Comedii Si Drame - Vasile Alexandri

- VASILE ALECSANDRI COMEDII $I DRAME Editie ingrijita, prefata si indici cronologici de Mircea Ghitulescu HAG. *¥e | EDITURA DACIA CLUJ-NAPOCA, 1986 at}IORGU DE LA SADAGURA sau NEPOTU-I SALBA DRACULUI Comedie in trei acte PERSOANE: PITARUL ENACHI DAMIAN . IORGU, nepotul lui Damian SULGERUL GINGU COMISUL AGAMEMNON KIULAFOGLU ZOITA, femeia lui Kiulafoglu GAHITA ROSMARINOVICI Baron von KLEINE SCHWABE IPIC, zaraf UN PRIETEN . IFTIMI, fecior a.lui Damian MUZICANTI, SARLATANI, SLUJITORI, PRIETENI, SATENI, LAUTARI DAMIAN, de 55 ani, poarta haine largi: antereu, briu, bland si c&- ciulé brumarie. GINGU, de 50 ani poartd asemene costum ca pitarul Damian. PRIETENI, de deosebite virste, sint imbr&cati ca boierii provin- ciali. KIULAFOGLU, de 45 ani, poarté ochelari, cravataé alba, giletca galband, surtuc lung si fes ros mare pe cap. ZOLA, de 22 ani, este simplu imbracata. GAHITA ROSMARINOVICI, de 40 ani, poarté toaleta preten- asi si ridiculé: bereté cu pene, rochie umflata de culoare vie si evantail. Umerile si bratele ei sint goale, obrazul dres cu Tos si impestritat cu benghiuri. KLEINE SCHWABE e un neamt sarae, de 35 de ani. Scenele se petrec in Moldova. Actul I se petrece la mogia pitarului Enachi Damian, {— Comedii si drameACTULI Teatrul reprezinti o odaie mobilaté dup& moda veche in proe- vintie: un pat lung, in stinga, cu perine la parete, si mai in fund o soba; usd in fund; alt& us& in stinga, care da in odaia pitarului Damian; o a treia usi in dreapta, care duce fn sala de mincare, gi o fereastra aldture. SCENAI DAMIAN (intrind in fund): SA dai degrab& curcanii la bucatarie, sa-i puie-n frigare... si sA spui lui Gheorghi bucdtariul ca si mi-i rumineasca frumos, ca i-oi da bacsis bun... (Viind in scené.):Ah! ziua de astazi este cea mai norocita pentru mine! ... Astazi vine Ior- gul de la Sadagura, unde l-am trimes sd-nvete carte! ... De doi ani nu l-am vazut, si cind gindese c& poate peste-un ceas am s&-l string in brate... parci-mi furnicd ceva pin inima... ochii mi se painji- nese, si-mi vine sughit... (Cu dragoste si stergindu-si ochii.) Iorgule! dragul mosului!... Gugulea mosului!... cit necaz o mincat el pin {ari strdine!’... cit s-o stradanuit dragutul cu invatatura pin afcademiile din Sadagura! ... parcd-1 vad zi si noapte cu ochii pe carte, nemincat, nebaut si nedorind alta-n lume decit s{ se procopsasca, dupa cum mi-au scris in toate ravasele... Dragd gugule! bine zicea raposatul dascalul Ieni, Dumn4zau s4-l ierte, c-ai s-agiungi om mare!... SA deie Domnul, fatul meu, s4 mi te-nalti ca ciocirlia, si cu tine s&-ti inalti si neamul! ... SA deie Domnul s-agiungi si ispravnic, pentru ca s& faci stare mare! ... Dar ce stau eu ca sa vorbesc singur ca un nebun, cind am o gramada de trebi?... Astazi dau masa mare prietinilor de buna venire a lui Iorgu... Am poroncit sa-i facd bors cu galustele, si curechi cu rata, si mamaliguta... cd stiu cd-i placea pan-a nu sa porni, si le-a fi dorind ca niste zaharicale, dragul mosului! ... Am adus inadins pe Barbul de la Iasi, ca sa-i cinte: ,,Frunza verde... “, pentru c& pe-acolo, pin afcademiile din Sadagura, nu cred s& mai fi auzit cintece de-a noastre de cele batrinesti... Macar ca si pe-acolo or fi mojicanti... da geaba... n-au haz... Eu cind aud tir- liituri de cele nemtesti, imi vine s4-i ieu cu toropala... Iti scirtie, frate, cite doua ceasuri la ureche niste bazaconii, de nici dracul nu-i intalege ... g-apoi zic c& fac corfent... mari, duca-se la naiba cu cortentu-le cu tot!... 50SCENA IL DAMIAN, IFTIMI IFTIMI (intrind cu sfialé pe usa din fund): Cucoane Enachi . cucoane Enachi. DAMIAN: Ce “este, prostule? IFTIMI: Cucoane! ... am dat curcanii la bucatarie ... DAMIAN: S-ai spus bucatariului s4-i rumineasca bine IFTIMI: Ba nu... DAMIAN: Ce fel, ba nu? IFTIMI: D-apoi . .. n-are cu ce sd-i rumineasca. DAMIAN: Ce zici, mai? IFTIMI: upa ce n-ai cumparat rumineala din tirg .. DAMIAN: Iesi afara, dobitocule... Auzit-ai toniul! ... si rumi- neasci curcanii cu rumineala! IFTIMI: Ei, doar nu sint bucatar... DAMIAN: Hai, lipsesti si du-te de st4 la poarta ca s&-mi dai de gtire cind a veni Iorgu. IFTIMI: Iaca ma duc. . DAMIAN: Asteapta! ... Fost-ai, dupa cum fi-am zis, si poftesti la masa boierii la care te-am trimes? IFTIMI: Am fost si la boieri si la boierite . . DAMIAN: Nu cumva ai facut iar vro dobitocie, dupa obiceiul tau? IFTIMI: Da cum, Doamne iarta-ma? ... am fost pe la toti si le-am spus curaté vorba: M-o poftit boieriu s& va poroncesc ca sa veniti la masa la d-lui. DAMIAN: Ce fel? s& le poroncesti... mai hotule, tot pe dos ai sa vorbesti? IFTIMI: Ei, iar m-ai apucat la sucit ca pe-un fus... Da-mi pace s& vorbese cum pot... ce dracu! dac-as fi si eu prost ca d-ta, n-as fi un biet boier. DAMIAN: Iar?... bata-te cucul si te bata! ... Hai, du-te de te pune la pinda. . IFTIMI: Ma duc... si cum oi videa pe cuconasu Jorgu... DAMIAN: S-alergi iute s-mi dai de stire. IFTIMI (in parte): Ma duc la crism4 peste drum, doar l-oi videa mai degraba. (ese prin fund.) SCENA III DAMIAN: Mai pe dos om n-am vazut de cind sint si, slava Dom- nului! sint de multisor. Toate lucrurile le spune gi le face anapoda; cind ii zic s4-mi aduca dulceti, el imi aduce ligheanul de spalat; cind * 51ii zic si-mi aduca de spalat, imi aduce cafe. Mai daundzi {1 trimet in tirg sd-mi cumpere de zace parale tabac, si el imi aduce pipdrusi rosi... : SCENA Iv DAMIAN, GAHITA (intrind prin fund minioasd) DAMIAN: Cine vine?... A!... Cucoana Gahita Rosmarinovici! . Sérut mina, cucoana Gahito. GAHITA (dindu-si vint cu evantailul): Bonjour, mon cher arhon pitar Ian spune-mi, je vous prie, de unde-ai luat moda s& trimeti mojicii din ogradd ca si facd invitatii in case cinstite? DAMIAN: €e spui, cucoand Gahito?... argatii mei au facut vro bazaconie la d-ta in casa? . .. nu ma-nebun: GAHITA: Nu te face, ma rog, c& nu stii. DAMIAN: De stiu ceva, sa fiu afurisit!... Da cum socoti c-as da eu voie sa se fac acest fel de lucruri?... Ma rog, cucoana Gahita, nu ma socoti un om asa far’ de isprava, incit eu insusi sA poroncesc slugilor mele ca sa facd pozne in case straine... Pan-acum, slava Domnului! pitariul Enachi Damian n-au dat sdmne de nebunie, si numele lui au fost totdeauna cinstit ... GAHITA: Da cine-ti vorbeste de nebunie si pozne?... Cine-ti zice cA n-ai reputatie bunad?... DAMIAN: Apoi dac4 am respuntatie bund, cum o chemi d-ta... ce zici cd am trimes oamenii din ograda? .. . GAHITA: Da n-ai trimes pe Iftimi sA ma pofteascd la mas&?... gi tocmai pe el l-ai gasit mai cu cap pentru ca s4-mi facd invitatie? DAMIAN: Da ce fi-au facut? pentru numele lui Dumnezau!... ce-i inghitatia ceea? GAHITA: Nici invitatie nu stii ce insimneaza? ... Elei! mon cher arhon pitar, tare esti arriéré. DAMIAN: Ce sint?... rierel? Mari, ce vorbe sint aieste? Ha, ha, ha... Auzi, inghitatie, rierel, bonjur? . .. Auzi parascovenii poci- te? ... Nu cumva, soro dragd, s-o mutat tara Moldovii din loc?... Nu cumva sintem frantuzi, nemti, jidovi?... si noi, ca niste prosti, ne credem tot moldoveni!... Ha, ha, ha, rierel, inghitatie! GAHIfA: D-ta rizi, pentru c& nu te-ai adaépat de delicateta de eleganta si de sublimitatea limbei franceze. DAMIAN: Ce s& fac?... SA ma adap?... Trebuie sa stii, cucoana draga, ca numai vitele s-adapa, dar oamenii beu... si s4 ma fereasca Dumnezau de catetie, de gant si de bliblitatea d-tale!... Cind mi-i sete, eu beau vin de Cotnar si de Odobesti; beu vin de cel moldove- nesc curat, iar nu ganfturi, nici bliblitdti... Aga sa stii. 52GAHITA: li superflu s& mai cozarisim impreunaé asupra acestui suget, pentru c4 nu ne intadlegem. DAMIAN: Superfliur sau nesuperfliur... nu stiu... dar c& nu te intéleg? ... asta-i adevarat ... si ma pot giura pe cei patruzaci de sfinti parinti de pricep ceva din toate cimiliturile cite le insirati d-voastra, isti de vremea noua, care va ziceti... cum, Doamne iarta-ma? ... civirasilisifi... Ha! ... civirasalisiti; d-voastra, ipochime- ne alese, cdrora va este rusine a trai si a grai ca p&rintii vostri; d-voastra, oameni procopsiti si mai-ales pricopsiti, care vi faceti mo- mitele altora, imprumutind de la straini numai cele rele, nemaipu- tind trai decit cu bonjur, cu blamange si cu parle, marle cheschevu; si cdrora, in sfirsit, v4 e rusine si fiti moldoveni curati, romani get- beget... (In parte.) De mi-a veni si Iorgu'cu superfliururi, 11 cioma- gesc. GAHITA: Cucoane Enachi... n-am venit in casa d-tale pentru ca sa ma ofansarisesti... si dar te poftesc sd-ti mai tii gura, c-apoi... DAMIAN: C-apoi poate mi-i cere duel? ... Atit ar mai trebui. sa iasa si femeile la duel! ... c-apoi s-au pricopsit de tot biata Mol- dova! (Cu blindefi). Ian asculti-ma, dragi cucoand Gahité... nu te minia... eu te-am vazut mititicd cit o schioapa s-am fost bun prieten cu tatal d-tale si cu barbatul d-tale, Dumnezau sé-i ierte! ... in urmare, mi se poate trece cite le zic. In vremea mea, draga cucoana Gahité, batrinii aveau voie sa graiascd ce le placea, pentru ca pe- atunci tot omul cu parul alb era cinstit ... si cred cA strainii nu ne-au stricat incd toate obiceiurile cele bune. GAHITA: Departe de a ni le strica, arhon pitar, strdinii ni le-au adus in perfectie. DAMIAN: In ce, ma rog? GAHITA: In gradul civilizatiei care domneste astazi in Europa. DAMIAN: Unde? ... GAHITA: Aici in provintie nu poti judeca reformatia care s-au introdus in tara; dar du-te, je vous prie, in capitalie; du-te de vezi magaziile lui monsiu Miculi; du-te de vezi paveua cea noua... DAMIAN (in parte): Ba cA chiar! hodoronc-trone. GAHITA: Du-te de te intilneste cu cavalerii de acolo... si sd ad- mirezi amabilitatea lor... si-i auzi ce cornplimente delicate iti fac; iar nu cur faceti d-voastra, care va slujiti de cuvinte groase si ziceti fiecérui lucru pe nume, fara a va inchietarisi de urechile dame- lor! ... Du-te... intra in saloanele briliante, unde ard sute de bugii,, iar nu luminari de sdu ca pe-aici... du-te de vezi oglinzile acele mari care iti reflectarisesc tot trupul ... canapelile acele elastice care te salta cu placere, iar nu scaune de lemn ce-ti intra in oase ... Du-te mai ales de vezi damele acele educarisite, care stau toatd ziua la oglinda de-si impodobese gratiile figurei si a trupului, iar nu ca pe 53la noi, si mearga la bucatarie si la spaldtorie ca sa-si festeleascd ro- chia si degetile. Du-te de le vezi toate acele, s-apoi mi-i zice daca in- fluenta strainilor ne-au stricat mintea sau dac& ne-au developat-o. DAMIAN: Vel-Lopata? ... Destul!... Am infales. (In parte.) Sa- racd limba! ... de te-or fi sucind si pe-acolo tot asa, apoi te-ai sfintit! esti buna de pus la zvintat in pod... (Tare.) Cucoana Gahita! ai toate dreptatile, si eu sint un natarau!... te multamesti cu atita? GAHIPA: Fie ... iti dau pardon. DAMIAN: Foarte multémesc. (In parte.) De mi-a veni si lorgu in doaga ei, il trimit la Golia. “ SCENA V DAMIAN, GAHITA, GINGU (viind din fund) GINGU (vorbind tare ca un surd): Ei, mai Enachi! ... adevarat ca vine astazi Iorgu de la Sadagura? GAHITA (in parte): Carnacsi! c4 m-am spiriet ... quel manant! GINGU: Mi-au spus-o azi Iftimi, cind a venit s4 ma pofteasca... Gind ai sti cit ii de vesela Marghiolita, fiicd-mea, ca-i vine logodnicul?... parc& are argint viu intr-insa ... Sare pin casa, frate, si gioa- ca dragaica ca o nebuna! ... Mai, mai, mai!... Ce-s fetele ieste!... cum le pomenesti de barbat, iti sar in cap de bucurie ... Marghiolita, cit pe ce era sa ma gituie... GAHITA (in parte): Of! nu pot sA sufaér surdul ista... r&cneste parc-ar fi toti surzi ca dinsul. GINGU (ciitre Gahifa): Aud? ... bundtatea matale... eu sint sanatos ...da mata? GAHITA: Nu te-am intrebat cum te afli. GINGU: Esti sdndtoasi?... imi pare foarte bine... Vezi mata, drag... sandtatea-i ca o iapa alba... cum trece dealul, nu se mai vede. GAHITA (in parte): Auzi vorbe de provintie! GINGU: S& te pazesti, dragi cucoand Gahita, pentru cd, la virsta noastra, cataroile sint foarte sugubete. GAHITA (minioasi): Cine ti-au_ spus d-tale cA am cataroi?... GINGU: Precum zici foarte bine... ele deodatd, nitam-nisam, te trintesc alivanta placinta-n groapa... mai ales la virsta noastra. DAMIAN (in parte, rizind): Alta-i zice, alta-i raspunde... are haz... GAHITA (apropiindu-se de Gingu si strigindu-i tare la ureche): N-auzi, surdule?... fine-ti vorbele-n gura si nu te obraznici mai mult... GINGU: Ei!... aud!.., ce strigi asa tare?... ci doar nu-s surd. 54GAHITA (in parte): Imi vine nu stiu ce sd-i fac... Quel manant, oh ciel! GINGU: Mai Enachi! ce are Rosmarinovicioaia, de-mi zice cd ma obraznicesc? ... DAMIAN (tare): €e-o napastuiesti si tu de-i zici ci patimeste de cataroi ca babele? GINGU: D-apoi n-o spus-o ea singura mai dinioare?... ce dracu, doar aud bine... nu-s... ' GAHITA: Destul, je vous prie, cu astfel de vorbe, c-apoi ma-nchin cu plecaciune. GINGU: Bine-ai face, bine-ai face, cucoand. Gahito... Ceaiul de soc, dupa cum zici, fi tare folositor pentru ‘cataroi; dar socot ca floa- rea teiului ii si mai bund... Intreabd, daca nu ma crezi,- pe baba Anghelusa, stii... cea care face dresuri de obraz... 