [i cuno[ti p`n\ [i chineza
cu nimic. S-ar putea s\ fie dificil s\ te sp`nzuri, nu [tiu. Dar s\ sau spaniola. Ori n-am dreptate? Deci, a[a e. ~n schimb n-ai fost
tr\ie[ti este mult, mult mai greu! Numai Dumnezeu [tie c`t `n stare s\ faci rost de pu]in timp [i niscaiva b\nu]i pentru c`teva
este de greu! ore de dans! Asta-i bun\!

88 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 89
– P\rin]ii mei s`nt de vin\, m-am justificat eu, ei m-au pus s\ porunceasc\, s\ m\ dojeneasc\. Dac\ profesorul [i so]ia lui ar fi
`nv\] latina [i greaca [i toate lucrurile de felul \sta. Dar s\ dansez f\cut acest lucru acum c`teva ore, a[ fi sc\pat de multe suferin]e.
nu m-au pus, la noi nu era moda, nici p\rin]ii mei nu au dansat Dar era mai bine a[a, c\ci altfel n-a[ fi avut dec`t de pierdut.
niciodat\. – De fapt cum te cheam\? m-a `ntrebat ea dintr-odat\.
M\ privea cu mult\ r\ceal\, dispre]uitoare, iar chipul ei – Harry.
parc\-mi spunea din nou ceva ce-mi amintea de frageda mea – Harry? |sta-i nume de b\ie]andru. Iar tu, Harry, tu nu e[ti
tinere]e. dec`t un b\ie]andru `n ciuda faptului c\ `n p\r ]i s-au ivit c`teva
– A[a, deci p\rin]ii t\i or fi de vin\! I-ai `ntrebat cumva [i [uvi]e albe. E[ti un b\ie]andru [i ai nevoie de cineva care s\ se
dac\-]i dau voie s\ mergi `n seara asta la Vulturul Negru? I-ai `ngrijeasc\ ni]elu[ de tine. De dans nu mai zic nimic. Dar uit\-te
`ntrebat? Ce spui, au murit de mult? Ce mai vrei! N-ai vrut s\ cum e[ti tuns! N-ai nevast\, n-ai nici ibovnic\?
`nve]i s\ dansezi `n tinere]e din cauz\ c\ erai prea ascult\tor, asta – Nu mai am nevast\, ne-am desp\r]it. Iar ibovnica mea nu
o mai `n]eleg! Cu toate c\ nu prea cred eu c\ pe vremea aceea erai locuie[te aici, o v\d rareori, nu ne `n]elegem prea bine.
chiar un copil-model. Dar pe urm\ – ce naiba ai f\cut `n to]i Ea fluier\ u[or printre din]i.
ace[ti ani? – Se pare c\ e[ti un om cam dificil de vreme ce niciuna nu r\-
– Ah, am m\rturisit eu, nici nu mai [tiu. Am studiat, am m`ne cu tine. Dar acum s\-mi spui ce lucru deosebit s-a `nt`mplat
f\cut muzic\, am citit c\r]i, am scris c\r]i, am c\l\torit... `n seara asta, de alergi a[a ca o stafie prin lume? Vreun scandal?
– Ciudate idei mai ai [i tu despre via]\! A[adar, ai f\cut Ai pierdut bani la joc?
`ntotdeauna ni[te lucruri dificile [i complicate, iar pe cele simple ~mi venea tare greu s\ r\spund.
nu le-ai `nv\]at deloc? N-ai avut timp? N-ai avut chef? Ei, dar ce – Vede]i, m-am pornit eu, de fapt nu s-a `nt`mplat dec`t un
m\ privesc pe mine toate astea, c\ci, slav\ Domnului, eu nu s`nt fleac. Am fost invitat la un profesor – eu `nsumi nu s`nt `ns\ a[a
maic\-ta. Dar s\ te por]i `n a[a fel, `nc`t s\ la[i impresia c\ ai ceva – [i, de fapt, n-ar fi trebuit s\ m\ duc la el, nu mai s`nt
gustat via]a [i nu i-ai g\sit nici un farmec, asta nu, nu e cu obi[nuit s\ pierd timpul pe la diver[i oameni p\l\vr\gind, m-am
putin]\! dezobi[nuit s\ mai fac a[a ceva. ~nc\ din clipa `n care am p\[it `n
– Nu m\ dojeni]i [i dumneavoastr\! am rugat-o eu. {tiu deja casa lui am avut sentimentul c\ n-o s\-mi mearg\ bine – c`nd `mi
c\ s`nt nebun. puneam p\l\ria la cuier, m\ [i g`ndeam c\ `n cur`nd voi avea iar
– Da’ de unde, nu-mi spune mie baliverne dintr-astea! Nu nevoie de ea. Da, [i la acest profesor, pe mas\, se afla un tablou,
e[ti nebun deloc, domnule profesor, ba chiar mi se pare c\ e[ti un tablou idiot, care m-a f\cut s\ m\ sup\r...
prea pu]in nebun! Mi se pare c\ e[ti de[tept, dar `ntr-un chip – Ce fel de tablou? {i de ce te-a sup\rat? m\ `ntrerupse ea.
prostesc, exact `n stilul unui profesor. Hai, mai m\n`nc\ un – Da, era un tablou care `l reprezenta pe Goethe – [ti]i, pe
sandvici! Dup\ aceea ai s\-mi poveste[ti mai departe. poetul Goethe. Dar nu a[a cum ar\tase el `n realitate, deoarece,
~mi mai comand\ un sandvici, puse pu]in\ sare pe el, pe de altfel, nimeni nu mai [tie acest lucru, a murit acum o sut\ de
urm\ pu]in mu[tar, `[i t\ie [i ea o buc\]ic\, pe urm\ m\ `ndemn\ ani [i iat\ c\ un oarecare pictor modern [i l-a imaginat [i l-a
s\ m\n`nc. Am m`ncat. A[ fi f\cut orice ar fi vrut ea, orice, `n retu[at dup\ fantezia lui, portretul acesta m-a f\cut s\ m\ sup\r
afar\ de a dansa. M\ sim]eam enorm de bine ascult`nd de cineva, pentru c\ mi-era nesuferit – nu [tiu dac\ m\ `n]elege]i.
st`nd al\turi de cineva care s\ m\ asalteze cu `ntreb\ri, s\-mi – ~n]eleg chiar foarte bine, n-ai nici o team\. Continu\!

90 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 91
– ~nc\ dinainte aveam p\reri care se deosebeau de cele ale despre el, despre felul cum putea s\ arate, Harry av`nd tot
profesorului; la fel ca mai to]i profesorii, este [i el un mare dreptul s\ procedeze astfel, nu-i a[a? Pictorul, `n schimb, care e
patriot, iar `n timpul r\zboiului a dat cu bravur\ o m`n\ de [i el un admirator entuziast al lui Goethe [i [i-a f\cut la r`ndul
ajutor la `n[elarea oamenilor de r`nd – fire[te, cu total\ credin]\. lui o imagine despre poet, ei, el nu are dreptul s\ procedeze la
Eu, `n schimb, s`nt un adversar al r\zboiului. Ei, dar astea nu fel, ca de altfel nici profesorul [i, `n general, nimeni altcineva,
conteaz\. A[adar, s\ trecem mai departe. Nu fusese neap\rat nimeni nu are acest drept, c\ci lucrul \sta nu-i convine lui
nevoie s\ iau portretul acela `n seam\... Harry, el nu poate suporta, el se vede nevoit s\ insulte [i s\-[i ia
– Nu trebuia s-o fi f\cut, a[a e. t\lp\[i]a! De-ar fi un om inteligent, ar r`de pur [i simplu pe
– Dar `n primul r`nd, `mi p\rea r\u de Goethe, pentru c\, s\ seama pictorului [i a profesorului. De-ar fi nebun, le-ar da `n
[ti]i, eu `l `ndr\gesc foarte, foarte mult, [i apoi m-am pomenit cap cu Goethe \la al lor. Dar cum nu-i dec`t un copilandru, fuge
g`ndind – ei, g`ndind sau sim]ind urm\torul lucru: m\ aflu la acas\ [i vrea s\ se sp`nzure... Am `n]eles foarte bine povestea ta,
ni[te oameni pe care `i consideram asem\n\tori cu mine, `mi Harry. E o poveste cam caraghioas\. M\ apuc\ r`sul. Stai, nu
spuneam c\ `l vor fi `ndr\gind [i ei pe Goethe la fel ca mine, c\ bea a[a de repede! Vinul de Burgundia se bea `ncet, altfel te
[i-l vor fi imagin`nd la fel ca mine, c`nd iat\-i ]in`nd aici un `ncinge prea tare. Dar pe tine trebuie s\ te d\d\ceasc\ cineva pas
asemenea tablou lipsit de bun gust, falsificat, edulcorat, pe care cu pas, b\ie]a[ule.
`l socotesc splendid, f\r\ s\ bage de seam\ c\ spiritul s\u este M\ privea sever\ [i mustr\toare ca o guvernant\ de [aizeci
de-a dreptul opus spiritului lui Goethe. Ei cred c\ portretul este de ani.
minunat [i, din partea mea, n-au dec`t – dar toat\ `ncrederea mea – Da, da, am rugat-o eu mul]umit, d\d\ci]i-m\.
`n ace[ti oameni, toat\ prietenia fa]\ de ei [i toate sentimentele – Cum s\ te d\d\cesc?
de `nrudire [i de comuniune cu ei s-au sf`r[it. Oricum, nu eram, – Spune]i-mi tot ce v\ place.
`n fond, prieteni prea apropia]i. M-am `nfuriat, a[adar, [i m-am – Bine, am s\-]i spun ceva. De o or\ m\ auzi cum te tutuiesc,
`ntristat v\z`nd c\ r\m\sesem singur cu totul [i c\ nu m\ iar tu nu m\ sco]i din „dumneavoastr\“. Mereu latine[te [i gre-
`n]elegea nimeni. Pricepe]i? ce[te, mereu complici lucrurile. C`nd o fat\ te tutuie[te, iar ]ie
– Nimic mai simplu de priceput, Harry. {i pe urm\? Le-ai nu-]i e sil\ de ea, atunci o tutuie[ti [i tu. Iat\, a[adar, c\ ai mai
aruncat cu tabloul `n cap? `nv\]at ceva. ~n al doilea r`nd: de o jum\tate de or\ [tiu c\ te
– Nu, i-am insultat [i mi-am luat t\lp\[i]a vr`nd s\ m\ duc cheam\ Harry. {tiu asta, pentru c\ te-am `ntrebat. ~n schimb tu
acas\, dar... nu vrei s\ [tii cum m\ cheam\.
– Dar acas\ nu era maic\-ta, care s\-l consoleze ori s\-l – Ba da, a[ vrea tare mult s\ [tiu.
dojeneasc\ pe b\ie]elul cel n\t`ng. Ei, Harry, aproape c\-mi pare – Prea t`rziu, pui[or! Ai s\ m\ po]i `ntreba iar\[i, c`nd o fi s\
r\u de tine, e[ti un prost\nac f\r\ pereche. ne mai vedem. Ast\zi nu-]i mai spun. A[a, iar acum vreau
Desigur, aveam impresia c\ `ncep s\ `n]eleg. ~mi d\du s\ beau s\ dansez.
un pahar de vin. ~ntr-adev\r, se purta cu mine ca o mam\. Dar Cum ea schi]\ un gest ca [i cum ar fi vrut s\ se ridice, buna
din c`nd `n c`nd b\gam de seam\ c`t de t`n\r\ [i de frumoas\ era. dispozi]ie mi-a disp\rut dintr-odat\, m\ cuprinse teama c\ va
– Deci, continu\ ea, deci Goethe a murit acum o sut\ de ani, iar pleca [i m\ va l\sa aici singur, iar apoi totul va fi la fel ca mai
Harry `l `ndr\ge[te foarte mult, f\c`ndu-[i o imagine minunat\ `nainte. A[a cum o durere de m\sea revine dintr-odat\ dup\ ce

92 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 93
disp\ruse un timp, arz`ndu-te din nou ca jarul, la fel m\ cu- picioarele sub mas\, mi-am dat seama c\ eram enorm de obosit
prinser\ iar\[i, `ntr-o clipit\, teama [i spaima. Dumnezeule, dup\ ceasurile de umblat prin ora[, a[a `nc`t am r\mas pe loc. {i
cum de-am putut uita ce m\ a[tepta? Se produsese, oare, vreo iat\-m\ dormind deja, ascult`nd de porunca matern\, dormeam
schimbare? cu nesa] [i plin de recuno[tin]\, vis`nd, vis`nd, limpede [i
– Stai, am strigat eu conjur`nd-o, nu pleca]i – s\ nu pleci! frumos, a[a cum de mult\ vreme nu mai visasem. {i iat\ ce vis
Fire[te c\ po]i dansa c`t vrei, dar s\ nu m\ la[i prea mult timp am avut:
singur, s\ te `ntorci, s\ te `ntorci! Se f\cea c\ a[teptam a[ezat pe un scaun `ntr-o anticamer\ de
Ea se scul\, r`z`nd. Mi-o imaginasem mai `nalt\, era supl\, mod\ veche. Mai `nt`i nu [tiam dec`t c\ m\ anun]asem `n
dar nu `nalt\. Am sim]it din nou c\ `mi aduce aminte de cineva – audien]\ la o personalitate, mai pe urm\ mi-am amintit c\
dar de cine? Nu puteam s\-mi dau seama. trebuia s\ m\ primeasc\ `nsu[i domnul Goethe. Din p\cate nu
– Te `ntorci? venisem la el `ntr-o problem\ personal\, ci `n calitate de cores-
– M\ `ntorc, dar o s\ dureze pu]intel, o jum\tate de or\ sau pondent al unei reviste, lucru care nu-mi pl\cea deloc, nu
poate chiar o or\ `ntreag\. S\-]i spun ceva: `nchide ochii [i dormi puteam s\ `n]eleg defel ce diavol m\ v`r`se `ntr-o asemenea
pu]in; ai nevoie de un pic de somn. situa]ie. Totodat\, un scorpion pe care tocmai `l z\risem [i care
I-am f\cut loc [i ea plec\; rochi]a ei `mi atinse genunchiul, `n `ncercase s\ se ca]ere pe piciorul meu, `mi d\dea o stare de
mers ea se privi `ntr-o oglinjoar\ rotund\ de buzunar, ridic\ nelini[te. M\ ap\rasem, scutur`nd micu]a t`r`toare neagr\ de pe
spr`ncenele, `[i [terse b\rbia cu un mic p\m\tuf de pudr\ [i mine, dar acum nu [tiam pe unde se ascunde, a[a c\ nu
disp\ru `n salonul de dans. M-am uitat `n jurul meu: chipuri `ndr\zneam s\ mai fac nici o mi[care.
necunoscute, b\rba]i care fumau, bere scurs\ pe mesele de Pe deasupra, nici nu eram foarte sigur dac\ nu cumva, din
marmur\, pretutindeni strig\te [i vocifer\ri, al\turi muzica de gre[eal\, `n loc s\ fiu anun]at la Goethe, mi se acordase o
dans. ~mi spusese c\ ar trebui s\ dorm. Ah, habar n-ai tu, scump\ audien]\ la Matthisson pe care `ns\, `n visul meu, `l confundam
copil\, ce somn am eu, mai sperios dec`t un iepure! Cum s\ cu Bürger, consider`nd c\ poeziile adresate lui Molly i s-ar fi
dormi `n mijlocul unui asemenea b`lci, st`nd la o mas\, printre datorat lui. Dar pentru c\ veni vorba, a[ fi dorit foarte mult s\
c\nile de bere cu capace cl\mp\nitoare; am mai luat o gur\ de m\ `nt`lnesc cu Molly, c\ci mi-o imaginam ca pe o fiin]\ minu-
vin, am scos din buzunar un trabuc privind `n jurul meu dup\ nat\, molatec\, plin\ de muzicalitate, vesperal\. Ce p\cat c\
un chibrit, dar, de fapt, n-aveam nici un chef s\ fumez, a[a c\ am trebuia s\ a[tept acolo din `ns\rcinarea unei redac]ii nesuferite!
pus trabucul dinaintea mea pe mas\. „~nchide ochii“, `mi spusese Proasta mea dispozi]ie cre[tea din ce `n ce [i se r\sfr`ngea treptat
ea. Dumnezeu [tie de unde avea fata asta o asemenea voce, o [i asupra lui Goethe fa]\ de care, `n momentul acela, aveam, a[a
voce pu]in grav\, pl\cut\, matern\. Era o adev\rat\ binefacere, dintr-odat\, tot felul de re]ineri [i repro[uri. Splendide per-
aflasem eu acum, s\ dai ascultare unei asemenea voci. Am `nchis spective pentru o audien]\! De[i scorpionul era periculos [i se
ochii supus, mi-am rezemat capul de perete, `nconjurat de ascundea probabil pe undeva prin apropiere, poate c\ totu[i at`t
vuietul sutelor de zgomote, iar g`ndul c\ a[ putea dormi acolo de r\u nu era; mi se p\rea chiar c\ ar putea s\ `nsemne [i ceva
m\ f\cu s\ z`mbesc, m-am hot\r`t s\ m\ duc p`n\ la u[a salonului bun, mi se p\rea foarte posibil s\ aib\ `ntr-un fel de-a face cu
de dans [i s\ arunc o privire `n\untru – c\ci trebuia s\ o v\d Molly, s\ fie un sol al ei sau animalul ei heraldic, un animal
dans`nd pe frumoasa mea fat\ –, dar abia c`nd mi-am mi[cat heraldic frumos, periculos, care `ntruchipa feminitatea [i

94 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 95
p\catul. S\ fi fost oare exclus ca vietatea aceea s\ se fi numit lupt\ etern\, pe via]\ [i pe moarte, cu dragostea, la fel de
Vulpius? Dar iat\ c\ un servitor deschise brusc u[a, eu m-am arz\toare [i la fel de sf`nt\, pentru inocen]a pierdut\ a naturii,
ridicat [i am p\[it `n\untru. toat\ aceast\ `ngrozitoare plutire `n vid [i incertitudine,
B\tr`nul Goethe st\tea `n picioare, scund [i foarte ]an]o[ [i, condamnarea la un trai efemer, la imperfec]iune, la ve[nica
dup\ cum se cuvenea, pe pieptul acestui clasic str\lucea o deco- experimentare, la diletantism – pe scurt, toat\ lipsa de per-
ra]ie important\. P\rea c\ guverneaz\ `n continuare, primind `n spectiv\, toat\ `ng`mfarea [i disperarea arz\toare a existen]ei
audien]\, exercit`ndu-[i de aici, din muzeul s\u de la Weimar, umane. Dumneavoastr\ a]i cunoscut toate acestea, vi le-a]i asu-
controlul asupra lumii. C\ci, de `ndat\ ce m-a z\rit, a cl\tinat mat [i totu[i, prin `ntreaga dumneavoastr\ via]\, a]i propov\duit
brusc din cap ca un corb b\tr`n [i mi-a spus pe un ton solemn: contrariul, exprim`nd `ncredere [i optimism, am\gindu-v\ pe
– A[adar, voi tinerii, nu prea s`nte]i de acord cu str\daniile dumneavoastr\ `n[iv\ [i pe mul]i al]ii cu durabilitatea [i sensul
noastre? pe care, chipurile, l-ar avea str\daniile noastre spirituale. At`t `n
– ~ntocmai, i-am r\spuns, `nghe]`nd sub privirea lui mi- dumneavoastr\ `n[iv\, c`t [i `n Kleist [i Beethoven, a]i respins [i
nisterial\. Noi, tinerii, nu s`ntem de acord cu dumneavoastr\, reprimat ispita abisului, glasurile dezn\d\jduite ale adev\rului.
b\tr`ne domn, a[a este. Pentru noi, Excelen]\, s`nte]i prea Decenii de-a r`ndul nu a]i f\cut altceva dec`t s\ l\sa]i impresia c\
solemn [i prea orgolios, prea `ncrezut [i prea pu]in sincer. Se `mbog\]irea masiv\ a cuno[tin]elor [i colec]iilor, scrierea [i
pare c\ lucrul esen]ial tocmai acesta este: c\ s`nte]i prea pu- p\strarea coresponden]ei, `ntreaga dumneavoastr\ existen]\ la
]in sincer. Weimar, la v`rsta senectu]ii, reprezint\ realmente calea spre
M\run]elul b\tr`n `[i `nclin\ capul rigid, iar gura lui cu buze eternizarea clipei pe care, de fapt, nu a]i reu[it dec`t s\ o mu-
aspre se schimonosi func]ion\re[te, destinz`ndu-se apoi `ntr-un mifica]i, calea spre spiritualizarea naturii pe care, de fapt, nu a]i
z`mbet discret [i `nvior`ndu-se `ntr-un mod `nc`nt\tor. ~n acest reu[it dec`t s\ o stiliza]i, metamorfoz`nd-o `ntr-o masc\. Iat\ `n
timp inima `ncepu s\-mi bat\ dintr-odat\ mai tare, c\ci mi-am ce const\ lipsa de sinceritate pe care noi v-o repro[\m.
amintit de poezia Amurgul cobora de sus [i de faptul c\ acesta B\tr`nul consilier aulic privea g`nditor `n ochii mei, `n timp
fusese b\rbatul care rostise cuvintele ei cu gura aceasta. De fapt, ce pe buzele lui st\ruia acela[i z`mbet.
`n clipa aceea eram complet dezarmat [i subjugat, `nc`t a[ fi vrut Apoi, spre uimirea mea, m\ `ntreb\:
s\ `ngenunchez dinaintea lui. Dar mi-am ]inut firea, iar din gura – Atunci cred c\ Flautul fermecat al lui Mozart v\ dezgust\
sa z`mbitoare ie[ir\ urm\toarele cuvinte: foarte mult?
– Ei, a[adar, m\ `nvinov\]i]i c\ s`nt lipsit de sinceriate? Ce {i, `nainte ca eu s\ fi putut protesta, a continuat:
cuvinte mai s`nt [i astea! Nu vre]i s\-mi explica]i mai pe larg? – Flautul fermecat prezint\ via]a ca pe un c`ntec gra]ios,
– Ba chiar voiam s-o fac cu pl\cere, cu mare pl\cere. pream\re[te sentimentele noastre at`t de trec\toare ca pe ceva
– Dumneavoastr\, domnule Goethe, asemeni tuturor ma- etern [i dumnezeiesc, nu-l aprob\ nici pe domnul von
rilor spirite, a]i cunoscut [i a]i tr\it cu luciditate incertitudinea, Kleist, nici pe domnul Beethoven, ci propov\duie[te opti-
disperarea vie]ii omene[ti: splendoarea unei clipe [i mizerabila ei mismul [i `ncrederea.
ofilire, imposibilitatea de a pl\ti, pentru frumoasele culmi ale – {tiu, [tiu! am strigat eu m`nios. Dumnezeu s\ mai `n]e-
sentimentului, altfel dec`t prin prizonieratul `n via]a de zi cu zi, leag\ cum de v-a]i n\pustit tocmai asupra Flautului fermecat
dorul arz\tor dup\ un regat al spiritului, dor care se zbate `ntr-o care mi-e mai drag dec`t orice pe lumea asta! Dar Mozart n-a

96 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 97
ajuns la v`rsta de optzeci [i doi de ani [i nici n-a avut asemenea c`mp, din mijlocul c\rora se ivea, c\rnoas\ [i vesel\, o galben\
preten]ii la perenitate, la ordine, la o demnitate sever\ `n ceea ciubo]ica-cucului.
ce prive[te via]a lui personal\, cum a]i f\cut-o dumneavoastr\! Nu-mi prea convenea c\ b\tr`nul `ncerca s\-mi evite `ntre-
El nu [i-a dat at`ta importan]\! El a c`ntat dumnezeie[tile sale b\rile [i acuza]iile `ntr-un mod at`t de glume], a[a `nc`t i-am
melodii [i a fost s\rac, [i a murit timpuriu, s\rac, necunoscut... aruncat priviri pline de repro[. Atunci el s-a `nclinat spre mine,
Mi se t\ia respira]ia. ~n numai c`teva cuvinte ar fi trebuit iar gura lui, care acum sem\na cu cea a unui copil, s-a apropiat
s\ rostesc acum mii de lucruri, fruntea mi se `mbrobonise de urechea mea, [optind u[or:
de sudoare. – Tinere, `l iei mult prea `n serios pe b\tr`nul Goethe. Pe
Goethe mi-a spus `ns\ foarte amabil: b\tr`nii care au murit deja `i nedrept\]im dac\ `i lu\m `n serios.
– Se prea poate s\ fie de neiertat c\ am ajuns la v`rsta de Nou\, nemuritorilor, nu ne place s\ lu\m nimic `n serios, nou\
optzeci [i doi de ani. Dar asta mi-a dat mai pu]ine satisfac]ii ne place s\ glumim. Seriozitatea, tinere, este o chestiune de
dec`t v\ pute]i `nchipui. Ave]i dreptate: `ntotdeauna m-a animat timp; nu pot s\-]i dezv\lui dec`t c\ ea provine dintr-o supra-
estimare a timpului. {i eu am exagerat odinioar\ importan]a
pornirea nest\p`nit\ de a d\inui, `ntotdeauna mi-a fost team\ de
timpului, de aceea m\ hot\r`sem s\ tr\iesc o sut\ de ani. Dar
moartea pe care am comb\tut-o mereu. Cred c\ lupta `mpotriva
vezi tu, `n eternitate, timpul nu exist\; eternitatea nu este dec`t
mor]ii, dorin]a necondi]ionat\ [i `nc\p\]`nat\ de a tr\i este
o clip\, abia ajunge ca s\ faci o glum\.
sursa din care s-au alimentat activitatea [i via]a tuturor oame-
~ntr-adev\r, cu omul acesta nu se mai putea discuta serios,
nilor ilu[tri. Iar faptul c\, la urma urmei, tot trebuie s\ murim,
]op\ia `nc`ntat `n sus [i `n jos [i se ml\dia `n a[a fel, `nc`t
iat\, t`n\rul meu prieten, asta am dovedit-o la optzeci [i doi de
ciubo]ica-cucului de pe decora]ia lui era c`nd gata s\ ]`[neasc\
ani la fel de categoric ca [i `n cazul `n care a[ fi murit pe c`nd
afar\ ca o rachet\ c`nd, dimpotriv\, s\ se mic[oreze p`n\ ce nu
mergeam la [coal\. A[ vrea s\ mai spun ceva ce ar putea s\
se mai vedea deloc. ~n vreme ce f\cea pa[i [i figuri de dans
contribuie la justificarea mea: am avut `n fire multe `nclina]ii
excelente, am constatat involuntar c\ m\car b\rbatul acesta nu
copil\re[ti, mult\ curiozitate [i pl\cere instinctiv\ de a m\ juca,
pierduse ocazia de a `nv\]a s\ danseze. Dansa minunat. Atunci
un chef imens de a pierde timpul. Da, [i a fost nevoie s\ treac\ mi-am adus aminte din nou de scorpion, mai bine zis de Molly,
o vreme destul de lung\, p`n\ mi-am dat seama c\ trebuie c`ndva [i i-am strigat lui Goethe:
s\ pun cap\t jocului. – Spune]i-mi, Molly nu este aici?
Rostind toate acestea z`mbea cu viclenie, ba chiar de-a Goethe a r`s zgomotos. S-a dus la biroul lui, a descuiat un
dreptul cu [iretenie! Silueta i se alungise, atitudinea scor]oas\ [i sertar [i a scos de acolo o cutie pre]ioas\ din piele sau catifea,
demnitatea convulsiv\ de pe chipul lui disp\ruser\. Iar aerul din deschiz`nd-o [i invit`ndu-m\ s\ m\ uit `n ea. ~n\untru, pe cati-
jurul nostru se umpluse acum de fel de fel de melodii, de tot feaua de culoare `nchis\, se afla un picioru[ de femeie, mic de
felul de c`ntece pe versuri de-ale lui Goethe, puteam distinge cu tot, impecabil, str\lucitor, un picior delicios, `ndoit pu]in din
claritate Vioreaua de Mozart [i Verzi s`nt iar\[i tufe-n v\i de genunchi, cu laba `ntins\, termin`ndu-se cu v`rfurile ginga[e ale
Schubert. Chipul lui Goethe se `mbujorase [i `ntinerise, z`mbea, degetelor.
sem\n`nd c`nd cu Mozart, c`nd cu Schubert, de parc\ erau fra]i, Am `ntins m`na `n inten]ia de a lua de acolo picioru[ul de
iar decora]ia de pe pieptul s\u era f\cut\ din fel de fel de flori de care m\ `ndr\gostisem pe loc, dar c`nd am dat s\-l prind cu dou\

98 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 99
degete, mi s-a p\rut c\ juc\ria se mi[c\, tres\rind u[or, ceea ce – Dr\gu] din partea ta. Dar uite ce e, cuv`ntul e cuv`nt, am
mi-a trezit b\nuiala c\ acela ar putea s\ fie scorpionul. Mi s-a acceptat [i am s\ m\ duc acolo. Nu te mai obosi! Hai, mai trage
p\rut c\ Goethe `n]elege ce se petrece cu mine, c\ tocmai acesta o du[c\, a mai r\mas ceva vin `n sticl\. ~l bei pe tot [i pe urm\
fusese scopul urm\rit de el, c\ voise s\-mi trezeasc\ aceast\ te duci frumu[el acas\ [i te culci. Promite-mi.
nedumerire profund\, discordia spasmodic\ dintre r`vnire [i – Nu, nu pot s\ m\ duc acas\.
team\. }inea micu]ul [i dr\g\la[ul scorpion foarte aproape de – Ah, ce ]i-e [i cu pove[tile astea ale tale! Tot n-ai ispr\vit cu
fa]a mea [i vedea cum `l doream, vedea cum d\deam `nd\r\t Goethe? (~n momentul acela mi-am amintit c\ tocmai `l visa-
speriat, iar lucrul acesta p\rea s\-i fac\ o mare pl\cere. ~n vreme sem.) Dar dac\ `ntr-adev\r nu te po]i duce acas\, atunci r\m`i,
ce m\ nec\jea cu acel obiect pl\cut [i periculos, `mb\tr`nise aici po]i s\ `nchiriezi o camer\. Vrei s\-]i fac rost de una?
iar\[i, era b\tr`n de tot, de o mie de ani, p\rul `i era alb ca neaua, Ideea m\ mul]umi [i am `ntrebat-o unde voi putea s-o
iar chipul s\u ve[ted de om b\tr`n r`dea potolit, neauzit, el r`se mai v\d. Unde locuia? N-am primit r\spuns. ~mi zise doar c\
n\valnic `n sinea lui cu acel umor imprevizibil al b\tr`nilor. n-aveam dec`t s\ o caut [i c\ o voi g\si de `ndat\.
– Nu-mi `ng\dui s\ te invit?
Dup\ ce m-am trezit, uitasem de visul meu, abia mai t`rziu
– Unde?
mi-am adus aminte de el. Se pare c\ dormisem aproape o or\
– Unde vrei, unde-]i place ]ie.
acolo, `n mijlocul muzicii [i al forfotei, la masa din cr`[ma
– Bine. Deci pe mar]i, la cin\ la B\tr`nul Franciscan, etajul
aceea, niciodat\ n-a[ fi crezut c\ voi fi `n stare de a[a ceva. Fata
`nt`i. La revedere!
cea dr\gu]\ st\tea dinaintea mea, ]in`ndu-mi o m`n\ pe um\r.
Mi-a `ntins m`na [i, abia acum i-am remarcat-o, era o m`n\
– D\-mi dou\ sau trei m\rci, spuse ea, am consumat ceva
care se potrivea `ntru totul cu vocea ei frumoas\ [i plin\,
dincolo.
inteligent\ [i bl`nd\. A r`s ironic\ c`nd i-am s\rutat-o.
I-am dat portmoneul, ea `l lu\, plec\ [i se `ntoarse de `ndat\.
~n ultima clip\ se `ntoarse c\tre mine [i `mi spuse:
– A[a, acum pot s\ mai stau o clip\ cu tine, pe urm\ trebuie
– Vreau s\-]i mai spun ceva `n leg\tur\ cu Goethe. Uite,
s\ plec, am o `nt`lnire.
M-am speriat. acela[i lucru care ]i s-a `nt`mplat ]ie cu Goethe, adic\ repulsia
– Cu cine? am `ntrebat-o eu `ntr-un suflet. fa]\ de tabloul acela, mi se `nt`mpl\ [i mie uneori cu sfin]ii.
– Cu un domn, Harry, puiule. M-a invitat la barul Odeon. – Cu sfin]ii? E[ti at`t de evlavioas\?
– Oh, [i eu care crezusem c\ n-o s\ m\ la[i singur. – Nu, nu s`nt evlavioas\, din p\cate, dar odat\ am fost [i,
– Atunci trebuia s\ m\ fi invitat tu. }i-a luat-o altul `nainte. c`ndva, am s\ fiu din nou. N-am timp de evlavie.
Ei, dar tu o s\ economise[ti, `n schimb, ni[te bani frumo[i. – N-ai timp? Trebuie s\ ai timp pentru a[a ceva?
Cuno[ti barul Odeon? Dup\ miezul nop]ii, numai [ampanie. – O, fire[te. Trebuie s\ ai timp ca s\ fii evlavios, ba-]i trebuie
Fotolii de club, orchestr\ de negri, foarte elegant. chiar mai mult [i anume s\ fii independent de timp! Nu po]i s\
La toate astea nu m\ g`ndisem. fii cu adev\rat evlavios [i, `n acela[i timp, s\ tr\ie[ti `n mijlocul
– Ah, am exclamat eu pe un ton rug\tor, atunci accept\ realit\]ilor, lu`nd `n serios timpul, banii, barul Odeon [i toate
invita]ia mea. Mi se pare foarte firesc, acum c\ s`ntem prieteni. lucrurile de soiul \sta.
Accept\-mi invita]ia [i, hai, te rog, s\ mergem unde vrei tu. – ~n]eleg. Dar cu sfin]ii cum e?

100 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 101


– P\i, pe unii sfin]i `i iubesc foarte tare: pe {tefan, Sf`ntul coroan\ ve[tejit\, r\mas\ de la s\rb\torirea vreunei asocia]ii
Francisc [i pe al]ii. Uneori v\d tablouri care `i `nf\]i[eaz\ pe ei, oarecare. A[ fi dat oric`t s\ fi avut o c\ma[\ de noapte. Cel pu]in
ca [i pe M`ntuitor [i pe Maica Domnului, `ns\ imaginile s`nt aveam ap\ [i un mic prosop, a[a `nc`t am putut s\ m\ sp\l, apoi
mincinoase, false, proste[ti, iar eu nu le pot suferi defel, a[a cum m-am `ntins `mbr\cat `n pat, l\s`nd lumina aprins\ [i reflect`nd
tu nu suferi acea imagine a lui Goethe. C`nd v\d c`te un `n voie. A[adar, problema cu Goethe se l\murise. Ce minunat a
M`ntuitor sau c`te un Sf`nt Francisc at`t de dulceag [i de stupid, fost c\-mi ap\ruse `n vis! {i fata aceasta `nc`nt\toare – ah, de-a[
[i v\d cum al]ii g\sesc c\ asemenea imagini s`nt frumoase [i fi [tiut cum o cheam\! Iat\ c\ dintr-odat\, s-a ivit un om, un om
d\t\toare de speran]\ simt c\ adev\ratul M`ntuitor este jignit `n viu, care a spart tulburele clopot de sticl\ al mortific\rii sub
felul \sta [i `mi spun: ah, la ce-a mai tr\it [i-a mai suferit at`t de care m\ aflam, `ntinz`ndu-mi mie, celui din\untru, m`na ei, o
groaznic, dac\ oamenii se mul]umesc cu un tablou `n care este m`n\ bun\, frumoas\, cald\! Iat\ cum se iviser\ dintr-odat\
`nf\]i[at at`t de stupid! Cu toate acestea, [tiu c\ [i imaginea mea ni[te lucruri care `mi trezeau interesul, la care puteam s\ m\
despre M`ntuitor sau despre Francisc nu este alta dec`t aceea pe g`ndesc cu bucurie, cu `ngrijorare [i `ncordare! Iat\ cum se ivise,
care [i-o poate face un om, c\ ea nu egaleaz\ imaginea pri- dintr-odat\, o u[\ deschis\ prin care via]a n\v\lea `n mine!
mordial\, c\ imaginea M`ntuitorului pe care eu o port `n mine Poate c\ voi reu[i s\ tr\iesc din nou, poate c\ voi reu[i s\ fiu din
i-ar p\rea M`ntuitorului `nsu[i la fel de stupid\ [i de nesa- nou om. Sufletul meu, amor]it de at`ta r\ceal\, aproape `nghe-
tisf\c\toare cum mi se par toate reproducerile dulcegi. Nu ]at, respira acum din nou, f`lf`ind somnoros din aripile-i micu]e
spun asta ca s\-]i justfic proasta dispozi]ie [i m`nia care te-a [i pl\p`nde. Goethe venise la mine. O fat\ `mi poruncise s\
cuprins din pricina imaginii lui Goethe, nu, nu ai dreptate. m\n`nc, s\ beau, s\ dorm, `mi vorbise cu prietenie, r`sese de
}i-o spun numai pentru a-]i demonstra c\ pot s\ te `n]eleg. Voi mine, `mi spusese c\ s`nt un b\ie]andru prostu]. {i tot ea,
\[tia, `nv\]a]ii [i arti[tii, ave]i `n capetele voastre fel de fel de prietena aceasta minunat\, mi-a mai povestit [i despre sfin]i,
lucruri deosebite, dar s`nte]i [i voi ni[te oameni la fel ca demonstr`ndu-mi c\ nici m\car `n cele mai stranii momente de
ceilal]i, [i iat\ c\ [i nou\, celorlal]i, ne trec prin cap vise [i jo- r\t\cire nu s`nt defel singur [i ne`n]eles, c\ nu s`nt deloc o
curi. Am b\gat de seam\, `nv\]ate domn, c\ te cam f`st`cise[i excep]ie boln\vicioas\, c\ am fra]i [i surori, c\ exist\ oameni
c`nd a trebuit s\-mi istorise[ti povestea ta cu Goethe – trebuia care m\ `n]eleg. Oare aveam s-o mai v\d? Da, cu siguran]\, `n ea
s\-]i dai toat\ silin]a, pentru ca [i o fat\ simpl\ ca mine s\ reu- puteai s\ ai `ncredere. „Cuv`ntul e cuv`nt.
[easc\ s\-]i priceap\ ideile. Ei, a[ vrea s\-]i ar\t totu[i c\ nu e Am dormit din nou, am dormit patru, cinci ore. C`nd m-am
nevoie s\-]i dai chiar at`ta silin]a. Te `n]eleg. A[a. {i acum trezit era zece [i ceva, hainele mi se bo]iser\, eram d\r`mat de
destul! Trebuie s\ fugi `n pat! oboseal\, `n minte `mi st\ruia amintirea unui lucru `ngrozitor,
Plec\, iar pe mine, un servitor b\tr`n m-a `nso]it pe sc\ri `n care se petrecuse ieri, dar m\ `nviorasem, eram plin de spe-
sus, ba mai mult, `nt`i m-a `ntrebat dac\ am bagaj, iar apoi, ran]\, plin de g`nduri bune. ~ntors `n locuin]a mea, nu am mai
afl`nd c\ nu am, mi-a cerut s\-i pl\tesc dinainte ceea ce el numea sim]it nici urm\ din groaza pe care mi-o trezea ieri ideea
„taxa de `nnoptat“. M-a condus apoi pe o scar\ veche, `ntu- `ntoarcerii acas\.
necat\, p`n\ `ntr-o camer\ unde m-a l\sat singur. Acolo se afla Pe scar\, ceva mai sus de araucarie, m-am `nt`lnit cu „m\-
un pat de lemn uscat, foarte scurt [i tare, iar pe perete at`rnau tu[a“, cu proprietara mea, pe care o vedeam rareori, dar a c\rei
o sabie [i un portret `n culori al lui Garibaldi, precum [i o f\ptur\ prietenoas\ `mi pl\cea foarte mult. ~nt`lnirea nu prea

102 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 103


mi-era pe plac c\ci, oricum, eram cam r\v\[it [i nedormit, foarte incomplet, lucruri pe care orice g`nditor le cunoscuse [i
nepiept\nat [i neb\rbierit. Am salutat-o [i am dat s\ merg mai le folosise dintotdeauna cu mai mult\ `n]elepciune. Am discutat
departe. De obicei `mi respecta dorin]a de a r\m`ne singur [i de [i despre aceste lucruri, c\ci m\tu[a `nclina pu]in spre evlavie [i
a nu fi b\gat `n seam\, dar ast\zi se p\rea c\, `ntr-adev\r, v\lul nu-i displ\ceau discu]iile referitoare la religie. I-am spus c\
dintre mine [i lumea `nconjur\toare se destr\mase, c\ o barier\ vechilor indieni le era foarte bine cunoscut\ omniprezen]a
c\zuse – ea se opri `n loc r`z`nd. tuturor for]elor [i faptelor, tehnica nef\c`nd altceva dec`t s\
– A]i umblat creanga, domnule Haller, noaptea asta n-a]i impun\ o infim\ parte din aceast\ certitudine `n con[tiin]a
dormit `n patul dumneavoastr\. Se vede treaba c\ s`nte]i foarte general\, construind `n acest scop, mai ales `n domeniul undelor
obosit! sonore, un receptor [i un emi]\tor care, deocamdat\, erau `nc\
– Da, am zis eu, izbucnind `n r`s, am avut o noapte cam `ngrozitor de imperfecte. Dar ceea ce fusese mai important `n
animat\ [i, cum n-am vrut s\ stric bunul renume al casei [tiin]a Antichit\]ii, irealitatea timpului, nu a fost sesizat\ p`n\
dumneavoastr\, am dormit la un hotel. Respect foarte mult acum de tehnic\, `ns\ bine`n]eles c\ p`n\ la urm\ va fi „desco-
lini[tea [i respectabilitatea acestei case, uneori mi se pare c\ eu perit\“ [i ea, `nc\p`nd pe m`inile zeloase ale inginerilor. S-ar
s`nt aici un fel de corp str\in. prea putea ca nu peste mult\ vreme s\ se descopere c\ `n jurul
– De ce v\ bate]i joc, domnule Haller? nostru t\l\zuiesc nu numai imaginile [i `nt`mpl\rile prezente,
– Vai, dar nu-mi bat joc dec`t de mine `nsumi. momentane, ci a[a cum muzica de la Paris [i de la Berlin poate
– Tocmai lucrul acesta nu ar trebui s\-l face]i. ~n casa mea fi ascultat\ acum [i la Frankfurt sau Zürich, se va [ti c\ toate
nu trebuie s\ v\ sim]i]i ca un „corp str\in“. Trebuie s\ tr\i]i a[a cele `nt`mplate c`ndva au fost `nregistrate [i se p\streaz\ intacte
cum v\ place [i s\ face]i tot ceea ce dori]i. Am avut eu [i chiria[i [i c\, `ntr-o bun\ zi, cu sau f\r\ fir, cu sau f\r\ zgomote de fond,
foarte, foarte respectabili, cu adev\rat exemplari, dar niciunul `i vom auzi vorbind pe regele Solomon [i pe Walther von der
nu a fost at`t de lini[tit, niciunul nu ne-a deranjat at`t de pu]in Vogelweide. Dar [i c\ toate acestea, le fel ca [i `nceputurile
ca dumneavoastr\. {i acum – n-a]i vrea s\ be]i un ceai? radioului `n zilele noastre, nu vor servi oamenilor dec`t pentru
Nu am putut rezista. Mi-a adus ceaiul la ea `n salon, unde ca s\ fug\ de ei `n[i[i [i de ]elurile lor, `nconjur`ndu-se cu o re]ea
at`rnau frumoasele tablouri ale bunicilor, unde se aflau mobile din ce `n ce mai deas\ de divertismente [i preocup\ri inutile. Nu
r\mase de la bunici; am p\l\vr\git ni]elu[, iar amabila doamn\ am dat glas acestor lucruri, ce-mi erau familiare, pe obi[nuitul
afl\, f\r\, de fapt, s\ m\ fi `ntrebat, ba una, ba alta din via]a [i ton de `nver[unare [i ironie la adresa epocii [i a tehnicii, ci `n
din g`ndurile mele, ascult`ndu-m\ cu un amestec de respect [i glum\, `n joac\, iar m\tu[a z`mbea. ~n felul acesta am petrecut
glumea]\ superioritate matern\, amestec pe care femeile inte- mul]umi]i aproape o or\ `mpreun\, b`nd ceai.
ligente `l manifest\ fa]\ de unele ciud\]enii ale b\rba]ilor. A O invitasem pe frumoasa [i strania fat\ de la Vulturul Negru
venit vorba [i despre nepotul ei [i mi-a ar\tat, `n camera de pentru ziua de mar]i, [i nu mi-a fost deloc u[or s\-mi omor
al\turi, un aparat de radio pe care acesta `l me[terise de cur`nd, timpul p`n\ atunci. Iar c`nd, `n cele din urm\, veni [i ziua de
`n timpul s\u liber. T`n\rul acela silitor st\tea sear\ de sear\, ca mar]i, abia atunci mi-am dat seama, cu o limpezime `nfri-
s\ `ncropeasc\ o asemenea ma[in\rie, fascinat de ideea transmi- co[\toare, de importan]a leg\turii mele cu aceast\ fat\ necu-
siei f\r\ fir, ador`ndu-l cu evlavie, `n genunchi, pe Dumnezeul noscut\. Nu m\ mai g`ndeam dec`t la ea, de ea `mi legasem
tehnicii care reu[ise, dup\ milenii, s\ descopere [i s\ descrie, toate speran]ele, eram dispus s\ fac cele mai mari sacrificii

