Sei sulla pagina 1di 28
21 Hunfalvy are deci un scop afaré din sine insugi, acela de a sluji unui interes politic. Ce lucru poate inst mai mult tur- bura expunerea adevérului de cit ingrijirea de un interes actual ? at I PARASIREA DACIEI. Dupa ce Dacia cucerité de Traian remase sub stapinirea Romanilor, timp de 164 de ani, ea fu pirasiti: de citra impé- ratul Aurelian, care nu mai putea apira imperiul in potriva na- vilirei Gofilor. Istoricii Romani cari amintesc aceasta para- sire a provinciei o infatigazi ca deplina. -Ast-fel Javius Vo- piscus zice, ch nu numai legiunile furi retrase din Dacia, dar si locuitorii, cari fur asazati in Moesia '). Sextus Rufus araté acelag lucru cu cuvinte mai scurte, anume ci Romanii ar fi fost stramutati din Dacia, care fusese perdut&é pe tim- pul impératului Galienus *). In sfirsit, Eutropius adaogi ci colonigtii ce au fost retrasi din Dacia erau din orage gi de la tara: (Aurelian) pirisi Dacia vézénd Tliricul. si Moesia pustiite si ne mai puténd’o apéra, ear pe Romanii, adusi din orasele si ogoarele Daciei, i-au asezat in mijlocul Moesiei, pe care o numi Dacia si care astizi desparte cele doué Moesii.“ #) 4) Aurelian, ¢. 89: ,Quum vastatum Ilyricum ac Moesiam deper- ditam videret, provinciam trans Danubium Daciam a Trajano con- stitutam, sublato exercitu et provincialibus reliquit, desperans eam posse retineri: abductosque ex ea populos in Moesiam collocavit appellavitque suam Daciam, quae nunc duas Moesias dividit.« 2) Breviarium c. 8: ,Dacia Gallieno imperatore ammissa est; et per Aurelianum éranstatis evinde Romanis duae Daciae in regionibus ‘Moesiac ac Dardaniae factae sunt." Hist. rom. 9, 15: ,Provineiam Daciam, quam Trajanus ultra Da- anbium fecerat intermisit, vastato omni Ilyrico et Moesia, despe- rans eam posse retineri: abductosque Romanos ex urbibus et a- gris Daciae in media Moesia collocavit, appellavitque eam Daciam, 22 Daca ne-am finea de interpretarea literala a textelor, a- tunci n’am putea de cit priimi o piarisire deplini a Daciei. Nu trebue inst uitat ci adese ovi analigti si cronicari, re- produc faptele intr’un chip gregit sau schimbat, si c& este tocmai datoria criticei istorice de a veduce spusele lor laa- devérata lor valoare. D-1 Zung a luat cu drept cuvént a- minte c& dacd ne-am finea de litera spuselor, ar trebui sa primim ca tot aga de deplina, si degertarea Raetiei de Ro- nani, cici Eugip in viata sf. Severin spune respicat ci po- trivit cu prezicerile sfintului, tofi locuitorii {@rii fura stra- mutafi in imperiul roman, pe cind neadevérul unei asemene miarturisiri pentru Raefia, a fost dovedit intr’un chip inve- derat. *) Résler, pentru a dao mai mare greutate cuvintelor lui Vopicus face din el ,un istoric prea infelept, care ’si inte- meiazi parerile sale pe o cercetare constiintioasi a faptelor si care dispunea de un bogat material istoric. *) Aceasta e tot ce poate fi mai neadevérat! Mai tofi istoricii epocei im- periale, afar’ de Tacitus si Marcellinus, sunt niste oameni fart nici un soiu de spirit critic, cirora le place a povesti mai eu deosebire anecdotele ce so raporté ta viata principi- lor si care se indeletnicese prea putin cusoarta popoarelor. *) Vopiscus marturiseste apoi el insusi ce motiv Yau impins a serie istoria impératulut Aaretian, anume stairuintete unei ru- quae nunc duas Moesias dividit.“ Coi-L-alfi serlitori vechi care a- ue aceastii imprejarare nu coufin nimiea nou: Rosler, Rom. Stud. p. 67. 3) Iung, Die Anfiinge der Romaenen in Zeitschrift far oester. Gymn. 1876, p. 92. 2) Rom. Stud, p. 68. 3) Mommsen, Die Schweiz in rom, Zeit, spune despre epoca impe- riali charfi: eine Zeit deren Ucberlieferung wesentlich von der Regierung, nebenher yon der herrschenden Nation, nur zufillig yon den beherrschten Volkern handelt,“ Citat de D-] Inung, 1. cp. 17. 23 denii a impératului, Junius Tiberianus, care se tanguia catri, el ci ar fi piicat ca viata unui principe atit de insemnat si ré- mini necunoscuti. fl sfitueste chiar ci dacd ar vrea si o serie n’ar avea nevoie’ si spuni tot adevérul ,cici ar a- yea tovarisi in minciuna, pe niste autori a ‘or eloquenta istorick o adinirim.* ') Eati deci istoricul cel ,,prea intelept* al lui Résler. Vom vedea in curénd pe ce se razima_,ceree- tarez constiincioasd a faptelor“ espuse de dénsul. Parasirea Daciei este raportati faré nici un soiu de ingri- dire de catre istoricii romani. Poate ea fi crezuti? Era ea cu putint’ ? Trebuia sé se intimple? Eati ce ne propunem a cerceta, Mai int&iu izvoarele reproduse mai sus, precum gi scriito- rii noi cari le cred pe cuvént, spun ci poporatiunea Daciei fu strimutata in Moesia, care primi numele de Dacia aure- lian&. Totusi aceleasi izvoare incep prin a arita ca ,tliria si Moesia fiind pustiile si perdute*, Aurelian se hotari a pa- risi Dacia. Intr’adevér inainte ca si dupd Aurelian, Moesia fu expusd navilirei cel putin tot atita pe cit gi Dacia, cea ce impinsese inci pe impératul Hadrian, a dérima minunatul pod aruncat de cuceritorul Daciei peste Dunire. Moesia, fi- ind anume o provincid mai apropiatié de centrul imperialui, plinad de orage mari gsi continénd mari bogitii, oferea barbarilor o prada foarte mainoasi. Résler insusi face o des- criere prea vie a nenorocirilor cirora Moesia fusese expusi: »Locuitorii barbari ai térilor reci si mlastinoase erau atra: prin 0 putere neinvinsd citré caldele sufliri, dulcile poame ale sudului, citré regiunile roditoare ale Moesiei si Traciei cu pidurile lor minunate, pisunile lor cele grase si viile lor incintétoare. Ast-fel fu pregatité pentru peninsula Balcanului o navalire far’ aseménare mai piigubitoare de cit acea care 4) Aurelian.-c. 2: yhabitarus mendaciorum comites, quos historiae eloquentiae miramur autores,