0 cunosti... GAHITA (lui Damian): Mon cher arhon pitar, se vede ca dofesti ca si ies din casa d-tale, de vreme ce siuportarisesti o astfel de infa- mie. (Se pune pe un jilt in dreapta, minioasd). GINGU (Gahifei): Aud? ... Grasimea de giscd iti pare mai buna? DAMIAN (trigind departe pe Gingu): Taci, mai Gingule... nu vezi cA cucoana .Gahita-i dama de moda noua, care, cu cit imbatri- neste, se socoate mai tindra?... Ce dracu-i vorbesti tot de leacuri? GINGU (rizind): Ba ziu?... Iaca dracul!... si poate mai gindeste la miritis? . DAMIAN: Mai stii pozna? GINGU (rizind): Da bine, mai Enachi, daca le-a veni in cap ba- belor s& se marite ... ce-or face fetele? ... de pildi: Marghiolita mea? DAMIAN: Pentru dinsa nu-i nici o grija... $tii c-am hotarit amindoi, s-o dam dupa Iorgu... GINCU: Si cind giucdm la nunta? DAMIAN: Intr-o sAptamina. GINGU: Isala! * GAHITA (in parte): Carnacsi! iar m-au spariet ... parca ]-au um- flat Rusaliile. (Se aud pasi la usa din fund.) SCENA VI DAMIAN, GINGU, GAHITA, PRIETENI DAMIAN: Ge s-aude?... vin prietinii... Iata-i buluc!... Bine- ati venit, prieteni buni, si v4 impartasiti de bucuria mea! ... Astazi soseste Iorgu si cred cd-ti bea cu totii voiniceste in sanatatea lui. UN PRIETEN: Las’ pe noi, vere Enachi... dacd-i treaba pe-nghi- te-Agachi... Helbet! nu te-om da noi de rusine. 55GAHIfA (in parte): Ian auzi-i cum vorbesc!... s-apoi mai au curaj sa critice tinerii nostri! PRIETENUL: Vere Enachi! scos-ai incalte vin de cel din vremea lui Han-Tatar? GINGU (apropiindu-se de el): Aud? Eu sint sanatos, slavi Dom- nului! da d-voastra? cum o mai duceti? PRIETENUL: Ce si ducem, vere Gingule? GINGU: O duceti bine?... ma bucur... Videti d-voastra c& sanatatea-i sugubeata!... cind ii zici: ,,Sus, Gahito!“ iti raspunde: »Cire, Frangoleo!* (Tofi rid, afart& de Gahifa.) GAHITA (in parte): Iar s& leag& surdul de mine... se vede ca-I paste pacatul astazi. . DAMIAN; Da ian poftim, fratilor ... ce sideti in picioare? c& doar nu vin turcii... Poftim de sideti in... GAHITA ‘(curmindu-i vorba): Pe scaune. (Tofi se pun pe divan si pe scaune, Gingu sede in. picioare.) DAMIAN: Vere Gingule, da nu sazi? : GINGU: Ba mi-i foame, dar oi mai astepta pin’ ce-a veni Iorgu. PRIETENUL: Vere Enachi... Ian mai spune-ne ceva de Iorgu.. . ce-o mai facut el pe-acolo, pin tara Neamtului?... ce-o mai invatat? ... trebuie sa fie acu plin de az-buchi ca un stup. DAMIAN: Mai stiu eu, fratilor, cite-o mai invatat bietu copil!... El mi-au scris cA au trecut din scoarta-n scoart& si Miftorloghia si Fisolofia si Mantemadica si Historia!... unde sa le tin minte cite mi-au insirat pe hirtie? . . PRIETENUL: Bre! s-a fi facut doba de carte s-a fi intrecut pe raposatul dascalul Ieni, Dumnezau s4-l ierte! DAMIAN: Ce intrecut, vere!... l-o ldsat in urma, cale de-o ta. pos (S-aud afara pocnete de bici.) . PRIETENUL: Na posta; cind vorbesti de lup, lupu-i la usa. Oare nu cumva fi Iorgu, vere Enachi?... SCENA VII Cei denainte, IORGU DAMIAN (alergind la usii): Ba-i el! ... Inima-mi spune cé-i él.. Tataé-l... IORGU (intra si se arunct in bratele mosului stu): Mon oncle! DAMIAN: Vin’, gugulea mosului! (f1 sdruta $-apoi cauti la el cu dragoste.) Ian videti-1 ce motpan mare s-o facut! parcd-i Alexandru Machedon. 56IORGU (in parte): Uf! (Tare.) Mon cher oncle, cit sint de feri- cit! ... DAMIAN: D-apoi eu, fatul meu! d-apoi eu!... Vin si te mai sarut o data... (Plingind.) Cind gindesc cA nu l-am vazut doi ani de zile! ... Ce va pare, ‘fratilor? ... asa cd-i nostim? asa cdé-mi seamana mie? GINGU: Aud?... cite ceasuri? DAMIAN (luind pe Iorgu de mind): Vina sa faci cunostinté cu prietenii mei. D-lui ii slugeriul Gingu, un prietin ~echi a babaca-tau. Nu-ti aduci aminte de el? IORGU: Ha... Ian sta... Nicidecum. DAMIAN: Da cum dracu l-ai si uitat?... El te-au purtat in brate... ada-ti aminte cind te giucai de-a baba-oarba cu Marghiolita, cu fata lui. IORGU (céiutind cu lornionul la Gingu): Ha... acum ma suvena- risesc. (Apropiindu-se de Gingu.) Mon cher monsiu Gingu, imi pare bine ca reinnoiesc amicitia cu d-ta. GINGU: Asa s-asa, nici prea-prea, nici foarte-foarte... numai ca mi s-au cam lungit urechile de foame. (In parte.) Ce dracu are de se uita la mine prin geam?... (Tare.) Ian asculta, Iorgusorule, nu cumva ai prins orbul gainilor?’ DAMIAN: Cu adevarat. Torgule, ce insAmneaza stecluta asta care ti-o tot bagi in ochi? IORGU: Mon cher oncle, cetirea necontenita a uvrajelor mi-au cam slabit puterea razelor vizuale. DAMIAN: Ce ti-au slabit, fatul meu? GAHITA: Puterea razelor vizuale ... Aceste cuvinte tehnice vreau sa zicd ca i-au slabit ochelnica. IORGU (in parte): Cine s& fie dama asta care ma intelege atit de bine?... (Apropiindu-se de Gahita.) Madamé, cu toate ca n-am avut felicitatea de a-ti fi recomendat, dar ma folosesc de ocazia aceasta, pentru ca s& te rog sA ma norocesti cu declinafia numelui d-tale. DAMIAN (cu mirare, in parte): Ce dracu-i zice? GAHITA: Monsiu Georges, desirul unui cavaler amabil ca d-ta nu poate rdminea neimplinit... par conséquence, ma grabesc a-ti declinarist numele meu... eu ma numesc Gahita de Rosmarindvici, votre servante. IORGU: Eu sint, au contraire, votre serviteur, madamé, si de doresc ceva, este numai sd se prezenteze vro ocazie, pentru ca sa-ti pot dovedi admiratia de care sint cuprins pentru gratiile persoanei d-tale. .GAHITA (in parte): Na cavaler! . DAMIAN (luind pe Gingu deoparte): Mai Gingule, infalegi tu ce limba vorbeste Iorgu cu Gahita? 57GINGU: Zici c-a ploua?... Nu cred... n-am auzit buraticul azi-dimineata. PRIETENUL (citré alt prieten): Pare-mi-se, vere Constandine, cd si Iorgu s-o nemtit. DAMIAN (in parte): Oare nu cumva o uitat si Iorgu romaneste? (Tare.) Iorgule, Iorgule! ian mai intoarce-te si spre noi... mai spune-ne ceva de la Sadagura... despre calatoria ta... IORGU: Pardon, mon cher oncle; n-am vreme acu, cd prezentez omajurile mele sexului frumos... asta-i datoria fiecdrui galant om. DAMIAN: Mari, baiete, lasi deoparte, majurile si sescul si raspunde-mi curat la ceea ce te-ntreb. IORGU: Apoi ce sa-ti spun, mon cher oncle? Cind au trait cineva intr-un tirg civilizat ca Sadagura si cind este silit in urma a veni intr-o fara ticdloasa ca a noastra, contrastul i se pare atit de pirami- dal, incit nu poate gasi cuvinte destul de energice pentru ca s& es- plice ceea ce simteste inlauntru. : GAHITA: Rezon... are rezon monsiu Georges. Iaca, de pilda, eu, care am voiajarisit si care am fost la Gernduti... nu pot sa ma deprind nicidecum cu Moldova... Of!... de-as sc&pa mai degraba de tara asta! DAMIAN: Da bine, ma rog, ce are Moldova de nu va mai place cum ati calcat peste granita? IORGU: Ah, mon cher oncle!... nu ma sili si-ti spun cite are si cite n-are... . DAMIAN: Da spune, spune... N-are si ea tirguri?... N-are si ea oameni ca si celelalte tari? N-are munti, copaci, ape, vite? GAHITA: Ba are prea multe... prea multe! DAMIAN: Nu te-ntreb pe d-ta. (Lui Iorgu.) Spune ce-i lipseste bietei Moldove? ... Nu-s oamenii buni si cu frica lui Dumnezeu?.. . Nu este griu bun? Nu este vin bun?... Nu-i, in sfirsit, belsug in fara? ... ce va trebuie mai mult?... N-am dreptate, vere Gingule? GINGU (ciiutind 1a ornic): Aud?... opt ceasuri.” IORGU: Ah, mon cher oncle! ... €e-mi pomenesti d-ta de griu, de‘vin si de vite?... Aceste materialuri sint bune cu adevarat, dar nu aduc nici o inaintire inteligentii... Ce ne foloseste ci avem cele trebuincioase pentru hrana trupului, dac& mintea moare de foame? PRIETENUL (citra alt prieten): Ian auzi, vere Constandine, zice c& mintea moare de foame ... (Pufneste de ris.) IORGU: Ce-i o fara fara canaluri, fara comert, fara industrie, fara drumuri, fara lib... GINGU (stréinuté tare): Aferim! PRIETENUL (cétra alt prieten); Auzi, vere, zice cA n-avem drumuri? ... dar el pe ce-o venit cu posta?... 58DAMIAN: Ian asculta, Iorgule ... daca vrei sé-mi faci multadmire, te poftesc... alta daté si nu ma mai ametesti cu astfel de fleacuri ara Moldovei fi binecuvintata de Dumnezau! si cine nu stie s-o iu- beasc& si s-o pretuiasci nu-i vrednic s4-i méanince pinea si sarea. GINGU (strénuti): Aferim! ... vrei tabac? DAMIAN (luind o priza): Foarte multamesc. (Strénuté.) TOTI: Sa-ti fie de bine! DAMIAN: Amin! (Se aud ldutarii afard.) DAMIAN: Iaca si scripearii! ... Hai si ne punem la masa. TOTI: Haideti, haideti! IORGU (da braful Gahifei): Madamd, fi-voi destul de felice ca si nu-mi refuzarisesti bratul? . GAHITA: Ce se potriveste! ... sint foarte flatarisité . JORGU: Fiind linga d-ta la masa, mA voi crede in sinul civilizatiei din Sadagura. GAHITA: Nu mai putin si eu ma voi suvenarisi de Cernauti. “(Léutarti intra ctntind pe usa din fund, trec scena $i ies pe'usa din dreapta. Dupi ei tes Iorgu si Gahifa, dindu-si braful, pe urma ies prietenti si, in sfirsit, Damian si Gingu.) DAMIAN (lui Gingu): Tare-s ingrijit, mai Gingule, despre Tor- gul...ce socoti si tu? . GINGU: Dac-a ploua, pun rémasag. (Ies amindoi.) (In tot timpul scenei a 8-a se aud léutarii in culisele din dreapta si din timp in timp cite un ,,Vivat!") SCENA VIIL IFTIMI (intra beat pe usa din fund): Pan-acu am sazut la pinda-n crisma, si degeaba... cu toate cad m-am si uitat eu intr-o pa- rere, doar 1-oi' z4ri.... Se vede c& cuconasu Jorgu n-are de gind sa vie astazi... Facd cum a vrea... De-a veni, a fi bun venit! iar de nu, nu. Ian s& videm eu pe degite (numérind pe degete): ...n-a veni, a veni, n-a veni, a veni, n-a veni!... curatd socoteala... Ma duc dar iar la crisma s4-l pindesc... Mos Niron m-asteapta c-o singeapa de pelin ...,sice pelin! ... cind gindesc, imi vine sa cint (cinta): ,,.Frunza verde pelinita*. (Se aud réacnete de ,,Vivat!* aldturea.) | Mail... cine chiuie in sofragirie... fra! ... boierii-s la masa... Tan ' yezi-i cum chilesc! ... Inghite-Agachi... sA te vad... inc-o data... "ha... ha... dai, dai, dai. (In parte.) Daca-s boieri, tot mai voinici de- 59eit noi! ... beu boiereste, cu oca. (Uitindu-se iar pe ust.) Cine-i fla- cau cela care nici nu bea, nici nu m&nincd?... ce dracu-i tot sopteste cucoanei Gahitei la ureche?... si-i place babei... ii place, da... Dec! se scoala flacdu de la masa si, vine-ntr-acoaci? ... dos la fata s-amandea la mos Niron. (Iese alergind pe usa din fund.) SCENA Ix IORGU (intra pe ginduri, avind servetul prins de frac): Uf!.. am scdpat! ... SA ma mai rdsuflu putin... Borsul mi-au indcrit sto- mahul; maméaliga mi s-au prins in git, si curechiul cel cu rata... (oferindu-se) hrrrr... de-ag avea un pic de colonie si-mi mai dreg mirosul.... (Cu desperare). Ainsi donc! lata viitorimea ce mA asteap- tal... iaté viata ce mi se pregateste!... Bucate faranesti cu ceapa si usturoi, pentru placerea gurei! ... Miros de curechi murat, pentru placerea nasului Scirtiituri si rdcnete tigdnesti, pentru placerea urechilor!... si privelistea unor persoane urite, ruginite si necio- plite, pentru placerea ochilor! ... Iatd in ce se-ncheie tot traiul ce am sd sufar, pan’ la moartea me!... O! Sadagura, Sadagura! ... Unde sint mulfamirile ce cuprinzi in sinul tau?... Unde-s chiflele? Unde-i berea? Unde-s cartofele? Unde-i snitelul tau cel chesaro-craiesc? ... Dar valturile tale cele svabesti?... Dar sotietatea ta cea plind de . gratii?... Vai s-amar!... Ce-o sé ma fac?... imi vine sa ieu cimpii, s4 fug in lume ... departe de casa parinteasca; departe de provintialii acesti fara de sentimente si fara ideile veacului meu; departe de tofi... si de rude, si de tigani, si de curechi cu rata... SCENA X IORGU, GAHITA; mai pe urmé, DAMIAN GAHITA: Monsiu Georges... IORGU: (trestrind): Cucoana Gahita! GAHITA: Ce ai, mon cher monsiu Georges? ... vazind cA te-ai sculat de la masa, am gindit cA te-au apucat vro durere la... IORGU: La suflet?... dar! GAHITA: Esti cu adevarat indisposé? IORGU: Si ma mai intrebi?... Ah! nu vezi palida mea fata? .. nu vezi progresurile durerii pe trdsdturile obrazului?... nu vezi ca, de cind am intrat in casa asta, mA usuc, ma topese din picioare, ca oO pansea arsa de vint. GAHITA: Ce nu bei oleacd de apa de nint&? IORGU: Apa de nin ‘Ah! ... nici o bautura nu poate vin- deca patimile sufletesti si intelectuale. 60GAHITA (oftind): Te intaleg! IORGU (apropiindu-se de ea si luind-o de mina): Ma intalegi? ... A! Slava Domnului! cd am gasit, in sfirsit, un suflet botezat care s& ma intaleaga! (Damian, cu servetul legat de git apare la usd si asculta.) DAMIAN (in parte): De intaleg ceva, si ma ieie dracul!... ian s-ascultam ... . IORGU (cu foc): Simtesti ce sufere inima mea aici, in atmosfera asta barbara, unde nu razbate nici o raza a civilizatiei?... Eu, care sint copilul ei si care-s hranit cu laptele ei! .. . DAMIAN (in parte): Cu a cui lapte? IORGU: Gindeste ce efect ti-ar pricinui, cind ti-ar pica peste cap turnul Trisfetitelor... Asemine efect imi pricinuiesc toate lucrurile ce m&-ncungiurad... Nimic nu-mi place, nimic nu m& multimes- te!... parcd-mi sté o greutate nemistuitoare la stomah... Nu stiu ce s& fie? maméaliga, sau alta? dar, te rog, scapd-ma din haosul acesta in care, cu cit merg, m4 dau de-a rostogolu mai afund. DAMIAN (in parte): O-nebunit! GAHITA: Mon cher monsiu Georges! ... eu nu dorese alta decit sA te scap... dar cum? IORGU (cu mare foc): Cum?... jartfindu-mi toate simtirile inimei tale. celei pline de poezie, de melodie si de melanholie! ... Da-mi amoriul tau cel de inger tutelaire; cAci de m& poate scdpa ceva pe lume, este numai dragostea ta, verguré divina si senina! DAMIAN (in parte): Ce sa-i deie?... Imi vine mie s4-i dau o palma. GAHITA (in parte): Ah! quel bonheur! ma iubeste! (Tare.) Piu- doarea sexului meu nu ma iarté ca sd rdspund indaté dorintelor d-tale, dar . . - (Coboart ochii.) IORGU: Ah! Gahito! ... suflet ceresc si-naripat! ... nu ma ecra- zarist cu astfel de vorbe!... Lasi modestia oamenilor de rind: las-o la de-alde Gingu... la persoane nensufletite de spiritul veacului, precum sint provintialii de aici. DAMIAN (in parte): Asa! ... IORGU: Iar tu, Gahito! ... tu, care ti-ai dezvalit mintea ca 0 co- nopida la caldura civilizatiei; tu, care ai facut voiajuri; tu care ai vazut Cernautii!... nu te supune la niste cuvinte desrte, precum modestia si piudoarea... Marturiseste ritos sentimentele inimei tale... spune-mi: Georges, te iubesc!... precum iti zic eu in patru limbi. Gahito! Gahito! te iubesc! sas agapo! ich liebe Ihnen! je vous aime! (Cade in genunchi.) Ah! fie-ti mila si mA mingiie de nenoro- cirea ce-am avut a ma intoarce in tara mea si-n casa asta! ... 