Combaterea terorismului

Novăcescu Elena
Studii de securitate, grupa 2

Terorismul reprezintă principala amenintare a lumii moderne din secolul XXI, fiind
influenţat si de evoluţia fenomenului globalizării care îi potenţiază capacităţile de afectare a
securităţii şi stabilităţii internaţionale mai mult ca niciodată în istorie1. Acesta există de secole,
dar a capătat o importanţă deosebită odata cu atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001 din
Statele Unite ale Americii şi de la lansarea Războiului Global Împotriva Terorismului.

„Dicţionarul explicativ al limbii romane” explică etimologia termenului de

„terorism” ca provenind din franţuzescul “terrorisme” care semnifică totalitatea
actelor de violenţă comise de un grup sau de o organizatie pentru a crea un climat
de insecuritate sau pentru a schimba forma de guvernământ a unui stat2. Cu toate
acestea nu există o definţie clara a terorismului, aceasta fiind extrem de disputată,
ceea ce face ca lupta împotriva acestui flagel care afectează intrega societate sa fie
foarte dificilă. Termenul de “terorism” este unul încarcat politic fiind privit ca ceva
rău in toate culturile si ţările. De cele mai multe ori, cei care comit acte de violenţă
vor sa fie numiţi “gherile”, “luptători pentru libertate” sau “soldaţi”, dar cei care
sunt atacaţi ii numesc adesea “terorişti”3. Termenul de „terorism” a fost folosit
pentru prima oara în timpul Revoluţiei Franceze pentru a descrie utilizarea forţei de
către guvernul revoluţionar francez în vederea eliminării oponenţilor şi a intimidării
opoziţiei. Acest tip de activitate este denumit „terorism statal”. La mijlocul
secolului XIX, termenul de „terorism” si-a schimbat înţelesul şi a devenit asociat cu
utilizarea violenţei împotriva guvernelor de către miscările revoluţionare. Acesta
este şi sensul in care termenul este cel mai des folosit în prezent4.
În secolul XX grupările teroriste s-au împărţit in două categorii după
scopurile politice urmărite de terorişti: grupuri etnico-naţionaliste precum Armata

1
George Cristian Maior, „Incertitudine, gândire strategică şi relaţii internaţionale în secolul XXI”, Rao, 2009, p. 207
2
“Dicţionarul explicativ al limbii române”, Bucureşti, edit. Univers Enciclopedic, 1998, p. 1088
3
Paul Robinson, “Dicţionar de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 227
4
Ibidem, p. 228
Republicană Irlandeza(IRA) sau Organizaţia pentru Eliberarea Palestinei si grupuri
ideologic-revoluţionare precum Brigada Roşie sau banda Baader-Meinhof. Un rol
important este ocupat în secolele XX şi XXI de către teroriştii religioşi precum
gruparea Al Qaeda. Chiar dacă ar putea dispune de arme de distrugere in masă,
teroriştii aleg adesea terorismul suicidar, care a fost folosit pentru prima dată in anii
’80 de către guparea teroristă Hizballah (Hezbollah) in Liban şi de către Tigrii de
Eliberare a Tamil Eelam-ului in Sri Lanka. Cel mai cunoscut exemplu de terorism
suicidar sunt atacurile teroriste din SUA de la World Trade Center şi de la
Pentagon, de pe 11 septembrie 2001. Odată cu trecerea timpul se observă o scădere
a atacurilor teroriste la nivel global , dar are loc o crestere substanţială a atacurilor
sinucigaşe şi a numarului de morţi, demonstrându-se astfel faptul că unele grupări
teroriste sunt mult mai preocupate să facă rău decat sa întreprindă acţiuni de
discriminare.
La sfârsitul secolului XX, terorismul s-a internaţionalizat şi s-a aliat cu
cercurile de cimă organizată. Dacă mai demult teroriştii operau doar intr-o singură
ţară, multe grupuri au acum celule şi baze de finanţare oriunde în lume. Astfel
statelor le este greu să lupte cu terorismul. O strategie eficientă de contraterorism
necesită o reacţie internaţională5.

