1.

GENERALITAŢI ÎN DESENUL TEHNIC

1.1. OBIECTUL, SCOPUL ŞI IMPORTANŢA DESENULUI TEHNIC

DESENUL TEHNIC este activitatea de reprezentare pe un unic plan, după anumite norme
şi convenţii a obiectelor din spaţiul tridimensional, utulizând tehnicile şi metodele geometriei
descriptive.
Desenul tehnic constituie singurul mijloc de reprezentare a unei concepţii sau a unei idei
tehnice. În acelaşi timp, el este principalul mijloc de legatură dintre conceperea şi realizarea practică
a lucrărilor inginereşti.
Între desenul tehnic şi celelalte discipline tehnice există multe legături. Desenul tehnic
foloseşte cunoştinţe din alte discipline tehnice şi este folosit, la rândul său, în expunerea
disciplinelor tehnice.
Realizarea oricărui obiect, indiferent de mijloacele tehnice de care se dispune, este posibilă
fie după un model, fie după desenul obiectului respectiv.
Metoda care se foloseşte aprope în exclusivitate constă în executarea obiectului după
reprezentarea lui grafică, adică pe baza unor desene tehnice. Ca urmare a faptului că regulile de
reprezentare în desenul tehnic au în majoritatea cazurilor valabilitate generală şi că se tinde spre
internaţionalizarea lor, se poate afirma ca desenul tehnic a devenit un limbaj tehnic internaţional.
Desenul tehnic contribuie la educarea studenţilor, la dezvoltarea imaginaţiei, a creativităţii şi
a gustului pentru frumos, a preciziei în execuţie şi a muncii organizate.

CITIREA DESENULUI TEHNIC se face într-o ordine bine determinată începând cu

conţinutul indicatorului (unde, printre altele, se precizează denumirea obiectivului, a obiectului, a
scărilor de reprezentare), continuând cu studierea proiecţiilor de reprezentare, a planurilor de
secţiune şi a secţiunilor realizate, cu identificarea semnelor convenţionale şi a cotelor prin care sunt
marcate dimensiunile obiectului reprezentat şi terminînd cu analiza inidcaţiilor suplimentare de
execuţie care însoţesc desenul tehnic respectiv.
Principalele condiţii de calitate, pe care trebuie să le îndeplinească un desen tehnic, sunt
următoarele:
- să fie complet, simplu şi clar, pentru a fi uşor înţeles, fără a crea confuzii;
- să fie ales corect formatul planşei iar desenul să fie corect încadrat în planşă;
- să cuprindă toate indicaţiile necesare executării obiectivului reprezentat;
- să poată fi realizat într-un timp căt mai scurt şi cu cheltuieli căt mai mici.

1
1.2. MATERIALELE ŞI INSTRUMENTELE FOLOSITE ÎN DESENUL
TEHNIC
Pentru întocmirea unui desen în condiţii optime este necesar ca să se cunoască bine
materialele şi instrumentele ce se vor folosi, calităţile lor şi modul de utilizare.
HÂRTIA PENTRU DESEN - este de mai multe feluri si este în funcţie de desenul ce
trebuie întocmit.
- hârtia albă opacă - trebuie să fie cât mai densă, să nu se scămoşeze la ştersul cu guma,
să nu sugă tuşul. Se poate întrenuiţa la întocmirea tuturor categoriilor de desene.
- hârtia de calc - este o hârtie transparentă şi serveşte fie la întocmirea desenelor
originale, fie la realizarea unor copii.

CREIOANELE SAU PIXURILE - pot avea mine de diferite durităţi, utilizate în funcţie de
specificul desenului, precum şi de calitatea sau felul hârtiei folosite. Minele se fabrică din grafit în
18 durităţi, care se împart în trei mari grupe:
- mine moi, de tip B;
- mine obişnuite, de tip HB şi F;
- mine tari, de tip H.
Creioanele şi minele pentru pixuri au marcat pe ele simbolul durităţii. Minele de tip B vor fi
cu atât mai moi cu cât cifra care precede litera B va fi mai mare, iar cele de tipul H vor fi cu atât
mai dure cu cât cifra care precede litera H va fi mai mare.

GUMELE - se folosesc pentru curăţirea desenelor executate în creion şi pentru a şterge

liniile ajutătoare sau liniile trasate greşit.
O gumă bună nu trebuie să murdărească sau să scămoşeze hârtia.
Pentru ştergerea tuşului se folosesc lame de ras sau gume dure.

TUŞUL - se utilizează pentru trasarea anumitor desene originale sau pentru copierea unor
desene pe hârtia de calc. Tuşul trebuie să adere bine la hârtia pentru desen, să fie fluid şi să se usuce
repede. Liniile trasate cu tuş trebuie să rămână uniforme ca grosime.