61DAMIAN (apropiindu-se de Iorgu, tare): Asa, talhariule! ... Casa parinteasci-i o nenorocire pentru tine?... Afara sa iesi, nerusina- tule!... afara, ticdlosule... si sd nu te mai arati in ochii mei, ca, s& n-am parte de batrinetile mele . . . (Prietenti intra, unul cu servetul la git, altul cu paharul in mind, si incungiur pe Damian, cdutind sa-1 linisteascd..) SCENA XI Cei denainte, PRIETENII; mai pe urmi, GINGU si IFTIMI PRIETENII: Ge este?... ce este?... DAMIAN: Auziti, ma rog, fratilor?... Dumnealui cuconu Iorgu, nepotul meu, gaseste casa mosului séu o napaste pentru dinsul!... auzit-ati asa lucru?... Eu care m-am stradanuit, Dumnezau stie! pentru ca s&-] trimit in scoli, cu cheltuieli mai pe sus decit starea mea... Eu care l-am dorit si l-am plins doi ani de zile.., Eu care j-am asteptat din zi in zi, din ceas in ceas, cu bataie de inima... si toate aceste pentru ca sd-l fac om de treaba!... auziti rasplatirea ce-mi da, ticdlosul? auziti!... casa mosu-sdu! casa unde s-au n&scut el! casa unde-au murit maicd-sa!... fi o nenorocire pentru dinsul! ... Afara, pan’ nu uit de tot cd-ti sint mos. IORGU (in parte): Imi vine si ma-mpusc!... (Iese prin fund foarte turburat.) GAHITA (in parte): Acu-i vremea s4-i dovedese ce este pasia amoriului... Ma duc sa fiu ingerul tutelaire a lui mon cher Georges! (Iese dupa Iorgu). DAMIAN: Degeaba vreti sé ma mingiieti, fratilor! ... de-acum toate nddejdele mi s-au stins!... Un nepot am avut, s-acela... l-am perdut!... Blastamat s4 fie ceasul cind mi-au venit in gind sa-l trimit peste granita, la Sadagura! GINGU (intra iute): Cum ai is, vere Enachi?... vrei tabac? (li dé tabacherea.) DAMIAN (zvirlindu-i tabacherea jos): Du-te la dracu cu tabacu-ti cu tot, surdule. GINGU (in parte): Iaca!... Se vede ca s-o circhit varul Enachi. IFTIMI (alergind pe usa din fund): Cucoane, cucoane ... de cind zaresc n-am pindit pe nime. DAMIAN (furios): Lipsesti, prostule, cd te ie dracul! _IFTIMI (iesind fuga): Sa te duci, duluta.. . (Cortina cade) 62ACTUL I Actul se petrece in casa comisului Kiulafoglu, la Iasi. Teatrul reprezinti o sal& nemobilat& cu trei usi; una in fund, care duce afard; alta in dreapta, ce d& in odaile lui Iorgu; si o a treia in stinga, care se deschide in apartamentul lui Kiulafoglu. Lingd usa din fund, un dulap mare cu pendula si cu o ferestruicd sub cadran. Scaune pempregiur. SCENATI IORGU (intra pe usa din dreapta, posomorit si pe ginduri): De cind m-o alungat mosul meu din casa lui, fatalitatea s-au legat de . toate-mi merg pe dos si nu-i zi in care s4 nu am cite-o Am alergat aici in Iasi, nddajduind c-oi gasi distractii care sd-mi goneasca gindurile cele posomorite: in zadar!... Cine cauta distractii fn capitala noastrA sam&n& cu nebunul care cautad cai morti si le scoaté potcoavele... Am cercat de toate, far-a da de multamire! ... Mi-am zdruncinat selile pin drosce pe paveua noastra... cea vinduta caritasilor!... far-a cistiga alta placere, decit o durere in solduri, care m-au tinut la pat vro doua saptamini... Am alergat ca un iepure pe cimpul Copoului, far-a capata altceva decit o ocd de colb in pept si deplina incredintare ca locuitorii Iasului au fost si sint oamenii cei mai colbaiti din toaté lumea... Am fost la balurile mascarite ... vreu sa zic, mascuite ... si m-am intors acasa cu ideea ci cei mai multi care-si pun masca o fac pentru ca li-e rusine de obrazele lor!... In sfirsit, m-am dus la opera nemtasca, la vodevilul frantez si la bietul teatru national, sarmanul! ... cind moare, cind invie... da-i mai mult raposat!... Si ce mulfamire am tras din toate aceste pitreceri ale Iasului?... Nimic!... (Se preumblai putin pe ginduri.) D-apoi ‘creditorii care-mi stau de strajd la us4, cum se face ziua... dal... parcd eu le-am zis sd-mi faca credit... D-apoi Itic zara- ful cdrui sint dator doud sute de galbini, cu dobinda de saizaci la suta pe luna! si care ma ingrozaste pe tot ceasul c-a da jalba la Agie... (Cu minie.) Da!... cine dracul mi-au zis mie s4 ma potrivesc Gahitei!... Las’ c& din pricina ei m-au' dat mosul meu afara din ca- sd... dar apoi s-au si legat de mine, nebuna, ca un scai!... Nu pot s& ma desfac de dinsa nici printr-un chip!... De s4se luni acum de cind sdde cu mine tot intr-o cas&... Ce si fac?... Am scris mosului meu s& ma ierte, si nici nu mi-au raspuns... Cum dracul s4 scap de Ific si sa platese chiria odailor comisului Agamemnon’... (Sta pe ginduri.) O! ce idee!... Comisul Kiulafoglu sAde tot intr-o casa cu mine; (ardtind in stinga) iaté apartamentul sau... iata si al meu... (Aratd in dreapta.) 63Comisul Agamemnon, fi dupa alte pacate, si insurat cu o femeie fru- musica ce nu-mi pare prea haina... Tot ii fac ceva curte... ian s-o string mai de-aproape... poate ca... mai stii ce?... Iubindu-ma cu ne- vasta, barbatul negresit trebuie si-mi facd credit, si poate cd m-a yi imprumuta cu bani!... Barbatii au fost totdeauna birnicii amorezati- lor... Bravo, Iorgule! se vede ca ti-ai ascutit mintea pe tocila civilizatiei din ‘Sadagura!... A!... cine vine?... De-ar fi cucoana Zoita, femeia comisului! (Zarind pe Gahita.) A!... iaca dracul pe uscat! SCENA IL JORGU, GAHITA (intrind pe usa din fund, cu capela pe cap si cu salul pe umeri) GAHITA: Ah! Georges, imi vine lesin de minie! IORGU: Ce ai? ' GAHITA: Pune-ti in gind, mon adoré, cA m-am dus la Miculi ca sa-mi aleg o coafiura verde cu pene rosii si aflu ci au luat-o co- misoaia. IORGU: Care comisoaie? GAHITA: Femeia lui Agamemnon Kiulafoglu, gazda noastra. IORGU: Si numai pentru atita iti vine istericale? , GAHITA: Numai pentru atita?... Ce-ntrebare-i asta?... Imi pare curios, Georges, sé-mi faci o astfel de-ntrebare mie, care am jartfit . pentru tine si reputatie, si nume, si... IORGU: Ma rog, nu ma mai ameti cu pomelnicul jartfelor d-tale... Je stiu si iar le stiu pe de rost... Slava Domnului!. nu-i zi in care s& nu-mi aduci aminte; cd te-ai legat de capul meu ca boala de om sanatos. GAHITA: Ce vorbe sint aceste?... Tu, Georges... care mA numeai ingerul tau tutelaire!... tu, care mA numeai verguré lind si senina! tu s4-mi zici cA ti-am picat nadpaste!... Ah! cita deosebire-i intre tine si intre nobilul baron von Kleine Schwabe, care... IORGU: Care te slavea cind ai fost la Cernauti?... stiu... Mi-ai . spus povestea asta de-o mie de ori... o cunosc!... li chiar degeaba dar sd-mi mai pomenesti de el. GAHITA: Auzi, auzi tiranie!... nici nu mA lasA acum sa vorbesc! (Plingind). Ah!... vad cA amoriul tau incepe a sa raci si cA nu-mi mai rémine alta decit sA mor!... IORGU: Nu-ti mai uda basmaua degeaba!... Schimositurile aceste ma string de git!... In toate zilele, tot tipete si bocete!... destul, pentru numele lui Dumnezau!... cd m-am sdturat acum. GAHITA: Te-ai sdturat de-a ma videa plingind, om fara suflet ce esti!... Cind tu insuti esti pricina cd mi s-au schimbat ochii in piraie 64de lacrimi... Vai’ de mine! cit sint de nenorocita!... Eu, care i-am jartfit toate palpitatiile inimei mele! si care 1-am ridicat in fantasia mea panda la al nouasprezacelea cer!... Ce descepfie cruda! ce destep- tare fioroasal... ce... IORGU: Si celelalte multe... Le stiu pe de rost... si, de vrei, pot sd ti le spun eu insumi... (Imitind pe Gahita.) Ce deznadajduire ama- ra! ce lovire cumplité pentru inima mea! ce durere sfisiitoare Toate aceste, soro draga, sint bune in Malvina si in Gonzalv de Co dova... iar pentru mine, toate aceste suspindri ma fac s casc pan-imi stramut falcile... si cit pentru lacrimile cu care ma stropesti necontenit, trebuie sa stii cd-mi dau gutunari. GAHITA (cu minie): Infame!... cum de indraznesti s& ma calci in picioare, pe mine care te-am invaluit in toate fericirile lumesti si te-am leganat pe sinul meu ca un copil ratacit-in calea vietii?... IORGU: Si aceste le stiu... asteapta... (Imitind pe Gahifa.) Pe mine care te-am leganat si te-am inviat, ca pe-o floare vestejita, la razele amoriului meu!... si care, priveghind ca un inger binevoitor asupra ta, am departat toate furtunele ce ar fi putut si zbuciume coardele inimei tale!... si celelalte... Vezi, cucoana Gahit&, ci le stiu toate de-a rindul, dési nu le-am invatat si eu din romanturi ca d-ta... in sfirsit ins4, vreu sA ma tdlmacese curat... Cucoané Gahita, m-am sdturat de toate parascoveniile si de toate farafasticurile d-tale. GAHITA: Farafascovenii, eu!... Oh ciel! . JORGU: Dar; din pricina d-tale am facut pe mogul meu s4 ma deie afara din casa lui... Atunci eram un nebun, s-acum mai cdiesc... ai intales?... De sase luni de zile, de cind te-ai legat de mine, m-ai scos din toate mintile si m-ai adus aici in Iasi... GAHITA: Ingratule! IORGU: Aici nu numai c& m-ai inglodat in datorii pan-in urechi, ba inca m-ai si facut sd-mi lepad numele tatini-me si sd ieu pe-al d-tale... Auzi pozna!... si nu m& mai chem eu Damian, ci de Rosmari- novici!... zicindu-mi ci Rosmarinovici bate mai bine la urechi. GAHITA: Misérable! IORGU: Si eu, ca un prost, mad potrivesc ei! ‘e-ar zice mosul , meu cind ar afla cA mi-am schimbat porecla fami si cd ma alung datornicii pe uliti?... Destul, cucoan& Gahita!... foarte-ti multamese de dragoste si te rog de-acum fnainte si-mi dai bund pace. _~ GAHITA: O! quel infame!... Si-ti dau pace, dupa ce m-ai com- ~ prometarisit?... Ah! stiu eu de ce ma dep&rtezi tu acum de la sufletul tau... pentru ca iubesti pe alta, pe comisoaie. IORGU: Ai-nebunit? . 5 — Comedii si drame 65GAHITA: Te-am intales eu de mult cd-mi calci intr-aiurea... ns bun ii Dumnezau!... Mi-a veni prilejul s4-mi razbun... s-atunci... ceriul va fulgera, mirile s-or clitina si pamintul s-a cutremura! (lese turburaté pe usa din dreapta.) IORGU: Si dracul te-a lua! SCENA IIL IORGU: Du-te, rusalie, pe ceea lume, si sa vii inapoi cind or iesi carasii fripti din Bahlui!... M& mir cum de-am putut trai sdse luni de zile cu o dihanie inveninaté ca dinsa?... Da de-acum, sd stiu c-oi videa tirgul Iasului curat si fara jidani! ma duc de-aici... fug unde m-or duce picioarele, ca si scap si de Gahita, si de Tasi, si de Itic... SCENA IV IORGU, ITIC (in fund) ITIC: Parche vorbeai de mine, chicnasule... poate che ai bani?’ IORGU: Piei, drace! ITIC: Acum o trecut de mult vadeua sinetului... Cred che mi-i pleti acei doua sute de galbini... IORGU: Giupine Itic, nici vorba nu-i ca ti-oi plati, dar... mai tirziu: ITIC: Mai tirziu nu pot; trebuie se me refuiesti indata... destul de chind me porti cu vorbe. IORGU: Draga giupine Itic... mai ingédui-ma macar vro doua luni. 7 ITIG: Doua luni?... nici doud ceasuri... Pletesti indata sau me duc pe agie? zic zeu! IORGU: Iticule draga! nu te minia, ce dracul! doar sintem prietini. ITIC: Nu stiu nimichi... Frate, frate... brinza-i pe bani. IORGU: Itica, Iticutule ... ITIG: Asa mi se cade mie dache am a face cu birbanti. N IORGU (miniindu-se): Mai tirtane, ce te obraznicesti?... nu“te, gindesti cA ti-oi smulge perciunii? ITIC (cam cu fricd): Perciunii? nu me tem... Perciunii mei sint sudifi. 66IORGU: Ian asteapta sa tii suditesc eu mai bine. ITIC:. Nu veni, nu, che strig ghevalt, zic zeu!... Ce! vrei si mi si bati dache nu-mi pletesti?... Am se te spun pe Contu. IORGU: Mai tirtane, se vede eA te m&ninca chica. ITIC: Eu n-am chichi; eu sint ras. IORGU: Bata-i crucea, Iuzi!... de i-ar da mai degraba afara din tara, sA scdpam de dinsii... ITIC: Mie nu-mi pasa, che am bani. IORGU: Du-te dracului cu banii-ti cu tot, litfa afurisita! ... ITIC: Me duc, dar se stii che am se mi-ntorc cu tota agie, ca se te ridic pe sus. IORGU (alergind dupi el): Iaca litfa cA nu iese... ITIC (fugind): Ghevalt! ... SCENA V IORGU: li in stare s-o facd tirtanul... Cum sa scap?... De m-as intilni cu cucoana Zoita, poate c-as indupleca-o si puie pe barbatu-sdu_chizds... Cine iasd din apartamentul comisului Kiulafo- glu? (Se apropie de usd si se uitd.) El ii tocmai, cu femeia lui... M& duc degraba s&-mi fac toaleta, s-apoi... vai de capul tau, kir Aga- memnon (lese pe usa din dreapta.) SCENA VI KIULAFOGLU, ZOITA (intrind amindoi pe usa din stinga) KIULAFOGLU (fara surtuc, cu fes mare si cu ochelari): Ma psihi mu, Zoita, nu m-ai inselato... crede mu che nu m-ai inselato... efi na ziso! ZOITA: Ei! te cred, te cred... dd-mi pace. KIULAFOGLU: Ma ochi efi. Se me crezi din tot sufletu mataluti. ZOITA: Si din tot sufletul mataluti, dacd vrei... Te cred... mai mult, poftesti?... De cind am pus iedes, amindoi, n-am cap s& ma odihnesc. KIULAFOGLU: Mite ego; ma te se fatem?... iadesu-i mare... stii?... Un salo pentru mata daca mi-i insala, ke o chisa de capnos cusuta pentru mine, daca te-oi insala ego pe mataluti... Lipon, fiind che mune nadazduesco a me fate ispravnicos, elpizo se castigo totodata si chisaoa pentru sohpeti. ae . 