Balta-Albă

de Vasile Alecsandri

Vasile Alecsandri, scriitor şi om politic, figura cea mai

importantă a literaturii româneşti în perioada paşoptistă. A
ilustrat specii numeroase din toate genurile literare. Proza sa
dovedeşte că a fost un călător pasionat cu „instinct de nomad”
şi posedat de „demonul turistic” ( G. Călinescu ).
Balta Alba este un jurnal de calatorie, “o fiziologie
colectivă si socială”.
Tema acestei opere este contrastul dintre aparenţă şi esenţă,
dintre frumuseţea rară a locurilor şi starea de înapoiere a
oamenilor.
Vasile Alecsandri foloseste pretextu francezului care
vizitează baile de la Balta Alba , sau motivul
“strainului”,surprinzând exoticul ,notând grotescul ,facand
observatii critice .Opera lui Alecsandri este o povestire.
Povestirea se defineste ca fiind specia epică cu trasturi slab
individualizate, situându-se, in ceea ce priveste intinderea,
intre schiţă si roman (se confundă usor cu nuvela).
Caracteristic povestirii este importanţa acordata naratorului si
actului narării. Accentul este pus pe intamplări si situaţii, mai
puţin pe personaje. Prin intermediul personajelor se
evidentiază firul acţiunii, care se desfasoară, conform unei
opere epice, pe momentele subiectului. De asemenea
povestirea se bazează pe subiectivitatea naratorului si poate
fi de mai multe feluri, in funcţie de subiect, dar si de
construcţie: povestirea fantastică, povestirea in ramă,
povestirea filosofică, povestirea romantica.Povestirea in ramă
reprezinta o formă de incadrare a uneia sau a mai multor
naraţiuni de sine statatoare intr-o alta naraţiune. In acesta
situaţie unul dintre personaje, care participă la o discuţie va
intrerupe firul acţiunii pentru a relata o intâmplare, preluând
rolul de narator.
Un prim argument care sunsţine faptul că „Balta Alba”
este o povestire este acela că dimensiunile acesteia se
situează între nuvelă şi schiţă.In plus naraţiunea are un singur
fir epic şi accentul este pus pe întâmplări, pe evenimente şi
nu pe personaje.
Relatarea la persoana I asigură autenticitatea
naraţiunii ,viziunea in conformitate cu realitatea .Călătorul
francez este personaj-narator ,prin el se face trecerea de la
reflectare la reflecţie .Personajul contemplă realitatea si
reflectează la conditia oamenilor in cadrul acelei realitaţi
,sesizează opozitia intre “natura” si “civilizatie”.Intre viziunea
personajului si atitudinea critică a naratorului este o stransa
legatură .Personajul se confundă cu naratorul ,uneori “se
ascunde “ dupa el ,inregistrează multe senzatii ,unele I se par
neverosimile ,oscilează intre imaginile socante si
estetism:”Din vreme in vreme insa zăream cate o fiinţa
ratacită pe acele campii fara margini sau cate o adunatură de
bordeie coperite cu stuh”.Faptul ca personajul(francezul) este
si narator intăreşte faptul ca aceasta opera este o
povestire.Ca in orice povestire, si in această opera faptele
relatate sunt la trecut şi pot fi incadrate pe momentele
subiectului.
Textul „Baltă-Albă” este o povestire, fiind operă epică
limitată la un singur fapt epic, de întindere mică, iar relatarea
evenimentelor se face din perspectiva călătorului care este şi
protagonistul operei.