I.Terorismul suicidar

Terorismul siucidar reprezintă acea forma de terorism care presupune

sinuciderea teroriştilor care participă la atac. Sinuciderea se realizează de cele mai
multe ori prin detonarea de explozivi atasaţi de corp sau prin detonarea de exploziv
in vehicolul cu care calatoresc teroriştii. Un caz aparte a avut loc la 11 septembrie
2001 când nu a fost folosită niciuna din cele două metode, ci avioanele deturnate au
fost ciocnite de diverse clădiri. Începând din 2003 s-a observat o creste a atacurilor
teroriste suicidare,ceea ce ne duce cu gandul la faptul ca teroriştii consideră această
metodă eficientă.

II.Contraterorismul

Contraterorismul reprezintă totalitatea strategiilor menite sa limiteze şi, dacă

este posibil să elimine terorismul. Există două tipuri de strategii antiteroriste:
„modelul razboiului” si „modelul justiţiei penale”. Prima, se referă la campania
împotriva terorismului ca fiind înrudită cu razboiul- Războiul Global împotriva
Terorismului inţiat de SUA în 2001 se încadrează in acest model. Aceasta
presupune că teroriştii ar trebui combătuţi prin mijloace militare, nelasându-se loc
niciunei negocieri, ceea ce se dovedeşte deficitar, deoarece atacurile militare nu
5
Paul Robinson, „Dicţionar de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 229

2
reprezinta o soluţie de lungă durată. Al doilea model consideră că soluţia în
problema terorismului este una politică si nu una militara, guvernele ar trebui sa
urmărească tratarea violenţei teroriste ca pe orice problemă de crima organizată,
nefăcându-se nicio diferenţă între un terorist şi orice acuzat. De fapt, în majoritatea
campaniilor antiteroriste se regăseşte o combinaţie între cele două modele,
abordarea fiecărui caz va depinde în cea mai mare parte de circumstanţe6.

III. Vulnerabilităţile României în faţa pericolului terorist. Strategia României

privind prevenirea şi combaterea terorismului.

Deoarece România se implică tot mai mult în lupta împotriva terorismului se

poate lua în considerare si o posibila ameninţare teroristă la adresa ţării noastre
cauzată de diferiţi factori interni(datorită situaţiei materiale precare) şi factori
externi7 de diferită natură precum influenţa proliferării fenomenului terorist în
spaţiul euro-asiatic. De aceea vulnerabilităţile României ar putea fi clasificate
astfel:

1. De natură economico-financiară: datorită lipsurilor economice şi nivelului

înalt de corupţie se îngreunează încercarea de introducere a unor măsuri
antiteroriste pe teritoriul României.
2. De natură militară: pe fondul lipsurilor financiare şi neaplicare a legilor se
pot observa neajunsuri în asigurarea pazei sau dotarea corespunzătoare a unor
unitaţi care se ocupa cu prevenirea acţiunilor teroriste, proliferarea corupţiei în
structurile militare sau chiar oferirea de fonduri insuficiente ce poate face probabilă
recrutarea oamenilor pentru întreprinderea de acţiuni teroriste.
3. De natură socio-culturală şi religioasă: din cauza lipsei de educaţie şi a
neajunsurilor se poate ajunge la atragerea unor grupuri de oameni în acţiuni
teroriste.
4. De natură juridică: sunt generate în momentul în care acţiunile teroriste nu
sunt judecate şi pedepsite corespunzător sau îndatoririle celor care iau parte la
combaterea terorismului nu sunt bine specificate.
5. De natură politică: au menirea de a le „potenţa” pe cele de mai sus.

