Mihai Emil-Andrei

Grupa 112B

Tehnologia de fabricare a
arborelui unei masini
electrice

Cuprins:
1.Notiiuni de baza
2.Date nominale la o masina-unealta si caracteristici ale SDV-urilor
3.Instrumente de masura
4.Tehnologia de fabricatie a arborelui unei masini electrice
5.Activitati de laborator
6.Concluzii
7.Bibliografie

1/7
 Mihai Emil-Andrei
Grupa 112B

1.Notiuni de baza

Arborii sunt organe de maşini cu mişcare de rotaţie destinate să susţină alte

organe de maşini (roţi dinţate, roţi de lanţ, roţi de curea, semicuplaje etc.) în
mişcare de rotaţie şi să transmită momente de torsiune în lungul axei lor.
Arborii şi osiile au şi rolul de a prelua forţele de la organele de maşini
montate pe acestea şi de a le transmite reazemelor (lagăre cu rostogolire sau cu
alunecare).
Părţile componente ale unui arbore sunt (fig. 5.1): corpul arborelui (a);
porţiunile de calare (b); porţiunile de reazem (c) numite şi fusurile arborelui.

Fig. 5.1 Părţile componente ale unui arbore

Porţiunile de calare sunt zonele pe care se montează organele de maşini

susţinute de arbore. Acestea se pot executa cu suprafeţe cilindrice sau conice.
Cele mai utilizate sunt porţiunile de calare cu suprafaţă cilindrică, mai uşor de
prelucrat. Suprafeţele conice se utilizează pentru porţiunile de calare pe care au
loc montări şi demontări frecvente ale organele de maşini susţinute de arbore
(roţi de schimb etc.) şi când se impune o centrare foarte precisă a acestora.
Porţiunile de reazem (fusurile) sunt zonele de sprijin ale arborelui în lagărele
cu rostogolire sau cu alunecare. De regulă, acestea sunt dispuse în apropierea
capetelor arborilor şi pot fi executate cu suprafeţe cilindrice, conice sau sferice.
Pentru lagărele cu rostogolire, fusurile se execută cilindrice relativ scurte – în
cazul montării unui singur rulment cu corpurile de rostogolire dispuse pe un rând,
sau mai lungi – în cazul montării a doi rulmenţi sau a unui rulment având
corpurile de rostogolire dispuse pe două sau mai multe rânduri. Diametrele
acestor fusuri se aleg după diametrul interior al rulmentului. Uneori, fusurile
arborelui se execută conice având conicitatea egală cu cea a alezajului
rulmenţilor oscilanţi cu bile sau cu role butoi, rumenţilor cu role cilindrice de
mărime mare etc.
Pentru lagărele cu alunecare, fusurile se execută cilindrice, conice sau
sferice, cele mai utilizate fiind fusurile cilindrice care au diametrul mai mic decât
al treptei alăturate, pentru simplificarea montajului şi pentru obţinerea de umeri

