Sei sulla pagina 1di 8

Universitatea din Oradea

Facultatea de Istorie, Geografie si Relatii Internationale


Specializare: Geografia Turismului

DINAMICA ATMOSFERICA IN EUROPA


- VANTURILE –

Student: Dumbravescu Adriana


Anul II

Dinamica atmosferica in Europa – Vanturile


Clima Europei este determinata de asezarea sa in zona temperata,
de influenta pe care o exercita Oceanul Atlantic impreuna cu Curentul Cald
al Golfului si Marea Mediterana, si de configuratia reliefului si tarmurilor.

Principalul factor de formare al climei Europei il constituie insa


circulatia atmosferica deasupra acestui continent. Aceasta se dezvolta sub
influenta a doi centri de actiune permanenti: Anticiclonul (dinamic,
subtropical al) Azorelor si Minima Islandeza; iar in perioada rece, si sub
influenta Anticiclonului termic Eurasiatic. Dupa caracterul circulatiei
atmosferice, Europa poate fi impartita in doua zone climatice: zona
temperata, care cuprinde cea mai mare parte a continentului si zona
subtropicala, despartite intre ele prin lantul Muntilor Pirinei, Alpi si Balcani,
orientati vest-est.

Din punct de vedere al conditiilor climatice luate in ansamblu,


determinate de caracterul circulatiei maselor de aer, Europa poate fi
subdivizata in 4 regiuni climatice: Europa Nordica, Europa Vestica, Europa
Estica si Europa Sudica (mediteraneana).

Clima Europei Nordice (Islanda, Peninsula Scandinavica, tarile


baltice, precum si extremitatea nordica a Rusiei europene) se formeaza in
cea mai mare parte sub influenta aerului polar maritim de deasupra
Oceanului Atlantic si a frecventelor patrunderi de aer arctic. In general,
clima acestei regiuni este umeda si relativ blanda in partea vestica,
datorita Curentului Cald al Golfului, si ceva mai aspra in est, ca o
cconsecinta a orientarii Muntilor Scandinavici (NE-SV), care impiedica
patrunderea spre rasarit a acestei influente. Este specific numarul mic de
zile senine intr-un an (pana la 50 de zile), in timp ce zilele noroase
depasesc 300, cele mai multe fiind cu ceata. Iarna predomina vanturile
puternice dinspre vest si sud-vest, provocate de trecerea frecventa a
ciclonilor, care transporta aerul mai cald de deasupra Oceanului Atlantic.
In timpul verii, cea mai mare frecventa o au vanturile dinspre nord
(vanturile polare - bat dinspre maximele polare spre minimele
subpolare) care, transportand mase reci de aer arctic , provoaca adeseori
ingheturi, chiar in mijlocul perioadei calde a anului. Transformarea
acestuia in aer polar continental se desfasoara lent in aceasta regiune,
datorita intinselor paduri de conifere, care acopera suprafata pamantului
si a numeroaselor lacuri, ce consuma o cantitate importanta de caldura in
procesul evaporatiei. Din aceasta cauza, verile sunt racoroase .

Europa Vestica (Franta, Belgia, Olanda, Danemarca, Anglia si partea


de sud a Norvegiei) se caracterizeaza printr-o clima mai dulce, cu iarna
calda (peste 0oC) si vara racoroasa (intre 15 si 18oC). Aici predomina
masele de aer polare maritime, cu o intensa activitate ciclonica in
perioada rece a anului. In cadrul acestei regiuni climatice este
caracteristica variatia anuala uniforma, atat a temperaturiii cat si a
precipitatiilor, amplitudini termice anuale intre 10° si 15oC si ploi in tot
cursul anului, avand insa o frecventa mai mare toamna si iarna, cand
activitatea ciclonica este mai intensa. Stratul de zapada este instabil.

Vanturile de Vest se formeaza intre maximele tropicale si


minimele subtropicale, deci bat intre 40° si 60° latitudine nordica si
sudica. Fiind deviate de la directia normala, bat dinspre vest, de unde si
denumirea lor. Aceste vanturi aduc precipitatii bogate pe coastele vestice
ale continentelor. Acelasi efect il au si asupra Europei Vestice.

