Alexandru CRI~AN

Diana ClJP~A

Biologie Animala I

NEVERTEBRATE

1999

Alexandru Crjsau si Diana Cupsa

Biologie animala I N evertebrate

1999

Editura CONVEX SA Oradea Oradea, str. M. Kogalnieeanu nr. 45 Tel. 059/411971

Toate drepturile rezervate editurii Reproducerea in intregime sau in fragmente este interzisa.

Ingrijitor editie - Dr. Herchi Stefan

ISBN

973 - 9268 - 04 - 8

Oradea, 1 999

Tiparul executat de Concordia Management SA Oradea

CUPRINS

Concepte ~i considerafiuni generale... . .. .. . .. . . . . . . .. . .

Planuri de structura ale vretultoarelor .

Evolutia filoqenetica a vietuitoarslor .

Istoricul ~i importanta disciplinei de .

8iologie animala '" '" .

Regnul animal. .

Subregnul Protozoare '" '" .

1 ncr. Sarcom asti gofore. . .. . '. . .

S.incr. Mastigofore (Flagelate) .

S.incr. Sarcodine .

Grupul Sporozoare·. . '" '" .

Ord. Gregarinomorfe ' ' , '" .

Ord. Coccidiomorfe '" .

Ord. Cnidosporidii .

lncr, Ciliofore .

CI. Ciliate .

, ••• , ••••• _ •••• _ ••• ~. _ •••• ~ •••••••••••••••••••••••• , ,' •• , ••••• ~+ 38

CI. Suctorii. " '" .

Subregnul Metazoare '" '" .

Diviziunea Parazoare

incr. Spongieri... . .

CI .Calcispongi. ' .. " .

CI. Silicospongi. '" '" .

Oi viziunea Eumetazoa re .

Subdiviziunea 0 i P 10 bla ste ( Radiate). . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. . .

fncr. Cnidari .

CI. H idrozoare

CI. Scifozoare .

CI. Antozoare .

lncr. Acnidari (Ctenari) .

Su bdiviziunea T riptobtaste (Bilaterale) .

lncr. Platelminte .

CI. Turbelariate... ' '" 78

CI. Trematode............... . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. 81

4 11 12

16 18 18 21 21 27 32 33 35

39 42 44 46 SO 50 56 56 58 58 58 62 67 70 74 76 76

CI. Cestode ....

Incr. Nematelminte .

. 86

90

CI. Rotifere.......................... .. 91

CI. Gastrotrichi... . . . . . . . . . . .. . . . .. . . . . . .. .. . . .. 94

CI. Chinorinchide. . '" . .. 96

CI. Nematode '" '.' 98

CI. Nematomorfe ; '" .

CI. Acantocefali .

CI Priapulide .

Incr. Nemef\:ieni............................................ . .

Grupa Eucelomate. . . .

Incr. Anelide .

CI. Polichete.

CI. Oligochete .

Ct. Hirudinee "'"'' '" .

lncr Moluste .

CI. Poliplacofore

•••••••••••• _~~ .~~ ~~~ ~~.- o •••••••••••••••••• ••••••••

Ct. Monoplacofore .

CI. Aplacofore " .

CI. Gastropode (Gasteropode) " '" .

CI. Scafopode .

CI. Bivalve '" .

102 103 105 106 108 109 112 117 121 125 1'lB 130 132 133 142 143

CI. Cefalopode ._. . 148

incr Artropode... . '" ". 155

S. incr. Chelicerate.. .. . 161

Ct. Merostomate ...

CI. Arahnide .

CI. Pantopode .

S.lncr. Mandibulate '" .

CI. Crustacee .

ScI. Branhiopode ' .

ScI. Ostracode '" .

ScI. Copepode . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .. .. . .

ScI. Branhiure .

Sci Ciripede.

Sci. Malacostracee .

162 165 172 173 174 179 183 184 184 185 187

CI. Miriapode ' '" '" .

CI. Insecte '" '" .

Sci. Apterigote '" '" .

ScI. Pterigote............ . .

lncr Echinoderme .

CI. Crinoide. .. . . . . . . . . . . . . . . .. . "' .

CI. Asteride '.

CL Ofiuride.

CI. Echinide ..

CI. Holoturide .

BI BLiOGRAFI E .

193 198 210 213 228 232 233 234 235 235

237

4

CONCEPTE $1 CONSIDERATIUNI GENERALE

Disciplina de Biologie animaia studiazB, in ansamblu. organismete animale, sub aspectele:morfologic, structural, an~tomic, btologic !1i ecologic. in prima parte (volumul de fatAl vom prezenta biologia nevertebratelor, grup heterogen de or-qanlsme aoimale caracterizate prin faptul ca suot lipsite de coIoan~ vertebrata.

Sa definim mai intA; conceptul de animal. Definitia se poate contura daca raportam regnul animal Ia eel vegetal. La prima vedere apar clar multiple deosebiri iotre plante ~ animale privind:

- mobilrtatea -- pJantele sunt in general fixate;

-- animalele sunt mobile,deptasAndu-se

activ in mediul de viatA.

- planul de structura histologica ~ anatomtca:

-- plantele au structura mai simpla;

-- aoimalele au struetura mai complexa,cu mulle

tipuri de tesuturi, organe. sisteme si aparate.