2/7
 Mihai Emil-Andrei
Grupa 112B
de sprijin pentru fixarea axială a lagărelor. Fusurile conice se folosesc pentru a
avea posibilitatea reglării jocului din lagăr – prin deplasarea axială a arborelui –
iar cele sferice doar în cazul unor arbori elastici, cu deformaţii de încovoiere
foarte mari.
Materialele din care se execută arborii drepţi şi osiile se aleg funcţie de
condiţiile de rezistenţă şi rigiditate impuse, de natura organelor de maşini
susţinute şi de tipul lagărelor (cu alunecare sau cu rostogolire).
Arborii drepţi şi osiile se execută, de regulă, din oţeluri carbon sau aliate, iar
în cazul unor dimensiuni foarte mari din fontă. Oţelurile aliate se recomandă în
cazul când pinionul este executat din astfel de oţeluri şi este corp comun cu
arborele, la turaţii de funcţionare foarte ridicate, în cazul arborilor puternic
solicitaţi şi cu restricţii de gabarit, la osiile autovehiculelor etc.
Pentru arborii drepţi şi osii, se recomandă:
• oţeluri de uz general pentru construcţii (OL 42, OL 50, OL 60 STAS 500/2),
pentru arborii care nu necesită tratament termic;
• oţeluri carbon de caliate de îmbunătăţire (OLC 45, OLC 60 STAS 880) sau oţeluri
aliate de îmbunătăţire (40 Cr 10, 41 CrNi 12 etc. STAS 791), pentru arbori
puternic solicitaţi şi/sau durată mare de funcţionare impusă lagărelor sau
canelurilor;
• oţeluri carbon de calitate de cementare (OLC 10, OLC 15 STAS 880) sau oţeluri
aliate de cementare (13 CrNi 30, 28 TiMnCr 12 etc. STAS 791), pentru arbori
puternic solicitaţi şi pentru arbori care funcţionează la turaţii ridicate.
Semifabricatele pentru arbori şi osii pot fi: bare laminate, pentru diametre sub
140 mm; bare laminate cu forjare ulterioară; bare laminate cu matriţare
ulterioară, în cazul producţiei de de serie mare; semifabricate turnate, în cazul
arborilor şi osiilor de dimensiuni foarte mari. Execuţia arborilor din bare laminate
cu forjare sau matriţare ulterioară conduce la obţinerea unui semifabricat
apropiat de forma finală a arborelui – cu importante economii de material,
manoperă şi energie – şi la realizarea unui fibraj continuu care urmăreşte forma
arborelui, cu efect direct asupra măririi rezistenţei acestuia.
Tehnologia de fabricaţie a arborilor şi osiilor constă în: strunjirea suprafeţelor
cilindrice sau conice şi a filetelor, frezarea canalelor de pană sau a canelurilor –
operaţii executate înainte de tratamentul termic – rectificarea fusurilor, a
porţiunilor de calare, a suprafeţelor canelurilor – operaţii executate după
tratamentul termic.
Tratamentele termice sau termochimice aplicate depind de materialul din
care se execută arborii, putând fi: îmbunătăţire sau îmbunătăţire şi călire

3/7
 Mihai Emil-Andrei
Grupa 112B
superficială a fusurilor, canelurilor, porţiunilor de calare etc.; cementare urmată
de călire a fusurilor, porţiunilor de calare şi a canelurilor; nitrurare etc.

2.Date nominale la o masina-unealta si caracteristici ale SDV-urilor

In constructia de masini, aparate electrice si echipamente electrice intra

piese, organe de masini, construite din materiale metalice care necesita o
prelucrare precisa implicand procedee tehnologice diverse.
Prelucrarile prin aschiere cuprind strunjirea, gaurirea, filetarea, rabotarea,
mortezarea, brosarea, rectificarea.
Prelucrarea prin aschiere indepartarea de pe suprafata semifabricatului a
adaosului de material sub forma de aschii. Desprinderea aschiei de pe
semifabricat presupune o miscare relativa intre scula si piesa. Miscarea
necesara detasarii aschiilor se numeste miscarea principala iar miscarea care
asigura eliberarea de aschii se numeste miscare de avans.
Cei mai importanti parametrii care caracterizeaza o prelucrare prin aschiere sunt:
adancimea de aschiere, avansul, viteza de aschiere, turatia.