PLANŞETELE PENTRU DESEN - servesc la fixarea hârtiei.

Ele pot fi echipate şi cu teu.

TEUL - serveşte pentru trasarea liniilor sau pentru sprijinirea echerelor când se trasează linii
cu diferite înclinaţii. Teul se confecţionează din lemn sau din materiale plastice.

2
 ECHERELE - au forma unor triunghiuri dreptunghice şi se confecţionează din lemn sau
din materiale plastice.
De regulă se folosesc două tipuri de echere:
- echer având catetele egale şi două unghiuri de 45°;
- echer având catetele neegale şi unghiuri de 60° şi respectiv 30°.

RIGLA GRADATĂ - serveşte la măsurarea dimensiunilor pe desen şi este gradată în mod

obişnuit în milimetri. Se confecţionează din lemn sau materiale plastice şi are, lungimi de la 20 cm
la 50cm. O riglă trebuie sa aibă partea gradată subţiată, pentru a permite măsurări cât mai exacte.
Nu se recomandă măsurarea dimensiunilor pe desen cu teul sau cu echerul, chiar dacă
acestea sunt gradate.

FLORARUL - este o placă subţire de lemn sau material plastic, tăiată cu diferite curburi şi
serveşte pentru trasarea liniilor curbe diferite de arcele de cerc, care nu pot fi trasate cu compasul.

RAPORTORUL - serveşte la măsurarea unghiurilor şi se confecţionează din lemn, metal sa

materiale plastice. El ere forma unui semicerc şi este gradat în unităţi de măsurat unghiulare (grade).

TRUSA DE COPASURI - conţine instrumente pentru trasarea cercurilor (compasuri şi

baluştri), pentru măsurarea distanţelor (distanţiere), pentru trasat în tuş (trăgătoare), prelungitoare.

1.3. FOLOSIREA INSTRUMENTELOR ÎN DESENUL TEHNIC

La utilizarea instrumentelor în desenul tehnic trebuiesc respectate următoarele reguli:
- la trasarea liniilor în creion, vârful creionului trebuie să se sprijine în permanenţă pe
muchia teului sau a echerului şi să aibă o înclinare de circa 75° faşă de orzontala direcţiei
în care se trasează linia;
- trasarea liniilor cu ajutorul teului sau a echerului - în creion sau tuş - se face, de regulă
de la stânga spre dreapta şi de jos în sus;
- vârful portmină a compasului trebuie să aibă aceiaşi lungime cu vârful compasului în
care se află acul;
- la trasarea cu compasul a arcelor de cerc cu raze mari, se va urmări ca atât portmină, cât
şi acul compasului, să fie perpendiculare pe suprafaţa hârtiei.

3
1.4. ÎNTREŢINEREA INSTRUMENTELOR DE DESEN
Planşeta pentru desen trebuie să aibă feţele perfect plane şi mucşiile drepte, trebuie să fie
permanent curată, în care scop pentru transportul ei se poate folosi o husă de pânză.
Instrumentele din lemn sau materiale plastice - teu, echere, rigle, florare, etc. - trebuiesc
curăţate după fiecare folosire, iar din când în când muchiile acestora trebuiesc şterse cu o cârpă
înmuiată în alcool, pentru a se îndepărta murderia provenită de la minele de creion sau de la tuş.
Instrumentele din metal - compasuri, distanţiere, etc. - vor fi păstrate cu grijă în trusele lor
originale şi nu în alte cutii sau penare, întrucât vârfurile acestora sunt foarte fin ascuţite şi se
deteriorează cu uşurinţă.
Trăgătoarele sau alte dispozitive de trasat în tuş se şterg după fiecare folosire cu o cârpă
umedă, atunci când întreruperea este mai mare de două minute.

1.5. STANDARDIZAREA ÎN DESENUL TEHNIC

Standardul este un document stabilit prin consens şi aprobat de un organism recunoscut,
care furnizează, pentru utilizări comune şi repetate, reguli, linii directoare sau caracteristici pentru
activităţi sau rezultatele lor, în scopul obţinerii unui grad optim de ordine într-un context dat.
Standardul contribuie la înlăturarea barierelor tehnice dintre ţări şi facilitează cooperarea
tehnologică internaţională.
Indicativele utilizate pentru standardele române sunt următoarele:
- standarde române, aprobate înainte de 28 august 1992, au sigla STAS, ex. STAS 103-84
- Desene tehnice. Linii.
- standarde române, aprobate după 28 august 1992, au sigla SR, ex. SR 74:1994 - Desene
tehnice. Împăturire.
- standarde române, identice cu standardele internaţionale au sigla SR ISO, numărul
standardului român fiind identic cu numărul standardului internaţional, ex. SR ISO
7200:1994 - Desene tehnice. Indicator.
- standarde române, identice cu standardele europene au sigla SR EN, numărul
standardului român fiind identic cu numărul standardului european, ex. SR EN
5455:1997 - Desene tehnice. Scări.
Standardele au caracter de recomandare, ele nefiind obligatorii.

