c


 

Mesopotamia se referă la regiunea din Orientul Apropiat cuprinsă între rîurile Eufrat şi Tigru. Este teritoriul pe care
astăzi sînt amplasate parţial Irakul, parţial Siria de est şi parţial Turcia de sud. Suprafaţa fertilă udată de aceste două
râuri este cunoscută ca fiind ÄLeagănul Civilizaţiei omenirii³, aici dezvoltîndu-se primele societăţi alfabe- tizate.
Nu a existat niciodată o entitate politică sau o ţară numită Mesopotamia, şi nici nu există graniţe definite. Numele e unul
convenţional, inventat de istoricii greci pentru a se referi la aria geografică largă dintre cele două râuri. În Mesopotamia
au existat unele dintre cele mai importante civilizaţii din lumea antică, precum sumerienii, akkadienii, babilonienii, şi
asirienii. Aici au existat şi unele culturi preistorice majore, precum Ubaid şi Jemdet Nasr, precum şi oraşul Jarmo. Printre
cei mai importanţi conducatori mesopotamieni se numără Ur-Nammu (regele Ur-ului), Sargon (a pus bazele regatului
Akkadian) Hammurabi(a pus bazele regatului Babylonian) şi Tiglath-Pileser I (a pus bazele regatului Assyrian). Între
mileniul IV î.Hr. şi secolul VI î.Hr. se poate vorbi de Mesopotamia antică, aceasta se încheie cu Imperiul Neo-Babilonian,
secolele VII î.Hr.-VI î.Hr.
Imperiul Babilonian a fost una dintre marile puteri ale antichităţii atît pe plan militar, dar şi cultural. Din perioada de
glorie a Babilonului datează marile legende care s-au păstrat în istoria literaturii pînă astăzi. Sînt renumite ,,Epopeea lui
Ghilgameş³ dar şi primele coduri legislative ale lumii cunoscute sub denumirea de ,,Codul lui Hammurabi³, îndrăzneţul
rege care a transformat statul Babilon în Imperiu. De Babilon se leagă celebrele ,,Grădini Suspendate³ care reprezintă
una dintre cele şapte minuni ale lumii şi despre care se presupune că se aflau în interiorul oraşului Babilon. Legendarul
Templu al lui Marduk şi ,,Turnul Babel³ menţionat în Biblie, au adus istoria Babilonului pînă în zilele noastre.

a
 
     

