Sei sulla pagina 1di 11

c 

c   
  

Personalitatea centrala a muzicii psaltice din epoca incadrata de

rascoala lui Tudor §i Unire, ramane fara indoiala Anton Pann a carui

activitate de autor, cantaret, profesor,teoretician si tipograf, constituie un

punct de referinta primordiala.Intrand in preocuparile literatilor si

folcloristilor, Eminescu ii consacra versul ce incheie cea de-a treia strofa

si

perioada preeliadesca a Epigoniilor: " ë    


  
 

 

  

S-a nascut la Sliveni un sat din sudul Dunarii (Bulgaria) in jurul

anilor

1796-1798115. Tatal sau , Pantoleon sau Pandele Petroveanu, era valah de

origine, iar mama, Tomaida, grecoaica.Soarta a facut ca sa ramana orfan

de

tata, iar apoi aflam ca din initiativa mamei sale invata carte pe langa

dascalul

bisericii din sat. N-au stat mult timp pe acolo,caci din cauza persecutarii

crestinilor de catre turci §i a declansarii razboiului ruso-turc din

1806,Tomaida s-a refugiat cu cei trei baieti ai sai la Chisinau,unde micul

Anton a reu§it, cu istetimea lui si cu putinele cuno§tinte muzicale,sa se


è
incadreze printre sopranii corului catedralei de aici, dupa cum insusi ne-a

marturisit mai tarziu, mentionand anul 1810.

A invatat muzica bisericeasca la Bucuresti cu Dionisie Fotino §i la

scoala lui Petru Efesiu, unde s-a refugiat defmitiv cu mama sa in urrna

asediului Brailei.

In 1820 s-a casatorit cu Zamfira Agurezan cu care a avut un fiu,

Lazar, ajuns preot la biserica "Sf.Visarion" din Bucuresti.In 1821,in

timpul

revolutiei lui Tudor, ca si Macarie si multi altii,se remgiaza peste

munti,la

Bra§ov,unde ramane putin timp protopsalt la biserica "Sf.Nicolae-

$chei",

unde va mai reveni in mai multe randuri.

Dupa linistirea spiritelor Anton Pann se intoarce la Bucure§ti §i-§i

continua munca pentru romanirea cantarilor bisericesti,inceputa cu

Macarie

dar continuata individual, cu foarte bune rezultate.

‰
In anii 1826-1827 il gasim la Ramnicu-Valcea unde a activat ca

profesor de muzica la §coala Episcopiei,unde a avut elev pe Nifon viitorul

mitropolit al Tarii Romanesti.Era si cantaret la Biserica Maicii

Domnului.Este amintit §i ca profesor la Manastirea Dintr-un lemn, langa


÷ovora la invitatia staruitoare a staretei Platonida. Dupa cum vom vedea in

capitolul urmator dedicat muzicienilor psalti din Oltenia, Anton Pann a

desfa§urat §i in aceasta zona o ampla activitate a romanirii cantarilor.

De la Ramnicu-Valcea pleaca spre Bra§ov impreuna cu cea de-a doua

sotie "sora Anica", nepoata staretei Platonida.Nu dupa mult timp se intoarce

la Bucure§ti unde urmeaza cursurile colegiului Sf.Sava.Functioneaza §i ca

psalt la biserica Olteni §i profesor de muzica la §colile nationale din

Bucure§ti.

In 1837 se desparte de Anica cu care avusese un baiat §i o fata , iar in

1840 se recasatore§te pentru a treia oara.Mitropolitul Neofit il nume§te in

1842 profesor la Seminarul Sf.Mitropolii din Bucure§ti inde va activa pana

in 1854 cand moare rapus de o raceala precum §i de un tifos exantematic,

contactate la Raureni(Valcea) unde mergea pentru raspandirea tipariturilor

sale116.

c         




Prea putin s-a vorbit despre muzicianul Anton Pann §i s-a trecut cu

u§urinta peste aportul sau considerabil la inzestrarea stranei romane§ti cu

toate cele necesare §i peste faptul ca el a fost un neintrecut psalt al stranei

romane§ti precum §i creator iscusit de melodii psaltice pastrate in uz pana

astazi.Personalitatea sa in acest domeniu a sporit mult prin neobosita sa

activitate in a romani cantarile bisericesti facandu-ne sa credem impreuna cu


÷heorghe Ciobanu ca Anton Pann este "    
   





 

  


 

   
VV
  
 

 


