Cauzele insuccesului şcolar

Ele sunt în mare măsură situaţiile opuse strategiilor şi condiţiilor care favorizează
succesul şcolar. Enumerarea cauzelor eşecului şcolar, cu sublinierea specificului lor este
necesară pentru ca factorii educativi şi elevii să le conştientizeze, observând influenţele negative
în pregătirea şi în formarea personalităţii lor.
Cauzele insuccesului şcolar sunt de triplă natură: familială, psihosociofiziologică şi
pedagogică.

Printre cauzele de natură familială ale insuccesului şcolar se pot evidenţia:

• familiile dezorganizate, în care soţii trăiesc în acelaşi spaţiu, dar ca şi cum ar fi
persoane străine, deoarece nu se înţeleg şi nu se respectă, unul din soţi lipsind adesea de
acasă, despărţirea lor fiind neoficială, ceea ce creează tensiuni în relaţiile cu copiii, pe unul
dintre ei nemaiinteresându-1 problemele familiei, educaţia copiilor lor; familiile
dezorganizate, în care soţii s-au despărţit oficial prin divorţ, educaţia copiilor adesea este
lăsată numai în seama unui soţ, al celui căruia i s-a încredinţat copilul minor; celălalt fost
soţ (soţie) rezumându-se de multe ori numai la darea unei pensii alimentare, iar în unele
cazuri privând copilul şi de aceasta;
• lipsa condiţiilor necesare vieţii (hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte, spaţiu de locuit
etc); lipsa condiţiilor de învăţătură, cum ar fi lipsa spaţiului de studiu, a cărţilor,
rechizitelor şi chiar a liniştei, datorită tensiunilor şi certurilor dintre soţi;
• comportarea autoritară a unor părinţi faţă de copiii lor, cu aplicarea de restricţii şi
sancţiuni exagerate, care provoacă inhibări şi teamă; lipsa controlului unor părinţi asupra
activităţii şcolare şi a celei extraşcolare, care-i determină pe unii elevi să nu înveţe, să se
ocupe de altceva, mergând până la vagabondaj şi abandon şcolar, iar uneori până la
infracţiuni; lipsa legăturii unor părinţi cu şcoala, cu profesorii, cu profesorul diriginte, ceea
ce îi face pe părinţi să nu cunoască îndatoririle copiilor lor elevi, să nu sprijine şcoala în
îndeplinirea misiunii sale;
• exigenţele exagerate ale unor părinţi, care cer copiilor lor, elevi, rezultate la

1
învaţătură peste posibilităţile lor reale, supraîncărcându-i cu sarcini şcolare suplimentare, cu
meditaţii îndeosebi, ceea ce poate să le producă tulburări nervoase şi psihice; lipsa
preocupării unor părinţi faţă de orientarea şcolară şi profesională a copiilor lor elevi sau
direcţionarea forţată spre anumite şcoli şi profesii, care nu corespund posibilităţilor reale şi
dorinţelor copiilor lor, şi aceasta fiind o cauză a eşecului şcolar sau a unei realizări şcolare la
limită şi altele.

Printre cele mai importante cauze de natură fiziopsihosociologică ale insuccesului

şcolar se pot menţiona următoarele grupe de cauze ale eşecului şcolar, în interacţiune:
• tulburările fiziologice, cum sunt cele senzoriale, îndeosebi auditive şi vizuale,
maladiile unor sisteme ale organismului specifice vârstelor copilăriei, cum sunt unele boli
cardiace, biliare, digestive, endocrine etc. şi îndeosebi ale sistemului nervos sau unele
modificări fireşti ale dezvoltării la aceste vârste, cum sunt cele legate de dentiţie, de glandele
sexuale, mai ales la pubertate etc, lipsa condiţiilor de dezvoltare fizică (hrană, educaţie
fizică, odihnă, igienă etc.) şi altele;
• tulburările psihice şi de comportament, care pot fi de natură nevrotică,
mentală, afectivă, volitivă şi caracterială, în cadrul cărora pot să se manifeste psiho zele
(obsesiile, fobiile, ideile fixe etc), anumite tendinţe, acţiuni şi gânduri refulate, care
grevează subconştientul şi inconştientul elevului (studentului) respectiv, sau anumite stări
de instabilitate, excitabilitate, impulsivitate ori chiar negativismul psihic, care-1 fac pe elevul
în cauză să nu mai răspundă la solicitările agenţilor psihosocioeducaţionali, sau să
reacţioneze invers sensurilor pozitive ale solicitărilor acestora şi altele;

• tulburări psihosociale, care pot fi conflicte cu normele etice şi sociale, ca

urmare a tulburărilor relaţiilor sociale şi interpersonale în cadrul grupului social din care
face parte (familie, grup şcolar etc), care să se manifeste ca insatisfacţie psiho-socială,
obiectivată în inadaptabilitate familială, şcolară, socială în general.

Printre cele mai importante cauze de natură pedagogică ale insuccesului şcolar se
pot enumera:
• calitatea necorespunzătoare a organizării şcolare la anumite niveluri (clasă, şcoală
etc); conţinutul învăţământului (curriculum) necorespunzător cu exigenţele contemporane ale
progresului ştiinţifico-tehnic, cultural etc, cu cerinţele particularităţilor de vârstă, cu

2
profilul şcolii etc; pregătirea necorespunzătoare a profesorilor din punctul de vedere al
specialităţii şi din cel pedagogico-metodic; baza tehnico-materială şi didactică (mijloacele
de învăţământ) necorespunzătoare;
• tratarea globală şi numai ca obiect al educaţiei, ceea ce frânează dezvoltarea
performanţelor şcolare pe bază de capacităţi, aptitudini, interese, aspiraţii ale elevilor
(studenţilor);
• lipsa de cooperare dintre profesori, ceea ce poate duce la paralelisme de conţinuturi
supărătoare, la supraîncărcarea elevilor etc; relaţii de tutelare, chiar nedemocratice,
autoritariste faţă de elevi care-i jignesc şi le îndepărtează interesul faţă de învăţătură;
existenţa unui grup şcolar neunitar, neînchegat, dezorganizat, care se manifestă ca un factor
negativ faţă de învăţătura şi educaţia elevilor ; evaluarea subiectivă, incorectă a
rezultatelor şcolare, care nedreptăţeşte pe elevi şi-i demobilizează la învăţătură; orientarea
şcolară şi profesională necorespunzătoare, care determină dezinteres sau preocupări la limită
faţă de pregătirea şcolară şi profesională;
• insuficienta contribuţie a mass media şi a altor factori educativi (societăţile
comerciale, instituţiile culturale, asociaţiile de tineret şi de altă natură cu preocupări
educaţionale etc.) în susţinerea rolului şcolii, în conştientizarea tineretului faţă de
necesitatea pregătirii lor de calitate etc; lipsa preocupărilor socioeducative de dezvoltare a
calităţilor necesare integrării eficiente socioprofesionale la absolvirea şcolii (facultăţii),
pentru evitarea alienării profesionale;
• insuficienta apreciere şi sprijinul limitat pentru dezvoltarea învăţământului, ca
domeniu social prioritar, din partea factorilor de decizie la nivel macrosocial, precum şi
neasigurarea condiţiilor găsirii unui loc de muncă corespunzător pregătirii şcolare şi
profesionale la absolvirea şcolii (facultăţii) constituie cauze ale realizării la limită a pregătirii şi
chiar a eşecului şcolar, deoarece elevii nu au certitudinea împlinirii aspiraţiilor lor.