Se poate afirma că nivelul de alertă teroristă în ţara noastră este unul mediu
fiind influenţat de evoluţia fenomenului terorist pe plan internaţional8.
În Strategia Naţională de Securitate a României, terorismul este inclus
printre principalele ameninţări la adresa securităţii naţionale, combaterea factorilor

6
Paul Robinson, „Dicţionar de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 55
7
Ioan Manci, General de brigadă, Introducere în studii de securitate şi strategice
8
Ibidem

3
de risc generaţi de evoluţia fenomenului terorist internaţional şi de influenţele
acestuia asupra stării de securitate a ţării noastre fiind un obiectiv esenţial.
Strategia naţională de prevenire şi combatere a terorismului (aprobată
de Consiliul Suprem de Apărare a Ţării, aprilie 2002) este documentul care
valorifică interesele şi necesităţile de securitate internă a societăţii româneşti, prin
consolidarea mecanismelor sale de autoprotecţie faţă de fenomenul terorist. Acest
document prevede ca principale obiective: identificarea şi monitorizarea
permanentă a ameninţărilor teroriste, protejarea teritoriului naţional şi cetăţenilor
români, prevenirea funcţionării celulelor teroriste pe teritoriul României,
participarea la eforturile internaţionale în domeniu9. În Raportul privind terorismul
pentru anul 2008, dat publicităţii de către SUA la 1 mai 2009 sunt evidenţiate
rezultatele României în lupta pentru prevenirea şi combaterea terorismului:
stabilirea mecanismelor interne, adoptarea legislaţiei europene în domeniu,
acţiunea pe linia combaterii finanţării terorismului, implementarea noului paşaport
biometric sau gazduirea Centrului SECI10.

IV. Sistemul naţional de alertă teroristă

La 15 aprilie 2004, Consiliul Suprem de Apărare a Ţării a aprobat Sistemul

naţional de alertă teroristă propus de Serviciul Român de Informaţii, ca mijloc
adecvat de prevenire, descurajare şi combatere a acţiunilor de pregătire şi
desfăşurare a unor eventuale atentate pe teritoriul României11. El cuprinde în ordine
crescătoare cinci grade de alertă ( 1-verde, 2-albastru, 3-galben, 4-portocaliu,5-
roşu) şi se referă la pericolele unor atentate, în funcţie de informaţiile deţinute.

5.CRITIC - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc

iminent de producere a unor atentate.
4.RIDICAT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există un risc
semnificativ de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este probabil.
3.MODERAT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente evidenţiază că există risc
general de producere a unor atentate teroriste şi se estimează că un atentat este posibil.
2.PRECAUT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează existenţa unui risc
scăzut de producere a unui atentat terorist.
1.SCĂZUT - Informaţiile disponibile şi evenimentele recente estimează că un atentat este puţin
probabil.
Sursa: S.R.I.- Autoriatea Naţională în materie Antiteroristă

9
“Strategia naţionala de prevenire şi combatere a terorismului”, www.mae.ro
10
Southeast European Cooperative Initiative(Comitetul de Agenda al Iniţiativei de Cooperare în Sud-Estul Europei),
acţionează în domeniul combaterii criminalităţii transfrontaliere la nivel operaţional
11
www. Sri.ro, Sistemul naţional de alertă teroristă

4
 Pentru combaterea terorismului, SRI, care reprezintă Autoritatea Naţională în
materie antiteroristă, a pus în funcţiune Departamentul pentru Prevenirea şi
Combaterea Terorismului,care răspunde de planificarea, organizarea şi executarea,
într-o concepţie unitară a activităţilor de prevenire, descoperire, neutralizare şi
anihilare a acţiunilor teroriste pe teritoriul României. Strategia acestui departament
urmăreşte completarea şi reasezarea direcţiilor tactice, necesare protejării eficiente
a teritoriului naţional faţă de noile manifestări ale fenomenului terorist, cu
precădere a terorismului fundamental-islamic, a celui religios şi separatist, a
bioterorismului, urmărind prevenirea producerii pe teritoriul său de acte teroriste şi
constituirii filialelor unor organizaţii extremist-.teroriste cu reprezentare
internaţională.
România participă nemijlocit la acţiunile de gestionare a crizelor şi de
combatere a terorismului cu forţe ale armatei, jandarmeriei şi de poliţie, în teatrele
de operaţii active, dar şi cu servicii şi structuri specializate12

