Sei sulla pagina 1di 23

CÂNTECE..........................................

2
CÂNTECE

Cine anii-i socoteşte Ar juca şi ei o ţâră


Da-s bocancii grei.
Cine anii-i socoteşte
Ăla iute-nbătrâneşte. Sună mândru torogoata
Eu nu-i socotesc De răsună peste sat.
De-aia nici nu îmbătrânesc. Şi broncaşu ţine contra
Rar şi apăsat.
De culcat mă culc târziu
Viaţa nu mi-o ţin în frâu. Mai ţii minte, mândro, ce- am
Şi în zori mă scol jurat
Să dau la mândre ocol.
Ştii tu mândro, noi doi ce-am jurat
De m-aş prăpădi ca firul Prima oară când ne-am sărutat;
Să-nfloresc ca trandafirul. Am jurat să ne iubim
Mândrele să treacă Şi să nu ne despărţim.
Pe mine să mă culeagă. Mândruliţa mea, ţucu-ţi
guriţa.
La rugă-n Banat
Dar tu , mândruţo, de la un
Zorile se varsă timp
Când răsare soarele. Ai călcat, mandro, pe jurământ;
Şi la drum-ăl mare Ai plecat şi m-ai lăsat,
Larmă de cocii. Cu altu' te-ai măritat.
Mândruliţa mea, ţucu-ţi
Vin cocii cărcate guriţa.
Cu fete şi cu feciori.
Goşti din şapte sate Nu gândi, mândro, că-mi pare
Vin astăzi la noi. rău,
Că m-oi însura, mândro şi eu;
Că îi mare sărbătoare Mi-oi lua de seama ta
La toţi oamenii din sat. Şi ţi-oi rupe inima,
Şapte zile ţine ruga Mândruliţa mea, ţucu-ţi
La noi, în Banat. guriţa.

Să-ntâlnesc tot natul Măi bădiţă şi al meu bade


Ce nu s-o văzut de-un an.
Şi gostăsc la masă
Şi stau la divan. Măi bădiţă şi-al meu bade
Ce bătaie ţi se cade,
Ăi bătrâni stau roată Bade-al meu.
Şi privesc cu drag la ei.
C-am trecut dealu' cu tine
Şi n-ai pus mâna pe mine, Hopa, tropa pe podele
Bade-al meu. Că cizmele nu-s a mele,
Că le-am căpătat din sat,
'conjurai pădurea toată Mulţumesc cui mi le-o dat.
Şi nu m-ai atins vreodată,
Bade-al meu. Joacă-mă bade, bădiţă
Până-oi rămânea desculţă;
Verişoară să-ţi fi fost Că la cine i-oi plăcea
M-ai fi pus odată jos, Mi-a pune talpă de-a vrea.
Să ne fie cu folos,
Măi bade-al meu. Fostu-mi-o lumea pe mână
Şi n-am ştiut la ce-i bună;
Măicuţă, când m-ai făcut, Dar acum de o-aş avea
Doamne, bine ţi-o părut, Aş şti ce să fac cu ea.
Măicuţa mea.
Ia uitaţi-vă feciori
De ştiai că-s derbedeu
M-aruncai maică-n părău,
Măicuţa mea. Ia uitaţi-vă feciori
La poale cu colţişori;
De ştiai că-s haimana Dar degeaba vă uitaţi
M-aruncai maică-n vâlcea, Dacă nu le şi jucaţi.
Măicuţa mea.
Pe sub mână, înc-o dată
Măicuţă, când m-ai făcut Să se facă fusta roată;
Nimica nu te-o durut; C-or intrat fetele-n joc
Măicuţa mea. Cu flori şi cu busuioc.

Numa-un deget la picior Pe badea Ion îl cheamă


Şi-ai crezut c-oi fi ficior; Şi-amândoi suntem de-o seamă;
Măicuţa mea. De nu l-ar chema aşa
Eu grija nu i-aş avea.
Când ai văzut că îs fată
Şi s-o rupt inima toată, Bădiţă, brâu învărgat,
Maica mea. Nu-i bărbat ca tine-n sat;
Cu pană de mierlă neagră,
Cu mâna mă legănai Tu mi-eşti drag şi eu ţi-s dragă.
Cu gura mă blestămai.
Măicuţa mea. După deal răsare luna

Drag mi-i dansul şi jocul După deal răsare luna,


De la mândra vin acuma,
Dac-ar şti nevastă-mea
Dragu mi-i dansul şi jocul Singură m-ar spânzura.
Şi badea, mânca-l-ar focul;
Dragu mi-i dansul şi seara Ref: Dar nevasta mea-i drăguţă:
Şi badea, mânca-l-ar para! Mă ia-n braţe, mă desculţă,
Îmi dezbracă hainele Care fata-ar fi de mine;
Şi-mi blesteamă zilele. Care fată-i mai frumoasă
Dar bărbatul meu drăguţ Să o duc la mama-acasă.
Mă lasă să îl desculţ, Şi să facem nuntă-aleasă
Eu îl las să mă dezbrace La umbră de codru deasă;
Că nimic nu-mi poate face. Să facem nuntă pe-ales
La umbră de codru des.
Nu te supăra nevastă
Că n-am fost asară-acasă, Fântâna Clătioara
Am fost obosit şi beat
Nu ştiu unde m-am culcat.
La fântână-n Clătitoarea
Tu nevastă, tu muiere, Spală mândra lâna vara;
Ce-ai tu cu mândrele mele? Nu o spală de nioasă
Eu cu ele stau o noapte, O spală că îi frumoasă.
Dar cu tine pân' la moarte.
La fântâna pădurii
Tu muiere, tu nevastă Şi-adapă mândra boii;
Cine-o fost la noi acasă? Nu-i adapă de setoşi
Măi bărbate nu fi prost Îi adapă că-s frumoşi.
Că la noi popa o fost.
Din fântâna curg pâraie
Trecui asară prin codru Boii-s plini de cingărtaie;
Cingărtaiele nu cântă
Mândra-i tare necăjită.

Trecui asară prin codru Nu fi mândră supărată


Şi-am atins frunza cu clopu'. M-opresc când vin de la coasă;
Da’ deloc nu s-o mişcat Boii-atunci or fi mâncat
Numa-un pic s-o legănat. Şi-or fi buni de adăpat;
Codrule să n-ai mânie Şi-or bea apă din vădruţă
Că ţi-am atins frunza ţie. Şi noi ne-om ţuca mândruţă.

