Adolescentul, cartea şi societatea

Motivul stravechi din cunoscuta “Predoslovie” la “De neamul moldovenilor”, a lui

Miron Costin: „Căci nu e alta şi mai frumoasă şi mai de folos în toată viaţa omului
zăbava, decât cetitul cărţilor”, pare să nască un zâmbet de o adâncă melancolie, într-o
epocă în care internetul concurează Galaxia Gutenberg, cea care, cu mai bine de cinci
secole în urmă, prin invenţia tiparului, a produs primul mare pas al revoluţiei culturale.

Cartea tipărită s-a substituit treptat cărţii manuscrise.

Câtă implicare însemna imprimatul unei cărţi mărturisesc versurile Mitropolitului

Antim Ivireanul, el însuşi om de o deosebită cultură, versuri aflate la
sfârşitul Evangheliei din 1697, ieşită de sub teascurile tiparniţei de la Snagov:

“Precum cei străini doreau moşia să-şi vază,

Când sântu într-altă ţară de nu pot să şază;

Şi ca cei ce-s fire mare bătuţi de furtună

Şi roagă pre Dumnezeu de linişte bună;

Aşa şi tipografului de-a cărţii sfârşire

Laudă ne-ncetată dă şi mulţumire.”

Tiparul a dat aripi cuvântului, care intră ca o lumină în sufletele deschise cunoaşterii.

Concurat la început de cinematograf şi de radio, tiparul, respectiv cartea tipărită pe

hârtie are acum un acerb concurent - internetul.

Şi cartea tiparită şi internetul sunt cuceriri fundamentale ale ştiinţei. Important e să

cunoaştem semnificaţia, locul, rolul fiecăreia dintre ele în formarea şi în educarea
copilului, a tânărului, a adolescentului, a adultului.
Aplicând un chestionar la un eşantion de elevi dintr-o unitate de învăţământ de elita,
care avea ca problematică întrebarea „de ce nu mai citesc adolescenţii?“, am primit
răspunsuri dintre cele mai diferite. Cele mai multe însă au fost astfel grupate:

-programul de şcoală (7 ore de curs pe zi) nu le permite să mai citească;

-familia nu le poate asigura nici un sprijin, în cele mai multe cazuri;

-preţul cărţilor este foarte ridicat;

-televizorul şi internetul le oferă mai rapid informaţii de actualitate, dar şi referate care
să le rezolve temele;

-succesul imediat nu îl asigură lectura, ci afacerile;

-modelele promovate, de succes, nu sunt cele culturale.

Am primit şi răspunsuri inedite:

-„cititul e un dor după ceva care nu mai există” ;

-„succesul în viaţă înseamnă să nu te laşi năpădit decât de dragoste”;

-„cititul şi şcoala îţi distrug orice tentativă de a fi tu”.

Din păcate, dezinteresul pentru cultură şi implicit pentru lectură este o particularitate a
societăţii de astăzi.

Noile generaţii, în cea mai mare parte, sunt pragmatice, asemeni îmbogăţiţilor peste
noapte şi atunci îşi aleg aceleaşi modele.

Importanţa lecturii şi rolul ei în dezvoltarea capacităţilor de comunicare creativă este

mai mult decat evidentă într-o „societate în derivă”.

Şi nouă, dascălilor de vocaţie, ni se potrivesc de minune mărturisirile unui om de

cultură prezent la ultimul târg de carte: „Există un destin al cărtii, al literaturii şi toţi cei
prezenţi aici avem datoria morală şi profesională să susţinem prin toate mijloacele acest
destin”.

Timpul a dovedit că bucuria de a citi, plăcerea şi gustul rafinat, satisfacţia pe care ţi-o
poate da lectura este „darul“ celor „aleşi”.

Intelectul, spontaneitatea, vocabularul, perspicacitatea, capacitatea de comunicare se

dezvoltă numai citind, nu trăind exacerbările timpului promovate prin toate mijloacele.

Uităm prea uşor ca „un exemplu e mai mult decât o regulă. Este învăţătură prin faptă.
Este o lecţie fără cuvinte care explică adeseori mai bine decât o poate face
limba.”(S.Simles)
La vârsta copilăriei şi a adolescenţei un rol fundamental în educarea tinerilor în spiritul
valorilor culturale îl au: familia, şcoala, societatea, mass-media şi nu în ultimul rând
biblioteca.

Ceea ce era foarte caracteristic pentru Antichitate şi oamenii moderni nu au ajuns să

realizeze încă este faptul că bibliotecile publice erau de multe ori unite cu termele. Grija
de timp fiind unită cu grija de suflet, se realiza acea armonie a facultăţilor fizice şi
morale,care a rămas un ideal rar atins în educaţie.

Realizarea individului ca subiect cultural, ca persoană care gândeşte, acţionează şi

trăieşte nu poate fi decât produsul valorilor promovate şi cultivate, al idealului, al
normelor morale şi sociale, al regulilor pe care societatea le impune.

Un om cultivat nu poate fi mitocan, bădaran, el impune respect şi exigenţă faţă de tot

ceea ce înseamnă autentică valoare. Oferă o experienţă, un reper, un model.

Cine vrea să evolueze cultural, intelectual se poate împlini deprinzând tehnica lecturii
active, care deschide mintea şi sufletul, ordonează şi provoacă la modul creaţiei
gândirea, dezvoltă vocabularul dar şi capacitatea de comunicare.

E mult? E puţin?

Fiecare decide pentru sine.

În loc de concluzie, am consemnat gândul unui mare scriitor - model pentru generaţiile
culturii.

„Cartea îndeplineşte nu numai minunea de a ne pune în contact cu semenii noştri

depărtaţi în timp şi spaţiu, cartea îndeplineşte fapta de mirare de a ne face să trăim în
afară de minciună, nedreptate şi prejudecăţi.

În aceste urne sacre, în care poeţii şi cugetătorii şi-au închis inimile, găsim acea putere
fără moarte care mişcă umanitatea înainte, în progresul ei necontenit. Între calamităţi şi
catastrofe, oamenii nobili care nu mai sunt ne dau puteri acumulate în operele lor, ca să
răzbim spre adevar, justiţie socială şi pace.”(Mihail Sadoveanu)