V. Strategia Naţiunilor Unite (ONU) de Combatere a Terorismului

Strategia Naţiunilor Unite de Combatere a Terorismului este un instrument

unic pentru îmbunătăţirea rezultatelor luptei împotriva terorismului la nivel
naţional, regional şi internaţional. Strategia are la baza patru piloni de acţiune:
măsuri care să stabilească ce anume contribuie la răspândirea terorismului; măsuri
de prevenire şi combatere a terorismului; măsuri de construire a capacităţii statelor
de a preveni şi de a combate terorismul şi întărirea rolului sistemului ONU în acest
sens; măsuri de asigurare a respectării drepturilor omului pentru toţi şi supremaţia
legii ca bază a luptei împotriva terorismului13.

1. Identificarea condiţiilor care conduc la răspândirea terorismului: conform

acestui pilon tematic, Statele Membre trebuie să identifice condiţiile care conduc la
răspândirea terorismului prin îmbunătăţirea programelor de prevenire a conflictelor,
negociere, mediere, conciliere, menţinere şi construire a păcii. Ele trebuie, de
asemenea, să acorde importanţă iniţiativelor care promovează toleranţa inter-
religioasă si interculturală, care reduc marginalizarea grupurilor vulnerabile, cum ar
fi tinerii, si care promovează incluziunea socială. Statele membre trebuie sa tina
cont de nevoile victimelor prin adoptarea de sisteme de asistenţă la nivel naţional şi
regional14.
2. Prevenirea şi combaterea terorismului: după cum se recunoaşte in Strategie,
teroriştii au nevoie atât de mijloace pentru a-şi duce la bun sfârşit atacurile, cât şi
12
General de brigadă dr. Gheorghe Văduva, „Terorismul Contemporan- factor de risc la adressa securităţii şi apărării
naţionale în condiţiile statutului României de membru NATO”, edit. Universităţii Naţionale de Apărare,2005,p.43-44
13
www.onuinfo.ro
14
Ibidem

5
de un set de ţinte valoroase, de aceea, conform acestui pilon tematic o mare
varietate de acţiuni sunt recomandate statelor membre pentru a nu permite accesul
teroriştilor la resurse şi pentru a proteja anumite ţinte vulnerabile15.
3. Construirea capacităţii unui stat de a contracara terorismul: în Strategie,
statele membre au recunoscut necesitatea creării de capacităţi ca bază a efortului
global de a contracara terorismul. Sub acest al treilea pilon de acţiune, Strategia
solicită comunităţii internaţionale, şi mai ales sistemului Naţiunilor Unite, să
furnizeze asistenţa tehnică pentru identificarea lipsurilor sau vulnerabilităţilor,
pentru a oferi posibilitatea unui nou schimb de informaţii şi pentru networking care
ar putea duce la cooperare inter-statală, la schimbul de bune practici şi la creşterea
conştiinţei publice vizavi de ameninţarea terorismului16.
4. Protejarea drepturilor omului în concordanţă cu combaterea terorismului: sub
cel de-al patrulea pilon al Strategiei, statele membre se angajeaza să adopte măsuri
pentru respectarea drepturilor omului pentru toţi şi funcţionarea statului de drept ca
o bază fundamentala a luptei împotriva teorismului. Au fost oferite garanţii că vor
fi luate masuri vizavi de violarea drepturilor omului şi pentru asigurarea oricăror
măsuri necesare contracarării terorismului în concordanţă cu prevederile legate de
drepturile omului17.

VI. Clasificarea acţiunilor teroriste

Terorismul se manifestă sub aspecte multiple scopurile sale fiind aceleaşi.