- modalitatea de desfa~rare a poncipalelor funqii:

- hranirea este autotrofi ~ plante ~ heterotrofa la

animate;

-- hidrocarbona~i de rezerva sunt constituiti de amidon la plante ~i de glicogen la animale;

-- modarrtfl1jle de efectuare a drculatiei, respira\iei ~ excre~ei djfera Ia plante fata de animale.

La 0 analiza mai atenta, vom constata insa ca exista ~ specii de plante care se hranesc heterotrof (saprofite sau parme) , ca exista !}i animale care traiesc fixate (spongieri, unele ce1enterate,etc.), unefe luand chiar aspect arborescent, ca existi1rl, !}i plante care se deplaseaza in mediu (in mod activ sau pasiv).

Nivelul de delimitare planta. -- animal este ~i mai nebulos daca ne refeom ta organismele intenoare pe scara fitogeneticli §ii la cele unicelulare. Se cunosc chiar grupe intregi de organisme (Eug~noidele) care se com porta ca pjante la lumina §ii ca animale Ia intuneric. Prin urmare deosebirile planta -- animal nu pot fi absolutizate. fapt ce argumenteaza ideea unita~i lumii vii, cu toata diversrtatea sa ecoIogicc'i ~ fenologic8.

5

Disciplina de fa18 studiaza deci 0 parte a lumn vii, sau cu atte cuvinte, sistemeIe vii animale. sa definim insa no1iunea de sistem viu.

Sistem, in general, se denumeste un ansamblu de obiecte "i fenomene care funC1iOneaz4 ca un intreg; insu~irile proprii sistemului sunt mai mult deeM suma insu~riIor individuate ale elementelor componente. Pa!1i1e componente ale sistemului (subsistemele) se subordoneaza intregului rezulUind insu!}iri proprii numai ansamblului.

in general, se poate afirma ca tot ce exista este constituit din sistema. Gradul de dependen1ill reciprocA a diversek>r sisteme a fltcut ca acestea sa fie clasificate teoretic in: sisteme izolate, sisteme inchise ~i sisteme deschise.

Sistemele izolate nu fac schimb de materia ~i energie co alte sisteme. Astfel de sisteme practic nu exi~ in natura, acestea mnd utilizate doar ca ", concepte teoretice.

Sistemele inchise fac dear schimburi energetice, nu !}i de materie cu alte sisteme. Ele sunt mai rare in natura, pot Ii insa conteq;onate artificial astfel de sisteme (exemplu: un balon de sticla plin co apa !}i inchis perfect va face doar schimburi energetics cu exteriorul).

Sistemele deschise sunt cefe care fac stat schimb de materia cAt "i de energie cu rnediul in care se afla. Majorilatea obictelor naturale sunt sisteme deschise. Tn aceasta categorie se incadreaza ~i fiintete vii.

Spre deosebire de sistemele deschise new, care au tendinta spre dezorganizare, spre entropie, pe masura interactiunii cu aile sisteme, sistemefe vii au tendintA negentroptc8, eIe tind spre autoorganizare, spre dezvottare.

Tn contactul cu alte sisteme. sis1emele vii inmagazineaza (stocheaza) informa1ie. pe care 0 foIosesc apoi in interesul mentinerii integraiitatii proprii, a autodezvottarii ~ auto-reproducerii. caracteristici proprii organismelor vii. De aceea sistemele vii pot fi definite ca sisteme informationaJe,Ca orice sistem informational. sistemul viu dispune de mecanisme (circuite) co retroacfiune (feed-back). care permit 0 autoreglare pennanenta a sistemului in raport cu informatiB primita din mediu.

Sistemele yjj sunt de doua categorii: individuale (sau indivizi biologtci) ~i supraindividuale (popula\ia, biocenoza, biosfera). fiind ierarhizate de Ia simpJu la oomplex: sistemul individual este subsistem al populatiei. care este subsistem in sistemul biocenozei, acesta fUnd subsistem al biosferei. La rAndul sau individul biologic ca !istem integreaza in sine alte subsisteme ca: sistemele de tesuf,uri. organe !ji aparate, sistemele celulare ce iI compun, sistemele moleculare !ji atomice ale elementelor care compun celulele ,etc. Baza acestei integra" in individul bioIogtc a constituie metabolismul, adtca acef ansamblu de reJatii

6

negentropice prin care organismul viu i~ men\ine homeostazia sau echilibrul dinamic (material ~ energetic).

Dar asa cum am mai arlrtat, individul viu ca sistem negentropic ~ informatIOnal nu poate fi conceput izolat; eI este rezuttanta existentei nivelului superior. aceta aI popu!atiei ~ totodata se integreaza ca subsistem aI acesteia.

Trasaturile ~i legiti\ile caracteristice popuiatiei (sau ale speciei. care este definita. in acest context, ca un ansamblu de popula1ii ) sunt calitativ diferite de ceIe ale individului, uneori chiar antagonice cu acestea (exemplu: selecpa naturals poate fi defavorabil3 unor indivizi dar este 0 legitate favorabi18 speciei, prin perpetuarea indivizilor vigu~).

