Adrian Paunescu, Dor de Cluj: "Aici as muri de o mie de ori"

 
Poetul Adrian Paunescu a dedicat Clujului una dintre poeziile lui: "Dar si de-as avea tot o singura nastere/ Aici as
muri de o mie de ori".
 
Dor de Cluj

"Sfios vin la tine ca-n templul Ardealului,

Eu, fiu de tarani din fierbintele sud,
Si Clujul e, tot, hohotire de clopote,
Si pasii lui Blaga pe strazi se aud.

Ca Iancu as vrea pe suisul Feleacului

Sa cad furtunos peste Cluj cu un cal,
Dar astazi e liniste dulce in inima
Prea mult patimitului nostru Ardeal.

Acelasi e Clujul, aceiasi sunt oamenii,

Mereu nascatori si mereu muritori,
Dar si de-as avea tot o singura nastere
Aici as muri de o mie de ori.

Mereu catre dealul ciudat al Feleacului

Atras mi-a fost neamul batran de oltean,
Aici invatara ai mei, toate rudele,
Dumitru si Ana si Tina si Ioan.

Cand noaptea se lasa tresar amintirile

Si trec literati spre un magic castel,
Ce seamana Clujul in noapte cu creierul,
Un creier cu ganduri aprinse in el.

Si ce n-a fost voie, si clipele libere,

Si ce-i multumire, si ce e repros
Se-aduna nostalgic la cumpana noptilor
Cand Blaga isi murmura pasii sfiosi.

El trece spre moarte, in marea lui trecere

Si e printre noi si din nou printre dusi,
Sfios intr-un Cluj ca in templul Ardealului,
Ce dor mi-e de Blaga, ce dor mi-e de Cluj.

Ros-galben-albastre sunt razele Clujului,

Furtuna din veac mai de pret le facu,
Batrani intelepti poarta grija gradinilor,
Cei tineri pe piept au insigne cu "U".

Atat de senin se transcriu tragediile,

Legendele iarta momentul cel crud,
Ce simplu cantam: "Blaga-i mut ca o lebada"
Si pasii lui Blaga prin Cluj se aud."
scrisa in 31 octombrie 2010, cu cateva zile inainte de moartea poetului.
 
"De-aicea, de pe patul de spital / Pe care ma gasesc de vreme lunga,
Consider ca e-un gest profund moral / Cuvantul meu la voi sa mai ajunga.
Ma monitorizeaza paznici minimi / Din maxima profesorului grija,
In jurul obositei mele inimi / Sa nu ma mai ajunga nicio schija.
Aud o ambulanta revenind / Cu cine stie ce bolnav aicea,
Alarma mi se pare un colind / Cu care se trateaza cicatricea.
Purtati-va de grija, fratii mei / Paziti-va si inima, si gandul,
De nu doriti sa vina anii grei / Spitalul de Urgenta implorandu-l.
Eu va salut de-a dreptul cordial / De-a dreptul cardiac, precum se stie,
Recunoscand ca patul de spital / Nu-i o alarma, ci o garantie.
Va vad pe toti mai buni si mai umani / Eu insumi sunt mai omenos in toate,
Da-mi, Doamne, viata, inca niste ani / Si tarii mele minima dreptate!".