Aceste acţiuni pot fi clasificate astfel:

a)Acţiuni teroriste calificate după modalităţile de executare:

- terorismul direct care urmăreste un scop imediat, acesta constituind însuşi
obiectivul acţiunii propriu-zise
- terorismul indirect în care se încadrează toate actele distructive care vin în
sprijinul înfaptuirii actului principal

b)Acţiuni teroriste clasificate dupa spaţiul în care se practică:

- terorism naţional sau intern când toate acţiunile se desfăşoară pe teritoriul unui
stat
-terorism internaţional cand acţiunile teroriste se prelungesc pe teritoriul mai
multor state
c)Acţiunile teroriste clasificate după mobilul care stă la baza actului terorist:
- terorismul de drept comun este de fapt terorismul folosit în scopuri personale
- terorismul social se caracterizează prin faptul că nu depăşeşte graniţa unui stat
15
www.onuinfo.ro
16
Ibidem
17
Ibidem

6
- terorismul politic este dirijat împotriva statelor şi a organelor sale democratice
- terorismul de stat este forma cea mai gravă şi mai distrugătoare, fiind numit şi
terorism politico-guvernamental armat18.

d)Acţiuni teroriste clasificate după tipologia formelor de manifestare:

- terorismul organizaţional este specific grupărilor mici care nu dispun de sprijin
popular
- terorismul practicat în contextul insurgenţelor menit să erodeze credibilitatea
guvernului prin terorizarea cetăţenilor
- terorismul sponsorizat care implică sprijinirea unor grupări teroriste de către state
suverane.

VII. Intervenţia militară din Afghanistan

După uluiala momentului 11 septembrie 2001, intervenţia militară din

Afghanistan a fost privită drept o necesitate strategică pentru anihilarea reţelei Al
Qaeda cuibărită pe teritoriul acestui stat slab pe care îl controla din punct de vedere
teritorial si chiar militar. Este uimitor cum Osama Bin Laden a reuşit să folosescă
teritoriul acestui stat pentru a pregăti lovirea celui mai puternic centru de putere al
lumii. Intervenţia militară din Afghanistan introducea ceea ce înseamna razboiul
„antiterorist” din secolul XXI: lupta cu un inamic „non-statal” capabil să folosescă
în interes propriu teritoriul altor state (în special al celor slabe) şi mai ales capabil
să poarte un razboi asimetric bazat pe intimidarea psihologică a adversarului şi pe
utilizarea oricăror mijloace chiar şi pe cele mai violente menite sa slabescă
adversarul şi să-i cauzeze daune deosebit de grave materiale şi morale. În
Afghanistan s-a observat cât de usor este de învins un stat slab şi cât este de grea
lupta împotriva unui non-stat reprezentat aici de Al Qaeda, în timp ce comandantul
militar şi şeful politic al acestei grupări nu a fost prins nici până în ziua de azi19.

VIII. Grupări teroriste

a)Al Qaeda: mai este cunoscuta şi sub denumirea de „Baza”, fiind

organizaţia teroristă faimoasă pentru atacurile de la 11 septembrie 2001 asupra
World Trade Center din New York şi asupra sediului Pentagonului din Washington
DC. Acesta organizaţie a fost condusă şi fondată de Osama Bin Laden, fiind
dezvoltată dintr-o reţea de combatanţi care au participat la lupta împotriva
sovieticilor în Afghanistan din anii ’80. Al Qaeda a fost cunoscută opiniei publice
în 1998, când a fost responsabilă pentru atacurile cu bombă asupra ambasadelor
Statelor Unite ale Americii din Nairobi şi Dar es Salaam. Dupa atentatele de la 11
18
Cpt. Instructor Daniel Cişmaru, www.armyacademy.ro
19
George Cristian Maior, „ Incertitudine, gândire strategică în secolul XXI”, Rao, 2009, p. 209