Teritoriul statului Babilon a fost numit şi ,,Caldea³ însă termenul a ajuns să fie folosit pentru toată ţara după ridicarea
la putere a dinastiei caldeilor. Statul Babilon s-a format pe teritoriul Mesopotamiei, regiune ce corespunde azi cu o mare
parte din actualul Irak, nordul Siriei şi sud-estul Tueciei. Aici au fost cunoscute primele inovaţii din agricultură, învăţămînt,
comunităţi urbane şi un aparat birocratic destul de complex. Locuitorii acestei regiuni au pus la punct un sistem de irigaţii
prin canale şi şanţuri prin care solul era udat de inundaţiile anuale ale fluviilor. Imediat ce au apărut irigaţiile în
agricultură, între 6000-5000 î.Hr. surplusul de hrană a putut să întreţină populaţiile tot mai numeroase din primele oraşe,
care includeau noua tagmă a funcţionarilor şi a meşteşugarilor. Stimulată şi de negoţ, Mesopotamia a devenit leagănul a
trei civilizaţii majore: sumeriană şi babiloniană în Sud, asiriană în Nord. În multe oraşe precum Babilon, Ur ( N.R- de
acolo a plecat Avraam, personajul biblic ), Assur, Ninive şi Nimrud, arheologii au scos la iveală monumentale palate,
temple, zigurate ( temple turnuti ) şi ziduri de apărare. Printre spectaculoasele opere de artă se numără lespezile de
piatră sculptată care împodobeau palatele regale ale regilor neo-asirieni, înfăţişînd plastic scene ale cuceririlor străine, de
vînătoare şi banchete magnifice. Se consideră că în Mesopotamia s-a inventat scrierea. Pe măsură ce administraţia
urbană a devenit complicată, măsurile de socotit simple, cum erau plăcuţele de lut, nu mai erau adecvate. Primele tăbliţe
scrise datează înainte de 3000 î. Hr. şi aveau pe ele pictograme. Fiecare semn simboliza desenul simplu al unui obiect
(oaie, ulcior etc.). Cu timpul semnele au început să fie imprimate mai schematic, folosindu-se capătul ascuţit al unui toc
din trestie şi astfel a apărut scrierea cuneiformă. Sumeriana, cea mai veche limbă scrisă cunoscută, a fost înlocuită cu
akkadiana, ca limbă vorbită, în jurul anului 2000 î.Hr., deşi ambele au continuat să fie scrise încă două milenii. Scribii
mesopotamieni scriau pe tăbliţe de lut, foarte rezistente după ce erau arse. S-au păstrat mii de tăbliţe cuneiforme. Ele
reprezintă socoteli, contracte, scrisori sau exerciţii şcolare, liste de regi şi tratate precum şi opere literare. Epopeea lui
Ghilgameş include pe lîngă faptele de vitejie ale eroului şi o versiune a poveştii potopului din Biblie. De fapt Ghilgameş,
eroul mitic, a fost un personaj real şi a făcut parte dintre cei zece regi ce au domnit înainte de potop în cetăţile Eridu,
Badtibira, larak, Sippar şi Shuruppak. Ghilgameş a fost tocmai guvernatorul cetăţii Shuruppak. În jurul anului 2000 î.Hr. a
existat o tradiţie literară puternică despre un potop în statul Babilon. Cîteva dintre cele mai importante realizări ale culturii
mesopotamiene, cum ar fi cunoştinţele avansate de astronomie şi matematică, au fost transmise lumii occidentale prin
vechii greci, care au stăpînit regiunea în ultima parte a mileniului I î. Hr.

  

Teritoriul pe care s-a desfăşurat odiseea Babilonului se află în Asia de Sud-Vest, în prezent în partea de Sud a
Irakului. Statul Babilon, scăldat de apele fluviilor Tigru şi Eufrat, este probabil locul unde s-a aflat Edenul. ,,Şi numele
fluviului al treilea este Tigru, care curge la răsăritul Asiriei. Iar al patrulea fluviu este Eufratul...³ ( Biblia, Geneza 2,14 ).
Babilonul era o ţară mică de cîmpie care număra 20000 km pătraţi fiind mărginită la Nord de Asiria, la Est de dealurile
care delimitau Elamul, la Vest de deşertul Arabiei, iar la Sud de ţărmurile Golfului Persic. Există şi o controversă între
oamenii de ştiinţă asupra unei posibile schimbări semnificative a ţărmurilor golfului în comparaţie cu vremurile antice.
Potrivit Cărţii Genezei cel care a întemeiat Cetatea Babilon ca şi capitală a fost Nimrod în timp ce tradiţiile religioase
babiloniene afirmă că a fost întemeiată de zeul Marduk. Termenul ebraic ,,Babel³ este tradus Babilon pe baza cuvîntului
grecesc ,,Babylon³. Acestea sînt redări ale termenului babilonian ,,bab-ili³sau , bab-ilani³, care la rîndul său este o
traducere a numelui sumerian mai vechi ,,ka-dingir-ru³ adică ,,poarta zeului³. Egiptenii au scris numele ,,b-bî-r³, iar
ahemenizii, în persana veche, ,,babirus³

 
  

