Obiectivele psihologiei educatiei:
Obiectul fundamental al psihologiei
educatiei consta in analiza, interpretarea si
explicarea proceselor psihologice implicate
in invatarea scolara precum si studierea
tuturor factorilor care pot avea influenta
pozitiva asupra activitatii didactice si asupra
relatiei educationale.
Obiective generale
Facilitarea intelegerii stiintifice, a
dezvoltarii psihice a elevilor, sub influenta
activitatilor instructiv – educative
Asigurarea cunoasterii psihologice si
interpretarea multi-laterala a personalitatii
elevilor in perspective modelarii ei
complexe de-a lungul varstelor si a etapelor
de scolarizare
Sprijinirea profesorilor in cunoasterea
conditiilor psihologice ale invatarii
desfasurate in scoala
Analiza in context psihologic si psiho-social
a relatiei profesor – elev in limitele careia se
desfasoara activitatea didactica si extra-
didactica
Abordarea studiului psihologic al grupului
de elevi si al modulului in care fiecare si toti
laolalta se integreaza in activitatea scolara si
in normativitatea de grup
Obiective specifice
1.Organizarea procesului de predare –
invatare in functie de obiectul de studiu
(continutul si obiectivele operationale)
2. organizarea si fundamentarea procesului
de evaluare
3. realizarea diagnosticului formativ care sa
fundamenteze actul educational prin
a.activizarea tuturor potentialitatilor
elevilor
b.dirijarea invatarii pe baza programelor
individualizate/personalizate
c.desfasurarea predarii/invatarii/evaluarii
intrun cadru afectiv empatic
4.pregatirea de specialitate a profesorilor,
dar mai ales la pregatirea psiho-pedagogica
5.sudierea impactului psihologic pe care
structura organizatorica si ambientala il are
asupra activitatii de invatare
6. studierea si proiectarea strategiilor
didactice in scopul formarii culturii generale
a culturii de specialitate si a personalitatii
armonioase si creatore
7.cunoasterea, studierea si explicarea tuturor
mecanismelor psihice, a legitatilor si a
particularitatilor psihice ale elevilor si ale
profesorului implicate în activitatea
didactica.
Caracteristicile dezvoltarii psihice:
caracterul complex
caracterul plurideterminat si multifactorial
caracterul stadial
caracterul polivalent al achizitiilor
dezvoltarii
Dezvoltarea ia nastere prin actiunea unitara
si interdependenta a factorilor dezvoltarii
(ereditate, mediu, educatie)
Dezvoltarea este procesul care se produce
pe tot parcursul vietii individului
constand în transformari, schimbari de
ordin cantitativ si calitativ produse la trei
nivele:
-la nivel biologic constand în schimbari
fizice, morfologice si biochimice ale
organismului
-la nivel psihic care consta în aparitia,
instalarea, dezvoltarea, transformarea si
optimizarea proceselor, functiilor,
fenomenelor si insusirilor psihice
-la nivel social constand în reglarea
conduitei individului în conformitate cu
normele si cerintele impuse de grupul social
si de societate în ansamblul sau.
Dat fiind faptul ca dezvoltarea se produce la
toate aceste nivele, reiese faptul ca
dezvoltarea umana este o dezvoltare bio-
psiho-socio-culturala. Tinand cont ca faptul
ca dezvoltarea la nivelulncelor 3 planuri se
produce cu usoare decalaje în mod simultan
în diferite etape de varsta exista intre acese
planuri o interdependenta si o
interconditionare reciproca.
Dezvoltarea psihica este procesul
continuu în sens ascendent de
transformari cantitative si calitative care
conduc la trecerea de la structuri psihice,
primare si putin specializate spre
structuri complexe, bine diferentiate si
bine specializate. Acestea contribuie la
optimizarea functionala a proceselor psihice,
a personalitatii si a comportamentului
individual.