Relatiile intraspecifice sau intrapopulatKmaie nu mai sunt de niveJ metabolic ci de nrvel stuctural; ele determinA 0 anumita organizare a populatiei sau speciei ~i se finalizeaza prin men~nerea spegticului speciei in raport cu atte componente ale sistemului ierarhie superior, acela al biocenozei. Notam cli acest specific al speciei nu insemneaza identitate intre indivm. ci 0 variabilitate Ia nivelul acestora, in ~mitele permise de condijiite ambientale. dar nu dincolo de compatibilitatea bioloQic8 intre indivizi, de reproducerea ~bera, avand in vedere faptul c8 sistemul populB1ional este sistemul biok>gic eel mai elementar, capabil de a exista timp nedefin;t, limitarea sa temporara fiind de natura ecoJogd !Ii nu genetica cum este in cazul individului biologic.

o aU trasatura a nivelului populatiOnal este evolutia sa in timp in raport cu inform. stocata din mediu, popuJa1ia fiind unitatea fundamentala, elementara, a evoJu1iei biotogice. Legile evolu1iei sunt prin urmare tagi ale popula\iei, intre acestea selectia naturalS jucand un rei principal. .Autoreproducerea este 0 altS trasatur3 propria popula(iei, d~ fizioIogic aceasta se produce la nivel individual. Populalia este insi:l aceea care pastreazi:. prin reproducere ~bera intre indivizi, totalitatea varieta~lor genetice, deci heterogeoitatea indMzilor, in cadrul trasa1:urilor proprii speciei ~i prin aceasta multiple posibilitA1i de evolutie 1}i adaptare a specieL

Din punct de vedere at rela~ilor ecoloqice, popula~a ca sistem specific nu peate fi cosiderata izoIat, ci doar impreuna cu alte popula~i (specii), in cadrul nivelului biocenotic de organizare.

Biocenozete sunt nivele de organizare supraindividuale ~i supra- popula1ionale care indud ansambluri de rela1ii care se stabitesc intre difaritele specii de vielU;toare, pe fondul unor condi~i de mediu, numite in ansamblu biotop, im-preuns cu care caracterizeaza un anumit ansamblu de rela~i complexe ak! sistemek>r vii ~ nevii, cu schimb permanent de materie ~i energie, ansamblu numit ecosistem.

7

Se constata ca nivelurile individual, populatiOnal, biocenotic ~i biosfera sunt sisteme constituite pe baza de reJa~i funq;ooale intre susbsistemele ce Ie compun, spre deosebire de categoriile sistematice (care vor fi analizate mai departe), care se bazeadl pe inrudirile intre vietuiloare, deci pe conexiunile fiIogenetice.

Conexiunile functionale intre sl;Jbsistemete popuJa~onale ale unui ecosistem sunt multiple, putand fi concurenfiale (numile ~ antagonice) sau de intrajutorare (numite f1i mutuale); uneori acesle conexiuni pot fi ~i reIativ indiferente.

intre conexiunile funqionale din ecosistem, un roJ central n ocu"a relatiile trofice, acestea fiind baza circulatiei materiei ~ energiei, a men~nerii integraJilatii f1i evolLJtiej in limp a ecosistemelor.

Privitor 1a rela~iJe trofice, organismele vii (cuprinse in sisteme populatiOnale) se incadreaza in ecosistem in trei niveturi trofice de bazB: prod uc8torii , consumatorii ~i reducatorii.

Produc:atorii sunt organisme autotrofe, fiind cele care produc materia organicS din substant8 anorganica lusta din madiu ~i din enetgte (luminoasa,la fotoautotrofe ~ chima,la chimiosintetizante) .

Consumatorii sunt organismele heterotrofe, care iau materia organd gata preparata de caire produc8tori. in cadrul acestui oivel exista mai muhe grupe: consumatori priman (se hranesc cu producatorii), consumatori secundari (oonsuma organismele fit.ofage), consumalon tertiari,cuatemari, etc, to~ putand fi pgidatori, parcgiti on saprofagi, in funqie de modul in care i~i procura hraoa.

Reducatorii cuplind organismele care consuma materia organica, pe care 0 transforma apoi in compusl chimici anorganici, care reintra in circuit. Men1iOoam ca plio actMtatea lor catabold, toate vie\Uitoarele au ~ 0 aqiune reducatoare; oivelul reduclrtorilor este constituit iosa in principal de bacteri~e de putrefaqie, formatoare de sot

Se constata deci ca materia evolueaza ddic in ecosistem in limp ee energia are un flux unidi reqional, de is soare c8tre spa1iul cosmic, co stagnari sub forma de energie chimicll poten~ala pe toate treptele trofice $i cu pierderi sub forma de radiatie calorieS. de asemenea pe toate trepteJe.

Referttor la raportul numeric, dar mai ales Ia eel al biomasei, organismele din diferite niveluri trofice pot fi cuprinse intr-o figura piramidala (piramida trofica, ChI Elton, 1927). in Fig. 1 reprezentAm dasica piramtda tr0fic8 intr-o viziune originals, in care indudem f1i reducatorii. cu oivelurile la care aeesna aqioneaza, cat ~i fluxul energetic din ecosistem.