4
 2. FORMATELE DESENELOR TEHNICE. INDICATOR

2.1. FORMATELE DESENELOR TEHNICE

Formatul desenului tehnic reprezintă spaţiul de pe suportul utilizat pentru desen, limitat
de un contur dreptunghiular cu dimensiunile a x b.
Standardul român SR ISO 5457:1994, identic cu standardul internaţional, ISO 5457:1980
precizează că desenul original trebuie executat pe un suport având cel mai mic format care permite
claritatea şi precizia cerută desenului.
Formatul desenului poate fi orientat cu dimensiunea lui cea mai mare fie în lungime
(Fig.1a), fie în lăţime(Fig.1b):

Fig. 1 – Orientarea formatelor

a - Planşă orientată în lungime b - Planşă orientată în lăţime

Formatul desenelor originale şi ale reproducerilor sale trebuie ales în următoarea ordine
preferenţială:
a) prima opţiune: format seria A, ISO (Tabel nr. 1) - între dimensiunile laturilor
formatului seria A există relaţia a =b 2 , unde: a este dimensiunea mică iar b este dimensiunea
mare.
Tabel nr. 1 Formate seria A, ISO
Nr. Dimensiuni Tabel nr. 2 Formate alungite speciale
Format
Crt. a x b (mm) Nr. Dimensiuni
Format
1 A0 841x1189 Crt. a x b (mm)
2 A1 594x841 1 A3 x 3 420x891
3 A2 420x594 2 A3 x 4 420x1189
4 A3 297x420 3 A4 x 3 297x630
5 A4 210x297 4 A4 x4 297x841
5 A4 x 5 297x1051

b) a doua opţiune: formate alungite speciale (Tabel nr. 2) – obţinute prin modificarea
dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, şi care au lungimea egală cu un multiplu al
dimensiunii mici a unui format de bază ales;
c) a treia opţiune: formate alungite excepţionale (Tabel nr. 3) - obţinute prin modificarea
dimensiunii mici a unui format din seria A, ISO, şi care au lungimea egală cu un multiplu al
dimensiunii mici a unui format de bază ales.
5
 Tabel nr. 3 Formate alungite excepţionale
Nr. Dimensiuni Nr. Dimensiuni
Format Format
Crt. a x b (mm) Crt. a x b (mm)
1 A0 x 2 1189 x 1682 8 A3 x 5 420 x 1486
2 A0 x 3 1189 x 2523 9 A3 x 6 420 x 1783
3 A1 x 3 841 x 1783 10 A3 x 7 420 x 2080
4 A1 x 4 841 x 2378 11 A4 x6 297 x 1261
5 A2 x 3 594 x 1261 12 A4 x 7 297 x 1471
6 A2 x 4 594 x 1682 13 A4 x 8 297 x 1682
7 A2 x 5 594 x 2102 14 A4 x 9 297 x 1892

2.2. ELEMENTELE GRAFICE ALE FORMATULUI

Standardul stabileşte norme referitoare la următoarele elemente grafice ale formatului:
- indicator;
- margini şi chenar;
- repere de centrare;
- repere de orientare;
- gradaţia metrică de referinţă;
- sistemul de coordonate;
- unghiul de decupare.
Dintre elementele grafice ale formatului:
- sunt obligatorii: indicatorul, margini, chenar şi repere de centrare;
- sunt facultative: repere de orientare, gradaţia metrică de referinţă, sistemul de
coordonate, unghiul de decupare.

MARGINI ŞI CHENAR
Chenarul este conturul prin care se delimitează câmpul desenului de marginile
formatului. Chenarul se execută cu linie continuă, de aceiaşi grosime cu cea mai groasă linie din
desenul tehnic, dar nu mai mic de 0,5mm.
Zona neutră este regiunea cuprinsă între marginile formatului şi chenar.
Pentru această zonă se recomandă o lăţime de:
- 20 mm pentru formatele A0 şi A1 (poate fi redusă la 10 mm);
- 10 mm pentru formatele A2, A3 şi A4 (poate fi redusă la 7 mm).
Fâşia de îndosariere este regiunea care permite practicarea perforaţiilor. Ea are o lăţime
de 20 mm (incluzând şi zona neutră) şi se plasează în stânga indicatorului.