Factori:
Ereditatea – transmite predispozitii
ereditare (se transmit mai ales trasaturi fizice
– culoare ochi, talie, inaltime, par, forma
unghiilor; fiziologice – forta, echilibrul,
intensitatea proceselor corticale – excitatia si
inhibitia) precum si tipul de activitate
nervoasa superioara. Pe plan psihic,
componente genetice transmise ereditar se
intalnesc în structura temperamentala. Se
transmit o serie de predispozitii spre boli
psihice.
Mediul – contribuie la actualizarea
predispozitiilor genetice, persoana umana
fiind influentata atat de mediul fizic, conditii
climatice, relief, arie geografica, mai ales de
mediul social – grup de prieteni, familie.
Educatia joaca rol în dezvoltare prin faptul
ca face legatura intre ceilalalti doi factori ai
dezvoltarii. Prin educatie, se valorifica
predispozitiile genetice. Se organizaeaza
conditiile de mediu, ea contribuind atat la
achizitii de ordin informational prin
instructie, cat mai ales la unele de ordin
formativ care contribuie la structurarea si
consolidarea personalitatii. Treptat pe axa
varstelor, invatarea devine autoinvatare si
educatia – autoeducatie
INVATAREA
Printre primii psihologii care au studiat
invatarea:
Stern, Jean Piaget, Charlotte, Muller si o
serie de psihologi din vestita scoala rusa
(Gotski) care au facut descoperiri foarte
importante
Definitii:
-invatarea este insusirea de catre organism a
unor raspunsuri la situatii pentru care nu
detine posibilitati ontogenetice (istoria
dezvoltarii personale)
-invatarea este efectuarea unor activitati in
scopul de a insusi ceva
-invatarea este explorarea vie si activa a
situatiilor cu posibilitatea de a sparge
titparele comportamentale existente si a
elabora forme noi de comportare si solutii
creatoare
-in sensul cel mai larg, invatarea umana
reprezinta insusirea experientei sociale in
forme generalizate (achizitii informationale,
forme noi comportamentale, situatii,
conduite, etc)
-in sens restrans, invatarea reprezinta un
proces evolutiv, informativ . Formativ
constand in dobandirea, atocarea procesarea
si valorizarea interna de catre fiinta vie in
mod activ, eexplorativ a experientei de viata,
aceasta soldandu-se cu efecte adaptative si
cu schimbari de comportament
Invatarea se deosebeste de
-componentele native (genetice). Exemplu:
instincul elementar
-anumite comportamente circumstantiale
realizate prin obisnuinta
-efectele de crestere si de maturizare
biologica (care devin conditii ale invatarii)
-efectele adaptative la diferite situatii
existentiale
-schimbarile de comportament provocate de
unele fenomenene (oboseala, consumul de
droguri, consumul de medicamente) –
produc schimbari de comportament, dar nu
din cauza invatarii
Teorii prestiintifice care deschid drumul
unor studii experimtanle asupra invatarii si,
implicit unor teorii mult mai elaborate (vezi
cursul anterior)
Teoriile bazate pe actiunea factorilor
dezvoltarii
Teoriile ereditariste – cele care
accentueaza rolul predominant al ereditatii –
arl Lorenz
Teoriile ambientaliste – cele care
accentueaza rolul mediului
Teoriile interactioniste – care releva si
accentueaza rolul interactiunii si
interconditionarii dintre factorii dezvoltarii.
Suprasolicita in mod corect relatia de
interactiune si interconditionare ditnre toti
cei trei factori ai invatarii
Teoriile care au accentuat rolul educatiei
– fara anumite predispoziti
Teorii moderne ale invatarii umane
Teoria psiho-genetica – Jean Piaget – din
perspectiva acestei teorii, invatarea este un
proces de achizitie de informatii si
comportamente care se realizeaza pe baza
experientei anterioare si pe baza formarii
stadiale a unor structuri operationale
Jean Piaget considera ca invatarea se
realizeaza prin doua procese fundamentale:
– asimilarea – consta in achizitionarea
continuturilor informationale deosebit de
diverse si de complexitati tot mai crescande
Acomodarea – consta in ajustarea
schemelor/structurilor operationale in
diferite stadii de dezvoltare spre a putea
procesa informatii
Dezvoltarea inteligentei se produce stadial
prin jocul dintre cele doua procese
fundamnetale: asmiliarea si acomodarea
Cand se produce echilibrul dintre asimilare
si acomodare adica dupa un sir de acumulari
cantitative, are loc saltul calitativ si implicit
trecerea la un stadiu superior de dezvoltare.