8

In cadrul acestor "piramKte trofice" se constituie 0 serie de lan1uri trofice, cuprinzand cAte 0 verigli din fiecare treapta tr0fic8. Pe rnasura urcarii spre treptele su perioare , verigoo trofice pot fi impltcate in mai mutte lan1uri trofice, constituindu-se retete troftee, care dau 0 relativ8 stabilitate, asigura homeostazia ecosistemului, ca sistem negentropic ~ informa1ional.

Terra

Reducarori

... '" ~I::::;;:~~ .... '" ""-;:P~r-od'7u-c-:a~to-r"":"i -_..::...-....:;;;;~--- "" - r;

Terra '\,.;1

Fig. 1 Schema circuitului materiei ~i fluxului energetic in ecosistem.

Categorii sistematice

Sistemele vii individuale (indMzii biologici) se grupeaza in categorii sistematica sau de clasificare din ce in ce mai man pe baza caracterelor comune existente Ia indivizii ce Ie compun :?i a gradului de inrudire filoQenetica, la baza acestora fiind deci, asa cum mai mentiOnat, conexiunile genetice ,i nu cele functionale, ca in cazul niveh!ior de organizare.

Categoria siste~ de baza esta specia; individul biologic nu poole fi considerat ca o categorie sistematica, deoarece existents sa este condi~onata de existenta speciei ~ se subordoneaza biologic acesteia.

Specia reprezinta 0 realitate obiectiva in lumea vie, rezuttata din interactiunea genotipului (a informa~ei genetice) cu factorii de mediu. Indivizii vii dintr-o specie se aseamana fenotjpic, au genotip cornu" !ii se reprocJuc liber intre ei.

enoop - asernanare feno"Jpica (forma, structure, functii)

S p e c i e= ..0.. 11' - genotip comun

ediu - reproducere libera

9

o astfel de schema poate imocui defini~a speciai, intruclrt 0 defini1ie unanim aceeptala nu HI enuntat, desi multi dintre bioIogi au fiicut astfel de incercan.

o specie poate fi formata dintr~ singura populatie (care se defineste ca 0 grupare de indivizi apal1inimd unei specii, care ocupa un teritoriu detimitat cu anu-mee cond~ ecoIogice), sau poate fi formata din mai rnutte popula~i.

Uneori, citnd teritoriul ocupat de 0 specie este foarte intins, la limitele extreme pot sa apara modifieSri (adaptari locate) care nu se mai amesteclii in masa speciei, ducand Ia subspecii, care sunt de fapt precursorii formani de spedi nai, in procesul continuu de specia~e care se petrece in lumes vie. ln general, se considera ca specie noua gruparea de indivizi dintr-o populatie care se izoIeaza reproductiv de ceilal\i indivizi, a~ cum sublinia ~ savantul E. Racovita, (specia =- este 0 colonie izoIatil: de consAngeni), accentuand aw: caracterul de izolare cat ~i pe eel genetic.

Genul, categorie sistematica superioara speciei, grupeaza indivizi din specii cu caractere comune, inrudjte apropiat.

Ex. Genul Me/olontha, cu M. melolontha,-M. hyppocastani $. a., cuprinde specii de carabu~i caracterizate prin prezenta a 6 coaste klngitudinale pe elitre (aripile anterioare ingro$Bte, sdelificate ).

Familia, categorie sistematicii superioara genului, inglobeaza genuri inrudite. cu unul sau rna mutte caractere comune :

Ex. Fam. Scarabeidae cu genurile: Me/oiontha Scarabeus Cetania

Anisoplia §. a .• cuprinde gindaci cu antene lameJate, co prima perache de pfcioare adaptate la sapat, prin prezenta pe tibie a unor excrescente exteme.

Ordinul este categoria sistematica ce cuprinde fammi inrudite, cu caractere comune. Ex. Ordinul Coleoptere cu fammile; Scarabeidae

Carabidae

Cerambicidae 'i.,a, (aprox. 110) cuprinde insecte cu prima pereche de aripi transform ate in elitre, co pronotuJ bine dezvoltat !ii aparat bucal pentru rupt ~i mestecat.

Clasa, categorie sistematica superioara ordinului, cuprinde ordine cu caractere

comune.

Ex. Clasa Insecte, co ord. Coleoptere

10

Lepidoptere Diptere

Himenoptere fl .a, (aprox. 32). cuprinde aoimale cu corpul segmentat heteronom, fonnat din cap, torace si abdomen, cu 0 pereche de a ntene , 3 perechi de picioare !}i la majoritatea ~ qous perechi de aripi.

Increngatura cuprinde clase cu caractere comune fl! cu origine ftIogenetic8 comuns. Ex. increnglftura Alfropode cu cis. Insecte

Crustacee

ArahnkJe s.a., cuprinde animale cu corpul segmentat heteronom, prezentand picioare articulate, cu suprafata corpului tare, datornA unor substante de incrusla1ie care se acumuleaza io cuticula. fapt pentru care in cre~erea kn naparlesc.

Regnul cuprinde fncrengaturi de vie1Uitoare care au une1e caractere comune care Ie diferenliaza net de alte vie\Uitoare. astfet:

- regnul Monera - cuprinde organisme unicelulare procariote (nu au inveli\> nuclear. cromatina fiind rBspAndita in citoplasma, baeteni, alge albastre).