REPERELE DE CENTRARE
În scopul facilitării poziţionării la multiplicare formatele trebuie să conţină patru repere de
centrare. Aceste repere sunt marcate prin linii continui cu grosimea de minim 0,5 mm şi se trasează
6
la extremităţile celor două axe de simetrie ale formatului, începând de la marginile formatului şi
prelungind cu 5 mm peste chenar, spre câmpul desenului.

2.3. INDICATORUL
Indicatorul este partea desenului tehnic destinat identificării, exploatării şi înţelegerii
acestuia.
Amplasarea indicatorului – se face în colţul inferior dreapta al câmpului desenului, sensul
de citire a indicatorului trebuie să fie acelaşi cu sensul de citire al desenului.
Configuraţia indicatorului – se prezintă sub forma unui careu alcătuit din unul sau mai
multe dreptunghiuri alăturate, lipide de chenarul formatului.
Conţinutul indicatorului – constă în informaţii grupate în mai multe zone alăturate:
- zona de identificare (numărul de înregistrare sau de identificare al desenului,
denumirea desenului, numele proprietarului legal al desenului);
- zone de informaţii suplimentare (simbolul care indică metoda de proiectare, scara
principală a desenului, data ediţiei desenului, indice aferent unei modificări, etc.).

În domeniul construcţiilor, modul de întocmire şi de prezentare grafică a indicatorului

desenelor tehnice de construcţii şi arhitectură este reglementat de STAS 1434-83.
Indicatorul are trei mărimi:
- indicatorul mare (Fig. 2) – folosit pentru formatele mai mari decât A3;
- indicatorul mic (Fig. 3) – folosit pentru formatele mai mici sau egale cu A3;
- indicatorul îngustat (Fig. 4) – folosit pentru detalii tip care se multiplică.

185
85 80 20

1 2 3 20

7 50

4 5 6 30
8

70 15 100

Fig.2 - Indicatorul mare

1.-Denumirea instituţiei proiectante; 2.- denumirea proiectului, locul construcţiei ;3.-indicativul
(numărul) proiectului; 4.-calitatea, numele în clar şi semnătura (proiectat, desenat, verificat,
control STAS, aprobat); 5.-scara/scările desenului, iar dedesubt data întocmirii desenului);
6.-denumirea obiectului şi titlul planşei;7- faza de proiect; 8.- indicativul, respectiv numărul
de ordine al planşei în cadrul proiectului.

7
 120
55 50 15

1 2 3

18
7

40
4 5 6

22
8

12 65

Fig.3 - Indicatorul mic

185

1 2 3

25
5 7 8
6

75 15 10
65 20 100

Fig.4 - Indicatorul îngust

2.4. ÎMPĂTURIREA PLANŞELOR DE DESEN TEHNIC

Standardul SR 74:1994 stabileşte regulile de împăturire (pliere) a copiilor desenelor tehnice
care urmează a fi păstrate în mape, plicuri sau îndosariate.
Reguli de împăturire:
- împăturire modulară – aplicată copiilor desenelor care urmează a fi păstrate în mape
sau în plicuri;
- împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive perforate -
aplicată copiilor desenelor care urmează a fi îndosariate (Tabel nr. 4);
- împăturirea copiilor desenelor destinate perforării - aplicată copiilor desenelor care
urmează a fi îndosariate (Tabel nr. 5). Pentru evitarea deteriorării desenelor prin plieri şi
deplieri repetate, se recomandă ca această metodă să fie aplicată numai pe formatele A3
şi A4.
Desenele se împăturesc executând mai întâi plierea după linii perpendiculare pe baza
formatului (longitudinală) şi apoi, dacă mai este cazul, plierea după linii paralele cu aceasta
(transversală).
Desenele se împăturesc astfel încât zona de identificare a indicatorului să fie complet
vizibilă, iar fâşia de îndosariere, în cazul împăturirii copiilor destinate perforării, să apară
neacoperită pe toată lungimea sa.
La formatul A4, indiferent care dimensiune se alege ca bază, fâşia de îndosariere se va
lăsa totdeauna în lungul laturii mari.
8
Tabel nr. 4 Împăturirea copiilor desenelor destinate aplicării unei benzi adezive perforate
Împăturire
Format Schema de împăturire
longitudinală transversală

A2 (420 x 594 mm)

---
A3 (297 x 420 mm)

Tabel nr. 5 Împăturirea copiilor desenelor destinate perforării

Împăturire
Format Schema de împăturire
longitudinală transversală

---
A3 (297 x 420 mm)