104 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 105


pentru ea [i s\ m\ arunc la picioarele ei, f\r\ s\ m\ fi `ndr\- prins\ `ntr-o plas\, privind cum soarta `l purta spre clipa deci-
gostit, totu[i, c`tu[i de pu]in de d`nsa. Era suficient s\-mi siv\, cum se `ncurcase [i at`rna lipsit de ap\rare `n plas\, cum
imaginez c\ nu va respecta `nt`lnirea noastr\ sau c\ va uita de p\ianjenul se preg\tea s\ atace, [i cum la fel de aproape p\rea s\
ea, pentru ca s\-mi dau bine seama `n ce situa]ie m\ aflam; fie [i m`na salvatoare. A[ fi putut spune o sumedenie de lucruri
lumea ar fi devenit din nou searb\d\, zilele ar fi devenit la fel dintre cele mai inteligente [i mai p\trunz\toare cu privire la
de cenu[ii [i lipsite de importan]\, `mprejurul meu s-ar fi contextul [i cauzele suferin]ei mele, ale bolii sufletului meu, ale
r\sp`ndit din nou lini[tea [i `ncremenirea cea groaznic\ [i nebuniei [i nevrozei, c\ci mecanismul acesta era prea trans-
pentru mine n-ar mai fi existat nici o alt\ cale de sc\pare din parent pentru mine. Ceea ce-mi lipsea mie nu erau `ns\ cuno[-
acest iad al t\cerii dec`t briciul. ~n aceste c`teva zile `ns\ briciul tin]ele [i `n]elegerea, eu doream cu disperare s\ tr\iesc, s\ decid,
nu-mi devenise defel mai drag, ci r\m\sese la fel de `ngrozitor. s\-mi iau elan [i s\ s\v`r[esc saltul `nainte.
Iar lucrul cel mai dizgra]ios era frica profund\, care `mi Cu toate c\, `n cele c`teva zile de a[teptare, nu m-am `ndoit
str`ngea inima ca `ntr-un cle[te, mi-era team\ de t\ietura din nici un moment c\ prietena mea se va ]ine de cuv`nt, `n ultima
beregata mea, m\ temeam de moarte cu un instinct s\lbatic [i zi eram foarte nelini[tit [i `ncercat de `ndoial\; niciodat\ `n via]a
`nc\p\]`nat de conservare [i de rezisten]\, de parc\ a[ fi fost mea nu a[teptasem cu mai mult\ ner\bdare l\sarea serii. {i, `n
cel mai s\n\tos om, iar via]a mea, un paradis. Mi-am examinat vreme ce tensiunea [i ner\bdarea mea atinser\ cote aproape
situa]ia cu o claritate deplin\ [i lipsit\ de orice menajamente, insuportabile, sim]eam totodat\ c\ ele `mi fac minunat de bine:
`n]eleg`nd c\ tocmai conflictul insuportabil dintre neputin]a de eu, dezam\gitul, cel care nu mai a[teptasem de mult\ vreme
a tr\i [i neputin]a de a muri era cauza pentru care necunoscuta nimic, nu m\ mai bucurasem de nimic, tr\iam acum momente
aceea, micu]a [i dr\g\la[a dansatoare de la Vulturul Negru, mi ne`nchipuit de frumoase [i de noi, era minunat s\ alerg toat\
se p\rea at`t de important\. Ea `nsemna pentru mine o feres- ziulica cuprins de nelini[te, de team\ [i de o cr`ncen\ a[teptare,
truic\, o fant\ infim\ de lumin\ `n iadul `ntunecat al spaimei. s\-mi imaginez dinainte felul `n care vor decurge `nt`lnirea,
Ea `nsemna m`ntuirea, drumul spre cerul liber. Ea trebuia s\ discu]iile [i `ncotro m\ va duce seara aceea, era minunat s\ m\
m\ `nve]e s\ tr\iesc sau s\ mor, ea trebuia s\-mi ating\ cu m`na b\rbieresc [i s\ m\ `mbrac `n acest scop. (Cu grij\ deosebit\,
ei energic\ [i frumoas\ inima `mpietrit\, `nc`t la aceast\ c\ma[\ nou\, cravat\ nou\, [ireturi noi la pantofi.) Nu-mi p\sa
atingere a vie]ii s\ `nfloreasc\ sau s\ se transforme `n cenu[\. cine era feti[cana aceasta inteligent\ [i misterioas\, [i din ce
Nu eram `n stare s\ m\ `ntreb de unde lua ea asemenea for]e, motiv anume acceptase leg\tura cu mine; ea exista, minunea se
de unde `i venea puterea aceea magic\, din ce cauze tainice se petrecuse, `nt`lnisem iar\[i un om, sim]eam din nou poft\ de
n\scuse profunda ei importan]\ pentru destinul meu, nu-mi via]\! Singurul lucru important pentru mine era ca totul s\
p\sa de toate acestea; nu aveam nici un interes s\ aflu aceste continue, ca eu s\ r\m`n `n c`mpul de atrac]ie al acestei for]e,
lucruri. Nici un fel de cuno[tin]e sau revela]ii nu mai pre- s\-mi c\l\uzesc pa[ii dup\ steaua aceasta.
zentau interes pentru mine, m\ `ndopasem p`n\ la sa]ietate cu Ah, n-am s\ uit clipa `n care am v\zut-o din nou! {edeam `n
ele, iar chinul [i ru[inea cea mai t\ioas\ [i mai batjocoritoare vechiul [i tihnitul restaurant la o m\su]\ pe care o comandasem
constau `n aceea c\ `mi defineam at`t de limpede propria stare, telefonic dinainte, de[i nu ar fi fost necesar, [i studiam lista de
c\ eram at`t de con[tient de ea. ~l vedeam dinaintea mea pe bucate; `ntr-un pahar cu ap\ pusesem dou\ orhidee frumoase,
acest individ, pe animalul acesta, lupul de step\, ca pe o musc\ cump\rate anume pentru prietena mea. Ea m\ f\cuse s\ o

106 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 107


a[tept un timp, dar eram singur c\ va veni, a[a c\ m-am mai – S-ar putea s\ mi-l ghice[ti. Mi-ar face pl\cere dac\ mi l-ai
lini[tit. {i iat-o venind, se opri `n dreptul garderobei, adre- putea ghici. Fii atent [i uit\-te bine la mine. Oare s\ nu fi
s`ndu-mi un salut doar cu privirea atent\, parc\ cercet\toare a remarcat `nc\ faptul c\, uneori, chipul meu seam\n\ cu cel al
ochilor ei c\prui. Am observat cu suspiciune felul `n care unui b\ie]andru? A[a ca acum de pild\?
chelnerul se comporta fa]\ de ea. Dar, slav\ Domnului, nici ~ntr-adev\r, privind-o cu mare aten]ie, a trebuit s\-i dau
urm\ de intimitate, de familiaritate, corectitudinea lui era dreptate, avea chipul unui b\ie]andru. Mi-am `ng\duit un r\gaz
irepro[abil\. {i cu toate acestea se cuno[teau, ea `i spunea pe de un minut, iar chipul acela `ncepu s\-mi spun\ ceva [i s\-mi
nume – Emil. aduc\ aminte de propria copil\rie [i de prietenul meu de pe
C`nd i-am oferit orhideele, a r`s bucuroas\. atunci, pe nume Hermann. Pre] de o secund\ am avut impresia
– Ce dr\gu] din partea ta, Harry. Voiai s\-mi faci un cadou c\ se metamorfozase pe deplin `n persoana acelui Hermann.
[i n-ai [tiut prea bine ce s\ alegi, n-ai [tiut prea bine `n ce m\sur\ – Dac\ ai fi b\iat, i-am spus cu mirare, ar trebui s\ te cheme
aveai dreptul s\-mi faci cadouri, dac\ nu cumva am s\ m\ simt Hermann.
jignit\ [i atunci mi-ai cump\rat orhidee, ele nu s`nt dec`t ni[te – Cine [tie, poate chiar s`nt un b\iat care, acum, s-a travestit
flori, dar au un pre] destul de piperat. A[adar, `]i mul]umesc numai, zise ea `n glum\.
frumos. De fapt am s\-]i spun din capul locului c\ nu vreau s\-mi – Te cheam\ Hermina?
faci cadouri. Eu tr\iesc de pe urma b\rba]ilor, `ns\ nu vreau s\ Ea confirm\ d`nd radioas\ din cap, bucur`ndu-se c\ ghi-
tr\iesc de pe urma ta. Ei, dar ce te-ai schimbat! Aproape c\ nu cisem. ~n momentul acela ni se aduse supa, am `nceput s\
te mai recunosc. Acum c`teva zile ar\tai de parc\ abia fusese[i m`nc\m, iar ea se amuza copil\re[te. Din tot ceea ce-mi pl\cea
cobor`t din [treang, iar acum ai din nou o `nf\]i[are aproape la ea, fermec`ndu-m\, deosebit de dr\gu]\ [i de neobi[nuit\ mi
omeneasc\. Ia spune-mi, mi-ai executat ordinul? se p\rea putin]a ei de a trece foarte brusc de la seriozitatea cea
– Ce ordin? mai profund\ la veselia cea mai zgomotoas\ [i invers, f\r\ ca, `n
– Da’ uituc mai e[ti! Voiam s\ [tiu dac\ acum po]i s\ dansezi acest timp, s\ se fi schimbat sau s\ se fi schimonosit `n vreun fel
foxtrot! Mi-ai spus c\ nu-]i dore[ti nimic mai mult dec`t s\ sau altul, era ca un copil iste]. Acum se `nveseli o vreme, m\
prime[ti ordine de la mine, c\ nu cuno[ti nici o pl\cere mai tachin\ `n leg\tur\ cu foxtrotul, ba chiar `mi d\du ni[te lovituri
mare dec`t aceea de a mi te supune. ~]i mai aduci aminte? cu picioarele, l\ud\ m`ncarea cu mult zel [i remarc\ silin]a pe
– O, da, [i chiar a[a vreau s\ fie! Iau foarte `n serios lu- care o dovedisem c`nd m-am `mbr\cat, [i cu toate acestea avea
crul acesta. s\-mi mai fac\ o serie `ntreag\ de repro[uri cu privire la felul
– {i totu[i n-ai `nv\]at s\ dansezi? cum ar\tam.
– Se poate `nv\]a a[a ceva at`t de repede, `n numai c`- ~n acest r\stimp am `ntrebat-o:
teva zile? – Cum ai reu[it a[a, dintr-odat\, s\ ar\]i ca un b\ie]andru,
– Fire[te. Foxtrotul se poate `nv\]a `ntr-o or\, bostonul `n `nc`t am putut s\-]i ghicesc numele?
dou\. Pentru tangou `]i trebuie mai mult timp, dar n-ai tu – P\i reu[ita asta ]i se datore[te ]ie. Nu `n]elegi, domnule
nevoie de a[a ceva. savant, c\-]i s`nt pe plac [i c\ importan]a pe care mi-o acorzi
– Acum, `ns\, trebuie s\-]i aflu `n fine, numele! vine tocmai din faptul c\ eu s`nt pentru tine un fel de oglind\,
M\ privi c`teva clipe t\cut\. c\ `n interiorul meu exist\ ceva anume, care `]i r\spunde [i te

108 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 109


`n]elege? ~n fond, oamenii ar trebui s\-[i fie reciproc oglinzi, s\-[i Dar ea sc\p\ de `ncerc\rile mele, simplu, `ncrunt`ndu-[i spr`n-
r\spund\ unul altuia, s\-[i fie ecou, dar huhurezii ca tine s`nt cenele, privindu-m\ st\ruitor [i continu`nd apoi cu o voce rece
stranii [i cad u[or prad\ vr\jilor, `nc`t nu mai s`nt `n stare nici ca ghea]a:
s\ vad\, nici s\ citeasc\ `n ochii altor oameni, `nc`t nimic nu le – Ascult\ ce-]i spun, micu]ul meu, trebuie s\ te ]ii de cuv`nt,
mai treze[te interesul. Dar c`nd un asemenea huhurez `nt`lne[te altfel o s\-]i par\ r\u. O s\-]i dau multe porunci, iar tu o s\ le
iar\[i un chip, care `l prive[te cu adev\rat [i `n care ghice[te `ndepline[ti, porunci dr\g\la[e, porunci pl\cute, o s\-]i fac\
ceva ce aduce a r\spuns [i a `nrudire, ei da, atunci simte fire[te mare pl\cere s\ li te supui. Iar `n cele din urm\ o s\ `ndepli-
[i el ce e bucuria. ne[ti [i ultima mea porunc\, Harry.
– Tu [tii de toate, Hermina, am exclamat eu mirat. Este – O voi `ndeplini, am spus eu cu voin]a pe jum\tate `nfr`nt\.
`ntocmai a[a cum spui tu. {i totu[i ai o fire cu totul [i cu totul Care va fi ultima ta porunc\ pentru mine? Eu `ns\ o [i presim-
diferit\ de a mea! E[ti exact opusul meu; ai tot ce `mi lip- ]eam, Dumnezeu [tie de ce.
se[te mie. Ea se cutremur\, scuturat\ parc\ de un mic fior rece, tre-
– Asta e impresia ta, zise ea laconic, [i e bine a[a. zindu-se parc\, `ncetul cu `ncetul, din starea aceea a ei de con-
{i iat\ c\ pe chipul ei, care mi se p\rea `ntr-adev\r ca o centrare. Nu m\ sc\pa deloc din ochi. Dintr-odat\, chipul ei se
oglind\, se a[ternu un nor greu de seriozitate, chipul ei `ntreg `ntunec\ [i mai mult.
radia seriozitate, tragism, ca dintr-un h\u, ca din orbitele goale – Ar fi mai `n]elept din partea mea s\ nu-]i spun. Dar nu
ale unei m\[ti. ~ncet, sco]`nd vorb\ dup\ vorb\, `mi spuse parc\ vreau s\ fiu `n]eleapt\, Harry, nu de data asta. Dimpotriv\.
`n sil\: Ascult\-m\ cu aten]ie! Ai s\ auzi, ai s\ ui]i iar\[i, ai s\ r`zi [i ai
– Ei, nu uita ceea ce mi-ai spus chiar tu! Mi-ai spus c\ pot s\ pl`ngi din pricina asta. Fii atent, micu]ul meu! Am s\ m\ joc
s\-]i dau ordine [i c\ tu, `ndeplinind toate poruncile mele, o s\ cu tine pe via]\ [i pe moarte, fr\]ioare, [i vreau s\-mi dau c\r]ile
te bucuri. S\ nu ui]i lucrul \sta! Pentru c\, trebuie s\ [tii pe fa]\, ar\t`ndu-]i-le `nc\ `nainte de a `ncepe jocul.
micu]ul meu Harry, c\ a[a cum eu reprezint ceva pentru tine, ~n vreme ce spunea toate acestea, chipul ei era at`t de fru-
tot astfel reprezin]i [i tu ceva pentru mine, c\ a[a cum chipul mos, de nep\m`ntesc! ~n ochi `i plutea rece [i luminoas\ triste-
meu `]i d\ unele r\spunsuri, c\ a[a cum ceva anume din ]ea unei certitudini, ochii ace[tia p\reau s\ fi cunoscut [i s\-[i
persoana mea te `nt`mpin\ [i `]i inspir\ `ncredere, acela[i lucru fi asumat tot felul de suferin]e inimaginabile. Vorbea cu difi-
mi se `nt`mpl\ [i mie `n momentul `n care te privesc. C`nd, nu cultate, de parc\ limba `i era `mpiedicat\, vorbea parc\ cu gura
de mult, te-am v\zut intr`nd la Vulturul Negru, obosit [i absent, unui om al c\rui chip degerase de ger; dar printre buze, pe la
[i plutind parc\ departe de aceast\ lume, am avut imediat sen- col]urile gurii, i se vedea din c`nd `n c`nd v`rful limbii, al c\rui
timentul c\, iat\, omul acesta o s\ mi se supun\, pentru c\ joc contrasta cu privirea [i cu vocea ei, tr\d`nd o senzualitate
dorin]a lui nem\rturisit\ este ca eu s\-i dau ordine! Ceea ce am dulce, juc\u[\, dorin]a fierbinte de a se `nfrupta din pl\ceri. Pe
s\ [i fac, \sta-i motivul pentru care am intrat `n vorb\ cu tine, fruntea calm\, neted\, `i at`rna o bucl\ mic\, iar de acolo, din
\sta-i motivul pentru care ne-am `mprietenit. col]ul acela al frun]ii `n care se afla bucla, se n\[tea din c`nd `n
Vorbea cu o seriozitate at`t de profund\, sufletul ei era c`nd, ca un suflu viu, unda asem\n\rii cu un b\ie]andru, unda
supus unei presiuni at`t de mari, `nc`t nu `mi d\deam bine vr\jii magice a hermafroditului. O ascultam `nfrico[at, dar cam
seama ce se `nt`mpl\ [i c\utam s\ o calmez [i s\-i distrag aten]ia. buim\cit, pe jum\tate absent.

110 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 111


– ~]i plac, a continuat ea, tocmai din motivul pe care ]i l-am `nfrico[ase. Tot ce spunea suna conving\tor, aidoma unui glas al
spus deja; eu ]i-am `nvins singur\tatea, te-am prins c`nd te aflai destinului, acceptam totul f\r\ s\ m\ ap\r [i, totu[i, `n pofida
chiar `n pragul iadului [i te-am trezit din nou. Dar a[tept mai seriozit\]ii funeste cu care rostise acele cuvinte, nu puteam s\
mult din partea ta, mult mai mult. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\- cred c\ aveam de-a face cu ceva pe deplin real sau serios. O latur\
goste[ti de mine. Nu, nu m\ contrazice, las\-m\ s\ vorbesc! ~]i a sufletului meu `i sorbea cuvintele, d`ndu-le crezare, o alt\
plac foarte mult, o simt, [i `mi e[ti recunosc\tor, dar nu te-ai latur\ a sufletului meu cl\tina din cap cu bun\tate, constat`nd c\,
`ndr\gostit `nc\ de mine. Vreau s\ te fac s\ te `ndr\goste[ti, asta a[adar, p`n\ [i o fat\ at`t de inteligent\, de s\n\toas\ [i de sigur\
mi-e meseria; c\ci din a[a ceva tr\iesc, din iscusin]a de a-i face pe pe ea ca Hermina avea la r`ndu-i fantasmele [i st\rile sale de
b\rba]i s\ se `ndr\gosteasc\ de mine. ~ns\ fii foarte atent, nu fac r\t\cire. {i abia termin\ de spus ultimul ei cuv`nt, c\ un v\l de
lucrul acesta pentru c\ te-a[ g\si neap\rat `nc`nt\tor. S`nt tot at`t ireal [i de de[ert\ciune `nv\lui `ntreaga scen\.
de pu]in `ndr\gostit\ de tine, Harry, ca [i tu de mine. Dar am Oricum, nu puteam face saltul `napoi, revenind la plauzibil
nevoie de tine, la fel cum tu ai nevoie de mine. Tu ai nevoie de [i la real cu aceea[i u[urin]\ de dansator pe s`rm\ ca Hermina.
mine, `n momentul de fa]\, pentru c\ e[ti dezn\d\jduit [i `]i – Deci eu te voi omor` c`ndva? am `ntrebat-o cu un u[or aer
trebuie cineva care s\ te `mping\ `n ap\ [i s\ te `nvioreze astfel vis\tor, `n vreme ce ea r`dea iar\[i, t\ind de zor carnea de pas\re
din nou. Ai nevoie de mine ca s\ `nve]i s\ dansezi, s\ `nve]i s\ din farfurie.
r`zi, s\ `nve]i s\ tr\ie[ti. Eu `ns\ am nevoie de tine nu acum, ci – Fire[te, d\du afirmativ din cap, dar s\ l\s\m asta, s`ntem la
mai t`rziu, [i anume, pentru ceva foarte important [i frumos. mas\. Harry, fii amabil [i mai comand\-mi pu]in\ salat\ verde!
C`nd te vei fi `ndr\gostit de mine am s\-]i dau ultima mea N-ai poft\ de m`ncare? Cred c\ trebuie s\ `nve]i mai `nt`i tot ceea
porunc\, iar tu ai s\ te supui [i va fi bine a[a [i pentru tine, [i ce, pentru ceilal]i oameni, `nseamn\ ni[te lucruri fire[ti, va
pentru mine. trebui s\ `nve]i p`n\ [i bucuria de a m`nca. A[adar, prive[te,
Lu\ din pahar una din orhideele violet-maronii, cu iriz\ri micu]ule, \sta este un cop\nel de ra]\, iar desprinderea acestei
verzui, `[i aplec\ chipul o clip\ deasupra ei, privind fix la c\rni albe, delicioase, de pe os este ca o s\rb\toare, `nc`t `n inima
floarea aceea. ta trebuie s\ sim]i aceea[i poft\, `ncordare [i mul]umire ca
– N-o s\-]i vin\ u[or, dar ai s-o faci. O s\-mi `ndepline[ti `ndr\gostitul care `[i ajut\ dr\gu]a s\ se elibereze pentru prima
porunca [i ai s\ m\ omori. Asta e. Nu mai `ntreba nimic! dat\ din ve[minte. Ai `n]eles? Nu? E[ti un prost\nac. Fii atent,
Privind `n continuare la orhidee, amu]i, chipul i se destinse `]i dau o buc\]ic\ din cop\nelul \sta frumos de ra]\, ai s\ vezi.
sc\pat de povara tensiunii [i deschiz`ndu-se ca bobocul unei A[a, deschide gura! – Of, da’ mofturos mai e[ti! Dumnezeule,
flori, apoi, dintr-odat\, pe buzele ei se ivi un sur`s fermec\tor, `n uit\-te la el, a tras cu ochiul la mesele vecine, ca s\ se asigure c\
vreme ce ochii ei m\ mai privir\ o clip\ fic[i, fascina]i. Iar acum nu e observat, c`nd ia o `mbuc\tur\ din furculi]a mea! N-ai nici
`[i scutur\ capul cu micu]a ei bucl\ de b\ie]andru, b\u o o grij\, fiu r\t\citor ce e[ti, n-am s\ te fac de ru[ine. Dar dac\
`nghi]itur\ de ap\, `[i aminti c\ st\team la mas\ [i se n\pusti pentru ca s\ gu[ti dintr-o pl\cere ai nevoie mai `nt`i de aprobarea
asupra bucatelor cu o imens\ poft\ de m`ncare. altora, apoi chiar c\ nu e[ti dec`t un g\g\u]\.
Auzisem limpede fiecare cuv`nt al `nsp\im`nt\torului ei Scena de adineauri devenea din ce `n ce mai ireal\, `mi venea
discurs, ba chiar ghicisem „ultima porunc\“ a ei `nc\ dinainte din ce `n ce mai greu s\ cred c\ ochii ace[tia m\ priviser\, cu
de a o fi exprimat, a[a `nc`t acel „ai s\ m\ omori“ nu m\ mai numai c`teva minute mai `nainte, at`t de dur [i `nfrico[\tor. O,

112 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 113


dar `n toate aceste lucruri Hermina era `ntocmai ca via]a `ns\[i: despre lupul de step\, despre tratat, despre tot ceea ce p`n\ acum
`ntotdeauna d\ruit\ clipei, niciodat\ previzibil\. Acum m`nca, nu existase dec`t pentru mine [i despre care niciodat\ nu sco-
lu`nd `n serios copanul de ra]\ [i salata, tortul [i lichiorul, sesem vreun cuv`nt fa]\ de altcineva. Nu m-am putut `mpiedica
consider`ndu-le obiecte ale bucuriei [i ale judec\]ii ei de valoare, s\ `ncepem imediat.
ale discu]iei [i imagina]iei ei. Cum i se lua farfuria de dinainte, – Hermina, am spus eu, mi s-a `nt`mplat de cur`nd un lucru
`ncepea un capitol nou. Femeia aceasta, care m\ `n]elesese per- straniu. Un necunoscut mi-a dat o bro[uric\ tip\rit\, ceva `n
fect, care p\rea s\ [tie mai multe despre via]\ dec`t to]i `n]elep]ii, genul unui caie]el de b`lci, iar `n bro[uric\ era descris\ fidel
tr\ia ca un copil, f\cea micul joc al tr\irii clipei prezente cu at`ta povestea vie]ii mele, adic\ tot ceea ce se refer\ la mine. Zi [i tu,
art\, `nc`t reu[ise s\ m\ conving\ s\ devin, f\r\ doar [i poate, nu-i a[a c\-i straniu?
discipolul ei. Indiferent dac\ asta `nsemna o `nalt\ `n]elepciune – Cum se nume[te bro[urica? m-a `ntrebat ea `ntr-o doar\.
ori o naivitate dintre cele mai simple: via]a nu putea s\-l afecteze – Se nume[te Tratat despre lupul de step\.
cu nimic pe cel care se pricepea s\ tr\iasc\ astfel clipa de fa]\, pe – O, ce minunat sun\: lup de step\! {i tu e[ti lupul de step\?
cel care `[i tr\ia prezentul cu at`ta intensitate, fiind capabil s\ Chiar tu e[ti acela?
aprecieze cu at`ta grij\ [i bun\voin]\ orice floare care-i ie[ea `n – Da, eu s`nt acela. Eu s`nt cel care pe jum\tate este om, pe
cale, orice valoare momentan\, fie ea c`t de mic\, a acestui joc. jum\tate, lup, sau cel care `[i `nchipuie c\ este a[a.
Copilandra aceasta vesel\ cu o imens\ poft\ de m`ncare, cu toat\ Nu mi-a r\spuns. M\ privea atent\, scrut`ndu-mi ochii, cer-
joaca ei de gurmand\, s\ fi fost oare o vis\toare [i, `n acela[i cet`ndu-mi m`inile, iar pentru o clip\ `n privirea [i pe chipul ei
timp, o isteric\ preocupat\ de g`ndul mor]ii, sau o minte care se a[ternur\ din nou profunda seriozitate [i pasiunea aceea tul-
calcula totul la rece, vr`nd s\ m\ fac\, deliberat [i cu s`nge rece, bure de mai `nainte. Am avut impresia c\ ghicesc la ce se g`ndea:
s\ m\ `ndr\gostesc de ea [i s\ devin sclavul ei? Asta era cu nepu- eram eu oare `n suficient\ m\sur\ lupul acela care trebuia s\-i
tin]\. Nu, pur [i simplu ea se l\sa furat\ de moment at`t de poat\ `ndeplini „ultima porunc\“?
plenar, `nc`t reac]iona cu sensibilitate la capriciile oric\rui gen – Fire[te c\ e o `nchipuire a ta, spuse rec\p\t`ndu-[i voia
de veselie, dar [i la `nnegur\rile de orice fel, izvor`te din str\fun- bun\, sau, dac\ vrei, poezie. Dar ceva e la mijloc. Ast\zi nu e[ti
durile `ndep\rtate ale sufletului, tr\indu-le din plin. Aceast\ lup, dar acum c`teva zile c`nd ai intrat `n salon a[a, de parc\ abia
Hermina, pe care ast\zi o vedeam pentru a doua oar\ [tia totul c\zuse[i din lun\, atunci aveai `n tine o por]ie bun\ de fiar\ [i
despre mine [i mi se p\rea imposibil s\ am vreodat\ un secret tocmai asta mi-a pl\cut.
fa]\ de ea. Se prea putea ca ea s\ nu-mi fi `n]eles pe deplin via]a Se `ntrerupse, c\ci p\rea s\-i fi venit subit o idee, apoi spuse
spiritual\; probabil c\ afec]iunea mea fa]\ de muzic\, de Goethe, parc\ `ncremenit\:
de Novalis sau de Baudelaire o dep\[ea – dar nici lucrul acesta nu – Stupid mai sun\ cuvintele de genul „fiar\“ sau „animal de
era foarte sigur, poate c\ pentru ea nu reprezenta nici o difi- prad\“! N-ar trebui s\ se vorbeasc\ astfel despre animale. De
cultate. {i chiar de-ar fi fost a[a – ce mai r\m\sese din „via]a multe ori ele s`nt fioroase, dar s`nt mult mai la locul lor dec`t
mea spiritual\“? Nu se sf\r`mase ea, oare, `n cioburi, pierz`ndu-[i oamenii.
orice sens? Nu am `ns\ nici o `ndoial\ c\ ea va `n]elege toate – Ce `nseamn\ „la locul lor“? Ce vrei s\ spui cu asta?
celelalte probleme [i aspira]ii ale mele, inclusiv pe cele foarte – P\i uit\-te [i tu la un animal, la o pisic\, un c`ine, o pas\re
personale. Nu va trece mult\ vreme [i voi putea vorbi cu ea sau chiar la unul dintre animalele acelea mari [i frumoase de la

114 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 115


gr\dina zoologic\, la o pum\ sau o giraf\! Este imposibil s\ nu – Da, am zis eu cu timiditate, cu at`t mai bine. Dar credeam
observi c\ toate s`nt la locul lor, c\ absolut nici un animal nu se c\ pentru asta am avea nevoie de muzic\.
simte stingherit, nu exist\ nici unul care s\ n-aib\ habar ce are de – Fire[te c\ da. Deci fii atent, ai s\-]i cumperi muzica cu
f\cut sau cum trebuie s\ se comporte. Nici unul dintre ele nu aceea[i sum\ pe care i-ai pl\ti-o unei profesoare pentru cursurile
vrea s\ te lingu[easc\, nici unul nu vrea s\ te impresioneze. Nu de dans. Profesoara o economise[ti, aceea o s\ fiu eu. Pe urm\
joac\ teatru. S`nt exact a[a cum s`nt ele, `ntocmai ca pietrele [i o s\ avem muzic\ ori de c`te ori vrem noi [i, pe deasupra, ne
florile sau ca stelele de pe cer. ~n]elegi? alegem [i cu un gramofon.
~n]elegeam. – Un gramofon?
– De cele mai multe ori animalele s`nt triste, a continuat ea. – Fire[te. ~]i cumperi un aparat dintr-\sta mic [i c`teva pl\ci
Iar c`nd un om este foarte `ntristat, dar asta nu din cauz\ c\ l-ar cu muzic\ de dans...
durea din]ii sau c\ ar fi pierdut ni[te bani, ci din cauz\ c\, la un – Splendid, am exclamat eu, iar dac\ vei reu[i cu adev\rat
moment dat, pre] de o or\, `[i d\ seama de rostul tuturor s\ m\ `nve]i s\ dansez, atunci `]i voi oferi gramofonul drept
r\splat\. De acord?
lucrurilor, al vie]ii `ntregi, fiind cuprins de o adev\rat\ triste]e,
Spusesem toate acestea cu mult\ `ndr\zneal\, dar n-o f\cu-
ei, atunci omul seam\n\ pu]in cu un animal – are o min\ trist\,
sem deloc din toat\ inima. Nu puteam s\-mi imaginez `n
dar arat\ mai la locul lui [i mai frumos ca niciodat\. A[a e [i a[a
c\m\ru]a mea plin\ de c\r]i un astfel de aparat, pentru care nu
ar\tai tu, lupule de step\, c`nd te-am v\zut pentru prima oar\.
aveam nici un fel de simpatie, apoi chiar [i `n leg\tur\ cu dansul
– Dar ce g`nde[ti tu, Hermina, despre cartea `n care s`nt de-
aveam mari re]ineri. M\ g`ndeam c\ a[a, ocazional, puteam s\
scris eu?
`ncerc o dat\, de[i aveam convingerea c\ s`nt prea b\tr`n [i prea
– Ah, [tii ceva, nu-mi place s\ g`ndesc tot timpul. O s\ vor-
]eap\n [i c\, deci, nu a[ mai putea s\ `nv\] a[a ceva. Toate veneau
bim alt\ dat\ despre asta. Ai putea s\ mi-o dai o dat\ s-o citesc [i
`ns\ una dup\ alta, `ntr-un ritm prea rapid, prea impetuos, iar `n
eu. Sau mai bine nu, dac\ o fi s\ m\ apuc iar\[i de citit, atunci
mine sim]eam `mpotrivindu-se tot ceea ce, `n calitate de vechi [i
d\-mi una dintre c\r]ile scrise de tine.
rafinat cunosc\tor de muzic\, aveam de obiectat `mpotriva gra-
Ceru o cafea [i, un timp, p\ru ab\tut\ [i distrat\, apoi chipul mofoanelor, a jazzului [i a melodiilor moderne de dans. Iar ca `n
`i fu pe nea[teptate inundat de str\lucire, `nc`t puteai crede c\ camera mea, `n preajma lui Novalis [i a lui Jean Paul, `n chilia
ajunsese la liman cu g`ndurile care o fr\m`ntau. g`ndurilor mele [i `n refugiul meu s\ mai r\sune acum [i [lag\re
– Ascult\, exclam\ ea bucuroas\, am g\sit! americane, [i eu s\ dansez dup\ ele – nu, toate astea dep\[eau
– Ce-ai g\sit? realmente cu mult ceea ce putea s\-mi cear\ cineva. Dar omul
– Povestea cu foxtrotul, nu-mi mai puteam lua g`ndul de la care `mi cerea acest lucru nu era pur [i simplu „cineva“, ci
ea. Deci ia spune-mi: ai o camer\ `n care noi doi am putea dansa Hermina, iar ea era acum aceea care `mi d\dea ordine. M-am
din c`nd `n c`nd c`te o or\? Poate fi oric`t de micu]\, nu-i nimic, supus. Bine`n]eles c\ m-am supus.
numai s\ nu locuiasc\ cineva dedesubt, care s\ vin\ sus [i s\ ne ~n dup\-amiaza urm\toare ne-am `nt`lnit `ntr-o cafenea. C`nd
fac\ scandal imediat ce ar vedea c\ deasupra lui se cam clatin\ am intrat am observat c\ Hermina venise deja, bea ceai [i `mi
ceva. A[adar, e bine, e foarte bine! Atunci o s\ po]i `nv\]a s\ dan- ar\t\ z`mbind un ziar `n care d\duse de numele meu. Era una
sezi la tine acas\. dintre fi]uicile reac]ionare ale ]\rii, una dintre acelea care

116 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 117


sem\nau z`zania [i, din c`nd `n c`nd, lansau atacuri violente de putea crede c\ totul pe lume e minunat, at`t doar c\ `n p\m`nt
def\imare la adresa mea. ~n timpul r\zboiului fusesem pacifist, zac uci[i zeci de milioane de oameni. Vezi tu, Hermina, chiar
dup\ r\zboi mi-am ridicat glasul [i am apelat, ocazional, la calm, dac\ astfel de articole def\im\toare nu m\ mai pot sup\ra, ele
r\bdare, omenie [i autocritic\, opun`ndu-m\ isteriei na]ionaliste reu[esc totu[i, uneori, s\ m\ `ntristeze. Dou\ treimi din com-
care, din zi `n zi, devenea tot mai strident\, mai nebuneasc\ [i patrio]ii mei citesc ziare de genul acesta, li se c`nt\ melodia asta
mai s\lbatic\. {i iat\ c\ fusese lansat din nou un asemenea atac, `n fiecare diminea]\ [i sear\, zilnic s`nt prelucra]i, avertiza]i,
prost scris, pe jum\tate compus de redactor, pe jum\tate col- `nt\r`ta]i, li se alimenteaz\ nemul]umirea [i ranchiuna, iar scopul
portat, bucat\ cu bucat\, din alte articole asem\n\toare ap\rute [i rezultatul unor asemenea eforturi va fi iar r\zboiul, urm\torul
`n presa de aceea[i orientare. Dup\ cum se [tie, de altfel, nimeni r\zboi, care se apropie [i care va fi cu siguran]\ `nc\ mai hidos
nu scrie at`t de prost ca ap\r\torii ideologiilor `nvechite, nimeni dec`t a fost acesta. Totul este limpede [i simplu, orice om ar
nu lucreaz\ mai murdar [i mai iresponsabil ca ei. Hermina citise putea s\ ajung\ la aceea[i concluzie, dac\ ar sta s\ judece m\car
articolul, afl`nd astfel c\ Harry Haller e un individ d\un\tor care un ceas. Dar nimeni nu are chef de a[a ceva, nimeni nu vrea s\
se lep\dase de patrie [i c\, fire[te, patria nu poate fi dec`t amenin- evite un nou r\zboi, nimeni nu vrea s\ scape de urm\torul
]at\, at`ta timp c`t s`nt tolera]i asemenea oameni, c`t s`nt tolerate m\cel, nici el `nsu[i, nici copiii s\i, [i asta numai pentru c\ nu
asemenea idei, at`ta timp c`t tineretul este educat `n spiritul poate s\ se scuteasc\ pe sine [i pe copiii s\i de urm\torul m\cel
sentimentalelor idei umaniste, [i nu `n cel al revan[ei militare pentru c\ pre]ul i se pare prea mare. Nimeni nu vrea s\ g`ndeasc\
fa]\ de du[manul de moarte. un ceas, s\-[i cerceteze cugetul [i s\ se `ntrebe `n ce m\sur\ este
– Despre tine e vorba? m-a `ntrebat Hermina ar\t`ndu-mi el `nsu[i p\rta[ [i vinovat de toat\ dezordinea [i r\utatea de pe
numele. Ei, da’ [tiu c\ ]i-ai f\cut c`]iva du[mani, Harry. Te lumea asta! Prin urmare, totul va continua `n acela[i mod, iar
sup\r\ treaba asta? noul r\zboi este preg\tit cu mult zel, zi de zi, de mii [i mii de
Am citit c`teva r`nduri, era p\l\vr\geala obi[nuit\, de ani de oameni. Din momentul `n care mi-am dat seama de acest lucru,
zile, cuno[team p`n\ la exasperare fiecare cuv`nt din acele def\i- parc\ s`nt paralizat, am c\zut prad\ dezn\dejdii, pentru mine
m\ri-cli[eu. nu mai exist\ nici un fel de „patrie“ [i nici un fel de idealuri, iar
– Nu, am spus eu, nu m\ sup\r\, m-am obi[nuit de mult cu pentru domnii care pun la cale noile b\t\lii, toate acestea nu
a[a ceva. De c`teva ori mi-am exprimat opinia c\ fiecare popor [i s`nt dec`t ni[te decoruri. N-are nici un rost s\ g`nde[ti, s\ spui
chiar fiecare om ar trebui ca, `n loc s\ se lase adormit, ca de un sau s\ scrii ceva omenesc, n-are nici un rost s\-]i ba]i capul cu
c`ntec de leag\n, de vorb\ria despre falsele „culpabilit\]i“ poli- g`nduri de bine – cei doi sau trei oameni care fac acest lucru
tice, s\-[i pun\ lui `nsu[i `ntrebarea care este partea lui de vin\ s`nt comb\tu]i zi de zi prin mii de ziare, reviste, cuv`nt\ri,
pentru izbucnirea r\zboiului [i pentru starea de mizerie `n care [edin]e publice [i secrete care, toate, urm\resc contrariul [i
se afl\ lumea, la care a contribuit prin propriile sale gre[eli, ob]in ceea ce vor.
ezit\ri [i obiceiuri proaste; [i am mai ar\tat c\ numai aceasta Hermina m\ ascultase cu aten]ie.
poate fi calea evit\rii unui nou r\zboi. Iat\ de ce nu m\ iart\, – Da, spuse ea, ai dreptate. Fire[te c\ o s\ fie din nou r\zboi,
c\ci, fire[te, ei nu s`nt defel vinova]i: nici `mp\ratul, nici nici nu mai trebuie s\ cite[ti ziarele, ca s\-]i dai seama. Desigur,
generalii, nici marii industria[i, nici politicienii, nici ziarele – \sta e un motiv de triste]e, dar o asemenea atitudine e lipsit\ de
nimeni n-are ce s\-[i repro[eze, nimeni n-are vreo vin\! S-ar orice valoare. Este ca [i cum cineva s-ar `ntrista la g`ndul c\, `n

118 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 119


ciuda tuturor str\daniilor sale, odat\ [i odat\ nu va avea `ncotro de repede. M\ opri, a[a c\ a trebuit s\ intru cu ea `ntr-un alt
[i va trebui s\ moar\. Lupta `mpotriva mor]ii, drag\ Harry, magazin, unde ne-am uitat la tot felul de sisteme [i aparate de
este `ntotdeauna o cauz\ frumoas\, nobil\, minunat\ [i demn\ diferite m\rimi, de la cele mai scumpe p`n\ la cele mai ieftine,
de toat\ stima, tot a[a [i lupta `mpotriva r\zboiului. Dar `n le-am ascultat [i abia acum c\zu [i ea de acord cu mine c\ trebuie
acela[i timp ea este, `ntotdeauna, [i o donquijoterie lipsit\ de s\ ne `ntoarcem la primul magazin [i s\ cump\r\m gramofonul
orice speran]\. pe care `l g\sisem acolo.
– A[a o fi, am exclamat eu agitat, dar cu adev\ruri de genul – Vezi, i-am spus eu, de ce trebuia s\ ne complic\m at`t?
celui c\ to]i va trebui s\ murim c`ndva [i c\, a[adar, poate s\ ne – A[a crezi? Dar poate chiar m`ine am fi v\zut acela[i aparat
doar\ `n cot pe to]i de toate cele, nu facem dec`t s\ banaliz\m expus `ntr-o alt\ vitrin\, la un pre] mai mic cu dou\zeci de
lucrurile [i s\ spunem c\ toat\ via]a e o prostie. Bine, dar trebuie franci. {i, `n afar\ de asta, cump\r\turile s`nt o pl\cere, iar ceea
oare s\ arunc\m totul, s\ renun]\m la tot ceea ce `nseamn\ spirit, ce `]i face pl\cere trebuie gustat din plin. Mai ai `nc\ multe
la toate str\daniile, la toat\ omenia, `ng\duind ca ambi]ia [i banii de `nv\]at.
s\ domneasc\ `n continuare, [i a[tept`nd, cu un pahar de bere Cu ajutorul unui slujba[ am adus pachetul `n locuin]a mea.
dinainte, urm\toarea mobilizare? Hermina `mi inspect\ locuin]a, l\ud`nd soba [i divanul, `ncerc\
Privirea pe care mi-o arunc\ Hermina avea `n ea ceva straniu, scaunele, lu\ `n m`n\ ni[te c\r]i, z\bovi mult timp `n fa]a
era o privire plin\ de veselie, de ironie [i ghidu[ie, de o cama- fotografiei iubitei mele. Gramofonul `l a[ezasem pe comoda
raderie `n]eleg\toare, dar totodat\ de o asemenea gravitate, luci- dintre teancurile de c\r]i. ~n sf`r[it am `nceput lec]ia. Ea a pus o
ditate [i seriozitate profund\! plac\ cu un foxtrot, mi-a ar\tat primii pa[i, m-a apucat de m`n\
– S\ nu faci asta, spuse ea pe un ton foarte matern. Iar via]a [i a `nceput s\ m\ conduc\. M\ str\duiam s-o urmez, greoi,
ta nu devine banal\ [i nu e[ti `ndrept\]it s-o consideri o prostie, lovindu-m\ de scaune, d\deam ascultare comenzilor ei f\r\ s\ le
dac\ [tii c\ lupta nu-]i va fi `ncununat\ de succes. Este cu mult `n]eleg, o c\lcam pe picioare, fiind la fel de ne`ndem`natic pe c`t
mai banal, Harry, s\ lup]i pentru ceva bun [i ideal, crez`nd c\ o eram de zelos s\-mi fac datoria. Dup\ al doilea dans se arunc\ pe
s\ reu[e[ti. Oare idealurile exist\ pentru a fi realizate? Oare noi, divan, r`z`nd ca un copil.
oamenii, tr\im pentru a desfiin]a moartea? Nu, tr\im ca s\ ne – Dumnezeule, ce b\]os mai e[ti! P\[e[te, omule, ca [i c`nd
temem de ea [i ca s\ o `ndr\gim din nou, [i tocmai datorit\ ei te-ai duce la plimbare! Nu trebuie s\ te for]ezi at`ta. Am im-
stropul nostru de via]\ lumineaz\ uneori, pre] de o or\, at`t de presia sau te-ai `nc\lzit deja? Ei, atunci hai s\ ne odihnim cinci
frumos. Ce copil e[ti, Harry. Ascult\-m\ [i hai acum cu mine, minute! Uite, atunci c`nd `l cuno[ti, dansul e la fel de simplu ca
c\ci ast\zi avem multe de f\cut. Ast\zi n-o s\ m\ mai g`ndesc g`nditul [i se `nva]\ mult mai u[or. Iar faptul c\ oamenii nu vor
nici la r\zboi, nici la ziare. Dar tu? s\ se obi[nuiasc\ s\ g`ndeasc\, prefer`nd a-l numi pe domnul
O, da, eram gata s\ fac [i eu acela[i lucru. Haller tr\d\tor de ]ar\ [i a[tept`nd s\ vin\ urm\torul r\zboi,
Am plecat `mpreun\ – era prima noastr\ plimbare `n doi n-o s\ te mai enerveze acum at`t de tare.
prin ora[ – am intrat `ntr-un magazin de articole muzicale, Dup\ o or\ a plecat, asigur`ndu-m\ c\ data viitoare va merge
ne-am uitat la ni[te gramofoane, le-am deschis, apoi le-am `nchis mai bine. Eu eram `ns\ de alt\ p\rere, c\ci prostia [i st`ng\cia
la loc, am `ncercat c`teva [i, g\sind unul potrivit, dr\gu] [i ieftin, mea m\ decep]ionaser\ foarte mult, mi se p\rea c\ nu `nv\]asem
eu am vrut s\-l cump\r, dar Hermina nu voia s\ se hot\rasc\ a[a absolut nimic `n ora aceea [i nu credeam c\ alt\ dat\ va merge

120 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 121


mai bine. Nu, pentru dans trebuia s\ ai ni[te aptitudini anume, sim]eam fa]\ de acest muzicant inofensiv [i dr\gu], un fel de
care mie `mi lipseau cu des\v`r[ire: veselie, nevinov\]ie, u[u- gelozie, dar nu era o gelozie din dragoste, c\ci `ntre mine [i
rin]\, elan. Ei, dar asta mi-o `nchipuisem eu de mult\ vreme. Hermina nu putea fi vorba de a[a ceva, ci mai mult o gelozie
C`nd, ce s\ vezi, a doua oar\ a mers `ntr-adev\r mai bine, ba abstract\, n\scut\ din prietenie, [i asta pentru faptul c\ nu mi se
chiar dansul a `nceput s\-mi fac\ pl\cere, a[a `nc`t la sf`r[itul orei, p\rea s\ merite interesul [i predilec]ia, ba chiar admira]ia pe care
Hermina a afirmat c\ acum [tiam s\ dansez foxtrot. Dar c`nd de fata le manifesta fa]\ de el. Poftim cu ce oameni bizari s`nt
aici a tras concluzia c\ m`ine va trebui s\ merg la restaurant [i s\ nevoit s\ fac cuno[tin]\, mi-am spus m`hnit.
dansez cu ea, m-am speriat cumplit, refuz`nd cu vehemen]\. ~ns\ Apoi Hermina a fost invitat\ la dans de c`teva ori la r`nd, eu
ea mi-a reamintit cu r\ceal\ de jur\m`ntul meu de a o asculta [i am r\mas s\-mi beau ceaiul singur, ascult`nd muzica, acel gen de
mi-a poruncit s\ vin s\ lu\m ceaiul m`ine la Hotelul Balances. muzic\ pe care p`n\ nu de mult nu puteam s\-l suf\r. Doamne
~n seara aceea am r\mas acas\, voiam s\ citesc, dar nu reu- Dumnezeule, mi-am zis, iat\, s`nt nevoit s\ m\ las introdus aici
[eam. Mi-era team\ de ziua de m`ine; m\ `ngrozea ideea c\ eu, un [i s\ devin de-al casei, `n lumea aceasta care `mi este at`t de
om ciudat, b\tr`n, timid [i sentimental urmam nu numai s\ str\in\, at`t de nesuferit\, lume pe care am evitat-o p`n\ acum
p\[esc `ntr-unul din locurile acelea searbede, moderne, unde se cu at`ta grij\ [i am dispre]uit-o at`t de profund, lumea unor pier-
bea ceai, se danseaz\ [i se ascult\ muzic\ de jazz, ci s\ m\ mai [i de-var\, a amatorilor de amuzamente, lumea plat\ [i plin\ de
ar\t acolo printre oameni str\ini `n postura de dansator, cu toate cli[ee a m\su]elor cu blat de marmur\, a muzicii de jazz, a co-
c\ nu [tiam `nc\ s\ dansez ca lumea. Trebuie s\ recunosc c\ am cotelor, a comis-voiajorilor! Mi-am sorbit ceaiul mohor`t, uit`n-
r`s de mine `nsumi [i c\ mi-a fost ru[ine de ce fac `n momentul du-m\ fix la mul]imea aceea semielegant\. Privirile mi-au fost
`n care, r\mas singur `n lini[tita mea odaie de studiu, am `ntors atrase de dou\ fete frumu[ele, care dansau foarte bine [i la care
aparatul, pun`ndu-l apoi s\ mearg\ [i repet`nd f\r\ zgomot, m\ uitam cu admira]ie [i invidie, c\ci alunecau cu mi[c\ri elas-
`nc\l]at numai `n [osete, pa[ii de foxtrot. tice, gra]ioase, vioaie [i sigure.
A doua zi, la Hotelul Balances c`nta o mic\ orchestr\, se Iat\ `ns\ c\ Hermina reveni [i `[i exprim\ nemul]umirea fa]\
servea ceai [i whisky. Am f\cut o tentativ\ de corup]ie, pun`n- de mine. Doar nu venisem aici, m-a mustrat ea, ca s\ fac o
du-i dinainte Herminei ni[te pr\jituri [i invit`nd-o s\ bem o asemenea mutr\ [i s\ stau `n]epenit la mas\, dinaintea ce[tii cu
sticl\ de vin bun, dar ea a r\mas neclintit\. ceai, mai bine mi-a[ lua inima `n din]i [i a[ dansa. Cum, nu
– Azi n-ai venit aici ca s\ te distrezi. Ai lec]ie de dans. cunosc pe nimeni? P\i nici nu e nevoie. Oare s\ nu fi fost acolo
A trebuit s\ dansez cu ea de dou\-trei ori, iar `n acest r\stimp nici o fat\ care s\-mi plac\?
mi-a f\cut cuno[tin]\ cu saxofonistul, un b\rbat negricios, fru- I-am ar\tat-o pe una mai frumoas\, care st\tea undeva
mos, t`n\r, originar din Spania sau din America de Sud [i care, aproape de noi, era `nc`nt\toare `n rochia ei dr\g\la[\ de catifea,
dup\ spusele ei, [tia s\ c`nte la toate instrumentele [i s\ vorbeasc\ cu p\rul blond viguros, t\iat scurt, [i cu bra]ele pline, feminine.
toate limbile p\m`ntului. Acest señor f\cea impresia c\ este o Hermina a insistat s\ m\ duc imediat la ea [i s\ o invit. Am
foarte bun\ cuno[tin]\ de-a Herminei, un prieten al ei, `n fa]a lui `ncercat s\ m\ opun cu dezn\dejde.
se aflau dou\ saxofoane de m\rimi diferite, la care el c`nta – Bine, dar nu pot! i-am spus nefericit. Ei, dac\ a[ fi un tip
alternativ, pe c`nd cu ochii lui negri, neast`mp\ra]i, scruta cu t`n\r, dr\gu], atunci da! Dar a[a, un n\t\r\u b\tr`n [i anchilozat,
aten]ie [i amuzament pe cei care dansau. Spre uimirea mea, care nici m\car nu [tie s\ danseze – va r`de de mine!

