Documenti di Didattica
Documenti di Professioni
Documenti di Cultura
DE AMENAJARE A TERITORIULUI
PARTEA I
2
a agenţilor economici, ale administraţiei publice de la toate nivelurile, de a colabora în activitatea de A.T.
prin furnizarea de date şi informaţii, cu titlu gratuit.
Structura instituţională implicată în activitatea de A.T. este compusă din Ministerul Lucrărilor
Publice, Transporturilor şi Locuinţei (coordonator la nivel naţional) şi din departamentele specializate ale
consiliilor judeţene, municipale şi orăşeneşti (inclusiv Consiliul General al Municipiului Bucureşti),
conduse de instituţia arhitectului-şef.
În comune, atribuţiile arhitectului-şef vor fi îndeplinite de către un funcţionar public din aparatul
propriu al consiliului local respectiv, pregătit în acest sens. (Sect. 1, Art. 35,36).
Pe lângă consiliile judeţene, municipale şi orăşeneşti se pot înfiinţa Comisii tehnice de A.T. şi U. -
organisme consultative cu atribuţii de avizare, expertiză tehnică şi consultanţă.
Urmărirea aplicării documentaţiilor de A.T. de face prin compartimentele de specialitate din
aparatul propriu al consiliilor judeţene, municipale, orăşeneşti şi comunale (Sect. VII. Art. 62).
1.2. Legea nr. 71/1996 privind aprobarea Planului de Amenajare a Teritoriului Naţional
(P.A.T.N.) – Secţiunea I – Căi de comunicaţie.
1.3. Legea nr. 171/1997 privind aprobarea P.A.T.N. – Secţiunea a II -a – Apa.
1.4. Legea nr. 5/2000 privind aprobarea P.A.T.N. – Secţiunea a III -a – Zone protejate.
1.5. Legea nr. 351/2001 privind aprobarea P.A.T.N. – Secţiunea a IV -a – Reţeaua de localităţi.
1.6. Legea nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991 privind autorizarea
executării lucrărilor de construcţii şi unele măsuri pentru realizarea locuinţelo.r
1.7. Legea nr. 575/2001 privind aprobarea P.A.T.N. – Secţiunea a V -a – Zone de risc natural.
1.8. Hotărârea de Guvern nr. 525/1996, cu completări şi modificări ulterioare, pentru aprobarea
Regulamentului General de Urbanism.
1.9. Hotărârea de Guvern nr. 650/2001 pentru aprobarea Regulamentului privind elaborarea
reglementărilor tehnice în construcţii.
Acte normative complementare sau care fac referiri la activitatea de A.T. şi U., dar provin din
alte domenii
Din această categorie, cerinţele legislative se referă la:
2.1. Aspecte de organizare/funcţionare a teritoriului: legi privind declararea unor municipii, oraşe,
comune, modificări la nivelul unităţilor administrative de bază, instituirea unor zone speciale, legea
privind dezvoltarea regională, etc.
2.2. Condiţionări de conţinut pentru documentaţiile de A.T. şi U. pentru obţinerea de avize şi
acorduri
2.3. Aspecte de organizare/funcţionare a unor instituţii şi care evidenţiază domeniul de activitate
şi responsabilităţi
2.4. Aprobarea unor programe de dezvoltare cu mare impact teritorial
3
Italia, Belgia, Franţa, sunt state care şi-au dezvoltat recent paliere regionale şi locale în cadrul sistemelor
de planificare.
Această tendinţă este dublată de menţinerea rolului statului în asigurarea implementării efective a
politicilor la nivel naţional.
În toate statele membre, sistemele şi practicile de planificare includ aspectele transnaţionale şi de
vecinătate, vizând integrarea.
Politicile majore ale Comunităţii, Fondurile Structurale şi Politica Comună referitoare la
agricultură au efecte teritoriale de mare amploare. În unele ţări (Germania, Italia) se întocmesc întâi
planuri spaţiale, urmând ca utilizarea Fondurilor Structurale să se stabilească în acest context. Alte state
(Belgia, Grecia) abordează concomitent programele legate de Fondurile Structurale cu planurile şi
politicile spaţiale.