Biblia, pe lîngă dimensiunea spirituală, se dovedeşte a fi şi o autentică sursă istorică. În Biblie, Babilonul a mai fost
numit ,,Şinear³. ,, ...Şi începutul stăpînirii sale a fost Babilonul, Erec, Acad, Calne şi ţara Şinearului...³ ( Geneză 10,10-
referire la persoana regelui Nimrod, tot un personaj istoric). În cartea lui Iosua se aminteşte, de asemenea, Şinearul (
Babilonul ). ,,Am văzut, între prăzi, o zeghe frumoasă de Şinear şi două sute de sicli de argint şi un drug de aur, greu de
cincizeci de sicli, şi le-am poftit şi le-am luat, şi iată sînt ascunse în pămînt, în mijlocul cortului meu şi argintul este pus
dedesubt³ ( Iosua 7, 21 ). În Ieremia se vorbeşte despre Ţara haldeilor (caldeilor ). ,,Aşa zice Domnul Dumnezeul lui
Israil! Precum te uiţi cu jind la smochinele cele bune, aşa mă uit şi eu duios la Iudeii duşi în robie, pe care i-am trimis din
locul acesta în ţara Caldeilor³ ( Ieremia 24, 5 ). Tot în Ieremia se vorbeşte despre ,,Şeşac³ care este considerată o redare
a numelui Babel în scrierea secretă atbash, dar se poate să fie o apariţie rară a unui nume mai vechi (ses-ki ). ,,Toţi regii
de la miază-noapte, de aproape sau de departe unul de altul, şi toate împărăţiile de pe faţa pămîntului. Şi regele Şeşec
să bea după ei...³ (Ieremia 25, 26 ). În cuvîntul lui Dumnezeu către proorocul Iezechil se face din nou referire la Babilon şi
ţinutul caldeilor. ,,Pentru aceasta, îi voi întinde laţul meu şi se va prinde în cursa mea, şi-l voi duce în Babilon, în Ţara
Caldeilor, pe care nu o va vedea şi în care va şi muri...³ ( Iezechil 12, 13-referire la pedepsirea poporului lui Israil în frunte
cu conducătorii-vor fi duşi în robie la Babilon drept pedeapsă că s-au îndepărtat de Dumnezeu).

   
 


Sursele din Noul Testament care făceau aluzie clară la Babilonul istoric le găsim la Matei. ,,Iosia a avut de urmaş pe
Iehonia şi pe fraţii lui, la robia din Babilon. După robia din Babilon, Iehonia a avut de urmaş pe Salatiil; Salatiil a avut de
urmaş pe Zorobabel...³ ( Matei 1, 11-12 ). ,,Aţi purtat cortul lui Moloh şi steaua dumnezeului Remfan, chipurile pe care le-
aţi făcut, ca să vă închinaţi la ele! De aceea, vă voi strămuta dincolo de Babilon³ (Fapte 7, 43- din cuvîntarea lui Ştefan,
primul martir al Bisericii lui Hristos). În 1 Petru 5, 13, apostolul vorbeşte despre ,,Biserica aleasă cu voi, care este în
Babilon³ Poate fi vorba despre o comunitate creştină din oraşul de pe malul Eufratului, dar acest lucru nu este încă cert.
Cercetătorii spun că ,,Babilonul³ despre care vorbeşte Petru poate fi o garnizoană romană de pe malul Nilului sau chiar
oraşul Roma. Părerile sînt împărţite în acest sens. Începînd din perioada neo-babiloniană au existat o serie de aşezări
evreieşti în statul Babilon şi aceste comunităţi au menţinut legături cu Iudeea. Faptele Apostolilor vorbesc despre acest
lucru cu ocazia Pogorîrii Sfîntului Duh. ,,Parţi şi Mezi şi Elamiţi şi cei sălăşluiţi în Mesopotamia, în Iudeia şi în Capadocia,
în Pont şi în Asia³ (Fapte 2,9 ) După căderea Ierusalimului în anul 70 d.Hr. aceste comunităţi au devenit influente în
,,diaspora³


    