Acesta include toate achizitiile stadiilor
anterioare astfel incat de la un stadiu la altul
pe axa dezvoltarii invatarea devine tot mai
complexa si mai nuantata.
Stadiile dezvoltarii inteligentei conform
acestei teorii:
Stadiul inteligentei senzorio-motor (0-2
ani)
-Achizitiile stadiului
-Senzatii vizuale, auditive, cutanate mai
putin gustative si odorifice
-Exersarea reflexelor
neconditionate/innascute care fac parte din
zestrea ereditara a fiecarui copil si care au
efecte adaptative: deglutitita, mictiunea si
defecatia
-Reactitivate activa primara (plans)
-Reactiile circulare primare (ex: urmarirea
cu privirea, prehensiunea=apucarea, miscari
instantanee la sunet, intoarcerea capului)
-Reactii circulare secundare = inceputul
diferentierii intre scop si mijloc
-Coordonarea schemelor de actiune si
aplicarea lor la situatii noi
-Reactii circulare tertiare – descoperirea
unor noi scheme de actiune prin
experimentarea activa
-Trecerea la reprezentari (15-18 luni):
copilul poate anticipa unele rezultate ale
actiunilor sale si poate face transferuri
simple
Se exerseaza comportamentul – imitativ
Permanenta obiectului
Stadiul preoperator/preoperational
(stadiul gandirii intuitive) (2,5 -3 – 6 ani)
-Generalizarea timpurie a conceptelor dupa
criterii multiple, unele intamplatoare
(interpretari animiste (copilul insufleteste
obiecte: ursulet de plus , papusa);
artificializarea semnificatiilor naturale
(copilul incepe sa faca rationamente
simpliste – urias-munte), interpretari
circulare (reactii prin reciprocitate ex: vantul
misca norii)
-Egocentrismul copilului (sentimentul de
posesivitate, egoism) (perceptiv si cognitiv
constand in centrarea pe sine excesiva –
depasirea egocentrismului infantil se
realizeaza prin experienta, prin comunicare
si asimilarea informationala
-Concentrarea pe unul sau pe un numar
foarte mic de aspecte alee realitatii
Inconsecventa unui criteriu de selectare
-Centrarea pe situatie/pe o stare momentara
(rupe jucaria, p studiaza fara a reveni la o
situatie anterioara) (plange chiar daca ii dai
jucarie)
-Mobilitatea mintala limitata – capacitatea
redusa a copilului de a realiza anumite
operatii mentale si de a utiliza mai multe
criterii (experienta cu cuburi colorate,
diferite forme , marimi, culori)
-Integrare defectuoasa a claselor (nu se
poate integra in clase)
Stadiul operatiilor concrete (7~8 – 10~11
ani) - Este un stadiu cu achizitii deosebite
mai ales in plan operational
-Compunerea auditiva a claselor – in acest
stadiu copilul reuseste sa faca toate
operatiile cu multimi; fara a utiliza insa in
mod corect si simbolurile din teoria
multimilor
-Abilitatea de a defini corect notiunile
-Ordonarea elementelor unei multimi dupa
mai multe criterii si aplicarea unor operatii
concrete asupra acestora
-Multiplicarea claselor – copilul poate sa
inteleaga si s aopereze cu clase multiple
Stadiul operatiilor formale sau logice
-Copilul nu mai opereaza numai prin
gandirea concret operatori ci si prin
gandirea formal-operationala prin care se
depaseste campul informational obtinut doar
prin perceptie directa concreta.