67ZOITA (cu bucurie): Zau, mini te faci ispravnic? KIULAFOGLU: Oriste? ZOITA: Mini te pun in slujba? KIULAFOGLU: Malista; de mult alergo, psihi mu; omos impre- zurerile nu mi-au fostu cu favori... Ostoson tora ime siguros. ZOITA: Cit imi pare de bine! imi vine s& te sérut de bucurie. KIULAFOGLU (zimbind): Saruta, matia mu, saruta. (Zoifa voieste si-l sérute, Kiulafoglu o opreste.) KIULAFOGLU: Ba nu, sirata te esti; vrei sé-mi dai o sdrutare, s-apoi se ziti iadesi?... (Rizind.) Acus sirata! cum vrea se me insele ca se castize to sali... Ma si eu palicaris ... nu me prindo asa lesne. ZOITA: Ha, ha, ha... da fricos mai esti! KIULAFOGLU: Ego sinto comisos Agamemnon Kiulafoglu si am capo nu kefali... te zic eu?... nu bostani... A! vrei mata numai- dechit se porti salo de ispravnitesa? ma cu asta fel de tesmecherii nu me prinzi pe mine... Vezi... Zoi mu, sint necontenit cu ghindul tot la iadesi, si pentru ca se nu-l uit, am hoterito se zic stiu! de dimineata eos tin seara Paradigmatos harin; chind mi adute fitorul dulteti, eu zic stiu!... chind me-ntreaba tineva de sint senatos, zic stiu!... de-mi zite tineva: Arhon, comise, femeia d-tale... stiu, fratico, si dar stiu! ZOITA (in parte): Bine, bine. KIULAFOGLU: Ma se lasemu iadesu deoparte... Ian spune-mi, psihi mu, a platito chiria odailor monsu de Rosmarinopulos? ZOITA: Ba inca nu. KIULAFOGLU: Te fel nu?... omos vadeoa a trecut-o de mult, fos mu, si eu am trebuinta acum de parale, pentru ca se me fac ispravnicos mai degraba. ZOITA: Lasa, frate, cA ti-a plati; mai ingaduie-] putintel. KIULAFOGLU: Pentru hatiro matalufi te n-asi fate? ... daca vrei, zocu to piperi. (Intra o slugd cu un rdvas.) SLUGA: Iaca un ravas pentru d-ta, cucoane Agamemnule. ZOITA (luind ravagul): De unde s& fie oare?... na, draga, deschide-l. KIULAFOGLU (intinzind mina si trigind-o iute inapoi): Stiu... A! sirata! iar ai vruto se me prinzi, ma ti-am spuso che sint palicaris... (Ia réivagul rizind.) Se videm tine-mi scrie. (Citeste:) »Cu fratascd dragoste m& inchin d-tale, arhon Agamemnon! Mai. intii nu lipsese a cerceta despre intregimea fericirei sanata- tii d-tale, ca aflind c& esti dupa cum doresc, nu putin sé se bucure 68sufletul meu; al doilea, vei sti ca, din mila cerescului imparat, si eu sint sdnatos; al 3-lea, te instiintéz cd vin la Iasi, ca sA caut pe nepotul meu Jorgu, care mi-au scris cd s-au pocadit pentru cele trecute. Deci, in puterea prietesugului nostru, am gind sa trag la d-ta in gaz~ da, ramiind al d-tale preaplecata si supusa sluga, Enachi Damian, pitar*. ZOITA: Pitariu Enachi Damian? ... cine-i, draga? KIULAFOGLU: Un prietinos vechi a meu, cu care am fuzito peste Pruto, in vremea turtilor. ZOITA: Ce fel? ai fugit?... Parcd mi-ai spus cA te-ai bdtut cu dinsii la Sculeni? KIULAFOGLU: Malista psihi mu, m-am batut-o, ma de departe... Eu sidemu pe telalalt mal a Prutului chind a sosit urdia tur- tesca si recneam ,,Elate kakohrononaki diavoli... Ela incoate, daca ve da inima, se ve aretu eu“.:. ma niti unu n-a indreznit-o se treca Pruto. che pe toti ii fateam kes. ZOITA (rizind): Auzi voinic! KIULAFOGLU: Ma cum socoti? ZOITA: Stiu ca esti din cei care intré-n doi ca-n doisprezace si nu-i pot scoate nici douazeci si patru. KIULAFOGLU: Ian lasa saga, ke se gatim mai bine conacu pentru pitaris Enachi. ZOIPA: Odaia-i gata, nu te-ngriji. KIULAFOGLU: Un lucru numai nu intelego in ravasul ista... zite che vine se caute un nepoto a dimisale te s-a pocaitu... te nepot? ZOITA: Las’ ca te-i talmaci cu pitariu Enachi. KIULAFOGLU: A! natos ke monsu de Rosmarinopulos. SCENA VIL KIULAFOGLU, ZOITA, IORGU IORGU: Bonjur, cucoand Zoit&; bonjur, cucoane Agamemnon; de mult nu am avut norocire sd va vad. KIULAFOGLU: Kalimera sas, monsu de Rosmarinoviti. IORGU: imi pare curios s4 ne intilnim asa de rar, mai ales c& gidem tot intr-o casa. KIULAFOGLU: Neski, ma te fate cocona d-tale? senatosa-i?... IORGU (in parte): Ducd-s-ar pe pustii! (Tare.) li cam zaifa, dra- guta! ZOITA: Zaifa?... ce are? IORGU: Au ragusit. “69KIULAFOGLU: A! poli me kakofeni!... Parca esti gata se iesi?... unde te duti? IORGU: MA duc sa ieu o lojie pe desara la Teatru National. KIULAFOGLU: Ha, ha, ha... la teatro moldovenesco! ... Nu-ti e mila se dai parale dezeaba, ca se vezi niste baieti care nu stiu niti se vorbeasca macar!... si se asculti niste piese ca vai de ele? IORGU: Dac-ar giudeca toti ca d-ta, domnule, apoi teatrul national nu s-ar putea intemeia niciodata in tara; dar, slava Domnului! sint persoane care stiu s& pretuiascd greutatile unei scene incepa- toare ca a noastra; care nu se rusineazd de a merge sa vada piese nationale si care, in sfirsit, iertind greselele actorilor, fi incurageaza gsi le d& agiutorul cuviincios... Acele persoane sint vrednice de toata lauda, si teatrul national le va fi totdeauna recunoscator. KIULAFOGLU: Stiu che eu nu am curazi ca se mergo se casco patru teasuri pentru hatirul patriotismosmului. IORGU: Git pentru d-ta, domnule, teatrul national te lasé-n pace sA faci ce ti-a placea; cu asta conditie insa, ca si d-ta s-i dai pace ca sa-si urmeze cariera, cum poate, si sd nu-l critici cu ochii inchisi. ZOITA (trecind intre amindoi): Lasati, vi rog, vorba teatrului, ca iar o sd-ncepeti a va sfadi. KIULAFOGLU: Bine ziti, psihi mu. Lipon, monsu Rosmarinoviti, ma inchino cu plecatune ... ma duc si eu se ma imbraco. Ela, Zoita mu. (Iese prin stinga). (Jorgu se face cé iese pe usa din fund si cind vede ci Kiulafoglu a iesit, se intoarce iute pe scend si opreste pe Zoifa.) SCENA VIII IORGU, ZOITA JORGU: Slav Domnului, cd ma gasesc, in sfirsit, singur cu d-ta, cucoana Zoita... ZOITA (voind sé iast, in parte): Degraba ti-a fi? JORGU: Nu fugi, ingerasule! ... nu ma lipsi de fericirea ce simt a te videa si a-ti spune cit te iubesc. ZOITA: Domnule ... JORGU: Ah! cind ai sti cite patimesc in sufletul meu din ceasul cum te-am zarit! Zi si noapte te visez cu ochii deschisi si nu pot nici si manince, nici s beu, nici s4 trag ciubuc. ZOITA: Vai de mine! ... vorbeste mai incet cA te-aude barbatu- meu. IORGU: Te iubesc mai presus decit cum iubeste un giudecdtor aurul!... Pune-ti dar in gind cit te iubesc! ... 70ZOITA: Adevarat graiesti? ... IORGU: Sa n-am parte de barbatu-tau, dac4-ti spun minciuni... Zoito... Zoito! KIULAFOGLU (strigind din culise): Zoita... Zoita! ZOITA (lui Iorgu): Fugi ca vine. IORGU (voind si fuga): M-am dus. ZOITA (in parte): Imi vine-o idee. (Lui Iorgu, oprindu-l.) Nu pe-acolo. IORGU: Da pe unde? ZOITA: Ascunde-te aici in ceasornic, pan’ ce-oi departa pe bar- ~ batu-meu. IORGU: Cum dracu? in ceasornic? ZOITA: Daca ma iubesti! IORGU: Te iubesc; dar ce are-a face dragostea mea cu ceasorni- cul? KIULAFOGLU (asemene): Zoita... Zoita! ZOITA: Intra degraba cA ti-oi talm&ci eu mai pe urma... IORGU: Da nu se poate, soro... ZOITA: Ti-i fricé poate? IORGU: Fric&?... ha, ha, ha! Nu cunosti pe Iorgu. ZOITA: Ei; apoi ce te mai opreste? IORGU: Zi dintii cd ma iubesti s-apoi intru si in tartar. ZOITA (deschizind ornicul): Te iubesc. IORGU: Inca o data... (Intra in ornic.) ZOIPA: Te iubesce. (In parte.) Am cistigat ramasagul. (Agamemnon intra si vede pe Zoifa inchizind usa ornicului.) SCENA Ix KIULAFOGLU, ZOITA KIULAFOGLU: Zoita, te strigo de un teaso... ma te fateai la feasornico? ZOITA: Nu faceam nimica. KIULAFOGLU (in parte): S-a tulburato .. . (Tare.) Cu tine erai aite? ZOITA: Cu nimine. KIULAFOGLU (in parte): Negresit, a ascunso pe tineva is to tea- sornico ... mesa. (Tare.) Zoita! ... Zoita, kitakse drept la ochi a mele. (Zoita coboara ochii.) KIULAFOGLU (miniindu-se). Pes mu drepto, tine-i in orologhion? ZOITA: Da cine vrei sa fie? ... nu-i nime. 71KIULAFOGLU: Nime? sirata te esti!... vrei si tu se me fati de mascara! Nu auzi che a statuto feasornico? (Iorgu imiteazai cu limba batdile ornicului.) ZOITA: Ge fel s-au oprit? n-auzi cd merge? KIULAFOGLU: Merze? ... ma de te merze asa iute? » (lorgu imiteazé mai rar.) ZOITA: Se vede ca-ti tiuie urechile. KIULAFOGLU: Ian asculta... Acum merze intet. (lorgu imiteazé iute.) KIULAFOGLU: Zoita, Zoita, ai ascunso pe tineva acolo... Un- de-i cheia? ZOITA: Nu-i la mine. KIULAFOGLU (minios): Da-mi cheia, che m-am aprinso ca un zaratico. ZOITA (dindu-i cheia): Dacd.nu ma crezi, poftim cheia... deschide si vezi... (Kiulafoglu ia cheia.) Iades! am cistigat ramasagul. KIULAFOGLU (sctipind cheia jos): Karnaksi! m-ai insalato! (Se bate cu pumnii peste cap.) Na, na, bostani fara kefali! se perdo eu remesagu! eu cari mi sinto palicaris! Ah, Zoita mu! iti tero iertatu- ne in zenunchi, pentru che am prepuso nevinovatia ta, sirata te esti! ZOITA: Mai bine hai sa-mi cumperi salul. KIULAFOGLU: Haide, psihi mu... haide. (In parte.) Tin patzi- risa hiotiki. (les amindoi prin fund.) SCENA X IORGU (deschizind ferestuica dulapului): Ai vazut diavolul de Zoita cum si-o batut gioc de barbatu-sdu si de mine! ... si toate aceste pentru ce?... pentru un sal!... Apoi, pas de nu zi ca intere- sul poarta fesul... Uf! ma inddus aici... m-am sdturat de ceasor- nicdrie... Gum dracul sa ies? (Zgiltiie usa.) Usa-i inchisé cu cheia pe din afara... Ar avea haz s4 ma lase ca sa ma zvintez aici! ... ba mai bucuros as fi sd maninc mere acre, decit... Parc-au intrat cineva-n casa... la loc, Iorgule. (Inchide ferestuica.) SCENA XI DAMIAN (intra prin fund): Mai, mai, mai!... ce casi pustie! Nici c& as intilni vrun suflet botezat!... In sfirsit, iati-ma-s in Iasi! ... Nepotul meu mi-au scris cé s-au pocdit, berbantul!... Auzi 72d-ta, sA fuga din tirgul nostru la Iasi, cu cine? cu Rosmarinovi- cioaia!... ce bldstamat!... Da ce dracul!... n-a si vie nimine astazi sé-mi spuie dacd comisul Agamemnon ii acasi?... Ei, Toader, Nastasa, Chirila. IORGU (deschizind ferestuica, in parte): Parc-am auzit un glas de ruda. . DAMIAN: Vasile, Gavril, Pricochi! ... Tufa, pustii... ca cind au trecut turcii. IORGU (asemene): Saracul de mine! mosu-meu! ... de m-a gasi, aici, sint prapadit ... Numai de nu mi-ar veni sa stranut. (Strinuti.) DAMIAN: Dec! cine stranutad-n dulap? (lorgu mai stranutd.) DAMIAN: Ce sa fie?... Ian s& videm. (Voieste sti deschidé dulapul.) li inchis cu cheia... Hei! cine-i acolo? (lorgu face ca cucosii.) DAMIAN: Ian auzi-l acu... imi cinta ca cocosii... Spune, mai... cine-i acolo? ° (Iorgu face ca mifile.) DAMIAN: Stii cé are haz?... Poate cd-i vrun ceasornic cu mojicd... Tocmai... ha... ha... ha!... Ra&posatul dascalul Ieni, Dumnezau sa-l ierte! avea unul care cinta ca cucul. (lorgu face ca cucul.) DAMIAN: Mai! ... da aista-i cu mai multe mestesuguri... Cind ag gasi cheia, ca sé vad cum dracu-i lucrat inlauntru. (Gdsind .cheia jos.) Iaca o cheie; oare nu cumva-i de la ceasornic? (Deschide.) Piei, drace!... Iorgu!... in ceasornic... Ce faci aici, talhariule? IORGU: Ma... ma primblu, mosule. DAMIAN: Asa mi te-ai pocait, blastamatule? Te ascunzi prin du- lapurile oamenilor si cinti ca cucosii, si miorldiesti ca mitile, pentru ca s&-ti bati gioc de mine? IORGU: Mosule... DAMIAN: Sa ma fac sa cred c&-i ceasornic cu mojicd! A, hotule, m& faci de ma scol de-acasa, eu, om batrin, si vin la Iasi pentru tine! si tu, in loc sa te arati inaintea mea blind si supus, te-apuci sa-mi cinti cucul? Las’ cA te-oi invata eu... Socoti cA te-oi face clironomul meu? Pune-ti pofta-n cui, draga li cinta tu mult ca cucosii si-i miorldi ca mitile, pan’ ce-i videa o para de la mine. IORGU: Mosule, asculté-ma si pe mine... DAMIAN: Lipsesti dinaintea mea... Auzi, impusca-n luna, asa! il trimet in tara nemtascd ca sa se facd om de treaba, si el invata acolo a-si uri, pamintul unde s-au nascut. 73IORGU: Nu-i adevarat... nu-i adevarat... Eu imi iubese patria mai mult decit d-voastra, pentru cd stiu cum s-o iubesc. DAMIAN: Asa! vrea sa zicd, spun si minciuni?... Atita mi-au mai ramas, ca s& ma faci si mincinos. Trage-mi incalte s-o bataie, ca si se mintuie comedia... M& mir ce ma opreste de nu-ti sfarm capul. IORGU: Mosule, esti aspru cu mine... N-am meritat s4 ma tra- tezi astfel. DAMIAN: Ti-oi da un tartat acus de nu 1-ii putea duce. SCENA XIL DAMIAN, IORGU, ITIC, DOI COMISARI ITIG (la comisari): Veniti cu mine se-1 ridicati. IORGU (in parte): Iaca si Itic! ca cind dracul l-au adus. DAMIAN: Pe cine cauti, giupine? ITIG: Pe chicénas Rosmarinovici. DAMIAN: Care Rosmarinovici? ... El o murit de mult. ITIG (ztirind pe Iorgu): Ba nu?; iata-1 dupa d-ta. DAMIAN: Cine? Iorgu? ITIG: Dumnelui. DAMIAN (lui Iorgu): Vrea s& zicd ti-ai schimbat si numele? ti-o fost rusine de numele tatini-tau? IORGU: Nu crede, mosule... ITIC: Ba crede, chicone. ..:zic zeu. Dumnelui chicon Rosmarino- vici mi-i dator cu 200 de galbeni, si nu vrea se-mi pliteasca. DAMIAN: Inca si dator cu 200 de galbini! Da bine, ca-i bun de dat la ocna. ITIG: Si dache nu mi-a pleti acu indaté... am adus poronchi de la Departament ca se-] ridic cu comisari. DAMIAN: Dar, dar, sa-l inchideti! bine-ti face. ITIC: Plitesti, chicon Rosmarinovici, ori nu? IORGU: Mosule... pentru numele lui Dumnezeu, scapé-ma de-o necinste ca asta... nu ma ldsa s4 ma ridice ... Gindeste-te c&-ti sint nepot. DAMIAN: Tu, nepot mie? Se fereascd Dumnezeu! Eu ma numesc Damian, iar nu Rosmarinovici... Du-te de-ti gaseste mosi aiurea. IORGU: Mosule, ma aduci in deznadajduire. DAMIAN: Ba la agie, dragi... Du-te la inchisoare, fatul meu; acolo-i fi mult mai in huzur decit in dulapul ista si-i putea cinta cucul cit ti-a placea. 74IFIC: Nu plitesti?... Giupine comisari, umflati-l! ({Comisarit pun mina pe Iorgu.) IORGU: Piei, tirtane, cA te rup in bucati. ITIC (fugind deoparte): Ghevalt! ... nu lesati. IORGU (cétraé comisari): Nu va apropiati, guleratilor, cé v4 zdro- besc sabiile de cap. (Comisarii voiese sa-l duct; Iorgu se zbuciumd.) DAMIAN: Nu te da, monsiu baron... Nu te da... odaté sa te vad ... virtos. IORGU: Sa dai sam4 mosule, de nenorocirile ce s-or intimpla. DAMIAN: Auziti, domnisorilor, vi-1 dau in sama... SCENA XIII Cei denainte, GAHITA, ZOITA, KIULAFOGLU TOTI: Ge vuiet? ce este? DAMIAN: Monsiu baron Rosmarinovici se duce la agie... ha, ha, ha. TOTI: La agie! GAHITA: La agie!... Ah! (Lesind.) DAMIAN: Vrea sa cerce dac4 temnitele din Iasi sint ca cele din Sadagura. (Comisarii duc pe Iorgu.) KIULAFOGLU: Arhon pitaris! DAMIAN: Arhon comis! (Se imbrifiseazié. amindoi.) ZOITA (in parte): Sarmanul Iorgu! (Cortina cade) ACTUL IL Actul se petrece la mosia lui Gingu. Teatrul reprezinté o piaté de sat: in stinga, o crigm& cu laiti dinainte; doi stilpi mari de lemn pentru exercifiile acrobatice ale lui Kleine Schwabe; in dreapta, un scrinciob, in fund, satul. 