Europa Estica, in care este situata si tara noastra se caracterizeaza


printr-o clima temperata continentala. Vara este foarte calduroasa, iar
iarna rece, fapt ce determina mari amplitudini termice anuale. Principala
masa de aer o constituie aerul polar continental, care se formeaza in
ramura europeana a anticiclonului de iarna asiatic, prin racirea si uscarea
aerului polar maritim deasupra invelisului de zapada. In cursul iernii sunt
frecvente inversiunile termice. De asemenea, au loc invazii ale aerului
arctic, care scad temperatura aerului pana sub -40oC. Crivatul este un
vant deosebit de puternic, care bate in Moldova, Dobrogea si sudul si estul
Munteniei. Sufla dinspre N-E spre S-V, cu viteze ce depasesc uneori 30-35
m/s. In timpul verii, in aceasta regiune se constata prezenta maselor de
aer tropical, care provin din regiunea mediteraneana, sau se formeaza in
sudul Peninsulei Balcanice si in Campia Panonica, Campia Romana si in
zona de stepa a teritoriului european al Rusiei. Formarea se produce
atunci cand peste Europa domina anticiclonul Azoric, sub forma unei
dorsale de mare presiune, care creeaza conditii pentru producerea unor
perioade mai lungi sau mai scurte de seceta. Cantitatea maxima de
precipitatii se inregistreaza la sfarsitul primaverii si prima jumatate a verii.

Conditii climatice deosebite se observa pe coasta de sud a Crimeei.


Aceste conditii se formeaza sub influenta muntilor care se opun invaziilor
maselor de aer rece din nord si sub influenta Marii Negre, a carei
suprafata este iarna mai calda decat uscatul inconjurator. In felul acesta
Marea Neagra contribuie iarna la intensificarea activitatii ciclonice din
Marea Mediterana, iar vara la extinderea in aceasta zona a dorsalei
anticiclonului Azoric. Tipul special de clima care se creeaza aici, cu ierni
foarte blande si ploioase si veri senine si uscate este asemanator tipului
subtropical.

Intre regiunea de vest si cea de est se formeaza un climat de


tranzitie (in Europa Centrala), in care verile sunt mai calduroase decat in
clima temperata maritima din vest, iar iernile sunt ceva mai calde decat in
clima temperata continentala din est.
Europa Sudica apartine din punct de vedere climatic zonei
subtropicale. Ea este limitata la nord de puternice lanturi muntoase (Muntii
Pirinei, Muntii Alpi si Muntii Balcani), care opresc invaziile de aer rece din
nord. Acest aer arctic ocoleste lanturile de munti pe la vest si est,
coborand brusc temperatura aerului. Ninsoarea care se produce in aceste
cazuri formeaza un strat de zapada, care se mentine numai cateva zile in
partile nordice ale regiunii.

In cursul verii, regiunea mediteraneana este expusa influentei


aerului tropical. Perioadele de timp cald, senin si uscat sunt destul de
lungi, iar nebulozitatea foarte redusa. Iarna, in jumatatea vestica a regiunii
(Peninsulele Iberica si Italica), predomina aerul polar maritim, in partea
estica a zonei subtropicale (Peninsula Balcanica) predomina aerul polar
continental. Din aceasta cauza, temperatura aerului depaseste peste tot
0oC, cu exceptia partii centrale a Peninsulei Balcanice, unde coboara la
-1...-2oC. Precipitatiile cele mai bogate se inregistreaza iarna, datorita
activitatii ciclonice care se dezvolta de-a lungul frontului polar, deplasat
mult catre sud in acest anotimp. Ele depasesc 1 000 mm in regiunile
vestice ale celor trei peninsule (pe versantii vestici ai Muntilor Alpi Dinarici
ajung chiar la 3 000 mm) si scad sub 500 mm in partile estice.

Din categoria vanturilor neregulate ( vanturi care bat doar intr-o


anumita regiune), mai amintim in aceasta zona mistralul. Acesta este un
vant puternic, rece si de obicei uscat, specific Frantei, din directia Nord
Vest care accelereaza atunci când trece prin văile râurilor Rhone și
Durance, spre coasta Mării Mediterane în zona regiunii Camargue. Acesta
afectează nord-estul câmpiei Languedoc și regiunea Provence până la est
de Toulon, unde se simte ca un vant puternic de vest. El are o influență
puternică asupra coastei mediteraneene din Franța, și este cauza
furtunilor bruște din Marea Mediterană între Corsica și Insulele Baleare. În
sudul Franței denumirea vine din dialectul ”Languedoc” a limbii
”provençale” și înseamnă "meșteșugit". Același vânt este numit ’’mistrau’’
în dialectul occitan (Sudul Franței), ’’mestral’’ în catalană și ’’maestrale’’ în
limba italiană și dialectele din insula Corsica. Mistralul este de obicei
însoțit de vreme frumoasă și senină, și joacă un rol important în crearea
climatului din Provence. El poate ajunge la viteze de mai bine de nouăzeci
de kilometri pe oră, în special în valea Rhone-ului. Media zilnică a vitezei
acestuia poate ajunge la circa cincizeci de kilometri pe oră, calmându-se
vizibil pe timp de noapte.

