Geografia transportului feroviar

în Republica Moldova
 Introducere
Transporturile reprezintă una din ramurile de bază ale economiei și asigură
deplasarea mărfurilor, a pasagerilor, legăturile de producţie ș.a. R. Moldova are un
sistem de transporturi si o reţea de căi de comunicatie relativ bine dezvoltate.
Având o poziție geografică favorabilă în partea centrală a Europei, teritoriul
republicii este traversat de cîteva căi de transport de importanță Internaţională.
Aceste căi de tranzit duc din Europa de Vest și Centrală spre Europa de Est si Asia
Centrală, din nordul Europei spre Peninsula Balcanică şi Orientul Apropiat etc.
Sistemul de transporturi din R. Moldova este reprezentat de aproape toate
tipurile principale: transport rutier (auto), feroviar, aerian, fluvial, maritim și prin
conducte. Rolul principal după cantitatea de mărfuri expediate revine transportului
rutier, iar după traficul de mărfuri, celui feroviar, care este cel mai important şi in
traficul internaţional. În traficul de călători transportul rutier este principal.
Practic, volumul de mărfuri este transporat cu două tipuri de transport: auto -
35.1% și feroviar - 63,7%.

Transportul feroviar în Republica Moldova

Transportul feroviar este unul din principalele tipuri de transport, deși,
importanța lui se reduce.
Sistemului de transporturi din R. Moldova a fost prevăzut și realizat nu ca un
sistem unitar al economiei din acest teritoriu, ci ca o parte componentă a sistemului
de transporturi al imperiului Rus, apoi cel Sovietic. Ca rezultat, în prezent
republica se confruntă cu unele dificultăţi suplimentare, îndeosebi in transportul
feroviar și prin conducte. Constucția căilor ferate în cadrul Imperiului Rus a avut
drept obiectiv principal interesele strategico-militare, ceea ce a determinat cîteva
particularități ale acestora: acartamentul mare – 1524 mm (ca și în tot fostul
Imperiul Rus), cu 89 mm mai lat decît în majoritatea statelor europene; trasarea
liniilor prin sectoare inadecvate din punct de vedere al condițiilor naturale;
neglijarea în multe cazuri a necesităților economice ale Basarabiei ș.a. Aceasta
creează în prezent dificultăți suplimentare în dezvoltarea transportului feroviar.
Pe teritoriul actual al R. Moldova primul sector de cale ferată a fost construit
în anul 1865 – de la localitatea Razdel'naia din Ucraina (linia pornea de la Odesa)
pînă la localitatea Cuciurgan (la frontiera dintre R. Moldova cu Ucraina), peste doi
ani pînă la Tiraspol. Ulterior aceasta linie a fost prelungită pînă la Chișinău (28
august 1871, se consideră şi Ziua înfiinţării Căii Ferate a Moldovei), Cornești
(1878) și Ungeni (1879). Pentru realizarea traficului militar în anul 1877 a fost
deschis sectorul de cale ferată Bender – Galaţi cu lungimea de 305 km. Către
sfîrșitul sec. Al XIX-lea au mai fost construite cîteva sectoarede cale ferată:
Tighina – Reni (actualmente în Ucraina), Rîbnița – Bălți – Nouă Sulită
(actualmente în Ucraina). Astfel, cea mai mare parte a căilor ferate (857 km) au
fost construite în sec. al XIX-lea. La începutul sec. XX au mai fost construite
liniile Bălți – Ungheni, Basarabeasca – Prut, linia Revaca – Zloti, care scurta
distanța spre sudul Basarabiei și ocolea stația Bender. În a doua jumătate a sec. XX
au fost construite cîteva linii de importanță locală: Prut – Cahul, Rediul Mare –
Cupcini. În 2008 a fost dat în exploatare un nou tronson de cale ferată al liniei
Cahul – Giurgiulești, cu lungimea de 52 km, care permite să presteze servicii
complexe portului de pe Dunăre.
Lungimea reţelelor de cale ferată de folosinţă generală constituie 1153 km,
dintre care 11,0 km - cu ecartament îngust (la trecerea frontierei cu România);
104,5 km - căi ferate de acces. Reţele de cale ferată au o densitate de 8,4 km la 100
km2, adică sub media din statele Uniunii Europene.