Cum mergeam prin codru mare Ce-ai gândit bade şi crezi


Mi-o ieşit doru-n cărare.
Unde te duci voinicele?
Ia, mă duc peste vâlcele. Ce-ai gândit bade şi crezi,
Să-mi caut şi eu norocul În oglindă când te vezi;
Că nu-l afli în tot locul. Că nu-i ficior să te-ntreacă
Nici fată să nu te placă.
Şi-am ajuns în sat cu soare
Şi-am văzut că-i sărbătoare. Masa nu stă-ntr-un picior,
Lumea era îmbrăcată Nici un bade-ntr-un ficior;
Cu haine trase prin spată. Masa stă-n patru picioare,
Prin spată şi prin fuştei Mai sunt ficiori să se-nsoare.
Cum poartă codrenii mei.
Plină-i lumea de ficiori,
Mă uitai o dată bine Ca şi muntele de flori;
Că şi eu mi-s floare-aleasă, C-o să facem ospăţ mare.
Mi-ar sta bine-n orice casă.
Mocănesc
Şi-i vedea bade că mâine
Cum îi plânge după mine;
Îi plânge şi-i suspina Da-nverzât-o frunza-n nucu,
Când mi-i auzi cânta. Vini vreme şi mă ducu.

Dorule, nu fii nebun! Să bat drumurile iară,


După grâu, după secară.

C-aşa-i dat mocanului,


Dorule, nu fii nebun Să-şi lase sătucul lui.
Nu mă tot purta pe drum;
C-a mea inimă nu-i piatră, Să umble vara prin ţară
Nu te uită niciodată. Cu doniţi şi cu ciubară.

Năfrămuţă cu frăguţă, Şi cu tiocuri de răşină


Şi-o aflat badea drăguţă; Să le deie pe fărină.
Năfrămuţă, şpargă neagră,
Şi-o aflat, dar nu i-i dragă. Bătrâneţe, haine grele,

Ştii tu puiule de cuc, Bătrâneţe, haine grele,


Badea câte mândre-o-avut. Rău mă tem c-oi pica-n ele.
Năfrămuţă cu finteu Bătrâneţe, haine moi,
Tot mai dragă i-am fost eu. Rău mă tem c-oi pica-n voi.

Cosaşii Fost-am tânăr ca frăguţa


Şi m-o-mbătrânit mândruţa;
Fost-am tânăr ca fraga
Numa-un pic şi mai la vale Şi m-o-mbătrânit mândra.
Mi-o ieşit o fată-n cale;
Mergea să ducă mâncare Du-te dor pe sub răzor,
La cosaşi în valea mare. Nu ieşi la râtu' gol;
Că te-a vedea oarecine
Spune fată, draga mea, Şi-a zâce că vii la mine.
Unde duci tu mâncarea;
Duc mâncare la cosaşi, Bătrâneţe, haine grele,
M-oi întoarce mintenaş. Rău mă tem c-oi fi ca ele.
Bătrâneţe, haine moi,
Întoarce-te, fată,-ntoarce, Rău mă tem c-oi fi ca voi.
Fără tine n-am ce face;
Până nu s-o însera Bine joacă bătrânii
Să ne spunem dragostea. Când înfloresc mălinii
Mălinii s-or scuturat
Să nu vină cosaşii Bătrânii s-or săturat
Să ne-audă ce-om vorbi; De sărit şi de jucat.
Să spunem mâine pe seară
Nici acela nu-i ficior
Care n-are la picior Bine-i tânăr şi holtei,
Trei cuţite şi-un pistol Te duci seara unde vrei;
Şi-o glajă de monopol. Nu te-ntreabă nimenea
Un' ţi-ai petrecut noaptea.
Nici acee' nu-i femeie,
Care n-are la brâu cheie; Rău îi tânăr şi-nsurat,
Să descuie şi să beie Noaptea stai legat de pat,
Pe bărbat dracu' să-l ieie. Noaptea-ţi ţii muierea-n braţe:
S-o mai dus trei ani din viaţă.
Nici acee' nu-i femeie,
Care n-are în pat paie; De la Năsăud la vale
Care n-are paie-n pat
Şi drăguţ lângă bărbat.
De la Năsăud la vale
Nici acela nu-i bărbat, Mândru busuioc răsare
Care nu-i dă peste cap; Şi cine l-o sămănat
Care nu-i dă peste cap Mândruţa când o plecat.
Să ştie c-are bărbat.
Cucule cu pană-albastră
Frunzuţă de prun Cântă-i mândrii la fereastră
Spune-i cucule să vie
Să nu mai ţie mânie.
Frunzuţă de prun,
Drag mi-e omul care-i bun Să vie la cununie
La cântat şi joc, Până-i verde frunza-n vie
La iubit cu foc. Dacă frunza s-o usca
Zice una, zice alta, Cine-amar ne-a cununa
Iaca dragostea e gata. Că noi om îmbătrâni
Şi dragostea s-o sfârşi.
Frunzuţă din vii,
Ştii tu mândră ori nu ştii Trece badea pe cărare
De ce dragostea
Îi făcut-aşa. Trece badea pe cărare
Nu-i din mere, nici din pere, Şi să ţine nealcoş tare.
Că-i din buze subţirele; Să ţine de suman bine
Din clipitul ochilor, Nici nu se uită la mine, uiha iar aşa.
Din şoapta privirilor.
Ce-ai gândit bade că-mi pasă
Că te-ai dus la altă casă.
Mult mă-ntreabă lumea-n sat Şi ţi-ai pus clopul pe masă
M-ai hulit că nu-s frumoasă.

Nu-s frumoasă nu mi-i hia


Mult mă-ntreaba lumea-n sat Mi-i frumoasă ominia.
De ce nu m-am însurat; Nu-s frumoasă nici n-am fost
Eu le-am spus că nu mă-nsor, Bade dragă io ţi-am fost.
Că mai stau un an ficior.
Cât îi ceru’ plin cu stele Drag mi-i câmpul cu verdeaţă

Cât îi ceru’ plin cu stele Drag mi-i câmpul cu verdeaţă


Toate-s lacrimile mele Şi bădiţa cu mustaţă
Eu din ochi am lăcrimat Drag mi-i câmpul cu alune
Ele-n cer s-or adunat Badea care ţucă bine.
Cum s-adună către zori
Roua pe iarbă şI flori. Mă ruga badea într-una
Să mă duc ca să-i dau gura
Când plec mândro de la tine Mă duceam, nu mă duceam
Plânge inima în mine Şi-acum văd ce rău făceam.
Când plec mândro de la voi
Plângu-mi ochii amândoi Frică mi-i de bădiţa
Că tare mult ne iubim Când începe-a mă ţuca
Şi prea rar ne întâlnim. Frică mi-i da’ mi-i şI drag
Aş scăpa nu vreau să scap.
N-am crezut că oi ajunge
Când oi cânta să pot plânge
Iacătă că am ajuns Dragu’ mi-i de nana Ion
Să nu pot cânta de plâns.
Când inima-mi prinde-a plânge
Cu ochii nu poţi învinge. Dragu’ mi-i de nana Ion
Că-şi poartă calul cu zvon.
Ca l-aud din depărtare
Bădişor cu păru’ nins Cum vine pe drum călare.