75 -SCENAI TARANI si TARANCE (jucind hora) Tata, hora se porneste Sub stejar la radacina, Tata, hora se-nvirteste Vina, puico, vina. Mi-am pus flori la palarie, Mi-am pus flori, mi-am pus margele; Sa cati vesel cu mindrie, Puicuto, la ele. Sint sdtul de biruri grele Si de plug, si de lopata, De ciocoi, de zapciele Si de sapa lata. Dati, copii, intr-o lovire, S& vuiascd-n fund pamintul; Lumea-ntreaga sA se mire Si Dumnezeu sintul! SCENA II Cei dinainte, IORGU (lorgu intra prin dreapta in costum de vrijitor, firanii spirleft fug in crigma, strigind: ,,laca dracu, ma! taca dracu!") IORGU (céitra tarani): Nu fugiti, oameni buni, cd doar nu-s Sca- raotchi!... Cind vrea dracul s& munceasca oamenii, el se face giu- decator sau ispravnic... Au fugit!... s-au dus!... Asa fug toti cei ce ma-ntilnesc. Iata-ma-s, in sfirsit, si sarlatan De patru luni de zile alerg acum din sat in sat si dau reprezentatii acrobatice ... Eu, Iorgu Damian!... Si ce dracul era sa fac? Cind m-au gasit mosul meu in bldstamatul cel de ceasornic si cind m-au dat pe mina comisarilor, era s4-nebunesc; insa m-am smuncit voiniceste din ghearele ce ma prinsesdra de git; mi-am luat calcdile de-a umere si m-am dus, m-am dus, m-am dus, pan’ ce m-am vazut departe de capitalie, si de Itic, si de agie, si mai ales de stahia cea de Gahita. Atunci am intrat intr-o crisma ca sa ma odihnesc!... Gind, in crisma, ce sa vad?... pe Herr von Kleine Schwabe! ... un neamt ce cunoscusem 76Ja Sadagura si care se ducea la Iasi ca s4 deie reprezentatii gimnas- tice... Deodata-mi trasneste prin cap o idee de cele cornorate Ma apropii de neamtul meu si-i zic: ,,Mai sontule!... deschide-ti urechile-n patru la glasul adevdrului... Tu te duci la Iasi ca sa arati locuitorilor lui ca stii sA te dai de-a tumba gi ca pofi ridica multe oci de Bere si de fer? Sarmane cartoflariule! Nu stii ca acolo sint acrobati care pot s&-ti fie profesori in mestesugul paiati- jor!... Tu poti, de pilda, ridica 50 sau 80 de ocd de fer; iar acolo sint voinici care umfla sti intregi! Tu stii s4 te dai peste cap; iar acolo sint paiati care stiu a sd da, nu numai ei insusi de-a tumba, dar a da si pe altii peste cap! ... Nu-ti cerca norocul in Iasi, nefericitule sont! c&é-i muri de foame... Vin mai bine cu mine si haideti amindoi s& facem o asociatie pentru ca sA speculam nevinovatia pro- vintialilor ... Tu te-i face cd-mi esti rob, si eu te-oi ardta peste tot locul, ca pe-un salbatic din America... Ii videa cit de bine-i fi priimit sub numele de sdlbatic, intr-o epoha ca aceasta mai ales, unde oamenii civilizati-sint socotiti de nebuni!“ Neamtul meu se uita la mine ca o broasca la soare, si, in sfirsit, au priimit... De-atunci, slavia Domnului, ne curge bine laptele-n pdsat!... Nu-i sat unde sd nu cistigim cite 50 de oud si cite 10 pui de gdind... Sa traiascd sarlatanismul! ... El si aurul sint domnitorii veacului! Cine stie daca prin agiutorul lui nu voi agiunge un om insdmnat?... Poate sé ma fac vrun print... de Sadagura... (Vazind pe Kleine Schwabe.) Jaca si baron von Kleine Schwabe! ... Bre... posomorit fi! SCENA IIL IORGU, SCHWABE (intré prin dreapta foarte posomorit) IORGU: Ce ai, mai neamtule, de ti-si zbircit sprincenile? SCHWABE: Am superar la inima. (Ofteazid.) IORGU: Nu cumva te-au inecat vro cartofla?... Trage o stacana de bere, ca ti-a trece. SCHWABE: O! niks Erddpfel! ... Mi-am adus aminte de un madam ce am iubit la Cernoviez! IORGU: Ge era? spalatorita sau bucatarita? SCHWABE: Terteifel! spalatorit!... Nein... un madam de la Moldau. IORGU: Ce spui, sontule?... De la noi?... Gum o chema? SCHWABE: Gahizen! IORGU: Gahita Rosmarinovici poate? SCHWABE: Mein Got! ... 0 cunosti? IORGU (in parte): Ha, ha, ha... Aista-i graful cel vestit despre care-mi rodea urechile cucoana Gahita? ha, hay ha... 7SCHWABE: Ce rizi, domnule? Ich bin Baron... IORGU: Nu te bosumfla, sontule... Ian spune-mi: Gahita te iu- bea? SCHWABE: O, ia! ... si eu pe dins o iubeam mai mult de chit cel mai bun Bier in Oesterreich. IORGU (in parte): Imi vine-o idee... (Tare.) Mai neamtule, ce-ai zice daca te-as insura cu Gahita? SCHWABE: Vai mir! te-as invata ciubotaria. IORGU: Tine-o pentru tine... Si du-te-acum de te gateste ca sa incepem reprezentatia! ... Mai pe urma iti fagdduiesc sa te pun la cale. SCHWABE: O! ich danken! (Iese prin dreapta.) SCENA IV IORGU: Auzit-ai gust din partea Gahitei? Sa se drdgosteasca... cu cine? cu svabul meu! ... Ma miram eu de ce-i era asa de draga tara nemtasca?... Ar avea haz sa-i insor... Dar... cu chipul acesta scap pentru totdeauna de Gahita, cu toate c-am numit-o inger tutelaire ... Sa te fereascd Dumnezeu de ingeri, cind se indracesc de-ti stau ndpaste! ... SCENA V IORGU, TARANII (iesind din crisma) . IORGU: Veniti, oameni buni... nu vd temeti... veniti mai aproape, cd doar nu-s privighitor... si eu sint om pamintean ca si voi! ... Auzit-ati de vestitul Cocus Mocus imperator ce-au_ sosit acum din America, aducind cu dinsul un om salbatic? TARANII: Ba nu, giupine. IORGU: Eu sint acel vestit vrajitor!... si stiu s4 proorocesc tot ce are sd se intimple peste doua sute de ani. TARANII: Ian auzi pozna si minune! IORGU: Daca vreti, va pot spune la fiecare ce-o s& patascd pana mini... dar fiinded nu vreti, apoi v-oi ar&ta omul cel salbatic care méaninca foc si bea smoala clocotita... Hai duceti-va de dati de stire stapinilor vostri si tuturor boierilor vecini, ca sA alerge degraba aici, sA vad minunea minunilor! (In parte.) Minciuna minciunilor. (Cifiva firani ies.) IORGU: Nu uitati insd a le spune ca s4 aduca svantihi fara borta si galbini netaieti, pentru ca sa cerce ei insusi cu ce placere sdlbaticul 78maninc& bani... Eu m4 duc s& ma gatesc; dar va instiinfaz sd nu cdscati gura prea tare de mirare, pentru cA sdlbaticul are patimd pe guri cascate. (lese prin stinga.) SCENA VI CITIVA TARANI si TARANCE UN TARAN: Ati auzit, mai?... zice ca bea smoala! ALT TARAN: Mari, las’, mai Ioane, nu mai crede... Minciuna nemtasca, ca si cea boiereasca, trece-n fara ungureasca... stii vorba ceea... CEL DINTII: Ba zau, mai stii ce? dracu... CEL D-AL DOILEA: Poate d-aceea fi si ie dracu pan’ in sfirsit... .. Nemtii istia sint cu SCENA VIL TARANII TOTI, GINGU, DAMIAN, PRIETENI (Intra tofi prin stinga.) DAMIAN: Ce ziceti, mai prostilor, de Cocus Mocus si de salbatic? ... unde-i? sa-l vad si eu cum maninca foc si bea smoala cloco- titd? ... auzi poznd, mai Gingule? GINGU: Gine? Elenuta? ... sarmana! toata ziua plinge de cind au aflat cA si-au perdut pe Iorgu, logodnicul ei. DAMIAN: Nu-mi mai pomeni de el, cA ma supar. GINGU: Ei, da, si tu te-ai ardtat prea aspru... ce dracu! ... Ior- gu-i tindr si trebuie sd-i iertém daca-i zburdd inima... Ada-ti aminte ce faceam noi cind eram de virsta lui... cind beam vutca in fesuri si-n papucii cucoanelor ... DAMIAN: Foarte bine; dar pentru ce s4 ma-nsele?... de ce sa-si lepede numele tatini-siu?... de ce s& facé datorii ca un boier mare?... Auzi!... monsiu Rosmarinovici si nu Damian!... asta, frate, nu i-oi ierta-o niciodata... Gine se rusineazd de numele tatini-sdu nu merita si fie nici om!... De-aceea l-am lasat si eu pe minile comisarilor... doar i s-a mai linisti singele sizind citava vreme la racoare. GINGU: Aud?... sd se-mpuste?... mai stii ce?... Eal... se poate... Tinerilor de astazi nu le prea sufli-n bors... DAMIAN: Ce vorbesti, surdule, de impuscat?... El!... Iorgu!.... Ba sd fereascé Dumnezdu!... Auzi?... Gugulea mosului!... s&-1 fereascd Dumnezau! (Se preumbla turburat.) 79UN TARAN: Cucoane Enachi, s-aude-o posta. DAMIAN: Cine sa fie? KIULAFOGLU (in culise): Ma staso, Zoita, psihi mu se vino si eu, te fuzi asa iute? ca o caprita? . DAMIAN: li comisul Agamemnon. . SCENA VIII Cei denainte, ZOITA, KIULAFOGLU (urmarit de un slujitor ce-i fine ciubucul.) KIULAFOGLU: E! natos si yeru, Enaki! Ma cum de te intilnesco aite? DAMIAN: Da, d-ta, arhon comise, de unde si pind unde?... Tata gi cucoana Zoita! Sarut minile, cucoana Zoita. KIULAFOGLU: Ego sinto ispravnicos telos panton!... cu mila lui Dimnezeu m-am facuto ispravnicos la tinutul atesta, ke acum vin de la Iasi ca se mi sui pe scauno ispravnitiei!... Am munat tatareste... Adeca chind zic tatareste, efi vine vorba, dioti caii de potta nu mergo niti ca vintul, niti ca ghindul, ma ca... nu stiu . Deziaba suruzii... dos tu ke dos tu cu harapnico! dimialor din pas nu iese... din pritina ke nu stiu care filosofos a ziso: intet merzi, mai departe azunzi!... Se vede che atel filosofos nu se facuse niti o data ispravnicos... ha, ha, ha!... Ma se nu spuneti, ma rogo, che am riso de potte, pentru che ma cam temo de chihai.. . DAMIAN: N-ai fricd, arhon comise... La noi, ce intra pe-o ureche iese pe alta. KIULAFOGLU: Nu de alta, file, ma fiind che sinto ispravnicos ... infalezi? ... Chind nu eram in sluzba, aveam tota voie sa racnesco... si racneam chit septe, dioti eram patriotis. Patrida frate!... alt cuvint nu-mi iesa din gura... omos tora... intalezi! DAMIAN: Da cum nu?... lupul cind vrea sd se apropie de tur- mé latra ca ciinii pan’ ce prinde oaia. KIULAFOGLU: Sss!... sas parakalo, frate... nu vezi che sinto ispravnicos? ... ma se lasemo asta... Spune-mi unde ma gasesco, si cum se fate de te intiInesco aifi linga potta, in mizloco drumului? DAMIAN: Aici sintem la mosia lui Gingu, unde am venit de vro doua zile ca sa sarbim ziua Marghiolitii. KIULAFOGLU: Pios? ... Ghingos? DAMIAN: Nu-l cunosti?... Iata-L. KIULAFOGLU (cu un aer de protectie): A! Arkon Ghingos, mi pare bine, mi pare bine... GINGU: Cite falei?... numai patru sute, 80KIULAFOGLU (lui Damian, incet): Se vede che are podagra la urechi arhon Ghingos? (Ride.) DAMIAN: Norocire pentru dinsul c& n-aude toate dobitociile ce zic unii si altii. ZOITA: Frate, d-ta stai la vorba si biata cucoana Gahita ne-asteapta-n trasura. KIULAFOGLU: Las-o se astepte. DAMIAN: Ce zici, cucoana Zoita? ... Gahita-i cu dumneavoastra? KIULAFOGLU: Neski, fratico... I cocona Gahita ne-a rugat-o, chind ne-am pornito de la Iasi, ca s-o luam cu noi, ke s-o adutem inapoi la casa dimisale... Ma te nebuna kira!... A!... me sinho- rese ... uitasem che-ti este nepotica... ha, ha, ha... DAMIAN: Las, saga, arhon, cA ma supar. KIULAFOGLU: Te berbanto! Se ne insale, si pe Zoita, si pe mine, si pe d-ta, si pe tofi!... Ti puskis! Ma pes mu, te ai mai facuto cu el?... 1-ai scoso de la adzie?... DAMIAN: Ba nici m-am gindit. (Se aude in culisa din dreapta trimbite si o doba.) KIULAFOGLU: Te este asta? nu vine oare vreo urdie de turti? DAMIAN: Nu te teme... Se vede ca tot iti aduci aminte de la Sculeni? KIULAFOGLU: Katergari! ... ha, ha, ha. SCENA Ix Cei denainte, IORGU si SCHWABE (intra prin dreapta intovi- rasifi de dot oameni imbricafi ca sarlatani, din care unul sund din trimbifa si cellalt dintr-o doba. Schwabe este in costum de acrobat.) IORGU: (in parte): Valeu! ... mogu-meu aici!... am patit-o KIULAFOGLU: Te kabazliki asta, arhon Enaki? DAMIAN: Asteapta cd-i videa. (Lui Iorgu.) Domnule, am auzit ca vrei sA ne-arati-niste lucruri de pe ceea lume. IORGU (in parte): Nu ma cunoaste... curaj! (Tare.) Oameni buni! (In parte.) Ce dracu! parca si-au dat cuvint cu totii... Iata si Gingu, si Kiulafoglu, si Zoita... numai Gahita lipseste, din norocire. . (Tare.) Crestini blagosloviti! ... DAMIAN (in parte): Curios glas! . IORGU (suindu-se pe o laitd): Oameni buni! boieri, tdrani, tigani, jidani!... Gatiti-va urechile si ochii, cd o s-auziti si s& videti lucruri care n-au vazut neam de neamul vostru!... Eu sint vestitul Cocus Mocus imperator, care-am incungiurat pamintul s-am trecut peste noua mari si peste noua tari. DAMIAN: Chiar ca Fat-Frumos din poveste. 