După o primă perioadă dinastică veche (cca. 2800-2400 î.Hr.) în care a fost introdusă monarhia şi au fost întemeiate
primele cetăţi mari (Ghilgameş face parte din această perioadă) o familie semitică puternică a înfiinţat o cetate nouă la
Agade şi restaurează Babilonul. Această dinastie ,,akkadiană³ sau sargonidă ( 2371-2191 î.d.Hr. ), numită astfel după
numele fondatorului ei, Sargon, a dezvoltat o tehnică nouă de război folosind arcul şi săgeata şi l-a înfrînt curînd pe
despotul Lugalzagesi de la Umma, Chis şi Orok, cucerind întregul Sumer. Este posibil ca Agade să fi fost construit în
parte pe ruinele vechii cetăţi Babilon. Pe vremea lui Shulgi din Ur (cca. 2000 î. Hr.), Babilonul a fost atacat şi apoi condus
de guvernatori (patensi) proveniţi din Ur. Odată cu instaurarea primei dinastii amorite la Babilon, zidurile cetăţii au fost
restaurate în timpul lui Sumuabum. Acest rege amorit a întemeiat primul mare imperiu babilonian în anul 1894 î.d. Hr.
Regele Hammurabi (1729-1749), iniţiatorul celebrului cod legislativ, extinde imperiul şi face din statul său cea mai
importantă putere a Orientului Mijlociu. Ca urmare a unui atac al hitiţilor în jurul anului 1592 î.Hr., Babilonul slăbit a căzut,
timp de peste 400 de ani, sub dominaţia kasiţilor, popor indo-european, apoi a fost prădat de elamiţi, veniţi din Persia de
apus în anul 1185. Aceştia au fost înfrînţi, la rîndul lor, de Nabucodonosor I (1124-1103 î. Hr.), care a întemeiat o nouă
dinastie ce a durat peste o sută de ani. În anul 625 î.Hr., Nabopolassar, regele caldeenilor, a preluat controlul asupra
Babilonului. Sub sceptrul fiului său, Nabucodonosor II, cel de-al doilea mare imperiu babilonian s-a extins pînă în
Palestina şi Siria. Babilonul devine în această perioadă cea mai importantă metropolă a lumii antice. În această perioadă,
Babilonul dobîndeşte o reputaţie proastă din cauza modului de viaţă libertin a locuitorilor săi. Biblia condamnă deseori
oraşul, iar numele Babilonului va deveni sinonim cu acela al desfrînării. Dinastia caldeeană se sfîrşeşte odată cu
capturarea Babilonului de către regele persan Cirus II în anul 539 î.Hr. Chiar dacă nu mai redevine niciodată o putere
independentă, Babilonul înfloreşte sub dinastia Ahemenidă. Ultimul rege caldeu Belşaţar a fost omorît. ,,Chiar în noaptea
aceea a fost omorît Belşaţar, împăratul Caldeilor³ (Biblia, Daniel 5, 30).


 
   

Istoricii propun identificarea lui Darius Mediul din Daniel cu Cieus sau Gubaru. Domnia lui Cirus în Babilon (539-530) a
fost favorabilă evreilor. Cirus încurajează şi întoarcerea lor din exil (vezi Ezra 1, 1-11). După o perioadă de frămîntări
politice, Darius I restaurează ordinea (522 ) În timpul lui Darius I este restaurat Templul din Ierusalim sub conducerea lui
Zorobabel ( Ezra 4,5; Zah. 1,1 ) De aici înainte statul babilon este condus de regi din Persia: Xerxes ( 486-470 î.Hr.-mai
era numit şi Ahaşveroş), Artaxerxes I ( 464-423 Î.Hr. ) şi Darius II ( 423-408 î. Hr. ) În Cartea lui Neemia acesta este
numit şi Darius Persanul pentru a fi deosebit de ,,Darius Medul³. ,,Leviţii...În vremea lui Eliaşib, Ioiada, Iohanan şi Iadua,
au fost înscrişi capii neamurilor preoţeşti, pînă la începutul domniei lui Darius Persanul³ (Neemia 12,22 ) După cucerirea
Babilonului, pe care a intenţionat să-l reconstruiască, Alexandru cel Mare a domnit în această cetate ( 331-323 î. Hr. ) şi
a fost succedat la tron de o dinastie elenistică: Filip Arrhidaeus (323-316 î. Hr. ) şi Alexandru IV ( 316-312 î.Hr. ). Ţara a
trecut apoi în mîinile Seleucizilor (312-64 î. Hr. apoi în mîinile parţilor ( Arsacizi ) şi sassanianilor, pînă cînd a fost cucerită
de arabi în anul 641 d. Hr.