Calu-n deal ş-il priponeşte


Ai, hai, bădişor cu păru’ nins Şi la mine se grăbeşte.
Ai, hai, în horă te-ai prins. La crăvăţ îşi prinde-o floare
Şi vine la mine-n vale.
Ai fost tânăr cât ai fost
În horă n-ai nici un rost. Pe de lături de grădină
Când îs nopţi cu lună plină.
Ai, hai la nimeni nu trebuieşti Vine badea furişat
Ai, hai tânăr nu mai eşti. Să-mi dea dulce sărutat.

Nu-ţi mai pierde nopţile


Pe la toate porţile. Flori se scutură-n gutui

Ai, hai iubeşte de seama te


Ai, hai că mai bine-ţi stă. Flori se scutură-n gutui
Ca la dragostea dintâi
Lasă bade fetele Şi mi-aduc badeo aminte
Vin la doda ţucu-te. Cum ne iubeam de fierbinte
Că la dragostea dintâi
Eram amândoi copii
La dragostea de demult Şi dulăii hăulind.
Eram tânăr n-am ştiut
Mă luai seara de mână Vino, băciţă la stână,
Şi mă purtai prin grădină Ca să-mi faci inima bună,
De la flori până la flori C-asar-o fost jale mare,
Până-n revărsat de zori O venit furtună tare,
Ne-o fost dragostea curată O mai fost şi ursul pe la noi
N-o mai fi aşa vreodată. Ş-o făcut prăpăd de oi.

F: Nici nu plouă, nici nu tună


Vai de lin, vai de pelin Şi e linişte la stână,
Stau ciobanii la hodină,
B: Băciţele fac de cină,
Vai de lin, vai de pelin, F: Sus pe vârf se văd mioarele
Vai de omu’ ce-i străin, Si se-aud cavalele.
Că nu-l cheamă nimen’ casă
Să-i pună pita pe masă.

Rău îi Doamne-ntre străini Gugulan cu car cu mere


Ca şi floarea între spini;
Spinu’ creşte-n lung şi-n lat
Locu’ rămâne uscat. Gugulan cu car cu mere
Şi cu frumoasă muiere,
Arză-te-ai lume cu foc Tu vinzi mere, tu vinzi pere,
Omu’ bun n-are noroc, Da’ nu vinzi a ta muiere.
Că norocu-i mândră floare
Şi nu-l are fiecare. Gugulanu-i om cuminte,
El te-ntreabă mai ’nainte
Dacă tai spinu-i tot spin, Io vând mere, io vând pere,
Numa’ eu rămân străin! Da’ nu vând a mea muiere.

Gugulana când iubeşte


Duru, duru Inima ţi-o răscoleşte,
Gugulana-i cu mărgele
Bate vântu-n curmătură, Şi cu buze subţirele.
Şuieră de la măgură,
Codru-i mare, frunză n-are,
Vântul toamna bate tare, Aseară ţi-am luat basma
Nu plouă cum plouă pe la noi,
Fulgerând cincizeci de oi.
Aseară ţi-am luat basma
Refren: Duru, duru... Şi-acum te văd fără ea.
Păi cine ţi-o mai lua basma
F: Iară fulgeră şi tună Să se destrame ca ea.
Şi plouă de se răzbună,
Vântul bate, ploaia cade, Aseară ţi-am luat cercei
Oile sunt speriate, Şi acum te văd fără ei.
Mieluşeii se aud zbierând Păi cine ţi-i mai lua cercei
Să se spânzure ca ei. Bea, bea, nu te lăsa
Uită că viaţa e grea.
Aseară ţi-am luat mărgele
Şi acum te văd fără ele. Femeia şi muzica, vinul,
Păi cine ţi-o mai lua mărgele Sunt trei minunate plăceri,
Să se spânzure ca ele. Cu ele învingi tot pământul,
Cu ele obţii tot ce vrei.
Aseară ţi-am luat inel
Şi acum te văd fără el. Chiar Moise cu sfânta lui gură,
Păi cine ţi-o mai lua inel A dat o poruncă în plus,
Să se-ncovrige ca el. Ea nu este scrisă-n scriptură,
Dar iată ce Moise a spus.
Să-mi cânţi cobzar bătrân ceva
Ionel, Ionelule
Să-mi cânţi cobzar bătrân ceva
Să-mi cânţi ce ştii mai bine. Când se duce seara la culcare,
Că bani ţi-oi da şi vin ţi-oi da Cine stă şi bea prin cârciumioare?
Şi haina de pe mine. Şi în fiecare dimineaţă,
Cine stă cu felinaru-n braţe.
Să-mi cânţi cobzar cu cobza ta Este Ionel, bată-l norocul,
Să-mi cânţi şi din chitară. Care bea ca să-şi înece focul.
Că doar s-o isprăvi cândva Focul care-i arde inimioara,
O viaţă atât de amară. Fiindcă nu-l iubeşte Mărioara.

Să-mi cânţi cobzar din cobză iar Ref. Ionel, Ionelule,


Povestea de iubire. Nu mai bea băiatule.
Ce m-a făcut ca să tresar Nu mai bea băiatule
De-atâta fericire. Fiindcă te râd fetele.

Lăsaţi-mă lângă pahar Ce-ai găsit, Ionel, la Mărioara,


De viaţă nici că-mi pasă. Că ţi-a pus pe flăcări inimioara.
Eu sunt copil al nimănui Pentru ce să plângi tu măi băiete,
Şi n-am nici bani nici casă. Când pământul este plin de fete.
Dacă vrei să uiţi de Mărioara,
Lăsaţi-mă aici să stau Hai să cânţi cu mine într-o seară.
În crâşma-ntunecată. Să culegem albe viorele,
Să beau, să cânt şi-apoi să uit Să visăm sub lună şi sub stele.
Că am iubit o fată.

