Lucrarea nr. 7.

57

CARACTERISTICA MECANICĂ A MOTORULUI

ASINCRON.

7.1. SCOPUL ŞI OBIECTIVELE LUCRĂRII.

Scopul: determinarea experimentală a caracteristicilor mecanice ale mo-

toarelor asincrone, pentru diverse regimuri de funcţionare.
Obiectivele urmărite:
• caracteristicile mecanice naturale ale motoarelor asincrone cu rotor
bobinat şi în scurtcircuit; determinarea caracteristicii randamentului maşinii
asincrone, η = f(n);
• caracteristicile mecanice artificiale ale motoarelor asincrone cu rotor
bobinat, cu rezistenţă rotorică adiţională;
• caracteristicile mecanice artificiale ale motoarelor asincrone cu rotor
în scurtcircuit, alimentate cu tensiune redusă.

7.2. MEMENTO TEORETIC.

Pentru studiul calitativ al dependenţei cuplului electromagnetic de

alunecare, se utilizează o expresie a cuplului simplificată, valabilă în cazul
motoarelor asincrone de putere (formula Kloss):
2 ⋅ Mm
M=
s sm , (1)
+
sm s
unde, Mm reprezintă valoarea maximă a cuplului, iar sm alunecarea cores-
punzătoare acestui cuplu. Dependenţa acestor mărimi de parametrii motorului
trifazat, este dată, în formă simplificată, de relaţiile:
3 p U 12
Mm ≅ ⋅ ⋅ , (2)
4π f 1 X σ1 + X 'σ2
Lucrarea nr. 7. 58

R '2
sm ≅ . (3)
X σ1 + X 'σ2
În figura 7.1.a s-a reprezentat grafic variaţia cuplului în funcţie de alune-
care, în conformitate cu relaţia (1).
Funcţionarea stabilă a motorului este posibilă numai pe ramura “0 – K” a
caracteristicii, deci pentru alunecări cuprinse între 0 şi sm şi cupluri cuprinse
între 0 şi Mm. Pe caracteristică au mai fost figurate punctele corespunzătoare
unor regimuri de funcţionare semnificative:
− regimul de pornire (punctul P), caracterizat prin alunecarea s = 1, deci
n = 0 şi cuplul de pornire Mp, a cărui expresie se obţine din relaţia (1), pentru
s = 1:
2 ⋅ Mm
Mp =
1 ; (11)
+ sm
sm
− regimul critic (punctul K), corespunzător alunecării sm (numită şi
alunecare critică) şi cuplului maxim, Mm;
− regimul nominal de funcţionare (punctul N), caracterizat prin alune-
carea nominală, sn şi cuplul nominal, Mn;
− regimul de mers în gol ideal, caracterizat prin s = 0, deci n = n1 şi
M = 0.

Figura 7.1. a) Caracteristica “cuplu – alunecare” a motorului asincron.

b) Caracteristica mecanică, n = f(M), a motorului asincron.
Lucrarea nr. 7. 59

Caracteristica mecanică reprezintă dependenţa turaţiei de cuplu, n =

f(M). Ecuaţia ei se obţine din relaţia (1), prin înlocuirea alunecării cu turaţia
corespunzătoare, conform relaţiei de definiţie a acesteia. Forma caracteristicii
mecanice este reprezentată în figura 7.1.b. Sunt evidenţiate punctele cores-
punzătoare regimurilor de funcţionare descrise anterior.
Dependenţa n = f(M), obţinută în cazul alimentării motorului cu tensiune
nominală, la frecvenţă nominală, circuitele rotorice exterioare având rezistenţa
nulă (în cazul maşinii cu rotorul bobinat), se numeşte caracteristică mecanică
naturală.
Caracteristicile obţinute prin modificarea tensiunilor pe fază, a frecvenţei
sau rezistenţei rotorice exterioare, se numesc caracteristici mecanice artifi-
ciale.

7.3. METODOLOGIA LUCRĂRII.

1) Motorul asincron trifazat cu rotor bobinat.