Cele mai importante linii de cale ferată sînt: Razdel'naia (Ucraina) – Tighina -
Chișinău – Ungheni, cu o lungime de 272 km, care traversează partea centrală a
republicii de la est la vest, trecînd prin capitală și ieșind la frontierele cu Ucraina și
România; Ungheni – Bălți – Ocnița – Lipcani – Cernăuți (Ucraina), care leagă
partea centrală cu cea nordică și iese la frontieră cu Ucraina; Tighina –
Basarabeasca – Reni (Ucraina), care leagă partea centrală cu cea sudică, pînă la
portul fluvial Reni de la Dunăre; Basarabeasca - Iargara - Prut, care traversează
regiunea sudică spre frontiera cu România. Mai sunt câteva linii de importanţă
secundară: Bălţi - Rezina - Slobidka (Ucraina), Prut - Cahul, Ocniţa - Moghiliv-
Podilski (Ucraina) și altele. Principalele noduri de cale ferată sunt: Ungheni,
Bender, Bălţi, Basarabeasca, Ocniţa. Legăturile externe directe cu Odesa (în
Ucraina) la Marea Neagră şi cu oraşele româneşti Iaşi şi Galaţi interconectează
reţeaua republicană. Prin aceste conexiuni, rutele feroviare moldoveneşti se
diversifică şi cuprind următoarele destinaţii: Rusia (Moscova şi Sankt Petersburg),
Belarus (Minsk), Ucraina (Kiev, Odesa, Nikolaev, Cernăuţi, Herson, Ivano-
Frankovsk, Krivoi Rog etc.), România (Bucureşti, Iaşi, Braşov, Cluj-Napoca,
Constanţa etc.), Turcia (Istanbul), Bulgaria (Sofia), Republica Cehă (Praga) şi
Germania (Berlin).
Transportul feroviar este concentrat la întreprinderea de Stat „Calea Ferată a
Moldovei" (CFM) - monopolistul natural la transportarea mărfurilor şi pasagerilor
pe căile ferate. Structura CFM include 40 de subdiviziuni şi 105 gări şi staţii,
numărul de angajaţi depăşeşte 11 mii de persoane. Anual, CFM încheie contracte
de prestare a serviciilor cu peste 40 de companii expeditoare, care furnizează 85%
din volumul de mărfuri. La Începutul anului 2008, CFM dispunea de 154 de
locomotive diesel (peste 350 CP), 7940 vagoane de mărfă, 416 vagoane de
pasageri. În Codul transportului feroviar nr. 309 din 17.07.2003 au fost stabilite
bazele juridice, organizatorice şi economice ale activităţii transportului feroviar.
Prin ordinele ministerului de ramură, au fost actualizate peste 500 de acte
normative care reglementează activităţile transportului feroviar.
Caile ferate naţionale fac parte din Coridorul IX al Reţelei Paneuropene de
Transport (frontiera cu Ucraina – Novosaviţkaia – Bendcr – Chişinău – Ungheni –
frontiera cu România) şi Coridoarele XII şi V ale Organizaţiei de Colaborare a
Căilor Ferate (OCCF – OSJD). In 1991, Moldova a devenit membru (unul din cei
27) al Organizaţiei de Colaborare a Căilor Ferate (OCCF – OSJD). Din 1993 este
membru al Uniunii Internaţionale a Căilor Ferate: a aderat la Acordul european
privind reţelele magistrale ale căilor ferate (Hotărărea Parlamentului nr. 746 din
23.02.1996) şi la Acordul european privind marile reţele de transport internaţional
combinat şi instalaţiile conexe (AGTC) (Legea nr. 1310 din 26.07.2002).
 Cu toate acestea, în 2006 volumul mărfurilor transportate pe calea ferata a
constituit 11,1 mil. tone comparativ cu 70,9 mil. tone în 1985. In scopul redresării
situaţiei, Guvernul a adoptat un șir de hotărîri, care să contribuie la rezolvarea
problemelor majore, și anume:
- electrificarea magistralelor principale;
- reconstrucţia și extinderea căii ferate Chișinău – Ungheni;
- reconstrucţia căii ferate Revaca – Căinari.
În același timp, au fost stabilite și alte obiective prioritare:
- proiectarea și construirea căii ferate de mare viteză, conformată la
standardele europene, Istanbul – Sofia – Chifinău – Kiev;
- proiectarea și extinderea reţelelor feroviare în nordul și sudul republicii;
- orientarea unor întreprinderi la producerea pieselor de schimb pentru materi-
alul rulant;
- reorganizarea infrastructurii căilor ferate, perfecţionarea sistemului
managerial.