Un număr mic de state membre, în care se includ Irlanda şi Danemarca, au planuri naţionale care
definesc cadrul general nu numai pentru politicile spaţiale, ci şi pentru activităţi din sectorul public şi
privat, fiind documente cheie în procesul de negociere cu Uniunea Europeană.
Olanda, Luxemburg, Portugalia, Marea Britanie, Spania consideră Politica Comună referitoare la
agricultură drept determinantă în planificarea spaţială a propriilor teritorii.
Caracteristicile sistemelor de planificare spaţială din unele state membre sunt:
Belgia
Legi de bază: Legea Planificării Urbane şi Regionale (1962) modificată şi actualizată (1980,
1988), păstrându-se principiile de bază.
Structura sistemului: planuri de dezvoltare ierarhizate la nivel naţional, regional, sub-regional,
municipal.
Menţiuni: În prezent, sistemul de planificare se află într-o perioadă de tranziţie în ceea ce priveşte
cele trei regiuni (flamandă, valonă, Bruxelles), adoptând competenţe autonome de planificare.
Danemarca
Legi de bază: Legea planificării (1992) are la bază câteva decenii de experienţă în dezvoltarea
spaţială şi legislaţie aferentă.
Structura sistemului: nivel naţional (Raport naţional de planificare), nivel districtual (plan
structural global şi reglementări, plan regional), nivel municipal (plan structural global şi reglementări,
plan municipal, plan local). Ierarhie de planuri integrate, cele de nivele inferioare nu au voie să contravină
deciziilor de planificare de nivele superioare.
Menţiuni: Sistemul descentralizează responsabilităţile, plasând puterea de decizie şi competenţa
administrativă la nivel districtual şi în special municipal.
Germania
Legi de bază: Codul federal de construire (1986, modificat 1993), Legea de planificare regională,
proprie fiecărui stat.
Structura sistemului: Sistemul de planificare spaţială combină federalismul cu autonomia locală
printr-o serie de politici şi planuri ierarhice obligatorii. La nivel naţional se întocmeşte un document
general de orientare şi coordonare, asumat de statele federale. Fiecare land îşi elaborează planuri de
dezvoltare şi planuri regionale. Municipalităţile şi oraşele întocmesc planuri preparatorii şi planuri
definitive de utilizare a terenurilor.
Menţiuni: În prezent, activitatea de amenajare a teritoriului se concentrează asupra land-urilor
estice şi asupra aspectelor ce au rezultat ca urmare a unificării.
Grecia
Lege de bază: Decret Lege privind planurile de utilizare a terenurilor (1923), Regulamentul
general de construire (1985), Legea cu privire la extinderea oraşelor şi dezvoltarea urbană (1983).
Structura sistemului: Planificarea spaţială are un caracter centralizat, majoritatea politicilor fiind
iniţiate de ministere. Există un sistem de planuri de dezvoltare naţională, regională şi locală şi o
succesiune ierarhizată de planuri obligatorii pentru zonele în care se intenţionează dezvoltări.
Menţiuni: Planificarea oficială nu este, cel mai adesea, respectată. Procedurile de planificare sunt
prea extinse în timp. Guvernul intenţionează simplificarea procedurilor şi înfiinţarea unor departamente
de planificare la nivelul administraţiei locale.
Spania
Lege de bază: Legea Planificării Naţionale (1990) şi Legea care vizează regimul terenurilor şi
urbanismul (1992). Conform Constituţiei, competenţele şi responsabilităţile în amenajarea teritoriului
revin diferitelor administraţii regionale. Legislaţia referitoare la planificarea spaţială diferă de la regiune
la regiune, aflându-se în diverse stadii de dezvoltare.
4
Structura sistemului: Regiunea Catalonia, de exemplu, îşi elaborează un plan teritorial general,
planuri teritoriale parţiale şi planuri teritoriale sectoriale. Planuri naţionale sectoriale au menirea de a
armoniza diferenţele de dezvoltare între regiuni.