Opera sa cuprinde in jurul a 30 de lucrari muzicale tiparite,unele

reeditate dintre care merita o atentie deosebita: Noul Doxastar in trei volume

‰
(1841-1853) , Epitaful (1846), Irmologhion sau Catavasier (1846,1854),

Heruvico-Chinonicar , trei volume (1846-1847), Paresimier (1847),

Liturghia (1847-1854), Privigher (1848), Antifoane (1853), Noul

Anastasimatar (1854), Antologie muzico-eclesiastiea (1852). Aeeasta

insirare a volumelor mai importante care cuprind sute de cantari sustine


/v

caracterul monumental al operei psaltice infaptuita de Anton Pann.In afara

acestor lucrari cu caracter practic, oferind cititorului cantece cu destinatii

rituale riguros stabilite, Anton Pann a tiparit si lucrari psaltice cu destinatie

teoretica incepand cu anul 1845: Bazul teoretic si practic al muzicii

bisericesti sau gramatica melodica... (1845) , Prescurtare din Bazul muzicii

bisericesti si din Anastasimatar, care se canta grabnic si zabavnic (1847), si

Mica gramatica muzicala teoretica si practica118.

Lucrarile amintite au fost romanite in jural anului 1821, fapt ce ne

apare verosimil , intracat aeeasta este perioada   


 

 


 
   

 

  
     
    


   

    
  
  


  


 


 


Activitatea polivalenta a lui Anton Pann se concretizeaza in mai multe

domenii : al interpretarii , al activitatii didactice, al istoriografiei , al teoriei

muzicii , al compozitiei , al folcloralui , al editarii sau tiparirii cartilor, al

colportarii, distribuirii sau vanzarii tipariturilor, toate importante insa

obiectivul principal 1-a constituit romanirea cantarilor bisericesti120.

Actiunea de romanire,termen folosit in prefata lucrarii"Fabule si

istorioare"si o desfasoara concomitent cu Macarie Ieromonahul.Rezultatele

muncii lui Anton Pann sunt mai bogate decat ale lui Macarie in primul

rind,datorita faptului ca, traind mai mult in seeolul al XlX-lea a pareurs

vremuri mai prielnice artei pe care o servea,dar si talentului si simtului sau

de adaptare la gustul oamenilor in mijlocul carora traia.

De asemenea actiunea de romanire intrprinsa de Anton Pann se

deosebe§te intr-un fel de cea a lui Macarie prin faptul ca eel dintai nu a

cautat sa fie prea fidel melodiilor grecesti originale,poate ca si pentra faptul

ca nu era monah,ci laic.El acorda o deosebita atentie acestui proces cultural

care caracterizeaza preocuparile lui in timpul framantarilor sociale dintre

‰
cele doua mari evenimente politice de la 1821 §i 1848,fund alimentat §i de

ardentul patriotism ce se concretiza in dragostea pentru"limba romaneasca si

poporul care o vorbea"1 . El scrie in una din operele sale acel apel patetic
care sintetizeaza,ca o lozinca ,imperativele primordiale ale curentelor

progresiste din acel timp: 


     
  

   


 
 
 
 

Anton Pann porne§te la romanirea cantarilor inarmat cu o conceptie

bine definita, izvorata din structura interioara a limbii §i sensibilitatii

romanesti. A§a cum afirma ÷heorghe Ciobanu , Anton Pann prelucreaza ,

traduce , intocmeste, talmaceste, preface , compune , romane§te, termeni ce

indica maniera lui de lucru . Dorinta lui de a se impune prin traducerile

sale era impiedicata de dispretul multora pentru cantarea romaneasca si de

obi§nuinta de a se canta grece§te. Durere mare era in sufletul lui Anton Pann

plangadu-se de faptul ca "    


 
 
 
 

  
 
    
 

     
  

  

 


   


 

    
  
  


       
    
 

     
 

   





    




.

Avand in vedere ca Anton Pann a tradus §i compus in limba romana

absolut toate cantarile necesare la strana, lucru ce nu apartine altui succesor,

putem accepta termenul de romanire in sensul de impunere a limbii romane

si inlocuire a celei grecesti din cantarea bisericeasca.Acest termen mai are §i

sensul de punere de acord a liniei melodice psaltice cu textul romanesc. Se

observa ca in acest fel , Anton Pann a dispus de o cenceptie estetica clara.