7
septembrie 2001 o coaliţie condusă de SUA a distrus bazele Al Qaeda din
Afghanistan si mulţi lideri au fost capturaţi şi ucişi. Cei care au supravieţuit,
precum Osama Bin Laden, au devenit fugari. Această organizaţie este renumită
pentru atacurile teroriste sinucigaşe, îndreptate de cele mai multe simultam spre
diferite ţinte, distingându-se de alte organizaţii prin faptul că are o raza de acţiune
globală. Dimensiunea, forma şi modul de operare actuale ale Al Qaeda nu sunt
foarte clare20 .
b) Hizballah (Hezbollah) sau Partidul lui Dumnezeu a fost creat în 1982 ca
răspuns la invazia israeliană în Liban. Din punct de vedere politic, organizaţia
susţine instituirea unui stat islamic în Liban şi se opune existenţei stattului Israel. În
prezent, 14 membri din Hizballah fac parte din parlament, iar organizaţia primeşte
sprijin economic din partea Iranului şi a Siriei. Între 2000 şi 2006, Hizballah a
lansat frecvente etacuri împotriva Israelului, ajungându-se la o reacţie armata dură
din partea acestuia. Odata cu încetarea focurilor de armă organizaţia teroristă a
refuzat să se dezarmeze în concordanţă cu termenii hotărârii de încetare a focului.
Cu toate pagubele suferite, popularitatea acesteia şi a liderului său, Hassan
Nasrallah, în rândul populaţiei libaneze Shia a sporit.
c) Hamas( Mişcare de Rezistenţă Islamică) este o organizaţie islamică
militantă construită din mai multe aripi implicate în diferite activităţi sociale,
politice şi teroriste. Acesta grupare a fost înfiinţată în 1987 cu scopul de a distruge
statul israelian şi de a institui statul islamic pe teritoriul Palestinei istorice.

IX. Bioterorismul

Terorismul chimic, biologic sau uclear nu mai este de domeniul filmelor

science-fiction. Potrivit unor analişti, riscul utilizării acestor arme este în creştere,
având în vedere sporirea violenţei interetnice şi religioase şi a încălcării drepturilor
omului. Potrivit altora, posibilităţile unui atac terorist cu arme biologice, de
exemplu, sunt reduse, dar se trag semnale de alarmă asupra consecinţelor
dezastruoase, dacă nu se vor lua măsuri imediate.
Bioterorismul constă în utilizarea sau ameninţarea cu utilizarea de viruşi,
bacterii, ciuperci sau toxine, de microorganisme cu intenţia declarată de a provoca
o maladie sau decesul fiinţelor umane, animalelor şi plantelor cu scopul de a atinge
anumite obiective. Efectele bioterorismului pentru sănătatea publică sunt
considerabile şi numai în eventualitatea în care numărul persoanelor implicate ar fi
redus. Potrivit unui grup de experţi americani în prevenirea şi controlerea bolilor,
microorganismele cele mai periculoase pentru sănătatea publică sunt: variola
(Variola Major), antraxul ( Bacillus Anthracis), ciuma (Yersinia pestis), botulismul
( Toxina Botulinică), tularemia (Francisella Tularensis) si febrele hemoragice.
20
Paul Robinson, „Dicţionare de securitate”, edit. CA Publishing, 2010, p. 16-17