Franţa
Legi de bază: Legea nr. 99–586 privind consolidarea şi simplificarea cooperării intercomunale
(1999), Legea nr. 2000–2008 referitoare la solidaritatea şi reînnoirea urbană (2000).
Structura sistemului: La nivel guvernamental se stabileşte contextul pentru proiecte majore de
amenajare şi coordonare, precum şi orientări sectoriale (transport, universităţi). Regiunile coordonează
dezvoltarea economică prin definirea unor acorduri de planificare pentru investiţii majore în sectorul
public (pentru 5 ani). Departamentele implementează schemele departamentale de transport. Planificarea
locală se realizează la nivelul municipalităţilor. Cooperarea voluntară între municipalităţi este un fapt, ea
manifestându-se în colaborarea pe anumite teme.
Menţiuni: O temă actuală este reconcilierea între două moduri de a se vedea un teritoriu: un
spaţiu în care se desfăşoară viaţa sau o diviziune pur administrativă - şi definirea unor teritorii relevante
ca bază pentru proiecte de dezvoltare.
Italia
Legi de bază: Legislaţia de bază (1942) este modificată şi completată. Legea autonomiei locale
(1990) – decretează 11 oraşe metropolitane.
Structura sistemului: La nivel naţional se elaborează o serie de planuri sectoriale, cu caracter
orientativ şi de coordonare; planurile regionale combină aspecte teritoriale cu cele de dezvoltare
economică: la nivel local se elaborează planuri directoare.
Marea Britanie
Legi de bază: Baza legală a rămas practic aceeaşi din 1947; în 1992 apare Legea cu privire la
planificarea oraşelor şi a ţării.
Structura sistemului: La nivel naţional, guvernul elaborează directive privind probleme speciale;
planurile structurale, la nivel de comitat, asigură orientări comprehensive şi termeni generali, cu detalieri
pentru anumite zone. Planurile locale de dezvoltare asigură baza activităţii de amenajare.
Menţiuni: Sistemul este puternic în privinţa reglementărilor la nivelul dezvoltării locale, conţine
mai puţine prevederi la nivel naţional şi regional.
Planul de amenajare a
Planul de amenajare a Planul de amenajare a
teritoriului judeţean
teritoriului naţional P.A.T.N. teritoriului zonal P.A.T.Z.
P.A.T.J.
Regional,
Nivel
Interjudeţean(frontalier),
teritorial de Naţional Judeţean
Intercomunal, interorăşenesc
referinţă
(metropolitan, periurban)
Director
Director Director
Caracter Strategii şi direcţii de
Strategii şi direcţii de evoluţie Strategii şi direcţii de evoluţie
evoluţie
Caracter
Obligatoriu pentru autorităţi Obligatoriu pentru autorităţi Obligatoriu pentru autorităţi
juridic
Guvernamental (pentru
Competenţă Guvernamental Judeţean
regiuni) judeţean, local
Secţiuni specializate ce tratează
o viziune spaţială la scara Documentaţie ce vizează
Documentaţie ce vizează
teritoriului naţional, ca sinteză expresia spaţială a
Formă soluţionarea unor probleme
a programelor strategice programului de dezvoltare
specifice a unor teritorii
sectoriale pe termen mediu şi socio-economică a judeţului
lung
La solicitarea administraţiei
publice centrale (PATZ
La solicitarea administraţiei regiune), judeţene (PATZ La solicitarea administraţiei
Procedura de
publice centrale, pe baza unor interjudeţean) sau locale publice judeţene, pe baza
elaborare
studii de fundamentare (PATZ interorăşenesc, unor studii de fundamentare
intercomunal), pe baza unor
studii de fundamentare
Bugetul de stat, bugetul local Bugete locale, asocieri cu
Procedura de
Bugetul de stat Fonduri de cercetare persoane juridice sau fizice
finanţare
Fonduri pentru D.R. din ţară sau străinătate
M.L.P.T.L. M.L.P.T.L.