Strunjirea este operatia de prelucrare prin aschiere a suprafetei

exterioare sau interioare, a pieselor ce reprezinta corpuri de rotatie, cu ajutorul
cutitelor pe masini unelte din grupa strungurilor.
Piesa de prelucrat executa o miscare de rotatie, iar scula executa miscarea de
avans. Strunjirea se poate realiza in una sau mai multe treceri, in decursul carora
se realizeaza degrosarea, semifinisarea, finisarea.
Formele cutitelor de strung corespund operatiei pe care trebuie sa o
realizaze, fixarea cutitelor se realizeaza cu ajutorul unor suporturi. Pentru
prelucrare, piesa se prinde in diferite dispozitive: universal cu trei bancuri, varfuri,
inima de antrenare.
Strungurile utilizate pot fi de diverse tipuri, pornind de la strungul normal pana la
strunguri cu comanda cu program ( strunguri carusel, strunguri revolver, strungul
frontal, strunguri de copiat, strunguri automate si semiautomate).
Caracteristicile principale care definesc marimea strungului si posibiltatile
de utilizare ale acestuia sunt: diametrul maxim de strunjire deasupra patului,
distanta maxima intre varfuri si diametrul maxim de strunjire deasupra
caruciorului.

Frezarea este procedeul de prelucrare prin aschiere, a suprafetelor plane,

cilindrice sau profilate cu ajutorul unor scule cu mai multe taisuri numite freze, pe
masini de frezat.
Miscarea principala este realizata de scula, iar miscarea de avans este executata
de piesa.
Frezele se clasifica in freze cu coada si freze cu alezaj (STAS577/1-78)
Acestea la randul lor pot fi freze cilindro-frontale, unghiulare, cilindrice,
conice, pentru filetat. De asemenea frezele pot fi clasificate dupa natura dintilor
(elicoidala, in zigzag) dupa forma dintilor (triunghiular, rotund, trapezoidal), pasul
danturii ( egal, inegal).

4/7
 Mihai Emil-Andrei
Grupa 112B

Rabotarea este procedeul de prelucrare prin aschiere a suprafetelor

plane. Miscarea principala de avans este o miscare de translatie si poate fi
executata fie de scula ( la seping) fie de piesa. Aceasta miscare este rectilinie-
alternativa si este formata din 2 curse: cursa activa in care cutitul executa
prelucrarea materialului si o cursa in gol in care cutitul revine la pozitia initiala.
Cutitele de strung, raboteza si morteza cu care se prelucreaza prin
aschiere diferite suprafete sunt standardizate ( STAS 350-82 – Cutite de strung
raboteza si morteza); ele se compun din doua parti principale: partea aschietoare
si coada.

Aceste cutite se clasifica dupa sens, in cutit de dreapta si cutit de stanga,

dupa forma canalului si pozitia lui in raport cu corpul, cutitele se clasifica in cutite
drepte, inconvoiate, cotite, ingustate.

3.Instrumente de masura:
Sublerul si Micrometrul

In general la strung, piesele se masoara cu sublerul si cu micrometrul. Cu

sublerul precizia de masurare poate ajunge pana la 0,02 mm iar cu micrometrul
pana la 0,01mm.
Sublerul este instrumentul de masura cel mai des folosit de strungari. El
este alcatuit dintr-o rigla, gradata in milimetri, in lungul careia se poate deplasa
cursorul. Atât rigla cat si cursorul au cate un cioc. Ciocul fix este solidar cu rigla,
iar ciocul mobil este solidar cu cursorul. Cursorul are si o fereastra, unde se afla
vernierul, pe care se citeste distanta dintre suprafetele de masurare ale
ciocurilor. Cursorul poate fi fixat pe rigla cu ajutorul surubului.
Sublerele obisnuite folosesc vernierul zecimal, cu ajutorul caruia se pot
citii dimensiuni cu precizie de 0,1 mm. La acest vernier distanta dintre doua
repere alaturate este de 0,9 mm, adica cu 0,1 mm mai mica decât distanta dintre
doua repere alaturate de pe rigla. Aducându-se ciocurile unul lânga celalalt,
reperul 0 (zero), al vernierului va coincide cu reperul 0 (zero) al riglei. In acest
caz, vor mai coincide reperul 10 al vernierului cu reperul 9 al riglei. Alte repere
ale vernierului nu vor mai coincide cu nici un reper al riglei. Aceasta situatie se va
repeta de cate ori reperul 0 (zero) al vernierului va coincide cu un alt reper
oarecare al riglei.
Cu sublerul de adâncime se masoara distantele dintre pragurile axelor,
precum si adâncimea gaurilor. El se compune din rigla gradata, cursor, vernier, si
surubul de fixare. Cursorul este construit cu doua talpi de sprijin. Rigla si
vernierul sublerului de adâncime sunt gradate la fel ca rigla si vernierul sublerelor
obisnuite când capatul riglei este la acelasi nivel cu suprafata talpilor de sprijin,
vernierul indica cota 0 (zero). Masurarea adâncimii unei gauri precum si
masurarea lungimii unui prag se fac cu ajutorul sublerului de adâncime. Se tin
apasate talpile pe suprafata de sprijin astfel încât cursorul sa nu miste. Se
deplaseaza rigla de pana la fundul gaurii. Se fixeaza rigla in acea cu surubul
dupa care se face citirea cotei masurate.