Săracă inima mea


Bea, bea, nu te lăsa

Bea, bea, nu te lăsa Săracă inima mea


Uită că viaţa e grea. Iară-ncepe a mă durea.
Bea, bea, nu te lăsa
Uită că viaţa e grea. Ref. Hai, hai, inimă, hai
Mai daţi-le-n colo de chinuri şi beţi La multe rele mă dai.
Viaţa-i frumoasă, trăiţi-o băieţi. Hai, hai, cu mândra-n braţe
De-amu până la diminieaţă. Măi dorule
Jumătate-o fost venin.
Fost-am la doftor cu ea
La doftor şi la potică Nici acela n-o fost ras
Şi mi-o zis că n-am nimică. Măi dorule
Jumătate-o fost năcaz.
Poticaroşul mi-o spus
Lecuri la inimă nu-s.
Aşa-mi vine câte-un gând
La inimă este un leac Măi dorule
Cetera şi omul drag. Să merg pă păduri cântând.
La inimă este un ţâfru
Cetera şi omul mândru. Nalt îi cerul şi senin
Pe a mea parte norii vin.
Măi prietene eu şi tu
Şohan n-om vedea Raiu. Nalt îi cerul şi-nstelat
Pe a mea parte norii bat.
Fie Raiul sănătos
Noi om mere pă din jos. Fântâna Clătioara

Fie Raiul pă plăcere


Noi mai pă din jos om mere. La fântână-n Clătitoarea
Spală mândra lâna vara;
Nici nu-i hia să-l vedem Nu o spală de nioasă
După ce oameni suntem. O spală că îi frumoasă.

Aşa-mi vine câteodată La fântâna pădurii


Şi-adapă mândra boii;
Nu-i adapă de setoşi
Aşa-mi vine câteodată, Îi adapă că-s frumoşi.
Dorule.
Să dau cu cuţâtu’-n piatră. Din fântâna curg pâraie
Boii-s plini de cingărtaie;
Cingărtaiele nu cântă
Din piatră să iasă foc, Mândra-i tare necăjită.
Măi dorule
Că eu lume n-am noroc. Nu fi mândră supărată
M-opresc când vin de la coasă;
Boii-atunci or fi mâncat
Când s-o-mpărţit norocu’ Şi-or fi buni de adăpat;
Măi dorule Şi-or bea apă din vădruţă
Fost-am dus eu la lucru. Şi noi ne-om ţuca mândruţă.

Şi la toţi le-o dat cu carul


Dorule
Numa’ mie cu paharul.

Nici acela n-o fost plin


De la Nistru pân’ la prut Dar mândruţa-i mai departe,
Nu pot merge fără carte.
De la Nistru pân la prut,
Trei ibovnici am avut, Cartea n-are cine-o face
Codruleţ, codruleţ drag. Căci primarul nostru zace.
O româncă şi-o ţigancă,
Şi-o fată basarabeancă, Cu notaru’-s mânios
Codruleţ, codruleţ drag. Mi-a face cartea pe dos.

Românca-mi făcea mâncare, Dar m-oi duce la pretură,


Ţiganca-mi dădea parale, Şi mi-a face cartea bună.
Codruleţ, codruleţ drag.
Basarabeanca cea frumoasă, Şi m-oi duce, m-oi tot duce,
Mă chema la ea acasă, Păn’ la mândra-n deal la cruce.
Codruleţ, codruleţ drag.
Hai să bem futu-i amaru’
S-o suit Pişta pe deal,
Să se uite în Ardeal,
Codruleţ, codruleţ drag. Hai să bem futu-i amaru’
Fii amabil dăte jos, Stiu că nu rădic cu paru’.
Că Ardealul nu-i a vost,
Codruleţ, codruleţ drag. Ref. Hai ţura şi ţura
Pă Iza şi pă Mara.
Vai săracii ungurii, Hai ţura şi dai nu,
Cum şi-or pierdut ciucurii, Cât îi Maramareşul.
Codruleţ, codruleţ drag.
Pe podul Sătmarului, Şi cu parul să rădic,
De dragul Ardealului, Tot oi bea câte un pic.
Codruleţ, codruleţ drag.
D-zăul mândrilor,
Ce ai crezut tu Molotov, N-am băut pă banii lor.
Că-i bea bere la Braşov,
Codruleţ, codruleţ drag. De-am băut am băut bani,
D-zeu ne-o ajuta, N-am băut după ţigani.
Şi-om bea noi la Moscova,
Codruleţ, codruleţ drag. De-am băut am băut lei,
N-am băut după femei.

Pe Mureş şi pe Târnavă
De-ar fi mândra în deal la cruce
Pe Mureş şi pe Târnavă
Nu-i fată să-mi fie dragă.
De-ar fi mândra în deal la cruce,
De trei ori pe zi m-aş duce. R. Mie, mie, mie, mie nici că-mi
pasă,
Care-i mai frumoasă
Şi mai drăgăstoasă. Desculţă cu capul gol.

Pe Mureş şi pe Câmpie Sara la vreme de cină


Nu-i fată să-mi placă mie. N-aş alerga prin grădină
Desculţă, cu cârpa-n mână.
Seara bună, bade Ioane
Să-l aud pe drum trecând
Pe la poartă fluierând
Seara bună, bade Ioane, De la munte scoborând.
Mulţumescu-ţi dumitale.
Da păi ce s-o-ntâmplat, Coborâi din deal în vale
Că eşti tare supărat,
Măi bade Ioane.
Coborâi din deal în vale
Lasă plugul şi grapa, Mă-ntâlnii cu doru-n cale.
Şi haide în sat sara.
C-ai crescut feciori şi fete, R. Hai ţura şi ţura
Te-or ţine la bătrâneţe, Pă Iza şi pă Mara
Bade Ioane. Hai ţura şi dai nu
Cât îi Maramureşu’.
Fetele s-or măritat,
Feciorii s-or însurat, Doru prinde-a mă întreba
Şi ai rămas al nimănui Doru-ţi de cineva.
La marginea satului.
Măi dorule, mă nebune
Voi feciori când vă însuraţi Mai văzut-ai om pe lume,
De părinţi să nu-z uitaţi. Să nu-i fie dor de nime.
Că nu-i nimic mai scump pe lume
Ca părinţii lângă tine. Mai văzut-ai om frumos
Bade Ioane. Să nu fie drăgăstos.

Frunzuliţă Sânzâiene ....


Da’ nici lupii nu-s nebuni
Să mănânce oameni buni.
Frunzuliţă Sânzâiene
Bădiţa care mă teme Şapte văi şi-o vale adâncă
M-ar păzi da n-are vreme.

