Elemente de compoziţie utilizate în lecţiile

de limba şi literatura română pentru stimularea creativităţii elevilor

„ Un cuvânt aruncat în vânt, la întâmplare, produce valuri la suprafaţă şi în adâncime,

provoacă o serie infinită de reacţii în lanţ, antrenând în căderea sa sunete şi imagini, analogii şi amintiri, sensuri şi
vise, într-o mişcare ce interesează experienţa şi memoria, fantezia şi inconştientul; mintea nu asistă pasiv la reprezentaţie, ci
intervine continuu pentru a accepta şi respinge, a uni şi cenzura, a construi şi distruge.”
G. Rodari

Creativitatea este proprie tuturor indivizilor umani, în special copiilor, în condiţii

fiziologice. Astfel, fiecare copil dispune de un potenţial creativ, adică de anumite trăsături
sau însuşiri favorizante actului creator. Deosebirile se exprimă prin intensitatea cu care se
manifestă acest potenţial şi prin domeniul în care se aplică.
În abordarea şi caracterizarea fenomenului creaţiei, S.E. Gollan identifică patru
categorii de criterii:
• performanţa creatoare efectivă/produsul creativ;
• procesul creativ;
• persoana creatoare;
• potenţialul creativ.
Având în vedere opiniile celor mai mulţi pedagogi, putem defini creativitatea ca fiind:
aptitudinea/capacitateade a produce ceva nou şi de valoare, procesul prin care se realizează
produsul şi orice rezolvare de probleme noi.
În orele de limba şi literatura română , lucrul creativ este important pentru că dezvoltă
abilitatea elevilor de a gândi creativ şi de a rezolva probleme; creşte motivaţia elevului pentru
activitatea şcolară, oferă elevului oportunitatea de a-şi explora sentimentele şi de a-şi
dezvolta abilităţi de comunicare şi exprimare personală.
Actul de creaţie nu urmează niciodată un plan, o schemă fixă, aşa încât nici nu este
uşor de planificat. Putem începe cu modelarea şi regândirea activităţii instructiv-educative,
fără să uităm că învăţătorul /dascălul este unul dintre factorii care pot educa creativitatea – un
dascăl creativ va forma elevi creativi.
Este de mult recunoscut faptul că fiecare copil normal se naşte cu un anumit potnţial
creativ. Acest potenţial se „destramă”însă dacă nu este stimulat şi educat. Creativitatea
fiecăruia se manifestă într-un mod unic, fiind în primul rând abilitatea de a vedea lucrurile
într-o lumină nouă sau neuzuală, de a sesiza o problemă acolo unde alţii nu cred că există şi a
descoperi soluţii efective la aceste probleme. Jocul pune la îndemâna copilului posibilitatea
dezvoltării acestor abilităţi, ajutându-l să se dezvolte.
Jocul, îndeosebi jocul creativ, este caracterizat de prezenţa anumitor însuşiri,
considerate adevărate căi de stimulare a creativităţii copilului:
 relaxarea controlului exercitat de adult, astfel încât spontaneitatea şi încrederea
în sine să se poată manifesta ca elemente esenţiale ale spiritului creativ;
 perseverenţa; întreaga energie creatoare a copilului se concentrează asupra
îndeplinirii complete a obiectivului jocului, efortul acompaniindu-i activitatea;
 toleranţa la greşeală; copiii caută soluţii şi răspunsuri sau căi de a-şi desfăşura
jocul, acceptând şi ideea că nu există un singur răspuns corect;
 crearea unei atmosfere creative, lipsite de rigiditate, susţinută de capacitatea
sau de posibilitatea de a utiliza materiale diverse într-o multitudine de situaţii inedite;
 rezolvarea de probleme, bazată pe încurajarea copiilor de a rezolva fiecare
situaţie într-o varietate de moduri, verificând apoi valabilitatea acestora.