6 — Comedii $i drame 81IORGU: Tocmai! ... Eu stiu toate descintecele de dragoste si de diochet si pot prooroci viitorul!... Am descintat in Iasi si in Bucu- resti citeva cucoane de slutenie si le-au trecut... Am descintat de dragoste unei babe de 60 de ani si peste 5 minute au vazut viind iubitul ei cdlare pe prajind... prajina ins era de aur! ... Am descintat citiva patrioti de talhdrasug... (in parte) si tot talhari au ramas!... KIULAFOGLU: Bre, bre, bre! te mora stricata! DAMIAN: Auzi, mai Gingule? GINGU: Ce sf fie, frantuz?... ba-i neamt. IORGU: Am descintat ... DAMIAN: N-auzi, domnule, nu stii si descinti si de lehait? IORGU: Am descintat si de lehait pe oarecine care poartaé minciuni pin casele oamenilor, rastalmacind toate lucrurile in rau, si i-au crescut 70 de puschinefe pe limba. Dar toate aceste nu-s nimi- 4, oameni buni! ... stiinta mea cea mare st& in proorocii. DAMIAN: Las&, domnule, proorociile mai pe urma... Aratd-ne acu ce-ai s4 ne-arati... Nu ne trece vremea cu vorbe. . JORGU: Foarte bine. (Arétind pe Schwabe.) Va arat acum un om salbatic din codrii Americei, care-au venit inot pin ocean pan-in Eu- ropa... El ti ficiorul imparatului Ghildiririm Kleaf-kleaf! s-au fugit din palatul tatini-siu, pentru ca sA vie s4 facd voiajuri pin Moldo- va... fiindcd auzise cd-i o tara foarte poznasa... adicd o tara unde se fac multe pozne... Acest tinadr si interesant strdin are o mare procopsala, cici au fost crescut in Academia Azbucovniand, unde pintre multe altele au invdtat a sd da de-a tumba, a sd acdta pe fringhii si a ridica mii de oca de fer in mini... DAMIAN: Frumoasa poveste, dar mare minciuna! IORGU: El se hraneste numai cu jaratic, si bea numai smoala clocotita!... In tara lui doctorii au hotarit cA acest soi de hrana prelungeste viata si cd imputerniceste vinele intocmai ca apa race. Tata, spre pilda, tindrul Ghildiririm Kleaf-kleaf!... el au dobindit © putere atit de mare... incit acum poate sa ieie turnul Trisfetitilor in spinare si sd fuga cu el pan’ la Hirlau... DAMIAN: Isi bate gioc de noi sontul! (Tare.).Ian asteapta, domnule... De vreme ce zici cd salbaticul manincd foc... sa-1 videm si noi... (C&tra un fiiran.) Du-te, mai, in crisma de ad& un taciune aprins. IORGU (in parte): Au p&tit-o neamtul... (Tare.) li de prisos s4 mai aduca foc, pentru ca salbaticul fi sdtul... Ti-i foame, americanule? SCHWABE: Ia. IORGU: Auziti cd nu?... Nu-ie foame. Ti-i sete? SCHWABE: O, ia. 82IORGU: Nici sete. DAMIAN: Ian sa-ti spun, mai neamtule... dupa cite intaleg, tu vrei s4 ne-nsali... Ori incepe comedia si lasA vorba, ori iti trag o bataie de cele sfinte. IORGU (in parte): Ar avea haz sA iau un kaftan... (Tare.) De vreme ce-i treaba pe ciomag... apoi incep indata. (Catra trimbitas $i toboser.) Cintati uvertura. (Trimbifasul si dobosarul sun din instrumentele lor.) DAMIAN: Destul, ca ne-ati asurzit. IORGU: Se vede ca nu va plac concerturile?... Fie!... TAceti, mai! Acum inalta noble{a si onorabilul public sint poftiti a sddea, cdci comedia are sA inceapd... Vestite Ghildiririm Kleaf-kleaf!... ein, zwei, drei... mars... (Schwabe face ,,brafele de fer.) IORGU: VA rog, domnilor, si insimnati puterea vinelor prin care sdlbaticul se pune in pozitie orizontalad... Aceasté exercitie se nu- meste ,,bratele de fer“ sau spinzuratoarea... Cine din d-voastra doreste a sd spinzura... este rugat a sa grabi, pentru ca o sa trecem la ,,rotirea de moarte“. DAMIAN: Ce zici, mai Gingule?... ai gust s& te spinzuri? GINGU: Ian nu vorbi de-aieste, mai Enachi... Fa-ti cruce mai bine. (Schwabe face ,,rotirea de moarte“.) IORGU: [ata ,,rotirea de moarte“!... Aceastd exercitie primej- dioas& au atras laudele tuturor capitaliilor din lume, (in parte) pe unde n-am trecut!... Bravo, bravo, americanule! ... Domriilor, va poftesc si bateti in palme. (Tofi bat in palme.) (Schwabe face ,,piciorul de fer“.) IORGU: Exercitia aceasta este numita ,,piciorul de fer“. Toata puterea sta in virful cdlcdiului... Vestitul Ghidiririm Kleaf-kleaf va ridica deosebite. greutati, precum si un bou de citiva vitei... Nu cumva aveti, domnilor, 0 asemine vita la ind4mina? KIULAFOGLU: Ha, ha, ha... isos che socofi, anoite, che pur- tamu zirezi de boi ist to buzunari? . IORGU: In locul boului, daca vrei, te poate ridica pe d-ta. KIULAFOGLU: Du-te is to diavolo, puski! (La finele acestui esercifiu se aude vocea Gahifei.) GAHITA (in culise): Monsiz, Agamemnon, monsiu Kiulafoglu. IORGU: Ce-am auzit? Glasul Gahitei! . DAMIAN: Ira! Biata cucoana Gahita! ... ati uitat-o-n trasura... Haideti s-o aducem aici. (Tofi se duc in fund, énaintea Gahifei.) oe 83IORGU (incet, lui Schwabe): Ai auzit ceva, neamtule? SCHWABE: Ja!... am auzit un glas care m-a petruns in das Herz. IORGU: Norocul se-apropie de tine, mai sonjule... fugi de te ascunde. SCHWABE: Ich verstehe nicht. IORGU: Gahita von Rosmarinovici vine aici. SCHWABE: Mein Gott! IORGU: Fugi degraba s& nu te vada, cd de te-a cunoaste sintem prapaditi. SCHWABE (alergind in crigma): Sapperment! noch einmal!... fort... SCENA X Cei dinainte, GAHITA (vind din fund) GAHITA: Frumoas& politica... Monsiw Agamemnon... Bra- vo... va duceti si ma ldsati in mijlocul drumului, de va astept un ceas. . KIULAFOGLU: Nu-i vina nostra, kera mu... Ma a lui: arhon Enaki, care ne-a finut-o cu de-a sila. GAHITA (vizind pe pitarul Enachi, coboaré ochii): Cuconu Enachi! ... DAMIAN: Nu-ti cobori ochii, drag& cucoand... cele ce-au fost s-au_trecut. KIULAFOGLU: Omos bine che ai venit si d-ta, cocona Gahita, ca se vezi omul atel selbatico, care fate o multime de kabazlikia. GAHITA: Ce om salbatic? KIULAFOGLU: Ma pu ine, bre? DAMIAN: Ba ca zau, unde-i?... ce s-o facut? IORGU: Nu va ingrijiti de el c-a veni acus... S-o dus sa-si ra- coreasca gitul c-o stacand de smoala. . KIULAFOGLU: Lipon, te mai sidem aite?... as pame si noi, se ne recorimo... IORGU: Mai stati cd incd n-am sfirsit comedia... Acum au sa inceapa proorociile... Cine vrea din d-voastra s4-i spun trecutul si viitoriul?... Eu, vestitul Cocus Mocus imperator, am proorocit de mult cd are sA vie 0 vreme unde oamenii au sA mearga pe brinci si, slava Domnului!... azi videm multi culbeci cu fete de om. Am proorocit iar cA vinzatorii au sa fie schimbati in magari, si moldo- venii in... jidani!... Am proorocit unui insuratel c& femeia lui... KIULAFOGLU (minios): Gum indreznesti, katergari, se vorbesti ‘de suratei me katigoria? ... Nu stii che si eu sinto suratelos? IORGU: Ba esti sur cumsecade, nu suratel. 84) KIULAFOGLU: Ghidi, puski... Moi sluzitori, umfla la dinsu. DAMIAN: Ian lasa-l, arhon comise, s& sfirsascé... (Lui Iorgu.) Ziceai, domnisorule, ca stii sé spui toate lucrurile trecute si viitoa- re?... Spune-mi dar mie, unde se gdseste acum Jorgu, nepotul meu? IORGU: El se afla aici in sat. . DAMIAN: Minciuni spui, sontule, cd-i la Iasi, inchis la agie.... Auzi cum le croieste! IORGU: Ei, pui ramdsag ca eu, vestitul Cocus Mocus imperator, ifi aduc pe Iorgu aici pan-intr-un sfert de ceas? DAMIAN: De la Iasi in 15 minute?...‘cale de 5 posti? KIULAFOGLU: Cu caii de potta de-acum, te nu se pote! IORGU: Insa, dac&é m-oi tinea de cuvint, d-ta s4-l ierti pe Iorgu si sa-i platesti toate datoriile... DAMIAN: Iar de nu? IORGU: Sa ma faci chisalité de bataie. GAHITA: MA mir, mon cher arhon pitar, cum de stai ca un prost de-l asculti? ... Nu vezi c& domnisorul vrea sa ne ieie in ris cu mi- nunile d-sale?... D-lui socoate poate cA nici unul din noi n-au facut voiajuri. IORGU: Stiu, dimpotriva, cucoand Gahité, c& d-ta ai fost la Cernduti. . GAHITA: Cine ti-o spus-o? IORGU (apropiindu-se de Gahifa, incet): Baronul ven Kleine Schwabe. GAHITA: Oh ciel! il cunosti? IORGU: Pe cine nu cunosc eu? GAHITA: Oare... nu l-ai putea si pe dinsul aduce de la Cer- nauti... tot in 15 minute? IORGU: Si mai degraba, daca vrei. GAHITA: Cum nu? mai virtos, te poftesc. DAMIAN (céutind la ornic): Domnule, au trecut zace minute! ... iti mai ramin inca cinci... daci-n vremea asta n-a veni Iorgu... te stropsesc. IORGU: Buniatatea d-tale... Stati putin sd-mi fac descinticul (Face semne cabalistice cu biful.) Cocus Mocus imperator, ein, zwei, drei... (In parte.) Sa vii, Iorgule, si mA scapi de bataie, cé de nu-i veni, fi rau de pelea mea. DAMIAN: Sfertul o trecut ... Unde-i Iorgu, sontule? IORGU: Acus trebuie sa vie. DAMIAN: Pe dinsul, baiefi... invatati-l sé-si mai bata gioc de crestini. (Tofi se réiped spre Iorgu.) IORGU: Ho, fara! sa-mi sfirsesc descinticul... Mars, pantalon, ein Cocus, zwei Mocus, drei imperator ... (In parte.) Mars si tu, Ior- 85‘ gule, ca atit fi scdparea ta. (Tare.) Mars, pantalon... (Fuge iute pintre oameni, de intra in crisma si inchide usa dupé el.) DAMIAN: Nu-l scdpati, flacdi; stricati usa si mi-l aduceti aici, ca sa-i dau un pantalon’pe spinare. (Citiva férani se incerc sa deschida usa.) KIULAFOGLU (furios): Ai vazuto maskaraliki! se ne rida un sonti pe toti, si mai ales pe mine care sinto coscoze ispravnicos! ... prindeti-l, moi. GAHITA (furioasé): Infame charlatan! si ma facd sé cred caé-mi aduce pe Kleine Schwabe! ... DAMIAN (la térani): Da ce dracul!... nu puteti da gios o biaté usa?... Iar si-mi pun eu umerile... Mai Gingule, vin de ne-agiuta si tu. GINGU: Ce sa faci?... iarta-ma, sd-mi arzi crigma. sa dai foe casei?... Da cum, Doamne (Usa se deschide si deodaté se infafiseazad Iorgu si Kleine Schwabe, schimbafi in haine civile. lorgu merge de pica in genunchi la mosul sau, si Schwabe dinaintea Gahifei.) TOTI: Ce minune-i asta? DAMIAN: Iorgu, aici? GAHITA: Kleine Schwabe! oh ciel! IORGU: Ai fagdduit sA ma ierti, mosule!... SCHWABE: Ah! liebe Gahizen! DAMIAN: Bre, bre, bre! KIULAFOGLU: Bre, bre, bre! te botcarie! DAMIAN (ridicind pe Iorgu): Parcé nu-i lucru curat... Da spune-mi, mai baiete, cum ai scdpat de la agie?... cum si cind ai venit? ... GINGU: Mai Enachi, crede si nu cerceta... Nu vezi cd giupinu Mocus era dracu pe uscat?... (Tofi isi fac cruce, zicind: ,,Piet drace!") KIULAFOGLU: Fevghe satana... Ma te s-a facuto kir Mocus? UN JARAN (aducind costumul vraijitorului din crismé): Taca, cucoane ... numai pielea i-o ramas. . ZOITA (in parte): Pare-mi-se ca nici vrajitorul nu-i departe. KIULAFOGLU: Na scaso an den itan Skaraofki! ... Zoita, Zoi- ta... vin’ linga mine, se nu te umfla o diavolos cornoratos. JORGU (in parte): Ba c& chiar! ... scapa de unul si da peste altul... (Tare.) Nu va mai sparieti degeaba... Mai bine haideti cu totii s& sarb&m ziua asta fericita in care un copil nebun au cistigat jar iertaciunea si dragostea mogului sau... (Catra Gingu.) Unde mi-i logodnica, cucoane Gingule? 86GINGU: Acasa... cauta-n carti. IORGU: Prietinilor! ... va poftesc peste trii-zile la nunta me cu duduca Marghiolita, fiica sulgeriului Gingu. GINGU: Ura! ... strigati ura, mai! TARANII:. Ura! GAHITA: Totodata, domnilor, vA poftesc si eu la nunta me cu, d-lui baronul von Kleine Schwabe. GINGU: Ira! TARANII: Ira! DAMIAN: Dec! ... da aista de unde-o iesit? IORGU (incet, mosului sdu): Ti-oi spune mai pe urma... SCHWABE: Liebe Gahizen! du bist meine Lieben! GAHITA: Pour toujours? SCHWABE: Tusur! IORGU (incet, Gahitei): Vrea sA zicd noi sintem cfit de-acum? GAHITA (furioas&): Monstre! GINGU: Mai Enachi! ... stii ce?... De vreme ce Iorgu tau s-o indreptat pe calea adevdrului, hai sA tragem o hor cu totii. DAMIAN: M§ri, bine zici, surdule... Unde-s_scripcarii? Taté-i... Ian ascultati, dancilor ... sA-mi cintati o hora de cele trinesti, cum le placea parintilor nostri. (Scripcarii_cint hora. Damian, Gingu, Zoifa, prietenii si féranit se prind la joc.) DAMIAN: Mai, Iorgule!... da tu vii s& joci? Tot nu-ti plac obiceiurile noastre? IORGU: Ba acum imi sint dragi... Acum stiu sd pretuiese bu- natatile care ne-au ramas de la stramosi si sa deie Domnul sa le pastram totdeauna, pentru ca si réaminem tot romani si si ne fie dragé tara noastra!... (Se prinde in hora.) TOTI: Ura! ... s& traiascd. Moldova! (Tofi joc hora, afaré de Kiulafoglu care trage ciubuc deoparte; Gahita si Kleine Schwabe joc valful impregiurul horei.) COR FINAL Sint roman si tot roman Ew in veci voi si rémin! Tara noastra sa trdiasca, Si-n veci steua sa-i luceasca! (Cortina cade)IASI IN CARNAVAL Tablou in trei acte PERSOANE: Postelnicul TACHI LUNATESCU. TARSITA, femeia lui Jignicerul 'VADRA ot Nicoresti ALECU, nepotul séu LEONIL, cadet de cavalerie Satrariul SABIUTA, comisar schiop MARGHIOLITA, fica lui CATI, modisté TRE! PRIETENI a postelniculut Tachi UN IRO UN PAZITOR DE NOAPTE - UN TURC UN JIDOV masti UN DRAC UN: NEAMT beat IROZI, STEA, PAPUSI, LAUTARI, SLUJITORI, MASTI, DRACI.- ACTUL I Acest act se petrece in casa postelnicului Tachi Lunatescu, Tea- trul reprezinté un salon bine mobilat, cu usi in stinga, in dreapta si in fund; doud divanuri: unul in dreapta, altul in stinga, si in mijlocul scenei o masa de carti intinsd, cu scaune pempregiur. SCENATI LUNATESCU, TARSITA (Amindoi, lungifi pe divanuri, dorm hordind.) LUNATESCU (trezindu-se si ciiscind): Soro? TARSITA (asemene): Ce-i? LUNATESCU: Cite ceasuri sint? TARSITA: Cite-au fost si ieri pe asté vreme. LUNATESCU: Da mult am mai dormit! bre! bre! ian catd c-au insdrat. TARSITA: Cum nu-i dormi daca esti cit un somn? LUNATESCU: Aud, draga? TARSITA: Zic ca alta nu stii s4 faci decit sa hordiesti. LUNATESCU: Asa sa traiesti? TARSITA: Mai bine ie sama s& nu te trezesti intr-o dimineata mort de damla. LUNATESCU: Ba s& fereascA Dumnezdu! auzi vorbi?... nu-i destul c-am visat grozaviile lumii; incd ma si sparii cu damlale! Foarte-ti multémesc de bunAatate. TARSITA: Ce grozavii zici c-ai mai visat? Or fi iar niscaiva fleacuri. LUNATESCU (serios): Ba nu, draga. Asta data am avut un vis care m-au incretit din talpa pan-in crestet. TARSITA: Ce vis? LUNATESCU: O -revolutie! un complot infricosat! TARSITA: Ha, ha, ha! LUNATESGU: Nu ride, soro, cd, zdu, nu-i de saga. De citeva zile mi se bate ochiul sting; si sint sigur ci are si se-n-timple in curind vro bldstamatie grozava. TARSITA: Ha, ha, ha, ha! LUNATESCU: Ian auzi-o cum ride cind fi vorbesce de revolutie! §-apoi pas de nu zi: poale lungi, minte scurta. TARSITA: Zi mai bine: haine strimte, minte-ngusta. 89: 5 LUNATESCU: Da-ntalege-m, fiinté ndtingd ce esti. Acum lu mea s-au deschis... s-au deschis peste masurd! Acum toti vreu sa“ fie deopotriva, zicind ca toti sint de-o fapturd: cu ochi, cu nas, cu gura... si cd nici unul nu-i coborit cu hirzobul din cer. Auzi vorbe! deopotriva! daca se potriveste... eu s4 fiu totuna cu un ciocoi... si tu, ce esti cucoanad protipenda, sa fii totuna c-o giupineasa din casa! TARSITA: Taci, frate, cé-mi vin istericale... au capchiet lumea! LUNATESCU: De tot, dragd Tarsité!... de-aceea m& si tem de comploturi. TARSITA: Dar cine vrei sa le faci aceste? LUNATESGU: Cine?... Parcd nu sint ei o multime de bonjuré care ne numesc pe noi ruginiti. TARSITA (furioast): Eu ruginita! LUNATESGCU: Dar, dar; nu te-aprinde degeaba... Las’ cA nu se mai catadicsesc si ne sdrute mina ca mai-nainte; apoi ii auzi ca-ti stropsesc urechile cu vorbe de pe ceea lume: cu opinia publicé! Auzi? opinia publicd!... parcd eu am trebuintd de dinsa, cind mosii si stramosii mei au trait foarte bine, far-a sti ce soi de mincare-i ea. Ah! soro, in rele vremi am agiuns!... Numai Dumnezau sd-si aiba mila de noi, cd toate merg pe dos! (Bate din palme.). Bre! fa!... SCENA IL LUNATESCU, TARSITA, SAFTA (intré prin fund) SAFTA: Aud, cucoane. LUNATESCU: Ada: dulceti, Safto. TARSITA: Si sa spui ficiorului sa mearga la marsan-de-mod s-o pofteasca aici. SAFTA: Aud, cuconita. (Iese prin fund.) LUNATESCU: Asa, asa, soro dragaé! Din zi in zi lumea‘se face mai sumeata si trebile sa incilcesc mai urit. Eu, unul, stiu cd ma tem!... imi marturisesc pacatul... mai ales de cind am visat complotul de care ti-am vorbit. TARSITA (ingrijité): Mari, nu suguiesti, frate? - LUNATESGU: Nu, suflete, nicidecum. Revoltantii isi daser& cuvint si se imbrace in costiume de irozi, pentru ca sd nu deie pre- pusuri, si... parcd-i vad avidoma s-acum alergind pe uliti cu coifuri de hirtie poliitd si strigind in gura mare: Iroood! opinia publicd!... Uf! imi curg sudori fierbinti pe spinare. . (Safta intra cu dulcefi.) 