Vasile Alecsandri, scriitor şi om politic, figura cea mai
importantă a literaturii româneşti în perioada paşoptistă. A ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. Proza sa dovedeşte că a fost un călător pasionat cu „instinct de nomad” şi posedat de „demonul turistic” ( G. Călinescu ). Balta Alba este un jurnal de calatorie, “o fiziologie colectivă si socială”. Tema acestei opere este contrastul dintre aparenţă şi esenţă, dintre frumuseţea rară a locurilor şi starea de înapoiere a oamenilor. Vasile Alecsandri foloseste pretextu francezului care vizitează baile de la Balta Alba , sau motivul “strainului”,surprinzând exoticul ,notând grotescul ,facand observatii critice .Opera lui Alecsandri este o povestire. Povestirea se defineste ca fiind specia epică cu trasturi slab individualizate, situându-se, in ceea ce priveste intinderea, intre schiţă si roman (se confundă usor cu nuvela). Caracteristic povestirii este importanţa acordata naratorului si actului narării. Accentul este pus pe intamplări si situaţii, mai puţin pe personaje. Prin intermediul personajelor se evidentiază firul acţiunii, care se desfasoară, conform unei opere epice, pe momentele subiectului. De asemenea povestirea se bazează pe subiectivitatea naratorului si poate fi de mai multe feluri, in funcţie de subiect, dar si de construcţie: povestirea fantastică, povestirea in ramă, povestirea filosofică, povestirea romantica.Povestirea in ramă reprezinta o formă de incadrare a uneia sau a mai multor naraţiuni de sine statatoare intr-o alta naraţiune. In acesta situaţie unul dintre personaje, care participă la o discuţie va intrerupe firul acţiunii pentru a relata o intâmplare, preluând rolul de narator. Un prim argument care sunsţine faptul că „Balta Alba” este o povestire este acela că dimensiunile acesteia se situează între nuvelă şi schiţă.In plus naraţiunea are un singur fir epic şi accentul este pus pe întâmplări, pe evenimente şi nu pe personaje. Relatarea la persoana I asigură autenticitatea naraţiunii ,viziunea in conformitate cu realitatea .Călătorul francez este personaj-narator ,prin el se face trecerea de la reflectare la reflecţie .Personajul contemplă realitatea si reflectează la conditia oamenilor in cadrul acelei realitaţi ,sesizează opozitia intre “natura” si “civilizatie”.Intre viziunea personajului si atitudinea critică a naratorului este o stransa legatură .Personajul se confundă cu naratorul ,uneori “se ascunde “ dupa el ,inregistrează multe senzatii ,unele I se par neverosimile ,oscilează intre imaginile socante si estetism:”Din vreme in vreme insa zăream cate o fiinţa ratacită pe acele campii fara margini sau cate o adunatură de bordeie coperite cu stuh”.Faptul ca personajul(francezul) este si narator intăreşte faptul ca aceasta opera este o povestire.Ca in orice povestire, si in această opera faptele relatate sunt la trecut şi pot fi incadrate pe momentele subiectului. Textul „Baltă-Albă” este o povestire, fiind operă epică limitată la un singur fapt epic, de întindere mică, iar relatarea evenimentelor se face din perspectiva călătorului care este şi protagonistul operei.