122 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 123


Hermina m-a privit dispre]uitoare. dansezi foxtrot, m`ine o s\ ne lans\m la boston, iar peste trei
– Dar dac\ eu o s\ r`d de tine, fire[te c\ ]i-e indiferent. Ce la[ s\pt\m`ni are loc un bal mascat `n saloanele Globus.
mai e[ti! Oricine se apropie de o fat\ risc\ s\ se fac\ de r`s; asta e Era pauz\, ne a[ezar\m [i iat\ c\ de noi s-a apropiat frumosul
miza. A[adar, Harry, hai risc\, [i `n cel mai r\u caz, f\-te de r`s – [i t`n\rul domn Pablo, saxofonistul, ne-a salutat din cap [i s-a
altfel n-o s\ mai am nici o `ncredere `n supu[enia ta. a[ezat l`ng\ Hermina. Se p\rea c\ `i este prieten foarte bun. Dar
Nu s-a l\sat `nduplecat\. Cu inima cuprins\ de nelini[te trebuie s\ m\rturisesc c\ mie nu-mi pl\cea deloc acest domn
m-am ridicat, `ndrept`ndu-m\ spre frumoasa fat\ c`nd muzica atunci, la prima noastr\ `nt`lnire. Era frumos, nimic de zis,
tocmai `ncepea s\ c`nte din nou. frumos cl\dit [i frumos la chip, `ns\ n-am reu[it s\-i descop\r
– De fapt nu s`nt liber\, mi-a spus ea, privindu-m\ curioas\ alte calit\]i. {i talentul s\u de poliglot p\rea s\ fie mai mult o
cu ochii ei mari, plini de prospe]ime, dar se pare c\ partenerul joac\, fiindc\ de fapt el nu vorbea, arunca doar cuvinte precum
meu s-a `ncurcat dincolo, pe la bar. Ei, atunci haide]i! „poftim“, „mul]umesc“, „desigur“, „fire[te“, „hallo“ [i altele de
Am cuprins-o de mijloc [i am f\cut primii pa[i, `nc\ mi- genul acesta, pe care, ce-i drept, le [tia `n mai multe limbi. Nu,
acest señor Pablo nu spunea mai nimic, acest dr\gu] caballero nu
r`ndu-m\ c\ nu m\ refuzase, ea [i-a dat imediat seama cu cine are
l\sa impresia c\ g`nde[te prea mult. Meseria lui era s\ c`nte la
de-a face [i a preluat conducerea. Dansa minunat, eram furat cu
saxofon `n orchestra de jazz, profesia aceasta `l subjugase, o f\cea
totul de dans, pentru c`teva clipe am uitat de mi[c\ri obligatorii
cu dragoste [i pasiune, iar uneori, `n vreme ce c`nta, b\tea pe
[i de reguli, pur [i simplu pluteam, sim]indu-i [oldurile tari,
nea[teptate din palme sau `[i permitea alte izbucniri de entu-
genunchii care se mi[cau rapid, ml\dio[i, m-am uitat la chipul
ziasm, sco]`nd sunete, c`ntate cu voce tare, precum: „o, o, o, o, ha,
t`n\r, radios al partenerei mele [i i-am m\rturisit c\ ast\zi
ha, hallo!“ ~n rest, era limpede c\ existen]a lui nu avea nici un alt
dansam pentru prima oar\ `n via]a mea. Ea z`mbi [i m\ `ncuraj\,
scop dec`t acela de a fi frumos, de a place femeilor, de a purta
r\spunz`nd privirilor mele `nc`ntate [i cuvintelor mele m\gu-
gulere [i cravate dup\ ultima mod\ [i numeroase inele pe degete.
litoare `ntr-un mod minunat de ml\dios, nu prin cuvinte, ci prin
Conversa]ia cu el `nsemna c\ [edea cu noi, z`mbindu-ne, pri-
mi[c\ri lente, fermec\toare, care ne apropiau tot mai mult, tot
vindu-[i ceasul de la m`n\ [i `nv`rtindu-[i ]ig\ri, lucru pe care `l
mai ispititor. ~mi ]ineam m`na dreapt\ str`ns `n jurul taliei ei, `i f\cea cu o dexteritate deosebit\. Ochii lui negri, frumo[i, de
urmam zelos [i fericit mi[c\rile coapselor, bra]elor, umerilor, creol, buclele sale ca pana corbului nu ascundeau nici o urm\ de
spre uimirea mea nu am c\lcat-o nici m\car o dat\ pe picioare, romantism, nici un fel de probleme, nici un fel de g`nduri – pri-
iar c`nd muzica se termin\ ne-am oprit b\t`nd din palme p`n\ vit de aproape, semizeul acesta frumos [i exotic se dovedea a fi
c`nd dansul se repet\, iar eu am s\v`r[it din nou plin de r`vn\, un t`n\r vesel [i ni]elu[ cam alintat, cu maniere pl\cute [i at`ta
`ndr\gostit [i recules, acela[i ritual. tot. Am vorbit cu el despre instrumentul s\u [i despre coloritul
C`nd dansul se termin\, mult prea repede, frumoasa fat\ cu muzicii de jazz, iar el a trebuit s\ recunoasc\ faptul c\ avea de-a
rochi]a de catifea s-a retras [i dintr-odat\ am v\zut-o l`ng\ mine face cu un vechi iubitor [i cunosc\tor al muzicii. Dar nu s-a l\sat
pe Hermina, care ne privise tot timpul. atras deloc `n discu]ie [i `n vreme ce eu, din polite]e fa]\ de el
– Ei, ai observat ceva? zise ea r`z`nd admirativ. Ai f\cut sau, de fapt, fa]\ de Hermina, `ncercam s\ justific existen]a
cumva descoperirea c\ picioarele unei femei nu s`nt la fel ca jazzului prin prisma teoriei muzicale, el z`mbea cu nevinov\]ie
picioarele unei mese? Ei, bravo! Slav\ Domnului, acum [tii s\ pe seama mea [i a eforturilor mele [i, probabil, nici nu-i trecea

124 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 125


defel prin g`nd c\ `naintea [i `n afara jazzului mai existaser\ [i fiindc\ [i-au dat seama c\ se cunosc reciproc. Eu `]i ar\t micul
alte genuri de muzic\. Era simpatic, da, simpatic [i cuminte, meu teatru, te `nv\] s\ dansezi [i s\ te amuzi, [i s\ te proste[ti [i
z`mbea pl\cut cu ochii lui mari [i goi; dar `ntre mine [i el p\rea tu pu]intel, iar tu `mi dezv\lui g`ndurile [i o parte din cuno[-
c\ nu exist\ nici o punte de leg\tur\ – nimic din ceea ce el tin]ele tale.
socotea, probabil, important [i sf`nt n-ar fi putut avea aceea[i – Ah, Hermina, dar eu nu prea am ce s\-]i dezv\lui ]ie, tu [tii
semnifica]ie [i pentru mine, ne tr\geam din continente diferite, mai multe lucruri dec`t mine. Ce fiin]\ stranie mai e[ti [i tu, fat\
vorbeam limbi care nu aveau `n comun nici m\car un cuv`nt. drag\! M\ `n]elegi [i m\ `ntreci `n toate privin]ele. ~nsemn eu,
(Mai t`rziu, Hermina mi-a povestit `ns\ ni[te lucruri ciudate. oare, ceva pentru tine? Oare nu te plictisesc?
Mi-a povestit c\, dup\ discu]ia noastr\, Pablo `i spusese c\ ea va Ea `[i plec\ privirea `ntunecat\ `n p\m`nt.
trebui s\ se poarte cu foarte mult\ grij\ cu un om at`t de – Nu-mi place s\ te aud vorbind a[a. G`nde[te-te la seara
nefericit. Iar c`nd `l `ntrebase cum ajunsese la o asemenea con- aceea c`nd ai ap\rut `n calea mea distrus [i dezn\d\jduit, chinuit
cluzie, el `i zisese: „Ah, s\rmanul om. Prive[te-i ochii. Nu [tie [i `nsingurat, [i c`nd ai devenit camaradul meu! Oare de ce crezi
s\ r`d\.“) c\ te-am putut recunoa[te [i `n]elege atunci?
Dup\ ce b\rbatul cu ochi negri [i-a luat r\mas-bun, iar mu- – De ce, Hermina? Spune-mi!
zica a `nceput din nou s\ c`nte, Hermina s-a ridicat: – Pentru c\ s`nt ca tine. Pentru c\ s`nt singur\ `ntocmai ca
– Acum ai putea s\ dansezi [i cu mine, Harry. Sau ]i-a pie- tine [i s`nt la fel de pu]in `n stare s\ iubesc [i s\ iau `n serios via]a,
rit cheful? oamenii [i pe mine `ns\mi. ~ntotdeauna exist\ [i c`]iva oameni de
Dansam acum [i cu ea ceva mai u[or, mai liber [i mai vesel, soiul acesta, care cer totul de la via]\, `mp\c`ndu-se greu cu
chiar dac\ nu m\ sim]eam tot a[a de degajat [i destins, ca atunci prostia [i duritatea ei.
c`nd dansasem cu cealalt\. Hermina m-a l\sat s\ conduc, urm`n- – Ei, tu! am exclamat eu profund uimit. Te `n]eleg, cama-
du-m\ cu delicate]e [i u[or ca o petal\ de floare, [i la ea desco- rade, nimeni nu te `n]elege a[a ca mine. {i cu toate acestea e[ti
peream [i sim]eam acum toate frumuse]ile care, ba se ofereau, pentru mine o enigm\. Tr\ie[ti ca [i cum te-ai juca, ai acest
ba disp\reau, [i ea mirosea a femeie [i a dragoste [i dansul ei minunat dar de a te bucura `n fa]a lucrurilor [i a pl\cerilor
intona, cu delicate]e [i intimitate, minunatul, atr\g\torul c`ntec m\runte, de]ii o adev\rat\ art\ de a te descurca `n via]\. Cum
al sexualit\]ii – [i totu[i nu puteam s\ r\spund la toate acestea `n de e posibil ca ea s\-]i provoace suferin]\? Cum se face c\ e[ti
deplin\ libertate [i cu veselie, nu puteam s\ uit pe deplin de mine dezn\d\jduit\?
`nsumi, l\s`ndu-m\ absorbit de dorin]\. Hermina `mi era prea – Nu s`nt dezn\d\jduit\, Harry. Dar, vai, am avut de suferit
apropiat\, `mi era camarad, sor\, era la fel ca mine, sem\na cu at`t de mult de pe urma vie]ii. Te miri c\ nu s`nt fericit\, doar
mine `nsumi [i sem\na [i cu Hermann, prietenul meu din [tiu s\ dansez, nu-i a[a, m\ mi[c destul de u[or la suprafa]a vie]ii.
tinere]e, vis\torul, poetul, tovar\[ul `nfl\c\rat al exerci]iilor [i Iar eu, prietene, m\ mir c\ tu e[ti at`t de decep]ionat de via]\,
aventurilor mele spirituale. de[i te afli ca la tine acas\ `n sfera celor mai frumoase [i mai
– {tiu, mi-a spus ea mai t`rziu dup\ ce `i vorbisem despre profunde lucruri, `n sfera spiritului, a artei, a g`ndirii! De aceea
toate aceste lucruri, [tiu foarte bine. Eu tot am s\ te fac s\ te ne-am sim]it atra[i unul spre cel\lalt, de aceea s`ntem fra]i. Eu
`ndr\goste[ti de mine, dar nu e nici o grab\. Deocamdat\ s`ntem am s\ te `nv\] s\ dansezi, s\ te joci [i s\ z`mbe[ti, f\r\ ca totu[i
camarazi, s`ntem ni[te oameni care sper\ s\ se `mprieteneasc\, s\ fii mul]umit. Eu am s\ `nv\] de la tine cum s\ g`ndesc [i s\

126 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 127


[tiu, f\r\ ca totu[i s\ fiu fericit\. ~]i dai seama c\ noi am`ndoi iau povestea prea `n serios! ~n general, te suspectez c\ tu iei
s`ntem odraslele diavolului? iubirea `ngrozitor de `n serios. N-ai dec`t, n-ai dec`t s\ iube[ti `n
– Da, a[a este. Diavolul este spiritul, iar noi s`ntem nefe- felul t\u, la modul ideal, c`t pofte[ti, e treaba ta, eu n-am nici
ricitele sale odrasle. ~n c\derea noastr\ ne-am desprins de natur\, un motiv s\-mi bat capul din pricina asta. Dar trebuie s\-mi bat
r\m`n`nd suspenda]i `n vid. Dar iat\ c\ `mi aduc aminte de un capul ca tu s\ `nve]i ceva mai bine micile [i u[oarele me[te[uguri
lucru: `n tratatul acela despre lupul de step\, de care ]i-am po- [i jocuri ale vie]ii, `n domeniul \sta eu s`nt profesoara ta [i am
menit, se spune c\ Harry `[i imagineaz\ doar c\ ar avea un suflet s\-]i fiu o profesoar\ mai bun\ dec`t a fost ideala ta iubit\, de
sau dou\, c\ s-ar compune dintr-o personalitate sau dou\. C\ci lucrul \sta po]i fi sigur! Ai mare nevoie s\ te culci [i tu o dat\ cu
fiecare om, scrie acolo, se compune, de fapt, din zece, dintr-o o fat\ dr\gu]\, lupule de step\.
sut\, din o mie de suflete. – Hermina, am exclamat eu chinuit, uit\-te la mine, s`nt un
– ~mi place foarte mult ce spui, exclam\ Hermina. Latura ta om b\tr`n!
spiritual\, de exemplu, este foarte dezvoltat\, `n schimb ai r\mas – Ba nu e[ti dec`t un b\ie]andru. {i a[a cum ai fost prea co-
mult `n urm\ `ntr-o mul]ime de mici me[te[uguri ale vie]ii. mod ca s\ `nve]i s\ dansezi p`n\ `n clipa `n care aproape c\ era
Harry g`nditorul are o sut\ de ani, dar Harry dansatorul a prea t`rziu, la fel ai fost prea comod ca s\ `nve]i s\ iube[ti. O,
`mplinit abia o jum\tate de zi. Iat\, pe acesta trebuie s\-l ajut\m prietene, te pricepi cum nu se poate mai bine s\ iube[ti la modul
noi s\ se dezvolte mai mult, pe el [i pe ceilal]i fr\]iori ai s\i care ideal [i tragic, n-am nici o `ndoial\, meri]i tot respectul! Dar
s`nt la fel de mici, de prostu]i [i de necop]i ca [i el. acum ai s\ `nve]i s\ iube[ti [i `ntr-un fel mai firesc [i mai ome-
M\ privea z`mbind. {i m\ `ntreb\ `ncet, cu o voce schimbat\: nesc. ~nceputul l-ai f\cut deja, `n cur`nd o s\-]i vin\ r`ndul s\
– Dar Maria ]i-a pl\cut? treci la fapte. Ei, dar mai `nt`i s\ `nve]i bostonul, o s\ `ncepem
– Maria? La cine te referi? m`ine. Vin la ora trei. Apropo, ce p\rere ai de muzica de aici?
– La cea cu care ai dansat. E o fat\ frumoas\, o fat\ foarte – Excelent\.
frumoas\. Te-ai `ndr\gostit ni]elu[ de ea, dup\ c`te mi-am putut – Vezi, [i \sta este un progres, ai mai `nv\]at ceva. P`n\ acum
da seama. nu puteai s\ suferi muzica asta de dans [i de jazz, socoteai c\ nu
– O cuno[ti? e suficient de serioas\ [i de profund\, iar acum ai v\zut c\ nu e
– Da, ne cunoa[tem destul de bine. Te intereseaz\ cumva? deloc nevoie s\ o iei `n serios, dar c\ poate fi foarte pl\cut\ [i
– Mi-a pl\cut [i m-am bucurat c\ a ar\tat at`ta `n]elegere fermec\toare. De fapt, f\r\ Pablo, orchestra `ntreag\ n-ar face
pentru felul `n care dansam. doi bani. El o conduce [i o `nsufle]e[te.
– Ei, oare asta s\ fie totul? Ar trebui s\-i faci pu]in\ curte,
Harry. E foarte dr\gu]\ [i danseaz\ at`t de bine, iar tu te-ai [i A[a cum gramofonul strica aerul de ascez\ spiritual\ din
`ndr\gostit de ea. ~]i prev\d succes. odaia mea de studiu, cum dansurile americane invadaser\ ca un
– Ah, dar n-am asemenea ambi]ii. corp str\in lumea rafinat\ a muzicii mele, tulbur`nd-o, ba chiar
– De data asta min]i pu]intel. {tiu, pe undeva prin lume nimicind-o, tot astfel via]a pe care, p`n\ atunci, mi-o delimi-
exist\ o fiin]\, iubita aceea a ta, te vezi cu ea o dat\ la [ase luni, tasem [i mi-o etan[asem cu at`ta stricte]e era invadat\ acum din
[i atunci v\ mai [i certa]i. Este foarte dr\gu] din partea ta c\ vrei toate p\r]ile de lucruri noi, `nfrico[\toare, nimicitoare. Tratatul
s\-i r\m`i credincios acestei prietene ciudate, dar d\-mi voie s\ nu despre lupul de step\ [i Hermina aveau dreptate cu teoria lor

128 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 129


despre miile de suflete, c\ci zilnic se iveau `n mine, pe l`ng\ cele geniului [i tragismului, asupra omeniei, anahoretul melancolic
vechi, alte c`teva suflete noi, ridic`nd preten]ii, ridic`nd tonul, `nchis `n celula sa ticsit\ cu c\r]i, era supus acum la orice pas
iar eu vedeam acum ca `ntr-o imagine clar\ personalitatea mea autocriticii, iar sentin]ele erau toate, dezastruoase. Domnul
dinainte `n toat\ nebunia ei. D\dusem o aten]ie exagerat\ celor Haller, omul acesta talentat [i interesant predicase, e drept, ra-
c`teva calit\]i [i deprinderi `n care, `nt`mpl\tor, excelam, com- ]iunea [i omenia [i protestase `mpotriva r\zboiului, dar nu s-a
pun`ndu-mi imaginea unui anume Harry [i tr\ind via]a unui l\sat pus la zid [i `mpu[cat `n timpul r\zboiului, a[a cum ar fi
anume Harry care, de fapt, nu era nimic altceva dec`t un specia- trebuit s\ i se `nt`mple drept consecin]\ a modului s\u de g`n-
list foarte rafinat, un savant `n ale poeziei, muzicii [i filozofiei – dire, ci g\sise un mod anume de a se adapta, fire[te, un mod
iar tot restul persoanei mele, un `ntreg haos de `nsu[iri, instincte, extrem de decent [i de nobil, care, totu[i, nu reprezenta nimic
n\zuin]e, `l resim]isem ca pe ceva sup\r\tor [i `i atribuisem altceva dec`t un compromis. De asemenea, era du[manul puterii
numele de lup de step\. [i al exploat\rii, `ns\ `[i depusese la banc\ mai multe h`rtii de
Dar renun]area la nebunia mea, descompunerea persona- valoare de la c`teva `ntreprinderi industriale, din dob`nzile
lit\]ii mele nu erau c`tu[i de pu]in numai o aventur\ pl\cut\ [i c\rora se hr\nea f\r\ nici un fel de mustr\ri de con[tiin]\. La fel
amuzant\, dimpotriv\, adesea erau de o am\r\ciune dureroas\, st\teau lucrurile `n toate celelalte privin]e. Harry Haller se
adesea `mi deveneau aproape insuportabile. Gramofonul r\suna travestise `n chip minunat `ntr-un idealist care dispre]uia lumea,
deseori de-a dreptul diabolic `n mijlocul unei ambian]e `n care `ntr-un sihastru melancolic [i un profet moroc\nos, dar `n rea-
totul fusese aranjat pe alte tonalit\]i. Iar uneori, c`nd `mi dansam litate, era un burghez, care credea c\ o via]\ ca a Herminei este
onestep-urile printre figurile tuturor acelor mondeni [i pangli- detestabil\, care se sup\ra c\-[i pierde nop]ile prin restaurante,
cari aduna]i `n vreunul dintre restaurantele la mod\, aveam c\-[i risipe[te talerii prin localuri, avea con[tiin]a `nc\rcat\ [i nu
impresia c\ tr\dez tot ceea ce-mi fusese mai de pre] [i mai sf`nt aspira c\tre eliberare [i des\v`r[ire, ci, dimpotriv\, n\zuia fier-
`n via]\. Dac\ Hermina m-ar fi l\sat singur m\car opt zile, a[ fi binte s\ se `ntoarc\ la vremurile comodit\]ii de odinioar\, c`nd
renun]at foarte cur`nd la tentativa aceasta obositoare [i cara- artificiile lui spirituale `nc\ `l mai amuzau [i `l f\ceau celebru.
ghioas\ de a duce un trai de om modern. Dar Hermina era mereu Tot a[a cum cititorii de gazete, dispre]ui]i [i ironiza]i de el,
`n preajma mea; cu toate c\ nu o vedeam `n fiecare zi, ea m\ doreau s\ se revin\ la vremurile ideale de dinaintea r\zboiului,
]inea sub observa]ie, m\ conducea, m\ p\zea [i m\ judeca f\r\ pentru c\ le era mai comod a[a, dec`t s\ trag\ `nv\]\minte din
`ncetare – `mi citea pe chip, sur`z`nd, p`n\ [i furibundele mele ceea ce le fusese dat s\ sufere. La dracu’, acest domn Haller `]i
g`nduri de revolt\ [i de renun]are. f\cea grea]\! {i cu toate acestea, m\ ag\]am de el sau de masca
Odat\ cu nimicirea progresiv\ a ceea ce mai `nainte numisem lui, care `ncepuse deja s\ se descompun\, de cochet\riile lui
personalitatea mea, `ncepusem s\ `n]eleg de ce, `n ciuda `ntregii spirituale, de teama lui burghez\ fa]\ de dezordine [i hazard
mele dezn\dejdi, a trebuit s\ m\ tem at`t de groaznic de moarte, (domeniu din care f\cea parte [i moartea), [i `l comparam, plin
[i `ncepusem s\-mi dau seama c\ [i aceast\ stupid\ [i ru[inoas\ de ironie [i invidie, pe noul Harry, cel care se `nfiripa acum, pe
spaim\ `n fa]a mor]ii a reprezentat o bucat\ bun\ din vechea acest diletant pu]in sfielnic [i caraghios al saloanelor de dans, cu
mea existen]\ am\gitoare de burghez. Domnul Haller cel de imaginea de odinioar\ a lui Harry, imagine ideal\ [i `n[el\toare,
p`n\ acum, autorul talentat, cunosc\torul lui Mozart [i Goethe, `n care el `nsu[i descoperise `ntre timp toate acele tr\s\turi fatale
autorul unor reflec]ii acceptabile asupra metafizicii artei, asupra care `l deranjaser\ at`t de mult atunci c`nd, `n casa profesorului,

130 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 131


privise gravura care `l reprezenta pe Goethe. Deoarece el, ve- `n combinarea [i dozarea lor: leacuri pentru calmarea durerilor,
chiul Harry, fusese la r`ndul s\u un asemenea Goethe burghez, pentru dormit, altele care te f\ceau s\ visezi, s\ te `nvesele[ti, s\
idealizat, un cavaler al spiritului cu privirea mult prea nobil\, te `ndr\goste[ti.
m\re]ia, spiritul [i omenia str\luciser\ pe el ca briantina, fusese Odat\ l-am `nt`lnit pe strad\, l`ng\ chei, iar el mi se al\tur\
aproape impresionat de noble]ea propriului suflet! La naiba, f\r\ s\ ezite. De data aceasta am reu[it s\-l determin s\ vorbeasc\.
aceast\ imagine minunat\ se ciuruise r\u de tot, idealul domn – Domnule Pablo, i-am spus `n vreme ce el se juca cu un
Haller se dezmembrase lamentabil! Ar\ta ca un demnitar care, bastona[ sub]ire negru, s`nte]i prietenul Herminei [i tocmai de
atacat de ni[te ho]i de strad\, r\m\sese cu pantalonii rup]i, [i aceea m\ intereseaz\ persoana dumneavoastr\. Totu[i s`nt
ar fi fost `n]elept s\ `nve]e a juca rolul zdren]\rosului, dar nu, nevoit s\ v\ spun c\ nu prea s`nte]i omul care s\ `ncurajeze o
el `[i purta zdren]ele de parc\ ar fi fost acoperite cu medalii, discu]ie. Am `ncercat de mai multe ori s\ vorbesc cu dumnea-
revendic`ndu-[i ne`ncetat, pe un ton pl`ng\re], demnitatea voastr\ despre muzic\ – m-ar fi interesat s\ aud de la dumnea-
pierdut\. voastr\ o p\rere, o replic\, o apreciere; dar nu a]i catadicsit s\-mi
M\ `nt`lneam deseori cu muzicantul Pablo, a[a `nc`t am fost
da]i nici m\car un r\spuns c`t de laconic.
nevoit s\-mi schimb p\rerea despre el, fie [i numai din cauz\ c\
El a r`s din inim\ [i, de ast\ dat\, nu a `nt`rziat s\-mi r\s-
Hermina `l `ndr\gea at`t de mult, c\ut`nd s\ fie mereu `n preajma
pund\, zic`ndu-mi calm:
lui. ~n mintea mea, Pablo nu era dec`t o nulitate dr\gu]\, un
– Vede]i, dup\ p\rerea mea nu are nici o importan]\ s\ se
frumu[el cam plin de sine, un copil alintat [i f\r\ probleme, care
discute despre muzic\. Eu nu vorbesc niciodat\ despre muzic\.
sufl\ cu bucurie `n trompeta lui de b`lci [i poate fi influen]at
{i ce a[ fi putut s\ r\spund, oare, la cuvintele dumneavoastr\
u[or dac\-l lauzi [i `i dai o ciocolat\. Dar Pablo nu m\ `ntreba
inteligente [i juste? A]i avut at`ta dreptate `n tot ceea ce a]i spus.
ce p\rere am despre el, nu-i p\sa de ea, [i nici de teoriile mele cu
Dar vede]i dumneavoastr\, eu s`nt muzicant, [i nu savant, [i nu
privire la muzic\. M\ asculta politicos, cu amabilitate, z`mbind
cred c\ `n muzic\ are vreo importan]\ dac\ ai dreptate sau nu. ~n
mereu, dar nu-mi d\dea niciodat\ un r\spuns ca lumea. {i
muzic\ nu conteaz\ dac\ ai dreptate, dac\ ai gust, educa]ie sau
totu[i, se p\rea c\ `i trezisem interesul, era vizibil\ str\dania lui
de a-mi fi pe plac, de a m\ `nconjura cu bun\voin]\. Odat\, c`nd c`te [i mai c`te de genul acesta.
`n timpul unei discu]ii `n care, ca [i `n altele, nu ajunsesem la – Bine, dar atunci ce conteaz\?
nici un rezultat, m-am sim]it lezat [i m-am exprimat aproape – Conteaz\ s\ faci muzic\, domnule Haller, s\ o faci c`t mai
grosolan, el s-a uitat la mine nedumerit [i trist, mi-a luat m`na bine [i mai mult, [i mai intens! Asta este, monsieur. Chiar de-a[
st`ng\ [i mi-a m`ng`iat-o, apoi mi-a `ntins o cutiu]\ aurit\ cu un avea `n minte toate lucr\rile lui Bach [i Haydn, [i a[ fi `n stare
praf de tras pe n\ri, zic`ndu-mi c\ o s\-mi fac\ bine. Am `ntre- s\ spun despre ele lucruri dintre cele mai inteligente, nimeni nu
bat-o din priviri pe Hermina, ea d\du din cap aprobator, am luat s-ar alege cu nimic din asta. Dar c`nd pun m`na pe saxofon [i c`nt
pu]in [i am tras pe n\ri. ~ntr-adev\r, nu a trecut mult c\ m-am un shimmy s\lt\re], fie bun, fie prost, el va reu[i, totu[i, s\-i fac\
[i `nviorat, revenindu-mi; probabil c\ `n praful acela fusese pe oameni s\ se bucure, strecur`ndu-li-se `n picioare [i `n s`nge.
amestecat un pic de cocain\. Hermina `mi spuse c\ Pablo are Acesta este singurul lucru care conteaz\. Privi]i o dat\ `ntr-un
multe leacuri de genul acesta pe care le ob]ine pe c\i tainice [i pe salon de dans la chipurile oamenilor `n momentul `n care, dup\
care, ocazional, le pune la dispozi]ia prietenilor s\i, fiind me[ter o pauz\ prelungit\, muzica se dezl\n]uie din nou – cum le

132 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 133


sticlesc ochii, cum `[i scutur\ picioarele, cum `ncep s\ le r`d\ iar Valencia nici chiar peste doi – eu cred c\ putem l\sa lini[ti]i
chipurile! Iat\ `n ce scop trebuie s\ faci muzic\. treaba asta `n seama lui Dumnezeu, c\ci el este drept [i ]ine `n
– Foarte bine, domnule Pablo. Dar nu exist\ numai muzica m`inile sale durata vie]ii fiec\ruia dintre noi, inclusiv pe aceea a
senzual\, mai exist\ [i o muzic\ spiritual\. Nu exist\ numai oric\rui vals [i a oric\rui foxtrot, el va face cu siguran]\ ceea ce
aceea care se c`nt\ acum, pentru momentul de fa]\, ci [i muzica este bine. ~ns\ noi, muzican]ii, trebuie s\ facem ceea ce avem noi
nemuritoare, care continu\ s\ existe chiar atunci c`nd nu este de f\cut, adic\ s\ ne facem datoria, s\ `ndeplinim sarcina noastr\:
c`ntat\. Se poate ca cineva s\ stea culcat `n pat, singur, [i `n trebuie s\ facem muzica pe care [i-o doresc oamenii `ntr-un
mintea lui s\ se `nfiripe o melodie din Flautul fermecat sau din moment anume, trebuie s\ c`nt\m c`t mai bine, c`t mai frumos
Patimile lui Matei, muzica produc`ndu-se astfel f\r\ ca vreun om [i c`t mai impresionant posibil.
s\ fi suflat `n vreun flaut sau s\ fi atins vreo vioar\. Oft`nd m-am dat b\tut. Cu omul acesta nu era chip s\ o sco]i
– Fire[te, domnule Haller. {i Yearning sau Valencia s`nt la cap\t.
reproduse `n fiecare noapte pe t\cute de mul]i oameni singu- ~n anumite momente se `nv\lm\[eau `ntr-un chip straniu
ratici [i vis\tori; p`n\ [i cea mai s\rac\ dactilograf\ are `n minte lucruri vechi [i noi, durerea [i pl\cerea, teama [i bucuria. M\
ultimul onestep [i, `n biroul ei, bate la ma[in\ ritmul lui. Ave]i sim]eam c`nd `n al nou\lea cer, c`nd `n infern, de cele mai multe
dreptate, to]i ace[ti oameni singuratici au muzica lor t\cut\, [i eu ori aveam sentimentul c\ m\ aflu `n acela[i timp `n ambele
m\ bucur c\ ea exist\, fie c\ e vorba de Yearning, de Flautul locuri. Fostul Harry [i noul Harry tr\iau c`nd cert`ndu-se
fermecat sau de Valencia! Dar de unde iau oamenii ace[tia muzi- amarnic, c`nd `mp\c`ndu-se unul cu cel\lalt. Uneori, Harry cel
ca lor solitar\, t\cut\? De la noi, muzican]ii, c\ci ea trebuie s\ fie b\tr`n p\rea c\ pierise definitiv, `[i d\duse duhul [i fusese `n-
mai `nt`i c`ntat\ [i ascultat\, trebuie s\-]i intre `n s`nge, astfel gropat, apoi, dintr-odat\, se ridica iar\[i, comand`nd, tiraniz`nd
`nc`t orice om, `ntorc`ndu-se acas\, `n camera lui, s\ se poat\ [i [tiind el totul mai bine, a[a c\ noului, micului, t`n\rului Harry
g`ndi la ea [i s\ o viseze. `i era ru[ine, t\cea [i se l\sa `nghesuit la perete. Alteori, Harry
– De acord, i-am spus eu pe un ton rece. {i totu[i nu se cel t`n\r `l apuca pe Harry cel b\tr`n de grumaz, str`ng`ndu-l f\r\
cuvine s\-l punem pe Mozart pe aceea[i treapt\ cu cel mai mil\, `nc`t se auzeau g`f`ielile unei lupte pe via]\ [i pe moarte, iar
recent foxtrot. {i nici nu v\ poate fi indiferent dac\ ve]i c`nta g`ndurile alergau din nou spre t\i[ul briciului.
oamenilor o muzic\ dumnezeiasc\ [i etern\ sau o muzic\ ief- Deseori m\ loveau simultan valurile suferin]ei [i ale fericirii.
tin\, efemer\. Un astfel de moment a fost [i atunci c`nd, la c`teva zile dup\
Sesiz`nd iritarea din glasul meu, pe chipul lui se a[ternu de prima mea `ncercare de a dansa `n public, am intrat seara `n
`ndat\ o expresie de bun\tate, m-a m`ng`iat dr\g\stos pe bra], dormitor [i, spre ne]\rmurita mea uimire, stupoare, groaz\ [i
`ncep`nd s\ vorbeasc\ cu o bl`nde]e de necrezut. `nc`ntare, am g\sit-o pe frumoasa Maria `n patul meu.
– Ah, dragul meu domn, poate c\ `n ceea ce prive[te trep- Dintre toate surprizele pe care mi le f\cuse Hermina p`n\
tele ave]i deplin\ dreptate. Desigur, n-am nimic `mpotriv\ ca acum, aceasta era cea mai mare. Fiindc\ nu m\ `ndoiam nici
dumneavoastr\ s\ a[eza]i operele lui Mozart [i Haydn [i o clip\ c\ ea era aceea care `mi trimisese o asemenea pas\re a
Valencia pe orice treapt\ v\ place! Mie `mi este totuna, eu nu m\ paradisului. ~n acea sear\ f\cusem o excep]ie [i nu ie[isem cu
pronun] `n leg\tur\ cu treptele, nimeni nu m\ `ntreab\ despre Hermina `n ora[, ci m\ dusesem la dom, s\ ascult un concert bun
a[a ceva. S-ar putea ca Mozart s\ fie c`ntat [i peste o sut\ de ani, de muzic\ bisericeasc\ veche – fusese o incursiune frumoas\ [i

134 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 135


plin\ de melancolie `n via]a mea de odinioar\, pe c`mpia tinere]ii `n permanen]\ `mpotriva cuv`ntului [i `mpotriva ra]iunii,
mele, pe t\r`murile idealului Harry. ~n spa]iul gotic av`ntat spre sim]indu-se atras de muzic\. Iar `n muzic\, `n minunate [i `n\l-
`nalt al bisericii, ale c\rei bol]i articulate p\reau c\ se clatin\ ]\toare alc\tuiri sonore, `n minunate [i nobile sentimente [i
fantomatic, `ncolo [i `ncoace, ca [i cum ar fi prins via]\ `n jocul st\ri suflete[ti, care n-aveau s\ fie transpuse vreodat\ `n realitate,
celor c`teva lumini, ascultasem lucr\ri de Buxtehude, Pachelbel, spiritul german s-a hipertrofiat, neglij`ndu-[i majoritatea ade-
Bach, Haydn, p\[isem din nou pe vechile [i `ndr\gitele mele v\ratelor sale `ndatoriri. Noi, to]i oamenii spiritului, nu ne-am
c\r\ri, ascultasem din nou splendida voce a unei c`nt\re]e care sim]it `n largul nostru `n s`nul realit\]ii, i-am fost str\ini [i
interpretase ceva din Bach, o c`nt\rea]\ cu care `ntre]inusem inamici, a[a c\, din aceast\ cauz\, spiritul a jucat un rol at`t de
c`ndva rela]ii de prietenie [i datorit\ c\reia `mi fusese dat s\ deplorabil `n realitatea noastr\ german\, `n istoria noastr\, `n
am revela]ia unor spectacole extraordinare. Sonorit\]ile muzicii politica noastr\, `n opinia noastr\ public\. Ei, deseori m-a
vechi, infinita ei demnitate [i pietate rede[teptaser\ `n mine toat\ preocupat ideea aceasta, [i uneori am sim]it dorin]a furibund\ s\
euforia, toat\ `nc`ntarea [i tot entuziasmul tinere]ii, [edeam trist iau [i eu parte o dat\ la modelarea realit\]ii, s\ fiu [i eu cu
[i cufundat `n g`nduri `n strana bisericii, fiind astfel iar\[i, pre] adev\rat activ [i s\-mi asum o responsabilitate anume, `n loc s\
de o or\, oaspete `n aceast\ lume nobil\, fericit\ `n care, c`ndva, m\ ocup doar de estetic\ [i de artizanatul spiritual. ~ntotdeauna
m\ sim]isem ca la mine acas\. ~n timpul unui duet de Haydn `mi `ns\, sf`r[eam prin a m\ resemna, prin a m\ abandona fatalit\]ii.
d\duser\ dintr-odat\ lacrimile, n-am mai a[teptat s\ se sf`r[easc\ Domnii generali [i marii industria[i aveau perfect\ dreptate: nu
concertul, renun]`nd s\ o mai rev\d pe c`nt\rea]\ (o, c`te seri era nimic de capul nostru, al „oamenilor spiritului“, nu eram
minunate petrecusem odinioar\ `mpreun\ cu ea dup\ astfel de dec`t o adun\tur\ de care te puteai lipsi oric`nd, o adun\tur\
concerte!), am ie[it pe furi[ din dom [i m-am plimbat pe str\zile str\in\ de realitate, iresponsabil\, de palavragii spirituali. La
`nv\luite de noapte, p`n\ m\ cuprinse oboseala, `n vreme ce, ici dracu’! Unde-i briciul?
[i colo, `nd\r\tul ferestrelor unor restaurante, orchestrele de jazz B`ntuit de asemenea g`nduri [i de ecourile muzicii, cu inima
interpretau melodiile vie]ii mele de acum. O, ce r\t\cire nebu- plin\ de triste]e [i de un dezn\d\jduit dor de via]\, de realitate,
neasc\, tulbure, pusese st\p`nire pe via]a mea! de un sens anume, de tot ceea ce era ireparabil pierdut, reve-
~n cursul acestei plimb\ri prin noapte am reflectat `ndelung nisem, `n sf`r[it, acas\, urcasem sc\rile, aprinsesem lumina `n
[i asupra ciudatei mele leg\turi cu muzica, d`ndu-mi seama, `nc\ salon, `ncerc`nd `n zadar s\ citesc ceva, m\ g`ndisem la `nt`lni-
o dat\, c\ leg\tura aceasta pe c`t de emo]ionant\, pe at`t de fatal\ rea de m`ine sear\, c`nd trebuia s\ m\ duc la barul Cécil, ca s\
cu muzica, reprezenta destinul `ntregii spiritualit\]i germane. ~n beau whisky [i s\ dansez, `nc`t am\r\ciunea [i m`nia care
spiritul german domne[te dreptul matern, leg\tura cu natura sub puseser\ st\p`nire pe mine se `ndreptau nu numai `mpotriva
forma hegemoniei muzicii, o leg\tur\ pe care nici un alt popor mea, ci [i a Herminei. Cu toate c\ avea inten]ii bune [i ini-
nu a cunoscut-o vreodat\. ~n loc s\-i opunem rezisten]\ b\r- moase, cu toate c\ era o fiin]\ minunat\ – Hermina ar fi trebuit
b\te[te, `n loc s\ ascult\m [i s\ urm\m spiritul, logosul, cuv`ntul, s\ m\ lase mai bine s\ pier atunci, dec`t s\ m\ atrag\ spre ea,
noi, oamenii spiritului, vis\m cu to]ii la un limbaj f\r\ cuvinte, afund`ndu-m\ `n lumea aceasta haotic\, str\in\, str\lucitoare,
care s\ exprime ceea ce nu poate fi rostit [i s\ redea ceea ce nu `ntr-un joc `n iure[ul c\ruia eu nu voi fi niciodat\ altceva dec`t
poate fi `nf\]i[at. ~n loc s\ c`nte c`t mai fidel [i mai onest la un intrus [i unde tot ceea ce era mai bun `n mine dec\dea
instrumentul s\u, omul german, adept al spiritului, s-a revoltat n\p\dit de suferin]\!