90TARSITA: Bea apa race ca te-i racori. Se LUNATESGU (luind dulcefi): Eu unul ma-ngrijasc foarte mult... Ce dulceti sint aieste? SAFTA: Serbet de nufar. LUNATESCU: Nu pentru mine, ci pentru obstie... dulceti de chitru mai avem? SAFTA: Mai sint inca doua chisele. LUNATESCU: Imi vine s& dau stire politiei ca si ieie masurile cuviincioase. TARSITA: Sa-ti fie de bine, draga. LUNATESCU: Sarut ochisorii. (Ist aprinde ciubucul.) TARSITA (luind dulceti, zice incet Saftei): Mai trecut-au azi ca- lare pe-aici? SAFTA: Cine? Ofiteriul? TARSITA (cu blindefi): Dar, Saftico... ofiteriul Leonil. SAFTA: Au trecut de vro doua ori. TARSITA (pitrunsi): Si... s-au uitat la ferestrile mele? SAFTA: Ba nu. TARSITA (minioasi): Lipsesti, toanto! LUNATESCU: S&-ti fie de bine, soro. TARSITA: Sarut gurita. LUNATESCU: Safto, zi unui ficior ca s4 pofteasca aici pe satrariul Sabiuta, comisarul cfartalului nostru. (Safta voieste sé iasd prin fund, dar se loveste in usé cu Alecu, si'paharele se stric.) TARSITA: Carnacsi! LUNATESCU (risi&rind): Ce este? revolutie! SCENA II LUNATESCU, TARSITA, ALECU ALECU (intra prin fund): Ba nu, cucoane Tachi... un duel intre chisele si pahare. LUNATESCU: A!... tu esti, Alecule? . ALECU: Eu, care ma finchin cu sara bund... (Sarutind mina - Tarsitei.) Cucoana Tarsita-i sindtoasd? : TARSITA: Noi sintem bine; dar d-ta cum te mai proslavesti cu slujba dicaniceasca? ALECU: Ma primblu si eu pintre cele dele cum da Dumnezau. LUNATESCU: Si nu te impedici vrodata? ALECU (cu mindrie): Desi slujba mea este favoritoare circiocu- 91rilor, m4 pot ins& fali c& incd n-am facut nici un pas necumpanit si c& n-am picat in opinia publica. — LUNATESGU: Na si altul cu opinia publica!... Nu ti-am spus, soro, cA toti se molipsesc de boala asta?... Sérmane Alecu! ... ce-ar zice mosul tau, bietul jignicerul Vadra, din fundul Nicorestilor, cind ar afla cA tu in loc sa te folosesti de slujba, ca oamenii, pentru ca sa te chivernisesti, alergi dupa visuri desarte si te inchini la niste cuvinte saci? ALECU: Cit mi-a fi cugetul curat, nu-mi pasa de cele ce-ar zice mogul meu si altii. Mai bine sA fiu sarac si curat, decit bogat si hulit de lume; pentru ca cinstea-i cea mai frumoasd avere pentru. un om cu simtiri bune. Cit pentru mosul meu... el, care n-au iesit niciodata din Nicoresti, stie si facd vin si bani; eu stiu sA cheltuiese banii si sd beu vinul. Prin urmare iarasi efit. TARSITA: Bravo, Alecu! bine faci. LUNATESCU (in parte): S-aista-i bonjour. (Tare.) Ei! da ce mai veste prin tirg? ALECU: Bine; veselie peste tot locul, cdci sintem in carnaval. In toate ulitele intilnesti mdsti, pApusi, irozi... LUNATESGU: (spiriet): Irozi! (In parte.) Revolutia-i gata! . Visul mi se implineste! ALECU: Da ce ai, cucoane Tachi, de te-ai ingalbinit? TARSITA (viind lingé Lunétescu): Cu adevarat! ce? nu ti-e bine, draga? LUNATESCU: N-am nimicad... Esti sigur cd sint irozi pe uliti? ALECU: Dupa ce i-am vazut cu ochii... dar... ce are-a face?... LUNATESCU (in parte): Sintem perduti! Ma duc sa-mi incare pistoalele. (Fuge pe usa din stinga.) TARSITA (sparieta): Saracan de mine, cd mi-au nebunit barbatul! ma duc sA ma-nchid in casa, c4 mi-e fricd. (Fuge in dreapta.) ALECU: Iaca pozna c& au sturluibat amindoi!... Oare ce dracul i-au apucat? Mari, ducd-se naibei! ce-mi pasi? (Cautind la ornic.) Sase ceasuri... n-am vreme de perdut. Trebuie sa ma-ntilnesc cu prietenii_ cu care am vorbit si merg la bal masche. Avem sa ne im- bracim in papuseri; ha, ha, ha! Ce-or sé mai rid& prin lojii! ([si ia pialaria.) Ian s4-mi fac socoteala... Pana la inceputul balului mai - sint incd vro doua ceasuri si giumitate ... agsadar, am toata vremea ca sé trec pe la Marghiolita, fiica comisariului Sabiuta ... (Scofind o scrisoare din buzunar.) Dar ce dracul sé fac acum cu ravasul mogului meu? El mi l-au trimes ca sa-l dau cuconului Tachi, si cuconul Tachi s-au facut nevazut... Ce si fac?... A! iaté vine cineva. (Vdzind pe Cati.) Dumnezeule, Cati, modista! (Se inchina Catii.) 92Nae SCENA IV ALECU, CATI (intra prin fund, aducind o cutie cu bonete) ALECU: Negresit, cauti pe cucoana Tarsita, mademuasel Cati? CATI: Dar, cucoane Alecule; ii aduc o boneta noua. ALECU: Ce? ma cunosti? €um de-mi stii numele? CATI: Tot asemenea precum mi-l stii si d-ta pe al meu. ao ALECU: Pentru d-ta nu-i de mirat, mademuasela, pentru cd cine’ te vede doreste sA te si cunoasca. i CATI: De vreme ce-mi faci complimenturi, apoi di-mi voie sa-ti: spun si eu ca ai mult talent pe ghitara. v ALECU (rizind): Da de unde-ai aflat? CATI: Las’ ci te-am auzit eu insumi; dar mi-au spus-o §-0 per- soana care iubeste foarte mult muzica de cind te-au auzit pe d-ta cintind pe sub ferestrile sale. ALECU: Marghiolita! o cunosti? ... CATI: Mi-i buna prietina si ne videm in toate zilele. & ALECU: Cu adevarat; sideti fafa-n fata. . CATI: Si vorbim adeseori de d-ta. ALECU: Ah, mademuasela, cit ma norocesti cu cuvintele aceste! D&-mi voie dar si mA numar si eu de-acum pintre prietinii d-tale. CATI (dindu-i mina): Cu nfare bucurie. ALECU: De-acum. te rog s&-mi poroncesti la cite te voi putea sluji. . CATI: Bucuros; dar si d-ta s4 urmezi asemine cu mine. ALECU: Frateste ... si, spre dovada, iaté o scrisoare pe care te rog s-o dai cucoanei Tarsitei ca s-o deie boierului d-sale. CATI (luind scrisoarea): Ada. ALECU: Mademuasel Cati... sdrut minile CATI (zimbind): Si... ce s& spun Marghiolitii? ALECU: Spune-i c-o iubesc din tot sufletul. CATI: Foarte bine. Oi spune c& tindrul ce-o iubeste meriteaza dragostea ei. . (Voieste si iasi.) (Alecu se inchind si iese.) CATI (singura): Ce de treaba tindr! ... D-apoi si Leonil al meu... mor dupa el cind imi zice cA m& iubeste ca o sabie turceasca ... numai ji cam nebun, cam berbant... dar ce sa-i faci? nu-i degeaba cornet la cavalerie. Ian s{ videm ce-mi scrie? (Scoate un ravas din sin si-l citeste:) »/ngerul meu! Tu esti steagul la care ochii mei stau tintiti cu dragoste si cu fala. Glasul tau e mai dulce decit trimbita scadronului!... Pentru tine doresc cinuri si slava; pentru tine as birui lumea toata. Desara ma 93i duc la bal masche! Vina si tu, puitile, s& petrecem impreuna. ‘Eu oi fi imbracat in Irod-imparat. Al tau pentru vecii vecilor. Leonil Crisu.4 Auzi cit e de nebun! ha! ha, ha! “y SCENA V CATI, LUNATESCU (intré prin stinga posomorit si cu doud pistoale, in mini) LUNATESCU (Cu glasul amortit): Revolutie! CATI (spiiriindu-se): A! ‘ LUNATESCU: Ce vad?... Modista cea frumoasa! CATI (in parte): Oare nu cumva-i turbat? LUNATESCU (lasind pistoalele pe canape si apropiindu-se iute de Cati): Madmuasela . .. vazut-ai irozi pe uliti? CATI (cu frict): Ba... nu... LUNATESCU A! slavi Domnului... pared m-am mai racorit! CATI (in parte): Negresit cd-i lipseste 0 doaga. LUNATESCU: Cind ai sti, madmuasela, cit bine mi-ai facut cu doua cuvinte... crede ci mi-ai dat viata, (luind-o de mind) si de la vointa matale atirna ca si-mi dai si inima. CATI (cu mirare): Ti-am dat viata? si vrei inima?... nu te-ntaleg. LUNATESCU: Nu-ntalegi, scumpa si frumoasd modist& ce esti, ca ochii matale m-au prins de suflet? CATI (rizind): Ochii mei te-au luat de suflet? (In parte.) Vor- beste-n bobot. LUNATESCU: Nu-mi intoarce vorbele-n cabazlic. Vreu sa-ti zic va, din ceasul ce te-am vazut, mi-ai placut asa de mult incit sint gata a cheltui pentru mata tot venitul mosiilor mele. CATI: Si ce-i va raminea cucoanei d-tale? LUNATESCU: Tarsitii?... Ah, nu te ingriji de dinsa; ingrijes- te-te mai bine de starea in care m-au adus nurii matale. CATI: De citi ani esti? LUNATESCU: Nu cduta ca-s sur, is verde inca. CATI: Esti sur-verde? foarte bine. MA duc s-o spun cucoanei Tarsitii, pentru ca sA se bucure. (Voieste sé iasi prin dreapta.) LUNATESCU: Nu face pozna, madmuasel Cati... asteapta. CATI (iesind): A! vrei sé-mi dai zistrea cucoanii? ha, ha, ha! LUNATESCU (aleargi dupi ea): Cati, Cati... asculta, modista impelitata. Au fugit! ... Ar avea haz si ma pirascd nevestii! ... Ba, zau n-ar avea haz nicidecit, pentru c& Tarsita mi-ar scoate ochii... A dracului modista! sé nu vreie si se boiereasca!... Ce s& fac ca s-o induplec? (Sta pe ginduri.) 94SCENA VI ee LUNATESCU, SABIUTA (dind busna in odaie pe usa din fund.) SABIUTA: Iatd-ma-s cucoane Tachi, €e-mi_poroncesti? Le LUNATESCU (réistirind): Ho, c& m-ai spariet!... Dar bine c-al venit, arhon satrar, pentru cA am sa-ti descop&r niste lucruri care % au s4 te-ngrozasca din talpé pan-in crestet. SABIUTA: Sint gata si te-ascult, cucoane. ; LUNATESCU: Prea bine!... dar mai intii raspunde: te simti in stare sa te jartfesti pentru patrie? ; SABIUTA (ingrijit): Ce fel... sA ma jartfesc? 4 LUNATESCU (serios): Cu totul... si cu viata, poate!... dupa impregiurari. Q SABIUTA (spiriet); Cu viata mea? ori cu alta? . LUNATESCU: Cu a d-tale! } SABIUTA: Cu... a... mea? LUNATESCU: Dar! SABIUTA: D-apoi stiu eu? LUNATESCU: Ce fel? daca stii?... Nu esti insarcinat cu linis- tea si cu siguranta publica? Nu esti un madular al politiei? Nu esti } comisar? .. . SABIUTA (oftind): Ba sint. LUNATESCU: Aceste cinstite titluri trebuie deci si te-ndemne a nu cruta nimica pentru binele obstesc... pentru patrie!”... Patria! intélegi? SABIUTA: Intaleg, dar nu te pricep. LUNATESCU: Mi-i pricepe prea mult, nefericitule, cind ti-oi impartasi taina infricosata de la care spinzura viata noastra! SABIUTA: Saracan de mine, cucoane! Ce taina? LUNATESGU (se apropie de Sabiutii, il trage deoparte si-i zice la ureche serios): Vazut-ai irozi pe uliti? SABIUTA (se uiti la Lundtescu lung $-apoi zice): Am vazut. LUNATESCU: Sintem perduti! SABIUTA: Cum? LUNATESCU: Acei irozi, Pe care i-ai vazut d-ta nu erau irozi, cum nu sint eu Nastratin Hogea, ci complotisti ascunsi in costiumuri de irozi... buntasi care au de gind s& deie foc tirgului in asta- noapte! - SABIUTA(rasérind, 1): Elei! LUNATESCU: Ba mai bine zi: Kirie eleison... Dar s& nu-i JA- sdm, arhon satrar, ca sa-si implineascd planul cel nelegiuit... Si dacé vom izbuti a-i prinde, dragi Sabiuta, sd stii cd te faci aga. , SABIUTA: Aga! da... d-ta? LUNATESCU (zimbind): Eu? ... Helbet! ee! 95P SABIUTA (aprinzindu-se): Bine zici, cucoane Tachi; datoria noastra de patrioti este si inaddusim complotul in fas. Trebuie sf~.. facem, si s dregem, gi s inchipuim... si sd facem :.. sis dregem ... \\ intr-un cuvint, vind cu mine. . LUNATESCU: Ba nu... eu gd acasi... Du-te d-ta de fa ce-i /sti pentru ca sa departezi primejdia si ada-ti aminte c4 patria as- *teaptd scAparea sa din minile unui comisar de cfartal! “~ “SABIUTA (cu entuziasm, voieste sti-si scoaté sabia): Ma giur... LUNATESCU (téindu-i vorba): Lasa giuramintul pe alta data, ca nu-i vreme de perdut. SABIUTA: M-am dus... (Iese iute prin fund.) LUNATESCU: Sa ne videm sanatosi. SABIUTA (intrind iar): Aga? LUNATESCU: Aga! (Sabiufa iese.) LUNATESCU: Cind ar sti Moldova ce slujbi i-am facut eu, mi-ar ridica un monument de patru lei... adusi de peste granita!... Dar aud glasul nevestii. Oare si-i fi spus ceva modista? ... Ce-i bine nu-i rau; mA duc sé ma-mbrac. (lesind prin stinga.) Nici pe dracu s4-l vezi, nici cruce sa-ti faci! - SCENA VIL TARSITA, CATI (viind din dreapta) TARSITA (purtind o boneti incarcaté ca flori multe, pene si cordele): $i zici, Cati, cd ma prinde boneta asta noua? CATI: Cum s& nu te prindd?... Cind ii cineva tindra si frumoas&... orice pune pe cap ii merge. TARSITA (cu cochetérie): Asa-i? Asta ziceam si eu cumnaticai mai alaltaieri, si nu vrea s4 ma creada. : CATI: A fi batrinad ... poate. TARSITA: Dar, ar putea sa-mi fie bunica. CATT: De-aceea! ... fi zuliar de tineretile d-tale.. TARSITA: Nu-i vina mea dacd m-au inzdstrat natura cu gratii. (In parte.) Ah! cind m-ar videa acum Leonil. CATI (in parte): Cind ar videa-o Leonil ar zice ca-i stahia ca- zarmei. TARSITFA: Si cit zici cd tin bonetele amindoua? CATI: Doisprezace galbini. TARSITA: Nu-i prea scump? CATI: Poate fi ceva scump in Jume pentru 0 cucoana mare ca d-ta? Iat& nota. 96TARSITA (luind nota): SocotealA veche: 20 de galbini; doua bonete, 12 galbini; peste tot 32 de galbini. (Dind nota Catii.) Foarte bine; s-o arati boieriului. . CATI: Da oare mi-a plati indata? ... Vezi c-astept acum de-un an. TARSITA: Cum s nu plateascd? ci doar nu da din banii lui. CATI: Prea bine... Sdérut minile, cuconita. (Voieste si iasd.) Al uitam ravasul cuconului Alecu. TARSITA: Ce ravas? : . CATI: Cuconu Alecu m-au insarcinat s&-l dau d-tale ca s&-l dai boierului. . TARSITA: Ada-l incoaci. (Ia ravagul). (Cati se inchind $i iese.) SCENA VIII TARSITA: Ce ravas sa fie?... de la cine?... ii despecetluit . .. ian s4 videm. (Deschide ravagul.) Ce vAd?... de la Leonil! Ah! (Pica pe un scaun.) Leonil imi scrie!... Leonil! Leonil! (Sdruté ravasul si citeste:) »lngerul meu! Tu esti steagul la care ochii mei stau tintiti cu dragoste si cu fala!“ (Vorbind.) Ah!...ma asemeluieste cu un steag! voinicelul meu, voinicel! ... cit de frumos scrie! (Cetind.) ,,Glasul tau e mai dulce decit trimbita scadronului! ...“ (Vorbind.) Decit trimbita scadronului! ... cit ma iubeste! (Cetind.) Pentru tine doresc cinuri si slava! . pentru tine as birui lumea toata!