Tot in Europa Mediteraneana isi face simtita prezenta si bora. Bora


este un vant neregulat, din directia N – NE, care se resimte pe litoralul
Marii Adriatice, in Croatia, Italia, Grecia, Slovenia si Turcia. Numele sau
deriva din mitologia greaca, de la Boreas, care era personificarea vantului
nordic. Schimbatorul bora poate fi simtit adeseori peste tot in Dalmatia,
Istria, pe litoralul sloven, la Trieste, si in restul coastei estice a Marii
Adriatice. Loveste in rafale. Acest vant este foarte frecvent in timpul iernii.
Bate cu putere cand o masa polara cu presiune ridicata se aseaza peste
muntii acoperiti cu zapada din spatele lantului muntos de coasta Dinaric,
si o masa de aer calma, de minima presiune, se intinde mai la sud, peste
mai calda Mare Adriatica. Pe masura ce aerul se raceste si devine mai
dens pe timp de noapte, vantul bora se raceste si el. Temperatura sa
initiala este atat de scazuta incat in miscarea sa descendenta nu se
incalzeste semnificativ, ajungand la ses ca un vant rece.

Vantul are 2 nume traditionale, in functie de conditiile


meteorologice: ’’bora luminoasa’’ (bora chiara in italiana), cand cerul e
senin, opus ’’borei intunecoase’’ (bora scura) care isi face simtita prezenta
pe timp noros si ploios. Zona in care cele mai puternice vanturi de tip bora
sunt resimtite este cea a lantului muntos Velebit din Croatia. Navigatul in
Canalul Velebit poate fi extrem de periculos pentru un marinar
neexperimentat deoarece vantul poate incepe brusc, intr-o zi calma si
senina, si poate cauza probleme majore, care pot afecta chiar si traficul
rutier. În apropiere de oraşele Senj, Stara Novalja si Karlobag, bora poate
atinge viteze de până la 220 de kilometri pe oră. Vantul este caracteristic
si Vaii Vipava din Slovenia si Podisului Karst, o zona calcaroasa deasupra
Golfului Trieste. Intrucat acest areal separa coasta joasa a Adriaticii de
Alpii Iulieni,aici se produc vanturi extreme de acest tip. Manifestarile
puternice ale borei au influentat stilul traditional de viata si arhitectura
regiunii. Orasele de pe coasta unde bora bate frecvent sunt construite mai
inghesuit, cu strazi inguste. Cladiri din mai multe orasele si sate din
Slovenia si provincia Trieste (Italia) au pietre pe acoperisurile lor pentru a
preveni caderea tiglelor in timpul rafalelor. Vanturi puternice de tip bora
apar si in Golful Tsemes al Marii Negre, din apropierea portului rusesc
Novorosiisk. Acestea pot atinge viteze de pana la 220 km/ ora.

In arealele muntoase din Europa, si nu numai, isi mai face simtita


prezenta un alt vant, cunoscut sub numele de foehn. Foehnul este un
vant de munte, cald si uscat, care se deplaseaza cu o viteza mare. Cand
aerul dintr-o vale urca pe panta unui masiv muntos, se raceste pe masura
ce se inalta. Vaporii de apa pe care ii contine se condenseaza si se
produce ploaia. Cand trece de varful muntelui, aerul, care si-a pierdut
intreaga umiditate, devine uscat. Coborand pe celalat versant, aerul se
incalzeste rapid, cu aproximativ 1° C la fiecare 100m. Odată cu atingerea
unei altitudini mai joase, acest front de aer creează vânturi puternice,
furtunoase, calde și uscate. În doar câteva ore, un astfel de front de aer
poate produce creșteri de temperatura până la 30°C. Foehnul provoaca
deseori incendii si avalanse. Existenta Foehnului explica vegetatia diferita
care poate fi observata pe versantii opusi ai unui munte: vegetatie
specifica mediului umed pe primul versant si specifica mediului arid, chiar
desertic, pe cel de-al doilea. Numele dat acestui tip de vânt, föhn, provine
din limba germană; este originar din Alpi și Europa centrală, unde climatul
este sensibil influențat de existenta acestuia. Vântul föehn este faimos
printre montaniarzii Alpilor, și în special printre cei ce
escaladeaza masivul Eiger, întrucât creează dificultăți suplimentare la cele
deja existente, datorate structurii montane foarte accidentate.