Competenţe Organisme centrale şi Organisme centrale şi
Guvernul
de avizare teritoriale interesate (inclusiv teritoriale interesate
C.T.A.T.U.)1 (inclusiv C.T.A.T.U.)*)
Consilii judeţene
Competenţe Consilii judeţene
Parlament Consiliul General al mun.
de aprobare Consilii locale
Bucureşti
Procedura de La 5-10 ani sau la solicitarea
completare La solicitarea administraţiei La solicitarea administraţiei administraţiei publice
şi/sau publice centrale publice locale centrale
actualizare
Participarea
Informare şi consultare Informare şi consultare Informare şi consultare
populaţiei
1
Comisia tehnică de amenajare a teritoriului şi urbanism
6
Urmărirea
M.L.P.T.L.
aplicării M.L.P.T.L.
Compartimente de
prevederilor Compartimente de
M.L.P.T.L. specialitate din consilii
documenta- specialitate din consilii
judeţene, municipale,
ţiilor (monito- judeţene
orăşeneşti, comunale
rizare)
Art. 9. Concluzii
Ansamblul documentaţiilor de A.T. este menit să acopere întreg spaţiul naţional, adresându-se
diverselor nivele teritoriale. Structura prevăzută de Lege are un puternic caracter ierarhic, în care
prevederile din documentaţiile de nivel teritorial superior devin obligatorii pentru documentaţiile mai de
detaliu. Legea subliniază caracterul de planificare strategică al documentaţiilor de A.T, care trebuie să
integreze şi să coreleze o gamă largă de strategii sectoriale şi judeţene.
În elaborarea documentaţiilor se porneşte de asemenea de la studii de fundamentare pentru
anumite domenii considerate relevante pentru teritoriul vizat.
Planurile de A.T. trebuie să formuleze direcţii de dezvoltare pentru perioade bine determinate de
timp, să vizeze dezvoltarea, să abordeze problematica la nivel macro, şi să beneficieze de suportul politic
şi administrativ al instituţiilor de decizie.
Documentaţiile de A.T. sunt documente obligatorii, iar activitatea de monitorizare şi evaluare a
implementării lor revine în sarcina instituţiilor cu atribuţii în domeniu, aşa cum stipulează Legea.
7
neguvernamentale care îşi desfăşoară activitatea la nivel local au obligaţia să furnizeze cu titlu gratuit
informaţiile necesare în vederea desfăşurării activităţii de A.T. şi U. la nivel local.[secţ. a 3-a, Art. 27(2)].
Pentru obţinerea de alte tipuri de date şi informaţii, elaboratorul poate încheia contracte sau convenţii cu
persoane fizice sau juridice care le deţin.
Etapa de elaborare propriu-zisă
Documentaţiile de A.T. se pot elabora în 2 sau 3 etape, în conformitate cu Tema – program, prin
comasarea sau nu a celor 3 mari capitole ale conţinutului cadru:
elemente care condiţionează dezvoltarea;
diagnostic, priorităţi;
strategia de dezvoltare.
După predarea fiecărei etape, beneficiarul îşi va exprima punctul de vedere asupra documentelor,
prin formularea unor observaţii şi recomandări. Beneficiarul trebuie să aibă în vedere şi opiniile
populaţiei exprimate în procesul de consultare.
După elaborarea ultimei etape, este necesară obţinerea de avize şi/sau acorduri de la MLPTL şi
alte organisme centrale şi teritoriale interesate.
Documentaţia pentru obţinerea avizelor şi/sau acordurilor se realizează de către elaborator, prin
selectarea din Memoriul general a capitolelor relevante şi se difuzează prin grija beneficiarului.
Redactarea finală a documentaţiei va cuprinde observaţiile şi recomandările formulate de
instituţiile abilitate să elibereze acorduri şi avize, în măsura în care ele sunt pertinente şi acceptate de
către beneficiar. Redactarea finală intră în atribuţia elaboratorului. Sarcinile elaboratorului se încheie
odată cu aprobarea documentaţiei.
8
Procedura de elaborare a documentaţiilor de tip P.A.T.Z., P.A.T.J., ca şi relaţia cu beneficiarul şi
populaţia, este reprezentată în schema de mai jos.