Învăţarea creativă este un deziderat general, compunerile constituind doar o

modalitate de reflectare, ce presupune o serie de cerinţe specifice:
 cadrul didactic să insufle elevilor, prin modul de prezentare a informaţiilor, prin
stilul său de gândire, prin specificul solocitărilor formulate pentru elevi, o atitudine şi un stil
de gândire creator, liber, independent;
 a stiumula, a orienta şi a incita gândirea elevilor spre nou, spre neexplorat;
 asigurarea unei atmosfere permisive care să ofere elevilor acel climat optim
pentru manifestarea libera, spontană, fără frica de a greşi, de a primi sancţiunea, aprecierea
critică imediată, crearea unei atmosfere de explorare independentă, încrezătoare şi
netulburată;
 direcţionarea potenţialului creativ al elevilor spre acele zone în care ei au
şansele cele mai mari de manifestare eficientă, de realizare efectivă;
 cultivarea încrederii în sine, încurajarea efortului creator al elevilor încă de la
primele lor manifestări;
 activismul permanent al gândirii ce nu poate fi un stil obositor, ci un efort
intelectual ce produce satisfacţie, contribuie la dezvoltarea spiritului de iniţiativă, la formarea
abilităţii de a aborda problemele întreprinzător şi dinamic;
 cultivarea unei atitudini specifice faţă de risc: oamenii obişnuiţi devin anxioşi şi
nesiguri în faţa noului, în timp ce în creaţie, riscul temporar, dezordinea şi ambiguitatea
crează tensiuni intelectuale.
Compunerile şcolare constituie o modaliate eficientă de a stimula creativitatea elevilor
sau, mai bine spus, de a stimula capacitatea de exprimare a creativităţii sale.
Ioan Cerghit arată că sinectica este o „metodă prin excelenţă de exersare şi educare a
creativităţii”. Asemănătoare braistormingului, dar mai eficace, sinectica „se bazează pe
utilizarea metaforelor şi analogiilor” în favoarea înlesnirii înţelegerii situaţiei problematice,
astfel încât straniul (neobişnuitul) să devină familiar, iar obişnuitul să apară ca ceva straniu,
ciudat. În acest sens este centrată pe dezvoltarea fanteziilor elevilor, considerată ca fiind
hotărâtoare în afirmarea creativităţii.
După enunţarea temei şi a sarcinii de lucru, cadrul didactic, propunând rezolvarea unei
probleme neobişnuite, li se vor solicita elevilor, pe rând:
- trimiteri la cunoştinţe din alte domenii;
- trimiteri la experienţa personală;
- trimiteri la soluţii artistice, făcându-se apel la imagini, simboluri, cuvinte, sintagme;
- trimiteri şocante fanteziste, care contravin experienţei, legilor, preceptelor.
Ulterior, problema neobişnuită se transformă în ceva familiar, pentru ca acest aspect
să fie transformat în ceva straniu, solicitând noi soluţii, inedite, care vor fi dezbătute.
Dintre obiectivele vizate de antrenamentul creativ enumăr:
 dezvoltarea capacităţii de a comunica, manifestând interes pentru folosirea corectă a
elementelor de limbaj învăţate;
 formarea obişnuinţei elevilor de a-şi exprima primele răspunsuri/idei care le vin în
minte;
 formarea deprinderii de a asculta cu atenţie şi de a valorifica şi dezvolta soluţiile
celorlalţi, acceptând colaborarea cu membrii grupului;
 cultivarea spontaneităţii şi independenţei;
 formarea la copii a unor procedee de investigare a realităţii şi de interpretarea a
informaţiilor;
 însuşirea principalelor procedee imaginative;
 dezvoltarea gândirii divergente şi convergente, laterale şi analogice;
 formarea sensibilităţii faţă de activitatea de căutare a elementelor esenţiale ascunse din
fapte/fenomene şi a receptivităţii faţă de probleme;
 formarea obişnuinţei de a verifica propriile soluţii;
 formarea şi dezvoltarea obişnuinţei de a utiliza analogiile cele mai neobişnuite în care
sunt implicaţi;
 formarea unor mecanisme de autoapărare la fustrare şi de învingere a timidităţii.