†   

Panteonul babilonian cuprinde o sumedenie de zeităţi. Biblioteca din Ninive (sec. 7 î. Hr.) păstra numele a peste 2500
de zeităţi. Unul dintre zeii supremi a fost Anu (An la sumerieni ), zeul cerului, cu templul principal la Uruk. El a fost zeul
semitic, iar soţia sa Innana, sau Innin, a fost confundată mai tîrziu cu Iştar. Tendinţe sincretiste similare pot fi observate în
legătură cu Enlil, zeul aerului, ale cărui atribute au fost preluate mai tîrziu de Bel ( Baal ) sau Marduk. Soţia lui, numită
Ninlil sau Ninhursag a fost identificată mai tîrziu tot cu Iştar. Al treilea zeu din Triada supremă a fost ea (Enki la sumerieni
), ,,domnul apelor adînci³, zeul înţelepciunii, arătînd favoruri speciale faţă de oameni, pentru care mijloceşte şi cărora le-a
revelat mijloacele de a cunoaşte gîndurile zeilor prin vrăjitorie. Templul său se afla la Eridu, iar soţia lui se numea Dam-
gal, Nin-mah sau Damkina, marea soţie a pămîntului şi a cerului. Urma apoi zeitatea semitică Iştar care la început se
pare că a fost o zeitate masculină (Athar). Dar mai tîrziu, prin însuşirea puterilor lui Innana prin acelaşi proces de
sincretism, Iştar a devenit zeiţa supremă a dragostei şi eroina războului, şi era considerată fiica lui Sin (Sin-zeul
babilonian al lunii; Su-en la sumerieni). Odată cu ridicarea la putere a amoriţilor devine predominantă în Babilon
venerarea lui Marduk, fiul lui Enki, ,,taurul tînăr al soarelui³. Existau de asemenea şi numeroase zeităţi locale.


 
  


Pontiful suprem era regele, iar pe lîngă acesta existau numeroşi slujitori la temple. Marii preoţi ,,mahhu³ aveau ca
ajutoare preoţi de rang inferior numiţi ,,sangu³, bărbaţi sănătoşi la trup şi căsătoriţi. Liturgul principal ,,urigallu³ era ajutat
de o mulţime de slujbaşi mai mărunţi care aveau acces la templu ,,ereb bitti³. În cadrul ceremonialului cîntăreţii,
psalmiştii, bocitorii şi muzicanţii jucau un rol important. Exorciştii îndepărtau spiritele rele sau vrăjile folosind descîntece
sau ritualuri folosite în textele sacre. La început medicina şi astronomia erau strîns legate de religie. Multe femei erau
ataşate de temple ca prostituate ale sanctuarelor. Serviciul obişnuit consta în oferirea de mîncare şi de băutură zeilor.
Jertfele puse pe altare erau alocate preoţilor după ceremonialul religios. Cea mai importantă sărbătoare era Sărbătoarea
Anului Nou şi avea loc primăvara. Sărbătorile regale includeau încoronarea regelui, sărbătorirea victoriilor şi celebrarea
inaugurării unei cetăţi sau templu. Sărbătorile personale includeau celebrarea naşterii, căsătoriei şi instalării fetelor ca
preotese.

      


În tăbliţele descoperite la Abu Salabikh există dovezi că literatura babiloniană era deja bine dezvoltată în perioada
2800-2500 î.Hr. Scribii semitici au copiat texte sumeriene mai vechi şi au folosit tehnici literare predate de obicei în şcoli.
Pînă în anul 100 d.Hr. această literatură a avut influenţă în tot Orientul Apropiat şi copii ale ei au fost găsite în Anatolia,
Siria, Palestina (Meghido, Haţor etc.), Egipt (Amarna), şi ulterior chiar în Grecia. Scrierile originale sau copii au fost duse
la bibliotecile regale ale Asiriei de la Assur, Ninive şi Cala. Sînt aproximativ 50 de epopei şi mituri scrise în limba
akadiană care tratează creaţia, potopul, constituirea civilizaţiei şi legendele unor eroi foarte populari la vremea aceea.
Literatura religioasă cuprinde psalmi, cîntări, rugăciuni, incantaţii. În mare parte aceasta este pierdută. De asemenea,
existau manuale de chirurgie şi medicină veterinară, geologie, botanică, zoologie, astronomie, matematică-inclusiv
algebră şi geometrie, cronici istorice etc.