9
date, informaţii gestionate de organisme centrale şi instituţii specializate;
date şi informaţii aflate în gestiunea coordonatorului şi a colaboratorilor;
bibliografie specifică;
legislaţie.
Etapa de elaborare propriu-zisă
Conţinutul documentaţiei şi graficul de elaborare se stabilesc prin Tema – program, de comun
acord de către M.L.P.T.L. şi coordonatorul de proiect. La finalizarea primei variante de propuneri,
documentul se transmite în anchetă la consiliile judeţene şi la alte organisme interesate din ţară. Consiliile
judeţene asigură desfăşurarea de dezbateri, într-un cadru cât mai larg. Observaţiile şi propunerile
pertinente sunt introduse în documentaţie de către coordonator. Documentul final se prezintă sub formă
caracteristică a unui act legislativ, cuprinzând un text cât mai concis şi clar, completat cu materiale
grafice, tabele şi glosar de termeni specifici. Forma finală a documentaţiei se înaintează spre dezbatere şi
avizare în Guvern. După introducerea completărilor/modificărilor solicitate de ministere, documentul este
înaintat către Parlament. După aprobarea sa în Parlament, secţiunea este promulgată de preşedinte,
devenind astfel aplicabilă.
O documentaţie de A.T. este însuşită de către beneficiar odată cu aprobarea sa. Aprobarea este
condiţionată de obţinerea unor avize şi acorduri şi de acceptarea ei cât mai largă de către populaţie şi
actorii locali.
Legea nu specifică care sunt organismele centrale şi teritoriale interesate, care avizează
documentaţii de A.T. Lista avizelor şi acordurilor este precizată în Reglementarea tehnică privind
aplicarea Legii, indicativ…….., aprobată prin Ordinul ministrului lucrărilor publice, transporturilor şi
locuinţei nr. ………./…….. Acceptarea documentaţiilor la nivelul teritoriului vizat poate fi obţinută
numai prin informarea şi consultarea populaţiei, prin asigurarea unei transparenţe a procesului de
elaborare. În acest sens este indicată întocmirea unui calendar pentru activităţile de consultare a populaţiei
şi a actorilor locali, calendar corelat cu desfăşurarea proiectului.
10
când conjuncturi internaţionale impun noi abordări ale problemelor spaţiale. Aici este vorba
de necesitatea unei adaptări aproape continue la practica vest-europeană, adaptare legată de
procesul de integrare;
când realizarea unei infrastructuri majore are implicaţii deosebite asupra teritoriului (exemplu
– construirea unui nou pod peste Dunăre);
când sunt lansate, de către administraţia centrală, programe de dezvoltare economică şi
socială având impact deosebit asupra unor teritorii importante.
11
Fig. 2. Participarea populaţiei în activitatea de elaborare a documentaţiilor de amenajarea teritoriului
(P.A.T.J.).
Aşa cum precizează Legea, cele două categorii de documentaţii – de A.T. şi U. – sunt
documentaţii cu atribuţii distincte, complementare. În timp ce documentaţiile de A.T. au caracter director,
documentaţiile de U. au caracter de reglementare operaţională.
Glosar de termeni
Legislaţie şi acte normative complementare sau care fac referiri la activitatea de A.T. şi U.
PARTEA II
Preambul
16
Prezenta metodologie formulează conţinutul cadru al documentaţiilor de A.T., în conformitate cu
prevederile Legii nr. 350/2001 privind activitatea de amenajare a teritoriului şi urbanism, şi pentru
categoriile de documentaţii prevăzute de aceeaşi lege.
Prin prezenta metodologie se înlocuieşte conţinutul documentaţiilor de A.T. ce a făcut obiectul
Ordinului 91/1991 al M.L.P.T.L. pentru aprobarea formularelor, a procedurii de autorizare şi a
conţinutului documentaţiilor prevăzute de Legea nr. 50/1991.