Tătă vara-i de lucrat Şapte văi şi-o vale adâncă,


Mă lasă singură-n sat Daulică dodă pe-aici lupii mă
Şi vine tot amânat. mănâncă.

Nu să teamă n-am pe nimeni Stai lupe nu mă mânca,


Care doru’ să-mi aline Pân-o veni şi mândra.
Şi să îmi gândească bine.
Şi-atunci lupe mi-i mânca
De el de nu mi-ar fi dor Ori pe mine, ori pe ea
N-aş ieşi sara-n ocol Dar mai bin’ pe soacră-mea.
Trandafir de la Moldova La fetele din Joseni.
Că susencele-s mai bune
Măi dorule măi
Trandafir de la Moldova Şi nu pun la feciori nume
Te-aş iubi dar nu ştiu vorba. Măi dorule măi.

B. Că josencele-s mai rele


R. Lunca-i luncă, iarba-i verde Şi pun nume câte stele, măi.
Ce-am iubit nu se mai vede.
Ce-s fost verde s-a uscat Maramureş plai cu flori
Ce-am iubit s-a scuturat.
Maramureş plai cu flori
Trandafir moldovenesc Măi dorule, măi.
Te-aş iubi dar nu îndrăznesc. Mândru eşti în sărbători.
Măi dorule, măi.
Trandafir de la Bacău Mândru eşti şi fericit
Vino să te iubesc eu. Măi dorule, măi.
Maramureş, plai iubit.
Vai săracu’ cel Luncan Măi dorule, măi.

Vai săracu’ cel Luncan De te duci în sus pe Iza


Că nu l-am jucat d-un an. Din Sighet până-n Botiza.
Da’ amu io l-oi juca Vezi feciorii lui Bogdan
Pănă s-a rupe cisma. Înstruţaţi cu măgheran.

Joacă-mă bădiţă bine Înstruţaţi cu busuioc


Şi mă strânge lângă tine. Cu mândruţele la joc.
Joacă-mă să fiu jucată Cu sumanele de lână
Să nu te uit niciodată. Şi cu mândrele de mână.

Io mândruţo te-oi juca Maramureş te-oi hori


Să nu ne râdă lumea. Şi la lume oi povesti.
Învârtita pe picior Ca să afle întreaga lume
Să nu mă uiţi până mor. Că eşti cel mai mândru nume.

Omule cu calul sur

Şezătoare nu-i deplin Omule cu calu’ sur


Ce stai cu căruţa-n drum.
Şezătoare nu-i deplin Trage carul la o casă
Fete sînt feciori nu vin. Unde-i nevasta frumoasă
Afară-i lună şi bine Şi bărbatu-i dus de-acasă.
Măi dorule măi
Şi bădiţa nu mai vine Bărbatu-i la concentrare
Măi dorule măi. Nevasta-i frumoasă tare.
Crând îi dragostea mai dulce
Haideţi feciori din Suseni Pe bărbat dracu-l-aduce.
Eşti subţire ca o aţă.
Cioca boca la fereastră Tragi de ea şi zâci că ţine
Deschide uşa nevastă. Să rupe când ţi mai bine.
Stai bărbate, stai pe loc
Să mai pun un lemn pe foc. Aţa de se rupe-n două
O înnozi şi zâci că-i nouă.
Ea lemne pe foc punea Dară viaţa de se duce
Pe drăguţ îl ascundea. Salutare şi-i pui cruce.
În cămară, după scară
Şi-apoi pe ferestră afară. Arză-te focu’ de lume
Şi la cine ţi-o pus nume.
Tu muiere, tu nevastă Mai bine-ţi zicea Anică
Cine-o sărit pe fereastră. Că nu trebui la nimică.
Măi bărbate nu fi prost Şi mai bine-ţi spunea Floare
C-o fi fost motanul nost. Că eşti lume-nşelătoare.
Ce motan ştii tu Mărie
Cu baston şi pălărie. Futu-ţi morţii făgădău
Când nu-s eu îţi şade rău.
Din copită murgul bate Da’ când intru eu în tine
De trei ori îţi stă mai bine.
Din copită murgul bate
Şa scumpă să-i pun în spate. Şi-un ţigan avea o iapă
Şi nechează prin livadă Şi căra cu ea la ceapă.
Frâu de-argint să-i scot din ladă Şi când o gătat cu ceapa
Să-i leg coama, să-i tai vântul O-nceput să-şi bată iapa.
Să nu ne prindă pământul
Şi-un ţigan avea un mânz
C-o venit iar vremea bună Şi căra cu el la prânz.
Să petrecem împreună. Şi când o gătat cu prânzu’
Peste munţi şi peste plai O-nceput să-şi bată mânzul.
Hai murguţule şi hai.
La mândruţa sprâncenată Tu bădiţă aşa-i gânditu’
Ce ne-aşteaptă seara toată.
Tu bădiţă aşa-i gânditu’
Mână murgule şi mână Că dacă m-ai părăsitu.
Că ne aşteaptă cu cină Oi bea apă tăt din tău
Că ne aşteaptă cu cină Şi-oi muri de dorul tău.
Mândra mea şi a ta stăpână.
Cine vede nu ne crede Io beau apă din izvor
Cine crede nu ne vede. Şi nu mă topesc de dor.
Că ne aşteaptă cu cină
Mândra mea şi a ta stăpână. Da mie de-mi pare rău
N-oi muri de dorul tău.
Şi de mi-o părut vreodată
N-oi trăi tăt supărată.
Arză-te focu de viaţă
Că mi-o spus frunza de fag
Arză-te focu de viaţă Că tu mi-ai fost bade drag.
Şi de Radu întrebând.
Auzit-am auzit
Că dragostea s-o oprit. N-aţi văzut pe Radu mamii
Poţi opri apele toate L-am văzut la crâşma Stanii.
Da dragostea nu se poate. Unde-şi beau drumeţii banii
Şi haiducii gologanii.
Poţi opri şi Someşu
Da dragostea nu şi nu. Radule, stai nu mai bea
Poţi opri şi Dunărea Uite potera colea.
Da’ dragostea nu şi ba. Nu-s muiere cu năframă
Să mă tem, de bună samă.
Doi feciori din Valea Mare
Radu mamii n-asculta
Doi feciori din Valea Mare Potera-l înconjura.
Mândra mea, draga Radu bea şi chefuieşte
mea. Potera-l încercuieşte.
Au plecat la vânătoare
Să vâneze căprioare. Radu mamii se scula
Căprioare n-au vânat Puşca-n vânt o slobozea
Şi toată ziua mi-au stat. Cărare prin ei făcea
Şi de poteră scăpa.
Şi-n poieniţa cu soare.
Mândra mea, draga
mea. Rozmarin în colţu’ mesii
Erau două surioare
Mândra mea, draga Rozmarin în colţu’ mesii.
mea. Măi dorule, măi.
Cu şorţuleţul la brâu Frumos plâng ochii miresii.
Spălau rufele la râu, Măi dorule, măi.
Şi cântau măre cântau
Ciocârliile-ntreceau.
La-să plângă cât de tare.
Feciorii mi le auziră Florile de pe cărare.
Mândra mea, draga
mea. La-să plângă cât de rău.
Şi mi le luară de mână. Florile de pe părău.
Mândra mea, draga
mea. Floricică de bujor.
Şi în sat dădură veste Plângeţi fraţi plângeţi surori.
Că şi-au luat două neveste
Şi-au luat două surioare Şi tu grădină cu flori.
Cu ochii de căprioare. Că mă duc de lângă voi.