a   

Încă din perioada lui Herodot (sec. V d. Hr.) mulţi călători au descris călătoriile lor în Babilon. Începînd din sec. XIX d.
Hr. interesul pentru localizarea Babilonului şi a ,,Turnului Babel³ a crescut datorită obiectelor şi desenelor aduse în
Europa de călători cum au fost C.J. Rich ( 1811-1825 ), Ker Porter ( 1818 ), Custin şi Flandin ( 1841 ). Au urmat apoi
excavaţii la Babilon, Erec şi Borsippa, iar rezultatele favorabile au dus la numeroase expediţii ştiinţifice, mai ales după
anul 1850.

   

,,....Şi s-a întîmplat că, pornind oamenii din răsărit, au găsit un şes în ţinutul Şinear şi s-au sălăşluit în el. Şi şi-au zis ei
între ei: Veniţi încoace! Să facem cărămizi şi să le ardem în foc! Şi s-au slujit de cărămizi în loc de piatră şi de catran în
loc de muruială. Şi au zis: Haidem să ne clădim o cetate şi un turn al cărui vîrf să ajungă pînă la cer, şi să ne facem
vestiţi, ca să nu mai fim împrăştiaţi pe toată faţa pămîntului!...³ (Biblia, trad. Gala Galaction şi Vasile Radu; Geneza 11, 2-
4 ) Se pare că această construcţie biblică a fost de fapt un templu neterminat în formă de turn cu mai multe nivele sau un
zigurat cu mai multe trepte. Această formă de construcţie a fost întîlnită în statul Babilon la începutul mileniului al treilea
î.Hr. Cea mai veche menţionare a ziguratului de la Babilon este în legătură cu restaurarea lui de către Esarhadon, în 681-
665 î.Hr. A fost denumit în sumeriană ,,Etemenanki³. ,,Clădirea platformei de temelie a cerului şi a pămîntului³ al cărei
,,vîrf ajunge la cer³ şi a fost asociat cu templul lui Marduk. Turnul a fost grav deteriorat în războiul din 652-648 î.Hr. şi a
fost restaurat în timpul lui Nebucadneţar II (605-562 î.Hr. ) O parte din clădire a fost descoperită de Koldewei în anul
1899 fiind aceiaşi cu cea descrisă de Herodot în călătoria sa din anul 460 î.Hr. Conform documentelor nivelul de bază
măsura 90 înmulţit cu 90 metri, avînd 33 metri înălţime. Pe acesta au fost construite cinci platforme, fiecare înalte de 6-18
metri, cu suprafaţa bazei din ce în ce mai mică. Întreaga clădire era încununată cu un templu în care se credea că zeul
coboară pentru a întreţine relaţii cu oamenii. Accesul se făcea pe rampe sau pe scări. Un plan babilonian de mai tîrziu
arată că înălţimea era egală cu lăţimea bazei şi că pe platforma superioară era construit un templu cubic. Ziguratul din
Babilon a fost demolat de regele pers Xerxes în anul 472. î.Hr. Alexandru Macedon a curăţat molozul cu intenţia de a
reconstrui turnul, dar această restaurare nu a mai avut loc din pricina morţii sale. Relatarea din Geneză are toate
caracteristicile unei relatări istorice demne de crezare. Alte zigurate au mai fost descoperite la Ur, Erec, Ninive şi în alte
părţi din Asiria şi Babilon. ( Ştefan Botoran )

  !
"