Cele mai importante modificări faţă de vechiul conţinut cadru sunt următoarele:
Prin Lege categoriile de documentaţii de A.T. au fost restructurate şi completate la nivel zonal. A
apărut un nou tip de documentaţie de tip zonal şi anume Planul de amenajare a teritoriului zonal regional.
Anterior prezentei reglementări, P.A.T.Z. se referea numai la teritorii interjudeţene.
Planurile intercomunale/interorăşeneşti nu erau considerate zonale ci o categorie de sine
stătătoare, prin care se urmărea formularea de propuneri şi reglementări.
Prin Lege se stabilesc foarte clar cele trei tipuri de P.A.T.Z. (regional, interjudeţean şi
intercomunal/interorăşenesc).
Planul de amenajare a teritoriului zonal transfrontalier este caz particular de Plan de amenajare a
teritoriului zonal interjudeţean.
Planul de amenajare a teritoriului zonal periurban este caz particular de Plan de amenajare a
teritoriului zonal interorăşenesc sau intercomunal, ca şi planul de amenajare a teritoriului zonal
metropolitan.
Pentru documentaţiile de tip P.A.T.Z. şi P.A.T.J., conţinutul cadru prezent este orientat către
obţinerea unui document de planificare strategică (aşa cum cere Legea), renunţându-se la tipul de
planificare analitică anterior.
Acest lucru înseamnă în principal înlocuirea etapei de analiză cu caracter descriptiv a situaţiei
existente cu o analiză orientată către definirea unei viziuni de dezvoltare şi identificarea de soluţii pentru
realizarea ei.
Formularea din vechiul conţinut cadru - „Propuneri de dezvoltare” - nu mai este adecvată
cerinţelor actuale. Documentaţiile de A.T. nu trebuie să formuleze propuneri ci direcţii clare de
dezvoltare, urmate de măsuri. Stabilirea obiectivelor, direcţiilor şi măsurilor va fi un rezultat al analizei
unor alternative de dezvoltare („viitori posibili”), dintre care se va selecta una singură.
Orientarea strategică este dată şi de faptul că teritoriul vizat de plan nu trebuie tratat ca un spaţiu
închis, ci ca parte dintr-un context teritorial mai larg.
Condiţionările exogene spaţiului vizat trebuie luate în considerare deoarece influenţează
dezvoltarea. În acelaşi timp, cercetarea unor etape istorice anterioare de evoluţie ajută la înţelegerea unor
probleme conflictuale, putând favoriza găsirea de soluţii.
Domeniile de referinţă (denumite în continuare domenii ţintă) şi componentele lor au fost
restructurate şi completate cu noi aspecte pentru a răspunde mai bine cerinţelor Legii privind caracterul
director al documentaţiilor şi pentru o mai bună corelare cu practicile vest- europene vizând dezvoltarea
spaţială.
Este completată şi restructurată lista planşelor obligatorii pentru documentaţiile de tip P.A.T.Z. şi
P.A.T.J., pentru a fi în concordanţă cu noul conţinut cadru.
Conţinutul cadru prezent reprezintă un conţinut minimal pentru documentaţiile de A.T.. În funcţie
de caracteristicile teritoriului, de obiectivele strategice stabilite, anumite capitole/aspecte pot fi mai mult
sau mai puţin tratate.
Principalele diferenţe între noul şi vechiul conţinut cadru sunt identificate în următorul tablou
comparativ.
Tabel 3. Tablou comparativ între conţinutul cadru al Ordinului 91/1991 şi Legea 350/2001.
2
Planşă obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de construire pentru reţele magistrale de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare,
reţele de telecomunicaţii, etc. conform Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991, în lipsa unor documentaţii de
urbanism aprobate
22
Ilustrează componenta 1.5. din domeniul ţintă 1. Structura teritoriului şi domeniul ţintă; 4.
Cooperarea intraregională
Gospodărirea apelor
asigurarea unei bune echipări hidro-edilitare a localităţilor;
asigurarea necesarului de apă pentru diverşi consumatori.
Amenajări pentru agricultură
completarea necesarului de lucrări pentru agricultură.