Bibliografie:
1. „Republica Moldova", ediție consacrată împlenirii a 650 de ani de la
întemeierea statului moldovenesc, „Enciclopedia moldovei", 2009;
2. „Geografia transporturilor", Bebe Negoescu, Gheorghe Vlasceanu, 2004;
3. „Analele ATIC-2002, Vol. I (II)", Academia de transporturi, informatică și
comunicații, Chișinău, Evrica – 2003;
4. „Geografia umană a Republicii Moldova", Matei Mâtcu, Vitalie Sochircă,
Editura ARC, Chișinău 2002;
5. Studiul Comparativ privind Transportul feroviar, Filip Igor, Chișinău 2002.
 Principalele grupe de mărfuri transportate pe calea ferată, mii t
Grupări de mărfuri 2000 2006
Mărfuri transportate - total 8214 11093
Cereale 97 396
Cartofi, fructe și legume proaspete, struguri 19 6
Animale vii, sfeclă și zahăr 17 141
Lemn și plută 37 104
Produse și fibre textile sintetice și artificiale, alte materii brute de
7 3
origine animală sau vegetală
Produse alimentare și nutrețuri pentru animale 539 527
Semințe uleioase, fructe oleaginoase și grăsimi 137 120
Combustibili minerali solizi 1603 2188
Petrol brut 2
Produse petroliere 1152 1122
Minereuri de fier, deșeuri neferoase 3 3
Produse metalice (feroase și neferoase) 1169 252
Ciment, var nestins, materiale prefabricate pentru construcții 891 1098
Minerale brute sau prelucrate 283 832
Îngrășăminte (naturale și chimice) 120 383
Produse chimice derivate din cărbune și gudron 132 3
Produse chimice, altele decît cele din cărbune și gudron 72 124
Celuloză și deșeuri de hîrtie 26 43
Echipamente, mașini, și aparate pentru transport, motoare
18 20
(asamblate sau nu) și piese componente
Articole fabricate din metal 804 738
Sticlă, sticlărie, produse ceramice 76 33
Piele, textile, confecții și diverse articole fabricate 5 3
Alte produse nespecificate în alte grupuri 20 15

Volumul și parcursul mărfurilor transportate

Mărfuri transportate, mil. tone Parcursul mărfurilor, mil. t/km
Transporturi
2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006
Total 34,3 34,7 36,4 38,2 4597 5168 5460 6242
Feroviar 14,7 13,3 11,7 11,1 3019 3006 3053 3673

Transportul de pasageri
Parcursul pasagerilor, mil.
Pasageri transportați, mil.
Transporturi pas./km
2003 2004 2005 2006 2003 2004 2005 2006
Total 296,2 306,9 316,4 318,1 2963 3347 3549 3784
Feroviar 5,3 5,1 5,0 5,3 352 346 355 471