Radu mamii Frunză verde de măr acru

Prin Pădurea Bradului Frunză verde de măr acru


Trece mama Radului. Muierea-i ruptă din dracu.
Din ochi negri lăcrimând Bărbatul cât îi de rău
Îi dat de la Dumnezău. Deseară mă duc la ea.
Asta-i mândruliţa care-mi dă
Lasă-mă muiere-n casă guriţa
Că afară plouă de varsă. Seara şi dimineaţa.
Drace ie-ţi mândrele tele
Şezi în ploaie pentru ele. Şi aş iubi-o pe cea mare
Cea mai mică-i faină tare.
Muiere te faci cu draci
Tu cu mine iar te-mpaci. Şi aş iubi-o pe cea mică
Că la bine şi la rău Cea mai mare-i mai voinică.
Tot eu îs bărbatul tău.

Ieşi muiere de sub pat


Că să mor dacă te bat. Să vă spun ce s-a-ntâmplat la
Măi bărbate tu eşti bat Timişoara
Dacă ies îmi dai în cap.
Să vă spun ce s-a-ntâmplat la
Tu muiere tu nevastă Timişoara
Cine o fost la noi acasă. Pentru o gură dulce de la Mărioara.
Măi bărbate nu fi prost La un colţ de stradă
Că la noi popa o fost. Golanii-s grămadă
Să-mi ierte păcate Stau după un copac
Să pot face altele. Vor să-mi dea în cap.

Mă duc cu Măria până-n dreptul lor


Rupt-o boii Strigă şăful ăl mai mare, stai că te
omor.
Rupt-o boii jugu-n tri Mă uit la Măria
Coborând dealul mândrii. Mă gândesc la viaţă,
Rupt-o boii tânjaua Eu singur cu atâţia
Coborând de la mândra. Nu pot face faţă.

Cea, Bodor, că te omor Te-ntreb tu Mărie, te-ntreb serios


Cu mutea de la topor. Ori rămâi cu mine, ori te duci cu
hoţi.
Caru-i greu şi jugu’ apasă Să uită la mine
Dorul mândrii nu mă lasă. Să uită la ei,
S-o pus la inima mea Şi apoi îmi răspunde
Şi de acol’ nu se mai ie. Pleacă dacă vrei.

Vorba românească, fuga-i ruşinoasă


Mărioara de la Timişoara Dară pentru mine o fost sănătoasă.
Că dă nu fugeam
.... Pe dracul vedeam,
Şi aş iubi două surori Îmi vedeam şi pălăria
Ca şi pă Măria.
Ref. Asta-i Mărioara de la
Timişoara
Prietenii dacă or fi de vină N-am vinit aici să stăm

Când ies mândro seara la fântână


Luna mă priveşte-ndurerat. N-am vinit aici să stăm
Că tu nu mai eşti ca altă dată C-am vinit ca să jucăm.
Să văd mândro pe cine mi-i drag.
Cu-i îi cântă cucu sara
Ref. Prietenii dacă or fi de vină Rău îi mere tătă vara.
Numai binele eu li-l doresc.
Dar aş vrea şi ei să poarte-n Că şi mie mi-o cântat
suflet Si mândruţa m-a lăsat.
Dorul pentru care pătimesc.
Da fi şi la vară aşa
Mândra mea, să-mi spui, să-mi spui La nuntă n-om mai juca.
tu mie
Cine oare m-o fi blestemat. Dragă mi cărarea-ncoace
Să umblu cu ochii plini de lacrimi
Să nu am parte de cine mi-i drag.
Dragă mi cărarea-ncoace
Când am pentru cini-o face.
Pentru cine
Mărţişor Pentru cine o făcea
Tras-o perdeaua la geam.
Ref: Măndra-i cu ochi ca mura
Nu ştie cui îi dă gura Frunză verde de pă rât
Şi -asear-am prins-o în curte Io mândruţ-o aş-am gândit.
Nu a vrut să mă sărute Când om mere
Proastă-i ca leuca la car. Când om mere-n sat la horă
Să te duc la mama noră.
Mărţişor, Mărţişor
Sărută-mă bade bădişor Hai mândruţ-o-n deal la vie
Mărţişor, Mărţişor Să-mi pui flori la pălărie.
Că de nu mă săruţi am să Să ne iubim
mor. Să ne iubim ca dintâie
Tu mie să-mi fii soţie.
Aseară şi alaltă seară, seară -bis
Mă întâlnii cu mândra iară
Şi vorbii pe mâine seară. Mare-i dealul la Bârgău

Aseară pe vremea cinii


M-asmuţea mândra cu cânii. Mare-i dealul la Bârgău
M-asmuţea şi nu prea vrea Da mai mare-i dorul meu.
Că ştia că merg la ea. La Bârgău sunt dealuri multe
Şi mai mari şi mai mărunte.

De la munte vine nor


De la mândra vine dor.
De la munte răsar stele Nici la popa nu-i pot spune.
De la mândra dor şi jele. Că nu-i popa Dumnezău
Să ştie păcatul meu.
Dacă-n lume dor n-aveam
Mă culcam, mă hodineam.
Dar dorul mândruţi este Domnule judecător
Eu mă culc el mă trezeşte Nu mă judeca să mor.
Noaptea pe la doisprezece. Judecă-mă să trăiesc
Cu mândra care-o iubesc.