- regnut Protista - cupnnde organisme eucariote monocelulare (diatomee, alge verzi monocelulare, protozoare)

- regnul Fungi parazite. ciuperci cu palarie)

- regnul Vegeta~a - cuprinde organismele pluricelulare care au

cuprinde ciupercile (mucegaiuri. drojdii, micromicete

cIoropiaste in celulele lor (algele pluricelulare, rnuschii, criptogamele vasculare, gimnospermefe!}i angiospermete)

- regnul Anirnalia -cuprinde anirnalele pluricelulare (metazoarele)

- regnul Arhebacteria (recunoscut numai de unii autari) cuprinde

bacterii primitive anaerobe, generatoare de metan.

in practica, se utilizeaza ~i categorii sistematice secundare (infra- sau supra categom), cu valoare mai mica sau rna; mare decat categoriile de baza enumerate mai sus (subfami~e, suprafamifie. subordin. supraordin), cat: J:?i alte categorii cu vatoare sistematica nedefinitcl (grup, diviziune. trib).

Men~onam ca. pentru scopuri didactice, se mai pastreaza fli impitu1irea veche a tumn vii in dOUB regnuri. vegetal lli animal. ultimul cuprinzand ~ protozoarele, grupare care s-a cuplins intre protiste in cJasificarea noua. Acest sistem de c.lasificare (didactic) if vom adopta Iii in cursul de fatS.

II

Planuri de structura ale vietuitoarelor

in raport cu orientarea drteriteior portiuni ale corpului lor in spa~u, organismele pot fi:

- asimetrice, cand nu sa poate duce un plan de simetrie prin corpul lor (ptan care poate sa imparta corpul in paf1j omoloage).

- cu sirnetrie radiata, cand prin &xul principal aI corpului (axul oral-aboral) se pot duce mai mutte planuri de simetrie, care impart corpul in parV omoloage (polipii !ii meduzele de Cnfdari)

- disimetrice, cand prin axul principal al corpului se pot duce numai doua planuri de simetrie pe~ndtculare (lncr, Ctenari).

- cu simetrie biJaterata. cand prin axul corpului se peate duce numai un singur plan de simetrie (planul sag rtal) , care imparte'corpul intr-o parte dreapta !}i 0 parte stangA, omoloage (viermi, moJu~e, artropode, cordate).

-

- cu simetrie steroidala sau homo8xon8, cand plin orice ax al corpului se pot

duce mai mutte planuri de simetrie (in general organisme perfect sferice, libere).

Toate posibilitA~le de simetrie enuntste mai sus se pot urmari pe Fig. 2.

CD

Fig.2. Tipuri de simetrie ale animaIelor: 1 - asimetric; 2 co simetrie radiala; 3 - disimetric;4 - co simetrie bilateralA; 5 - cu simetrie sferoidaIA

(homoaxona)

12

Evolutia filogenetic8 a vietuitoarelor

Numarul speciilor vii existente la ora actuals pe Terra este foarte mare (se apreciaz3 la peste 2,5 - 3 milioane), adaptate Ia cele rna; diferite condi~i ~i medii de vial8. Speciile existente acurn sunt insll rezultatul 4nui indelungat proces evolutiv care s-a desfa~urat pe pamant de la inceputuri l}i pans astazi. Mutte forme care au existat cilndva au disparut, unete fara urme, altele lasand urme, denumite fosile, dupa care ne putem face 0 imagine a schimbarilor care au avut IDe de-a lungul timpului, a procesului evolutiv.

Tabel1. lmpirtirea timpulul geologic

Durata
Epoca (milioane de
ani in urma )
Recent
Pleistocen 2
Pliocen 5
Miocen 24
OIigocen 38
Eocen 54
Paleocen 65
-
130
185
225
265
355
413
425
475
550
670
3500
? Era

Perioada

Cenozoica

Quaternar

Tertar

Mezozoicl!i Cretacic
Jurasie
Triasic
~-.~----.
Paleozoica Permian
Carbonifer
Devonian
Silurian
Ordovician
Cambrian
Ediacaran
Precambrian Proterozoic
Arhale 13

Se admite in general, ca in toate sistemele informationale, 0 evolu\ie in lumea vie, de la unicelular la pluricelular, de Ia simplu ta complex, pe masura acumuIarilor de inforrnatie din mediu !ii a stacarii acesteia la niveiul cromozomilor.

Acumularea de intormane a fficut ca reaqiile morfofiziologice !ii compor-tarnentale adaptative ale vieluitoarelor sa fie din ce in ce mai cornplexe, rna; elabo-rate. Marturie a acestui proces sunt fosilele vieluitoarelor dispiirute. Pe baza lor timpul scurs de la formarea Parnantului §i pima acurn a fost impartit in ere, perioade §i epoci, cu durate diferite, ca in Tabelul1.

Mediile de viata ale animalelor

.

Se admite ideea Q\ viata a aparut initial i", mediul acvatic marin, ulterior, pe rnasura

dezvoltarii complexita1ii lor, ~ §i a rnodificarilor geomorfoJogice care au avut loe, vieluitoareJe au cucerit mediul acvatic dulcicol ~i apai pe eel terestru, invadand intreaga planets.

Mediul de viata marin

Cuprinde 71% din suprafata Palffiantului (socotind toate marile §i oceanete globului).