-In acest stadiu (corespunzator pubertatii si
adolescentei) copilul opereaza cu simboluri
pe toate coordonatele temporale, opereaza
cu certitudini cu informatii reale,, dar si cu
informatii posibile, presupuse
In acest stadiu, pot fi formulate ipoteze,
rationamente, judecati de valoare, gandirea
conform lui Piaget atingand prin inteligenta
formal - operatorie limita maxima.
Teoria instruirii – Jerome Bruner –
sustine ca dezvoltarea este direct
dependenta de educatie si de invatare care
prin calitatea lor pot determina aparitia
capacitatilor si achizitiilor corespunzatoare
stadiului de invatare. Invatarea sau
asimilarea cunostintelor se pot produce prin
prelucrarea informatiilor in 3 feluri:
Prin manipularea si actiunea cu obiectele
(cunoasterea activa)
Prin organizarea perceptuala si imagistica
(cunoasterea iconica sau imagistica)
Prin mecanismul simbolic (cunoasterea
simbolica)
Cele trei modalitati se achizitioneaza treptat
astfel incat copilul isi formeaza anumite
competente respectiv:
A invata sa faca
A invata sa reprezinte
A invata sa verbalizeze ( poate denumi)
Bruner este adeptul invatarii structurale care
presupune:
Cunoasterea structurii si relatiilor dintre
elemente
Organizarea si structurarea continutului
invatarii in unitati logice si sintetice
Teoria invatarii ca proces de formare a
actiunilor mintale – Scoala Ruse: A. M.
Leontiev, P. Golpenin, Vgotki
Reprezentantii scolii ruse spun ca operatiile
concrete se concentreaza pe plan mental
Procesele si operatiile psihice cu care se
opereaza pe plan mental uzand de notiuni nu
sunt altceva decat actiunile externe cu
obiectele si imaginile din stadiile anterioare
stadiului formal sau notional esentializate,
sublimate, descarcate de elemente
neesentiale . acest proces de esentializare
sde produce in etape:
Familiarizarea cu sarcina de invatare
formandu-se baza orientativa a sarcinii
Actiunea materiala/materializata
Verbalizarea/transpunerea actiunii in planul
limbajului extern
Transpunerea actiunii de invatare in limbajul
extern pentru sine
Transpunerea actiunii de invatare in planul
intern
Cunostintele cognitive sunt
Cunostinte declarative
Cunostinte procedurale (a sti sa faci)
Cunostinte de control/autocontrol
Informatiile (intrarile) sunt procesate
datorita operatiilor mentale (scrierea,
selectia si comparatia, analiza, sinteza,
generalizare, categorizare, abstractizare,
concretizare logica, conceptualizare).
Învatarea este un proces complex la care
participa trei blocuri functionale si
operationale:
Blocul A constituit dintr-o serie de
formatiuni nervoase la nivelul carora se
produce o prima prelucrare a informatiilor.
Blocul B la nivelul caruia informatia partial
prelucrata si codificata se transmite la
nivelul centrilor corticali din scoarta
cerebrala in zonele specializate pentru
diferite operatii mentale. Aici se produce
decodificarea, prelucrarea aprofundata si
stocarea continutului informational
Blocul C constituit din centrii corticali din
lobul frontal care realizeaza prelucrarea de
finete a informatiei si transmiterea acesteia
in cunostinte prin intelegere logica.
Fiecare emisfera cerebrala este specializata
intr-un anumit mod deprelucrare a
informatiei (emisfera stanga este
predominant analitica, logica, abstracta,
controland mai ales procesele gandirii
conceptuale, emisfera dreapta este
predominant afectiva, intuitiva, sintetica,
artistica, muzicala, spatiala)
Din perspectiva stiintelor cognitive,
invatarea repr. Un mod de procesare a
inform. Realizata datorita mecanismelor
cognitive.