136 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 137


{i astfel, trist, stinsesem lumina, trist p\[isem `n dormitor, perioade de somn am sorbit din tinere]ea ei vesel\ [i frumoas\,
trist `ncepusem s\-mi scot hainele, c`nd un miros neobi[nuit afl`nd `n c`teva vorbe, schimbate pe [optite, o mul]ime de
mi-a trezit nedumerirea; era un miros u[or de parfum [i, privind lucruri pe care merita s\ le [tii despre felul de trai al ei [i al
`mprejur, am v\zut-o pe frumoasa Maria st`nd culcat\ `n patul Herminei. {tiusem prea pu]in despre genul acesta de oameni [i
meu, z`mbind pu]intel jenat\ cu ochii s\i mari, alba[tri. despre traiul lor, numai la teatru `mi mai fusese dat s\ `nt`lnesc
– Maria! am spus eu. Iar primul meu g`nd a fost acela c\ ocazional astfel de existen]e, astfel de femei [i de b\rba]i care
gazda, dac\ ar [ti una ca asta, m-ar da afar\ imediat. pe jum\tate erau arti[ti, pe jum\tate, mondeni. ~ns\ abia acum
– Iat\, am venit, spuse ea `ncet. S`nte]i sup\rat pe mine? aruncam o privire fugar\ `n intimitatea acestor vie]i ciudate, de
– Nu, nu. {tiu c\ Hermina v-a dat cheia. Deci, a[a. o stranie nevinov\]ie, de o stranie perversitate. Fetele acestea
– O, v\d c\ v-a]i sup\rat. Plec de `ndat\. care, de cele mai multe ori, proveneau din familii s\race, erau
– Nu, frumoas\ Maria, r\m`i. Numai c\ eu, `n seara aceasta, mult prea inteligente [i frumoase pentru a-[i consacra via]a
s`nt foarte trist, ast\zi nu pot defel s\ fiu vesel, poate c\ m`ine `ntreag\ unei meserii oarecare, pl\tit\ prost [i lipsit\ de orice
voi putea din nou. bucurie, a[a c\, dup\ un timp oarecare, tr\iau toate c`nd dintr-o
M\ aplecasem pu]in deasupra ei, c`nd ea mi-a cuprins capul munc\ temporar\, c`nd de pe urma gra]iei [i a dr\g\l\[eniei lor.
cu m`inile ei mari, puternice, [i m-a tras `n jos, s\rut`ndu-m\ Din c`nd `n c`nd [edeau timp de c`teva luni `ntr-un birou, `n fa]a
prelung. Apoi m-am a[ezat l`ng\ ea, pe pat, ]in`nd-o de m`n\ [i ma[inii de scris, deveneau pentru o vreme amantele unor
rug`nd-o s\ vorbeasc\ `n [oapt\ ca s\ nu ne aud\ cineva, [i i-am petrec\re]i `nst\ri]i, c\p\tau bani de buzunar [i cadouri, uneori
privit fa]a frumoas\, neted\, culcat\ pe perna mea, str\in\ [i `[i duceau traiul `n bl\nuri, automobile [i locuiau la Grand
minunat\ ca o floare. ~ncet, `mi trase m`na [i mi-o lipi de buzele Hotel, alteori se ad\posteau `n mansarde, puteau fi convinse s\
ei, o v`r` sub p\tur\ [i o puse pe s`nul ei cald, care se ridica lini[tit accepte o c\s\torie dac\ li se f\ceau promisiuni avantajoase, f\r\
`n ritmul respira]iei. s\ aib\, totu[i, nici cel mai mic chef s\ se m\rite. Unele dintre ele
– Nu-i nevoie s\ fii vesel, zise ea, Hermina mi-a spus de altfel nu sim]eau nici o pl\cere c`nd f\ceau dragoste, oferindu-[i favo-
c\ e[ti nec\jit. Oricine poate s\ `n]eleag\ asta. Dar eu `]i mai rurile `mpotriva voin]ei lor [i numai dup\ ce se t`rguiser\ pen-
plac? Deun\zi, pe c`nd dansam, erai foarte `ndr\gostit. tru un onorariu c`t mai substan]ial. Altele, cele ca Maria, erau
Am s\rutat-o pe ochi, pe gur\, pe g`t [i pe s`ni. Adineauri neobi[nuit de talentate `n ale dragostei, dornice de dragoste [i
m\ g`ndisem cu am\r\ciune [i repro[ la Hermina. Acum `ns\, aveau experien]e amoroase, de cele mai multe ori, cu ambele
]ineam `n m`inile mele un dar al ei [i `i eram recunosc\tor. sexe; nu tr\iau dec`t pentru dragoste [i, pe l`ng\ prietenii oficiali
M`ng`ierile Mariei nu f\ceau s\ sufere `n nici un fel muzica care le pl\teau, `ntre]ineau de obicei [i numeroase alte rela]ii
minunat\ pe care o ascultasem `n ziua aceea, ci erau demne de ea, amoroase. S`rguincioase [i harnice, grijulii [i u[uratice, inte-
f\c`nd-o s\-[i g\seasc\ `mplinirea. Am tras u[or p\tura, dezve- ligente [i totu[i cam necugetate, ele, p\s\relele acestea duceau un
lind-o pe femeia aceea frumoas\, p`n\ c`nd am ajuns s\-i s\rut trai pe c`t de copil\resc, pe at`t de rafinat; erau independente, nu
picioarele. C`nd m-am `ntins l`ng\ ea, chipul ei de floare `mi se l\sau cump\rate de c\tre oricine, a[tept`nd ceea ce le d\ruiau
z`mbea, atot[tiutor [i plin de bun\tate. norocul [i vremea bun\, fiind `ndr\gostite de via]\ [i totu[i, cu
~n noaptea pe care am petrecut-o l`ng\ Maria n-am dormit mult mai pu]in legate de ea dec`t oamenii cu obiceiuri burgheze,
dec`t pu]in, dar ad`nc [i bine, ca un copil. Iar `ntre scurtele mereu gata s\ se ia dup\ un prin] din basme p`n\ la castelul lui,

138 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 139


mereu pe jum\tate con[tiente c\ le a[tepta cu siguran]\ un sf`r[it Emo]ia copil\reasc\ a Mariei fa]\ de songul acela american nu
ap\s\tor [i trist. era [i ea, oare, o tr\ire artistic\ la fel de pur\, de frumoas\ [i,
Maria m-a `nv\]at – `n acea prim\ noapte minunat\ [i `n zile- ne`ndoielnic, de `n\l]\toare ca emo]ia unui profesor oarecare fa]\
le care au urmat – multe lucruri, nu numai jocuri noi [i `n- de Tristan sau ca extazul unui dirijor fa]\ de Simfonia a IX-a?
c`nt\toare care `]i procurau o be]ie a sim]urilor, ci [i un nou {i toate acestea nu se potriveau oare ciudat de bine cu concep]iile
mod de a `n]elege, o nou\ cunoa[tere, un nou gen de dragoste. domnului Pablo, d`ndu-i dreptate?
Universul localurilor de dans [i de amuzament, al cinema- Maria p\rea c\-l iube[te [i ea foarte mult pe frumosul Pablo.
tografelor, barurilor [i holurilor de hotel, care pentru mine, – Este un b\rbat frumos, am zis eu, `mi place [i mie foarte
sihastrul estet, mai avea `nc\ `n el ceva ieftin, interzis [i `njositor, mult. Dar spune-mi, Maria, cum se face c\ pe l`ng\ el m\ po]i
reprezenta pentru Maria, pentru Hermina [i pentru tovar\[ele `ndr\gi [i pe mine, un tip plictisitor [i b\tr`n, nici pe departe
lor universul `n sine, el nu era nici bun, nici r\u, nici demn de a dr\gu], cu p\rul deja `nc\run]it, care nu se pricepe s\ c`nte la
fi jinduit, nici demn de a fi ur`t, `n universul acesta `nflorea saxofon [i nu [tie c`ntece engleze[ti de dragoste?
scurta lor via]\ plin\ de dorin]e, aici se sim]eau ca la ele acas\, – Nu vorbi a[a ur`t! m\ cert\ ea. Este chiar foarte firesc. {i tu
aici `[i c`[tigaser\ experien]a. Le pl\cea s\ bea [ampanie sau s\ `mi placi, [i tu ai `n tine ceva dr\gu], simpatic [i deosebit, nu
m\n`nce un platou cu specialit\]i la gr\tar, la fel cum nou\ ne trebuie s\ fii altfel dec`t a[a cum e[ti. Despre aceste lucruri nu se
place un compozitor sau un scriitor, [i tratau un [lag\r de dans vorbe[te [i nici nu se cere socoteal\. Uite, c`nd m\ s\ru]i pe g`t
ori c`ntecul sentimental, dulceag, al unui c`nt\re] de jazz cu sau pe ureche, simt c\ m\ `ndr\ge[ti, c\ `]i plac; tu [tii s\ s\ru]i
aceea[i risip\ de entuziasm, de tr\ire [i de participare afectiv\ cu a[a, parc\ pu]in sfielnic, iar lucrul acesta `mi spune: „Te place, `]i
care noi `nt`mpinam un Nietzsche sau un Hamsun. Maria mi-a este recunosc\tor pentru faptul c\ e[ti dr\gu]\“. Lucrul acesta
povestit despre Pablo, saxofonistul acela dr\gu], vorbindu-mi mie `mi place foarte, foarte mult. Pe urm\, la un alt b\rbat `mi
despre un song american pe care acesta `l c`nta uneori, iar rela- place tocmai contrariul, faptul c\ nu pare s\-mi acorde prea
tarea ei respira at`ta tr\ire interioar\, at`ta admira]ie [i dragoste, mult\ importan]\ [i c\ m\ s\rut\ de parc\ mi-ar face un hat`r.
`nc`t m-a emo]ionat [i m-a mi[cat cu mult mai puternic dec`t Iar\[i am adormit. Iar\[i m-am trezit, f\r\ s\-mi fi desprins
extazul resim]it de un `nv\]at oarecare, atunci c`nd gust\ din bra]ele din jurul acestei flori frumoase, at`t de frumoase.
hrana aleas\ [i nobil\ a artelor. M\ sim]eam dispus s\ m\ entu- Dar, ce ciudat! – floarea aceasta frumoas\ r\m`nea totu[i
ziasmez [i eu, f\r\ s\ ]in cont de calitatea acelui song; cuvintele mereu un dar pe care mi-l f\cuse Hermina! ~nd\r\tul ei se afla `n
pline de afec]iune ale Mariei, privirea ei `n care `nflorea nostalgia permanen]\ cealalt\, ascuns\ parc\ sub o masc\! Iar din c`nd `n
au creat bre[e largi `n estetica mea. Cu adev\rat, exista [i o fru- c`nd, `mi aduceam aminte dintr-odat\ de Erika, de iubita mea
muse]e anume, o frumuse]e rar\ [i aleas\ care, `n noble]ea ei, mi r\ut\cioas\, de s\rmana mea prieten\, r\mas\ acum departe. Nu
se p\rea mai presus de orice controvers\ [i `ndoial\, `n punctul era defel mai pu]in frumoas\ dec`t Maria, chiar dac\ nu era at`t
cel mai `nalt situ`ndu-se Mozart, dar unde se afla grani]a infe- de `nfloritoare [i de liber\, [i nici at`t de `ndem`natic\ `n arta
rioar\? Noi, cunosc\torii [i criticii, n-am iubit noi cu ardoare, `n dragostei, iar imaginea ei `mi ap\ru pentru o clip\ dinainte,
timpul adolescen]ei noastre, ni[te opere de art\ [i ni[te arti[ti limpede [i dureroas\, drag\ mie [i implicat\ profund `n des-
care ast\zi ne apar `ndoielnici [i fune[ti? Nu ni se `nt`mplase tinul meu, apoi se cufund\ din nou `n somn, `n uitare, `n
oare a[a ceva cu Liszt, cu Wagner, ba unora chiar cu Beethoven? dep\rt\ri ce-mi inspirau pu]in\ triste]e.

140 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 141


{i astfel, `n noaptea aceasta frumoas\, dulce, mi se perindar\ renun]are [i negare, prinsese izul amar al esen]ei oric\rui destin
prin minte multe imagini din via]a mea, tr\it\ at`ta timp `n omenesc, `n schimb fusese bogat\, m`ndr\ [i bogat\, regeasc\
de[ert\ciune [i s\r\cie, f\r\ nici un fel de imagini. Acum, c`nd p`n\ [i `n momentele ei cele mai mizerabile. Chiar de-ar fi fost
Eros pusese st\p`nire pe mine ca `ntr-o vraj\, ele ]`[nir\ din s\-mi irosesc `n chipul cel mai jalnic toat\ buc\]ica de drum
abunden]\, ca dintr-un izvor profund, iar inima mea `[i opri ce-mi mai r\m\sese de parcurs p`n\ la dispari]ie, s`mburele
b\t\ile pentru c`teva clipe, de `nc`ntare [i de triste]e, v\z`nd c`t acestei vie]i r\m`nea plin de noble]e, avea un chip [i o calitate
de bogat\ fusese galeria de tablouri a vie]ii mele, c`t de `nalt [i anume, nu alergasem dup\ c`teva parale, ci n\zuisem c\tre
de `nc\rcat de stele eterne [i de constela]ii fusese sufletul s\r- cerul `nstelat.
manului lup de step\. Copil\ria [i mama priveau spre mine pline S-a scurs o bun\ bucat\ de vreme de atunci, s-au `nt`mplat [i
de ging\[ie [i transfigurate, ca un masiv muntos pierdut `n s-au schimbat multe, nu-mi mai amintesc dec`t pu]ine am\nunte
dep\rtarea albastr\, corul prieteniilor mele r\suna strident, din noaptea aceea, c`teva cuvinte pe care le-am schimbat `ntre
limpede, `ncep`nd cu incredibilul Hermann, fratele de suflet al noi, c`teva gesturi [i fapte pline de ging\[ia iubirii, c`teva
Herminei; parc\ plutind veneau spre mine, parfumate [i momente, astral de luminoase, ale trezirii din somnul greu `n
nep\m`nte[ti, precum nuferii `nflori]i din umezeala apei, ima- care c\zusem epuiza]i de dragoste. Dar `n noaptea aceea, via]a
ginile numeroaselor femei pe care le iubisem, le dorisem [i le mea m\ privise din nou, pentru prima oar\ de la `nceputul
c`ntasem, dar nu-mi fusese dat s\ ajung dec`t la c`teva dintre ele, perioadei mele de declin, cu ochi ne`ndur\tor de str\lucitori, `n
str\duindu-m\ s\-mi `mpletesc destinul cu al lor. ~mi ap\ru [i noaptea aceea m-am p\truns din nou de adev\rul c\ `nt`mplarea
so]ia mea, `mpreun\ cu care tr\isem timp de c`]iva ani, care m\ era sinonim\ cu destinul [i c\ noianul acela format din ruinele
`nv\]ase ce este camaraderia, conflictul, resemnarea [i fa]\ de existen]ei mele purta `nsemnul unui fragment divin. Sufletul
care, `n ciuda tuturor vicisitudinilor vie]ii, p\strasem `n mine o meu respira iar\[i, ochiul meu vedea iar\[i [i, `n anumite clipe,
`ncredere profund\, vie, p`n\ `n ziua c`nd, bolnav\ [i cu mintea sim]eam cu ardoare c\ nu trebuia dec`t s\ str`ng laolalt\ tot
r\t\cit\, m\ p\r\sise, fugind cuprins\ dintr-odat\ de o revolt\ universul acela de imagini dispersate, c\ nu trebuia dec`t s\ `nal]
s\lbatic\ – [i-atunci mi-am dat seama c`t de mult trebuie c\ o via]a mea de lup de step\, via]a lui Harry Haller, ca pe un tot
iubisem, c`t de mult\ `ncredere trebuie c\ `i acordasem, de vreme unitar, la altitudinea unei imagini, pentru a p\trunde eu `nsumi
ce infidelitatea ei m-a putut lovi at`t de greu, pentru tot restul `n lumea imaginilor [i a deveni nemuritor. Nu era, oare, acesta
vie]ii mele. sensul din perspectiva c\ruia via]a fiec\rui om `nsemna un
Imaginile – sute [i sute, cu [i f\r\ nume – existau toate iar\[i, av`nt [i o `ncercare?
urcau proaspete [i noi din f`nt`na acestei nop]i de dragoste, iar Diminea]\, dup\ ce mi-am `mp\r]it micul dejun cu Maria, a
eu [tiam iar\[i un lucru pe care, `n starea mea mizerabil\, `l trebuit s\ o scot din cas\ pe furi[, ceea ce mi-a [i reu[it. {i `n
uitasem demult, anume c\ ele reprezentau averea [i valoarea aceea[i zi, am `nchiriat, special pentru noi doi, `ntr-un cartier
existen]ei mele, d\inuiau indestructibile, erau experien]e de via]\ apropiat, o c\m\ru]\ `n care urma s\ ne `nt`lnim.
preschimbate `n stele, iar eu puteam s\ le uit, dar nicidecum s\ M`nat\ de sim]ul datoriei, Hermina, profesoara mea de dans,
le nimicesc, [irul lor desena traiectoria vie]ii mele [i str\lucirea n-a omis s\-[i fac\ apari]ia, iar eu a trebuit s\ `nv\] bostonul. Era
lor astral\ `nsemna valoarea ei indestructibil\. Via]a mea fusese sever\ [i ne`nduplecat\, nu m-a scutit nici de o singur\ lec]ie,
c\znit\, nefericit\, o apucase pe c\i gre[ite, m\ condusese spre c\ci r\m\sese hot\r`t s\ merg cu ea la urm\torul bal mascat. M\

142 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 143


rugase s\-i dau bani ca s\-[i fac\ un costum despre care nu voia accepta cu pl\cere cadouri, iar dac\ `i d\ruiam, s\ spunem, un mic
s\-mi dea vreo l\murire. Mi-a interzis `n continuare s\ o vizitez portmoneu nou, din piele ro[ie, l\cuit\, atunci puteam s\-i
sau m\car s\ aflu unde locuia. strecor `n el [i dou\, trei monezi de aur. De altfel, din pricina
Perioada de aproximativ trei s\pt\m`ni de dinaintea balului micu]ului portofel ro[u, Maria a r`s tare mult de mine! Era
mascat a fost neobi[nuit de frumoas\. Mi se p\rea c\ Maria era delicios, cu toate acestea nu era, totu[i, dec`t o vechitur\ de-
prima iubit\ adev\rat\ pe care o avusesem p`n\ atunci. Femeilor modat\, care z\cea nev`ndut\ `ntr-un magazin. ~n privin]a unor
pe care le iubisem le-am pretins `ntotdeauna spirit [i cultur\, f\r\ astfel de lucruri despre care, p`n\ acum, nu [tiusem [i nu `n]e-
s\ fi b\gat vreodat\ bine de seam\ c\ p`n\ [i femeia cea mai spi- lesesem mai mult dec`t despre nu [tiu ce diabet al eschimo[ilor,
ritual\ [i relativ cult\ nu era niciodat\ `n rezonan]\ cu logosul am `nv\]at multe de la Maria. Mai `nt`i de toate am `nv\]at c\
din mine, ci i se opunea; merg`nd s\ m\ `nt`lnesc cu o femeie, aceste mici juc\rii, aceste obiecte de mod\ [i de lux nu s`nt simple
luam cu mine problemele [i g`ndurile mele [i mi s-ar fi p\rut cu fleacuri [i lucru[oare kitsch sau inven]ii ale unor fabrican]i [i
totul imposibil s\ iubesc mai mult de o or\ o fat\ care nu citise comercian]i avizi de bani, ci `[i au ra]iunea lor de fi, s`nt
o carte, care habar nu avea ce `nseamn\ lectura [i n-ar fi putut s\ frumoase, diverse, alc\tuind un mic – sau mai degrab\ mare –
deosebeasc\ un Ceaikovski de un Beethoven. Maria n-avea cul- univers de obiecte care nu urm\resc, toate, dec`t scopul unic de
tur\, ea n-avea nevoie de asemenea c\i ocolite [i universuri-su- a sta `n slujba dragostei, de a rafina sim]urile, de a `nsufle]i
rogat, toate problemele ei derivau nemijlocit din sim]uri. Arta [i lumea `nconjur\toare, sco]`nd-o din mortala ei indiferen]\,
menirea ei constau `n a ob]ine, pe c`t de mult posibil, fericirea dot`nd-o `n mod miraculos cu noi organe ale iubirii, de la pudr\
sim]urilor [i a dragostei, folosindu-se de senzualitatea cu care [i parfum p`n\ la `nc\l]\mintea de dans, de la inel p`n\ la
fusese `nzestrat\, de linia deosebit\ a trupului, de culorile, de tabacher\, de la cataram\ p`n\ la po[et\. Po[eta nu era po[et\,
p\rul ei, de vocea, de pielea, de temperamentul ei, astfel `nc`t, la portofelul nu era portofel, florile nu erau flori, evantaiul nu era
fiece m`ng`iere me[te[ugit\, la fiece ml\diere a rotunjimilor ei, evantai, ci toate reprezentau materialul cu care se pl\m\dea
la fiece suav\ frem\tare a trupului, s\ g\seasc\ [i s\ provoace ca iubirea, magia, fascina]ia, toate nu erau dec`t soli, contra-
printr-o vraj\ la cel cu care juca jocul iubirii un r\spuns, o bandi[ti, arme, strig\te de lupt\.
`n]elegere [i ecoul viu care s\ o fac\ fericit\. ~nc\ de la acel prim M-am g`ndit adesea, c\ut`nd s\ aflu pe cine iubea, de fapt,
dans timid cu ea sim]isem aceasta, b\nuisem parfumul unei Maria. Cred c\ cel mai mult `l iubea pe t`n\rul saxofonist,
senzualit\]i geniale, `nc`nt\toare [i deosebit de cultivate, care pe Pablo cel cu ochii negri, plutitori [i cu m`inile lungi, palide,
m\ fermecase. Fire[te, nu era nicidecum o `nt`mplare c\ nobile [i melancolice. A[ fi zis c\ Pablo era un amant cam
atot[tiutoarea Hermina mi-o pusese `n bra]e pe Maria. somnoros, r\sf\]at [i pasiv, Maria `ns\ m-a asigurat c\, `ntr-a-
Parfumul [i toat\ f\ptura ei r\sp`ndeau un aer prim\v\ratic, dev\r, se `nc\lzea greu, dar c\ dup\ aceea era mai tensionat, mai
de trandafir. dur, mai viril [i mai nes\]ios dec`t un boxer sau un jocheu. {i
Nu aveam norocul s\ fiu amantul unic sau preferat al astfel am aflat [i am ajuns s\ cunosc multe secrete, ba despre unul,
Mariei, eram unul dintre mai mul]i. Deseori nu avea timp ba despre altul, despre c`nt\re]ul de jazz, despre un actor, despre
pentru mine, din c`nd `n c`nd, c`te o or\ dup\-amiaza, rareori o anumite femei, despre fete [i b\rba]i din anturajul nostru, [tiam
noapte `ntreag\. Nu voia s\ ia nici un ban de la mine, c\ci cea acum secrete de tot felul, `ntrez\rind, dincolo de suprafa]a
care o manevra din umbr\ era, fire[te, Hermina. ~n schimb, lucrurilor, alian]e [i animozit\]i, fiind pus la curent [i implicat

144 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 145


`ncetul cu `ncetul (tocmai eu, care fusesem `n lumea aceasta un unui s\rut fugar. L-am primit, ca [i cum a[ fi crezut c\ mi-l
corp str\in, rupt complet de toate cele). Am aflat multe [i despre d\ruise Maria. Dar [tiam prea bine c\ mi-l d\duse el.
Hermina. Dar mai ales m\ `nt`lneam acum deseori cu domnul Iar `ntr-o alt\ sear\ mi-a f\cut o surpriz\ [i mai mare. A ap\-
Pablo, c\ci Maria `l iubea foarte mult. Din c`nd `n c`nd ea aducea rut `n locuin]a mea, spun`ndu-mi c\ are nevoie de dou\zeci de
[i unele dintre preparatele lui secrete, c`teodat\ `mi oferea [i mie franci [i rug`ndu-m\ s\-i dau eu aceast\ sum\. ~mi oferea `n
ocazia de a gusta din pl\cerile acestea, iar Pablo `mi oferea schimb ca, `n noaptea aceea, Maria s\ r\m`n\ la dispozi]ia mea
`ntotdeauna serviciile sale cu un zel deosebit. Odat\ `mi spuse [i nu a lui.
f\r\ ocol: – Pablo, i-am spus eu speriat, nu-]i dai seama de ce spui.
– S`nte]i at`t de nefericit, asta nu-i bine, nu trebuie s\ fi]i a[a. Cedarea iubitei `n favoarea altuia pe bani reprezint\ la noi lucrul
~mi pare r\u. Fuma]i o ]igar\ u[oar\ cu opiu. cel mai reprobabil. Am s\ m\ prefac c\ nu am auzit propunerea
P\rerea mea despre acest om vesel, inteligent, copil\ros [i ta, Pablo.
totu[i impenetrabil se schimba `n permanen]\, ne-am `mprietenit M-a privit comp\timitor.
[i nu rareori luam [i eu c`te pu]in din preparatele lui. ~l amuza – Nu vre]i, domnule Harry. Bine. ~ntotdeauna v\ crea]i
pu]in felul `n care m\ `ndr\gostisem de Maria. Odat\ a organizat singur dificult\]i. Atunci pute]i s\ nu dormi]i `n noaptea asta
o „petrecere“ `n camera lui, la mansarda unui hotel situat `ntr-un cu Maria, dac\ prefera]i, dar da]i-mi totu[i banii, am s\ vi-i dau
cartier m\rgina[. Nu avea dec`t un scaun, Maria [i cu mine a `napoi. Am neap\rat\ nevoie de ei.
trebuit s\ st\m pe pat. El ne-a dat s\ bem un lichior minunat, – ~n ce scop?
misterios, combinat din trei sticlu]e. Apoi, dup\ ce am sim]it c\ – Pentru Agostino – [ti]i, m\run]elul acela de la vioara a
m\ cuprinde o dispozi]ie foarte bun\, ne-a propus cu o str\- doua. E bolnav de opt zile [i nimeni nu se `ngrije[te de el, n-are
lucire `n ochi s\ celebr\m o orgie erotic\ `n trei. Eu am refuzat nici o para chioar\, iar acum mi s-au terminat [i mie banii.
pe loc, mi-era imposibil s\ fac a[a ceva, dar am tras cu ochiul, o Din curiozitate [i totodat\ pentru a m\ autopedepsi pu]in,
clip\, la Maria, ca s\ v\d cum reac]ioneaz\ ea la propunerea m-am dus [i eu cu el la Agostino, c\ruia Pablo `i adusese lapte [i
aceasta [i, cu toate c\ s-a declarat imediat de acord cu refuzul medicamente `n c\m\ru]a de la mansard\, unde acela st\tea, o
meu, am observat ardoarea din ochii ei [i i-am sim]it regretul c\ `nc\pere destul de mizerabil\; i-a aranjat patul [i i-a aerisit ca-
trebuie s\ renun]e. Pablo era dezam\git c\ refuzasem, f\r\ s\ se mera, pun`ndu-i `n jurul capului, cu dexteritate, o compres\
simt\ `ns\, jignit. potrivit\, c\ci avea temperatur\; Pablo f\cu toate acestea cu
– P\cat, spuse el, Harry are mult prea multe re]ineri morale. rapiditatea, delicate]ea [i priceperea unei surori de caritate. ~n
Nu-i nimic de f\cut. Ar fi fost totu[i at`t de frumos, foarte aceea[i sear\, l-am v\zut c`nt`nd p`n\ `n zori la barul City.
frumos! Dar am ceva `n loc. Deseori vorbeam cu Hermina, `ndelung [i deta[at, despre
Ne-a dat fiec\ruia s\ fum\m c`teva prize de opiu [i, st`nd Maria, despre m`inile, umerii [i coapsele, despre felul ei de a
nemi[ca]i, cu ochii deschi[i, am devenit martorii scenei pe care r`de, de a s\ruta, de a dansa.
el ne-o sugera, iar Maria vibra de `nc`ntare. Mai apoi, fiindc\ – }i-a ar\tat [i asta? m-a `ntrebat o dat\ Hermina, descriin-
nu m\ sim]eam prea bine, Pablo m-a `ntins `n pat, mi-a dat du-mi un joc aparte al limbii `n timpul s\rutatului. Am rugat-o
c`teva pic\turi dintr-un medicament [i, `n timp ce `nchisesem s\ mi-l arate chiar ea, dar m-a refuzat cu toat\ seriozitatea.
ochii pentru c`teva minute, am sim]it pe fiecare pleoap\ adierea – Asta o s\ vin\ mai t`rziu, spuse, eu nu s`nt, `nc\, iubita ta.

146 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 147


Am `ntrebat-o de unde cunoa[te felul me[te[ugit `n care tot mai mult. Hermina avea un secret, r\m`n`nd neclintit\ `n
s\ruta Maria [i alte asemenea lucruri deosebite, tainice, ale vie]ii refuzul ei de a-mi dezv\lui costuma]ia `n care avea s\ apar\. ~mi
ei, pe care numai un b\rbat `ndr\gostit de ea le putea [ti. spunea c\ o voi recunoa[te, desigur, iar dac\ nu voi reu[i, avea
– O, a exclamat ea, bine, dar noi s`ntem prietene. Crezi, oare, s\ m\ ajute, `ns\ `nainte nu aveam voie s\ [tiu nimic. Ea per-
c\ avem secrete una fa]\ de cealalt\? Am dormit deseori la ea [i sonal nu manifesta nici o curiozitate fa]\ de planurile mele de
ne-am jucat un pic. Ei da, ai g\sit o fat\ frumoas\ mai priceput\ costumare, iar eu am luat hot\r`rea s\ nu m\ costumez defel.
dec`t altele. Vr`nd s-o invit la bal, Maria mi-a explicat c\ are deja un cavaler
– Eu cred totu[i, Hermina, c\ mai ave]i secrete una fa]\ de pentru aceast\ petrecere [i `ntr-adev\r, avea [i biletul de in-
cealalt\. Sau i-ai povestit [i despre mine tot ceea ce [tii? trare, a[a c\ am constatat, cu oarecare dezam\gire, c\ va trebui
– Nu, astea s`nt cu totul alte lucruri, pe care nu le-ar `n]elege. s\ m\ duc singur la petrecere. Era vorba de cel mai elegant
Maria este o fat\ minunat\, ai avut noroc, dar `ntre tine [i mine bal mascat al ora[ului, organizat de lumea artistic\, anual, `n
exist\ lucruri de care ea nu are habar. I-am spus multe despre s\lile Globus.
tine, fire[te, mult mai multe dec`t ]i-ar fi convenit ]ie atunci –
~n acele zile n-am prea v\zut-o pe Hermina, dar `n ajunul
doar a trebuit s\ o ademenesc pentru tine! Dar a[a cum te `n]eleg
balului m-a vizitat pentru c`teva clipe – a venit ca s\-[i ia biletul
eu, prietene, n-o s\ te `n]eleag\ nici Maria [i nici o alta, nici-
de intrare pe care i-l procurasem – st\tea pa[nic l`ng\ mine, `n
odat\. De la ea am avut [i eu c`te ceva de `nv\]at – `n m\sura `n
camera mea, [i atunci am purtat o discu]ie care mi s-a p\rut
care te cunoa[te Maria, te cunosc [i eu. Te cunosc aproape la fel
foarte stranie [i m-a impresionat profund.
de bine, de parc\ ne-am fi culcat deseori `mpreun\.
– Iat\, acum te sim]i, de fapt, destul de bine, spuse ea, dansul
~nt`lnindu-m\ din nou cu Maria, mi se p\ru ciudat [i tainic
`]i prie[te. Cine nu te-a mai v\zut `n ultimile patru s\pt\m`ni,
s\ [tiu c\ o str`nsese pe Hermina la piept la fel ca pe mine, c\ `i
nu te-ar mai recunoa[te.
m`ng`iase, `i s\rutase, `i savurase [i `i cercetase m`inile [i
– Da, am `ncuviin]at eu, de ani de zile nu m-am mai sim]it
picioarele, pielea [i p\rul la fel ca pe ale mele. Rela]ii [i leg\turi
at`t de bine. Asta ]i-o datorez ]ie, Hermina.
noi, indirecte, complicate, mi se dezv\luir\ acum, posibilit\]i
noi de a iubi [i de a tr\i, iar g`ndul mi-a zburat la cele o mie de – O, cum, nu frumoasei tale Maria?
suflete din tratatul despre lupul de step\. – Nu, pentru c\ pe ea tot tu mi-ai d\ruit-o. E minunat\.
– Ea este iubita de care aveai nevoie, lupule de step\. Dr\-
~n perioada aceea scurt\ de timp care trecuse de c`nd gu]\, t`n\r\, voioas\, iscusit\ `n ale dragostei, [i n-o po]i avea `n
f\cusem cuno[tin]\ cu Maria [i p`n\ la marele bal mascat fu- fiecare zi. Dac\ n-ar trebui s\ o `mpar]i cu al]ii, dac\ n-ar fi un
sesem de-a dreptul fericit, cu toate acestea nu am avut nici o musafir `n trecere pe la tine, `ntotdeauna, lucrurile n-ar merge
clip\ sentimentul c\ `mi aflasem m`ntuirea, c\ atinsesem a[a de bine `ntre voi.
beatitudinea, ci sim]eam cu toat\ claritatea c\ toate acestea nu Da, a trebuit s\ admit [i asta.
erau dec`t un prolog, ceva preg\titor, c\ toate m\ `mpingeau – A[adar, ai acum, de fapt, tot ceea ce-]i dore[ti?
`nainte cu putere, c\ esen]ialul abia avea s\ urmeze. – Da’ de unde, Hermina. Am un lucru foarte frumos [i
~nv\]asem destul de bine s\ dansez, astfel `nc`t mi se p\rea `nc`nt\tor, mare mi-e bucuria [i m`ng`ierea. S`nt de-a drep-
posibil s\ iau parte la balul despre care, pe zi ce trecea, se vorbea tul fericit...

148 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 149


– A[a deci. {i ce mai vrei? [i `nsp\im`nt\tori! ~ncet, c\ut`ndu-[i cuvintele [i `n[ir`ndu-le,
– Vreau mai mult. Nu m\ mul]umesc s\ fiu fericit, nu s`nt unul c`te unul, spuse at`t de `ncet, `nc`t a trebuit s\ fac un efort
f\cut pentru a[a ceva, nu asta mi-e chemarea. Chemarea mea ca s\ o pot auzi:
este contrariul acestei st\ri. – Vreau s\-]i spun ast\zi ceva, un lucru pe care `l [tiu deja de
– Deci de a fi nefericit? Bine, dar ai avut parte de suficient\ mult\ vreme, [i tu `l [tii deja, dar probabil c\ nu ]i l-ai spus nici
nefericire, pe vremea c`nd nu te mai puteai `ntoarce acas\ din m\car ]ie `nsu]i. ~]i voi spune acum ceea ce [tiu despre mine [i
cauza briciului. despre tine, [i despre destinul nostru. Tu, Harry, ai fost un
– Nu, Hermina, lucrurile stau altfel. Recunosc c\ pe vremea artist [i un g`nditor, un om plin de bucurie [i de credin]\, aflat
aceea eram foarte nefericit. Dar era vorba de o nefericire necontenit `n c\utarea lucrurilor m\re]e [i eterne, mereu ne-
prosteasc\, steril\. mul]umit de tot ceea ce e dr\g\la[ [i m\runt. Dar pe m\sur\ ce
– De ce? via]a te-a trezit [i te-a f\cut s\ descoperi cine e[ti, dezn\dejdea ta
– Pentru c\ dac\ era altfel, n-ar fi trebuit s\ m\ tem at`t de a crescut tot mai mult, te-ai afundat din ce `n ce mai mult `n
moarte, de o moarte pe care mi-o doream totu[i! Nefericirea suferin]\, `n nesiguran]\ [i disperare, p`n\ la g`t, iar tot ceea ce
de care am nevoie [i pe care mi-o doresc arat\ altfel; ea trebuie s\ cunoscuse[i, iubise[i [i admirase[i odinioar\ ca pe ceva frumos
m\ fac\ s\ suf\r cu l\comie [i s\ mor cu voluptate. Aceasta este [i sf`nt, toat\ `ncrederea ta de odinioar\ `n oameni [i `n `nalta
nefericirea sau fericirea pe care o a[tept. noastr\ predestinare, toate acestea n-au putut s\-]i fie de nici un
– Te `n]eleg. C\ doar s`ntem fra]i `n privin]a asta. Dar ce ai ajutor, pierz`ndu-[i orice valoare [i sf\r`m`ndu-se `n cioburi.
`mpotriva fericirii pe care ai aflat-o `n tov\r\[ia Mariei? De ce ~ncrederea ta n-a mai avut aer s\ respire. Iar sufocarea este o
nu e[ti mul]umit? moarte crud\. Nu-i a[a, Harry? Nu-i acesta destinul t\u?
– N-am nimic `mpotriva acestei fericiri, o, nu, `mi este drag\, Confirmam ceea ce spunea, d`nd `ntruna din cap.
`i s`nt recunosc\tor. Este frumoas\ ca o zi cu soare `ntr-o var\ – ~nl\untrul t\u s\l\[luia o imagine pe care ]i-o f\cuse[i tu
ploioas\. Dar presimt c\ nu poate s\ dureze. Fericirea aceasta despre via]\, o `ncredere, o cerin]\ anume, erai gata de fapte,
este [i ea steril\. M\ mul]ume[te, dar nu mul]umirea este hrana erai gata s\ suferi, s\ te sacrifici – pentru ca apoi, pas cu pas,
care `mi trebuie mie. Ea `l adoarme pe lupul de step\, `l face s\-]i dai seama c\ lumea nu cerea de la tine nici un fel de fapte
s\tul. Dar nu este o fericire pentru care s\ mori. [i sacrificii sau ceva de genul \sta, c\ via]a nu e un poem eroic
– A[adar, moartea este inevitabil\, lupule de step\? cu roluri de eroi [i alte lucruri dintr-astea, ci un salon con-
– Cred c\ da! S`nt foarte mul]umit de fericirea mea, o mai fortabil pentru oamenii cu obiceiuri burgheze, `n care indivi-
pot suporta o vreme. Dar c`nd fericirea `mi d\ uneori c`te un dul se declar\ pe deplin mul]umit dac\ m\n`nc\ [i bea, dac\
r\gaz de o or\, `n care m\ trezesc [i m\ apuc\ dorul, atunci `[i soarbe cafeaua, dac\ `mplete[te ciorapi, joac\ taroc [i ascult\
dorul acesta al meu nu m\ `ndeamn\ s\ p\strez pentru totdea- muzic\ la radio. Iar cine vrea altceva, purt`nd `n el `nsu[i ero-
una aceast\ fericire, ci s\ suf\r din nou, de data aceasta `ns\ mai icul [i frumosul, admira]ia pentru marii scriitori sau admi-
frumos [i nu at`t de penibil ca mai `nainte. Mi-e dor de suferin]e ra]ia pentru sfin]i, nu-i dec`t un nebun [i un fel de cavaler
care s\ m\ preg\teasc\ [i s\ m\ conving\ s\-mi doresc moartea. Don Quijote. Bine. {i mie mi s-a `nt`mplat ceva asem\n\tor,
Hermina m-a privit duios `n ochi, avea o privire `ntunecat\, prietene! Eram o fat\ foarte `nzestrat\, eram predestinat\ s\
a[a cum i se `nt`mpla c`teodat\, pe nea[teptate. Ce ochi minuna]i tr\iesc dup\ un model superior, s\ fiu foarte sever\ cu mine

150 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 151


`ns\mi, s\ `ndeplinesc misiuni pline de demnitate. Puteam s\ iau preten]ios [i prea fl\m`nd, ea te leap\d\, pentru o asemenea
asupr\-mi un mare destin, s\ fiu so]ia unui rege, iubita unui lume tu dispui de o dimensiune `n plus. Cine vrea s\ tr\iasc\ `n
revolu]ionar, sora unui om de geniu, mama unui martir. Iar ziua de azi [i s\ se bucure de via]a lui, nu trebuie s\ fie un om
via]a nu mi-a permis dec`t s\ devin o curtezan\, nu chiar de ca tine [i ca mine. Celui care `n loc de l\l\iala unei fla[nete cere
prost gust – `ns\ nici drumul acesta nu mi-a fost u[or defel! Asta muzic\, `n loc de distrac]ie, bucurie, `n loc de bani, suflet, `n
mi s-a `nt`mplat. A fost o vreme c`nd eram deprimat\, scotocind loc de o ocupa]ie, munc\ adev\rat\, `n locul unui simplu joc,
`n mine `ns\mi s\-mi g\sesc o vin\. ~mi spuneam c\, `n defini- pasiune veritabil\, aceast\ lume dr\g\la[\ de aici nu-i poate oferi
tiv, via]a trebuie s\ aib\ dreptate `ntotdeauna, iar dac\ via]a `[i nici un loc `n care s\ se simt\ ca la el acas\...
b\tuse joc de frumoasele mele visuri, atunci, `mi spuneam, `n- Privi `n p\m`nt g`nditoare.
seamn\ c\ visurile mele fuseser\ proste[ti [i ne`ndrept\]ite. Dar – Hermina, am exclamat cu duio[ie, ce ageri `]i s`nt ochii,
asta nu mi-a ajutat la nimic. {i cum aveam ochi buni [i urechi sora mea! {i cu toate acestea, m-ai `nv\]at foxtrotul! Dar ce vrei
bune [i eram destul de curioas\ din fire, m-am uitat cu aten]ie s\ spui, zic`nd c\ oamenii ca noi, oamenii care au o dimensiune
la a[a-numita via]\, la cunoscu]ii [i vecinii mei, la mai mult de `n plus, nu pot s\ tr\iasc\ aici? Care s\ fie cauza? Se `nt`mpl\ a[a
cincizeci de oameni [i destine, [i am v\zut, Harry, c\ visurile mele ceva numai `n epoca noastr\ sau a[a a fost dintotdeauna?
fuseser\ `ndrept\]ite, de o mie de ori `ndrept\]ite, la fel ca [i ale – Nu [tiu. Spre cinstea lumii, a[ vrea s\ presupun c\ numai
tale. Era la fel de nedrept ca o femeie de felul meu s\ nu aib\ nici `n epoca noastr\, c\ e vorba doar de o boal\, de o nenorocire de
o alt\ posibilitate de alegere dec`t de a `mb\tr`ni stupid, `n moment. Conduc\torii depun eforturi serioase [i eficace `n
s\r\cie, dinaintea unei ma[ini de scris, `n slujba unui om care vederea unui nou r\zboi, `ntre timp noi, ceilal]i, dans\m fox-
c`[tig\ mul]i bani, sau de a se c\s\tori cu un asemenea om, de trot, c`[tig\m bani [i m`nc\m praline – `ntr-o asemenea epoc\ se
dragul banilor lui, sau de a ajunge un fel de t`rf\, era tot at`t de pare c\ lumea are un nivel destul de modest. S\ sper\m c\ au
nedrept ca un om ca tine s\ fie nevoit s\ recurg\, `n sin- fost [i vor veni din nou vremuri mai bune, mai generoase, cu un
gur\tatea, timiditatea [i dezn\dejdea sa, la un brici. Poate c\ mi- orizont mai larg [i mai profund. Dar nou\ asta nu ne folose[te
zeria mea a fost mai mult material\ [i moral\, a ta mai mult la nimic. Sau poate c\ dintotdeauna a fost a[a...
spiritual\ – drumul `ns\ a fost acela[i. Crezi oare c\ nu pot s\ – Dintotdeauna a[a ca ast\zi? Dintotdeauna s\ fi fost numai
`n]eleg de ce te temi de foxtrot, de ce `]i repugn\ barurile [i o lume a politicienilor, a escrocilor, a chelnerilor [i a petrec\re-
ringul de dans, de ce e[ti adversarul muzicii de jazz [i al tuturor ]ilor, nici un strop de aer pentru oameni?
acestor fleacuri? Ba `n]eleg foarte bine, cum `n]eleg [i de ce te – Ei, nu [tiu, nimeni n-o [tie. Dar e indiferent. Acum `ns\
sc`rbe[te politica, de ce te `ntristeaz\ p\l\vr\geala [i agita]ia ires- m\ g`ndesc, prietene, la artistul t\u preferat, despre care mi-ai
ponsabil\ a partidelor, a presei, de ce te apuc\ disperarea c`nd te povestit uneori [i din ale c\rui scrisori mi-ai citit, la Mozart.
g`nde[ti la r\zboi, la cel trecut ca [i la cel care va urma, sau c`nd Cu el cum a fost? Cine guverna lumea pe vremea lui, cine lua
vezi cum se g`nde[te, se cite[te [i se construie[te, ce muzic\ se caimacul, cine d\dea tonul [i cine era mai important: Mozart
c`nt\, cum petrec, cum se instruiesc oamenii `n ziua de azi! Da, sau afaceri[tii, Mozart sau oamenii de duzin\? {i cum a murit [i
lupule de step\, ai dreptate, ai dreptate de mii de ori, [i cu toate cum a fost el `ngropat? {i iat\, cred c\ a[a a fost dintotdeauna [i
acestea va trebui s\ pieri. Pentru lumea de azi, care-i at`t de c\ a[a o s\ fie mereu, iar ceea ce `n [coli se nume[te „istorie
simpl\, de comod\ [i se mul]ume[te cu at`t de pu]in, tu e[ti prea universal\“, trebuind `nv\]at\ pe de rost – pentru propria

152 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 153


cultur\ – cu to]i eroii, cu toate geniile, cu toate marile ei fapte – Evlavio[ii au avut cele mai multe cuno[tin]e despre aceste
[i sentimente, nu este dec`t o `n[el\ciune inventat\ de profesori lucruri, a continuat ea g`nditoare. De aceea, din ei s-au tras
`n scopuri didactice, astfel `nc`t copiii s\ aib\ o ocupa]ie oare- sfin]ii [i ceea ce la ei se cheam\ „comunitatea celor sfin]i“.
care de-a lungul unor ani prev\zu]i `n acest scop. Dintotdeauna Sfin]ii s`nt adev\ra]ii oameni, fra]ii apostoli ai M`ntuitorului.
a fost a[a [i a[a o s\ fie `ntotdeauna, timpul [i lumea, banii [i Toat\ via]a noastr\ mergem pe drumul care urmeaz\ s\ ne duc\
puterea apar]in`nd celor m\run]i [i mediocri, iar celorlal]i, spre ei, cu fiecare fapt\ bun\, cu fiecare g`nd `ndr\zne], cu fie-
oamenilor adev\ra]i, neapar]in`ndu-le nimic. Nimic `n afar\ care iubire. Comunitatea celor sfin]i a fost reprezentat\ `n epo-
de moarte. cile trecute de pictori pe fundalul unui cer de aur, str\lucitor,
– Absolut nimic altceva? frumos [i `nv\luit de pace – ea nu `nseamn\ nimic altceva dec`t
– Ba da, eternitatea. ceea ce, mai `nainte, numisem „eternitate“. Ea este `mp\r\]ia de
– Te referi la un nume, la gloria posterit\]ii? dincolo de timp [i de aparen]e. Iat\, acolo e locul nostru, acolo
– Nu, lup micu], nu la glorie – ce valoare are, oare, a[a ceva? ne putem sim]i [i noi ca acas\, `ntr-acolo ni se `ndreapt\ dorul
inimii, lupule de step\, iat\ de ce ne este nou\ dor de moarte.
{i crezi, oare, c\ to]i oamenii cu adev\rat autentici [i des\v`r[i]i
Acolo `l vei g\si din nou pe Goethe al t\u, pe Novalis [i pe
au devenit celebri, fiind cunoscu]i de genera]iile care au urmat?
Mozart al t\u, iar eu `i voi g\si pe sfin]ii mei, pe Christoffer, pe
– Nu, fire[te c\ nu.
Philipp de Neri [i pe to]i ceilal]i. Exist\ foarte mul]i sfin]i care
– Deci despre glorie nici nu poate fi vorba. Gloria nu exist\
mai `nt`i au fost p\c\to[i `nr\i]i, chiar [i p\catul poate fi un
dec`t de dragul cuno[tin]elor ce se predau la [coal\, nu e dec`t o
drum care s\ te duc\ spre sfin]enie, p\catul [i viciul. O s\ r`zi,
chestiune care `i prive[te pe profesori. De glorie nici nu poate fi
dar deseori m\ g`ndesc c\ poate [i Pablo, prietenul meu, ar pu-
vorba, o nu! Este vorba `ns\ de ceea ce eu numesc eternitate.
tea fi un sf`nt deghizat. Ah, Harry, s`ntem nevoi]i s\ b`jb`im
Pio[ii o numesc `mp\r\]ia lui Dumnezeu. C\ci `mi spun: noi,
prin at`ta noroi [i absurditate p`n\ s\ ajungem acas\! {i n-avem
to]i oamenii ace[tia care vrem mai mult, noi, cei b`ntui]i de dor,
pe nimeni care s\ ne c\l\uzeasc\, singura noastr\ c\l\uz\ este
cei care avem o dimensiune `n plus, n-am putea tr\i defel dac\
dorul de cas\.
`n afara aerului acestei lumi n-ar mai exista [i un alt aer pe care Ultimele cuvinte le pronun]ase, din nou foarte `ncet, `n
s\-l respir\m, dac\ `n afar\ de timp n-ar mai exista [i eternitatea camer\ se a[ternuser\ lini[tea [i pacea, soarele apunea f\c`nd s\
care, iat\, nu-i altceva dec`t t\r`mul celor adev\ra]i. Acestui sclipeasc\ literele aurite de pe cotoarele numeroaselor c\r]i din
t\r`m `i apar]in muzica lui Mozart [i poeziile marilor t\i poe]i, biblioteca mea. Cu palmele i-am cuprins Herminei capul, am
lui `i apar]in sfin]ii care au s\v`r[it minuni, care au murit ca s\rutat-o pe frunte [i mi-am apropiat obrazul de al ei, fr\]e[te,
martiri, d`nd oamenilor un exemplu m\re]. Dar tot eternit\]ii r\m`n`nd o clip\ astfel. A[ fi preferat s\ r\m`n astfel [i s\ nu mai
`i apar]ine [i orice imagine a unei fapte adev\rate, puterea ori- ies ast\zi `n ora[. Dar Maria `mi promisese c\ ne vom `nt`lni `n
c\rui sentiment adev\rat, chiar dac\ nimeni n-o cunoa[te, chiar noaptea aceea, ultima dinaintea marelui bal.
dac\ nimeni n-o a[terne pe h`rtie, pentru a o transmite lumii de Pe drum spre ea `ns\ nu m-am g`ndit deloc la Maria, ci
mai t`rziu. ~n eternitate nu exist\ lumea de mai t`rziu, ci numai numai la cele ce-mi spusese Hermina. Mi se p\rea c\ toate aces-
lumea prezent\. tea nu erau g`ndurile ei proprii, ci ale mele, g`nduri pe care
– Ai dreptate, am spus eu. clarv\z\toarea femeie mi le citise [i le sorbise, red`ndu-mi-le