Este un mediu reJativ constant in ceea ce prive~e pararnetrii ecologtci; diversitatea sa fiind determinata doar de latitudinea geografica, adAncirne ~i relieful fundunlor bazinelor marine. 0 subzona mai specific8 ~l relativ mal diversa a mediului mann este zona de contact cu uscatul sau eu mediul acvatic dulcicol. in general inss, in mediul marin, la aceeasi latitudine ~ adancirne este 0 mare constanta a factorilor ecologid (fizici,chimici §i biologici), ceea ce determins existenta ~i supraviefuirea anumitor specii, caracteristiee zonei !li stratului respectiv. Varia~ile diume ,i sezoniere ale factorilor. in special daca ne referim la eei climatici, nu se manifests decaf: la suprafata bazinelor marine §i in zona litora!a, zone unde ~i fauna este mai diversa.

Fundul unui bazin marin are mai mutte zone:

- zona litorala este marginea bazinului marin, Iocul unde suprafata terestra este ocupata de apa numai in anumite perioade ale zilei, anernand cu perioade in care substretul este in contact eu atmosfera (zona de flux §i reflux) .. Aiel exista 0 mare varia1ie a condi~ik)f ecologice ~i ca atare animalele existente in aceasta zona dispun de adaptan care Ie permit rezistenta la modific:ari drastice ale factorilar ecologici in perioade reJativ scurte .. Aceste

14

adaptsri (exemple vom avea suficiente, pe masura studierii diferitelor grupe sistematice de animale) privesc aW aspecte morfologtce cat ~ fiziologice ~ comportamentale.

- zona sublitorala este zona penn anent acoperita de apa din apropierea litoralului. zona in care indinatia fundului bazinului este mica, lar adclndmea nu depa~$fe 150 metri. Aid se resimt varia~ile sezoniere ale factorilor de mediu ~, intr-o anumiU!l MasUr;;} chien ~ varia1iile circadiene .. Ambele zone fonneaza platfonna continentala a bazinului marin, in care se resimt puterntc presiunile exercitate de valuri.

- zona batiala , cuprinsa intre 150 - 4000 m adancime, este zona in care varia~jle sezoniere ~i circadiene ale tactonlor de mediu nu se mai resimt, condijiile fiind relativ constante. Factorii variabm in aceasta zona sunt doar lumina !i'i in special presiunea. Aceasta din urma este principalul factor limitativ in distribu~a animalelor in zona batiaJa .

.

- zona abisaJa , este zona de la mai mult de 4000 m adancime. Aid lumina este

foarte pu~na iar presiunea foarte mare (aprox. 12,3 m coloena de apa = 0 atmosfera) .. Zona cuprinde organisme adaptate la aeeste conditii, dar care nu au-porta variatii ale factoriklr de

.

mediu. Presiunea evolutivs exercitatB de medru in zona abisala, asupra organismelor, este

~aba.

- zona hadaJa cuprinde 118nturile, fosele, crevasele subacvatice Ia adancimi de peste 10.000 m, conditQie de aici fiind improprii vie~i, rare fiind speciile care Ie pot suporta. in Fig. 3, prezentam profilul unui bazin marin cu zonele mentionate.

Fig. 3. Zonarea bazinului marin.

-

Zon 0 n e r l t t c d

Zona

ocean

c a

Zo nap e I a 9 j c a (~lanctonul

0\-

nectonul l

-

15

Apa dintr -un bazin marin care acopera platforma continentals constitute zona neritica, restul apej formAnd zona oceanic8. Pe verticals, zona de fund a bazinului fonneaza regiunea benticl\ {animalele existente aid constituind bentosul, iar restul apei formeaza regiunea pelagica, in care se intiilnesc animale care plutesc tiber, purtate de curen~i de apa, constituind planctonul , sau care inoata ac:tiv in masa de apa, constituind nectonul.

Animalele din bentos se deplaseaza prin tArc'ire sau sunt ftxate de substrat. in substratul fundului bazinului, pe 0 anumita grosime, se pot intiilni de asemenea diverse animale, ele constituind asa numita fauna interstitialB.

Mediul de via1S dulcicol

Apele dulci continentale, pc'irate, mun. ftuvii, lacori, bAij, sunt mai mid ca intindere comparativ cu bazinle marine ~ ocean ice. Adc'incimea apei, la fel, este in general mai mica. Variatia factorilor ecoIogici (climatici, fizici, chimici) este foarte mare, stat sezonier citt ~ circadian. Aceste oscila~j mari inftuenteaza' mult '-speciile de animate in decursul ciclului k)f de dezvoltare exercitiind un efect stressant !1i deci 0 mare presiune de selectje. Rata evolu~ei vie1uitoarelor dulcicole a fost !?i este mult mai mare comparativ cu ceJe din mediul marin. Tn general animalele s-au adaptat acestui madiu prin aparitia in ciclul lor biologic a unor tonne de rezistenta, pentru perioadele cu condijii suboptimale (inchistare, anabiozit, spon rezistenn, oua durabile, diapauza). La formele de rezistenta, metabotismul (schimbul de materie l?i energie cu mediul) este redus la minimul de viata.