Se determină caracteristica mecanică naturală şi caracteristicile artificiale
obţinute prin introducerea unor rezistenţe adiţionale în circuitul rotoric. Pentru
aceasta se va utiliza montajul din figura 7.2.
Sarcina motorului o reprezintă un generator de curent continuu cu
excitaţie separată, care debitează energie electrică unui consumator rezistiv,
respectiv rezistenţele R2 şi RS din schemă. Modificarea cuplului rezistent, la
arborele motorului asincron, se obţine prin variaţia curentului de excitaţie al
generatorului (cu reostatul Re).
Se aduce cursorul reostatului R1 în poziţia corespunzătoare rezistenţei
maxime. Se porneşte motorul asincron aplicându-i la bornele statorice
tensiunea nominală (butonul b1), după care, manevrând cursorul reostatului R1,
se reduce treptat valoarea rezistenţei acestuia până la “0” - determinarea
caracteristicii mecanice naturale. Se manevrează cursorul reostatului Re în
poziţia corespunzătoare tensiunii de excitaţie minime (V2), apoi se închid
întrerupătoarele automate a2 şi a3.
Acţionând butonul b3, se comandă anclanşarea contactorului C2, care
cuplează sarcina la bornele generatorului. Se realizează diferite regimuri de
încărcare pentru generator (prin modificarea curentului de excitaţie - reostatul
Re) şi implicit, pentru motor, în limitele curenţilor nominali ai generatorului şi
Lucrarea nr. 7. 60

motorului. La diverse sarcini, se măsoară: turaţia grupului de maşini, n (turo-

metrul n), curentul debitat de generator, Ig (ampermetrul A3) şi tensiunea la
bornele sarcinii, Ug (voltmetrul V3).
Pentru determinarea caracteristicilor mecanice artificiale se reiau mane-
vrele descrise anterior, introducând în prealabil, o rezistenţă suplimentară în
circuitul rotoric (R1). Se determină două caracteristici artificiale, pentru două
valori ale rezistenţei reostatului: R1 = R1max/4 şi R1 = R1max/2.
Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelul 7.1.

Figura 7.2. Schema montajului utilizat pentru ridicarea caracteristicilor

mecanice ale motorului asincron cu rotor bobinat.

Aplicaţie.
Se aplică metodologia propusă în cazul unui motor asincron trifazat cu
rotorul bobinat, având următoarele date nominale:
− puterea, Pn = 2 kW; turaţia, nn = 1275 rot/min;
− tensiunea, Un = 380 V; curentul, In = 6 A; frecvenţa, fn = 50 Hz;
− factorul de putere, cosφn = 0,69; conexiune stator - Y;
Lucrarea nr. 7. 61

− rotor: conexiune - Y; tensiunea între faze, Ur = 86,5 V; curentul, Ir =

14,5 A.
Datele nominale ale generatorului de c.c., sunt: Pn = 1 kW; Un = 110 V;
In = 9,1 A; nn = 1450 rot/min; Uex = 110 V; Iex = 0,55 A.
Re = 190 Ω/2 A + 7,4 Ω/11 A; R2 = 7,4 Ω/11 A; RS = 6,2 Ω/11 A.
Tabelul 7.1.
Rezistenţa
Nr. n Ug Ig Pg P2 M
reostatului R1
crt. [rot/min] [V] [A] [W] [W] [N∙m]
[Ω]

Se completează tabelul 7.2, corespunzător componentelor şi aparatelor

folosite în montajul din figura 7.2, verificându-se compatibilitatea acestora cu
solicitările electrice la care sunt supuse.

Tabelul 7.2.
Notaţia Caracteristici

2) Motorul asincron trifazat cu rotor în scurtcircuit.

Se determină caracteristica mecanică naturală, caracteristica randamen-
tului şi caracteristicile mecanice artificiale obţinute prin alimentarea motorului
cu tensiuni reduse.
Încărcarea motorului se realizează printr-un generator de curent continuu
cu excitaţie separată, cuplat la ax cu acesta.
Se efectuează montajul prezentat în figura 7.3. Se porneşte motorul
asincron, crescând progresiv tensiunea de alimentare a înfăşurării statorice prin
intermediul autotransformatorului AT, de la zero la valoarea nominală.
Pentru determinarea caracteristicii mecanice naturale se stabileşte la bor-
nele motorului tensiunea nominală (voltmetrul V1) şi se notează turaţia la mers
în gol “real”.
Se închid întrerupătoarele automate a2 şi a3 (Re pe poziţia corespunză-
toare tensiunii de excitaţie minime) şi se cuplează sarcina la bornele generato-
rului, prin contactorul C2 (comandat de butonul b3), cursorul reostatului RS fiind
Lucrarea nr. 7. 62

