Oedip - caracterizare

literaturaromana.g0.ro/article/oedip-caracterizare-192-1.html
Author : Mihai T.
Published: February 6, 2011, 10:23 am

Oedip
-- personaj
personaj principal
tragic - de tragedie -
''Oedip
de rege",
Sofocle
- tragedie antica -
Tragedia "Oedip rege" este scrisa in versuri, intr-o perioada tulbure a Eladei (Grecia antica - n.n.) Sofocle
(496
fiind -puternic
406 i.Hr.)
impresionat de luptele interne, purtate cu o cruzime fara precedent intre eleni, intre fratii de
aceeasi limba, care se ucideau cu ferocitate unii pe altii. Nu se stie data la care Sofocle a scris aceasta piesa,
dar sunt
Piesa nu marturii ca a fostinjucata
este structurata acte siintre anil
scene 429 si
avand 426 i.Hr.
unitate de loc, de timp si de actiune, ca orice opera clasica, iar
intampiarile sunt relatate intr-un ritm alert, prin reconstituiri succesive, care creeaza o tensiune dramatics in
continue evolutie. Tragicul este o categorie estetica prin care se consfruieste un conflict amplificat de
imprejurari vitrege si al carui deznodamant este infrangerea "sau pieirea unor persoane virtuoase, a unor
idealuri
Titlul sau a unor
"Oedip categorii
rege" scoatesociale de valoare.
in evidenta personajul principal si eponim al tragediei si statutul sau de
conducator al Tebei, in jurul caruia se construieste o situatie limita provocata de destinul atotputernic, din care
omul incearca sa iasa printr-o puternica vointa, declansand astfel tragedia. Numele lui Oedip vine de la
grecescul "oidypous" si inseamna "picior umflat". Din cauza prorocirii ca va fi ucis de fiul sau, regele Laios ii
leaga picioarele pruncului de numai trei zile, apoi il trimite in munti cu un servitor pentru a fi lasat prada
fiarelor salbatice. Oedip ramane pentru toata viata cu gleznele strapunse de funiile cu care fusese legat de tatal
sau.
Oedip este un erou tragic si, totodata, un model de conduita omeneasca. Caracterul lui Oedip este conturat
mai ales in mod indirect, din intamplari, fapte, situatii, din desfasurarea evenimentelor care compun subiectul
tragediei si dominante
Trasaturile mai rar in mod direct
ale lui de sunt
Oedip catresentimentul
celelalte personaje.
datoriei si vointa de fier, izvorate din setea pentru adevar
si din dorinta de a face numai bine poporului sau. Ca sa scape Teba de blestemul zeilor, care trimisesera ciuma
drept pedeapsa pentru locuitorii ce adaposteau intre zidurile cetatii un criminal, Oedip incepe iscodirile ca sa-l
gaseasca pe ucigasul lui Laios si sa afle adevarul cu orice pret. Toate intamplarile declansate de stradania lui
Oedip de a descoperi pe talhari due numai la el insusi. Astfel, dorind sa stie cine este tatal sau adevarat, Oedip
aflaOricate
ca esteintentii
Laios, bune
pe care chiar el
ar avea, il ucisese,
Oedip adunaiar mama
asupra luititot
devenise sotie. manifestarile lui de libertate nu fac
raul posibil,
decat sa fie prins intr-o plasa de ite, ce se strange din ce in ce mai mult in jurul sau. Toate razele de speranta
create in anumite momente ale piesei se intorc impotriva lui, dragostea si recunostinta poporului sau, pe care
i1 salvase de Sfinx devin cu totul neputincioase privind salvarea regelui lor. Toate intamplarile ce converg
catre nenorocire demonstreaza o idee esentiala pe care Sofocle o ilustreaza in tragedia sa: omul este prins fara
putinta de scapare in mrejele destinului hotarat de zei. Oedip se lupta cu inversunare cu soarta implacabila din
devotament pentru
Piesa "Oedip poporul
rege" sau si din
este tragedia dragoste
unui destin pentru adevar.
crud, din care omul nu are nicio sansa sa scape, dar este
totodata si drama tipica a demnitatii omenesti, a stradaniei de a incerca macar sa iasa din nenorocirea ce s-a
abatut asupra lui. Oedip nu se resemneaza, ci sc lupta cu indarjire, apeland la explicatiile logice ale nasterii
sale intr-o familie regala de pe alte meleaguri, ale intentiilor sale de a-si ocoli destinul prevestit de oracol,
plecand de langa parintii pe care-i credea adevarati, ca nu cumva imprejurarile nefaste sa-1 determine sa-si
ucida tatal sau sa se insoare cu mama sa. Toti cei care stiu secretul nasterii lui sau care descopera mai devreme
destinul tragic se straduiesc sa-l determine sa renunte la aflarea adevarului, il avertizeaza asupra grozaviei
care-l pandeste. Ingrozita, locasta incearca sa opreasca dezvaluirea adevarului, sfatuindu-l pe Oedip sa nu mai
cerceteze cine sunt parintii lui: "O, nu, pe zei, ast lucru nu-l mai cerceta,/ La viata daca tii! Ma zbucium eu

