Sei sulla pagina 1di 5

Testament

Tudor
Arghezi

Testament de Tudor Arghezi este o arta poetica


moderna,poezia deschizand primul volum al lui
Arghezi Cuvine potrivite aparut in
1927.Modernismul este determinat de George
Lovinescu care impune teoria sincronizarii
literaturii romane cu literatura universala
considerand canoanele clasice ale
traditionalismului ca fiind invechite si determina
o provincializare a culturii romanesti.Opera
dezvolta un ansamblu de trasaturi care compun
viziunea despre lume si viata a poetului,despre
menirea lui in univers si despre misiunea artei sale
intr-un limbaj literar particular.
Interesul autorului se indreapta spre raportul
dintre inspiratie si tehnica poetica,punand
problema cuvantului,a capacitatilor acestuia de a
recrea lumea.Arghezi impune o noua formula
estetica si anume estetica uratului astfel
transformarea uratului in frumos se realizeaza prin
transfigurarea artistica : "am ivit","am
prefacut","am preschimbat".Arghezi dezvolta astfel
o poetica a antipoeticului prin credinta lui in rolul
poetului de a transforma uratul si banalul
existential in frumos si arta.
Desi este un poet modernist si conform ideilor lui
Lovinescu principala preocupare a poetului
modern trebuie sa fie autodefinirea sa in raport cu
universul si in acest sens creaza arte
poetice,totusi nu putem sa ignoram multitudinea
temelor pe care le- abordat in maniera originala
d.p.d.v al expresivitatii : poezia filozofica(poezia
autodefinii,arta poetica).Estetica uratului consta
intr-o maniera literara pe care Arghezi o
abordeaza primul in literatura noastra
revalorificand cuvintele dandu-le noi sensuri.
Poezia care sintetizeaza viziunea argheziana
asupra lumii este arta poetica Testament,care
reflecta lirismul subiectiv,noua formula lirica ce
include inovarea limbajului si
autodefinirea.Tema poeziei Testament este
conceptia despre arta si rolul poetului in lume
astfel cuvantul este atotputernic,valoare spirituala
ce trebuie lasata urmasilor,iar poetul este un
mijlocitor intre natural si spiritual,reusind ca prin
efortul sau creator sa uneasca cele doua
realitati.Titlul este sugestiv pentru ideea
fundamentala a poeziei exprimand relatia
spirituala dintre generatii si a responsabilitatii
urmasilor fata de mesajul primit de la
strabuni.Arghezi adauga un sens nou cuvantului
Testament,imbogatind sensul de act juridic cu
acela de valoare spirituala.
Incipitul poeziei contine adresarea directa : "Nu-
ti voi lasa drept bunuri dupa moarte/Decat un
nume adunat pe-o carte" , forma negativa a
verbului avand rolul de a accentua valoarea
mostenirii,opera literara considerata a fi cu
adevarat singurul lucru pe care il preluam ca si
generatii dar il si lasam urmasilor.Poetul isi justifica
conceptia explicand faptul ca opera literara
constituie o acumulare spirituala mostenita "de la
strabunii mei" si realizata apoi cu efort creator si se
constituie in evolutie "Prin rapi si gropi adanci/Suite
de batranii mei pe branci."Creatia artistica este
considerata o treapta iar poetul se adreseaza
direct urmasilor pe un ton familiar si intim "cartea
mea-i fiule o treapta".Arghezi defineste poezia ca
fiind "cuvinte potrivite" poetica sa fiind una a
inovatiei stilistice ce consta in a da noi semnificatii
cuvintelor si a-si justifica viziunea.
Urmatoarea parte a poeziei defineste puterea
cuvantului:acesta poate sa aline,sa mangaie,sa
pedepseasca,sa aline;cuvantul este preluat de la
Dumnezeu si isi mentine in poetica sa rolul creator
primordial.Arghezi considera ca orice aspect al
realitatii,indiferent ca este frumos,urat,grotescn
sau sublim poate constitui material poetic astfel
rolul poetului este acela de a ilustra in poezie
durerile neamului"Durerea noastra surda si
amara",dureri care sunt concretizate in nedreptate
sociala,revolta,crima ajungand la concluzia ca
poezia trebuie sa fie "rodul durerii de vecii intregi".
Limbajul artistic arghezian se individualizeaza in
literatura prin modalitati originale,de factura
modernista,motiv pentru care Arghezi e considerat
poetul care a revolutionat limbajul poetic romanesc
creat de Mihai Eminescu,astfel noutatea consta in:
sintagme poetice aflate in relatii de opozitie("graiul
lor cu indemnuri pentru vite/am ivit cuvinte
potrivite","zdrente/mucegaiuri si
icoane","venin/miere")metafore
surprinzatoare("hrisov","cuvinte potrivite","slova
de foc","slova faurita"),epitete novatoare("dulcea
lui putere","durere surda si amara"),sintaxe ce
contin inversari de topica("rodul durerii de vecii
intregi"),limbajul popular("zdrente","poale","pe
branci").Versurile au o metrica variabila,iar lexicul
exprima noua sa conceptie artistica,poezia fiind
alcatuita din cinci strofe inegale,cu masura 9-11
silabe,rima imperecheata,ritm variabil.
Concluzionand,putem spune ca arta poetica
argheziana consta intr-un "joc " al cuvintelor,al
ideilor in urma caruia rezulta o noua arhitectura
poetica de factura modernista.Aceasta consta in
faptul ca singurul bun pe care il poate lasa
urmasilor este o carte de poezie,adica o valoare
spirituala in care a sublimat istoria(strofa I).Cartea
reprezinta "hrisovul cel dintai" document
fundamental care atesta evolutia spirituala a
poporului(strofa aIIa).Schimbul instrumentelor de
munca "sapa si brazda" in instrumente ale creatiei
se constituie intr-un fenomen de "distilare " a
limbajului(strofa aIIIa).Cartea e o razbunare pentru
ca prin arta s-a izbavit poporul,desi nascuta din
"bube,mucegaiuri si noroi" si poate fi o "floare a
raului" ea este metamorfoza suferintei(strofa
aIVa).In ultima strofa poezia capata accente
moderniste ermetice spunand ca , cartea produce
suferinta, e ca o otrava perfida care in spatele
frumusetii ascunde suferinta.