Exemple de activităţi de învăţare prin care se stimulează creativitatea:

1. Formulează trei întrebări la care ţi-ai dori să-ţi răspundă un personaj din operă.

2. Găsiţi minimum cinci utilizări ale creionului/unei coli de hârtie, cretei.

Exemplu (pentru creion): ca instrument de scris pentru desen/grafică, pentru însemnat în
tâmplărie, ca semn de carte, ca element de decor, ca atelă pentru o aripă, pentru utilizarea
unui plan înclinat.

3. Povestiţi ce credeţi că s-ar fi întâmplat dacă:

- eroii ar fi avut telefoane mobile;
- personajele şi-ar fi putut citi unul altuia gândurile;
- personajele ar fi putut să se transforme;
- răul ar fi fost imediat pedepsit;
- opera nu ar fi avut un final fericit.

4. Organizaţi pe grupe eterogene de câte 3, 4 sau 5 elevi, aceştia vor primi câte o
sarcină. Câştigă grupa care găseşte cele mai multe însuşiri (într-un timp precizat)
Grupa 1: Găsiţi cât mai multe însuşiri potrivite pentru substantivul „pădure”.
Grupa 2: Găsiţi cât mai multe însuşiri potrivite/adjective pentru substantivul „vulpe”.
Grupa 3: Găsiţi cât mai multe însuşiri potrivite pentru substantivul „munte”.
Grupa 4: Găsiţi cât mai multe însuşiri potrivite pentru substantivul „câmpie”.
 5. Imaginează-ţi că lucrurile se comportă ca fiinţele. Ce pot face ele?
Exemplu: valurile: plâng, se joacă, se retrag, şoptesc.

6. Cum poate fi............? (cerul, râul, gândul, natura)

Exemple de jocuri prin care se stimulează creativitatea:

Ce cuvinte au legătură cu......
Se solicită elevilor enumerarea cuvintelor care le trec prin minte sau au legătură cu un
anumit cuvânt. Enumerarea va fi urmată de realizarea unor hărţi mentale (metoda
ciorchinelui) cu ajutorul acestor cuvinte, întâi frontal, apoi în grupe sau individual. Posterele
cu hărţile mentale pot fi afişate în clasă şi văzute de copii într-un „tur de galerie” . Se
dezvoltă gândirea laterală şi analogică.

Perechi amuzante
Se cere găsirea unor perechi de cuvinte/substantive care au formă asemănătoare şi dau
impresia că fac parte din aceeaşi familie de cuvinte.
Exemplu: lup – lupă; par – pară; cocoş – cocoaşă; ciob – cocioabă.
Se dezvoltă flexibilitatea şi găndirea divergentă.

Jocul întrebărilor
Se cere formularea a cât mai multor întrebări referitoare la un obiect cunoscut sau la o
imagine. Exemplu: foc, stele, aer, ocean.
Jocul preia proba de tip problematic şi urmăreşte dezvoltarea flexibilităţii şi fluenţei
gândirii, precum şi a gândirii laterale.

Jocul însuşirilor neobişnuite

Se urmăreşte găsirea unui număr cât mai mare de adjective care arată însuşiri
neobişnuite ce pot fi asociate unor substantive. Se insistă pe crearea unor imagini artistice şi
asupra personificărilor, urmărindu-se sesizarea unor elemente ascunse, dar esenţiale.

Ce aş face dacă aş fi...?

Se cere copiilor să-şi amintească o poveste sau un basm şi l-i se sugerează să se pună
în locul personajului. Fiecare copil va repovesti basmul din acest punct de vedere, având voie
să modifice faptele/evenimentele după cum crede că ar fi reacţionat în respectivul moment
după stările lui sufleteşti. Copiii pot însoţi povestea cu mişcare, gesturi, paşi de dans.Se
cultivă capacitatea empatică.

Bibliografie:
  Larisa Ileana Casangiu, „Repere în organizarea procesului didactic la disciplina Limba
şi literatura română, în învăţământul primar”, Editura Nautica, Constanţa, 2007, pag.
118-125
 Revista „Didactica”- revistă de comunicări ştiinţifice,nr3, ianuarie 2009 pag.20 -22.

Elemente de compoziţie utilizate în

lecţiile de limba şi literatura
română pentru stimularea
creativităţii elevilor

Înv. Isăchioaia Dumitra

Grup Şcolar Cobadin
16.01.2009