Sei sulla pagina 1di 2

Diploma Cavalerilor Ioaniti - Bela al IV-lea - 2

iun. 1247
Diploma dată de regele ungar, Bela al IV-lea, la 2 iunie 1247, Cavalerilor Ioaniţi, din care aflăm
despre formaţiuni statale româneşti.

Transump, în Arhivele Vaticanului; Reg. Vat. 22, fol. 75-76 v, ep. 533. Fotocopie la Institutul de istorie
şi arheologie din Cluj-Napoca/1247.
[...] Aşa dar, mânaţi de acest gând, după o îndelungată sfătuire cu fruntaşii şi baronii
regatului nostru, ne-am oprit la această hotărâre luată dimpreună cu venerabilul bărbat
Rembald, marele preceptor al casei Ospitalierilor din Ierusalim, din părţile de dincoace de
mare, cu privire la repopularea regatului nostru, care prin năvălirea duşmănoasă a naţiunii
barbare numită tartari, a îndurat mare pagubă, atât prin pierderea bunurilor, cât şi prin
uciderea locuitorilor, că deoarece acel preceptor în numele casei Ospitalierilor s-a
îndatorat de bună voie, pe sine şi casa Ospitalierilor, să ia armele pentru ajutorarea
regatului nostru ăn vederea apărării credinţei creştine, potrivit cu actul scris mai jos, şi să
ne dea sfat şi ajutor credincios pentru popularea ţării noastre, şi să se supună şi la
celelalte îndatoriri ce se vor arăta îndată în această scrisoare, îi dăm şi îi dăruim lui şi prin
dânsul numitei case întreaga ţară a Severinului împreună cu munţii ce ţin de ea şi cu toate
celelalte şi cu toate celelalte ce atârnă de ea, precum şi cnezatele lui Ioan şi Farcaş, până
la râul Olt, afară de teritoriul cnezatului voievodului Litovoi, pe care îl lăsăm olatilor aşa
cum l-au stăpânit aceştia şi până acum. Totuşi în aşa fel încât jumătate din toate foloasele
şi veniturile şi slujbele din întreaga ţară a Severinului amintită mai sus, şi din cnezatele
numite mai sus, să o păstrăm pe seama noastră şi a urmaşilor noştri, cealaltă jumătate
căzând în folosul casei pomenite mai sus, afară de bisericile clădite şi cele ce se vor clădi
în toate teritoriile sus zise, din veniturile cărora nu păstrăm nimic pe seama noastră,
rămânând totuşi neatinse cinstea şi drepturile arhiepiscopilor şi episcopilor pe care ştie că
le au, lăsând deoparte şi toate morile dintre hotarele ţărilor amintite atât cele clădite cât şi
cele ce se vor clădi, în afară de cele din ţara Lytua, precum şi toate clădirile şi
semănăturile făcute cu cheltuiala fraţilor zisei case, şi fâneţele şi păşunile pentru vitele şi
oile lor, şi pescăriile care sunt acum în fiinţă sau care se vor face de către ei, care toate
vrem să se oprească în întregime în folosul fraţilor acestora, afară de pescăriile de la
Dunăre şi iazurile de la Celei pe care le păstram împreună pe seama noastră şi a lor. Şi
mai îngăduim ca jumătate din toate veniturile şi foloasele ce se vor strânge pe seama
regelui de la olatii ce locuiesc în ţara Lytua, în afară de ţara Haţegului cu cele ce ţin de
ea, să le culeagă sus zisa casă. Mai voim ca amintiţii olati să ajute pe sus zişii fraţi cu
mijloacele lor ostăşeşti întru apărarea ţării şi înfrângerea şi pedepsirea atacurilor ce ni s-ar
aduce de către străinii, iar din partea lor aceşti fraţi să fie datori la prilejuri asemănătoare
să le dea lor sprijin şi ajutor, pe cât le va sta în putinţă. Pe lângă acestea, din sarea ce le-
am îngăduit să ducă în chip îndestulător spre folosinţa acelei ţări şi a părţilor dinspre
Bulgaria, Grecia şi Cumania, din orice ocnă din Ultrasilvana de unde vor putea mai uşor
să o scoată cu cheltuiala dimpreună a noastră şi a lor, fără atingerea întru nimic a
dreptului episcopal; tot astfel şi din banii ce vor umbla acolo din voinţa regelui şi
hotărârea preceptorului acestei case, ce va fi în slujbă în acea vreme, jumătate o păstrăm
pe seama noastră, precum s-a spus mai sus şi despre celelalte venituri, cealaltă jumătate
având a fi îndreptată spre folosul zisei case, fără atingerea drepturilor bisericilor. De
asemenea, rânduielile pe care le va fi hărăzit zisa Casă nobililor şi altora venind din alte
părţi să locuiască în ţinuturile amintite, atât în privinţa libertăţilor lor cât şi a judecăţilor,
precum şi hotărârile judecătoreşti pe care le vor fi rostit împotriva acelora, le vom
încuviinţa şi întări, fără atingerea părţii noastre din folosinţele ieşind de acolo, cu acest
adaos că de se va rosti vreo osândă <într-o pricină de> vărsare de sânge împotriva mai
marilor ţării, şi ei se vor simţi nedreptăţiţi, să poată face apel la Curtea noastră. Mai
adăugăm că dacă ar veni vreo oaste asupra regatului nostru, de care lucru să ne ferească
Dumnezeu, a cincea parte din ostaşii ţării amintite să fie datori a veni în oastea noastră şi
a porni la război pentru apărarea ţării noastre. Dar dacă vom îndrepta oaste spre Bulgaria,
Grecia, şi Cumania va purcede a treia parte din cei în stare a merge la război, şi din prada
de război, atât cea mişcătoare cât şi cea nemişcătoare, numita casă îşi va primi partea sa
după numărul ostaşilor din Severin, precum şi a armelor lor. Pe lângă aceasta am dăruit
amintitului preceptor, şi printr-însul casei Ospitalierilor, toată Cumania, de la râul Olt şi
munţii Ultrasilvanei, sub aceleaşi îndatoriri ce sunt arătate mai sus cu privire la ţara
Severinului, în afară de ţara lui Seneslau, voievodul olatilor, pe care le-am lăsat-o acelora
aşa cum au stăpânit-o şi până acum, şi întru totul sub toate acele îndatoriri, rânduite mai
sus, cu privire la ţara Lytua. [...]