Page 1/2
www.flaxweb.com
destul / .../ E sfatul cel mai bun, ca-ti vreau doar binele". Cu toate acestea, Oedip sustine cu fermitate si curaj
demascarea ucigasului, urmarind scopul sau neclintit, datoria de a salva Teba de la pieire. Scena cea mai
sugestiva este aceea in care Pastoral, cutremurat de groaza, se impotriveste dezvaluirii secretului: "Pe zei,
stapane, rog nu ma mai intreba!/... / Vai mie, vai!... Ce grozavie am sa-i spun!". Oedip se dovedeste
neinduplecat, insistand cu demnitate in dezlegarea enigmei, pana la capat: "Si mie groaza mi-e s-aud ... dar
trebuie". El isi implineste astfel datoria de conducator al Tebei, de binefacator al poporului sau, salvandu-l de
la pieire.
Odata aflat ucigasul, Oedip isi asuma toate consecintele pe care tot el le hotarase. Cuprins de o suferinta
sfasietoare, Oedip constientizeaza grozavia pacatului savarsit, faptul ca raul se afla in el insusi: "Azi stiu ca
m-am nascut din cine nu s-ar fi/ Cazut. Si aflu ca-am spurcat, ca sot, un sfant/ Culcus, si ca-am ucis pe...vai,
ce-ngrozitor!". Cu o impresionanta putere interioara, tipica personajelor tragice, Oedip se autopedepseste,
scotandu-si ochii cu acul paftalelor de la vesmantul locastei, scena cu atat mai cutremuratoare cu cat este
relatata de slujitorul zguduit, cutremurat de gestul regelui: "El pleoapele/ Isi deschidea, tipand, si-n bulbul
ochilor/ Izbea, izbea, ca sangele i se scurgea/ Pe-obraji. Si nu-s doar rosii stropi, ci-o grindina/ De cheaguri
negre-sangerii-i tasnea din
SentimentuI datoriei ochi". si in ceea ce priveste statutul de tata, ingrijorat pentru destinul copiilor lui,
se manifesta
desi acestia erau rodul incestului, adica facuti de Oedip cu propria mama, care-i devenise sotie: "Cu
mama-mea ce m-a nascut v-am zamislit/ Pe voi. Ah, ce rusine!". El se gandeste la fiicele lui, Antigona si
Ismena, care sunt tinere si au ramas orfane. De aceea, Oedip il roaga pe Creon sa aiba grija de ele: "Sa nu le
lasi, cersindu-si painea-n dram. Sa faci/ Asa, sa n-aiba-a suferi ce-am suferit!/ Ai mila tu!". Disperarea care-l
cuprinde pe Oedip pentru soarta fiicelor lui este cu atat mai impresionanta, cu cat, la vremea aceea, era un
lucru de ocara ca tinerele fete sa fie excluse de la sarbatorile ateniene sau, mai grav, de a ramane "nenuntite".
Pentru elini era o adevarata nenoroeire daca o fata nu se casatorea |i, deci, nu putea avea copii, adica nu-si
implinea
Oedip, eroumenirea detragedie
tipic de femeie. prin faptul ca este strivit de destinul hotaiat de zei, este in acelasi timp un model
de conduita umana. Este cu totul noua pentru un personaj tragic incercarea omului de a se tmpotrivi destinului,
prin demnitate si dragoste de adevar, virtuti morale asupra carora zeii nu au nicio putere de a le inabusi.
Corifeul corului incheie tragedia cu o pilda moralizatoare, exprimand o idee a filozofului Herodot, aceea ca
orice om ajuns in culmea gloriei si a puterii nu trebuie invidiat, intrucat oricand se poate prabusi, fericirea lui
nu este un lucru cert, decat in momentul in care a pasit dincolo pragul vietii fara sa fi patit o nenorocire:
"Vedeti-l,
Oedip ce-a vedeti-l, voi, oameni
stiutajunsese.
dezlega mult din tarataine,
vestitele mea, Teba!
Al tarii
Priveau stapan
toti Oricui La soarta-i,
tebanii.asteptati-i
Azi soarta-1 ravnind-o,
arunca-n urgie
Cumplita...
A vietii. Si numai cand omul si ziua din urma
trecutu-i-a pragul,
Dar fara amaruri, atunci fericit socotiti-l!"
"Nimeni, in sufletul si-n constiinta lui, n-a fost mai nevinovat decat Oedip. Si totusi, el s-a pedepsit singur,
cand a vazut
Oedip ce-a facut".tipul
intruchipeaza (Milan Kundera)tragic, pentru ca desi este un model uman si nu a gresit cu nimic, este
personajului
invins definitiv de un destin vitreg: "Nimeni, in sufletul si-n constiinta lui, n-a fost mai nevinovat decat Oedip.
Si Tragedia
totusi, el s-a pedepsit
"Oedip rege"singur, cand
reflecta a vazut
foarte fidel ce-a
epocafacut". (Milan
in care a fostKundera)
scrisa, atmosfera sumbra a piesei recompune
autenticitatea acelor vremuri, in care se urzeau intrigi politice care destabilizau siguranta statului, cu proroci
care dezvaluiau destinele si cu zei care pedepseau faptele necinstite ori crimele cu molime ce provocau groaza
in Sensul
randul populatiei.
esential al piesei lui Sofocle reflecta, asadar, framantarile din acea epoca, fapt ce a facut ca Aristotel
sa considere aceasta opera drept o tragedie model.

Page 2/2
www.flaxweb.com