Reţele de transport
dezvoltarea şi modernizarea reţelei existente;
propuneri pentru conectarea la reţeaua naţională preconizată şi implicit la reţelele transeuropene;
lucrări de modernizare în aeroporturi, porturi, gări, puncte de trecere a frontierei;
dezvoltarea transportului public.
Reţele de telecomunicaţii
dezvoltarea şi modernizarea reţelei existente.
Reţele energetice
dezvoltarea şi modernizarea reţelei existente.
4
Planşă obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de construire pentru reţele magistrale de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare,
reţele de telecomunicaţii, etc. conform Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991, în lipsa unor documentaţii de
urbanism aprobate
28
probleme teritoriale litigioase;
zone în care se manifestă/pot apărea tensiuni;
zone declarate defavorizate din teritoriul regional care influenţează negativ teritoriile judeţelor;
funcţiuni similare concurente în teritorii învecinate sau în regiune/regiunii.
29
resursele subsolului;
resursele solului;
zone expuse la riscuri naturale, zone deficitare în rezerve de apă, zone expuse la riscuri
tehnologice, zone poluate;
calitatea factorilor de mediu;
deşeuri.
1.3. Patrimoniul natural şi construit.
patrimoniul natural (zone declarate protejate, zone de protejat, inclusiv peisaje);
patrimoniul construit (zone declarate protejate, zone de protejat, inclusiv peisaje culturale).
1.4. Reţeaua de localităţi
structura şi funcţiunile – centre polarizatoare;
satisfacerea indicatorilor minimali de definire;
accesibilitate;
infrastructura socio-culturală;
infrastructura edilitară;
locuirea (tipuri, inclusiv locuirea secundară, calitate).
1.5. Infrastructurile tehnice
gospodărirea apelor (inclusiv pentru risc natural inundaţii);
amenajări pentru agricultură (inclusiv pentru risc natural alunecări);
reţele de transport (inclusiv puncte de trecere a frontierei, rute pentru biciclişti);
reţele de telecomunicaţii;
reţele energetice.
1.6. Zonificarea teritoriului
folosirea terenurilor (inclusiv zone cu destinaţie specială);
zone funcţional-spaţiale cu evidenţierea profilului dominant (agricol, silvic, turistic etc.).
2. Domeniul ţintă – Structura Socio-demografică
2.1. Evoluţia populaţiei şi potenţialul demografic
structura populaţiei pe grupe de vârstă, sexe, medii, naţionalităţi, religii;
evoluţia populaţiei;
mişcarea naturală şi mişcarea migratorie.
2.2. Resursele umane
starea de sănătate;
nivelul de instruire;
structura şi dinamica forţei de muncă;
nivel de trai, sărăcie.
3. Domeniul ţintă – Structura activităţilor (conform CAEN)
3.1. Agricultura, piscicultura, silvicultura
structură, performanţe, potenţial, dinamică;
agenţi economici, inclusiv IMM;
dotare tehnică şi materială.
3.2. Industria, producţia şi distribuţia energiei, construcţii.
structură, domenii de excelenţă, potenţial, dinamică;
agenţi economici, inclusiv IMM, reţele de producţie, export;
dotare tehnică şi materială.
3.3. Turismul
structură, domenii de excelenţă, potenţial, dinamică;
organizarea activităţilor, inclusiv IMM;
structuri turistice.
3.4. Servicii economice şi sociale (comerţ, transporturi şi telecomunicaţii, cercetare -
dezvoltare, informatică, servicii pentru dezvoltarea afacerilor, finanţe-bănci, administraţie publică şi
asigurări sociale, învăţământ, sănătate, cultură)
structură, domenii de excelenţă, potenţial, dinamică;
30
agenţi economici, inclusiv IMM;
dotare tehnică şi materială.
4. Domeniul ţintă – Sooperarea intercomunală (interorăşenească)
probleme specifice de soluţionat prin cooperare;
5. Domeniul ţintă – Contextul suprateritorial
coridoare de transport, oraşe poartă;
zone de cooperare transfrontalieră;
regiuni de dezvoltare vecine;
zone metropolitane, periurbane.
