Variaţia periodică a proprietăţilor fizice

Raza ionică
Raza ionică este raza unui ion dintr-o
reţea cristalină.
Raza cationului este mai mică decât
raza atomică corespunzătoare şi se
micşorează cu creşterea sarcinii
pozitive deoarece aceeaşi sarcină
nucleară atrage un nr. mai mic de e-.
Razele anionilor sunt mai mari decât
cele corespunzătoare atomilor.
 Raza ionică
¾ Raza ionică depinde atât sarcina ionului, cât şi de
numărul (cifra) de coordinare (NC).
¾ Creşte în grupă de sus în jos.
Al+3: 0.68 Å; Ga+3: 0.76 Å; In+3: 0.94 Å;Tl+3: 1.03 Å
¾ Scade în perioadă de la stânga la dreapta.
¾ Razele cationilor se micşorează cu creşterea NO.
Mn+2: 0.81 Å; Mn+3: 0.79 Å Mn+4: 0.67 Å
¾ Raza unui cation creşte odată cu mărirea cifrei de
coordinaţie (vezi legătura ionică, reţele ionice)
Sr+2: R6 = 1.32 Å; R8 = 1.40 Å; R10 = 1.50 Å; R12 = 1.58 Å
 Energia de ionizare

„ Energia (potenţialul) de
ionizare, Ei sau Ii a unui atom
reprezintă energia minimă necesară
pentru îndepărtarea unui e- din
învelişul electronic al atomului
aflat în stare gazoasă şi
transformarea acestuia într-un
cation.
¾ În perioadă, Ei creşte de la stânga la dreapta, având o variaţie
neuniformă, deoarece creşte sarcina nucleară şi electronii sunt mai
puternic atraşi de nucleu.
¾ În grupă, Ei creşte de sus în jos, odată cu creşterea numărului de
straturi energetice, e- aflat pe un strat mai îndepărtat de nucleu fiind
mai uşor eliminat.
 Afinitatea pentru electroni, Ae
„ Afinitatea pentru electroni, Ae, - energia degajată sau absorbită
la acceptarea unui electron în învelişul de valenţă al unui atom
aflat în stare gazoasă.
ex: F + e- → F- (Ae= -328 kJ/mol)
„ Ae este mărimea inversă a Ei
„ Variaţia în grupă şi perioadă este mai puţin regulată decât a Ei.
Cele mai mari valori ale afinităţii pentru electroni le au
halogenii.
„ Metalele alcalino-pămîntoase au valorile cele mai mici ale Ae
deoarece au orbitalul ns complet ocupat cu e- şi pentru
acceptarea unui electron este necesară energie mare.
„ Ae creşte în perioadă de la stânga la dreapta. Ae (kJ-mol)
„ Ae scade în grupă de sus în jos. B C N O F
-27 -128 >0 -141 -328
O + e - → O- (Ae= -141 kJ/mol) Al Si P S Cl
-43 -134 -72 -200 -349
As Se Br
-78 -195 -349
 Densităţi, puncte de fierbere şi topire
„ Pentru elementele solide, densităţile cresc cu A, iar în
perioadă, cresc de la stânga la dreapta, dar numai pentru
elementele solide şi scad în blocul p de elemente.
„ Toate metalele tranziţionale au densităţi mari din cauza
legăturilor metalice puternice.
„ p.t. depind de: tipul de reţea, natura legăturilor formate,
volumul atomic
„ Cele mai mici valori ale p.t. le au următoarele metale:
Hg (-38°C), Ga (29.8°C), Cs (28.7°C), iar cele mai mari
p.t. le au metalele tranziţionale: Ta-Nb and W-Mo
deoarece acestea formează reţelele metalice cele mai
compacte.
H (0.0089g/cm3), C (3.52g/cm3); valori mici: Li (0.53g/cm3), K (0.86g/cm3),
- valori mari: Os (22.5g/cm3)
 Proprietăţi chimice periodice