5/7
 Mihai Emil-Andrei
Grupa 112B
La strung, masuratorile de precizie se fac cu micrometrul. Precizia de
masurare a micrometrelor obisnuite este de +- 0,01 mm.
Micrometrul este alcatuit dint-o potcoava care are la un capat o nicovala
fixa. La celalalt capat al potcoavei se afla fixata bucsa cilindrica filetata in interior.
In filetul bucsei cilindrice se însurubeaza, prin intermediul rozetei capatul filetat al
rijei. Tija este solidara cu tamburul si se însurubeaza in bucsa cilindrica, iar
capatul celalalt al ei se apropie sau se departeaza de nicovala. Piesa de masurat
se introduce suprafetele de masurare ale micrometrului: suprafata frontala a
nicovalei si cea a tijei. Pentru ca piesa sa nu fie strânsa prea tare intre
suprafetele de masurare, tamburul se roteste prin intermediul unui dispozitiv de
protectie poate cu clinchet. Când cele doua suprafete de masurare au atins
piesa, rozeta dispozitivului de protectie poate fi rotita oricât, ea nu mai
antreneaza tija. Pe o generatoare a bucsei cilindrice este trasata o linie, iar sub
aceasta linie si deasupra ei se afla cate un rând de diviziuni. Diviziunile de sub
linie reprezint milimetri întregi, iar cele de deasupra jumatati de milimetri. Partea
conica a tamburului este divizata in 50 de parti. Când suprafetele de masurare
sunt in contact una cu cealalta, tamburul gradat este in pozitia 0 (zero),
acoperind toate diviziunile bucsei cilindrice, afara de reperul o (zero) al ei, iar
reperul 0 (zero) al tamburului se afla in dreptul liniei longitudinale.
Pasul filetului tijei este de 0,5 mm deci la o rotatie tija avanseaza cu 0,5 mm;
deoarece partea conica a tamburului este divizata in 50 de parti egale, înseamna
ca, rotindu-se tamburul cu o diviziune, tija va avansa cu , adica cu o sutime de
milimetru.
Micrometrele de filet (STAS 11672-83) au o constructe cu totul
asemanatoare micrometrului obisnuit, având insa in plus doua vârfuri: unul
prismatic si unul conic. Vârful prismatic se introduce in nicovala micrometrului si
are profilul corespunzator profilului teoretic al spirei filetului controlat in sectiunea
axiala. Vârful conic se introduce in tija surubului micrometric si are forma
corespunzatoare golului filetului.
Vârfurile se înlocuiesc in functie de pasul filetului controlat. Ele au cozi
care se sprijina in locurile de asamblare pe bile calite, pentru a avea posibilitatea
sa se roteasca in jurul axei si sa se regleze dupa unghiul de panta al filetului.

6/7
 Mihai Emil-Andrei
Grupa 112B

5.Activitati de laborator:
- am consultat desene de arbori
- am studiat un subler, micrometru, cutit de strung, cap de
freza, burghiu
- am consultat manual “Masini de frezat universale”
- am consultat standardele STAS 577/1-78 si STAS 507/1-78

7/7