(d). Diagnostic; priorităţi:
Formularea diagnosticului privind domeniile ţintă şi componentele lor, pe baza problemelor şi
disfuncţionalităţilor identificate prin analiza anterioară;
Formularea unui diagnostic prospectiv pornind de la tendinţele majore ce se manifestă şi evoluţia
posibilă/de dorit a teritoriului vizat;
Formularea diagnosticului general pentru teritoriul intercomunal/interorăşenesc;
Evidenţierea priorităţilor de intervenţie.
(e). Strategia de dezvoltare.
Formularea obiectivelor strategice generale care vizează dezvoltarea teritoriului pe termen lung.
Obiectivele strategice au caracter principial şi asigură orientarea clară spre dezvoltare a teritoriului vizat,
fiind asumate politic de autorităţile locale, în urma analizei unor alternative de dezvoltare posibile;
Formularea obiectivelor pentru domeniile ţintă şi componentele lor, ca răspuns la problemele
identificate şi decurgând din obiectivele strategice;
Identificarea căilor (direcţiilor) de abordare pentru atingerea obiectivelor pentru domeniile ţintă şi
a obiectivelor generale;
Formularea programului de măsuri ce vizează domeniile ţintă şi componentele lor, sub forma
unui set coerent şi corelat de propuneri de dezvoltare/transformare spaţială a teritoriului;
Propuneri pentru cadrul instituţional de implementare, monitorizare, evaluare a rezultatelor şi de
ajustare a documentaţiei.
Prezentarea documentaţiei P.A.T.Z.I.C., P.A.T.Z.I.O.
Documentaţia cuprinde piese scrise şi piese desenate:
Piesele scrise sunt Memoriul general ce are cuprinsul prezentat anterior.
Piesele desenate sunt planşe (hărţi şi planuri) la scările 1:200.000, 1:100.000, 1: 50.000, scheme,
cartograme.
Planşele obligatorii sunt:
5
Planşă obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de construire pentru reţele magistrale de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare,
reţele de telecomunicaţii, etc. conform Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991, în lipsa unor documentaţii de
urbanism aprobate.
33
dezvoltări de noi funcţiuni economice pe baza potenţialului endogen, cu accent pe turism,
servicii, surse de energie neconvenţionale;
propuneri de valorificare a dotării tehnice şi materiale disponibile.
Zonificarea teritoriului
zonarea terenului agricol în raport cu condiţiile pedoclimatice şi cerinţele pieţei;
zonarea teritoriului silvic;
propuneri pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale.
36
reducerea/eliminarea presiunilor antropice;
combaterea poluării;
resurse balneo-turistice valorificate;
valorificarea durabilă a unor resurse de substanţe utile.
Patrimoniul
protejarea patrimoniului natural declarat;
protejarea patrimoniului natural de interes local;
protejarea patrimoniului construit declarat;
protejarea patrimoniului construit de interes local.
37
trasee de intensă mobilitate pendulatorie a populaţiei, pentru care nu funcţionează transport
public;
aeroporturi, porturi, gări, puncte de control pentru trecerea frontierei, nemodernizate.
Reţele de telecomunicaţii
zone/localităţi neacoperite de reţeaua de telecomunicaţii;
localităţi cu dotare nesatisfăcătoare.
Reţele energetice
zone/localităţi lipsite de componente ale echipării energetice.
6
Planşă obligatorie pentru obţinerea autorizaţiilor de construire pentru reţele magistrale de comunicaţie, amenajări pentru îmbunătăţiri funciare,
reţele de telecomunicaţii, etc. conform Legii nr. 453/2001 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 50/1991, în lipsa unor documentaţii de
urbanism aprobate.
38
propuneri de valorificare a dotării tehnice şi materiale disponibile.
Zonificarea teritoriului
zonarea terenului agricol în raport cu condiţiile pedoclimatice şi cerinţele pieţei;
zonarea teritoriului silvic;
propuneri pentru rezolvarea situaţiilor conflictuale.
39