Babilonul a fost de două ori capitala unui mare imperiu apărut mai tîrziu decît Sumerul şi Akkadul. Babilonia din punct
de vedere istoric şi etnografic a fost fructul mixturii dintre sumerieni şi akkadieni. Primul rege al acestui imperiu a fost
marele Hammurabi (1728-1868 i. Hr) Acesta a alcătuit şi primul Cod de Legi Scrise. In al 31-lea an de domnie,
Hammurabi devine cu adevărat rege peste tot Sumerul şi tot Akkadul. Apoi, iar în următorii doi ani cucereşte ţinutul
Jamutbal, statul Mari şi Asiria. După ce intreaga Mesopotamie de la Golful Persic la pustiul Siriei este stăpînită de el,
acesta construieşte ziduri şi temple şi îmbunătăţeşte sistemul de irigaţie. Bunăstarea economică a Babilonului reiese din
documente scrise pe tăbliţe de lut,descoperite în palatul Maria a lui Hammurabi. După cucerirea Mesopotamiei,
babilonienii au preluat cultura din Sumer si Akkad, adoptînd limba akkadiană păstrînd miturile sumerienilor şi închinîndu-
se zeilor lor. Hammurabi a fost cel care a schimbat rînduiala religioasă ridicîndu-l pe Marduk (lat.- stăpîn al locului), zeul
oraşului Babilon. Cu timpul credinţa în supremaţia lui Marduk a prins rădăcini, iar Babilonul a devenit un oraş sfînt,centru
cultural şi o metropolă bogată. Cucerit de kasiţi, un popor barbar, Babilonul a fost eclipsat în secolul XII îHr. Dar sub
domnia lui Nabucodonosor I şi a succesorilor săi oraşul a devenit din nou capitala unui regat independent. Babilonul a
fost condus de regi asirieni timp de trei secole, dar a fost apoi cucerit de armeoni şi caldeeni. Sub domnia lui
Nabucodonosor al II-lea, Babilonul a atins culmea gloriei. Arheologii au descoperit rămăşiţe din Grădinile Suspendate ale
Semiramidei, şi măreţul templu care a dat naştere legendei cu ÄTurnul Babel³. Căderea Babilonului a pus capăt rolului
Mesopotamiei de centru al unor mari imperii ca şi capitală provincială în Imperiul Persan,dar Babilonul a rămas una dintre
cele 7 Minuni ale Lumii. Alexandru cel Mare a vrut să transforme Babilonul în capitala imperiului său, dar a murit înainte
de a-şi putea stabiliza imperiul. Succesorii săi din Orientul Mijlociu şi-au construit capitala pe rîul Tigru, iar în cele din
urmă Babilonul a decăzut.

#  $ 

- Codul lui Hammurabi, cu toată probabilitatea, a fost publicat la începutul domniei regelui Hannurabi. Cele 282 paragrafe
săpate în piatră îmbrăţişează aproape tot dreptul public şi privat în vigoare la babiloneni pe vremea lui Hammurabi.
Inainte de apariţia acestui cod, existau Codurile Lipit-Istar din Isin, Bilalam de Ia Esnunna şi Ur-namu din Ur. Codul se
afla scris pe o stelă de piatră, de diorit, neagră, înaltă de 2,25 m, lată la baza de 1,90 m, iar la vîrf 1,65 m. Este scris cu
caractere cuneiforme. Sub chipul lui Hammurabi în rugăciune, urmează textul codului : 16 coloane păstrate, iar 5 rase cu
dalta (distruse, probabil de năvălitorul Sutruk-Nahunte, pe la 1207-1171 i.e.n., care a dus stela la Susa, unde au
decoperit-o francezii la începutul sec. XX, după care au dus-o la Louvre).
masurilor si greutatilor, etc.
- Cartea Legii lui Manu - 12 cărţi (Manava Dharma-Sastra). Nu e mai veche de sec. XIII i.e.n., dar nici mai nouă decît
veacul VI i.Hr. Legea lui Manu cuprinde principii de teologie, de economie domestică şi rurală, de comerţ etc. : reguli
pentru îndeplinirea actelor cultului, a datoriilor castelor principale şi ale membrilor castei între ei ; noţiuni de politică
internă şi externă, de strategie şi tactică ; sfaturi pentru încheieri de alianţe politice şi militare, apoi amănunţite legi
agrare, civile, penale, comerciale, sistemul măsurilor şi greutăţilor, etc.