Mediul de vista terestru

De!1i este mai mic ca intindere decc'it: de mediul marin, in mediul terestru exista 0 imensa varia~e a conditi~or ecoIog ice , determinata de diversitatea reliefului, latitudinea zonelor geografice, variabilitatea climei, covorul vegetal. Vanatii~ factorilor climatici in mediul terestru sunt putemice f}i se transmit rapid, datorna vitezei curen~lor de aero Presiunea de selec1ie este extrema in acest mediu. Acest fapt se reflecta " in diversitatea !1i complexitatea morfofunqionala !1i comportamentalit a speciilor de animale existente (formate) in mediul terestru. Speciile formate in mediul terestru se numesc primar terestre; unele din. au devenit secundar acvatice, prin revenirea Is mediul acvatic, dupa ce stFcmlO~i lor au petrecut 0 perioada in madiul terestru.

16

in mediul terestru existS a mare varietate de ecosisteme ~i in interiorul acestora mutte nise ecotogice specifice (ni~ ecoIogica = Ioc de trai al unor specii, cu conditii microlocale determinate). Sa luam ca exemptu ecosistemul "padure". Aici exists animale care tn':iiesc in sol, ahele pe sol, in frunzar, pe copaci, in lemnul copacilor, parazite pe sau in alte vietuitoare etc., fiecare ocupclnd deci 0 anumitB ni~ ecologieS, cu conditii deosebite de altele.

Un mediu aparte in cadrul mediului terestru it constituie rnediul troglobiont (madiul din ~eri), unde condi1,jile sunt mult rnai constante (Iipsa luminii, umiditate relativa mare, temperatura aproape constants), tapt ce a determinat 0 convergentii de caractere fa animatele din diverse grupe, care s-au adaptat Ia acest mediu (depigmentare, lipsa ori r&rcerea ochilor). Cu studiul animalelor din pesten ;;i a condi~ilor lor de viata se ocupa 0 disciptina biologica aparte, biospeologia.

Istoricul 5i importanta discip~nej de Biologie animali!J;

.

inrudirea cu alte discipline

Siologia animals studiind, asa cum am aratat la inceput, sub diferite aspecte, regnut animal, este 0 ramura a ~intelor biologice, ~in1e care studiazB viata sub toate aspecteJe. in timp ce Biolooia generals studiaza baza raporturilor dintre organismele vii !?i a acestora cu mediul, legitB~le dupa care se desf~rB aceste raporturi, Biologia animals se refera doar la regnul animal, disciplina suprapunclndu-se in privin\B con~nutului, in buna parte, cu Zooiogia, ;;tii~ care studiazS sub aspect morfologic, fiziologic, comportamental, ecologic ;;i sistematic animatele (de la grecescul Zoon = animal; Logos = !lliinta, vorbire). Am preferat ins4, pentru cursul de fa1i, adoptarea denumirii de Biologie animals, pentru a sui>Jinia accentul pe care intentionam a-I da aspectelor de ecologie ,i comportament, de bioIogie in ansamblu, pe langa eele mortofiziologice ;;i sistematice, in abordarea problemabcii regnului animal. Men~onam din nou cli folosim aici termenul de regn animal in inteles larg, incluzand ~i Protozoarele (animale unicelulare) ~i ca in cursul de fa18 ne vom ocupa numai de grupul animaJelor nevertebrate, lumea vertebratelor fBcand subiectul attui volum.

Scurt istoric. Date despre ani male sunt mentionate inca din lucrarile lu; Aristotel (secolul 4 l.e.n.). care descrie peste 500 spedl de animale, clasificandu-Ie dupa comp&exitatea aicatuirii lor.

in cursul evului mediu, s-au acumulat 0 sene de cuno~in\e despre animate dar. in general, in aceasta perioada !?iiin,a a stagnat, rnarcata fiind de perceptele re1igioase. De

17

remarcat este contribu~a lui Carl Unne, sec. XVIII, care introduce un sistem de cfasificare !}i denumirea binara (gen - specie), pentru toote vietuitoarele cunoscute pi ina la vremea aceea, denumire care este valabila ~i astm:i.

Pe baza anatomiei comparate ~i a embriologiei comparate, G.Cuvier ~i W. Huxley au etaborat de asemenea, sistema de claliificare a lumii animate, mai mutt sau mai pu~n artificiale.

Odata cu aparitia ~i patrunderea in ~in18 a conceptei evolutioniste despre lumea vie, s-au elaborat ~i primele sisteme naturale de dasmcare.

J.B.Lamark (1809), E. Haeckel !?i Ch. Darwin (1859), aduc importante eontributii in acestsens.