8
Arma biologică este o arma invizibilă. Ea poate fi transportată, fară a fi detectată,
chiar peste graniţe, fie în “culturi” pentru obţinerea cantităţii dorite, fie în cantităţi
suficiente pentru săvârşirea unui masacru. Microorganismele pot fie liberate fara
zgomot şi fără a provoca efecte imediate. Nu se poate determina maladia până nu se
cunosc simptomele infecţiei şi agentul cauzal. Dacă acesta, cum este cazul variolei,
se poate propaga de la o persoană la alta, numărul victimelor atinge cu uşurinţă zeci
de mii de cazuri21.
În urma atacurilor teroriste din ultimii ani, Uniunea Europeană a adoptat o
atitudine proactivă, revizuind sistemele de protecţie deja existente şi minimizând
ameninţările la adresa sănătăţii publice. Principalele obiective ale UE în acest
domeniu se referă la o mai bună colaborare între statele membre în ceea ce priveşte
evaluarea riscurilor, la sistemul de avertizare şi intervenţie rapidă, precum şi la
prevenirea accidentelor majore care implică substanţe periculoase. Se urmăreşte de
asemenea ca, în situaţia în care astfel de accidente se produc, consecinţele nefaste
asupra sănătăţii publice şi mediului să fie limitate într-o manieră uniformă şi
eficientă22.
Deşi Organizaţia Americană de Prevenire şi Control a Infecţiilor (CDC) a
dezvoltat un plan de apărare în cazul unui atac bioterorist sau în cazul unei
contaminări accidentale, în momentul de faţă sunt disponibile vaccinuri doar pentru
variolă şi antrax, dar acestea nu sunt recomandate populaţiei generale, ci doar unor
grupuri care se confruntă cu un risc de îmbolnăvire ridicat, în special pentru
personalul militar23.
Societatea rămâne foarte vulnerabilă la atentatele terorismului chimic şi a
bioterorismului care, în următoarea etapă, se vor multiplica şi se vor diversifica,
efectele fiind deosebit de grave.

X. Rolul şi locul instituţiei militare în combaterea terorismului

“Apărarea împotriva terorismului presupune o serie de activităţi desfăşurate

de forţele militare ale NATO, pe baza deciziei Consiliului Atlanticului de Nord, cu
scopul de a evita şi dezorganiza atacurile sau ameninţările teroriste conduse din
exterior contra populaţiei, teritoriului, infrastructurii şi forţelor oricărui stat
membru, pentru a se apăra şi a se proteja împotriva acestora, inclusive prin luarea
unor măsuri împotriva teroriştilor şi celor care-i adăpostesc24”. De aici rezultă clar
misiunile care revin forţelor armate în lupta contra terorismului. Prin funcţiile pe
care le îndeplineşte, Armata României răspunde prompt la gama diversificată de
acţiuni împotriva terorismului.
21
„Bioterorism”, www. Presamil. ro
22
„Bioterorism”, Portalul Uniunii Europene dedicat sănătăţii publice, ec. Europa.eu
23
Carmen Rotărescu, Şeful Centrului de Drept Internaţional Umanitar
24
www. Nato. Int, Reuniunea Consiliului Atlanticului de Nord ţinută la Istambul la 28 iunie 2004

9
 XI. Concluzie

Amenintările teroriste sunt de mare actualitate şi se prevede ca în timpul care

urmează să se diversifice sau chiar să se agraveze, nicidecum să dispară.
Terorismul constituie elementul bulversant al lumii contemporane si chiar dacă
acesta îsi face mult mai mult acum simţită prezenţa, a existat de secole, evoluând o
data cu societatea în care trăim.

Bibliografie:

1. Robinson Paul, “Dicţionar de securitate internaţională”, Cluj-Napoca, edit.

CA Publishing, 2010
2. Maior George Cristian, “ Incertitudine, gândire strategică şi relaţii
internaţionale în secolul XXI”, Bucureşti, edit. RAO International Publishing
Company, 2009
3. Prof. Manci Ioan, „Agenda securităţii naţionale: riscuri, ameninţări,
vulnerabilităţi”, „Introducere în studii de securitate şi strategice”
4. www.sri.ro, http://www.sri.ro/subpagini/8/sistemul-national-de-alerta-
terorista.html
5. www.mae.ro
6. www.onuinfo.ro
7. http://www.dci.ro/legi/535/html
8. http://cssas.unap.ro/ro/pdf_studii/terorismul_contemporan.pdf
9. http://www.persamil.ro/smm/2004/10/pag 28-30.htm
10. www.nato.int
11 www.un.org

10