154 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 155


acum, a[a `nc`t luaser\ form\ [i ap\ruser\ `n fa]a mea de parc\ O, b\tr`nul Goethe din visul meu se potrivea [i el at`t de bine
le-a[ fi `nt`lnit pentru prima oar\. ~n clipa aceea `i eram profund cu toate acestea! {i dintr-odat\ am auzit r`sul acesta impe-
recunosc\tor, mai ales fiindc\ formulase ideea eternit\]ii. netrabil r\sun`nd `n jurul meu, i-am auzit pe nemuritori r`z`nd.
Aveam nevoie de aceast\ idee, f\r\ de care nu puteam nici s\ St\team ca vr\jit, cuprins de vraj\, am scos din buzunarul vestei
tr\iesc, nici s\ mor. Ast\zi prietena [i profesoara mea de dans un creion, am c\utat o foaie de h`rtie [i, neg\sind dec`t lista de
`mi d\ruise iar\[i sf`ntul t\r`m de dincolo, din afara timpului, b\uturi aflat\ dinaintea mea, am `ntors-o scriind pe reversul ei
lumea valorilor eterne, a substan]ei divine. M-am g`ndit in- c`teva versuri pe care aveam s\ le reg\sesc `n buzunar abia a
stinctiv la visul meu cu Goethe, la imaginea b\tr`nului `n]elept doua zi. Ele sunau astfel:
care r`sese at`t de neomene[te [i `[i permisese s\ glumeasc\ cu
mine `n felul nemuritorilor. Abia acum `n]elegeam r`sul lui
Nemuritorii
Goethe, r`sul nemuritorilor. Era lipsit de obiect acest r`s, era
doar lumin\, doar claritate, era ceea ce r\m`ne dup\ ce un om Ve[nic urc\ de prin ale lumii v\i
adev\rat a trecut prin suferin]ele, viciile, gre[elile, pasiunile [i Zvonul vie]ii p`n\ sus la noi,
ne`n]elegerile omene[ti, p\trunz`nd `n eternitate, `n spa]iul R\ni amare, zel ca un puhoi,
cosmic. Iar „eternitatea“ nu era nimic altceva dec`t m`ntuirea Isc\ fum de la osp\]ul lor c\l\i,
de timp, nu era, `ntr-un fel, dec`t revenirea acestuia la inocen]\, Zvon de chef, de pofte nesf`r[ite,
remetamorfozarea lui `n spa]iu. M`ini – de crime, specul\ [i rug\ciuni m`njite,
Am c\utat-o pe Maria acolo unde obi[nuiam s\ lu\m masa Oameni-roi `n chin de pofte, fric\,
`n serile c`nd ne `nt`lneam, dar ea nu venise `nc\. St\team `n Aburi calzi [i lene[i, grei, ridic\,
c`rciumioara lini[tit\ din cartierul m\rgina[ [i o a[teptam la Pieptul plin le e de toane, fericire,
masa gata preg\tit\, continu`nd s\ m\ g`ndesc la discu]ia ce o Mu[c\-n propriul trup [i scuip\-afar\,
avusesem. Toate g`ndurile acelea care se iviser\ `n discu]ia mea Dau r\zboaielor [i artei z\mislire,

cu Hermina `mi ap\reau at`t de profund familiare [i cunoscute Fl\c\ri ard bordelul – eu, demen]i, `l ar\,
Preacurve[te-oricine, se t`r\[te-n
de at`ta vreme, `nc`t sim]eam c\ provin parc\ din propria
B`lciul lor de ne-mplini]i copii,
mitologie [i din propriul univers de imagini! Nemuritorii, a[a
Urc\ iar\[i valul [i ur\[te
cum tr\iau ei `n spa]iul atemporal, `ndep\rta]i, transforma]i `n
Lumea care parc\ ieri pieri.
imagini, eternitatea cristalin\ turnat\ `n jurul lor ca eterul [i
Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m
senin\tatea de o str\lucire astral\ a acestei lumi extraterestre –
~n eterul `nghe]at, cu stele,
de unde `mi erau mie at`t de familiare toate acestea? Reflectam Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m,
[i mi-au venit `n minte fr`nturi din Cassations de Mozart, din Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele.
Clavecinul bine temperat de Bach [i `n toat\ aceast\ muzic\ mi Temerile [i p\catul vostru,
se p\rea c\ v\d lumina aceea senin\, astral\, c\ toat\ acea Crimele, pl\cerea trec\toare
claritate a eterului vibreaz\. Da, asta era, muzica aceasta p\rea a Teatru ni-s, `ntocmai ca sorii-n mi[care,
fi timpul `nghe]at [i transformat `n spa]iu, iar deasupra vibra Fiece ceas e cel mai lung al nostru.
infinit o senin\tate supraomeneasc\, un r`s etern al divinit\]ii. Calm la `ncr`ncenarea voastr\ privind,

156 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 157


Stelele-n rotirea lor calm\ z\rind, `nsp\im`ntat, purt`ndu-m\ `nspre pr\pastie, `nspre c\dere, p\-
Iarna stelar\ sorbind-o `n piept, truns de fric\, p\truns de dor, sim]eam cum m\ d\ruiam cu
S`ntem amicii cei buni ai fiarei din cer de bazalt, totul mor]ii. La fel cum, p`n\ nu demult, m\ opusesem, timid [i
Rece ni-i traiul, statornic [i drept,
`nsp\im`ntat pl\cutei r\t\ciri a iubirii exclusiv senzuale, la fel
Rece ca a[trii r`dem `n `nalt.
cum m\ temusem de sur`z\toarea frumuse]e a Mariei care era
preg\tit\ s\ se d\ruiasc\, tot a[a sim]eam [i acum teama de
Pe urm\ a venit Maria [i, dup\ ce am luat masa `ntr-o at-
moarte – o team\ `ns\ care [tia c\ `n cur`nd se va transforma `n
mosfer\ de bun\ dispozi]ie, am urcat `n c\m\ru]a noastr\. ~n
d\ruire [i m`ntuire.
seara aceea Maria era mai frumoas\, mai cald\ [i mai iubitoare
{i `n vreme ce, t\cu]i [i cufunda]i `n joaca plin\ de zel a
ca oric`nd, oferindu-mi s\ gust din dr\g\l\[eniile [i jocurile pe
dragostei, ne apar]ineam unul altuia mai mult ca oric`nd, sufle-
care le socoteam drept expresia suprem\ a d\ruirii sale.
tul meu `[i lua r\mas-bun de la Maria, r\mas-bun de la tot ceea
– Maria, am spus eu, ast\zi e[ti rispitoare ca o zei]\. Ai grij\
ce `nsemnase ea pentru mine. Datorit\ ei, `naintea sf`r[itului
s\ nu ne d\m sufletul `nc\ de ast\zi, c\ci balul mascat este abia
`nv\]asem s\ m\ mai arunc o dat\, copil\re[te, `n jocul super-
m`ine. Cu ce cavaler vei veni m`ine? Scumpa mea floricic\, mi-e
ficialit\]ii, s\ mai caut bucurii efemere, s\ fiu din nou copil
team\ c\ vei veni cu un prin] din poveste care te va r\pi, `nc`t nu
[i animal `n inocen]a sexului – `n via]a mea anterioar\ nu
te vei mai `ntoarce la mine niciodat\. Ast\zi `mi d\ruie[ti at`ta
cunoscusem o asemenea stare dec`t rareori `n mod excep]ional,
iubire, de parc\ am fi ni[te `ndr\gosti]i care `[i iau r\mas-bun [i
care acum s-ar vedea pentru ultima oar\. c\ci pentru mine via]a senzual\ [i sexul avuseser\ aproape
Ea `[i lipi buzele de urechea mea [i `mi [opti: `ntotdeauna un iz de vinov\]ie, gustul dulce, dar `nfrico[\tor al
– Nu vorbi, Harry! Oric`nd se poate s\ fie ultima oar\. Dac\ fructului oprit, de care trebuie s\ se fereasc\ un om al spiritului.
te ia Hermina, n-o s\ mai vii niciodat\ la mine. Poate c\ o s\ te Hermina [i Maria `mi ar\taser\ acum gr\dina aceasta `n toat\
ia chiar m`ine. nevinov\]ia ei, vizitasem aceast\ gr\din\ [i m\ sim]eam cuprins
Sim]\m`ntul predominant din zilele acelea, starea aceea con- de recuno[tin]\ – dar iat\ c\ acum sosise timpul s\ plec mai
fuz\, dulce [i amar\, nu le-am mai tr\it niciodat\ cu at`ta putere departe, era prea frumos [i prea cald `n gr\dina aceasta. Destinul
ca `n noaptea din ajunul balului. Da, ceea ce sim]eam eu `n- meu era s\ m\ zbat `n continuare pentru a afla care era culmea
semna fericire: frumuse]ea [i d\ruirea Mariei, savoarea, m`n- vie]ii, s\-mi isp\[esc nesf`r[ita vin\ de a fi tr\it. Un trai u[or, o
g`ierile, sorbirea sutelor de pl\ceri delicate ale sim]urilor pe iubire u[uric\, o moarte u[oar\ – iat\ lucruri care nu erau pe
care le cunoscusem abia at`t de t`rziu, c`nd `ncepusem deja s\ m\sura mea. Din unele aluzii ale fetelor am putut deduce c\
`mb\tr`nesc, b\l\cirea `n valul molatec, unduitor al pl\cerii. pentru balul de m`ine sau `n continuarea lui erau pl\nuite sur-
Dar toate acestea nu erau, totu[i, dec`t un `nveli[: `nl\untru prize savuroase [i excese de desfr`u. Acesta s\ fi fost oare sf`r-
totul era p\truns de semnifica]ii, de `ncordare, de un destin [itul, s\ fi avut Maria dreptate b\nuind c\ acum st\team,
anume [i, `n vreme ce eram prins `n mrejele dragostei, `n de- probabil, pentru ultima oar\ unul l`ng\ cel\lalt, c\ poate chiar
licatele ei fleacuri dulci [i emo]ionante, aparent plutind pe m`ine avea s\ `nceap\ un nou capitol al destinului? Dorin]a m\
marea c\ldu]\ a fericirii, `n inim\ sim]eam cum destinul meu ardea, teama m\ sufoca, m-am `ncol\cit s\lbatic `n jurul Mariei,
gonea dezl\n]uit `nainte, orb [i lovind din copite ca un bidiviu am str\b\tut `nc\ o dat\, `n goan\, arz`nd ca o v`lv\taie, `nsetat,

158 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 159


toate aleile [i h\]i[urile gr\dinii ei, mu[c`nd `nc\ o dat\ din mic\ [i `mb`csit\ de fum `n care, p`n\ nu demult, fusesem un
dulcele fruct al pomului edenic. mu[teriu obi[nuit, `n care, p`n\ nu de mult, narcoticul primitiv
dintr-o sticl\ de vin de ]ar\ `mi ajungea pentru a m\ convinge
Am recuperat a doua zi somnul pe care `l pierdusem `n s\ m\ duc iar\[i, pentru `nc\ o noapte, `n patul meu singuratic,
noaptea aceea. Diminea]\ am fost s\ m\ `mb\iez, apoi m-am pentru a putea suporta iar\[i via]a pre] de `nc\ o zi. De atunci
`ntors acas\, mort de oboseal\, am f\cut `ntuneric `n dormitor `ncoace gustasem din alte leacuri, din farmece mai puternice,
[i, `n timp ce m\ dezbr\cam, am g\sit `n buzunar poezia, am sorbisem din dulci otr\vuri. Am intrat `n vechiul local cu
dat-o din nou uit\rii, pe urm\ m-am culcat de`ndat\, uit`nd de z`mbetul pe buze, `nt`mpinat de patroana care a venit s\ m\
Maria, de Hermina [i de balul mascat [i dormind f\r\ `ntreru- salute [i de clien]ii obi[nui]i care cl\tinar\ `n t\cere din cap.
pere toat\ ziua. Seara, dup\ ce m-am sculat, mi-am adus aminte Mi-a fost recomandat [i adus un pui la tav\, `n paharul mare,
de-abia `n timp ce m\ b\rbieream de faptul c\ balul mascat avea ]\r\nesc, mi-au turnat un vin nou de Alsacia, mesele albe [i
s\ `nceap\ chiar peste o or\ [i c\ trebuie s\-mi caut o c\ma[\ curate din lemn [i lambriul vechi, galben, m\ priveau cu
potrivit\ pentru frac. Eram bine dispus, m-am `mbr\cat, duc`n- prietenie. Iar `n vreme ce m`ncam [i beam, `n mine se `nt\rea
du-m\ pe urm\ `n ora[ s\ m\n`nc ceva. acel sentiment de ofilire, sentimentul de celebrare a unei
Era primul bal mascat la care urma s\ particip. Ce-i drept, desp\r]iri, sentimentul, dulce [i de o dureroas\ intimitate, al
cu mult\ vreme `n urm\ frecventasem din c`nd `n c`nd ase- identific\rii cu toate locurile [i lucrurile vie]ii mele de odi-
menea petreceri, g\sindu-le uneori chiar pl\cute, dar nu dan- nioar\, de care nu reu[isem niciodat\ s\ m\ desprind `ntru
sasem deloc, r\m`n`nd doar spectator, iar entuziasmul cu care totul, dar iat\ c\ venise [i clipa desprinderii. Pentru un om
`i auzisem pe unii povestind despre astfel de festivit\]i, bu- „modern“ a[a ceva se cheam\ sentimentalism; el nu-[i mai
cur`ndu-se de apropierea lor, mi se p\ruse `ntotdeauna cara- `ndr\ge[te lucrurile, nici m\car pe cel mai sf`nt dintre ele,
ghios. Azi `ns\, balul `nsemna [i pentru mine un eveniment pe automobilul, pe care sper\ s\ [i-l poat\ schimba c`t mai cur`nd
care `l a[teptam cu `ncordare [i bucurie, dar [i cu o oarecare posibil cu un alt model mai bun. Omul acesta modern este
team\. Cum nu trebuia s\ conduc la bal nici o femeie, m-am energic, capabil, s\n\tos, rece [i sever, un tip remarcabil care se
hot\r`t s\ ajung acolo mai t`rziu, a[a cum `mi recomandase va descurca fantastic de bine `n r\zboiul urm\tor. Nimic din
[i Hermina. toate acestea nu se potrivea cu firea mea, nu eram nici un om
~n localul Casca de O]el, refugiul meu de odinioar\, unde modern, dar nici unul de mod\ veche, p\r\sisem albia `n care se
b\rba]i dezam\gi]i `[i petreceau serile sorbindu-[i vinul [i f\- scurgea timpul, plutind a[a, foarte aproape de moarte, fiind
c`nd-o pe celibatarii, nu mai fusesem dec`t rareori `n ultima preg\tit s\ o accept. N-aveam nimic `mpotriva sentimenta-
vreme, pentru c\ nu se mai potrivea cu stilul `n care `mi duceam lismelor, ba chiar eram bucuros [i recunosc\tor s\ mai pot g\si
acum traiul. ~n seara aceea `ns\ parc\ ceva m\ atr\gea irezistibil `n inima mea ars\ c`te o urm\ de sentimente. A[a c\ m-am
`ntr-acolo; `n dispozi]ia de bucurie [i team\ pe care mi-o d\deau l\sat `n voia amintirilor legate de vechiul local, a duio[iei pe
destinul [i desp\r]irea, dispozi]ie care pusese st\p`nire pe mine, care o sim]eam pentru scaunele acelea grosolane, a mirosului de
toate etapele [i locurile `n care `mi s\v`r[isem via]a c\p\tar\ `nc\ fum [i de vin, a acelui lic\r de obi[nuin]\, de c\ldur\ [i de c\min
o dat\ str\lucirea aceea dureros de frumoas\ a lucrurilor care `n[el\tor pe care mi-l trezeau toate acestea. Ce bine e s\-]i iei
]in de domeniul trecutului, ceea ce se `nt`mpl\ [i cu cr`[ma r\mas-bun, `]i d\ o stare de lini[te. Mi-era drag scaunul tare,

160 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 161


paharul ]\r\nesc, `ndr\gisem gustul r\coros de fruct al vinului f\cute de dragul profitului, ci al unor ]eluri nobile [i sfinte, o
de Alsacia, `ndr\gisem familiaritatea mea cu toate lucrurile [i cu mare montare cu risip\ de rafinament, la care erau adu[i elevii,
to]i cei care se aflau `n `nc\perea aceea, `ndr\gisem chipurile be- dup\-amiaza, de c\tre profesorii lor de religie. Se juca tocmai
]ivanilor care visau cu coatele pe mas\, chipurile acestor deza- povestea lui Moise [i a israeli]ilor `n Egipt, cu un num\r
m\gi]i, al c\ror frate fusesem [i eu mult\ vreme. Tot ceea ce cople[itor de oameni, cai, c\mile, palate, totul plin de pomp\
sim]eam aici nu era nimic altceva dec`t un fel de sentimentalism faraonic\ [i de chinuri iudaice `n mijlocul nisipului `ncins al
burghez, asezonat pu]in cu izul unui demodat romantism de de[ertului. Am v\zut cum Moise, tuns cam dup\ modelul lui
cr`[m\ d\inuind de pe vremea copil\riei mele c`nd cr`[ma, vinul Walt Whitman, un Moise fastuos [i teatral, mergea inspirat [i
[i ]igara mai erau ni[te lucruri interzise, necunoscute, minunate. sumbru prin pustiu `n fruntea iudeilor, cu bastonul s\u lung,
Dar nu se ar\t\ nici un lup de step\, care s\ scr`[neasc\ din din]i, p\[ind ca zeul Wotan. L-am v\zut cum se roag\ lui Dumnezeu
gata s\-mi sf`[ie `n buc\]i sentimentalismele. St\team lini[tit, pe malul M\rii Ro[ii, am v\zut cum Marea Ro[ie se despic\
`nc\lzit de flac\ra trecutului meu, de str\lucirea slab\ a unei `n dou\, eliber`nd un drum, un defileu printre mun]i de ap\
constela]ii care, `ntre timp, apusese. (despre felul cum reu[iser\ cinea[tii s\ fac\ a[a ceva, catehumenii
Un negustor ambulant `mi oferi castane coapte, iar eu am adu[i de preot la acest film religios aveau s\ discute mult\ vreme
cump\rat un pumn. O b\tr`n\ `mi oferi flori, iar eu am cum- `n contradictoriu), am v\zut cum p\[eau prin defileu profetul [i
p\rat de la ea c`teva garoafe pe care i le-am d\ruit patroanei. poporul `nfrico[at, am v\zut cum `nd\r\tul lor ap\rur\ carele
Abia `n clipa `n care voiam s\ pl\tesc, c\ut`nd zadarnic s\-mi de lupt\ ale faraonului, am v\zut cum egiptenii `ncremenir\
strecor m`na `n obi[nuitul buzunar al hainei, atunci mi-am dat la ]\rm ezit`nd, dar apoi `[i rec\p\tar\ `ndr\zneala [i intrar\
iar\[i seama c\ eram `mbr\cat `n frac. Balul mascat! Hermina! `n defileu, am v\zut cum mun]ii de ape se pr\bu[ir\ peste
Dar mai era `nc\ destul\ vreme, a[a c\ nu m-am putut impozantul faraon `mbr\cat `n plato[\ de aur [i peste toate,
decide s\ m\ duc de `ndat\ `n s\lile de la Globus. Totodat\ carele [i solda]ii lui, nu f\r\ s\-mi amintesc [i de un minunat
sim]eam, a[a cum mi se `nt`mplase `n ultima vreme cu toate duet pentru doi ba[i de Händel, `n care faptele acestea s`nt
amuzamentele de acest gen, un fel de rezisten]\ [i re]inere, un evocate `n chip minunat. Am v\zut, `n continuare, cum Moise
fel de antipatie la g`ndul de a trece pragul unor `nc\peri mari, urca Sinaiul, un erou posomor`t `ntr-un de[ert posomor`t [i
supraaglomerate, zgomotoase, o timiditate [col\reasc\ fa]\ de st`ncos, asist`nd la momentul c`nd Iehova i-a comunicat prin
atmosfera care `mi era str\in\, fa]\ de lumea petrec\re]ilor, furtuni [i prin semnale luminoase cele zece porunci, `n vreme
fa]\ de dans. ce la poalele muntelui m`r[avul lui popor `n\l]a Vi]elul de Aur [i
Merg`nd agale, am trecut prin fa]a unui cinematograf, m-am se deda unor petreceri destul de frenetice. Mi se p\rea straniu
uitat la str\lucirea [uvoaielor de lumini [i a afi[elor uria[e, colo- [i incredibil s\ privesc toate acestea, s\ v\d c\ pove[tile sfinte,
rate, am mai f\cut c`]iva pa[i, apoi m-am `ntors [i am intrat. eroii [i miracolele lor care, odinioar\, aruncaser\ asupra copi-
Puteam s\ stau acolo lini[tit, `n `ntuneric, p`n\ aproape de l\riei noastre prima imagine incert\ a unei alte lumi, a ceva
ora unsprezece. Condus de un plasator cu lantern\, m-am supraomenesc, erau prezentate aici, contra cost, `n fa]a unui pu-
`mpiedicat c`nd am trecut printre draperii intr`nd `n bezna blic mul]umit, care `[i m`nca `n lini[te sandvi[urile aduse de
s\lii, mi-am g\sit un loc [i m-am trezit dintr-odat\ `n Vechiul acas\ – iat\ numai o prob\, una singur\, mic\ [i dr\gu]\, din
Testament. Era unul dintre filmele care, chipurile, nu fuseser\ stocul de marf\ proast\ [i din v`nzarea la solduri a culturii, a[a

162 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 163


cum se practic\ `n zilele noastre. Dumnezeule, ca s\ fim feri]i de `ntr-un salon, c`nd `ntr-altul, urcam sc\ri, coboram sc\ri; un
o asemenea porc\rie ar fi trebuit s\ piar\ pe loc, chiar atunci, pe coridor de la subsol ad\postea decorul unui iad imaginat de
l`ng\ egipteni, [i iudeii, [i to]i ceilal]i oameni, s\ fi murit cu to]ii arti[ti, iar o orchestr\ format\ din diavoli se dezl\n]uise acolo
de o moarte n\prasnic\ [i onorabil\, iar nu de una aparent\, cu de parc\ `[i ie[ise din min]i. Dup\ o vreme, am `nceput s\
jum\tate de m\sur\, ca aceea de care murim noi `n ziua de azi. privesc atent `n jur, ca s\ le descop\r pe Hermina [i pe Maria,
Ei, da’ ce s\-i faci! am `nceput s\ le caut str\duindu-m\ de mai multe ori s\ ajung
Re]inerile mele tainice, sfiala mea nem\rturisit\ `n privin]a `n salonul principal, dar de fiecare dat\ m\ r\t\ceam sau m\
balului mascat nu se diminuaser\ defel dup\ filmul acesta [i trezeam c\ tot puhoiul de oameni curgea `n direc]ia invers\. Se
dup\ toate g`ndurile pe care mi le de[teptase, ba chiar `mi spori- f\cuse miezul nop]ii [i eu nu g\sisem `nc\ pe nimeni; cu toate
ser\ `n mod nepl\cut, a[a `nc`t a trebuit s\ fac un efort pentru c\ `nc\ nu dansasem, `mi era deja foarte cald [i ame]isem, m-am
ca, g`ndindu-m\ la Hermina, s\ o pornesc `n cele din urm\ spre aruncat pe primul scaun, l`ng\ tot felul de oameni necunoscu]i,
s\lile Globus [i s\ intru acolo. Se f\cuse t`rziu, balul era de mult cineva mi-a turnat vin [i mi-am dat seama c\ participarea la
`n toi; treaz [i timid cum eram, am nimerit dintr-odat\, `nc\ asemenea petreceri zgomotoase nu mai era potrivit\ pentru
`nainte de a-mi scoate paltonul, `ntr-un v`rtej de oameni costu- un om `n v`rst\ cum eram eu. M-am resemnat [i mi-am b\ut
ma]i, fiind `nghiontit familiar, invitat de fete s\ facem o vizit\ paharul cu vin, holb`ndu-m\ la bra]ele [i spin\rile goale ale
`n saloanele unde se servea [ampanie, `n vreme ce clovnii m\ femeilor, privind cum tot felul de m\[ti grote[ti defilau pe
b\teau pe um\r [i m\ tutuiau. N-am r\spuns nici unei invita]ii, dinaintea mea, m-am l\sat `nghiontit [i le-am trimis la plim-
m-am strecurat cu greu prin saloanele supraaglomerate p`n\ la bare pe cele c`teva fete care voiau s\ stea `n bra]ele mele sau s\
garderob\ unde, primind marca cu num\rul, am b\gat-o cu danseze cu mine. „Urs moroc\nos [i b\tr`n“, exclam\ una din-
mult\ grij\ `n buzunar la g`ndul c\, poate, `n cur`nd voi avea tre ele [i pe bun\ dreptate. M-am hot\r`t s\ mai beau ceva, s\
nevoie de ea, dup\ ce m\ voi fi s\turat de v`nzoleala de acolo. prind pu]in curaj, s\ cap\t pu]in chef, dar nici vinul nu-mi
~n toate saloanele imensei cl\diri domnea o agita]ie festiv\, pl\cea, abia dac\ am reu[it s\ dau pe g`t un al doilea pahar. {i
se dansa `n toate s\lile, chiar [i la subsol, coridoarele [i sc\rile aveam tot mai mult sentimentul c\ `nd\r\tul meu st\tea lupul
erau invadate de m\[ti, de dansatori, de muzic\, de r`sete [i de step\, cu limba scoas\. Nu-mi g\seam nici un rost, nu aveam
de un du-te-vino. M-am strecurat nelini[tit prin `nv\lm\[eal\, ce c\uta acolo. Venisem cu cele mai bune inten]ii, numai c\
p\r\sind orchestra de negri pentru o orchestr\ folcloric\, ple- aici nu m\ puteam `nveseli, bucuria aceea zgomotoas\, turbu-
c`nd din marea [i str\lucitoarea sal\ principal\ pentru a lent\, r`setele [i toat\ nebunia din jurul meu mi se p\reau
colinda pe coridoare, pe sc\ri, p`n\ la baruri, p`n\ la bufete, proste[ti [i artificiale.
p`n\ `n saloanele unde se servea [ampanie. Pe pere]i at`rnau A[a s-a f\cut c\, la ora unu, m-am strecurat din nou, tiptil,
`ndeosebi picturile vesele, `ndr\zne]e ale unor pictori foarte spre garderob\, dezam\git [i sup\rat, vr`nd s\-mi `mbrac pal-
tineri. Erau tot felul de oameni acolo, arti[ti, ziari[ti, erudi]i, tonul [i s\ plec. Suferisem o `nfr`ngere, reintrasem `n pielea
oameni de afaceri [i, fire[te, `ntreaga pleiad\ a chefliilor din lupului de step\, iar Hermina n-avea s\ mi-o ierte. Dar nu putea
ora[. Dintr-una din orchestre f\cea parte [i mister Pablo, care fi altfel. Privisem `nc\ o dat\ atent `n jurul meu, `n timp ce-mi
sufla entuziasmat `n ]eava lui arcuit\; recunosc`ndu-m\, m-a f\ceam loc cu greu prin mul]ime spre garderob\, doar-doar voi
salutat, c`nt`nd mai tare. ~mpins de mul]ime, ajungeam c`nd vedea-o pe vreuna dintre prietenele mele. Zadarnic. Ajunsesem

164 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 165


p`n\ la ghi[eu, garderobierul politicos, aflat de partea cealalt\, sprinten, ca pe arcuri, `n ritm de onestep, prin toate saloanele,
`ntinsese m`na s\-i dau marca cu num\rul, eu b\gasem m`na `n direct spre iad, sim]eam c\ `n aer plutea o vraj\, c\ldura m\
buzunarul hainei – dar marca nu mai era acolo! Drace, asta-mi leg\na [i m\ purta, la fel ca [i v`ltoarea muzicii, be]ia culorilor,
mai lipsea. ~n cursul preumbl\rilor mele triste prin saloane sau mireasma umerilor de femeie, ame]eala sutelor de oameni, r`se-
pe c`nd [edeam s\ beau vinul acela fad, b\gasem de mai multe tele, ritmurile de dans, str\lucirea tuturor ochilor aprin[i. O dan-
ori m`na `n buzunar, lupt`nd cu imboldul de a pleca de acolo, [i satoare spaniol\ mi se arunc\ `n bra]e:
sim]isem mereu marca rotund\, plat\, la locul ei. Iar acum nu se – Danseaz\ cu mine!
mai afla acolo. Toate erau `mpotriva mea. – Nu pot, i-am spus eu, trebuie s\ m\ duc `n iad. Dar mi-ar
– }i-ai pierdut marca? m-a `ntrebat cu voce strident\ un face pl\cere s\ m\ s\ru]i.
diavol mic, ro[u [i galben, care r\s\rise l`ng\ mine. Poftim, Gura ro[ie de sub masc\ se apropie de mine [i abia `n vreme
camarade, po]i s\ o iei pe a mea – [i mi-o [i oferi. ~n vreme ce o ce ne s\rutam am recunoscut-o pe Maria. Am cuprins-o str`ns
apucam mecanic, r\sucind-o `ntre degete, tipul acela mic [i `n bra]e, gura ei plin\ `nflorise ca un trandafir v\ratic. {i iat\
zglobiu disp\ru. c\ am [i `nceput s\ dans\m, s\rut`ndu-ne `n continuare, dans`nd
Apropiind de ochi marca mic\, rotund\, din carton, pentru prin fa]a lui Pablo, care se ag\]ase ca un `ndr\gostit de ]eava aceea
a vedea ce num\r era trecut pe ea, am observat c\ nu avea nici sonor\, url`nd cu delicate]e, iar privirea lui animalic\, frumoas\,
un num\r, ci numai c`teva m`zg\lituri, ceva scris m\runt. L-am ne `nv\lui radioas\, pe jum\tate absent\. Dar nu f\cusem nici
rugat pe garderobier s\ a[tepte, m-am dus p`n\ la cea mai dou\zeci de pa[i de dans, c\ muzica `ncet\, iar eu, cu toat\
apropiat\ lustr\ [i am citit. Cu litere mici, [ov\ielnice, fuseser\ p\rerea de r\u, mi-am desf\cut m`inile din jurul Mariei.
m`zg\lite, greu descifrabil, urm\toarele: – A[ fi vrut s\ mai dansez o dat\ cu tine, i-am spus eu
`mb\tat de c\ldura ei, hai, f\ c`]iva pa[i cu mine, Maria, m-am
~N NOAPTEA ACEASTA DE LA ORA PATRU `ndr\gostit de bra]ul t\u frumos, mai las\-mi-l o clip\! Dar m-a
TEATRU MAGIC chemat Hermina. E `n iad.
– NUMAI PENTRU NEBUNI – – Mi-am `nchipuit eu. Cu bine, Harry, mie tot o s\-mi fii drag.
INTRAREA SE PL|TE{TE CU MIN}ILE. ~[i lua r\mas-bun. Trandafirul acela v\ratic r\sp`ndea un
NU E PERMIS| ORICUI. HERMINA ESTE ~N IAD. parfum de bun r\mas, de toamn\, de soart\, un miros p`rguit [i
p\trunz\tor.
A[a cum o marionet\, al c\rei fir i-a sc\pat o clip\ m`nui- Am p\[it mai departe prin lungile coridoare, `n]esate de o
torului, `ncremene[te `ntr-o n\uceal\ [i o moarte scurt\, iar apoi mul]ime afectuoas\ [i am cobor`t sc\rile spre iad. Acolo, pe
`[i revine [i `ncepe s\ joace din nou, dans`nd [i mi[c`ndu-se, tot pere]ii negri ca smoala ardeau lampioane cu o lumin\ strident\,
a[a reveneam [i eu cu pas elastic, tineresc [i plin de zel, tras de malefic\, `n vreme ce orchestra diavolilor c`nta cu febrilitate. Pe
un fir magic `n viermuiala de care tocmai fugisem obosit, lipsit un scaun `nalt, la bar, st\tea un t`n\r dr\gu], nemascat, `n frac,
de orice chef [i `mb\tr`nit. Nici un p\c\tos nu s-a gr\bit care m-a examinat scurt, cu o privire ironic\. V\lm\[agul dansa-
vreodat\ at`t de mult ca s\ ajung\ `n iad. Cu pu]in timp mai torilor m\ `mpinsese la perete, erau vreo dou\zeci de perechi
`nainte m\ str`ngeau pantofii de lac, aerul `mb`csit de parfum care dansau `n `nc\perea aceea foarte `ngust\. Nes\]ios [i `nsp\i-
m\ `ngre]o[a, z\pu[eala m\ mole[ise; acum `ns\ p\[eam m`ntat, am privit cu aten]ie la toate femeile, cele mai multe

166 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 167


purtau `nc\ m\[ti, c`teva dintre ele `mi z`mbir\, dar nici una nu de farmecul ei, [i chiar acest farmec r\m`nea `n limitele rolu-
era Hermina. T`n\rul acela frumos privea ironic la mine de pe lui ei, era unul hermafrodit. C\ci ea vorbea cu mine despre
scaunul `nalt de la bar. ~n pauza urm\toare, `mi spuneam, ea va Hermann [i despre copil\ria noastr\, a mea [i a ei, despre anii
veni [i m\ va chema. Dansul se sf`r[i, dar n-a venit nimeni. care au premers maturiz\rii sexuale, c`nd capacitatea adoles-
M-am `ndreptat spre barul aflat `ntr-un col] al acelei `nc\- centin\ de a iubi cuprinde nu numai cele dou\ sexe, ci tot ceea
peri joase. M-am a[ezat pe scaunul de l`ng\ t`n\r [i mi-am ce este legat de sim]uri [i de spirit, toate fiind `nzestrate cu
comandat un whisky. ~n timp ce beam, am observat profilul capacitatea de a se metamorfoza ca `n basme, capacitate de care
acelui t`n\r [i mi se p\ru cunoscut [i ademenitor ca o imagine numai oamenii ale[i [i poe]ii mai au parte din c`nd `n c`nd [i la
din vremuri de demult, lic\rind ca un lucru pre]ios prin v\lul v`rste mai `naintate. Juca bine rolul de b\iat, fuma ]ig\ri [i
de praf al trecutului. O, deodat\ m-a scuturat un fior: bine, dar discuta cu u[urin]\, spiritual, adesea pu]in ironic, dar `n toate se
era chiar Hermann, prietenul meu din tinere]e! `ntrevedea erosul, totul se transforma, lu`nd drumul c\tre
– Hermann! am spus eu ezit`nd. sim]urile mele, `ntr-o seduc]ie plin\ de gra]ie.
El z`mbi. C`t de sigur fusesem crez`nd c\ o cunosc bine pe Hermina,
– Harry? M-ai g\sit? [i c`t de diferit\, total diferit\, mi se dezv\luise `n noaptea
Era Hermina, numai c\-[i schimbase pu]in coafura [i se aceasta! C`t de dulce [i c`t de discret str`ngea `n jurul meu plasa
pudrase u[or, chipul ei inteligent r\s\rea, nobil [i palid, din r`vnit\, d`ndu-mi s\ beau, `n joac\, `ntocmai ca o vr\jitoare, din
gulerul `nalt, la mod\, m`inile `i ie[eau uimitor de micu]e din dulcea otrav\!
m`necile largi ale fracului negru [i din man[etele albe, picioarele St\team a[a, discut`nd [i b`nd [ampanie. Ne-am plimbat
`nc\l]ate cu [osete b\rb\te[ti din m\tase neagr\ [i alb\ se iveau apoi agale prin saloane ca ni[te descoperitori m`na]i de dorul
uimitor de delicate din pantalonii lungi, negri. aventurii, puneam ochii pe c`te o pereche [i tr\geam cu urechea
– Hermina, aceasta-i costuma]ia `n care vrei s\ m\ faci s\ m\ cum se jucau de-a dragostea. Ea mi-a ar\tat femei cu care mi-a
`ndr\gostesc de tine? cerut s\ dansez, d`ndu-mi sfaturi cu privire la me[te[ugurile
– P`n\ acum, mi-a confirmat ea d`nd din cap, n-am reu[it seduc]iei ce trebuiau aplicate la una [i la alta. Ne-am jucat de-a
dec`t s\ trezesc dragostea c`torva femei pentru mine. Dar acum rivalii, alerg`nd un timp dup\ aceea[i femeie, dans`nd am`ndoi
este r`ndul t\u. Hai s\ bem mai `nt`i un pahar cu [ampanie. cu ea, cu schimbul, c\ut`nd am`ndoi s\ o cucerim. {i totu[i,
Am b\ut, [ez`nd pe scaunele noastre `nalte de la bar, `n toate acestea erau doar un joc al m\[tilor, era un joc al nostru,
vreme ce al\turi se dansa mai departe `n acordurile puternice ale care ne apropia pe noi doi, tot mai str`ns, f\c`nd s\ ne aprindem
muzicii care se rev\rsa din instrumentele de coarde. {i, f\r\ ca unul pentru cel\lalt. Totul era un basm, totul se `mbog\]ise cu
Hermina s\-mi fi f\cut impresia c\-[i d\dea c`t de c`t silin]a, o nou\ dimensiune, c`[tigase o semnifica]ie mai profund\, toate
nu trecu mult c\ m-am [i `ndr\gostit de ea. Cum purta haine erau joc [i simbol. Am v\zut o femeie t`n\r\, foarte frumoas\,
b\rb\te[ti, nu puteam s\ dans\m `mpreun\, nu-mi puteam per- care p\rea c\ sufer\ [i c\ e nemul]umit\, Hermann dans\ cu ea,
mite nici un gest de tandre]e, nici o ini]iativ\, iar ea, `n vreme o f\cu s\ se deschid\ ca o floare, disp\ru cu ea `ntr-un chio[c
ce sub masca ei de b\rbat p\rea absent\ [i indiferent\, m\ unde se servea [ampanie [i `mi povesti dup\ aceea c\ o cucerise
`nv\luia cu toate farmecele feminit\]ii ce-i izvorau din priviri, pe femeia aceea nu ca b\rbat, ci ca femeie, cu farmecele de pe
din cuvinte, din gesturi. F\r\ ca m\car s-o fi atins, eram subjugat Lesbos. Pentru mine `ns\, cl\direa r\sun\toare, plin\ de saloane

168 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 169


`n care se dansa tumultuos, mul]imea ame]it\ a m\[tilor se trans- admirasem, `ndr\gisem, ironizasem [i invidiasem str\lucirea [i
forma `ncetul cu `ncetul `ntr-un paradis nebunesc, fiecare floare z`mbetul fericitului c\zut `n extaz, al prietenului meu Pablo,
`[i trimitea farmecul parfumului ei, atingeam `n joac\ fruct dup\ c`nd se `nclina fericit, `mb\tat de muzic\, deasupra saxofonului
fruct cu degete curioase [i cercet\toare, [erpi m\ priveau s\u, `n orchestr\, sau c`nd privea `nc`ntat [i extaziat la dirijor, la
seduc\tor din umbra verde a chio[curilor, c`te o floare de lotus baterist sau la cel care c`nta la banjo. De un asemenea z`mbet,
ap\rea fantomatic deasupra mla[tinii negre, p\s\ri fermecate m\ de o str\lucire at`t de copil\reasc\, `mi spusesem eu uneori, nu
atr\geau printre tufe [i ramuri, iar toate acestea m\ apropiau de s`nt capabili dec`t oamenii foarte tineri sau popoarele care nu-[i
]elul r`vnit, toate m\ cople[eau cu dorul mereu `nnoit de femeia permiteau o at`t de pronun]at\ profilare [i diferen]iere a indi-
unic\. O dat\ am dansat cu o fat\ necunoscut\, m\ aprinsesem vizilor. Ast\zi `ns\, `n noaptea aceasta binecuv`ntat\, chiar [i
[i `i f\ceam curte, am luat-o cu mine `n v`rtejul acela ame]itor, eu, lupul de step\ Harry, radiam z`mbind astfel, eu `nsumi
plutind `n ireal, iar ea mi-a zis dintr-odat\, r`z`nd: pluteam `n bra]ele acestei fericiri profunde, copil\re[ti, feerice,
– E[ti de nerecunoscut. Asear\ erai at`t de prost [i de fad. eu `nsumi sorbeam din visul [i be]ia dulce a contopirii cu ceilal]i,
{i am recunoscut-o pe cea care acum c`teva ore `mi spusese a muzicii, ritmului, vinului [i poftei trupe[ti pe care unii stu-
c\ s`nt un „urs moroc\nos [i b\tr`n“. Credea c\ acum s`nt al ei, den]i le ridicau `n sl\vi c`nd relatau despre balurile la care parti-
dar la dansul urm\tor o alta m\ f\cea s\ m\ `ncing. Am dansat cipaser\, iar eu `i ascultasem at`t de des, odinioar\, cu ironie [i
f\r\ `ntrerupere dou\ ore sau mai mult, toate dansurile, chiar [i cu o superioritate deplorabil\. Eu nu mai eram eu `nsumi, per-
pe cele pe care nu le `nv\]asem niciodat\. ~n preajma mea ap\rea sonalitatea mea se dizolvase `n be]ia acelei s\rb\tori precum
mereu Hermann, t`n\rul z`mbitor, `mi f\cea semne cu capul, sarea `n ap\. Dansam c`nd cu o femeie, c`nd cu alta, dar nu o
pentru ca apoi s\ dispar\ `n v`nzoleal\. cuprindeam numai pe femeia aceea `n bra]e, nu numai p\rul ei
La balul din noaptea aceasta am avut parte de un sentiment m\ m`ng`ia, nu sorbeam numai mirosul ei, ci str`ngeam `n bra]e
pe care nu-l cunoscusem timp de cincizeci de ani, cu toate c\ toate femeile care, ca [i mine, pluteau `n acela[i salon, `n ritmul
orice feti[can\ sau orice student `l cunoa[te: am tr\it senti- aceluia[i dans, al aceleia[i muzici, femei ale c\ror chipuri str\-
mentul unei s\rb\tori, be]ia unei colectivit\]i care se distreaz\, lucitoare se perindau prin fa]a mea ca ni[te flori mari, mira-
taina individului pierdut `n mul]ime, acea unio mystica a bucu- culoase, toate erau ale mele, eu `nsumi eram al tuturor, to]i ne
riei. Auzisem deseori vorbindu-se despre toate acestea, orice `mp\rt\[eam unii din al]ii. Nu erau exclu[i nici b\rba]ii, m\
slujnic\ le cuno[tea, deseori am observat cum ochii celui care descopeream [i `n ei, nici ei nu-mi erau str\ini, z`mbetul lor era
povestea `ncepeau s\ str\luceasc\ [i z`mbisem, g`ndindu-m\ la [i al meu, la st\ruin]ele lor amoroase luam parte [i eu, iar la ale
aceste lucruri, c`nd cu un aer de superioritate, c`nd cu invidie. mele, [i ei.
De sute de ori `n via]\ v\zusem cum r\s\rea o lumin\ `n ochii ~n iarna aceea, un nou dans cucerise lumea, un foxtrot care
celui ad`ncit `n extaz, ai celui m`ntuit de el `nsu[i, cum se se numea Yearning. Acest Yearning a fost c`ntat de multe ori,
cufunda cu un z`mbet parc\ r\t\cit cel care se pierdea `n be]ia f\r\ `ntrerupere, era solicitat mereu, eram poseda]i de el, ne
comunit\]ii, v\zusem toate astea, `n variante nobile sau ordi- ame]ise, to]i `ng`nam melodia lui. Am dansat f\r\ s\ m\ opresc,
nare, at`t la recru]ii [i marinarii be]i, c`t [i la marii arti[ti, mai cu orice femeie care `nt`mpl\tor mi se ivea `n cale, cu fete abia
ales entuziasmul unor reprezenta]ii festive, dar nu mai pu]in [i ie[ite din adolescen]\, cu femei tinere [i `nfloritoare, cu unele
la tinerii solda]i care porneau la r\zboi, iar `n ultima vreme aflate `n deplin\ [i v\ratic\ maturitate, cu altele care se ofileau

