Sei sulla pagina 1di 2

Adolf Hitler

Adolf Hitler s-a născut la 20 aprilie 1889 în Braunau am Inn, în partea de vest a
Imperiului Austro-Ungar. Tatăl său, Alois Schicklgruber, era funcţionar vamal şi lucra la
frontiera dintre Germania şi Austria, aproape de Braunau. A circulat zvonul potrivit
căruia Alois ar fi fost fiul natural al negustorului înstărit Frankenberger (din Graz), în
slujba căruia muncea mama sa, Anna-Maria Hiedler. Însă acest zvon a fost infirmat. Nu
au fost găsite documente care să ateste existenţa respectivului comerciant, nici că mama
lui Hitler ar fi lucrat în Graz în perioada relevantă[1]. După toate probabilităţile, zvonul a
fost lansat de guvernatorul general nazist al Poloniei [Hans Frank][2]. Alois şi-a schimbat
numele în Hitler, după numele de fată al bunicii, Hüttler, cât şi după numele tatălui său
vitreg, Johann-Georg Hiedler - toate trei fiind variante ale aceluiaşi nume de familie,
oscilaţiile ortografice fiind puse pe seama notarilor. Schimbarea numelui de familie a fost
întărită de împrejurarea că la un moment dat, Johann-Nepomuk Hiedler fratele mai tânăr
al tatălui vitreg, a recunoscut testamentar că el era de fapt tatăl lui Alois Schicklgruber. A
treia soţie a lui Alois a fost Klara Pölzl, o nepoată a sa de gradul doi, ceea ce a fost
considerat ca o relaţie semi-incestuoasă şi a dus la contradicţii în Vatican. Din aceasta
căsătorie au rezultat şase copii, dintre care au murit patru şi au supravieţuit numai Adolf
şi Paula (n. în 1893).Copilăria viitorului dictator nu a fost uşoară, fiind bătut şi lovit fără
milă de tatăl său. Deseori Klara intervenea să îşi apere copilul de lovituri, dar era şi ea
bătută. Adolf a fost traumatizat de loviturile şi injuriile ce erau la ordinea zilei. În şcoala
primară a fost un elev bun. Însă la gimnaziu, în Linz nu s-a remarcat. Potrivit dascălilor
lui, a fost „un elev inteligent, dar fără nicio dorinţă de muncă”. Nu îi plăceau ştiinţele
naturale şi matematica, era înclinat mai mult către artă. În 1907, la 18 ani, Adolf avea
ambiţii să devină un pictor cunoscut, ca marii lui idoli. După moartea părinţilor, s-a mutat
în 1907 la Viena, unde a încercat să se înscrie la Academia de Arte Frumoase, dar nu a
reuşit să treacă examenele de admitere. Moartea mamei sale (21 decembrie 1907) l-a
marcat mult. După cum afirma el însuşi, „Klara Hitler a fost singura femeie pe care am
fost în stare să o iubesc”. Dovada poate fi un poem scris în memoria mamei sale. Timp de
şase ani a dus o viaţă mizeră în cele mai sărace cartiere ale oraşului, singura sursă de
venit fiindu-i ilustratele cu diferite clădiri din Viena, pe care le picta şi vindea în
cafenele.La Viena a aflat de concepţiile pe care avea să le pună în aplicare după ce a
devenit cancelar al Germaniei. Printre precursorii ideologici, autori ai unor teorii şi
discursuri şovine, antisemite, rasiste care l-au influenţat au fost ideologul antisemit,
rasist, ocultist şi escroc Jörg Lanz von Liebenfels, cavalerul Georg Ritter von Schönerer,
liderul „Mişcării Pangermane” (Alldeutsche Bewegung sau Alldeutscher Verband), o
grupare politică naţionalist-şovină, şi primarul Vienei, Karl Lueger, fondatorul unui
partid creştin de orientare virulent antisemită. Exasperat de ceea ce el, Hitler, percepea a
vedea în Viena o „babilonie de rase”, a plecat în mai 1914 în Germania, la München, pe
care îl considera „cu adevărat german”. După izbucnirea Primului Război Mondial, s-a
înrolat voluntar în armata germană (în Austria nu fusese acceptat pentru satisfacerea
stagiului militar pe motiv de debilitate fizică). Pe front a fost decorat cu Crucea de Fier
clasa I pentru capturarea unor soldaţi englezi. Sfârşitul războiului l-a surprins într-un