In Europa mai pot aparea vanturi de furtuna. Acestea au o viteza


de pana la 120km/h si sufla in rafale puternice. In general, ele nu sunt nici
vanturi periodice, nici regionale, ci sunt provocate pur si simplu de o
puternica depresiune ciclonica, care poate aparea in orice mediu la un
moment dat. Astfel, marea furtuna din octombrie 1987 care a surprins
meteorologii, a devastat sudul Angliei si nord-vestul Frantei. Furtuna s-a
soldat cu peste 20 de victime si a provocat importante pagube materiale.

Briza este un vant periodic usor, care sufla la tarmul marii, ziua spre
uscat, iar noaptea spre mare. Exista si briza de munte care adie in amurg
spre vai, iar dimineata spre culmi. Brizele marine se formeaza din cauza
incalzirii diferite a plajei si a apei, si brizele de munte si vale, se formeaza
datorita incalzirii diferite a vailor si a culmilor invecinate. Acest vant bate
usor pe tarmurile marilor europene, inclusiv pe malul Marii Negre, dar si
pe unele culmi montane.

Vanturile din Romania

Pe teritoriul Romaniei regimul vanturilor este determinat atat de


particularitatile generale ale atmosferei, cat si de particularitatile
suprafetei active, evident fiind rolul de baraj orografic al Carpatilor, care
determina prin orientare si altitudine particularitati regionale ale
vanturilor.

Vanturi care bat in Romania:


Crivatul - este un vant deosebit de puternic, care bate in Moldova,
Dobrogea si sudul si estul Munteniei. Sufla dinspre N-E spre S-V, cu viteze
ce depasesc uneori 30-35 m/s. Asociat cu ninsoare, el determina deseori in
anotimpul rece al anului cele mai cumplite viscole din tara noastra.
Aparitia lui in timpul verii este cu totul intamplatoare, dar atunci, fiind un
vant cald si uscat aduce pagube recoltelor din regiunile din sud-estul tarii.

Nemirul (Nemere) – este un vant local care apare in Depresiunea


Brasovului. Aerul rece al crivatului, acumulat in partea estica a Carpatilor
Orientali, patrunde prin vaile si trecatorile muntilor si se revarsa pe
versantul vestic in depresiune, sub forma unui vant rece, cu o viteza de
deplasare de 10-20 m/s.

Austrul - este un vant vestic, uscat si cald pe timpul verii, iar in perioada
de iarna este insotit de geruri si e lipsit de precipitatii. Bate in Crisana,
Banat si Oltenia dinspre apus. Mai este numit Saracila si este aducator de
seceta.

Cosava, este un vant foarte intens cu caracter de foehn, cald si ucat, bate
in general din sud-est si uneori din est, isi face simtita prezenta mai rar, in
general in sudul Banatului. Sufla cu o viteza de aproximativ 25-30 km/h.

Baltaretul, un vant umed si caldut, destul de prielnic agriculturii, fiind


aducator de ploi bogate; Apare in partile de sud ale Munteniei, in timpul
verii.

Vantul Negru, numit si Caraelul (Kara-yel = Vant Negru in limba turca),


este un vant uscat si fierbinte, care compromite culturile agricole; de
aceea localnicii ii mai spun si Traista Goala. Apare in mod special in sudul
Dobrogei, dar cateodata influenta sa se simte si in Baragan;

Regiunilor montane ale tarii le sunt caracteristice o serie de vanturi locale,


specifice unor anumite masive muntoase. Astfel:
Oradeanul - apare mai tot timpul anului, pe versantii vestici ai muntilor
Apuseni si sufla dinspre vest si nord;

Fagarasul - este intalnit in masivele Ciucas si Bucegi si sufla dinspre vest;

Ardeleanul - sufla dinspre apus pe versantii transilvaneni ai Carpatilor


Orientali;

Munteanul - vant local ce apare in zonele sudice ale Carpatilor Orientali.


Bate dinspre vest.

Si in tara Oltului apar o serie de vanturi cu specific local, numite


Sadeanul (din vest), Muresanul (din Nord) si Gureanul (Din Sud).