Activitatea de procesare informationala se
prod astfel:
-informatiile care contribuie la realizarea
unei sarcini de invatare sunt procesate initial
în memoria de lucru; se formeaza imaginea
operativa a sarcinii în curs de rezolvare
-pe baza acesteia se formeaza repr foarte
particularizate, dinamice, continand si date
intuitive si contribuind la rez sarcinii.
-pe baza acestor reprez se formeaza modelul
mintal si sunt stocate în memoria de lunga
durata în calitate de cunostinte stabilizate
care vor permite intelegerea si rezolvarea nu
numai a sarcinii actuale, ci si a altor sarcini,
actiuni, acestea constituind iesirile.
În cazul în care este nevoie de completare,
corectare, transfer, particularizare a unor
informatii în plus se activeaza legatura
inversa (feed-back) scoarta cerebrala
primind aceste noi inf pe care le proceseaza,
completand cunostintele.
Informatiile sunt procesate datorita
operatiilor mentale: selectie, analiza,
concretizare logica, abstractizare care
produc reorganizari, restructurari,
completari, rationamente, control si
autocontrol.
Caracteristicile invatarii scolare
Invatarea scolara reprezinta activitatea pe
care o desfasoara individul uman in diferte
etape de varsta in mod sistematic si continuu
intr-un cadru socialmente organizat in
vederea insusirii cunostintelor, formarii
dependentelor, capacitatilor si pentru
dezvoltarea progresiva a personalitatii
Continutul invatarii scolare reprezinta o
selectie pertinenta a informatiilor din diferite
stiinte, arte, limbi straine, etc ordonate dupa
criterii logice si psihologice in concordanta
cu cerintele societatii si cu idealul
educational.
-Invatarea scolara se desfoara in mod
sistematic organizat pe perioade lungi de
timp (semestre, an scolar, an academic) fiind
condusa in mod stiintific de catre persoane
competente si specializate in domeniul pe
care il predau.
-Invatarea scolara se subordoneaza legile
motivatiei, reglariii si autoreglarii. Invatarea
scolara reprezinta un act social sau o
interactiune care presupune relatia
fundamentala profesor-elev, profesor-
student, prin intermediul careia se
realizaeaza schimbul de mesaje
informationale, se formeaza deprinderi,
priceperi, capactitati, se modeleaza
personalitatea in formare si se obtine feed-
back-ul.
-Invatarea scolara este o activitate
secventiala care implica in fiecare unitate de
-invatare o relatie judicios organizata si
reglata intre predare, invatare, evaluare..
-Invatarea scolara implica echilibrul dintre
aspectele informative (transmitere directa de
informatii) si cele formative (formarea de
deprinderi, modelarea trasaturilor de
personalitate, structurarea caracterului,
formarea unor priceperi practice,
structurarea de sentimente si emotii, etc)
Factorii implicati in invatarea scolara
Particularitatile elevilor:
-Stare de sanatate generala bune, fizica si psihica;
-receptivitate, dispozitia si motivatie pentru
invatare;
un nivel intelectual cat mai dezvoltat (al proceselor
cognitive, nivelul inteligentei generale)
-prezenta unor aptitudini speciale (mai ales pentru
studiile de psecializare)
-contiincios, motivat pentru invatat;
-dezvoltarea si educarea unor factori non-cognitivi
cu rol in invatarea scolara: motivati pentru
invatare, trasaturi caracteriale puternice, trasaturi
pozitive de personalitate, disciplina mentala si
scolara, relatii pozitive cu membrii familiei,
profesorii, colegii, spirit de colaborare, dar si de
competitie, indice de maturizare afectiva ridicat,
nivel ridicat al reglajului voluntar
Particularitatile profesorilor
Circumscriu activitatea didactica, o aptitudine
generala si complexa care se structureaza inca din
timpul studiilor, consolidandu-se si nuantandu-se
pe masura exersarii profesiei, devenind in final
maiestrie didactica
Componentele aptitudinii didactice