„ Electronegativitate
Caracterul electrochimic
- reprezintă gradul de
acceptare a unui e- de către
un element. Dacă un atom
acceptă uşor e- înseamnă că
are caracter puternic
electronegativ (ex.
halogenii), iar dacă are
tendinţa să piardă e- are
caracter electropozitiv.
 Caracterul electrochimic al elementelor
Pauling – consideră că electronegativitatea unui atom
dintr-o moleculă reprezintă tendinţa atomului de a atrage
perechea de e- de legătură.
Coeficienţi de electronegativitate Pauling
χCs= 0.8; χLi = 1; χH = 2.2; χS = 2.60; χCl = 3.15; χO = 3.44; χF = 4
 Caracterul electrochimic al elementelor
„ Electronegativitatea este o caracteristică importantă a
atomilor şi determină:
„ Proprietăţile chimice
„ Tipul legăturilor chimice dintre atomi
„ Polaritatea legăturilor covalente
„ Energia de legătură.
„ Caracterul electrochimic este corelat cu caracterul
metalic al elementelor.
„ Metalele au caracter electropozitiv, χ <2, iar
nemetalele au electronegativitate ridicată, χ>2.
„ Semimetalele (B, Si, Ge, As, Te) au coeficienţi
χ=1.90 - 2,10.
 Valenţa sau numărul de oxidare (NO)
„ Valenţa unui element este dată de numărul de e- ai acelui
element care participă la formarea legăturilor chimice.
Electronii de valenţă sunt toţi e- unui element ce pot participa
la formarea de legături chimice.
„ Numărul de oxidare (NO) reprezintă sarcina formală ce se
atribuie unui element dintr-un compus, în funcţie de sarcinile
formale ale celorlalţi atomi dintr-un compus.
„ Suma NO ale elementelor care formează un compus = 0
„ NO a elementelor depinde de poziţia acestora în sistemul
periodic.
„ Capacitatea elementelor de a se combina este exprimată
mai corect prin NO.
 Numere de oxidare – reguli de calcul
ƒ Fluor NO = -1
„Oxigen NO = -2 excepţii: H2O2 şi perioxizii (NO= -1)
„ Metalele au NO pozitive
metalele alcaline N.O.=+1
metalele alcalino-pământoase N.O.=+2
„ Substanţele elementare au N.O. = 0
„ NO maxim pozitiv = nr. grupei
„ Elementele cu electronegativitate mare au NO negative
NO negativ maxim = 8 – nr. grupei
„ Elementul mai electronegativ dintr-un compus chimic va
avea NO negativ, iar cel cu electronegativitate mai mică
va avea NO pozitiv.
„ Elementele ating NO maxim pozitiv în fluoruri.
 Numere de oxidare
Compuşi cu O, H şi F formaţi de elementele perioadei a 3-a
Grupa 1 2 13 14 15 16 17
Compuşi cu H NaH MgH2 AlH3 SiH4 PH3 H2S HCl
Compuşi cu O Na2O MgO Al2O3 SiO2 P4O10 SO3 Cl2O7
Compuşi cu F NaF MgF2 AlF3 SiF4 PF5 SF6 ClF5
NO/H +1 +2 +3 +4 -3 -2 -1
NO/O +1 +2 +3 +4 +5 +6 +7
NO/F +1 +2 +3 +4 +5 +6 +5

Elementele din blocul p prezintă 2 sau mai multe stări de

oxidare pozitive.
Metalele tranziţionale prezintă un număr mare de stări de
oxidare.
 Numere de oxidare
Elementele din blocul p gr.13 gr.14 gr.15 gr.16 gr.17
prezintă 2 sau mai multe B C N O F
stări de oxidare pozitive. +3 +4 +5 +2 -1
+3
Stabilitatea NO maxim Al Si P S Cl
+3 +4 +5 +6 +7
scade în grupă de sus în (+2) +3 +4

NOmax-2
jos şi în acelaşi sens Ga Ge As Se Br
creşte stabilitatea stării
NOmax
+3 +4 +5 +6 +7
de oxidare pozitive +1 +2 +3 +4 +5
In Sn Sb Te I
inferioare. +3 +4 +5 +6 +7
+1 +2 +3 +4 +5
Exemple de compuşi: Tl Pb Bi Po At
HNO3 – Bi(NO3)3 +1 +4 +5 +6
CH4, CO2 – PbCl2 +2 +3 +4
H3BO3 – TlOH
HClO4 – HIO3