Când eram acasă la tata fecior Ne-am băgat la voi în casă

Când eram acasă la tata fecior


Am iubit o fată, şi-o iubeam cu dor. Ne-am băgat la voi în casă
Hai! Bună seara.
Ş-avea gura ca frăguţa Că n-o fost perdeaua trasă.
Părul negrişor. Hai! Bună seara.
Tânără frumoasă Unde-s fete de mărit
Dragă la ficiori. Vin feciorii în peţit.

Într-o sear’ la masă tata m-a


întrebat Astă sară-i sară mare
De-ţi place Maria să te însori cu ea. Să-nchinăm cu fiecare
Şi cini-a goli paharul
Spunem mamă dragă spunem ce să I-a meri bini tot anul.
fac
Dragostea sau banii care săi împac. De şezut am mai şede
Dar avem a merile.
Nunta-i pregătită nuntaş-or venit Vă lăsăm cu sănătate
Dar mireasa mea cu alt-o fugit. Să petreceţi mai departe
Şi de noi de va mai fi
Casa mândri-i lăngă drum Şi la anul om vini.

Toată lumea ar vrea să mor Lina


Să rămână mândra lor.
Mândra lor nu le rămâne Frunză verde foi ş-o fragă
Că de mor o iau cu mine. Asta-i lina noastră dragă.

Casa mândri-i lăngă drum Lina-i din bătrâni lăsată


Fereşte-o Doamne de tun. Şi de noi cu drag jucată.
De n-a fi să fie a mea
Dă doamne cu tunu în ea. Şi eu ştiu să joc lina
Că m-a-nvăţat măicuţa.
Câte le-am făcut pe lume
M-a-nvăţat să joc să când Şi amu vreau să joc cu ele.
Să fiu mândră pe pământ.
...
Cucule ce cânţi pe cracă
Joacă-mă bade să-mi placă. Eu îs o ţâră mai micuţ
Că am umblat la oi desculţ.
Joacă-mă bade un pic Şi desculţ fără obiele
Ca pe la Călanul Mic Să-i cumpăr mândrii mărgele.

Că aista-i jocul nost


Tăt aşa este şi o fost.
Bate vânt de la Oradea
Urarea timişorenilor

Bate vânt de la Oradea


Cu dor de la tine bade.
Bate vânt de la Tinca
Cu dor de la mândruţa.
La mulţi ani şi bine v-am găsit,
C-am venit cu drag ca să vă cânt, Mi-o trimis mândruţa carte
Hora bănăţeanului, Pă poştaşul din Oradea.
Din Pusta Banatului. Şi io i-am trimis ‘napoi
Pă poştaşul de la noi.
La mulţi ani şi multe bucurii,
Să aveţi fericire zi cu zi, Taie Doamne pădurea
Să-nflorească omenia Să se vadă Oradea.
Şi să piară duşmănia. Taie Doamne mohoru
Să se vadă Bihoru.
La mulţi ani oraş al florilor,
Fala ta şi-a bănăţenilor, De-ar şti mândra ce dor duc
Tot mereu să înfloreşti Şi-ar face căruţ de nuc.
Peste veac să dăinuieşti. De-ar şti mândra ce dor trag
Şi-ar face căruţ de fag.
Timişoară, Timişoară
Am un dor la inimioară,
Am un dor şi o boală grea
Pentru mândruliţa mea. Mărie poale ciurate
Hai, hai, mândra mea
Hai, hai draga mea.
Ţucu-ţi mândro dulce guriţa. Mărie poale ciurate
Rău te-am visat astă noapte.

Că marama ta cea nouă


Vin din codru pe cărare Era ruptă ba şi în două.

Vin din codru pe cărare Nu-i ruptă marama mea


Şi mă duc la dansul mare. Că mi-i ruptă inima.
Că am cisme noi de piele
Bade după dumneata. Cum să mă mai duc la ia
Cum să mă mai duc la ea, măi
De-o fi ruptă într-o parte Tri, li, li, li
Ne-om despărţi într-o noapte.
Las-o-ncolo supărare
Dar îi ruptă la mijloc Tri, li, li, li, li, li
Nu ne-om despărţi deloc. Şi vino la mine-n vale
Tri, li, li, li
Şi ne-om despărţi într-o seară
Rău tare să nu ne pară. Vino vara pe-nserat
Şi să mi te ţuc cu drag
Şi ne-om despărţi cu jale Şi să mi te ţuc cu drag, măi
Rău tare să nu ne pară. Tri, li, li, li
Vino-n vale la izvor
Şi ne-om despărţi cu dor Şi să mi te ţuc cu dor
Ca luna de lângă nor. Şi să mi te ţuc cu dor, măi
Tri, li, li, li
Şi ne-om despărţi într-o joi
Rău ne-a părea la amândoi. Înflorit-o ruguţu

U, iu, iu, brădui, brădui


Înflorit-o, înflorit-o ruguţu -bis
U, iu, iu brădui, brădui Înflorit-o ruguţu
Tri, li, li, li, li, li Lăsatu-m-o drăguţu
Până la mândra să mă sui La, la, la...
Tri, li, li, li
Nu m-o lăsat, nu m-o lăsat de urâtă
Să mă sui să mă cobor Nu m-o lăsat de urâtă
Pân’ la mândra la izvor M-o lăsat c-am fost pârâtă
Pân’ la mândra la izvor, măi La, la, la...
Tri, li, li, li
Pârâtă, pârâtă de vecina
Să mă sui pe-un bolovan Pârâtă de vecina
Tri, li, li, li, li, li Care-o fetit cu mama
Şi să strig la un cioban. La, la, la...
Tri, li, li, li
Pârâtă pârâtă de doi feciori
Să întoarne oile Pârâtă de doi feciori
Să nu mânce florile Că le-am fost dragă şi lor
Să nu mânce florile, măi La, la, la...
Tri, li, li, li
Pârâtă, pârâtă de două fete
Oile nu le-o-nturnat Pârâtă de două fete
Tri, li, li, li, li, li Prost îi badea că le crede
Florile mi le-o mâncat La, la, la
Tri, li, li, li
Nu vă temeţi, nu vă temeţi, fete rău
Supărată-i mândra mea Nu vă temeţi fete rău
Că drăguţul nu vi-l ieu Trece timpul trece
La, la, la...
Supărat îs Doamne
Nu vi-l ieu, nu vi-l ieu că nu-l aveţi De alaltă seară
Nu vi-l ieu că nu-l aveţi Că mândruţa mea
N-aţi avut de când sunteţi M-o părăsit iară.
La, la, la...
R. Trece timpul trece
Şi pe care, şi pe care l-aţi avut Trece timpul meu
Şi pe care l-aţi avut Nu trece durerea
Tăt cu miere l-aţi ţinut Din sufletul meu
La, la, la... Trece viaţa trece
Trece tot aşa
Da’ eu nu-s, da’ eu nu-s d-aceea Nu trece durerea
fată Din inima mea
Da’ eu nu-s d-aceea fată
Să-mi ţin drăguţu cu plată Te-am iubit de mică
La, la, la... Şi tu m-ai iubit
Suferim acuma
Că io-s fată, că io-s fată frumuşea Că ne-am despărţit
Că io-s fată frumuşea
Vin feciorii num’ aşa Dragostea-i un chin
La, la, la.. Ş-o durere adâncă
Fericit e acel ce
Viorele N-o cunoaşte încă