170 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 171


melancolice: toate m\ `nc`ntau, `mi d\deau prilejul s\ r`d, m\ masca pe chip, apari]ia era `nc`nt\toare, nu o mai v\zusem `n
f\ceau s\ str\lucesc de fericire. Iar c`nd Pablo a observat c`t de noaptea aceea. ~n vreme ce to]i ceilal]i ar\tau istovi]i de nesomn,
radios eram eu, cel pe care `ntotdeauna `l considerase un s\rman av`nd chipurile `nro[ite, `nfierb`ntate, costumele bo]ite, gule-
am\r`t, demn de toat\ mila, m-a str\fulgerat cu ochii, s-a ridicat rele [i jabourile ofilite, Pierrette cea `mbr\cat\ `n negru era proas-
entuziasmat de pe scaunul din orchestr\, a suflat mai puternic p\t\ [i nou-nou]\ cu chipul ei alb ascuns sub masc\ [i costumul
`n cornul s\u, s-a suit pe scaun, sufl`nd de acolo, de sus, cu f\r\ o cut\ m\car, jaboul neatins, man[etele de dantel\ imaculate
obrajii umfla]i, leg\n`ndu-se s\lbatic [i fericit `mpreun\ cu [i p\rul proasp\t coafat. M\ atr\gea ceva spre ea, am cuprins-o
instrumentul s\u `n ritmul acelui Yearning, iar eu [i partenera `n bra]e [i am antrenat-o la dans, jaboul ei parfumat `mi g`dila
mea `i trimiteam bezele `n zbor, c`nt`nd [i noi cu glas tare. Ah, b\rbia, p\rul ei `mi m`ng`ia obrazul, trupul ei t`n\r, cu carnea
`mi spuneam din c`nd `n c`nd, poate s\ mi se `nt`mple orice, c\ci tare se ml\dia dup\ mi[c\rile mele mai delicat [i mai intim dec`t
am fost [i eu o dat\ fericit, radios, eliberat de mine `nsumi, am o f\cuse orice alt\ partener\ a mea din noaptea aceasta, mi se
fost fratele lui Pablo, am fost [i eu copil. d\ruia [i mi se refuza, poruncindu-mi [i ispitindu-m\ mereu la
Pierdusem no]iunea timpului, nu [tiu c`te ore sau c`te clipe a noi atingeri. {i, dintr-odat\, `n clipa `n care, dans`nd, m-am
durat fericirea acestei be]ii. {i nici nu am observat c\ pe m\sur\ aplecat s\-i caut gura, pe buzele ei se ivi un z`mbet de supe-
ce se `nfl\c\rau mai mult, petrec\re]ii se retr\geau `ntre ei, rioritate [i de veche familiaritate, am recunoscut b\rbia aceea
ocup`nd un spa]iu din ce `n ce mai mic. Cei mai mul]i plecaser\ voluntar\, am recunoscut fericit umerii, coatele, m`inile. Era
deja, pe coridoare se f\cuse lini[te [i multe lumini fuseser\ stinse, Hermina, nu mai era Hermann, `[i schimbase ve[mintele, se
pe scara principal\ pierise orice anima]ie, `n saloanele de sus `mprosp\tase, se parfumase [i se pudrase discret. Buzele, arz`nde,
orchestrele amu]eau una dup\ alta, p\r\sind balul; numai `n ni s-au `nt`lnit, pre] de o clip\ trupul ei s-a lipit tot de mine,
salonul principal [i `n iadul de la subsol pestri]a be]ie a petre- p`n\ jos, `n dreptul genunchilor, vibr`nd de dorin]\ [i d\ruire,
cerii se mai desf\[ura `nc\, `ncing`ndu-se f\r\ `ntrerupere. Cum apoi [i-a retras gura, dans`nd re]inut\ [i distant\. C`nd muzica
nu puteam dansa cu Hermina, cea cu chip de adolescent, ne `n- `ncet\, ne-am oprit `mbr\]i[a]i, toate celelalte perechi din jurul
t`lneam [i ne salutam mereu numai pe fug\, `n pauzele dintre nostru b\teau, `ncinse, din palme, din picioare, urlau, incit`nd
dansuri, pe urm\ ea a disp\rut de tot nu numai din ochii, ci [i orchestra epuizat\ s\ mai c`nte o dat\ Yearning. {i iat\ c\, brusc,
din g`ndurile mele. Nu mai aveam nici un fel de g`nduri. Plu- am b\gat de seam\ cu to]ii c\ se f\cuse diminea]\, am z\rit
team absorbit de v\lm\[eala [i be]ia dansului, `mpresurat de par- lumina palid\ dind\r\tul draperiilor, am sim]it c\ toat\
fumuri, sunete, oftaturi, cuvinte, `nt`mpinat [i `nc\lzit de priviri petrecerea se apropia de sf`r[it, am ghicit deja oboseala ce avea
str\ine, `nconjurat de chipurile, buzele, obrajii, bra]ele, s`nii [i s\ ne cotropeasc\ [i ne-am av`ntat din nou, orbe[te, r`z`nd
genunchii unor fiin]e str\ine, ritmul muzicii m\ m`na ca un val dezn\d\jdui]i, `n v`rtejul dansului, al muzicii, al salbei de
`ncolo [i `ncoace. lumini, c\lcam zgomoto[i `n ritmul acela, pereche l`ng\
Atunci am z\rit dintr-odat\, de[tept`ndu-m\ parc\ o clip\, pereche, sim]ind ferici]i, `nc\ o dat\, cum marele val `[i sp\rgea
printre invita]ii care mai umpleau p`n\ la refuz unul dintre creasta spumoas\ deasupra noastr\. ~n timpul acestui dans,
salona[e, ultimul `n care mai r\suna muzica – atunci am z\rit Hermina `[i abandonase superioritatea, ironia [i r\ceala – [tia c\
dintr-odat\, o Pierrette, `mbr\cat\ `n negru, cu chipul sulemenit nu trebuia s\ mai fac\ nici un efort pentru ca s\ m\ `ndr\gostesc
`n alb, era o fat\ frumoas\ [i fraged\, singura care `[i p\strase de ea. Eram al ei. {i ea mi se d\ruia `n dans, `n priviri, `n s\rut,

172 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 173


`n z`mbet. Toate femeile acestei nop]i febrile, toate femeile cu `nfrico[\toare [i str\ine, un r`s de cristal [i de ghea]\, clar [i
care dansasem, toate pe care le `nfl\c\rasem, toate care m\ `nfl\- radios, `ns\ rece [i ne`ndur\tor. De unde cuno[team eu timbrul
c\raser\ pe mine, toate pe care le curtasem, toate de care m\ acestor hohote stranii? N-am putut s\-mi dau seama.
lipisem, cuprins de dorin]\, toate dup\ care privisem jinduind St\team am`ndoi privind unul la cel\lalt. Pre] de o clip\
de dragoste, toate se contopiser\ `ntr-una singur\, `n aceea care m-am trezit, m-am limpezit, sim]ind cum `n spinare mi se adu-
acum se afla, ca o floare, `n bra]ele mele. nase parc\ [i m\ strivea o imens\ oboseal\, sim]eam cum ve[min-
Dansul acesta nup]ial s-a prelungit mult\ vreme. De dou\ tele-mi `mbibate de sudoare at`rnau pe mine dezgust\tor de
sau trei ori muzica d\du semne de oboseal\, sufl\torii [i-au pus umede [i c\ldu]e, am v\zut cum m`inile `mi ie[eau `nro[ite, cu
instrumentele deoparte, pianistul s-a ridicat, primul violonist vinele umflate, de sub man[etele bo]ite [i p\tate de transpira]ie.
[i-a scuturat capul `n semn c\ este epuizat, dar de fiecare dat\ Dar mi-am revenit repede, c\ci privirea Herminei [tergea totul.
v`ltoarea invita]ilor care mai r\m\seser\ [i care `i conjurau s\ Privirea ei, din care aveam impresia c\ se uit\ la mine propriul
c`nte reu[ea s\-i incite din nou, a[a c\ ei ne c`ntau iar\[i, ne c`n- meu suflet, f\cea s\ se pr\bu[easc\ orice realitate, chiar [i rea-
tau mai repede, ne c`ntau mai s\lbatic. Apoi, pe c`nd noi ne litatea sim]urilor mele care o doreau. Priveam fermeca]i unul la
`mbr\]i[am `n continuare, respir`nd cu greu dup\ ultimul dans cel\lalt, fermecat se uita la mine micul [i s\rmanul meu suflet.
p\tima[, capacul pianului s-a `nchis cu zgomot, bra]ele noastre – E[ti preg\tit? m-a `ntrebat Hermina, iar z`mbetul `i disp\ru,
au c\zut obosite, `ntocmai ca acelea ale sufl\torilor [i vio- la fel cum disp\ru [i umbra de pe s`nul ei. R`setele acelea str\ine
loni[tilor, flautistul [i-a v`r`t flautul `n toc, u[ile au fost des- r\sunau tot mai `ncet, departe, sus, `n spa]ii necunoscute.
chise, iar un curent de aer rece p\trunse `n\untru, apoi au Am dat afirmativ din cap. O da, eram preg\tit.
ap\rut servitorii aduc`nd paltoanele [i chelnerul de la bar stinse ~n u[\ ap\ru Pablo muzicantul, cuprinz`ndu-ne `n lumina
lumina. Invita]ii au `nceput s\ se `mpr\[tie ca ni[te stafii, vesel\ a ochilor lui care, de fapt, erau ochii unui animal, numai
`nsp\im`nt\tori la vedere, cei care tocmai dansaser\ `ncin[i p`n\ c\ `n timp ce ochii animalelor s`nt plini, `ntotdeauna, de serio-
la incandescen]\ `[i `mbr\cau `nfrigura]i paltoanele, ridic`nd zitate, ai lui r`deau `n permanen]\ [i tocmai r`sul ascuns `n ei `i
gulerele. Hermina st\tea palid\, dar z`mbitoare. {i-a ridicat f\cea s\ fie ochi de om. Flutur\ o m`n\ spre noi, cu `ntreaga lui
alene bra]ele, d`ndu-[i p\rul peste cap, subsuoara ei str\lucea `n cordialitate [i amabilitate. Purta o jachet\ de cas\ din m\tase viu
lumin\, o umbr\ sub]ire, infinit de delicat\ `i c\dea de acolo colorat\, deasupra reverelor ei ro[ii se vedeau gulerul bo]it al
p`n\ pe s`nul acoperit, iar linia aceea de umbr\ infim\, tremur\- c\m\[ii [i chipul lui palid, extenuat, straniu de ofilit [i de fad,
toare, p\rea s\ con]in\ `ntr-`nsa tot farmecul ei, toate jocurile [i dar str\lucirea ochilor lui negri te f\cea s\ ui]i totul. Ochii lui
promisiunile frumosului ei trup, concentrate ca `ntr-un sur`s. [tergeau [i ei realitatea, [i ei te puteau fermeca.
St\team privind unul la cel\lalt, r\m\sesem ultimii `n salon, I-am urmat `ndemnul [i, la u[\, mi-a spus `ncet:
ultimii `n toat\ cl\direa. Undeva, jos, am auzit cum se `nchidea – Frate Harry, te invit la o mic\ reprezenta]ie. Intrarea e
o poart\, cum se sp\rgea un pahar, c`teva chicote se pierdur\ numai pentru nebuni, te cost\ min]ile. E[ti preg\tit?
amestecate `n larma nepl\cut\, gr\bit\ a automobilelor care se Am confirmat din nou, d`nd din cap.
puneau `n mi[care. Undeva, dintr-o dep\rtare [i o `n\l]ime Ce om simpatic! Ne-a luat de bra] cu tandre]e, grijuliu,
imposibil de precizat, am auzit r\sun`nd ni[te hohote de r`s, Hermina `n dreapta, eu `n st`nga lui, conduc`ndu-ne sus, pe o
ni[te hohote neobi[nuit de limpezi [i de vesele, dar totodat\ scar\, p`n\ am ajuns `ntr-o camer\ mic\, rotund\, `n care, de

174 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 175


sus, c\dea o lumin\ alb\strie, era o `nc\pere aproape goal\, sim]ind c\ devenim u[ori [i veseli. Iar `n tot acest timp, Pablo
`n\untru nu se afla nimic altceva dec`t o m\su]\ rotund\ [i trei spusese `n surdin\, cu vocea lui cald\:
fotolii `n care ne-am a[ezat. – M\ bucur, drag\ Harry, c\ ast\zi e[ti musafirul meu. Te-ai
Unde ne aflam? Dormeam? Eram acas\? C\l\toream cu auto- s\turat adesea de via]\, vr`nd s\ pleci de aici, nu-i a[a? Ceea ce
mobilul? Nu, m\ g\seam `ntr-un spa]iu rotund, sc\ldat `ntr-o dore[ti dumneata este s\ p\r\se[ti timpul acesta, lumea aceasta,
lumin\ albastr\, `ntr-o atmosfer\ rarefiat\, `ntr-o sfer\ a rea- realitatea aceasta [i s\ p\trunzi `ntr-o alta, care s\ ]i se potri-
lit\]ii ce devenise extrem de permeabil\. Oare de ce era at`t de veasc\ mai bine, `ntr-o lume atemporal\. F\-o, drag\ prietene,
palid\ Hermina? De ce vorbea Pablo at`t de mult? Poate c\ eu te invit chiar s-o faci. {tii, desigur, unde se afl\ ascuns\ cealalt\
eram cel care `l f\cea s\ vorbeasc\, cel care vorbea dintr-`nsul? lume, [tii c\ de fapt cau]i lumea propriului dumitale suflet.
Oare nu m\ privea [i din ochii lui doar propriul meu suflet, Numai `n propriul dumitale interior tr\ie[te cealalt\ realitate la
pas\rea aceea pierdut\, `nfrico[at\, `ntocmai ca din ochii cenu[ii care r`vne[ti. Eu nu pot s\-]i ofer ceva ce nu exist\ deja `n
ai Herminei? dumneata, nu pot s\-]i deschid o alt\ galerie de imagini dec`t pe
Prietenul nostru Pablo ne privea [i ne vorbea cu toat\ ama- aceea a sufletului dumitale. Nu pot s\-]i ofer nimic, poate doar
bilitatea blajin\ [i `ntru c`tva ceremonioas\, vorbea mult despre un prilej, un imbold, o cheie. Eu nu te ajut dec`t pentru ca
c`te [i mai c`te. El, cel pe care nu-l auzisem niciodat\ vorbind propria lume s\ devin\ vizibil\ [i at`ta tot.
coerent, pe care nu-l interesau nici un fel de dezbateri sau de V`r` din nou m`na `n buzunarul jachetei lui viu colorate [i
formul\ri, p`n\ `ntr-at`t `nc`t nu crezusem c\ e `n stare s\ g`n- scoase o mic\ oglind\ rotund\.
deasc\, tocmai el vorbea acum, gl\suia cursiv [i impecabil, cu – Prive[te: iat\ cum te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i p`n\ acum!
vocea lui bl`nd\, cald\. }inea oglinjoara dinaintea ochilor mei (mi-am amintit de un
– Prieteni, v-am invitat la o reprezenta]ie pe care Harry [i-o vers din copil\rie: „Oglinjoar\, oglinjoar\ `n m`nu]\“) [i am
dore[te de mult\ vreme, pe care de mult\ vreme o viseaz\. S-a v\zut, pu]in cam nebuloas\ [i dezl`nat\, o imagine tulbur\toare,
f\cut cam t`rziu [i probabil c\ to]i s`ntem cam obosi]i. Haide]i, plin\ de mi[care, plin\ de o activitate febril\ [i de fierbere: eram
deci, s\ ne odihnim pu]in aici [i s\ ne refacem puterile. eu, Harry Haller, [i, `n interiorul acestui Harry, se afla lupul
Dintr-o ni[\ aflat\ `n perete a luat trei p\h\rele, o sticlu]\ de step\, un lup timid, frumos, care privea `ns\ dezorientat [i
nostim\ [i o cutiu]\ exotic\ f\cut\ din lemni[oare colorate, a `nfrico[at, ochii `i luceau c`nd cu r\utate, c`nd cu triste]e, iar
umplut paharele, turn`nd din sticlu]\, a luat din cutie trei ]ig\ri chipul acesta de lup curgea, mi[c`ndu-se neostoit, prin Harry,
sub]iri, lungi, galbene, apoi a scos din jacheta lui de m\tase o asemeni unui afluent care, prin culoarea lui diferit\, tulbur\
brichet\ [i ne-a oferit foc. Tol\ni]i `n fotolii, fumam to]i trei pe [i fr\m`nt\ un fluviu, purt`nd `mpreun\ o lupt\ dureroas\,
`ndelete, fumul era dens ca de t\m`ie, tr\geam pe `ndelete c`te o mu[c`nd unul din cel\lalt, sub semnul dorului nepotolit de a
`nghi]itur\ din b\utura dulce-acri[oar\ cu un gust uimitor de c\p\ta o `nf\]isare anume. Lupul acela fluid, cu chipul conturat
necunoscut, str\in, iar efectul ei a fost `ntr-adev\r reconfortant, numai pe jum\tate, m\ privea trist, trist de tot, cu ni[te ochi
`mbucur\tor, ca [i cum ne-am fi umplut cu un gaz care ne f\cea frumo[i, timizi.
s\ ne pierdem greutatea. Am stat astfel fum`nd, tr\g`nd `ncet – A[a te-ai v\zut pe dumneata `nsu]i, a mai spus o dat\ Pablo
din ]igar\, ne odihneam, apoi mai sorbeam c`te pu]in din pahare, `ncet, v`r`nd oglinda la loc, `n buzunar.

176 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 177


Am `nchis ochii recunosc\tor [i am mai b\ut din elixi- st`ng\ a teatrului, ]ie, Hermina, cea din dreapta, iar `n\untru
rul acela. v\ pute]i `nt`lni iar\[i, dup\ cum ve]i dori. Hermina, te rog s\
– Gata, ne-am odihnit, spuse Pablo, ne-am ref\cut puterile [i te duci p`n\ una-alta dup\ cortin\, vreau s\-l ini]iez mai `nt`i
am p\l\vr\git ni]el. Dac\ sim]i]i c\ nu mai s`nte]i obosi]i, v\ voi pe Harry.
ar\ta acum stereoscopul meu [i v\ voi introduce `n micul meu Hermina disp\ru `n dreapta, trec`nd prin fa]a unei oglinzi
teatru. S`nte]i de acord? imense care acoperea peretele din spate, de la podea p`n\
Ne-am ridicat, Pablo p\[ea z`mbitor `naintea noastr\, des- la arcad\.
chise o u[\, trase la o parte o cortin\ [i iat\-ne ajun[i `n cori- – A[a, Harry, acum vino [i `ncearc\ s\ fii bine dispus. C\ci
dorul rotund, de forma unei potcoave, al unui teatru, ne g\seam scopul `ntregii reprezenta]ii este tocmai acela de a te `nveseli,
exact la mijloc, iar de ambele p\r]i ale coridorului arcuit se aflau de a te `nv\]a s\ r`zi – sper c\ vei face `n a[a fel, `nc`t s\-mi u[u-
incredibil de multe u[i `nguste ce duceau spre loje. rezi sarcina. Doar te sim]i bine, nu-i a[a? Da? Nu ]i-e cumva
– Iat\, acesta este teatrul nostru, ne-a explicat Pablo, un teatru fric\? Atunci e bine, foarte bine. Vei p\[i f\r\ team\ [i cu
amuzant, sper c\ ve]i g\si suficiente lucruri de care s\ r`de]i. sincer\ bucurie `n lumea noastr\, a aparen]elor, `n care, con-
{i r`se el `nsu[i cu glas tare, sco]`nd numai c`teva sunete care form obiceiului, `]i vei face intrarea printr-un mic simulacru
`ns\ m-au `nfiorat din cre[tet p`n\ `n t\lpi, c\ci recuno[team de sinucidere.
r`sul acela limpede [i bizar, pe care `l auzisem mai `nainte A scos din nou oglinjoara lui din buzunar, ]in`ndu-mi-o
venind de undeva, din `nalt. dinaintea ochilor. Harry cel confuz, nebulos [i invadat de
– Teatrul meu are u[i pentru c`te loje dori]i, zece sau o sut\, f\ptura lupului ce lupta s\ capete contur, m\ privea din nou,
sau o mie, iar `nd\r\tul fiec\rei u[i v\ a[teapt\ exact ceea ce imaginea `mi era bine cunoscut\ [i realmente antipatic\, iar
c\uta]i. O galerie minunat\ de imagini, iubite prietene, dar nu nimicirea ei nu-mi producea nici o str`ngere de inim\.
]i-ar folosi la nimic dac\ ai trece prin ea a[a cum e[ti. Ai fi – Vei [terge din oglind\ aceast\ imagine, de care, de acum
incomodat [i orbit de ceea ce obi[nuie[ti a numi propria perso- `ncolo, te po]i lipsi, drag\ prietene, [i nu e nevoie de mai mult.
nalitate. Ai ghicit de mult, f\r\ `ndoial\, c\ `nvingerea timpului, Va fi suficient s\ prive[ti la aceast\ imagine [i, atunci c`nd
m`ntuirea de realitate sau indiferent cum vrei s\ nume[ti acest dispozi]ia dumitale o va permite, s\ r`zi din toat\ inima, sincer.
dor nu `nseamn\ altceva dec`t n\zuin]a de a sc\pa de a[a-zisa Te afli aici `ntr-o [coal\ a umorului, va trebui s\ `nve]i cum se
dumitale personalitate, de `nchisoarea `n care zaci. {i dac\ ai r`de. Ei, iar orice umor de calitate `ncepe prin aceea c\ nu-]i mai
intra `n teatrul acesta a[a cum e[ti, atunci ai vedea totul cu ochii iei `n serios propria persoan\.
lui Harry, ai vedea totul prin lentilele lupului de step\. De aceea M-am uitat fix `n oglinjoar\, `n oglinjoara din m`n\, `n care
e[ti rugat s\ te descotorose[ti de aceste lentile, s\ ai amabilitatea lupul Harry `[i tr\ia zbaterea. Pre] de o clip\ am sim]it cum
de a preda mult stimata dumitale personalitate la garderob\, ceva se zbate `n mine, `n str\fundul meu, `ncet, dar dureros, un
unde `]i st\ la dispozi]ie oric`nd o vei dori din nou. Pl\cuta fel de amintire, un fel de dor de cas\, un fel de remu[care. Pe
sear\ de dans pe care ai petrecut-o, tratatul despre lupul de urm\, nelini[tea aceasta u[oar\ a f\cut loc unui alt sentiment,
step\, `n fine, stimulentul pe care tocmai l-am savurat ar trebui comparabil cu senza]ia pe care o ai atunci c`nd, din maxilarul
s\ te fi preg\tit suficient. Dumitale, Harry, `]i va sta la dispo- anesteziat cu cocain\ ]i-a fost extras un dinte bolnav, e un
zi]ie, dup\ ce `]i vei dezbr\ca stimabila personalitate, partea sim]\m`nt de u[urare, de piatr\ luat\ de pe inim\, dar totodat\

178 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 179


de uimire pentru c\ nu te-a durut chiar at`t de tare. Acestui L-am v\zut, pentru o frac]iune de secund\, pe acel Harry pe
sentiment i s-a mai ad\ugat [i prospe]imea unei bune dispozi]ii care `l cuno[team, `ns\ pe chipul lui se citea o neobi[nuit\ bun\
[i cheful de a r`de, nu le-am putut rezista, a[a `nc`t am izbucnit dispozi]ie, era senin, sur`z\tor. Dar abia ce l-am recunoscut c\
`ntr-un hohot de r`s m`ntuitor. Imaginea tulbure din oglind\ s-a [i destr\mat, din el s-a desprins o a doua figur\, o a treia, o a
p`lp`i [i se stinse, suprafa]a mic\, rotund\ a oglinzii fusese parc\ zecea, o a dou\zecea [i toat\ oglinda aceea imens\ se umplu cu
ars\ dintr-odat\, devenind cenu[ie, estompat\ [i opac\. R`z`nd, tot felul de Harry sau cu buc\]i de Harry, cu nenum\ra]i
Pablo arunc\ ciobul, iar acesta se rostogoli pe podeaua infi- Harry, `nc`t abia dac\-i puteam privi [i recunoa[te pe fiecare
nitului coridor [i disp\ru. dintre ei `n cele c`teva frac]iuni de secund\. Unii dintre ace[ti
– Ai r`s bine, Harry, a exclamat Pablo, vei putea `nv\]a s\ numero[i Harry erau de aceea[i v`rst\ cu mine, unii mai `n
r`zi `ntocmai ca nemuritorii. Iat\, acum l-ai omor`t cu adev\rat v`rst\, unii foarte b\tr`ni, al]ii foarte tineri, adolescen]i, b\ie]i
pe lupul de step\. Cu nici un brici nu po]i face a[a ceva. Bag\ de de [coal\, [trengari, copii. Ace[ti Harry de cincizeci de ani sau
seam\, lupul trebuie s\ r\m`n\ mort! Imediat vei putea p\r\si de dou\zeci alergau [i s\reau haotic, Harry de treizeci de ani,
Harry de cinci ani, serio[i [i veseli, demni [i caraghio[i, bine
realitatea stupid\. Cu prima ocazie vom ciocni un pahar [i ne
`mbr\ca]i [i zdren]\ro[i, ba unii chiar complet goi, f\r\ p\r sau
vom s\ruta, dragul meu, niciodat\ nu mi-ai pl\cut at`t de mult
cu c`rlion]i lungi, [i to]i ace[tia eram eu [i pe fiecare dintre ei
ca ast\zi. {i, dac\ va fi s\ mai pui pre] pe astfel de nimicuri,
`l vedeam, `l recuno[team `n fulgerul unei clipe, dup\ care
atunci vom putea filozofa [i discuta `mpreun\ c`t vei voi `n
disp\rea la fel de repede, aluneca `n toate direc]iile descom-
leg\tur\ cu muzica, [i Mozart, [i Gluck, [i Platon, [i Goethe. ~n
pun`ndu-se, spre st`nga, spre dreapta, `nspre ad`ncul oglinzii sau
acest moment vei pricepe de ce lucrul acesta nu a fost posibil
urc`nd spre suprafa]a acesteia. Unul dintre ei, un tip t`n\r,
p`n\ acum. – S\ sper\m c\ ai reu[it s\ scapi de lupul de step\
elegant, se arunc\ la pieptul lui Pablo `mbr\]i[`ndu-l [i fugind
pentru toat\ ziua de azi. C\ci sinuciderea ta, fire[te, nu este
apoi `mpreun\ cu el. Iar un altul, care mi-a pl\cut `n mod
definitiv\; ne afl\m aici `ntr-un teatru magic, `n care nu exist\
deosebit, un t`n\r dr\gu], `nc`nt\tor, de [aisprezece sau [apte-
realitate, ci doar imagini. Alege-]i imagini frumoase [i vesele [i
sprezece ani, intr\ `n goan\, ca o furtun\, pe coridor [i citi cu
demonstreaz\ c\ `ntr-adev\r nu mai e[ti `ndr\gostit de dubioasa nesa] inscrip]iile de pe toate u[ile, eu p\[eam `n urma lui, iar el
ta personalitate! Dar dac\ vei dori totu[i s-o recape]i, n-ai dec`t se opri dinaintea unei u[i pe care reu[ii s\ citesc:
s\ prive[ti din nou `n oglinda pe care ]i-o voi ar\ta eu acum. C\
doar cuno[ti vorba aceea `n]eleapt\: mai bine o oglinjoar\ `n TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE!
m`n\, dec`t dou\ pe perete. Ha, ha! ({i r`se din nou, la fel de INTRODUCE}I O MONED| DE O MARC|
frumos [i de cutremur\tor.) – A[a, iar acum nu mai avem de
s\v`r[it dec`t un ceremonial foarte simplu [i hazliu. Dup\ ce ai T`n\rul dr\gu] `[i lu\ av`nt, f\cu un salt [i, arunc`ndu-se cu
aruncat lentilele personalit\]ii tale, hai, vino [i prive[te `ntr-o capul `nainte `n orificiul unde trebuia introdus\ moneda,
oglind\ adev\rat\! Ai s\ te amuzi. disp\ru `nd\r\tul acelei u[i.
R`z`nd [i f\c`nd tot felul de dr\g\l\[enii nostime m-a r\sucit, Disp\ruse [i Pablo, se p\rea c\ disp\ruse [i oglinda [i, odat\
a[a `nc`t m\ aflam acum `n fa]a unei oglinzi uria[e at`rnate pe cu ea, toate acele nenum\rate figuri ale lui Harry. Mi-am dat
un perete. Acolo m-am v\zut pe mine `nsumi. seama c\ fusesem l\sat `n voia mea [i a teatrului, a[a c\ am

180 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 181


p\[it curios din u[\ `n u[\, citind pe fiecare o inscrip]ie, o ispit\, slav\ ma[inile ca pe suprema descoperire, de ultim\ or\, a oame-
o promisiune. nilor, cu ajutorul c\rora ace[tia urmau s\ se transforme `n
Inscrip]ia zeit\]i. Am citit afi[ele g`nditor, cuprins de admira]ie, le-am
citit pe cele ro[ii, ca [i pe cele verzi, elocven]a lor `nfl\c\rat\,
HAI CU TO}I LA V~N|TOARE! logica lor imperioas\ au avut asupra mea un efect fabulos, aveau
MARE V~N|TOARE DE AUTOMOBILE dreptate, m\ uitam pe deplin convins c`nd la unele, c`nd la
celelalte, din p\cate deranjat incontestabil de `mpu[c\turile
m\ ispiti, a[a c\ am deschis u[a `ngust\ [i am intrat. dezl\n]uite din jurul meu. Ei, dar lucrul principal era limpede:
M-am trezit `n mijlocul unei lumi zgomotoase [i febrile. era r\zboi, un r\zboi violent, subtil [i deosebit de simpatic, `n
Pe str\zi goneau automobilele, unele erau blindate, v`n`nd pie- care nu era vorba de `mp\rat, republic\, frontiere, steaguri [i
toni, f\c`ndu-i terci pe pavaj, strivindu-i de zidurile caselor. culori sau de alte asemenea lucruri mai mult decorative [i tea-
Am `n]eles pe loc: era vorba de lupta dintre oameni [i ma[ini, trale care, `n fond, nu erau dec`t ni[te tic\lo[ii, ci un r\zboi `n
o lupt\ de mult preg\tit\, de mult a[teptat\, la fel de mult te- care to]i acei care sim]eau c\ se sufoc\ [i c\ via]a nu le mai era
mut\ [i care izbucnise, `n fine, acum. Pretutindeni `n jur z\ceau pe plac puteau s\-[i exprime nemul]umirea `n mod combativ,
mor]i [i sf`rteca]i, pretutindeni z\ceau de asemenea automobile urm\rind distrugerea civiliza]iei de tinichea. Am v\zut cum `n
zdrobite, `ndoite, pe jum\tate arse, iar deasupra acestui haos ochii tuturor str\lucea o poft\ distructiv\, o poft\ de a omor`
se roteau avioane `n care, de pe numeroase acoperi[uri [i de la at`t de limpede [i de sincer\, `nc`t florile acestea ro[ii, s\lba-
ferestre, se tr\gea cu pu[ti [i mitraliere. Afi[ele stridente, superb tice, au crescut pe dat\ [i `n mine, [i [i-au desf\cut petalele
de incitante, de pe toate zidurile, se adresau na]iunii, cu litere c\rnoase, r`z`nd cu aceea[i str\lucire. M-am implicat cu bu-
enorme, str\lucind ca ni[te f\clii, chem`nd-o s\ militeze, `n sf`r[it, curie `n lupta aceea.
pentru cauza oamenilor [i `mpotriva ma[inilor, s\-i zdrobeasc\, Dar cel mai frumos episod a fost cel `n care l`ng\ mine [i-a
`n sf`r[it, pe bog\ta[ii `mbuiba]i, bine `mbr\ca]i [i parfuma]i, f\cut apari]ia, f\r\ veste, colegul meu de [coal\ Gustav, de care
care storceau untul din oamenii lor cu ajutorul ma[inilor, de zeci de ani nu mai [tiusem nimic [i care, odinioar\, fusese cel
precum [i toate automobilele lor mari care tu[eau, b`r`iau sup\- mai nebunatic, cel mai puternic [i mai `nsetat de via]\ dintre
r\tor [i zb`rn`iau dr\ce[te, s\ dea foc, `n sf`r[it, fabricilor, s\ fac\ to]i prietenii de la `nceputul copil\riei mele. Inima mi s-a
pu]in\ ordine [i s\ mai depopuleze p\m`ntul acesta terfelit, `nveselit c`nd am v\zut c\ m\ `nt`mpin\ clipind complice cu
astfel `nc`t s\ creasc\ din nou iarba, `nc`t `n universul betonului ochii lui alba[tri, lumino[i. Mi-a f\cut un semn, iar eu m-am
pr\fuit s\ poat\ s\ mai apar\ c`te o urm\ de p\dure, c`mpie, `ndreptat bucuros spre el.
paji[te, r`u sau mla[tin\. Dimpotriv\, alte afi[e, splendid pictate, – Dumnezeule mare, Gustav, am exclamat eu fericit, ce bine
stilizate fastuos `n culori delicate [i mai pu]in copil\re[ti, c\ te mai vede omul! Ce s-a ales din tine?
dovedind o inteligen]\ deosebit\ [i mult spirit, `i avertizau `n A r`s enervant, exact a[a cum f\cea pe vremea c`nd eram copii.
chip `nduio[\tor pe to]i proprietarii [i pe to]i cei cu mintea – Dobitocule, mai e nevoie s\ ne punem `ntreb\ri [i s\
treaz\, atr\g`ndu-le aten]ia asupra iminen]ei haosului [i anar- p\l\vr\gim? M-am f\cut profesor de teologie, iat\ c\ acum o [tii
hiei, prezentau `ntr-adev\r emo]ionant binefacerile ordinii, ale [i pe asta, dar ast\zi, din fericire, teologia nu-[i mai are nic\ieri
muncii, ale propriet\]ii, ale culturii, ale dreptului, ridic`nd `n rostul din cauza r\zboiului. Ei, haidem!

182 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 183


Trase `n [oferul unui mic autocamion care tocmai ne ie[ise – }inte[te-l pe [ofer! mi-a poruncit Gustav repede, ma[ina
`n cale forn\ind, s\ri pe camion cu dexteritatea unei maimu]e, solid\ trecea tocmai pe dedesubtul nostru. Am ochit [i am
`l opri ca s\ m\ urc [i eu, apoi am gonit diabolic printr-o ploaie ap\sat pe tr\gaci, nimerind `n [apca albastr\ a celui de la volan.
de gloan]e [i printre ma[ini r\sturnate p`n\ am ie[it din ora[, B\rbatul se pr\bu[i, ma[ina goni mai departe, se lovi de peretele
departe de ultimul cartier. de st`nc\, recul\, se lovi greoaie [i furioas\, ca un bondar mare,
– E[ti de partea fabrican]ilor? l-am `ntrebat pe prietenul meu. gras, de parapet, se d\du peste cap [i se pr\bu[i `n abis, dup\ ce
– Da’ de unde, asta e o chestie de gust, o s\ ne mai g`ndim se mai lovi zgomotos o ultim\ oar\ de parapet.
[i-acolo, afar\. De fapt, stai, prefer s\ optez pentru cealalt\ gru- – L-am terminat! r`se Gustav. Pe urm\torul las\-l `n sea-
pare, cu toate c\, `n esen]\, asta n-are nici o importan]\, desigur. ma mea.
Eu s`nt teolog, iar Luther, `nainta[ul meu, i-a ajutat la vremea lui {i iat\ c\ a ap\rut `nc\ o ma[in\ `n goan\, trei sau patru
pe principi [i pe bog\ta[i `mpotriva ]\ranilor, iat\ un lucru pe oameni se vedeau st`nd micu]i, pe canapele, de pe capul unei
care vrem s\-l dregem pe c`t posibil. Ce ma[in\ proast\, s\ femei flutura, `ntins\ orizontal, `n aer, o bucat\ de voal al-
sper\m c\ mai rezist\ `nc\ vreo c`]iva kilometri! bastru deschis [i, de fapt, `mi p\rea r\u, c\ci cine [tie, poate
Iute ca v`ntul, odrasla v\zduhului, am gonit p`r`ind [i hodo- sub acel voal se ascundea chipul celei mai frumoase dintre
rogind p`n\ ce am ajuns `ntr-un loc lini[tit, cu verdea]\, situat femei. Dumnezeule mare, dac\ tot ne jucam de-a ho]ii, poate
la multe mile dep\rtare, dup\ ce str\b\tuser\m o c`mpie `ntins\ c\ ar fi fost mai bine [i mai frumos s\ fi urmat exemplul ma-
[i suiser\m, `ncet-`ncet, panta unui masiv muntos. Ne-am oprit rilor no[tri `nainta[i [i s\ nu `ndrept\m bravura poftei noastre
aici, pe [oseaua neted\, lucitoare, care se strecura `ntre un perete de a ucide [i `mpotriva femeilor frumoase. Dar Gustav tr\sese
st`ncos abrupt [i un zid scund de protec]ie, [erpuind `ndr\zne] deja. {oferul zv`cni, se pr\bu[i, ma[ina se lovi de st`nca abrupt\,
p`n\ sus, sus, dincolo de un lac albastru, str\lucitor. se ridic\ `n sus, reveni [i se terciui ateriz`nd din nou pe [osea
– Ce regiune frumoas\, am spus eu. cu ro]ile `n sus. Am a[teptat, nici o mi[care, oamenii z\ceau
– Foarte dr\gu]\. Putem s\ o numim [oseaua axelor, pe aici mu]i, prin[i ca `ntr-o capcan\, sub ma[in\. Ma[ina mai hurui
se vor rupe diverse axe, micu]ule Harry, fii atent! [i mai zorn\i o vreme, `nv`rtindu-[i nostim ro]ile `n aer, pentru
La marginea drumului se afla un pin imens, iar sus, `n pin, ca apoi, dintr-odat\, s\ explodeze `nfior\tor, fiind cuprins\ de
am v\zut un fel de colib\ construit\ din sc`nduri, un foi[or sau fl\c\ri orbitoare.
un post de observa]ie. Gustav r`se tare pe seama mea, clipind – Un Ford, a zis Gustav. Trebuie s\ cobor`m [i s\ elibe-
viclean din ochii lui alba[tri, apoi am cobor`t repede din r\m [oseaua.
ma[in\, ne-am c\]\rat pe trunchi [i ne-am ascuns, r\sufl`nd din Am cobor`t [i ne-am uitat la mormanul acela cuprins de
greu, `n foi[orul acela care ne pl\cea foarte mult. Acolo am g\sit fl\c\ri. Arsese foarte repede, noi, `ntre timp, f\cuser\m din
pu[ti, pistoale, l\zi cu cartu[e. {i abia reu[isem s\ ne r\corim ni[te cr\ci c`]iva pari de ridicat cu care s\ltar\m ma[ina d`nd-o
pu]in [i s\ ne cuib\rim `n acel foi[or de v`n\toare, c`nd, de la la o parte [i arunc`nd-o peste marginea [oselei `n abisul `n care
prima curb\, se auzi claxonul cam r\gu[it [i arogant al unei se rostogoli, zdrobind tufele care trosnir\ `nc\ mult\ vreme.
ma[ini mari de lux care ]`[nise zb`rn`ind, cu toat\ viteza, pe Doi dintre mor]i c\zuser\ c`nd `ntorseser\m ma[ina [i z\ceau
neteda [osea montan\. Noi ]ineam deja pu[tile `n m`ini. Era cu hainele `n bun\ parte arse. Sacoul unuia dintre ei r\m\sese
minunat de pasionant. aproape intact, l-am c\utat `n buzunare `n speran]a c\ vom afla

184 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 185


cine fusese omul acela. Am dat peste un portofel din piele, `n – Ceea ce ieri era normal, nu mai e [i azi, domnule procu-
care se g\seau c`teva c\r]i de vizit\. Am luat una [i am citit pe ror general. Noi s`ntem ast\zi de p\rere c\ orice vitez\ cu care
ea: „Tat twam asi“. merge un automobil este prea mare. Noi distrugem acum vehi-
– Foarte nostim, a spus Gustav. Dar `n defintiv n-are nici o culele, pe toate, ca de altfel [i tot felul de alte ma[ini.
importan]\ cum se numesc oamenii pe care `i omor`m. S`nt [i ei – {i pu[tile voastre?
ni[te s\rmani am\r`]i ca [i noi, numele lor nu `nseamn\ nimic. – {i lor le va veni r`ndul, dac\ vom mai avea vreme de a[a ceva.
Trebuie s\ nimicim lumea asta [i pe noi odat\ cu ea. Dac\ ar S-ar putea ca m`ine sau poim`ine s\ se fi terminat cu noi to]i. Doar
putea fi inundat\ cu totul timp de zece minute, cred c\ asta ar [ti]i [i dumneavoastr\ ce `ngrozitor de populat, de suprapopulat
fi solu]ia cea mai pu]in dureroas\. Ei, dar hai la treab\! era continentul nostru. Ei, acum se mai poate respira.
Am aruncat mor]ii acolo unde aruncaser\m [i ma[ina. O alt\ – {i trage]i asupra oricui, f\r\ discern\m`nt?
ma[in\ `[i anun]a deja sosirea claxon`nd. Am ]intit-o am`ndoi – Desigur. F\r\ `ndoial\ c\ de unii e p\cat. De exemplu,
mi-ar fi p\rut r\u de aceast\ t`n\r\ dr\gu]\ – cu siguran]\ c\ este
de`ndat\, de pe [osea. Se mai `nv`rti nebune[te, ame]it\, pe o
fiica dumneavoastr\, nu-i a[a?
por]iune de [osea, apoi c\zu [i se opri chi]\ind, un b\rbat
– Nu, este stenografa mea.
r\m\sese nemi[cat `n\untru, dar o fat\ t`n\r\, dr\gu]\, ie[i
– Cu at`t mai bine. {i acum v\ rog s\ cobor`]i sau da]i-ne voie
afar\, palid\ [i tremur`nd din tot trupul, dar nev\t\mat\. Am
s\ v\ tragem afar\ din ma[in\, pentru c\ trebuie s-o distrugem.
`nt`mpinat-o cu amabilitate, oferindu-i serviciile noastre. Ea
– Prefer s\ m\ distrge]i [i pe mine odat\ cu ea.
era mult prea speriat\, nu putea vorbi [i ne fix\ o vreme cu pri-
– Cum dori]i. Mai permite]i-mi `ns\ `nc\ o `ntrebare! Dum-
virea ei r\t\cit\.
neavoastr\ s`nte]i procuror. Niciodat\ nu am `n]eles cum poate
– Ei, ia s\ ne ocup\m mai `nt`i de b\tr`nul domn, a spus
cineva s\ fie procuror. Dumneavostr\ tr\i]i de pe urma faptului
Gustav [i s-a `ntors spre omul care tot nu se clintise de pe locul
c\ acuza]i [i condamna]i al]i oameni care, de obicei, s`nt ni[te
din spatele [oferului `mpu[cat. Era un domn cu p\rul scurt,
s\rmani am\r`]i. Nu-i a[a?
c\runt; ochii lui inteligen]i, cenu[ii erau deschi[i, dar se pare c\
– A[a este. Mi-am f\cut datoria. Asta era func]ia mea. La fel
era r\nit destul de serios, `n orice caz, din gur\ `i curgea s`nge, cum func]ia c\l\ului este aceea de a-i omor` pe cei condamna]i
iar g`tul i se sucise `nfior\tor [i `n]epenise. de mine. Iar dumneavoastr\ a]i preluat aceea[i func]ie. {i dum-
– ~mi permite]i, b\tr`ne domn, m\ numesc Gustav. Ne-am neavoastr\ omor`]i.
`ng\duit s\ v\ `mpu[c\m [oferul. Ne permite]i s\ v\ `ntreb\m – Just. Numai c\ noi nu omor`m pe nimeni din obliga]ie, ci
cu cine avem onoarea? de pl\cere sau, mai bine zis, de nepl\cere, din cauz\ c\ lumea
Ochii mici, cenu[ii, ai b\tr`nului aveau o privire rece [i trist\. asta ne-a decep]ionat [i ne-a dus la dezn\dejde. De aceea, omo-
– S`nt procurorul general Loering, a spus el `ncet. Nu l-a]i rul ne amuz\ `ntr-o oarecare m\sur\. Dumneavoastr\ nu vi s-a
omor`t numai pe s\rmanul meu [ofer, ci [i pe mine, simt c\ mi p\rut niciodat\ c\ omorul este un amuzament?
se apropie sf`r[itul. De ce a]i tras asupra noastr\? – M\ plictisi]i. Ave]i amabilitatea [i face]i-v\ munca p`n\
– Pentru c\ a]i circulat cu vitez\ prea mare. la cap\t. Asta `n caz c\ no]iunea de datorie nu v\ este ne-
– Mergeam cu vitez\ normal\. cunoscut\...