    

- Dacă cineva acuza pe altcineva, fără să poată aduce vreo dovadă, acuzatorul va fi omorât.
-Dacă cineva acuza pe altcineva, şi poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplătit cu bani.
-Dacă un judecator ia o decizie într-un caz, iar apoi se dovedeşte că a greşit, va fi pus să plătească de douăsprezece ori
cât a impus el acuzatului, şi nu i se va permite să mai judece.
- Dacă cineva fura pe fiul altcuiva, va fi omorât.
- Dacă un hoţ este descoperit în timp ce fura, va fi omorât.
- Dacă cineva are o datorie, şi nu poate plăti, el se poate vinde pe sine, pe soţia sa, pe fiul său şi pe fiica sa să
muncească; după trei ani ei vor fi eliberaţi.
- Dacă o soţie are relaţii cu un alt bărbat, amândoi vor fi legaţi şi aruncaţi în apă, dar soţia poate fi iertată de soţul ei şi
dăruită regelui ca sclavă.
- Dacă un bărbat foloseşte violenţa asupra soţiei altui bărbat pentru a se culca cu ea, el va fi omorât, iar femeia
considerată fără vină.
- Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naştere copiilor săi, o parte din pământ şi din bani trebuie
cedată ei de soţ. Când copiii cresc, ea se poate recăsători.
- Dacă cineva loveşte pe altcineva de rang mai înalt, va fi biciuit în public de saizeci de ori.
- Dacă un constructor construieşte o casă, şi o construieşte bine, proprietarul va plăti doi sekeli pentru fiecare suprafaţă a
casei.
- Dacă, însă, nu reuşeşte, şi casa se prăbuşeşte, ucigându-l pe proprietar, constructorul va fi omorât.
-Dacă fiul proprietarului va fi omorât, fiul constructorului va fi ucis.

È 

     


Grădinile suspendate din Babilon, supranumite şi Grădinile Semiramidei, după numele legendarei regine a
Babilonului, erau o construcţie compusă din mai multe terase suprapuse, retrase succesiv, pe care erau amenajate
grădini cu o vegetaţie luxuriantă. Grădinile au fost ridicate în colţul nord-estic al palatului lui Nabucodonosor, lîngă poarta
zeiţei Istar. La bază aveau forma unui pătrat cu latura 123 m, înălţimea maximă fiind de 23 m. Intrarea în grădină era
asemănătoare cu urcarea pe un deal, iar părţile structurii păreau că se nasc una din cealaltă. Pămîntul fusese strîns în
moviliţe, iar în ele fuseseră plantaţi copaci de toate soiurile care, prin înălţimea lor uimitoare şi prin frumuseţea lor,
încîntau ochii privitorului. Maşinăriile împrăştiau din belşug apa provenită din rîu, deşi nimeni nu vedea mecanismele.
Fructe şi flori din abundenţă. Cascade. Animale exotice Istoricii şi poeţii oferă detalii impresionante despre grădinile
suspendate, dar ei susţin că nu le-au văzut. Specialiştii contemporani spun că atunci cînd soldaţii lui Alexandru cel Mare
au ajuns pe pămîntul fertil al Mesopotamiei şi au văzut Babilonul au fost uimiţi de frumuseţea acestuia, povestind
compatrioţilor, la intoarcerea acasă, despre minunatele grădini cu palmieri din Mesopotamina, despre palatul lui
Nebuchadnezzar, despre turnul din Babel.
Strabon şi Filas din Bizanţ povestesc despre misterioasele grădini. Săpăturile arheologice au dezvăluit locul în care a
fost situat palatul din Babilon, precum şi o clădire aflată lîngă el, avînd bolţi înalte, ziduri groase şi un sistem de irigare.
Arhiologii susţin că această construcţie, situată în sudul palatului, este sediul grădinilor suspendate. Au fost descoperite,
pe ambele maluri ale Eufratului, rămăşiţe ale unor ziduri groase de 25 metri, care ar fi putut fi dispuse sub forma unor
terase.