Such a touch

de Marin Sorescu

Nu pot sa fac decât gesturi,

Cuvintele n-au sunet, buzele rotunjesc nişte vorbe
Pentru respiraţia cărora nu mai e aer.
După-amiaza asta o trecem la nopţi, si pe aceasta,
Poate ca tot de aici vine si numele de nopţi albe,
Numai ca acolo aurora boreala
E mai mult decât un clipici.
Pe linişte toate se aud mai bine,
Ascultam, strămutaţi undeva la marginea lumii,
Trec paşii lucrurilor nefăcute,
Ori ni s-a părut?
Te ia si frica. Marea e groaznica zici,
Din senin iţi si da o stare.
Acum si ea e departe, am rupt-o
Ca pe o foaie de hârtie,
Pe care am fi scris „Marea exista”,
Acum e pe undeva cocoloşita marea,
(ca si „Marea exista”)
Si numai starea ne-a rămas,
Starea aceea de care vorbeai,
Si pe care eu dau s-o pipai,
Sa vad daca e si ea sărata.
M-am tot jucat cu sărurile, in ultima vreme,
Joaca de copii sărind pe sărite
Ca sa sclipească tot felul de imagini,
Întâmplări ale noastre si ale altora,
Când vor fi numai ale altora,
Ferească dumnezeu,
N-or mai avea nici un gust, ori tu ce crezi?