186 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 187


A t\cut str`ng`nd din buze, de parc\ voia s\ scuipe. Dar n-a – Este vreunul dintre voi medic? a `ntrebat Gustav.
scos dec`t pu]in s`nge, care i s-a lipit de b\rbie. Ei r\spunser\ c\ nu.
– Sta]i pu]in! a spus Gustav politicos. Este adev\rat c\ nu – Atunci ave]i amabilitatea s\-l scoate]i `nceti[or pe domnul
cunosc no]iunea de datorie, da, n-o mai cunosc. Pe vremuri am \sta de pe locul lui, este grav r\nit. Apoi lua]i-l `n ma[ina
avut mult de-a face cu ea, `n interes de serviciu, am fost profesor voastr\ p`n\ `n cel mai apropiat ora[. Haide]i, pune]i m`na!
de teologie. De asemenea, am fost soldat [i am luptat `n r\zboi. N-a trecut mult [i b\tr`nul domn a fost mutat `n cealalt\
Ceea ce credeam eu c\ e o datorie, ceea ce autorit\]ile [i supe- ma[in\, Gustav d\du comanda [i to]i au pornit-o la drum.
riorii mei `mi porunceau atunci, nu era deloc bun, `ntotdeauna ~ntre timp, stenografa noastr\ `[i revenise, privind la tot
a[ fi preferat s\ fac contrariul. Dar chiar dac\ acum nu mai ceea ce se `nt`mplase. ~mi pl\cea c\ pusesem m`na pe o prad\ at`t
cunosc no]iunea de datorie, o cunosc totu[i pe aceea de vin\ – de dr\gu]\.
poate c\ am`ndou\ `nseamn\ acela[i lucru. De vreme ce am ie[it – Domni[oar\, i-a zis Gustav, v-a]i pierdut patronul. S\
din p`ntecele unei mame, s`nt vinovat, s`nt condamnat s\ sper\m c\ b\tr`nul nu v\ era apropiat [i `n alte privin]e. V\
tr\iesc, am datoria s\ apar]in unui stat, s\ fiu soldat, s\ ucid, s\ angajez eu, str\dui]i-v\ s\ ne fi]i un bun camarad! A[a, [i acum
pl\tesc impozite pentru `narmare. Iar acum, `n momentul \sta, ne cam gr\bim. ~n cur`nd o s\ fie destul de nepl\cut aici. Pute]i
vina c\ s`nt `n via]\ m-a adus din nou, ca odinioar\, pe vremea s\ v\ c\]\ra]i, domni[oar\? Da? Atunci haide]i, v\ lu\m `ntre
r\zboiului, `n situa]ia de a trebui s\ ucid. {i de data asta nu ucid noi doi [i v\ ajut\m.
cu oroare, ci am consim]it la vin\, n-am nimic `mpotriv\ ca Ne-am c\]\rat to]i trei c`t am putut de repede p`n\ la coliba
lumea asta `ncuiat\ [i t`mp\ s\ se sfarme `n cioburi, ba-i dau [i noastr\ din pom. Sus, domni[oarei i se f\cu r\u, dar i-am dat s\
eu cu pl\cere o m`n\ de ajutor [i m\ nimicesc pe mine `nsumi bea un coniac [i nu a trecut mult p`n\ ce [i-a revenit `ntr-at`t
cu drag\ inim\, odat\ cu ea. `nc`t s\ poat\ admira splendida panoram\ a lacului [i a mun-
Procurorul f\cu un mare efort s\ schi]eze un z`mbet cu ]ilor, [i s\ ne comunice c\ se nume[te Dora.
buzele sale `ncleiate de s`nge. Nu prea reu[i, dar buna lui in- Imediat dup\ aceea acolo, jos, sosi `nc\ o ma[in\ care se
ten]ie fusese vizibil\. strecur\ precaut pe l`ng\ ma[ina r\sturnat\, f\r\ s\ se opreasc\,
– Atunci e bine, spuse el. A[adar, s`ntem colegi. Face]i-v\ apoi acceler\ brusc.
datoria, stimate coleg. – Pezevenghiul! r`se Gustav, tr\g`nd `n cel de la volan.
~ntre timp, fata aceea dr\gu]\ se a[ezase la marginea [oselei Ma[ina a d\n]uit pu]in, s-a ciocnit o dat\ de parapet, l-a str\-
[i `[i pierduse cuno[tin]a. puns [i a r\mas suspendat\ deasupra abisului.
~n acest moment, o alt\ ma[in\ claxon\ apropiindu-se `n – Dora, i-am spus eu, [tii s\ m`nuie[ti o pu[c\?
goan\. Am tras fata pu]in la o parte, ne-am lipit de st`nc\, iar Nu [tia, dar a `nv\]at de la noi cum se `ncarc\ o arm\. Mai
ma[ina care venea nimeri din plin r\m\[i]ele celeilalte. Fr`n\ `nt`i a fost cam ne`ndem`natec\ [i s-a r\nit la un deget din care
puternic [i se ridic\ pu]in, oprindu-se `ns\ intact\. Ne-am luat i-a curs s`nge, a `nceput s\ pl`ng\ [i ne-a cerut un plasture.
repede pu[tile [i le-am `ndreptat `mpotriva noilor veni]i. Gustav `ns\ i-a explicat c\ era r\zboi [i c\ va trebui s\ de-
– Cobor`]i! porunci Gustav. M`inile sus! monstreze c\ e o fat\ cuminte [i curajoas\. Apoi totul a mers
Din ma[in\ cobor`r\ trei b\rba]i, ]in`nd ascult\tori m`i- ca pe roate.
nile ridicate. – Dar ce-o s\ se aleag\ de noi? ne-a `ntrebat ea.

188 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 189


– Nu [tiu, spuse Gustav. Prietenului meu Harry `i plac fe- Gustav mi-a r\spuns r`z`nd:
meile frumoase, el o s\ fie prietenul t\u. – Ce priceput e[ti la vorb\, cine d\ ascultare unui asemenea
– Dar ei vor veni cu poli]ia [i cu solda]ii [i ne vor omor`. izvor de `n]elepciune este cuprins de bucurie [i are cu ce s\ se
– Nu mai exist\ nici poli]ie, nici altceva de soiul \sta. aleag\. {i chiar s-ar putea s\ ai dreptate `ntr-o oarecare m\sur\.
Trebuie s\ ne decidem, Dora. Ori r\m`nem lini[ti]i aici, sus, Dar fii at`t de bun [i `ncarc\-]i pu[ca din nou, mi se pare c\ ai
tr\g`nd asupra ma[inilor care trec pe dinaintea noastr\ ca s\ le c\zut pu]in pe g`nduri. ~n orice clip\ se pot ivi `n goan\ c`]iva
distrugem, ori lu\m noi `n[ine o ma[in\ [i plec\m cu ea, ofe- c\priori pe care nu-i vom putea ucide cu filozofia, ci oricum, va
rindu-le altora ocazia s\ trag\ asupra noastr\. Este indiferent de trebui s\ avem gloan]e pe ]eav\.
partea cui trecem. Eu s`nt de p\rere s\ r\m`nem aici. O ma[in\ ap\ru [i se r\sturn\ pe dat\, [oseaua era blocat\.
Jos se ivi din nou o ma[in\, claxonul ei se auzea strident Un supravie]uitor, un b\rbat rotofei, ro[u la chip, gesticula de
p`n\ sus la noi. N-a trecut mult [i i-am f\cut de petrecanie, a[a zor pe l`ng\ ruine, holb`ndu-se c`nd `n jos, c`nd `n sus, ne
`nc`t r\mase cu ro]ile `n sus. descoperi ascunz\toarea [i alerg\ spre noi url`nd, tr\g`nd cu un
– Ce straniu, am spus eu, nu credeam c\ poate fi a[a de revolver de mai multe ori `n direc]ia noastr\.
amuzant s\ tragi cu pu[ca! {i c`nd te g`nde[ti c\ odinioar\ eram – Pleca]i sau v\ `mpu[c, i-a strigat Gustav celui de jos. ~ns\
un du[man al r\zboiului! tipul `[i `ndrept\ revolverul spre el [i mai trase o dat\. Atunci
Gustav z`mbi. am tras [i noi `n el, ucig`ndu-l din dou\ `mpu[c\turi.
– Da, pe lumea asta s`nt mult prea mul]i oameni. Odinioar\ Au mai ap\rut dou\ ma[ini pe care le-am [i scos din circula]ie.
nu-]i d\deai seama a[a de bine de lucrul \sta. Dar acum, c`nd Apoi [oseaua a r\mas calm\ [i pustie, se pare c\ se r\sp`ndise
fiecare nu dore[te numai s\ respire aer, ci s\ aib\ [i o ma[in\, ei, vestea despre pericolele care te p`ndeau dac\ treceai pe acolo.
acum `]i dai seama de lucrul \sta. Fire[te c\ ceea ce facem noi nu Aveam timp acum s\ admir\m frumoasa panoram\. De partea
este o fapt\ `n]eleapt\, e o copil\rie, tot a[a cum [i r\zboiul era o cealalt\ a lacului, acolo jos, se afla un or\[el din care se `n\l]au
imens\ copil\rie. ~n viitor, lumea va trebui s\ `nve]e cum s\ ]in\ nori de fum [i nu a trecut mult p`n\ ce am v\zut cum focul se
`n fr`u proliferarea speciei umane pe c\i ra]ionale. Deocamdat\ `ntinde de la un acoperi[ la altul. Se auzeau [i `mpu[c\turi. Dora
noi reac]ion\m destul de ira]ional la ni[te condi]ii insuportabile, a pl`ns pu]in, iar eu am m`ng`iat-o pe obrajii umezi.
dar, `n esen]\, `ntreprindem totu[i un lucru just: reducem. – Oare trebuie s\ murim cu to]ii? a `ntrebat ea.
– Da, am spus eu, ceea ce facem noi este probabil o nebunie, Nu i-a r\spuns nimeni. ~ntre timp, jos se ivise un drume],
dar probabil c\, totu[i, este bine [i necesar s\ proced\m astfel. se uit\ la automobilele distruse care z\ceau acolo, le d\du ocol,
Nu este bine ca omenirea s\-[i foloseasc\ excesiv judecata, se aplec\ `ntr-unul din ele, scoase o umbrel\ de soare pestri]\,
c\ut`nd s\ fac\ ordine, cu ajutorul ra]iunii, `n lucruri care nici o po[et\ de piele, o sticl\ de vin, se a[ez\ pa[nic pe zid, trase o
nu s`nt `nc\ accesibile ra]iunii. A[a apar idealuri ca ale ame- du[c\ din sticl\, g\si `n po[et\ ceva de m`ncat, `nvelit `n ce-
ricanilor [i ale bol[evicilor, care s`nt extraordinar de ra]ionale, lofan, b\u sticla p`n\ o goli, apoi plec\ mul]umit mai departe,
dar, simplific`nd via]a `ntr-un mod at`t de naiv, o siluiesc [i o cu umbrela de soare str`ns\ sub bra]. Plec\ pa[nic, iar eu i-am
sec\tuiesc. Imaginea omului care, odinioar\, fusese un ideal `nalt, spus lui Gustav:
a `nceput s\ se transforme `ntr-un cli[eu. Poate c\ noi, nebunii, – Ai fi, oare, capabil s\ tragi `n acest om simpatic [i s\-i
o vom `nnobila iar\[i. g\ure[ti ]easta? Dumnezeule, eu n-a[ fi.

190 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 191


– Nici nu-]i cere nimeni s\ faci a[a ceva, a morm\it pri-
etenul meu. Dar sim]ea [i el c\ `l apas\ pe inim\ ceva. Abia ce VRE}I S| V| SPIRITUALIZA}I?
z\risem un om care continua s\ se comporte cu nevino- ~N}ELEPCIUNEA ORIENTULUI
v\]ie, pa[nic [i copil\re[te, tr\ind `n starea lui de inocen]\, c\
toat\ ac]iunea noastr\ at`t de l\udabil\ [i de necesar\ ne-a
ap\rut dintr-odat\ prosteasc\ [i resping\toare. La naiba cu O, DE-A{ AVEA O MIE DE LIMBI!
toat\ v\rsarea asta de s`nge! Ne era ru[ine. Dar se spune c\, `n NUMAI PENTRU DOMNI
r\zboaie, chiar unii generali ar fi `ncercat, uneori, asemenea
sentimente.
– Haide]i s\ plec\m de aici, smiorc\i Dora, haide]i s\ ne d\m DEC|DEREA OCCIDENTULUI
jos, s`nt sigur\ c\ `n ma[ini vom g\si ceva de m`ncare. Vou\ PRE}URI REDUSE. RECORD INEGALABIL
chiar nu v\ e foame, bol[evicilor?
Colo `n vale, `n ora[ul cuprins de fl\c\ri, clopotele `ncepur\
s\ bat\ a panic\ [i a `nfrico[are. Am `nceput s\ cobor`m. Aju- ESEN}A ARTEI
t`nd-o pe Dora s\ se ca]ere peste parapet, am s\rutat-o pe ge- TRANSFORMAREA TIMPULUI ~N SPA}IU
nunchi. Ea r`se tare. Dar `n clipa aceea drugii au cedat, iar noi PRIN MUZIC|
ne-am pr\bu[it `n gol.

M-am trezit din nou `n coridorul rotund, marcat de emo]ia LACRIMA CARE R~DE
aventurii cu v`n\toarea. {i, de pretutindeni, de pe toate acele CABINETUL UMORULUI
nenum\rate u[i, m\ ispiteau tot felul de inscrip]ii:

MUTABOR JOCURI PENTRU SIHA{TRI


METAMORFOZ|RI ~N ANIMALUL COMPENSAREA INTEGRAL| A ORIC|REI LIPSE
SAU PLANTA DORIT| DE SOCIETATE

{irul inscrip]iilor era nesf`r[it. Una dintre ele suna astfel:


KAMASUTRAM
LEC}II ~N ARTA IUBIRII INDIENE ~NDRUM|RI PENTRU MODELAREA
CURS PENTRU ~NCEP|TORI: 42 DE METODE PERSONALIT|}II
DIFERITE DE PRACTICARE A IUBIRII SUCCES GARANTAT

Mi s-a p\rut interesant\, a[a c\ am intrat pe u[a aceea.


SINUCIDERE PLIN| DE DELICII! Am nimerit `ntr-o `nc\pere semi`ntunecoas\ [i lini[tit\ `n
R~ZI DE MORI care un b\rbat [edea nu pe un scaun, ci, a[a cum se obi[nuie[te

192 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 193


`n Orient, pe podea, av`nd dinainte ceva ce sem\na cu o tabl\ aceasta a [tiin]ei are unele urm\ri nepl\cute, valoarea ei con-
mare de [ah. ~n primul moment, am avut impresia c\ este st`nd exclusiv `n faptul c\ `nv\]\torii [i educatorii afla]i `n slujba
prietenul meu Pablo, oricum, omul acela purta o jachet\ statului reu[esc s\-[i simplifice munca, fiind scuti]i de a g`ndi [i
asem\n\toare, din m\tase viu colorat\, [i avea ochii la fel de de a experimenta. Din aceast\ eroare decurge faptul c\ mul]i
negri [i de str\lucitori. oameni s`nt socoti]i drept „normali“, ba chiar valoro[i din
– S`nte]i Pablo? l-am `ntrebat eu. punct de vedere social, c`nd ei, `n fond, s`nt nebuni incurabili,
– Eu nu s`nt nimeni, mi-a declarat el cu amabilitate. Noi, cei [i invers, unii oameni, care s`nt ni[te genii, s`nt privi]i drept
de pe aici, nu purt\m nici un nume, noi, cei de aici, nu s`ntem nebuni. De aceea, noi complet\m lacunara `nv\]\tur\ [tiin]ific\
persoane. Eu s`nt un juc\tor de [ah. Vre]i s\ lua]i lec]ii de mode- despre suflete cu no]iunea c\reia `i spunem arta model\rii.
lare a personalit\]ii? Ar\t\m, astfel, celui c\ruia i-a fost dat s\ tr\iasc\ momentul
– Dar chiar v\ rog. dezmembr\rii eului s\u c\ poate s\-[i rea[eze buc\]ile oric`nd,
– Atunci fi]i at`t de amabil [i pune]i-mi la dispozi]ie c`teva `n orice ordine prefer\, ob]in`nd astfel o diversitate infinit\ a
duzini din figurile dumneavoastr\. jocului vie]ii. Asemeni scriitorului care creeaz\ o dram\ cu o
– Figurile mele...? m`n\ de personaje, tot astfel [i noi constituim, f\r\ `ncetare, din
– Figurile `n care a]i v\zut descompun`ndu-se a[a-zisa dum- figurile eului nostru dezmembrat, grupuri noi, cu jocuri [i
neavoastr\ personalitate. C\ci f\r\ figuri nu pot s\ joc. conflicte noi, cu situa]ii ve[nic noi. Privi]i!
~mi puse dinainte o oglind\ [i am v\zut din nou, `n ea, cum Cu degetele lui calme, agere, apuc\ figurile mele, b\tr`nii,
`ntregul care era persoana mea se descompune `n multe euri, mi tinerii, copiii, femeile, toate figurile vesele [i triste, puternice [i
se p\rea c\ num\rul crescuse fa]\ de data trecut\. Numai c\ figu- delicate, iscusite [i neajutorate, aranj`ndu-le la iu]eal\ pe tabla
rile erau acum foarte mici, de m\rimea unor piese de [ah pe care sa `n vederea unui joc `n care ele se constituiau f\r\ `nt`rziere
le puteai m`nui u[or, iar juc\torul lu\ cu degetele lui calme, `n grupuri, familii, `n jocuri [i lupte, `n prietenii [i du[m\nii,
sigure, c`teva duzini din ele [i le a[ez\ pe podea, l`ng\ tabla de alc\tuind o `ntreag\ lume la scar\ redus\. Sub ochii mei plini
[ah. ~n timpul acesta vorbea monoton, ca un om care repet\ un de `nc`ntare el f\cu astfel `nc`t lumea aceea micu]\, plin\ de
discurs sau o lec]ie ]inut\ de nenum\rate ori: via]\ [i totu[i bine or`nduit\, s\ par\ pentru un timp `n mi[-
– Cunoa[te]i concep]ia fals\ [i nefast\, dup\ care omul re- care, juc`ndu-se [i lupt`ndu-se, `ncheind alian]e [i purt`nd
prezint\ o unitate durabil\. De asemenea, cunoa[te]i c\ omul b\t\lii, iar oamenii se curtau, se c\s\toreau [i se `nmul]eau, era
se compune dintr-o mul]ime de suflete, din foarte multe euri. `ntr-adev\r o dram\ cu multe personaje, o dram\ emo]ionant\
Divizarea aparentei unit\]i a persoanei `n aceste numeroase [i plin\ de `ncordare.
figuri este considerat\ o sminteal\, iar [tiin]a a inventat pentru Apoi m\tur\ tabla cu m`na, printr-o mi[care vioaie, r\s-
fenomenul acesta denumirea de schizofrenie. {tiin]a are turn\ cu u[urin]\ toate figurile, [i, adun`ndu-le gr\mad\, `ncepu
dreptate `n aceast\ privin]\ `n m\sura `n care, fire[te, nici o a alc\tui, g`nditor, ca un artist exigent care nu se mul]ume[te
pluralitate nu poate fi ]inut\ `n fr`u f\r\ o anumit\ interven]ie cu prima solu]ie, configura]ia unui alt joc, cu totul nou, cu
diriguitoare, f\r\ o anumit\ ordine [i sistematizare [i, dimpo- acelea[i figuri, dar grupate acum cu totul altfel, cu rela]ii [i
triv\, nu are dreptate atunci c`nd crede c\ nu ar fi posibil\ dec`t interdependen]e total diferite. Cel de-al doilea joc era `nrudit
o ordine unic\, obligatorie pe via]\, a acelor sub-euri. Eroarea cu primul: aceea[i lume, cl\dit\ din acela[i material, numai c\

194 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 195


tonalitatea era modificat\, ritmul se schimbase, motivele aveau puternice dec`t mine. O pl\cu]\ str\lucea strident dinaintea
alte accente, situa]iile se succedau `n alt chip. ochilor mei:
{i astfel, inteligentul me[ter f\urea din acele figuri ce erau
fiecare buc\]i ale eului meu, joc dup\ joc, sem\n`nd vag unul cu MIRACOLUL DRES|RII UNUI LUP DE STEP|
cel\lalt, toate put`nd fi recunoscute ca apar]in`nd aceleia[i lumi,
toate av`nd aceea[i origine, [i fiind totu[i fiecare dintre ele un Inscrip]ia aceasta mi-a de[teptat sentimente felurite, o serie
joc cu des\v`r[ire nou. de temeri [i constr`ngeri din via]a mea de odinioar\, din rea-
– Asta este arta vie]ii, spuse el profesoral. Pe viitor, dum- litatea pe care o p\r\sisem, `mi d\deau o penibil\ str`ngere de
neavoastr\ `n[iv\ pute]i s\ v\ modela]i [i `nviora]i, s\ v\ inim\. Cu m`na tremur`nd\ am deschis u[a [i am nimerit `ntr-o
complica]i [i `mbog\]i]i jocul vie]ii dup\ plac, pentru c\ el se panoram\ de b`lci, iar `n\untru am z\rit un grilaj de fier in-
afl\ `n m`inile dumneavoastr\. A[a cum nebunia reprezint\, terpus `ntre mine [i scena s\r\c\cioas\. Pe scen\ am v\zut un
`ntr-o accep]ie superioar\, `nceputul `n]elepciunii, tot a[a schi- dresor, un tip cu aspect de pie]ar care `[i d\dea mare importan]\
[i care, `n ciuda must\]ii lui mari, `n ciuda pachetelor de mu[chi
zofrenia `nseamn\ `nceputul artei, al fanteziei. Chiar [i unii
de la bra]e [i a ve[mintelor sale caraghioase de circar, sem\na
`nv\]a]i [i-au dat seama `n parte de acest lucru, dup\ cum se
cu mine `ntr-un mod perfid [i dezgust\tor. B\rbatul acesta
poate constata citind, de exemplu, Minunatul Corn al Prin-
puternic ]inea `n zgard\, ca pe un c`ine – ce priveli[te jalnic\! –
]ului, cartea aceea delicioas\ `n care munca obositoare [i plin\
un lup mare, frumos, dar `ngrozitor de slab, cu o privire de
de d\ruire a unui `nv\]at este `nnobilat\ prin colaborarea ge-
sclav umilit. {i era `n aceea[i m\sur\ gre]os [i pasionant, te
nial\ a unui num\r de arti[ti nebuni, interna]i `n clinici. Iat\,
`ngrozea [i, `n aceea[i m\sur\, `]i provoca o tainic\ pl\cere, s\
lua]i-v\ figurile, b\ga]i-le `n buzunar, c\ci jocul acesta o s\ v\
vezi cum bruta de dresor `l f\cea pe animalul acela de prad\,
bucure deseori de-acum `ncolo. Dac\ ast\zi o figur\ a crescut
nobil, [i totu[i ru[inos de supus, s\ execute o serie de figuri [i de
[i a devenit o sperietoare insuportabil\, `ncurc`ndu-v\ jocul,
scene senza]ionale.
m`ine o ve]i putea degrada [i transforma `ntr-o figur\ se-
~ntr-adev\r omul acela, blestematul [i monstruosul geam\n
cundar\ care nu mai poate face nici un r\u. Iar figura s\rman\ al meu, `[i dresase lupul fantastic de bine. Lupul d\dea atent
[i drag\ care, pentru o vreme a p\rut urm\rit\ `n permanen]\ ascultare oric\rei porunci, reac]iona c`ine[te la orice strig\t [i la
de ghinion [i persecutat\ de o zodie nefast\, o ve]i putea trans- orice pocnitur\ de bici, `ngenunchea, se pref\cea c\-i mort,
forma `n jocul urm\tor `ntr-o prin]es\. V\ doresc distrac]ie st\tea sluj, c\ra `n gur\, ascult\tor [i cuminte, o p`ine, un ou, o
pl\cut\, domnule. bucat\ de carne, un co[ule], ba chiar trebui s\-i ridice dresorului
M-am `nclinat ad`nc [i plin de recuno[tin]\ `naintea acestui biciul, pe care acesta `l aruncase pe jos, [i s\ i-l aduc\ `n din]i,
talentat juc\tor de [ah [i mi-am v`r`t figurile `n buzunar, retr\- ceea ce f\cu d`nd din coad\ insuportabil de slugarnic. Omul `i
g`ndu-m\ prin u[a `ngust\. ar\t\ lupului un iepure, apoi un miel alb, iar lupul `[i ar\ta
La drept vorbind `mi `nchipuisem c\, ie[ind pe coridor, col]ii, e adev\rat, saliv`nd [i tremur`nd de poft\, dar nu se atinse
m\ voi a[eza jos [i m\ voi juca ore `ntregi, o ve[nicie, cu figu- de nici unul dintre animalele acelea, ci s\ri la comand\ peste ele,
rile acelea, dar de `ndat\ ce m-am trezit din nou `n coridorul `n timp ce animalele se pitiser\ d`rd`ind la p\m`nt, iar dup\ acest
luminos, arcuit, al teatrului, m-au captivat alte for]e, mai salt elegant, se a[ez\ `ntre iepure [i miel, `ncol\cindu-i cu labele

196 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 197


din fa]\ [i form`nd `mpreun\ cu ei o familie emo]ionant\. ~n ~ngrozit, am ie[it `n goan\ pe u[\ afar\. Teatrul acesta magic
fine, lupul linse din palma omului o bucat\ de ciocolat\. Era un nu era, dup\ c`te `mi d\deam eu seama, un paradis al purit\]ii,
chin s\ vezi cu ochii t\i p`n\ unde ajunsese lupul acesta, `n ce dincolo de fa]ada lui pl\cut\ se ascundeau toate chinurile
grad fantastic `[i contrazicea propria natur\, mie mi se f\cuse iadului. O, Doamne, oare nici aici nu exista m`ntuire?
p\rul m\ciuc\. Alergam `nfrico[at `n sus [i `n jos, sim]ind `n gur\ gustul de
Totu[i, at`t spectatorul indignat c`t [i lupul `nsu[i au fost s`nge [i gustul de ciocolat\, unul la fel de gre]os ca [i cel\lalt,
desp\gubi]i pentru chinul lor `n partea a doua a reprezenta]iei. dorindu-mi din tot sufletul s\ scap de lumea asta tulbure,
C\ci, dup\ derularea rafinatului program de dresur\ [i dup\ ce str\duindu-m\, din toat\ fiin]a mea, s\ descop\r `n mine `nsumi
dresorul se aplecase cu un z`mbet dulceag, triumf\tor, deasupra imagini mai suportabile, mai pl\cute. „O, prieteni, s\ nu ne
grupului alc\tuit din miel [i lup, rolurile se schimbar\. Dre- lament\m!“ r\sun\ `n mine [i, cu groaz\, mi-am adus aminte de
sorul, care sem\na cu Harry, depuse dintr-odat\ biciul la `nfior\toarele fotografii de pe front pe care le puteai vedea
picioarele lupului, f\cu o plec\ciune ad`nc\ [i `ncepu s\ tremure uneori `n timpul r\zboiului, de gr\mezile cl\dite din cadavre
[i s\ se chirceasc\, ar\t`nd lamentabil, `ntocmai cum ar\tase `nc`lcite `ntre ele, ale c\ror chipuri fuseser\ transformate de
animalul mai `nainte. Lupul `ns\ se linse pe bot r`z`nd, se des- m\[tile de gaze `n ni[te pocituri diabolice. C`t de prost [i copi-
tinse [i se `nvior\, privirea i se `nsenin\, tot corpul i se `ncord\ l\ros mai fusesem pe vremea c`nd m\ `ngrozisem eu, pacifistul
[i `[i rec`[tig\ splendida s\lb\ticie. iubitor de oameni, la vederea unor astfel de fotografii! Ast\zi,
{i iat\ c\ acum comanda lupul, [i omul trebuia s\-i dea [tiam c\ nici un dresor, nici un ministru, nici un general [i nici
ascultare. La comand\, omul `ngenunche, f\c`nd-o pe lupul, un nebun nu era capabil s\ cloceasc\ `n creierul lui g`nduri [i
scoase limba, `[i sf`[ie ve[mintele de pe trup cu din]ii lui plom- imagini care s\ nu fi fost la fel de dezgust\toare, la fel de s\lba-
ba]i. Mergea, dup\ cum `i comanda dresorul de oameni, c`nd `n tice [i de funeste, la fel de crude [i de idioate ca cele care s\l\-
dou\, c`nd `n patru labe, st\tea sluj, se pref\cea mort, `i `ng\duia [luiau `n mine `nsumi.
lupului s\-l c\l\reasc\, `i aducea biciul. R\spundea ca un c`ine R\sufl`nd u[urat, mi-am adus aminte de inscrip]ia c\reia, la
talentat, plin de fantezie, la orice `njosire [i perversitate. O fat\ `nceputul reprezenta]iei teatrale, `i d\duse curs cu at`ta frenezie
frumoas\ se urc\ pe scen\, se apropie de omul dresat, m`n- t`n\rul acela frumos, anume urm\toarea inscrip]ie:
g`indu-i b\rbia, pun`ndu-[i obrazul l`ng\ al lui, el `ns\ r\mase `n
patru labe, r\mase fiar\, scutur\ din cap [i `ncepu s\-[i arate TOATE FE}ELE S~NT ALE TALE
din]ii la frumoasa fat\, p`n\ la urm\ chiar at`t de amenin]\tor [i
lupesc, `nc`t aceasta `[i lu\ t\lp\[i]a. I se d\du ciocolat\, dar el o [i mi se p\ru, dup\ toate c`te se `nt`mplaser\, c\, `n definitiv,
adulmec\ dispre]uitor [i o `mpinse la o parte. Iar la sf`r[it au nu merita s\-]i dore[ti nimic altceva dec`t asta. Am intrat,
fost adu[i din nou mielul alb [i iepurele gras, b\l]at, [i omul `nveselit la g`ndul c\ voi sc\pa de blestemata lume a lupilor.
ar\t\ zelos tot ce [tia, f\c`nd-o pe lupul, `nc`t era o pl\cere s\-l Aici, aerul tinere]ii mele m\ `nt`mpin\ `n valuri stranii – at`t
prive[ti. Cu degetele [i din]ii le `n[f\c\ pe bietele animale care de ireal, ca dintr-o poveste, dar totodat\ at`t de familiar, `nc`t
]ipau, smulg`ndu-le buc\]i de blan\ [i carne, mestec`ndu-le m-am `nfiorat – m\ `nconjur\ atmosfera vremurilor de
carnea vie, r`njind, b`ndu-le s`ngele cald cu ochii `nchi[i, cu o odinioar\, c`nd fusesem copil [i adolescent, iar `n inima mea
imens\ pl\cere [i ame]it de voluptate. n\v\li s`ngele de atunci. Ceea ce f\cusem [i g`ndisem, ceea ce

198 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 199


fusesem cu pu]in timp mai `nainte se afund\ `ntr-un abis, undeva se `ntorsese iar\[i. Am retr\it un ceas din prima mea tinere]e,
`nd\r\tul meu, iar eu eram din nou t`n\r. Abia cu o or\ `nainte, o dup\-amiaz\ de duminic\ dintr-un `nceput de prim\var\
cu c`teva clipe mai `nainte crezusem c\ [tiu prea bine ce `n- c`nd, plimb`ndu-m\ de unul singur, o `nt`lnisem pe Rosa
semnau dragostea, dorin]a, dorul, `ns\ nu fuseser\ dec`t dra- Kreisler, o salutasem at`t de sfios [i m\ `ndr\gostisem de ea at`t
gostea [i dorul unui om `n v`rst\. Acum eram din nou t`n\r [i de ame]itor.
ceea ce sim]eam `n mine, acest foc arz\tor, acest dor care m\ Atunci o privisem plin de speran]\ tem\toare pe frumoasa
sorbea, aceast\ pasiune `n stare s\ topeasc\ ghea]a ca v`ntul cald fat\ care urca singur\ [i vis\toare la deal, f\r\ s\ m\ fi z\rit
`n luna lui m\r]i[or, totul era proasp\t, nou [i autentic. O, cum `nc\, `i v\zusem p\rul str`ns `n dou\ cozi groase, dar care mai
se aprindeau din nou fl\c\ri date uit\rii, cum t\l\zuia cu ecou l\sau de ambele p\r]i ale obrajilor c`teva [uvi]e libere ce s\ltau
din ad`nc fream\tul vremilor de odinioar\, cum se `nfl\c\ra juc\u[e `n v`nt. Observasem pentru prima oar\ `n via]a mea ce
s`ngele, cum striga [i c`nta sufletul! Eram un copilandru de frumoas\ era fata aceea, ce frumos [i plin de reverie se juca
cincisprezece sau [aisprezece ani, capul `mi era plin de latin\ [i v`ntul `n p\rul ei m\t\sos, ce frumos [i a]`]\tor `i c\dea rochia
greac\ [i de versurile minunate ale poe]ilor, g`ndurile `mi erau sub]ire, albastr\, pe trupul t`n\r [i, a[a cum `mpreun\ cu gustul
pline de n\zuin]e [i ambi]ii, fantezia `mi era plin\ de visuri de acela iute-am\rui al mugurelui zdrobit `ntre din]i m\ invadase
artist, dar mult mai profund, mai puternic [i mai `nrobitor toat\ dulcea [i sfioasa pl\cere [i team\ a prim\verii, tot a[a, la
p`lp`iau [i se zb\teau `n mine fl\c\rile dragostei, foamea sexului, vederea fetei, m-a cuprins tot acel presentiment ucig\tor al
presim]irea devoratoare a volupt\]ii. iubirii, al femeii, anticiparea zguduitoare a unor imense posi-
St\team sus, pe v`rful unui deal, undeva deasupra or\[elului bilit\]i [i promisiuni, a pl\cerilor f\r\ nume, a r\t\cirilor,
meu natal, mirosea a v`nt de prim\var\ [i a violete timpurii, din spaimelor [i suferin]elor inimaginabile, a celei mai profunde
panorama ora[ului vedeam sc`nteind apa r`ului care-l str\b\tea m`ntuiri [i a vinei celei mai ad`nci. O, c`t de arz\tor sim]eam pe
[i ferestrele casei `n care m\ n\scusem [i toate aveau un chip, limb\ gustul am\rui al prim\verii! O, ce u[or adia v`ntul, juc`n-
un sunet [i un miros care te ame]eau cu plin\tatea, noutatea [i du-se cu [uvi]ele de p\r care at`rnau pe l`ng\ obrajii ei rumeni!
cu emo]ia na[terii lor `n acea clip\, toate str\luceau `n culori Pe urm\ se apropiase de mine, ridicase ochii [i m\ v\zuse, se
at`t de vii [i adiau, `n v`ntul prim\v\ratic, ca o suprarealitate `nro[ise o clip\ u[or, ferindu-[i privirea `ntr-o parte; apoi eu i-am
transfigurat\, a[a cum v\zusem eu c`ndva lumea `n prima tine- dat bine]e, sco]`ndu-mi p\l\ria de catehumen, [i Rosa, care `[i
re]e, `n r\gazurile mele cele mai rodnice [i cele mai `nc\rcate de revenise repede, `mi r\spunse la bine]e z`mbitoare [i cumva ca
poezie. St\team pe deal, iar v`ntul `mi flutura `n plete; cu m`na o mic\ doamn\, `n\l]`ndu-[i fa]a, apoi porni mai departe `ncet,
absent\, cuprins de dorin]a vis\toare a dragostei, am fr`nt din cu pa[i siguri, cu un aer de superioritate, `nconjurat\ din toate
tufa abia `nverzit\ un mugur proasp\t, deschis abia pe jum\tate, p\r]ile de miile de dorin]e dr\g\stoase, de rug\min]ile [i de
l-am ]inut dinaintea ochilor, l-am mirosit (chiar [i numai admira]ia pe care eu i le trimiteam din urm\.
sim]ind acest miros mi-am adus aminte cu ardoare de tot ceea ce Asta se `nt`mplase c`ndva, `ntr-o duminic\, acum treizeci [i
fusese odinioar\), apoi am apucat `n joac\ mugura[ul acela verde cinci de ani, [i tot ceea ce se `nt`mplase atunci retr\iam `n clipa
cu buzele care nu s\rutaser\ `nc\ nici o fat\ [i am `nceput s\-l acesta: dealul [i ora[ul, v`ntul de m\r]i[or [i mirosul de mugure,
mestec. {i sim]ind gustul acesta aspru, am\rui, aromat, mi-am Rosa [i p\rul ei castaniu, dorul `ncol]it [i teama dulce care m\
dat seama dintr-odat\, foarte bine, ce anume tr\iesc [i c\ totul sufoca. Totul era ca odinioar\ [i mi se p\rea c\ niciodat\ `n via]\

200 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 201


n-am mai iubit a[a cum o iubisem atunci pe Rosa. Acum, `ns\ ea, dar n-am vrut s\ recunosc, ci i-am zis c\ eram la fel de `nal]i,
`mi era dat s\ o `nt`mpin altfel dec`t pe vremea aceea. Am v\zut-o c\ bunul Dumnezeu ne f\cuse unul pentru altul [i c\, mai t`rziu,
ro[ind c`nd m\ recunoscu, am observat ce efort f\cea s\-[i ne vom c\s\tori. Atunci Rosa mi-a spus c\-i miroase a violete, am
ascund\ ro[ea]a, `nc`t mi-am dat seama de `ndat\ c\ `i eram pe `ngenuncheat am`ndoi `n iarba m\runt\, de prim\var\, am c\utat
plac, c\ `nt`lnirea aceasta avea [i pentru ea aceea[i `nsemn\tate [i am g\sit c`teva violete cu codi]e scurte, [i fiecare a oferit celui-
ca [i pentru mine. {i `n loc s\-mi scot iar\[i p\l\ria, `n loc s\ stau lalt florile culese, iar c`nd se f\cu mai r\coare [i lumina c\dea
solemn cu ea `n m`n\ p`n\ c`nd fata avea s\ treac\, am f\cut de deja oblic peste st`nci, Rosa mi-a spus c\ trebuie s\ plece acas\,
data aceasta, `n ciuda spaimei [i a st`ng\ciei mele, ceea ce-mi a[a c\ pe dat\ ne-am `ntristat foarte tare, pentru c\ nu aveam
poruncea imboldul s`ngelui, strig`ndu-i: voie s-o `nso]esc, `ns\ acum exista un secret al nostru [i acesta
– Rosa! Slav\ Domnului c\ ai venit, frumoas\ fat\! ~mi e[ti era lucrul cel mai de pre] pe care `l aveam noi doi. Am r\mas
at`t de drag\. acolo, printre st`nci, mirosind violetele Rosei, m-am culcat la
Poate c\ nu erau vorbele cele mai pline de duh care s-ar fi p\m`nt, pe buza unei v\i abrupte, cu fa]a `n jos, [i am privit spre
putut spune `n clipa aceea, dar spiritul n-avea ce c\uta `ntr-o ora[, p`ndind p`n\ ce f\ptura ei mic\, dulce, ap\ru acolo, jos de
asemenea `mprejurare, fusese suficient [i-at`t. Rosa nu lu\ o ati- tot, trec`nd pe l`ng\ f`nt`n\ [i pe pod. {i acum [tiam c\ ajunsese
tudine de doamn\ [i nici nu plec\ mai departe, Rosa se opri [i `n casa ei p\rinteasc\, c\ umbla printr-o camer\ sau alta, `n
se uit\ la mine `nro[indu-se mai tare ca `nainte [i spun`nd: vreme ce eu st\team aici, departe de d`nsa, dar de la mine p`n\
– Bun\, Harry, `]i s`nt drag\ cu adev\rat? la ea se `ntindea o leg\tur\, alerga un curent, adia un secret.
Ochii c\prui str\luceau pe chipul ei plin de vioiciune, iar eu Ne-am rev\zut c`nd ici, c`nd colo, pe st`nci, la gardurile
mi-am dat seama c\, din momentul `n care, `n duminica aceea, gr\dinilor, toat\ prim\vara aceea, [i ne-am d\ruit, pe c`nd lilia-
o l\sasem pe Rosa s\ plece mai departe, toat\ via]a [i iubirile cul d\dea `n floare, primul s\rut sfielnic. Era pu]in ceea ce noi,
mele din trecut fuseser\ false [i `nc`lcite [i pline de o prosteasc\ copiii, ne puteam d\rui unul celuilalt, s\rutul nostru era `nc\
nefericire. Acum `ns\, `ndreptasem gre[eala aceea, totul lua un lipsit de ardoare [i de plin\tate [i n-am `ndr\znit dec`t s\-i
alt curs, totul avea s\ fie bine. m`ng`i `nceti[or c`rlion]ii din jurul urechilor, dar ne apar]inea
Ne-am dat m`inile [i, m`n\ `n m`n\, am pornit-o agale mai tot ce erau `n stare s\ n\scoceasc\ iubirea [i bucuria noastr\,
departe, nespus de ferici]i, foarte f`st`ci]i, nu [tiam ce s\ ne iar cu fiecare atingere sfioas\, cu fiecare necopt cuv`nt de dra-
spunem [i ce s\ facem, din timiditate am `nceput s\ mergem mai goste, cu fiecare moment de a[teptare reciproc\ `nv\]am o feri-
repede [i a[a am alergat p`n\ ce ni se t\ie respira]ia, v\z`ndu-ne cire nou\, urcam `nc\ o mic\ treapt\ pe scara iubirii.
nevoi]i s\ ne oprim, dar f\r\ s\ ne fi dat drumul la m`ini. Astfel, `ncep`nd cu Rosa [i cu violetele, am retr\it de la un
Am`ndoi eram `nc\ la v`rsta copil\riei [i nu prea [tiam ce s\ cap\t la altul toat\ via]a mea sentimental\, sub auspicii mai
facem unul cu cel\lalt, `n duminica aceea n-am apucat nici favorabile. Rosa pieri pentru ca s\ apar\ Irmgard, soarele se
m\car s\ ne s\rut\m, dar eram imens de ferici]i. Am stat s\ ne `ncinse, stelele ame]ir\, dar nici Rosa, nici Irmgard nu mi-au
tragem sufletul, ne-am a[ezat `n iarb\, eu `i m`ng`iam m`na, iar apar]inut, a trebuit s\ urc treapt\ cu treapt\, s\ tr\iesc multe,
ea, cu cealalt\ m`n\, `mi netezea sfioas\ p\rul, pe urm\ ne-am s\ `nv\] multe, a trebuit s\ o pierd [i pe Irmgard, [i pe Anna.
ridicat din nou, `ncerc`nd s\ ne m\sur\m, ca s\ vedem care din Pe fiecare fat\, dintre cele iubite odinioar\ `n tinere]ea mea, o
noi este mai `nalt [i, de fapt, eu eram cu un deget mai `nalt dec`t iubeam acum din nou, dar de data aceasta eram `n stare s\ le

202 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 203


insuflu iubirea, s\ d\ruiesc fiec\reia c`te ceva, s\ primesc de la sub privirea unei femei, m\ atr\sese sclipirea alb\ a pielii unei
fiecare ceva `n dar. Dorin]e, visuri [i posibilit\]i, care odinioar\ fete, [i tot ceea ce odinioar\ pierdusem, recuperam acum.
nu existaser\ dec`t `n fantezia mea, deveniser\ acum realitate, [i Fiecare dintre femeile acelea `mi apar]inea, fiecare `n felul ei.
eu le tr\iam aievea. O, voi flori frumoase, voi toate, Ida [i Iat\, aceasta era femeia cu ochii stranii, umbros-c\prui, cu p\rul
Lore, voi toate acelea pe care le-am iubit timp de o var\, de o deschis la culoare ca inul, l`ng\ ea st\tusem c`ndva, pre] de un
lun\, de o zi! sfert de or\, la fereastr\, pe culoarul unui accelerat [i `mi ap\ruse
Am priceput c\ eram acum tinerelul acela dr\gu], `nfl\c\rat, apoi de mai multe ori `n vis – nu scotea nici un cuv`nt, dar ea
pe care `l v\zusem mai `nainte alerg`nd plin de zel `nspre poarta m-a `nv\]at me[te[uguri neb\nuite, `nsp\im`nt\toare, ucig\toare,
dragostei, c\ acum tr\iam total aceast\ fr`ntur\ din mine, care `n ale dragostei. {i iat\ chinezoaica supl\, t\cut\, cu z`mbetul ei
nu se `mplinise dec`t `n a zecea, `n a mia ei parte, c\ o l\sam sticlos, `nt`lnit\ `n portul Marseille, cu p\rul lins, negru ca
s\ creasc\ nest`njenit\ de toate celelalte figuri ale eului meu, smoala, cu ochi plutitori, [i ea [tia lucruri nemaipomenite.
netulburat\ de g`nditor, netorturat\ de lupul de step\, ne`ngr\- Fiecare `[i avea secretul ei, mireasma p\m`ntului care o
dit\ de poet, de fantast, de moralist. Nu, acum nu eram altceva z\mislise, fiecare s\ruta [i r`dea `n felul ei, fiecare era pudic\ sau
dec`t un `ndr\gostit, nu respiram nici o alt\ fericire [i nici o alt\ impudic\ `n felul ei deosebit de al altora. Veneau [i plecau,
suferin]\ dec`t pe acelea ale dragostei. Irmgard m\ `nv\]ase deja torentul le purta c\tre mine, v`ltoarea lui m\ arunca spre ele, m\
s\ dansez, Ida, s\ s\rut, iar cea mai frumoas\, Emma, a fost cea desp\r]ea de ele, `notam juc`ndu-m\ copil\re[te `n torentul
dint`i care, `ntr-o sear\ de toamn\, sub coroana frem\t\toare a b\rb\]iei mele, fermecat, p`ndit de primejdii, de surprize. {i m\
unui ulm, mi-a `ng\duit s\-i s\rut s`nii bronza]i [i s\ beau din miram la tot pasul, c`t de bogat\ fusese via]a mea, via]a aparent
cupa pl\cerii. at`t de s\rac\ [i lipsit\ de dragoste, a lupului de step\, c`t de
Mi-a fost dat s\ tr\iesc multe lucruri `n micul teatru al lui `mbel[ugat\ fusese ea `n iubiri, `n ocazii, `n ispite. Aproape pe
Pablo, dar nici a mia parte dintre ele nu poate fi redat\ prin toate le pierdusem sau fugisem de ele, m\ poticnisem de ele [i
cuvinte. Toate fetele pe care le iubisem vreodat\ `mi apar]ineau, trecusem mai departe, le uitasem cu repeziciune – dar iat\, toate
fiecare `mi d\ruia ceea ce numai ea putea s\ d\ruiasc\, fiec\reia se p\strau aici, f\r\ nici o excep]ie, cu sutele. Iar acum le vedeam,
`i d\ruiam ceea ce numai ea [tia s\ ia de la mine. Mi-a fost dat s\ eram al lor, m\ deschideam spre ele, afund`ndu-m\ `n infernul
gust din plin dragostea, fericirea, voluptatea, dar [i r\t\cirea [i lor cu lic\riri trandafirii. Mi-a revenit [i oferta seduc\toare pe
suferin]a, `n gr\dina mea `nflorea acum, la ceasul acesta fermecat, care mi-o f\cuse Pablo c`ndva, precum [i altele de mai `nainte, pe
de vis, toat\ iubirea pe care o pierdusem `n via]\, aduc`ndu-mi care, la vremea lor, nici m\car nu le pricepusem, jocuri fan-
flori ginga[e, caste, flori p\tima[e, `nfl\c\rate, flori `ntunecate tastice `n trei [i `n patru, toate m\ atr\geau sur`z\toare acum `n
care se ofileau repede, volupt\]i fulger\toare, reverii ad`nci, me- iure[ul lor. S-au `nt`mplat multe lucruri, am jucat multe jocuri,
lancolii incandescente, moarte `nfrico[at\, rena[tere radioas\. dar cuvintele nu le pot reda `n nici un chip.
Am `nt`lnit femei pe care nu puteai s\ le c`[tigi dec`t la iu]eal\, Din infinitul torent al ispitelor, al viciilor, al complica]iilor
asalt`ndu-le, [i altele pe care erai fericit s\ le po]i curta `ndelung ie[eam din nou la suprafa]\, calm, t\cut, `narmat, `nc\rcat de
[i cu mult\ precau]ie; m\ `nt`mpina, iar\[i, clarobscurul fiec\rui cuno[tin]e, `n]elept, cu o experien]\ profund\, maturizat
ungher al vie]ii mele `n care, odinioar\, chiar [i numai pentru pentru Hermina. Ea, Hermina, ap\rea ca ultima figur\ `n mi-
un singur minut, `mi vorbise glasul sim]urilor, m\ `ncinsesem tologia mea plin\ de personaje, ca ultimul nume dintr-un [ir

204 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 205


infinit, mi-am rec\p\tat de `ndat\ luciditatea [i am pus cap\t Unde era Pablo? Unde era Hermina? Unde era individul
basmului iubirii, pentru c\ nu vroiam s\ m\ `nt`lnesc cu ea aici, acela inteligent, care p\l\vr\gise at`t de frumos despre modelarea
`n clarobscurul unei oglinzi fermecate, ei nu-i apar]inea numai personalit\]ii?
una dintre piesele jocului meu de [ah, ci `ntregul Harry. O, Am mai privit o dat\ `n oglind\. Fusese o nebunie. ~nd\r\tul
acum `mi voi modifica jocul figurilor mele `n a[a fel, `nc`t totul peretelui de sticl\ nu era nici un lup care s\-[i roteasc\ limba `n
s\ aib\ leg\tur\ cu ea [i s\ m\ poarte spre `mplinire. gur\. ~n oglind\ eram eu, era Harry, cu chipul `nnegurat, p\r\sit
Torentul m\ aruncase la ]\rm, m\ aflam din nou `n culoarul de toate jocurile, obosit de toate viciile, cumplit de palid, dar,
t\cut cu loje al teatrului. Ce s\ fac? Am b\gat m`na `n buzunar orice s-ar spune, un om, orice s-ar spune, un ins cu care puteai s\
s\ scot figurile, dar impulsul se [i stinsese. Universul acesta al stai de vorb\.
u[ilor, al inscrip]iilor, al oglinzilor magice m\ `nconjura inepui- – Harry, am spus eu, ce faci acolo?
zabil. Nehot\r`t, am citit urm\toarea inscrip]ie, care m\ f\cu s\ – Nimic, spuse cel din oglind\, a[tept doar. A[tept moartea.
m\ `nfiorez: – Dar unde e moartea? l-am `ntrebat eu.
– Vine, spuse cel\lalt. {i din `nc\perile goale ale teatrului am
auzit acordurile unei muzici, ale unei muzici frumoase [i `nfio-
CUM S| UCIZI PRIN DRAGOSTE
r\toare, acordurile muzicii din Don Juan, care acompaniaz\ apa-
ri]ia oaspetelui de piatr\. Acordurile glaciale r\sunau `nfior\tor
a[a scria acolo. ~ntr-o fulger\toare tres\rire mi-a ap\rut pen-
`n cl\direa aceea fantomatic\, venind de pe lumea cealalt\, de pe
tru o secund\ imaginea unei amintiri: era Hermina, st\tea la o
t\r`mul nemuritorilor.
mas\ dintr-un restaurant, deodat\ uitase de vin [i de m`ncare,
– Mozart! am g`ndit, evoc`nd astfel cele mai dragi [i mai su-
pierz`ndu-se `ntr-o convorbire abisal\, cu o seriozitate `nfior\-
blime imagini ale vie]ii mele interioare.
toare `n privire, [i spun`ndu-mi c\ m\ va face s\ m\ `ndr\gos-
{i-atunci, `n spatele meu a r\sunat un hohot de r`s, un hohot
tesc de d`nsa numai ca s-o omor cu m`na mea. Un val cople[itor
limpede [i rece ca ghea]a, venit dintr-un alt t\r`m, necunoscut
de team\ [i de `ntuneric mi se rev\rs\ `n inim\, dintr-odat\ mi-a
oamenilor, din t\r`mul marilor suferin]e, un r`s iscat dintr-un
reap\rut totul dinaintea ochilor, dintr-odat\ am sim]it din nou, umor dumnezeiesc. M-am `ntors, p\truns de r\ceala [i de
`n str\fundurile sufletului, suferin]a [i destinul. Dezn\d\jduit, `nc`ntarea acelui r`s, [i iat\, Mozart se apropie, trecu r`z`nd pe
am b\gat m`na `n buzunar ca s\ scot figurile, ca s\ pun la cale l`ng\ mine, se `ndrept\ agale spre una dintre u[ile lojelor, o
pu]in\ magie [i s\ modific or`nduiala de pe tabla mea de [ah. deschise [i intr\, iar eu l-am urmat curios pe acest zeu al tinere]ii
Dar n-am mai g\sit nici una dintre figuri. ~n locul lor, am scos mele, c\ruia toat\ via]a i-am d\ruit dragostea [i admira]ia mea.
din buzunar un cu]it. Speriat de moarte, am alergat pe cordor, Muzica r\suna `n continuare. Mozart st\tea l`ng\ balustrada
pe l`ng\ u[i, apoi dintr-odat\ m-am pomenit dinaintea uria[ei lojei, nu se mai vedea nimic din teatru, spa]iul nem\rginit era
oglinzi, `n care am privit. ~n oglind\ se afla, la fel de `nalt ca [i inundat de bezn\.
mine, un lup uria[, frumos, st\tea pe loc, clipind cu sfial\ din – Vede]i, spuse Mozart, merge [i f\r\ saxofon. Cu toate c\ nu
ochii lui nelini[ti]i. A clipit scurt spre mine, a r`s pu]in, `nc`t a[ vrea s\ diminuez cu nimic importan]a acestui faimos
col]urile botului i se dezlipir\ pentru o clip\, l\s`nd s\ i se vad\ instrument.
limba ro[ie. – Unde ne afl\m? l-am `ntrebat eu.

