Legile lui Mendel

Gregor Mendel a studiat transmiterea caracterelor ereditare de la organismele parentale la

progenituri si a stabilit o serie de legi, denumite Legile lui Mendel. Observatiile sale au fost
publicate in 1865 si 1866 ("Experiments on Plant Hybridization"), initial fiind foarte
controversate si au fost redescoperite si valorificate in 1900, devenind o parte esentiala a
geneticii clasice.

Prima lege a lui Mendel - Legea puritatii gametilor

Aceasta lege a fost stabilita prin urmarirea rezultatelor incrucisarii intre indivizi care difera
printr-un singur caracter. Contine patru observatii majore:

 Diferite variante ale unei gene sunt responsabile de variatii ale caracterelor mostenite.
Apare astfel conceptul de gene alele. Alelele sunt versiuni diferite ale unei gene, care
codifica acelasi caracter fenotipic. De exemplu, fiecare om are o gena care controleaza
culoarea ochilor, dar exista variante ale acestei gene ce determina culori diferite ale
ochiului, eg. albastru, verde, caprui, etc.
 Pentru fiecare caracteristica, un organism mosteneste doua gene, cate una de la fiecare
parinte. Fiecare gamet contine o alela astfel incat, in momentul fecundarii, zigotul va
avea pentru fiecare caracter o alela de la mama si una de la tata.
 Daca cele doua alele sunt diferite, doar una dintre acestea (alela dominanta) se va
exprima si va determina aparitia unui carcter fenotipic. Astazi se stie ca fenomenul este
de fapt mai complex si exista abateri de la aceasta regula, cum ar fi fenomenele de
codominanta (in cazul grupelor sangvine) sau dominanta incompleta (in cazul
plantei Mirabilis jalapa).
 Cele doua alele din genomul unei celule somatice segrega in timpul producerii gametilor,
fiecare gamet primid o singura alela a unei gene.

A doua lege a lui Mendel - Legea segregarii independente a perechilor de carcatere

Aceasta lege a fost elaborata in urma studiului incrucisarii intre organisme diferite intre ele prin
doua cupluri de caractere (dihibridare). Aceasta lege sustine faptul ca mostenirea unui caracter
nu influenteaza mostenirea altui caracter, acestea transmitandu-se independent. Mendel a
observat ca prin incrucisarea organismelor diferite printr-un singur caracter (monohibridare)
rezulta intotdeauna un raport de 3:1 intre fenotipurile dominant si recesiv, in generatia doi (figura
1), iar in cazul incrucisarii organismelor cu doua caractere diferite se obtine o segregare 9:3:3:1
(figura 2).