Aceasta conceptie 1-a impins insa la depa§irea canoanelor glasurilor, la

salturi prea mari, din care cauza cantarile lui- mai ales cele papadice, precum
§i Doxastarul- nu s-au putut impune , cu toate ca el a indepartat figurile

externe, adica maniera ornamentala si modulatiile tipic orientale care

patrunsesera si in cantarea bisericeasca, datorita acelor "cantece exterioare"

de origine greco-turco-perso-arabe, atat de indragite in a doua jumatate a

secolului al XVIII-lea §i inceputul secolului urmator.Cand nu este multumit

cu traducerile Anton Pann compune el insu§i numeroase cantari, completand

pe unele sau dubland pe altele cu "faceri" , adica compuneri proprii.

‰
Intr-adevar a fost §i compozitor, deoarece a semnat numeroase

piese.Prin analogie cu acei muzicieni care prelucreaza diferite melodii

populare si sunt considerati compozitori, putem sa-i atribuim si lui Anton

Pann aceasta titulatura fara riscul de a gresi124.

Melodiile bisericesti ale lui Anton Pann sunt mai scurtate caci acolo

unde nu este multumit de originalul grecesc a lui Dionisie Fotino, care traia

in Tara Romaneasca, compune el insusi faceri personale.

In ceea ce prive§te traducerile, el este continuu preocupat de aptarea

liniei melodice la spiritul limbii romanesti.Acest lucru ni-1 declara el insusi

cand spune : "... si altii multi s-au incercat la talmacirea cantarilor

biserice§ti, dar n-au facut decat au ridicat silabele zicerilor straine si in locul

lor au a§ezat silabele zicerilor romane§ti". Spre deosebire de ace^tia , el a

cautat totdeauna " ...la tonul zicerilor romane§ti, §i-am potrivit glasuirea

ca-n vorbirile firesti " .


Anton Pann a cautat sa prefaca unele cantari pe ifosul vechi romanesc

" pentru ca muzica bisericeasca de mult si-a dobandit caracterul national",

pentru a le face mai accesibile si mai usor de inteles.Privita prin aceasta

prisma, actiunea de romanire a lui Anton Pann capata un caracter

progresist125.

Dar aportul lui nu se opre§te aici.Spre deosebire de contemporanii sai

cu acelea§i preocupari : Macarie Ieromonahul §i Dimitrie Suceveanu, Anton

Pann este primul care a reu§it sa impuna, prin cele doua editii ale

Irmologhionului-Catavasier (1846 §i 1854), stilul irmologic syntonom la

Catavasii, asa cum le avem pana astazi . De mentionat este §i faptul ca

Anton Pann este eel care prezinta pentru prima data,cantarile stihirarice de la

Vecernie §i Utrenie, mai putin melismatice, asa cum le avem §i astazi .

Literatul-prozator, compozitorul si sistematizatorul competent al

muzichiei, culegatorul neobosit al poeziei populare, creatorul inspirativ al

multor conceperi poetice si melodice de caracter §i forma populara sau

bisericeasca,      


  


   
  


  
          
  
  , cea a interpretului cu

cea a compozitorului , cea a literatului cu cea a poetului. A muncit o viata

‰
intreaga sa adune cantarile vestitilor dascali, le-a talmacit si le-a potrivit cu

iscusinta pentru graiul nostru pe ifosul vechi national .


Meritele lui Anton Pann s-ar putea concretiza dupa cum spune

÷heorghe Ciobanu astfel: " 


  


   
 
 



 
        



    
  
 
      
       
 !   
 


      

  
   
  

  

      
  


  
   
   
     

 
 
  
  

  

R

 

    " " 

Inainte de a trece la eel de-al treilea reprezentant al aplicarii reformei

hrisantice in tara noastra, mai precis in Moldova §i anume  #



i -j i

$


 ë        %
 

 
 &
  , subliniem ca

procesul de romanire in Tara Romaneasca a continuat. Astfel , alaturi de

Macarie , ÷helasie Basarabeanul §i Anton Pann , in prima jumatate a

secolului al XlX-lea , au adus unele contribute Emanuel Slavescu Matache

§i Iosif Naniescu din §coala de la Buzau , Hristea ÷rigoriu din §coala de la

Ramnic, Chesarie §i ÷heorghe ÷herontie de la Manastirea Horezu, Hie

Soianovici Jianu, din zona Olteniei asupra carora vom reveni mai in

amanuntit in capitolul urmator al acestei lucrari dedicat in intregime

contributiei muzicienilor psalti din Oltenia la procesul de romanire al

cantarilor bisericesti.