spital, rănit în urma unui atac englez cu gaze de luptă.Ideologia nazismului s-a bazat
iniţial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasişti care, la sfârşitul secolului al XIX-lea,
lansaseră conceptele rasa ariană, puritatea rasei. Conform acelor idei, omenirea ar fi fost
alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viaţa reprezenta numai
„supravieţuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior, parte din „rasa
ariană” şi îi revenea sarcina de a menţine puritatea rasei şi de a subordona rasele
inferioare: evreii, ţiganii, slavii şi rasele de culoare. Hitler considera comunitatea
evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. Hitler era convins că
„alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul
civilizaţiilor străvechi. Niciodată războiul nu a ruinat naţiunile. În această lume, cine nu
este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă”.Slăbită de efectele Primului Război
Mondial, cât şi de condiţiile foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de
la Versailles, Germania a intrat într-o criză economică gravă. Firava democraţie
(Republica de la Weimar) nu îi putea face faţă, populaţia devenind din ce în ce mai
pauperizată şi nemulţumită. După o scurtă redresare, situaţia s-a agravat din nou prin
declanşarea în 1929 a crizei economice mondiale. Numărul şomerilor a ajuns la circa şase
milioane. Din păcate pentru evoluţia ulterioară, puterile învingătoare în Primul Război
Mondial nu au fost capabile să înţeleagă că o ţară umilită nu putea fi pol de stabilitate.
Condiţiile impuse Germaniei, ca reparaţii de război, nu aveau cum să fie acceptate de o
populaţie flămândă, sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din
această situaţie, mişcarea nazistă, condusă de Hitler, a reuşit să obţină un capital politic
important prin voturile care i-au fost acordate, până în 1932.Ideologia nazismului s-a
bazat iniţial pe idei preluate de la unii teoreticieni rasişti care, la sfârşitul secolului al
XIX-lea, lansaseră conceptele rasa ariană, puritatea rasei. Conform acelor idei, omenirea
ar fi fost alcătuită în baza unei ierarhii valorice a raselor, iar viaţa reprezenta numai
„supravieţuirea adaptabililor”. Poporul german era considerat superior, parte din „rasa
ariană” şi îi revenea sarcina de a menţine puritatea rasei şi de a subordona rasele
inferioare: evreii, ţiganii, slavii şi rasele de culoare. Hitler considera comunitatea
evreiască drept un cancer care distrugea trupul Germaniei. Hitler era convins că
„alterarea sângelui şi deteriorarea rasei reprezintă singurele cauze care explică declinul
civilizaţiilor străvechi. Niciodată războiul nu a ruinat naţiunile. În această lume, cine nu
este de origine sănătoasă poate fi considerat pleavă”.Slăbită de efectele Primului Război
Mondial, cât şi de condiţiile foarte grele de despăgubiri de război impuse prin Tratatul de
la Versailles, Germania a intrat într-o criză economică gravă. Firava democraţie
(Republica de la Weimar) nu îi putea face faţă, populaţia devenind din ce în ce mai
pauperizată şi nemulţumită. După o scurtă redresare, situaţia s-a agravat din nou prin
declanşarea în 1929 a crizei economice mondiale. Numărul şomerilor a ajuns la circa şase
milioane. Din păcate pentru evoluţia ulterioară, puterile învingătoare în Primul Război
Mondial nu au fost capabile să înţeleagă că o ţară umilită nu putea fi pol de stabilitate.
Condiţiile impuse Germaniei, ca reparaţii de război, nu aveau cum să fie acceptate de o
populaţie flămândă, sătulă de război, dar foarte mândră. Efectele s-au dovedit fatale. Din
această situaţie, mişcarea nazistă, condusă de Hitler, a reuşit să obţină un capital politic
important prin voturile care i-au fost acordate, până în 1932.