* (Vorbind.) Te cred, ingerul meu, daca m-ai biruit si pe mine! (Cetind.) »Desara ma duc la bal masche; vind si tu, puiule, ca s& petrecem impreund. Eu oi fi imbracat in Trod-imparat*. (Vorbind.) Irod-imparat! Vezi dacd-i militar, tot a vitejie trage! (Cetind.) ,,Al tau pentru vecii vecilor!“ (Vorbind si sculindu-se.) Ah! Leonil, si eu sint a ta pentru vecii vecilor. Ce fericire! ... unde-i Cati s-o sérut de mii de ori c& mi-au adus un ravag atit de slavit!... Si eu oi merge la bal masche, si m-oi intilni cu tine, scumpul meu Leonil! viteazul meu Irod-imparat (Stri- ga.) Safto, Safto! SCENA IX TARSITA, SAFTA (intrind prin fund) SAFTA: Aud, cucoana. TARSITA: Du-te degraba, Saftico, la teatru, si sd-mi iei doud domino de catife. ? — Comedii si drame 97SAFTA: Ce mincare-i aceea, cucoana? TARSITA: Du-te de spune acolo cum iti zic eu: si-ti deie doua domino ... domino, auzi tu? si s4 le duci la cumnatica. SAFTA: Si-apoi? TARSITA: S-apoi si m-astepti acolo pan’ ce-oi veni eu. Na si bani. (Ii da 0 punga.) SAFTA: Foarte bine; doua ... cum le-ai zis? TARSITA: Domino. SAFTA (iese prin fund, zicind): Doud domino, doud donimo, doua dimono... TARSITA (alergind dupé Safta): Domino, proasto! (Viind in fata scenei.) Cit imi bate inima de tare! parc-am alergat doud poste pe jos... Ah! ce putere are amoriul asupra inimilor celor gingase! SCENA X TARSITA, LUNATESCU LUNATESCU (in parte): Tarsita! ... Aflat-au.oare ceva? TARSITA (in parte): Barbatul meu! ... de n-ar afla... LUNATESCU (cu dragoste): Draga?... « TARSITA (asemene): Fratioare? ... LUNATESCU: Ce facem in asté-sara? TARSITA: Eu m duc sa petrec la cumnatica; dar mata? LUNATESCU: Eu, surioara? zu, nu stiu. TARSITA: Nu gioci cartile, puiule? LUNATESCU: Ba as giuca, sufletul meu, dac-as avea cu cine. TARSITA: Iatad, tocmai ci ne vin prietinii pentru partida. Pu- neti-va la gioc, c& eu m& duc s4 ma gatesc. (Iese prin dreapta.) SCENA XI LUNATESCU, TREI PRIETINI a LUNATESCU: Bine-ati venit, fratilor, cé v-asteptam cu nerab- are. UN PRIETEN: Asa, hotule, pentru ca sa ne iei paralele. LUNATESCU: In puterea prietesugului... PRIETENUL: Foarte-ti multémesc de prietesug, vere. Iata trii sri de-a rindul de cind perd necontenit. Nu ma pot scula o data fara ca sA nu intru platca. LUNATESCU: A cui e vina, daca nu stii si gioci? 98PRIETENUL: Nu mi-i in vata d-ta cartile? Eu care le gioc de douazeci de ani!... Ian sA vezi cum am sd te frec in asta-sara. Un timp ce vorbesc, un fecior aseaza masa de cari, aduce lumindri, carfi scl) | “LUNATESCU: Vorba multa, sdracie. (Aratind masa.) Tn faptd se cunoaste omul... Poftim. (Tachi cu doi prieteni se pun la cdrfi; al treilea priveste.) PRIETENUL: Preferantul giucim? Cite zéce parale fisa? LUNATESCU: Cum iti vroi... Eu fac c&rtile. (Amesteca cartile si le impartey Ce noutati ati mai aflat astazi? PRIETENUL: Tot cele de ieri si de-alaltaieri... Nimic. LUNATESCU: Cum? N-ati vazut pe nime? PRIETENUL: Ba am vazut o multime de irozi pe uliti. LUNATESCU (scapind curtile din mini): Irozi! (In parte.) Tar irozi si tot irozi! PRIETENUL: Na! e-ai facut mal-donné... si ce carti bune aveam! LUNATESCU: Pardon! PRIETENUL: Pardon, pardon, dar preferantu-i pe bani. SCENA xi Cei denainte, TARSITA (cu mantela $i Capela) TARSITA (intrind prin dreapta): Sluga, d-voastra, boieri. PRIETENII (inchinindu-se): Sarut minusitile, cucoana Tarsita. TARSITA (apropiindu-se de Lunétescu): Cum iti merge norocul ~draga? LUNATESCU: De-abia am inceput: dar nadajduiesc c& mi-a fi in favor, de vreme Ce te interesezi mata, sufletul meu. TARSITA: Iti proorocese ca ai sd cistigi mult in asta-sara. LUNATESCU (in parte): De-ar fi'si Cati modista cuprinsa in acel mult! TARSITA: Eu va las cu sara buna. (Sdrutind pe Lunétescu pe frunte.) Noroc bun, draga, si gioacd cu minte. (Iese prin fund.) LUNATESCU: Sa nu ma lasi multé vreme singur, sufletul meu, ca mor de urit far’ de mata. PRIETENUL (catra ceialalfi): Cit de bine trdiesc impreuna! LUNATESCU (in parte): S-au Pornit! De-acum ma pot duce un- jul... la magazia modistei! .. . si cit pentru irozi, Citra prietenul care nu joacd.) Vina, te rog, de gioacd in locul meu vro giumatate de ceas, cd am putind 99treaba p&n-in tirg. (Se scoala; prietenul se pune in locul lui Lund- tescu.) PRIETENUL: Da, bine... ne lasi? incotro? LUNATESCU: Ma duc sa cumpar o boneta nevestei. (Isi ia pa- laria si pistoalele st iese prin fund.) - PRIETENUL I: Ce casa blagoslovita! se jubesc de 20 de ani ca niste hulubasi. PRIETENUL II: Protos. PRIETENUL II: Defteros. PRIETENUL I: Preferant! (Cortina cade) ACTUL I Teatrul reprezintd partea Ulitei Mari dinspre Trii-lerarhi. In dreapta, magazia modistei Cati, avind pe la fereste bonete si capele. In stinga, in fata, casa comisarului Sabiut’. Ulita este pus- . tie si Intunecoasd; numai un culucciu se zareste in stinga, la coltul , casei comisarului. ‘La ridicarea cortinei un orologiu indepartat bate septe ore si, dupa ce inceteazd, culucciul strigd: »Raita!* SCENAI LEONIL (iesind din magazia .modistet): Adio, scumpa si nepre quita modista!... inger cu bonet& si cu papiliote, care-mi indulces viata si-mi tives' i basmalele! Asteapta-ma pan’ intr-un ceas, ca ar s& ma-nfatosez ochilor +Ai de sopirla in costium de Irod-imparat, ca: esti vrednica a te numi imparateasa modistelor si amoreza unui cra CATI (iese pe pragul usii): Adio, craiule, berbantule. (Inchio usa.) LEONIL (viind in fata scenei): Ca modista lighioaie placuta r este pe fata pamintului. Cu inima te iubeste si cu degetele-ti coa: camesi... dac& nu-ti scoate ochii... Dar apropo de bal masche - cu ce-oi si ma duc la teatru? Prietinii care-or s& vie cu mine, in bracati in irozi, mi-au marturisit ci-s tufa de parale; pe de alta pa te, casierul nu face credit, si cit pentru patuti... (isi pipaie buz: narele) i-au batut_vintul de mult!... s-aga de mult, incit a ram pustie-n urma... Mari, ce-mi pasa! bun fi Dumnezau, mai ales pe tru cadeti de cavalerie. (Se pune drept ca un soldat.) In stinga! 1 _ eiorul drept inainte, mars!’ (Porneste catra fund, ficind mars.) Ran planplan, ranplanplan, plan, plan, plan. (Iese prin fund in stinga.) 100SCENAI . SABIUTA (iesind din casa lui), MARGHIOLITA (pe pragul usii) SABIUTA: Inchide biné usa pe dinlduntru, Marghiolita, si nu ma agtepta in asté-noapte, cA eu poate n-oi veni acasa pan-in ziua. MARGHIOLITA: Cum?... toata noaptea ai sA te trudesti? SABIUTA: Asa cere slujba, fata mea. Cu sara buna. MARGHIOLITA: Noapte bun, tata. (Inchide usa.) SABIUTA (vitnd in fata scenei): Aga! aga! ... De cind gindesc sd ma fac aga, eu satrariul Sdbiuta... is bun de dus la agie... Brrr... da frig ii!... da frig ii!... Auzi, comploturi de irozi, brrr... parcaé-mi curg sloiuri de gheata pe spinare... Desara-s rinduit la teatru. Am s4 ma-mbrac si eu in irod, sé m-amestec pintre masti si s& trag cu urechea, doar oi descoperi ceva... Hei! culucciu... CULUCEIUL: Aud. ‘ SABIUTA: Sa iei sama, dacd-i videa irozi, s-asculti ce-or vorbi. Auzi? CULUGGIUL: Aud. , (Sabiupa iese prin fund, in dreapta.) SCENA IIL CATI, MARGHIOLITA CATI (iesind pe pragul usii): Marghiolité, Marghiolita! MARGHIOLITA (asemene): Ce doresti, Cati? ‘CATI (viind in mijlocul scenei): Vin’ degraba sd-ti spun ceva. MARGHIOLITA (asemene): Ce lucru? CATI: M-am intilnit astazi cu iubitul tau, cu Alecu, intr-o cas si m-au insarcinat sa-ti zic cd nu te iubeste nicidecum. MARGHIOLITA: Ha, ha, ha, nebuno... Dar Leonil al tay cum se mai poarta cu tine?, CATT: Ca un leu. Ma iubeste mai mult decit trimbita scadronului si mi-au fagaduit cd m-a lua. MARGHIOLITA: Ce bine-ar fi sd ne maritém odata amindoua! CATI: Poate-o da Dumnezdu... Da, ian spune-mi: gatitu-ti-ai costiumul de bal masche? . . MARGHIOLITA: fi gata... insA ma tem s& ma-mbrac cu el. CATI: Pentru ce? MARGHIOLITA: Cind gindesc s& merg la bal masche fara stirea tatini-meu, mi se taie tot glasul. CATI: Nu fi copila. Ce te temi, dupa ce ai si mergi cu mine? MARGHIOLITA: Stiu; dar dac-a afla taté-meu? CATI: li zice c& s-au inslat si te-a crede. MARGHIOLITA: Dar Alecu? : i 101 i 226.70CATI: Lui Alecu fi spune ca te-ai dus la bal masche cu nadejde de a-l intilni pe dinsul. Si, cine stie... poate sa-l gasim acolo. (Trece prin fund un neamf beat care zice: Gott verlasst kein Deitscher nicht! ...“) MARGHIOLITA (sparietd): Vine cineva. (Fuge in casa.) CATI: La opt ceasuri s4 vii la mine. (Intra in magazie.) SCENA IV ALECU (vine prin fund din stinga, purtind o ghitaréi pe sub'manta): Oare sa fi iesit comisariul de-acasa? (Se apropie de casa lui Sa- biutd si cauté pe fereastd.) Perdelile sint trase. Nu se vede nimic. Ian sa cere a da de stire Marghiolitii, dupa chipul obicinuit ... sa-i cint pe sub feresti. (Isi acorda ghitara.) Bre! da frig ii! imi ingheata degetile pe strune... Ah, Marghiolita! cit trebuie sd te iubesc, pentru ca sa fac straja noaptea pe la mezul iernei!... numai un amor inflacdrat ca al meu poate rabda 17 graduri de frig. Haide... cum a da Dumnezau ... intr-un noroc! (Se primblé pe sub ferestele Mar- ghiolitii, cintind din ghitara si din gura:) Vina, draga, pan'te-astept, Sa te string la pept, Ca de frig si de-al tau dor Eu inghet si mor. (Cinta iar la fereastra Marghiolifii.) Nimic nu se iveste! ... oare ce-au patit azi de nu m-aude, c-am ragusit cintind ... Sa cerc si de-al doilea oara. (Cearcé ghitara.) Tronc! s-au discordat ghitara!... Pas acum de-o acordeaza cu minile in- ghetate! (O acorda.) SCENA V ALECU, LUNATESCU (invilit in manta, intra prin fund din dreapta urmat de patru léutari) LUNATESCU (ciitré léutari): Stati aici in colt putintel si v4 gatiti scripcele. (Viind in fata magaziei Catii, fara a vedea pe Alecu.) Iata-ma-s, in sfirsit, ling casa Afroditei inimii mele! ... Mi-au venit in gind s&-i dau o serenada prin care sa-i pot face cunoscuta starea jalnicd a sufletului meu... si nddajduiesc cd, dupa oftarile ce va auzi, se va milostivi a priimi cite i-am propus azi dupad-masa. (Cautti pe fereasta Catii). ALECU (neviizind pe Lundtescu): In sfirsit am acordat-o! (Cer- cind ghitara.) Suna bine acum. 102LUNATESCU: Ii acasd! Acu-i vremea. (Face semn figanilor sa inceapa.) ALECU: Curaj, Alecule. (In timp ce Alecu, cintd, léutarit se pornese din fund grémada si vin pn’in fafa scenet, cintind: ,,Ah, noroc noroace!, pe urmd se intorc inapoi, iar vin si iar se duc la fund. Lundtescu sta cu dosul la Alecu si priveste cu dragoste la ferestele Catii.) ALECU (cintind) Vina, draga, pan’te-astept. LUNATESCU: Cinta cu suflet, balaure. ALECU (minios): Cine dracu au adus cioarele aieste? (Voieste sa cinte, dar nu poate din pricina lautarilor carii réicnesc in gura mare: »Ah, noroc noroace!“) . LUNATESCU: Ofteaza, baragladina! ALECU (cintind) Sa te string la piept, Ei, geaba! nu-i chip de cintat! (Catra Lundtescu): N-auzi, domnisorule? N-ai putea sa te duci sa urli mai departe? LUNATESCU (neintorcindu-se): Ulita-i cit a mea, cit a d-tale. (C&tré léutari.) Trage of grozav, cioroiule! (Ldutarii tip cit le fine gura.) ALECU (odaté cu léutarii) Ca de frig si de-al tau dor -Eu inghet si mor. (Ferestele se deschid la amindoua casele. Cati si Marghiolita se ardt.) SCENA VI Cei denainte, CATI, MARGHIOLITA MAR. } Ce vpiet fi in ulita? ALECU (2ztirind pe Marghiolita si alergind la fereasti): Marghio- lita! MARGHIOLITA: Tu esti, Alecu? (Se pun amindoi la-vorba, incet.) 103LUNATESCU (zérind pe Cati): Modista! (Catré léutari.) Taceti, mii. (Se apropie de fereastd.) (Liutarit tac si se duc.) CATI: Ce vad? Cuconul Tachi! LUNATESCU: Eu si iar eu, frumoasa Afrodita! CATI: Dar ce cauti noaptea pe uliti cu lautari? LUNATESCU: Nu ma osindi, scumpa modista ce esti, cA numai amoriul ce am pentru tine au putut si ma scoata din sarite. CATI: Nu ti-e rusine s& vorbesti aga, d-ta, om insurat? LUNATESCU: Ei! draga, cu rusinea ast4zi n-o scoti la cap. Dar nu-i vorba de rusine ... ii vorba ca te iubesc asa de nastrusnic, incit acum sint adiafor pan’ si de ciubuc! eu, care eram in stare sa-mi vind sufletul pentr-o liule de tiutiun. CATI: Ha, ha, ha! $-apoi ai obraz sa-mi zici cd ma iubesti ca sufletul? * LUNATESCU: Ascultd-ma: Ce vrei de la mine? capele? bonete?- CATI: Foarte-ti multamesc, cd am prea multe. LUNATESCU: Cu adevarat! .:. ti-i magazia plina! Spune-mi dar ce doresti? Drosc4 de birja cu luna? mobile? .... Poronceste supusei slugi a matale. CATI (scotind o notéi din buzunar): Vreau sa-mi platesti socoteala cucoanei d-tale. LUNATESCU (in parte): M-au prins in capcana, diavoloaica. (Tare.) Cu mare bucurie ... Cit ii acea socoteala? CATI: Triizaci si doi de galbini. LUNATESCU: O bagatela... Iata banii, spre dovada ca sint gata a implini toate dorintile matale .:. numai de mi-i da o dulce nadejde... (Scoate punga si numédra banii pe fereasti.) ALECU: Zau? mergi la bal masche, Marghiolita? MARGHIOLITA: Merg cu Cati... Nadajduiesc insi ca mi-i sluji de cavaler, Alecule? ALECU: Pan’ la moarte, scumpa mea. (Vorbesc iar incet.) (In timp ce Lundtescu numara, jignicerul Vadra intra din dreapta, prin fund, suiertnd cu mirare si cliutind cu curiozitate impregiurul lui, fara a vedea insd pe Alecu si Lundtescu.) SCENA VIL Cei dinainte, VADRA VADRA: Mai! mai! mai! ...da mare tirg! ... Ce dé minunatii! . . - Ian priveste uliti, si mergi cale de-o posta si sé nu le mai dai de fund. Bre! bre!... si cind gindesc... puteam sd mor far-a videa 104

Comedii Si Drame - Vasile Alexandri

Caricato da

Informazioni sul documento

Titolo originale

Copyright

Formati disponibili

Condividi questo documento

Condividi o incorpora il documento

Opzioni di condivisione

Hai trovato utile questo documento?

Questo contenuto è inappropriato?

Copyright:

Formati disponibili

Comedii Si Drame - Vasile Alexandri

Caricato da

Copyright:

Formati disponibili

Potrebbero piacerti anche