206 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 207


– S`ntem `n ultimul act din Don Giovanni, Leporello a `n- mul]imea aceea greoaie tr\gea de el, cum sorbea din el; l-am
genuncheat deja. O scen\ admirabil\, chiar [i muzica e destul v\zut [i pe el t`r`ndu-se obosit, cu pa[i de martir.
de bun\, `n fine. Dar nu-i a[a c\, `n ciuda aspectelor ei umane, se – ~n tinere]ea mea, am remarcat eu cu triste]e, se considera
simte `n ea adierea celuilalt t\r`m, adic\ r`sul? c\ nu pot fi imaginate culmi mai contrastante dec`t ace[ti doi
– Este ultima partitur\ mare care s-a mai scris, am spus eu cu muzicieni.
gravitatea unui profesor de [coal\. Fire[te, a mai fost [i Schubert, Mozart r`se.
a mai fost [i Hugo Wolf, nici pe s\rmanul, minunatul Chopin – Da, a[a se `nt`mpl\ `ntotdeauna. Privite de la o oarecare
nu trebuie s\-l uit\m. V-a]i `ncruntat, maestre – o, da, mai exist\ distan]\, culmile extreme de genul acesta `ncep, de obicei, s\
[i Beethoven, [i el este minunat. Dar, oric`t de frumoase ar fi semene din ce `n ce mai mult una cu alta. De altfel, instru-
toate crea]iile lor, ele au `ntr-`nsele ceva fragmentar, ceva ce pare menta]ia prea abundent\ nu a fost o gre[eal\ personal\ a lui
c\ vrea s\ se descompun\, un bronz at`t de perfect nu a mai fost Wagner sau a lui Brahms, ci o eroare a epocii lor.
turnat de m`na omului de la Don Giovanni `ncoace. – Cum? {i pentru asta ei trebuie s\ isp\[easc\ at`t de greu? am
exclamat eu cu repro[ `n glas.
– Nu v\ osteni]i at`t, r`se Mozart cumplit de ironic. Se vede
– Bine`n]eles. Aceasta este calea judec\]ii. Abia dup\ ce vor
treaba c\ [i dumneavoastr\ s`nte]i muzician? Ei, eu am renun]at
fi isp\[it vina epocii lor, se va vedea dac\ mai r\m`ne o contri-
la meserie, am preferat s\ m\ retrag. Numai a[a, de pl\cere, m\
bu]ie personal\ care s\ justifice tragerea lor la r\spundere.
mai uit [i eu c`teodat\ s\ v\d ce se `nt`mpl\ pe-aici.
– Bine, dar ei n-au nici o vin\!
{i-a ridicat m`inile de parc\ ar fi dirijat, iar undeva a r\s\rit
– Fire[te c\ nu. Cu ce s`nt ei vinova]i c\ Adam s-a `nfruptat
luna sau un alt astru palid, m-am uitat peste balustrad\ [i privirea
din m\r, [i cu toate acestea trebuie s\ isp\[easc\.
mi-a c\zut `n incomensurabilele ad`ncimi spa]iale `n care pluteau
– Dar este `ngrozitor.
cea]\ [i nori, se `ntrez\reau mun]i [i ]\rmuri de mare, iar sub noi
– Desigur, via]a este `ntotdeauna `ngrozitoare. Vina nu este
se `ntindea, c`t lumea de mare, o c`mpie sem\n`nd cu un de[ert.
nicidecum a noastr\, [i totu[i s`ntem r\spunz\tori. ~ndat\ ce
Pe c`mpia aceasta am z\rit un domn `n v`rst\, cu barb\ lung\,
te-ai n\scut, e[ti vinovat. Am impresia c\ a]i avut parte de ni[te
conduc`nd, cu chipul marcat de suferin]\, o coloan\ uria[\ de lec]ii de religie cam ciudate, de vreme ce nu [tia]i acest lucru.
c`teva zeci de mii de b\rba]i `nve[m`nta]i `n negru. Imaginea era M\ aflam `ntr-o stare destul de mizerabil\. M\ vedeam pe
trist\ [i dezolant\, iar Mozart spuse: mine `nsumi, un pelerin mort de oboseal\, str\b\t`nd pustiul
– Vede]i, acesta este Brahms. El n\zuie[te spre m`ntuire, dar lumii celeilalte, `nc\rcat cu multele c\r]i nefolositoare pe care
mai e `nc\ mult p`n\ atunci. le scrisesem, cu toate articolele, cu toate foiletoanele, urmat de
Am aflat c\ miile acelea de oameni `n negru erau interpre]ii armata de ze]ari care trebuiser\ s\ lucreze la ele, de armata de ci-
vocilor [i ai notelor care, dup\ sentin]a lui Dumnezeu, prisoseau titori care trebuiser\ s\ `nghit\ toate acestea. Dumnezeule! {i pe
`n partiturile sale. deasupra mai existau [i Adam, [i m\rul, [i tot ce mai `nsemna
– Prea multe instrumente, o mare risip\ de material, zise p\catul originar. A[adar, trebuia s\ isp\[esc pentru toate acestea
Mozart d`nd din cap. `n purgatoriul f\r\ de sf`r[it [i abia dup\ aceea s-ar putea pune
{i imediat dup\ aceea l-am v\zut m\r[\luind, `n fruntea unei `ntrebarea dac\, dincolo de ele, mai exist\ [i o contribu]ie
coloane la fel de mari, pe Richard Wagner [i am sim]it cum personal\, ceva propriu, sau dac\ nu cumva toate faptele mele [i

208 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 209


consecin]ele lor nu fuseser\ dec`t un fel de spum\ zadarnic\ pe `ncurc\turi. Locul acesta nu era bun, nu suportam s\ mai r\m`n
`ntinsul m\rii, un joc absurd `n torentul `nt`mpl\rilor! aici. Toate acestea trebuiau s\ se sf`r[easc\.
Mozart `ncepu s\ r`d\ tare v\z`ndu-mi chipul consternat. Dinaintea mea, `n marea oglind\ de perete, st\tea Harry.
Se t\v\lea de r`s [i b\tea din picioare sco]`nd ni[te zgomote Nu ar\ta bine deloc, ar\ta cam la fel ca `n noaptea de dup\
stridente. {i atunci a strigat la mine: vizita lui la profesor [i dup\ balul de la Vulturul Negru. Dar
– Hei, tinere, te m\n`nc\ limba mereu, pl\m`nu-]i se umfl\ toate acestea se `nt`mplaser\ demult de tot, cu ani, cu secole `n
greu? }i-e g`ndul la cititori, la aceste hoituri de ciori, la s\rmanii urm\; Harry `mb\tr`nise, `nv\]ase s\ danseze, fusese spec-
ron]\itori, la ze]arii bezmetici, la ace[ti eretici, la blestema]ii tatorul teatrului magic, `l auzise pe Mozart r`z`nd, nu-i mai era
a]`]\tori [i de s\bii ascu]itori? R`sul te-apuc\, balaur-n\luc\, team\ de dansuri, de femei, de cu]ite. P`n\ [i omul mediocru se
hohot nest\p`nit, scandalul s-a pornit, `n pantaloni te-ai mur- maturizeaz\ dup\ ce a parcurs c`teva secole. L-am privit `n-
d\rit. O, inim\ cu al credinciosului har, cu cerneala ta neagr\ de delung pe Harry `n oglind\: `l mai cuno[team bine, mai sem\na
tipar, `]i fac o lum`nare `n dar, c\ eu mi-s mare [trengar. `nc\, pu]in de tot, cu Harry cel de cincisprezece ani care, `ntr-o
Tres\rit, plesc\it, reprezentat, farsa a aranjat, din coad\ a dat, duminic\ de martie, se `nt`lnise cu Rosa, sco]`ndu-[i `n fa]a ei
nu prea mult a tremurat. Domnul a poruncit, dracul s\ te ia a p\l\ria de catehumen. {i totu[i `mb\tr`nise de atunci cu c`teva
venit, s\ te p\lmuiasc\ [i s\ te mu[truluiasc\ pentru c\ ai sute de ani[ori, f\cuse muzic\ [i filozofie, se s\turase de ele,
`nnegrit [i ai m`zg\lit, pentru c\ toate astea de fapt de la al]ii tr\sese la m\sea vin de Alsacia la Casca de O]el, avusese cu
le-ai ciugulit. savan]ii cumsecade dispute despre Kri[na, le iubise pe Erika
Bine, dar asta era prea de tot, de furie n-am mai avut nici [i pe Maria, fusese prieten cu Hermina, tr\sese cu pu[ca `n
m\car r\gazul s\ r\m`n sub impresia melancoliei. L-am apucat automobile [i se culcase cu o chinezoaic\ sub]iric\, se `nt`lnise
pe Mozart de codi]\, el se `ndep\rt\ `n zbor, iar coada i se alungi cu Goethe [i cu Mozart, g\urind ici [i colo plasa timpului [i a
din ce `n ce mai mult, ca o coad\ de comet\ de cap\tul c\reia realit\]ii aparente `n care continua s\ fie prins. Chiar dac\
eram ag\]at eu, str\b\t`nd lumea ca un v`rtej. Drace, dar frig pierduse piesele acelea dr\gu]e de [ah, avea totu[i un cu]it ca
mai era `n lumea asta! Nemuritorii \[tia suportau un aer gla- lumea `n buzunar. D\-i `nainte, b\tr`ne Harry, individ b\tr`n
cial, al naibii de rarefiat. Dar pe ei, un asemenea aer `i umplea [i obosit!
de veselie, de asta am putut s\-mi mai dau seama `n scurtul La dracu’, ce gust amar mai avea [i via]a asta! L-am scuipat
moment `nainte s\ le[in. M-a invadat o veselie cu gust iute-amar, pe Harry cel din oglind\ [i i-am dat un picior, sf\r`m`nd oglinda
o veselie t\ioas\, cu sclipiri metalice glaciale, un chef de a r`de `n ]\nd\ri. Am pornit `ncet pe coridorul r\sun\tor, privind cu
la fel de limpede, de s\lbatic [i de extraterestru a[a cum o f\cuse aten]ie la u[ile care `mi promiseser\ at`tea lucruri frumoase: pe
Mozart. Dar `n clipa aceea mi s-a t\iat respira]ia [i mi-am niciuna dintre ele nu se mai vedea vreo inscrip]ie. Am trecut
pierdut cuno[tin]a. `ncet prin fa]a tuturor celor o sut\ de u[i ale teatrului magic. Nu
fusesem ast\zi la balul mascat? De atunci se scursese un veac. ~n
Mi-am revenit, dar eram r\t\cit [i zdrobit, lumina alb\ a co- cur`nd nu vor mai exista ani. Mai era ceva de f\cut, Hermina
ridorului se reflecta pe podeaua lucioas\. Nu ajunsesem printre continua s\ a[tepte. Va fi o nunt\ stranie. Pluteam la voia
nemuritori, `nc\ nu. M\ aflam `n continuare `n lumea p\m`ntean\ `nt`mpl\rii, m`nat de un val tulbure, cu sentimente tulburi,
a enigmelor, a suferin]elor, a lupilor de step\, a chinuitoarelor sclav, lup de step\. La dracu’!

210 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 211


M-am oprit dinaintea ultimei u[i. Valul cel tulbure m\ parfum delicat [i l\sa s\ se `ntrevad\ lic\rul slab al urechiu[ei
purtase p`n\ `n dreptul ei. O, Rosa, tinere]e `ndep\rtat\, o, frumos modelate.
Goethe [i Mozart! Iat\, dorin]a ei era `mplinit\. ~nainte de a fi fost pe deplin a
Am deschis. ~nd\r\tul u[ii am dat de o priveli[te simpl\ [i mea, eu `mi omor`sem iubita. ~nf\ptuisem incredibilul, iar acum
frumoas\. Pe jos, pe covoare z\ceau doi oameni goi, erau fru- c\zusem `n genunchi, privind-o fix [i nepricep`nd `nsemn\tatea
moasa Hermina [i frumosul Pablo, unul l`ng\ cel\lalt, dor- faptei mele, ne[tiind m\car dac\ f\cusem un lucru bun [i drept
mind ad`nc, epuiza]i de jocul dragostei, un joc care pare at`t de sau dimpotriv\. Ce-ar spune inteligentul juc\tor de [ah, ce-ar
lacom [i care, totu[i, te face s\ te saturi at`t de repede. Oameni spune Pablo despre-a[a ceva? Nu [tiam nimic, nu eram `n stare
frumo[i, frumo[i, imagini minunate, corpuri splendide. Sub s\ g`ndesc. Gura rujat\ ardea din ce `n ce mai ro[ie pe chipul
s`nul st`ng al Herminei se z\rea o pat\ rotund\, proasp\t\, care se stingea. A[a fusese `ntreaga mea via]\, a[a fusese [i stro-
vine]ie, mu[c\tura s\rutului p\tima[ al din]ilor frumo[i, str\-
pul meu de fericire [i de dragoste, `ntocmai ca gura aceasta
lucitori, ai lui Pablo. Acolo unde se vedea pata mi-am `nfipt
`mpietrit\: un pic de ro[u pictat pe chipul unui mort.
cu]itul, b\g`nd toat\ lama. Pe pielea fraged\, alb\ a Herminei
{i de pe fa]a ne`nsufle]it\, de pe umerii albi, ne`nsufle]i]i, de
se prelinse s`nge. A[ fi [ters cu s\rut\rile mele s`ngele acesta,
pe bra]ele albe, ne`nsufle]ite, adia, strecur`ndu-se `ncet, un fior,
dac\ totul ar fi fost altfel, dac\ totul ar fi decurs altfel. Deci
o pustietate [i o singur\tate glacial\, o r\ceal\ din ce `n ce mai
n-am f\cut-o; priveam doar cum curgea s`ngele [i am v\zut cum
mare, care `ncepuse s\-mi anchilozeze m`inile [i buzele. Oare s\
i s-au deschis ochii pentru o clip\, `ndurera]i, profund uimi]i.
fi stins eu soarele? S\ fi ucis eu inima a tot ceea ce `nsemna via]\?
„De ce o fi uimit\?“ m-am g`ndit eu. Pe urm\ m-am mai g`ndit
S\ fi `nceput invazia ucig\torului frig cosmic?
c\ ar trebui s\-i `nchid ochii. Dar ei se `nchiser\ iar, de la sine.
A[adar, se `nt`mplase. Ea se r\suci pu]in pe o parte, de la ~nfiorat, m\ holbam la fruntea `mpietrit\, la c`rlion]ul `m-
subsuoar\ p`n\ la s`n am v\zut jocul unei umbre fine, delicate, b\]o[at, la luciul `nghe]at, palid al urechii. R\ceala ce izvora
care parc\ voia s\-mi aminteasc\ de ceva. Uitare! Apoi a r\mas din ele era ucig\toare, [i totu[i frumoas\: vibra, r\suna minu-
nemi[cat\. nat, era muzic\!
Am privit-o `ndelung. ~n cele din urm\, m\ de[tept\ un Nu sim]isem, oare, mai `nainte, fiorul acesta care sem\na,
fior [i am dat s\ plec. {i-atunci am v\zut cum Pablo se ridic\, totodat\, cu un fel de fericire? Nu mai auzisem, oare, muzica
am v\zut cum deschide ochii, `ntinz`ndu-[i m`inile [i picioa- aceasta? Ba da, la Mozart, la nemuritori.
rele, am v\zut cum se apleac\ deasupra frumoasei moarte [i cum ~mi venir\ `n minte ni[te versuri pe care le g\sisem undeva
z`mbe[te. „Individul acesta nu va putea s\ fie niciodat\ serios, c`ndva:
mi-am spus eu, z`mbe[te din te miri ce“. Pablo `ndoi cu grij\
col]ul covorului [i o acoperi pe Hermina p`n\ la s`n, astfel `nc`t Dimpotriv\, noi ne `nt`lnir\m
rana nu i se mai vedea, apoi, pe neauzite, p\r\si loja. Unde se ~n eterul `nghe]at, cu stele,
ducea? Oare to]i m\ p\r\seau? Am r\mas singur cu moarta pe Noi cu ziua [i-ora o sf`r[ir\m,
jum\tate acoperit\, cu cea pe care o iubeam [i o invidiam. Nu s`ntem masculi, b\tr`ni, femele...
C`rlion]ul de b\ie]andru `i at`rna pe fruntea palid\, gura `i Rece ni-i traiul, statornic [i drept,
str\lucea purpurie pe chipul alb ca varul, p\rul ei r\sp`ndea un Rece ca a[trii r`dem etern `n `nalt...

212 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 213


Atunci u[a lojei s-a deschis [i a intrat Mozart, f\r\ codi]\, profund\ la chinurile mele, `nv`rti blestematele [uruburi [i
f\r\ pantaloni trei-sferturi [i f\r\ pantofi cu cataram\, `mbr\cat `ndrept\ p`lnia de tabl\. R`z`nd, d\du drumul acelei muzici
modern, `nc`t l-am recunoscut abia dup\ ce l-am privit `nc\ o denaturate [i otr\vite s\ se infiltreze `n spa]ii [i, r`z`nd, `mi
dat\. S-a a[ezat foarte aproape de mine, era c`t pe ce s\-l ating [i r\spunse:
s\-l avertizez s\ nu se murd\reasc\ cu s`ngele scurs pe podea din – Te rog, f\r\ patos, stimate vecin! Apropo, ai b\gat de
s`nul Herminei. A[ez`ndu-se, a `nceput s\ se preocupe minu]ios seam\ acel ritardando? Ce idee, nu-i a[a? Da, [i-acum las\-te
de c`teva aparate [i instrumente mici, r\sp`ndite peste tot, acor- p\truns, om ner\bd\tor ce e[ti, de g`ndul acestui ritardando –
d`nd acestui lucru o mare importan]\, ba tr\gea [i `n[uruba, ba ascult\-i ba[ii, `i auzi ce dumnezeie[te intr\? – [i `ng\duie-i
de[uruba ceva, iar `n acest timp eu m\ uitam cu admira]ie la acestei idei a b\tr`nului Händel s\ p\trund\ `n inima-]i cuprins\
degetele lui iscusite, iu]i, pe care mi-ar fi pl\cut s\ le v\d o dat\ de nelini[te [i s-o potoleasc\! Ascult\, omule]ule, f\r\ patos [i
c`nt`nd la pian. ~ng`ndurat, m\ uitam la el, dar de fapt nu eram f\r\ ironie, [i vei vedea cum dincolo de v\lul de cretinism ire-
`ng`ndurat, ci visam, pierdut `n admira]ia pentru frumoasele [i mediabil al acestui aparat caraghios plute[te f\ptura `ndep\rtat\
inteligentele lui m`ini, sentimentul c\ se afla at`t de aproape de a muzicii zeilor! }ine minte, se pot trage unele `nv\]\minte din
mine m\ `nc\lzea, dar m\ [i intimida oarecum. De fapt, nu eram asta. Observ\ cum tubul acesta sonor face `n aparen]\ un lucru
atent deloc la ce f\cea, la ce `n[uruba [i treb\luia el acolo. dintre cele mai proste[ti, mai nefolositoare [i mai ne`ng\duite,
Asamblase `ns\ un aparat de radio pe care `l f\cuse s\ func- lu`nd o muzic\ interpretat\ undeva [i zv`rlind-o f\r\ nici un
]ioneze; conect\ difuzorul [i `mi spuse: discern\m`nt, proste[te [i grosolan, ba `n plus [i desfigur`nd-o,
– Ascult Münchenul, Concerto grosso `n Fa major de Händel. `ntr-un loc str\in, care nu i se potrive[te – [i totu[i, tubul acesta
~ntr-adev\r, spre mirarea [i groaza mea de nedescris, p`lnia nu-i poate distruge muzicii spiritul ei originar, el nu face dec`t
diabolic\ de tabl\ `ncepu `ndat\ s\ scuipe acel amestec de s\-[i tr\deze, datorit\ muzicii, propria tehnic\ deplorabil\ [i
mucozit\]i bronhiale [i de gum\ morfolit\ `ntre m\sele pe care func]ionalitatea v\duvit\ de spirit! Ascult\ cu aten]ie,
posesorii de gramofoane [i abona]ii radioului au convenit s\-l omule]ule, c\ci `]i va fi de folos! A[adar, destup\-]i urechile!
numeasc\ muzic\ – iar dincolo de r`g`itul [i h`r`itul acela se A[a. Iar acum ascult\ nu numai un Händel siluit de aparatul de
putea recunoa[te, `ntr-adev\r, ca sub o crust\ groas\ de impu- radio, care, chiar [i sub aceast\ `nf\]i[are mizerabil\, tot divin
rit\]i, imaginea veche, scump\, structura nobil\ a acestei muzici r\m`ne – ci ascult\ [i vezi totodat\, stimabile, admirabila para-
divine, compozi]ia regeasc\, respira]ia larg\, r\coroas\, sunetul bol\ a tot ceea ce este via]\. Ascult`nd radioul, ascul]i [i vezi
plin, amplu, al instrumentelor de coarde. lupta primordial\ dintre idee [i fenomen, dintre eternitate [i
– Dumnezeule, am exclamat `ngrozit, Mozart, ce ave]i de timp, dintre divin [i omenesc. ~ntocmai cum radioul, dragul
g`nd? Cu adev\rat vre]i s\ v\ face]i [i s\-mi face]i o porc\rie ca meu, arunc\ timp de zece minute cea mai splendid\ muzic\ din
asta? Adic\ ve]i `ng\dui s\ fim teroriza]i de un aparat at`t de lume, f\r\ nici un discern\m`nt, `n cele mai imposibile `nc\peri,
hidos, acest a[a-zis triumf al epocii noastre, cea mai recent\ `n saloane burgheze [i `n mansarde, printre abona]ii s\i care
arm\ a ei care `i va aduce victoria `n lupta pentru distrugerea stau la taclale, `[i umfl\ burta, casc\ sau dorm, `ntocmai cum el
artei? De ce crede]i c\ e necesar, Mozart? s\r\ce[te muzica de frumuse]ea ei senzual\, provoc`ndu-i
Omul cel straniu r`se de se pr\p\di, r`sul suna rece [i fan- stric\ciuni, zg`rieturi, [i h`r`ieli, f\r\ totu[i s\ reu[easc\ a-i
tomatic, surd, dar nimicea totul `n calea lui! Asist\ cu pl\cere `n\bu[i pe deplin spiritul – exact la fel `mpr\[tie de-a valma [i

214 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 215


via]a, a[a-zisa realitate, splendidul joc al imaginilor lumii, obli- `ncuviin]asem [i luasem `n considera]ie ideea aceasta at`t de `n-
g`ndu-ne s\ ascult\m dup\ Händel o conferin]\ despre tehnica grozitoare [i de stranie, dar o [i ghicisem dinainte? Poate, totu[i,
de camuflare a bilan]urilor `n `ntreprinderile industriale mij- pentru c\ era propria idee? {i de ce o omor`sem pe Hermina
locii, f\c`nd din cele mai fermec\toare acorduri orchestrale o tocmai `n momentul `n care o g\sisem goal\ `n bra]ele altuia?
flegm\ de sunete dezagreabile, strecur`ndu-[i peste tot tehnica, R`sul surd al lui Mozart suna atoate[tiutor [i sarcastic.
func]ionalitatea, derizoriul [i de[ert\ciunea `ntre idee [i rea- – Harry, mi-a spus, e[ti un m\sc\rici. Oare fata aceasta
litate, `ntre orchestr\ [i ureche. Toat\ via]a este a[a, micu]ule, frumoas\ s\ nu-[i fi dorit `ntr-adev\r de la tine nimic altceva
iar noi trebuie s\ o accept\m a[a cum e [i, dac\ nu s`ntem dec`t o lovitur\ de cu]it? Asta s\ i-o spui cui vrei, nu mie! Ei,
n\t\r\i, atunci r`dem. Oamenii de genul dumitale nu au nici un dar cel pu]in ai lovit cum trebuie, s\rmana copil\ e moart\
drept s\ profereze critici la adresa radioului sau a vie]ii. Mai de-a binelea. Poate c\ e timpul s\-]i dai seama de consecin]ele
bine `nva]\ `nt`i s\ ascul]i! ~nva]\ s\ iei `n serios ceea ce merit\ galanteriei tale fa]\ de aceast\ mic\ doamn\. Sau vrei cumva s\
s\ fie luat `n serios [i r`zi de toate celelalte! Sau poate c\ dum- scapi de consecin]e?
neata `nsu]i ai procedat mai bine, cu mai mult\ noble]e, cu mai
– Nu, am strigat eu. Oare nu `n]elegi? S\ scap de conse-
mult\ inteligen]\, cu mai mult gust? Da’ de unde, monsieur
cin]e! Nu-mi doresc nimic altceva dec`t s\ isp\[esc, s\ isp\[esc,
Harry, n-ai procedat defel a[a. Ai f\cut din via]a dumitale
s\ isp\[esc, s\-mi plec capul sub secure [i s\ m\ las pedepsit
istoria oribil\ a unui om bolnav, iar din talentul dumitale, o ne-
[i nimicit.
norocire. {i, dup\ cum v\d, n-ai [tiut cum s\ te folose[ti de o
Mozart m\ privi cu o ironie insuportabil\.
fat\ at`t de dr\gu]\, de o fat\ at`t de t`n\r\ [i de `nc`nt\toare `n
– Ce patetic mai e[ti! Dar tot vei `nv\]a ce-i umorul, Harry.
alt mod, dec`t `nfig`ndu-i un cu]it `n trup, nimicind-o! Crezi c\
Umorul este `ntotdeauna un umor negru, iar dac\ va fi necesar
este bine ce ai f\cut?
`l vei `nv\]a `n ceasuri negre. E[ti preg\tit pentru a[a ceva? Da?
– Bine? Da’ de unde! am exclamat eu dezn\d\jduit. Dumne-
Bine, atunci intr\ la procuror [i supune-te procedurii acelui
zeule, totul este at`t de fals, at`t de infernal, at`t de prostesc [i de
`ntreg aparat, lipsit de umor, al oamenilor legii p`n\ c`nd, cu
r\u! S`nt un dobitoc, Mozart, un dobitoc prost [i r\u, bolnav
[i stricat, ave]i dreptate de mii [i mii de ori. ~ns\ `n ceea ce o s`nge rece, ]i se va t\ia capul `ntr-o `nchisoare, `n zori de zi.
prive[te pe fata aceasta: ea a vrut s\ se `nt`mple a[a, eu n-am A[adar, e[ti preg\tit pentru a[a ceva?
f\cut dec`t s\ `ndeplinesc propria ei dorin]\. Dinaintea mea s-a aprins fulger\tor o inscrip]ie: iar eu am
Mozart r`se surd, dar avu bun\tatea s\ `nchid\ radioul. Felul dat din cap `n semn c\ s`nt de acord. O curte pustie, `ntre patru
`n care m\ ap\ram `mi suna dintr-odat\ [i mie, care fusesem ziduri cu ferestruici z\brelite, o ghilotin\ aranjat\ cu grij\, o
p`n\ atunci deplin convins de juste]ea lui, destul de nes\buit. duzin\ de domni `mbr\ca]i cu redingote [i robe de magistra]i,
C`ndva, c`nd Hermina – mi-am amintit eu brusc – vorbise iar la mijloc st\team eu, zgribulit, `n aerul cenu[iu al zorilor de
despre timp [i eternitate, eu acceptasem pe loc s\ consider c\ ziu\, cu inima str`ns\, jalnic de `nsp\im`ntat, dar eram preg\tit,
g`ndurile ei erau oglinda propriilor mele g`nduri. Acceptasem eram de acord. La comand\, am f\cut un pas `nainte, [i tot la
`ns\ ca pe ceva de la sine `n]eles s\ cred c\ g`ndul de a se l\sa comand\ am `ngenuncheat. Procurorul [i-a scos toca, [i-a dres
ucis\ de mine fusese ideea [i dorin]a exclusiv\ a Herminei, glasul, iar to]i ceilal]i domni [i-au dres [i ei glasul. }inea `n m`n\
neinfluen]at\ de mine cu nimic. Dar oare de ce nu numai c\ o h`rtie solemn\, desp\turit\, din care citi:

216 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 217


– Domnilor, `n fa]a dumneavoastr\ se afl\ Harry Haller, `n stare s\ mai comi]i zece crime. Vrei s\ mori, la[ule, iar nu s\
acuzat [i g\sit vinovat de a fi abuzat `n mod necugetat de tea- tr\ie[ti. La naiba, dar tocmai asta trebuie s\ faci, s\ tr\ie[ti! Ai
trul nostru magic. Haller nu a ofensat numai marea art\, con- merita s\ fii condamnat la cea mai grea pedeaps\.
fund`nd frumoasa noastr\ galerie de imagini cu a[a-numita – O, [i care ar fi aceast\ pedeaps\?
realitate [i `nfig`nd imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unui cu]it – Am putea, de exemplu, s\ `nviem din nou fata [i s\ o c\s\-
`n imaginea, reflectat\ `n oglind\, a unei fete, omor`nd-o, ci a torim cu dumneata.
dovedit pe deasupra [i inten]ia de a se folosi de teatrul nostru, – Nu, cu asta n-a[ fi de acord. S-ar `nt`mpla o nenorocire.
`ntr-un mod cu totul lipsit de umor, ca de un mecanism destinat – De parc\ tot ce ai me[terit dumneata aici n-ar fi o nenoro-
sinuciderii. Prin urmare, `l condamn\m pe Haller s\ tr\iasc\ cire destul de mare! Dar acum trebuie s\ punem cap\t tuturor ges-
ve[nic [i `i retragem permisul de intrare `n teatrul nostru pe o turilor patetice [i tuturor asasinatelor. E cazul s\ fii `n sf`r[it rezo-
durat\ de dou\sprezece ore. De asemenea, acuzatul nu poate fi nabil! Trebuie s\ tr\ie[ti [i s\ `nve]i s\ r`zi. Trebuie s\ `nve]i s\
absolvit nici de pedeapsa de a se r`de cu poft\ de el, ast\zi, aici. ascul]i aceast\ blestemat\ muzic\ radiofonic\ a vie]ii, trebuie s\ ad-
Domnilor, s\ ne acord\m glasurile: unu – doi – trei! miri spiritul care se ascunde dincolo de ea, trebuie s\ `nve]i s\ r`zi
{i la trei, cei de fa]\ au `nceput s\ r`d\, cu to]ii `n aceea[i de disonan]ele ei. Gata, nu ]i se cere mai mult de-at`t.
secund\, r`deau `ntr-un cor `nalt, r`deau `ngrozitor, era ceva ~ncet, str`ng`nd din din]i, l-am `ntrebat:
insuportabil pentru un om, era un r`s de pe lumea cealalt\. – {i dac\ refuz? {i dac\, domnule Mozart, nu v\ recunosc
C`nd mi-am revenit, Mozart st\tea l`ng\ mine, la fel ca mai dreptul de a-i da dispozi]ii lupului de step\ [i de a interveni `n
`nainte, m\ b\tu pe um\r [i-mi zise: destinul lui?
– }i-ai auzit sentin]a. A[adar, va trebui s\ te obi[nuie[ti s\ – Atunci, zise Mozart pa[nic, ]i-a[ propune s\ mai fumezi
ascul]i `n continuare muzica radiofonic\ a vie]ii. ~]i va face bine. una din pl\cutele mele ]ig\ri.
E[ti, din p\cate foarte slab `nzestrat, prostu]ule, dar cred c\ `n- {i `n vreme ce rostea aceste cuvinte, sco]`nd ca prin farmec
cetul cu `ncetul ai cam priceput ce se cere de la dumneata. o ]igar\ din buzunarul vestei [i oferindu-mi-o, dintr-odat\, nu
Trebuie s\ `nve]i s\ r`zi, iat\ ce ]i se cere. Trebuie s\ p\trunzi mai era Mozart, ci acela care m\ privea acum cu ni[te ochi calzi,
latura umoristic\ a vie]ii, umorul negru al acestei vie]i. Dar, fi- exotici, negri, era prietenul meu Pablo [i sem\na ca un frate
re[te, e[ti preg\tit pentru orice, numai pentru ceea ce ]i se cere nu! geam\n cu omul care m\ `nv\]ase jocul cu piesele de [ah.
E[ti preg\tit s\ spinteci femei, e[ti preg\tit s\ te la[i decapitat `n – Pablo, am exclamat eu tres\rind. Pablo, unde ne afl\m?
mod solemn, s`nt sigur c\ ai fi preg\tit s\ te [i mortifici, [i s\ te Pablo mi-a dat ]igara [i mi-a oferit foc.
autoflagelezi vreme de o sut\ de ani. Sau gre[esc cumva? – Ne afl\m, z`mbi el, `n teatrul meu magic [i, `n caz c\ vrei
– O, fire[te c\ s`nt preg\tit din toat\ inima, am exclamat eu s\ `nve]i tangoul sau s\ te faci general, sau s\ stai de vorb\ cu
`n suferin]a mea. Alexandru cel Mare, toate acestea `]i vor sta la dispozi]ie data
– Fire[te! Participi la orice reprezenta]ie idioat\ [i f\r\ pic viitoare. Dar trebuie s\-]i spun, Harry, c\ m-ai cam dezam\git.
de umor, e[ti un om m\rinimos, participi la tot ce este patetic Te-ai pierdut r\u cu firea, ai lezat umorul micului meu teatru,
[i f\r\ haz! Ei iat\, eu nu iau parte la a[a ceva, nu dau nici o para f\c`nd porc\ria asta, ai `njunghiat cu un cu]it [i ne-ai murd\rit
chioar\ pe isp\[irea-]i romantic\. Dore[ti s\ fii executat, dore[ti frumoasa lume a imaginilor cu petele astea de realitate. N-a fost
s\ ]i se reteze capul, turbatule! Pentru un ideal at`t de idiot ai fi dr\gu] din partea ta. S\ sper\m c\ m\car ai f\cut toate astea din

218 H E R M A N N H E S S E Lupul de step\ 219


gelozie, c`nd ai v\zut-o pe Hermina culcat\ l`ng\ mine. Cu o
asemenea figur\ n-ai [tiut, din p\cate, cum s\ umbli – credeam
biblioteca rao
c\ ai `nv\]at mai bine jocul. Nu-i nimic, se poate `ndrepta. De la clasici la contemporani, într-o formul\
O apuc\ pe Hermina care, `n m`inile lui, lu\ `ndat\ dimen- grafic\ nou\, cei mai reprezentativi autori pentru
siunile pitice ale unei piese de [ah [i o v`r` `n acela[i buzunar al
vestei din care, cu pu]in timp mai `nainte, scosese ]igara.
biblioteca dumneavoastr\
Fumul greu, dulceag, mirosea pl\cut, m\ sim]eam golit pe Madeleine Albright DOAMNA SECRETAR DE STAT
din\untru [i gata s\ dorm un an `ntreg. Grigore Arbore LIBERTATEA F|R| DEMOCRA}IE
{I „GLON}UL DE AUR“
Da, `n]elegeam totul, `l `n]elegeam pe Pablo, `l `n]elegeam
Dan Brown ~NGERI {I DEMONI  CODULLUI DAVINCI
pe Mozart, undeva, `nd\r\tul meu i-am auzit teribilul hohot de  FORT|REA}A DIGITAL|

r`s, [tiam c\ `n buzunar aveam toate acele sute de mii de figuri Albert Camus STR|INUL / CIUMA / C|DEREA / EXILUL {I
~MP|R|}IA  FA}A {I REVERSUL / NUNTA / MITUL
ale jocului vie]ii, al c\rui sens `l intuiam, cutremur`ndu-m\,
LUI SISIF / OMUL REVOLTAT / VARA
sim]eam `n mine voin]a de a lua jocul, `nc\ o dat\, de la cap\t,  CARNETE  TEATRU  PRIMUL OM
de a gusta `nc\ o dat\ chinurile sale, de a m\ `nfiora `nc\ o dat\ de John Le Carré PRIETENIE ABSOLUT|
absurditatea lui, de a str\bate `nc\ o dat\, iar\ [i iar\, infernul Eugen Ovidiu Chirovici MISTERELE ISTORIEI
Bill Clinton VIA}A MEA
dinl\untrul meu.
Hillary Rodham Clinton ISTORIE TR|IT|
~ntr-o bun\ zi voi juca mai bine acest joc cu figuri. ~ntr-o Robin Cook RISC ASUMAT
bun\ zi voi `nv\]a s\ r`d. M\ a[tepta Pablo. M\ a[tepta Mozart. Clive Cussler AURUL INCA{ILOR
Charles Dickens DAVID COPPERFIELD (2 vol.)
Denis Diderot NEPOTUL LUI RAMEAU
Josif Constantin Dr\gan PRIN EUROPA (5 vol.)
William Faulkner C|TUNUL
Joseph Finder PUTERI EXCEP}IONALE
Colin Forbes CATACLISMUL  RINOCERUL  PE MUCHIE DE
CU}IT  CONSPIRA}IA  VALUL UCIGA{
Frederick Forsyth R|ZBUN|TORUL
André Gide FRUCTELE P|M~NTULUI  FALSIFICATORII DE BANI /
PORUMBELUL
John Grisham ULTIMUL JURAT  UN ALTFEL DE CR|CIUN
 CAMPIONUL DIN ARKANSAS  MAESTRUL

 MO{TENITORII  MEDIATORUL

V.D. Gu[\ de Dr\gan CONDAMNAT LA ADEV|R


Hermann Hesse JOCUL CU M|RGELE DE STICL|
 NARCIS {I GUR|-DE-AUR  LUPUL DE STEP|

 SIDDHARTHA / C|L|TORIA SPRE SOARE-R|SARE

 KNULP / DEMIAN  CELE MAI FRUMOASE

POVESTIRI
Ilf [i Petrov DOU|SPREZECE SCAUNE  VI}ELUL DE AUR
Franz Kafka JURNAL  CASTELUL  CORESPONDEN}| (vol. 1)
Dean Koontz ~N PUTEREA NOP}II

220 H E R M A N N H E S S E
Mario Vargas Llosa R|ZBOIUL SF~R{ITULUI LUMII
 CONVERSA}IE LA CATEDRALA ~n cur`nd
André Malraux CONDI}IA UMAN|  CUCERITORII / CALEA REGAL|
Thomas Mann DOCTOR FAUSTUS  MUNTELE VR|JIT
 POVESTIRI  M|RTURISIRILE ESCROCULUI
FELIX KRULL  LOTTE LA WEIMAR
G. García Márquez UN VEAC DE SINGUR|TATE  TOAMNA
PATRIARHULUI  DOU|SPREZECE POVESTIRI
C|L|TOARE  DESPRE DRAGOSTE {I AL}I
DEMONI  INCREDIBILA {I TRISTA POVESTE A
CANDIDEI ERÉNDIRA {I A BUNICII SALE F|R|
SUFLET  DRAGOSTEA ~N VREMEA HOLEREI
 AVENTURA LUI MIGUEL LITTÍN,
CLANDESTIN ~N CHILE  A TR|I PENTRU A-}I
POVESTI VIA}A  GENERALUL ~N LABIRINTUL
S|U  POVESTEA T~RFELOR MELE TRISTE
Virgil M\gureanu DECLINUL SAU APOTEOZA PUTERII?
Ilie N\stase MR N|STASE
Regina Noor CALEA SPRE CREDIN}|
Christopher Paolini ERAGON
L. Picknett & C. Prince MISTERUL TEMPLIERILOR Jean-Paul Sartre William Faulkner
 CONSPIRA}IA STARGATE
ZIDUL ORA{UL
Mario Puzo OMERTA
Ernesto Sábato ESEURI (vol. 1)
Antoine de Saint-Exupéry CITADELA
Jean-Paul Sartre TEATRU  CUVINTELE / GREA}A
John Saul PREZEN}A  M~NA DREAPT| A DIAVOLULUI
 CASA DE LA R|SCRUCE
Dinu S\raru TRILOGIA }|R|NEASC|  CIOCOII NOI CU
BODYGUARD
Dinu S\raru GENERALUL REVOLU}IEI CU PICIORUL
& Victor St\nculescu ~N GHIPS
John Steinbeck {OARECI {I OAMENI
Stendhal RO{U {I NEGRU  M|N|STIREA DIN PARMA
Alex Mihai Stoenescu ISTORIA LOVITURILOR DE STAT ~N ROMÂNIA
(vol. I, II, III [i IV[1])  PATIMILE SF~NTULUI
TOMMASO D’AQUINO  INTERVIURI DESPRE
REVOLU}IE
J.R.R. Tolkien ROVERANDOM
L.N. Tolstoi CAZACII {I ALTE POVESTIRI  SONATA
KREUTZER {I ALTE POVESTIRI
Oswald Wirth FRANCMASONERIA PE ~N}ELESUL
ADEP}ILOR S|I
Moony Witcher FETI}A CELEI DE A {ASEA LUNI  NINA {I
MISTERUL NOTEI A OPTA John Steinbeck Borges – Sabato
FRUCTELE DIALOGURI
M~NIEI Consemnate de Orlando Barone
clubul c\r]ii rao
~ncep`nd cu 1 iunie 2005,
CLUBUL C|R}II RAO
are un nou regulament de func]ionare, mai modern,
mai eficient [i mai adaptat nevoilor dumneavoastr\,
care este pus la dispozi]ia membrilor odat\ cu fi[a
de `nscriere. Principala inova]ie o reprezint\
introducerea a TREI TIPURI DE CARDURI
care v\ ofer\ mari reduceri de pre]
`n achizi]ionarea c\r]ilor.
Pentru detalii privind acest regulament
v\ pute]i informa din bro[urile editurii noastre
sau scriindu-ne pe adresa:

C.P. 2-124, Bucure[ti;


e-mail: club@raobooks.com

sau acces`nd site-urile:


www.raobooks.com;
www.rao.ro