în poziţia corespunzătoare rezistenţei maxime. Manevrând cursorul reostatului

Re, se măreşte progresiv curentul de excitaţie al generatorului deci, implicit,
sarcina motorului, fără a depăşi valorile nominale ale curenţilor pentru motor şi
generator. Pentru diverse sarcini, se măsoară: turaţia grupului de ma-şini, n
(turometrul n), puterea absorbită de motor (wattmetrele W1 şi W2), curentul
debitat de generator, Ig (ampermetrul A3) şi tensiunea la bornele gene-ratorului,
Ug (voltmetrul V3).
Rezultatele măsurătorilor se trec în tabelul 7.3.

Figura 7.3. Schema montajului utilizat pentru ridicarea caracteristicilor

mecanice ale motorului asincron cu rotor în scurtcircuit.

Pentru determinarea caracteristicilor mecanice artificiale, se reduce tensi-

unea de alimentare a motorului asincron, apoi se reiau manevrele descrise mai
sus. În acest caz puterea absorbită de motor nu mai prezintă interes. Se deter-
mină două caracteristici mecanice artificiale, pentru: U = 0,8·Un şi U = 0,6·Un.

Tabelul 7.3.
Nr. U n P1 Ug Ig Pg P2 M η
crt. [V] [rot/min] [W] [V] [A] [W] [W] [N∙m] [%]
Lucrarea nr. 7. 63

Aplicaţie.
Se studiază un motor asincron trifazat cu rotorul în scurtcircuit, având
următoarele date nominale:
− puterea, Pn = 1,5 kW;
− turaţia, nn = 1410 rot/min;
− tensiunea, Un = 380 V; curentul In = 3,8 A;
− conexiune Y;
− factorul de putere, cosφn = 0,79;
− frecvenţa, f = 50 Hz.
Datele nominale ale generatorului de c.c., sunt: Pn = 1 kW; Un = 110 V;
In = 9,1 A; nn = 1450 rot/min; Uex = 110 V; Iex = 0,55 A.
Re = 190 Ω/2 A + 7,4 Ω/11 A; R2 = 7,4 Ω/11 A; RS = 6,2 Ω/11 A.
Se completează tabelul 7.4, corespunzător componentelor şi aparatelor
folosite în montajul din figura 7.3, verificându-se compatibilitatea acestora cu
solicitările electrice la care sunt supuse.

Tabelul 7.4.
Notaţia aparatului Caracteristici

7.4. PRELUCRAREA DATELOR EXPERIMENTALE.

1. Se completează tabelele 7.1 şi 7.3, calculând:

− puterea debitată de generatorul de curent continuu:
Pg = U g ⋅ I g ;

− puterea la axul motorului asincron (puterea utilă a acestuia):

Pg
P2 = ;
ηg
− cuplul mecanic dezvoltat de motorul asincron:
30 ⋅ P2
M= [N∙m],
π⋅n
în care: ηg este randamentul generatorului – pentru aplicaţiile considerate, ηg =
0,82; n, turaţia motorului, în [rot/min].
Lucrarea nr. 7. 64

2. Pentru motorul asincron cu rotor în scurtcircuit, alimentat la tensiune

nominală, se calculează randamentul acestuia (valorile obţinute se trec în
tabelul 7.3) şi se trasează grafic caracteristica η = f(n):
P
η = 2 ⋅ 100 [%].
P1
3. Pentru fiecare din cele două motoare asincrone, pe aceeaşi diagramă, se
trasează caracteristica mecanică naturală şi caracteristicile mecanice artificiale.

7.5. PROBLEME DESCHISE.

1. Cum se poate afla turaţia de sincronism a unui motor asincron, cu

ajutorul datelor de pe plăcuţa indicatoare? Propuneţi o metodă prin care se
poate afla turaţia de sincronism a unui motor asincron la care plăcuţa indica-
toare lipseşte.
2. Asupra căror parametri ai maşinii asincrone se poate acţiona, astfel încât
să se obţină un cuplu de pornire egal cu cuplul maxim al acesteia?
3. Apreciaţi în ce măsură sunt influenţate rezultatele experimentale obţi-
nute, de faptul că, în timpul măsurătorilor, randamentul generatorului de curent
continuu se consideră constant.