Bădiţă când ne-am iubit Dacă soarta ştie


Strat cu flori am răsădit. În viaţă ce-mi doresc
Strat cu flori şi viorele Să mai văd o dată
Să-ţi fac ţie bucheţele. Ochii ce-i iubesc.

Dar de când bade-ai plecat Lumea asta-i rău făcută


S-au uscat florile-n strat.
Viorelele-nfloresc
N-am cui să le dăruiesc. Lumea asta-i rău făcută
Îi faci bine te ză-uită
Rup bade floare cu floare Îi faci rău numai o dată
Şi-o stropesc cu lăcrămioare. Duşmănit eşti viaţa toată.
Le leg iarăşi bucheţele
Ş-am să vin la tin’ cu ele. Lumea-i rea, lumea-i duşmană
Râde ca-i în suflet rană
Da bădiţă drumu-i lung Râde şi îi duşmănoasă
Şi nu pot la tin’ s-ajung. Când eşti cu năcaz în casă.
Vino bade dumneata
Să le iei cu inima Când trăieşti în duşmănie
Inima şi dragostea. Lumea cu venin te-mbie
Nimeni nu-i ortacul tău
Toată lumea îţi vrea rău. Ce mult te iubeam.

Nu te-ncrede nici frate Feciorie, feciorie


Nici în cămaşa din spate De te-aş mai avea.
Că duşmani ţi-s fraţii tăi Nu te-aş da pe lumea asta
Că ai strâns mai mult ca ei Şi mi te-aş păstra.
Duşmănit eşti duşmănit Bine e Doamne fecior
Şi de-ăl care te-a iubit. Rău e însurat.
Ce n-aş da pe lumea asta
Să mai fiu băiat.
Ţucu-ţi ochii someşană

Toate fetele din sat


Ţucu-ţi ochii, ţucu-ţi oochii Îmi spuneau Costică.
someşană - bis Dar acum când le-ntâlnesc
Mândru te legi, mândru te legi cu Ce faci moşulică.
năframă Eu le spun că o duc bine
Şi sunt sănătos.
Şi te duci, şi te duci în şezătoare - Ele-mi spun că sunt bătrân
bis Şi nu mai are rost.
Unde-s fete, unde-s fetele fecioare
Ce e viaţa pe pământ
Aseară, aseară ne-am dus şi noi - Ca frunza de fag.
bis O bate vântu şi-o duce
Unde-s fete, unde-s fete şi feciori Măine nu o mai ai.
De-aia-i bine cât trăieşti
Feciorii, feciorii mândru cântau - bis Să nu strângi averi.
Fetele, fetele frumos torceau Iubeşte şi chefuieşte
Căci ca mâine pieri.
Zorile, zorile ne-o apucat - bis
La şeză, la şezătoare în sat Dă-mi Doamne viaţă lungă
Să nu mor muncind.
Şi dumine, şi duminecă la joc - bis Ca să pot iubi la mândre
Ne-am întâlnit la un loc Câte-s pe pământ.
Şi-am jucat, şi-am jucat toţi Dacă-mi dai Doamne viaţă
împreună Am să fac ce vrei.
Ca să fim cu voie bună. N-am să mai iubesc o dată
Cinci-şase femei.
Feciorie, feciorie
Aşteaptă-mă, dor, că viu!...

Mai ţii minte, măi Ioane, Aşteaptă-mă, dor, că viu,


Când erai fecior. De-oi veni cât de târziu,
Toate fetele din sat Dar să nu m-aştepţi prea mult
Le iubeau cu dor. Să plătesc câte-am făcut!...
Şuierai seara la poartă
Dar eu nu ieşeam. De-aseară şi pân-amu
Te-aşteptam pe tine Ioane Subţiatu-m-o doru;
Şi de-amu şi pân-ast’ sară Ea vrea Cerul şi Pământul
Subţia-m-a doru iară. Şi mie îmi sare rândul.

Greu îi puntea de trecut... la la la la la ...

Greu îi puntea de trecut, De când îi Sălaju’ nost’


Numa-o ţâră de-ai băut;
De când îi Sălaju’ nost’
Greu îi de trecut puntea, Aşa nuntă n-o mai fost;
Numa-un pic dac-oi mai bea; Şi câţi îs oameni de treabă
Toţi or veni, toţi or veni să ne vadă.
Bine-mi pare c-am trecut,
N-oi mai bea cât am băut; Uliţa noastră-i cu var,
Mirele-i ca un pahar,
C-aş-o zîs nevastă-mea, Uliţa noastră-i cu tină,
Măi bărbate, nu mai bea! Mireasa, mireasa-i ca o lumină.

Că-i pica de pe punte, Frumos îi nănaşu’ nost’


Ţî-i rupe grumazu-n ea! Ca un trandafir frumos,
Frumoasă-i nănaşa noastră,
Că şi-aseară ai fost beat Ca o floare, ca o floare din
Şi-ai venit cu capu spart! fereastră.

De-auzât am auzât Eu la nuntă-amu mă duc,


Ca să mai petrec un pic,
De-auzât am auzât Că şi eu la casa mea
Că se face horă-n târg, Am ce mânca şi ce bea, la la la la
Nevestele gura-şi vând la.
Şi feciorii stau la rând.
Că şi eu-acasă mânc, beau,
la la la la la ... Dar n-am ceteră când vreau, la la la
la la.
Tu mândruţă n-am ştiut
Că ai gură de vândut,
Că şi eu mi-aş fi luat
Când veneam seara prin sat.

la la la la la ...

Tu, mândruţă ochii tăi,


Cum aş face să mi-i dai,
Numa’ pe-o zi şi-o noapte
Şi pe urmă pân’ la moarte.

la la la la la ...

Dar mândruţa mea nu vrea


Să fie numai a mea;

Potrebbero piacerti anche