Competenta in domeniul in care s-a specializat
Competenta psiho-pedagogica care implica o serie
de informatii psihologice, pedagogice, de
psihologia varstelor, de personologie, de
psihopedagogie speciala, dar si aptitudini si
atitudini pedagogice (rabdare, empatie,
generozitate, toleranta, capacitate de cooperare,
obiectivitate, etica profesionala, implicare
emotionala si profesionala, simtul umorului)
Competenta psiho-sociala si maganeriala,
relatonare interpersonala, capacitate de relationare,
capacitatea de a gestiona procesul de predare si
timpul afectat
Particularitatile pozitive si favorabile activitatii
scolare (dragoste pentru profesie si pentru
partenerii implicati, un stil didactic personal,
capacitate de utilizare a tuturor formelor de limbaj
in activitatea de predare, evaluare, invatare)
Factori care se refera la situatia de invatare:
Specificul cognitiv al disciplinei predate
Natura sarcinilor de invatare
Strategia didactica utilizat (metode, instrumente,
material didactic, material pentru munca
independenta a elevului)
Stilul didactic
In invatarea scolara (predare, invatare, evaluare)
sunt implicate procesele psihice pentru
receptionarea informatiei (senzatii, perceptii,
reprezentari) pentru prelucrarea informatiei
(gandire/inteligenta, imaginatie/limbaj,
creativitate), procese care asigura retentta
informatiilor (procese reglatorii – vointa,
depridneri, trasaturi caracteriale), procese care
asigura sustienrea energetica a invatarii (dinamica
temperamentala, motivatia, procesele afective) si
trasaturile de personalitate
Tipuri, forme si niveluri ale invatarii
Diversitatea de forme si tipuri de invatare, care se
clasifica in functie de observatii empirice, fie in
functie de rezultatele cercetarilor experimentale
Criteriul 1 – in functie de modul de invatare
Invatarea din propria experienta
Invatarea din experienta altora (social –
instrumentala)
Invatarea didactica – vizeaza in primul rand
dimensiunile cognitive, formarea personalitatii si a
unor deprinderi
Invatarea sociala – vizeaza formarea unor
comportamente dezirabile social, formarea
dimensiunii morale a personalitatii, realizandu-se
in contexte interpersonale si grupate
Criteriul 2 – dupa continut
Senzorio-motrica – formarea unor deprinderi
senzorial perceptibil din motorii
Invatarea verbala – invatarea unui material verbal
prin descoperirea semnificatiilor si generalizarea
emotiilor
Cognitiv – inteligenta si operationala care consta
in insusirea cunostintelor si operatiilor mentale,
ambele utilizate in rezolvarea de probleme
Invatarea afectiva care consta in modelarea
afectiv-emotionala
Invatarea morala – asimilarea normelor,
principiilor si conduitelor morale
Criteriul 3 – dupa actiunea cu stimuli
Asociativa (stimul – reactie, operanta)
Repetitiva (consta intr-un lant de asociatii repretate
pana se formeaza un stereotip dinamic)
Prin transfer – transformarea unor cunostinte sau
deprinderi dintr-un anumit domeniu sau context in
alt domeniu sau in alt conext nou
Discriminativa – diferentierea unor elemente care
compun sarcina de invatare
Invatarea prin imitatie – se produce in grup prin
reproducerea unor comportamente, socuri verbale,
vestimentare
Criteriul 4 – dupa modul de organizare a
stimulului
Algoritmica
Euristica (creativa) – imaginatia si procedeele
imaginative
Modelare si analogica – modele figurate, scheme,
machete, proprie stiintelor
Criteriul 5 – dupa gradul de constientizare
Dintr-o singura incercare – cvasi-inconstienta
Latenta – are la baza invatarea cu sarcini de
invatare
Spontana, neintentionata si inconstienta
Prin incercare si eroare
Subliminala – se produce de la sine fara interventia
constiintei datorita impactului pe care il are
stimulul respectiv
Hipnotica
Constienta si dirijata – presupune constientizare,
intelegere logica, anticipare, creativitate