In secolul XX, BiOlogia animala s-a dezvoHat mutt, aJalun de intregul progres ~ti~c ~

.

tehnologic al societaW, din aceasta desprinzandu-se discipline de sine statatoare: Histologia

(se ocupa cu studiuI1esuturilor). Citologia (se ocupa cu studiul cefulei), Embriologia (studiaza dezvoltarea embnonara a diverselor grupe de animale), Anatomia comparata (studiazii comparativ alcMuirea diverselor sisteme !}i aparate care intra in constitu~a animaleJor), Ecologia (studiaza condijiile de viata ale animaleler). Etologia (studiaza reactiile comportamentale ale animalelor), Paleontologia (studiaza formete vechi disparute, fosijele animalelor), cAt ~i unele discipline cu caracter mai restrans, referindu-se la anum;te grupe de animale: Entomologia (studiaza insectele), Ihtiologia (studiaza ~tii), Omitologia (studiaza pasanle), Parazitologia (studiaza animalele parazite la om ~i animale de interes economic), Biologia daunatonlor (studiaza daunatoni plantelor cultivate §i padunlor, modul de prevenire !ii combatere a acestora).

ln finalul acestor nofiuni generale ~i introductive subliniem ca importanta studiului Biologiei animale se relevs atAt sub aspect teoretic, ofennd dovezi ale evolutiei ,i coP'exita1ii tot rnai accentuate ale vte\U;toaretor, ale adaptsrii lor la mediu prin diverse strategii morfofunqionale on com po rtamentale , eM ~j sub aspect practic. interferentele dintre animate Iii activ;ta~le ~i viata omului fiind deosebit de multiple, unele favorabile, altele defavorabile.

l8

REGNUL ANIMAL

in accepnune largs, regnul animal cuprinde totalitatea vietuitaarelor caracterizate anterior ca animale, in raport cu lumea plantelor, deci organisme cu regim de hrana heterotrof, sau holozoic, in general mobile, a carar corp nu produce substante celulozice, care au in general sisteme de integrare in mediu (sistem nervos, organe de sirnt, efectoli) bine dezvaltate.

Regnul animal cuprinde doua subregnuri. in raport cu dezvottarea. structura ,i complexitatea organismelor ee-l compun: subregnul Protozoare ,i subregnul Metazoare.

SUBREGNUL PROTOZQARE

Cuprinde animalele cele mal vechi -ca angine $i cu alcatuire in general simpla (gr. protos = prirnul, zoon = anima!).

Corpullor este structurat unitar. neimparttt in celule, in opozine cu metazoarele. care au corpul alcatuit din mai mutte celule, in general organizate in lesuturi, sisteme lii organe.

Acest corp unitar al pratozoaretor este omologat de catre unii autori CU 0 celula a metazoarelor (aceasta suslinand teoria evoluliei de la simplu la complex: acelular, monocelular, pluricelular.); alli autoli ezita insa a Ie face 0 asemenea omologare. avand in vedere faptul c8 spre deosebire de celulele metazoarelor, care se specializeaUi la anumite roIuri in organism, protozoarete indeplinesc toate funcliile caracteristice unui organism viu (integrare in mediu, reproducere, metabolism).

Structural corpul protozoarelor este asemanator cu a celula a metazoarelor, fiind constituit din aceleasi trei paTti: membrana, citoplasma (protoplasrna) ~i nudeu (nudei).

Membrana celulei protozoaretor (adoptam ideea omologarii cu 0 celuiB a corpului protozoarelor!) este asarnanatoare cu a metazoarelor, fiind constituita din doua straturi lipoproteice cu fraqiunile lipidice fata in fata, asa cum s-a constatat plin studii de microscopie etectronic8. Acest tip de membrana n au toate celelalte structuri din celula,

Membrana celulei protozoarelor separa corpul de mediul extern; adesea aceasta este intArita de 0 pelicuMi extern a de diferite consistente. pelieula secretata de corpul animalului, care-i da acestuia forma caracteristica. Uneori se secreta !?i diferite formatiuni scleretice de natura organica sau minerals. care pot fi interne sau exteme.

Protoplasma celulei protozoarelor are atat formaliuQ.identice cu eele ale celuletor metazoarelor: retea endoplasmaticli, aparat Golgi, ribozomi etc., cat *1 forma~uni carac-

-

19

teristice numite organele sau organite (~organe mid), care-i permit efectuarea tuturor funqiiJor caracteristice unui organism animal, a\)a cum am mai aratat mai sus.

Astfel, hranirea este efectuata atelt prin osmoza (:::patrunderea substantelor nutritive pe baza gradientului de concentrate pon intreg peretete corpului), cAt §i prin fagocilozB (~ inglobarea particulelor hranitoare SQlide; gr. fagein ;: a manca), sau prin pinocitoza (=inglobarea picaturilor de substante hranitoare Itchide; gr. pinein =a bea). in ultimele doua cazuri se formem in corpul protozoarului vacuole digestive, organite in care hrana este digerata sub actiunea enzimeJor produse de protoplasms; nutrien~i sunt absorbili. iar resturi~

. elL

nedtge rate , constituind vacuola fecalr.'1t'unt elirninete prin peretele corpului. Formarea vacu-

oIei digestive cat §i eliminarea substantelor fecale se poate face prin orice parte a corpului, Ia unele protozoare, (in generalla cele mai primitive), sau numai prin anumite locuri, la alte specii (ex. Ia unele ftagelate numai protoplasma din apropierea bazei ftagelului formaaza vacuole digestive, iar la ciliate exista 0 infundatura speciaiii, citostomul, pe unde este inglobata hrana).

.

Excretia, eliminarea subetantelor de dezasimila1ie, sa poste face Ia protozoare de

asemenea fie pe toata suprafata corpului, pon procese active sau pasive, fie in foarte multe cazuri, prin organite speciale de exae~e numite vacuole excretoare sau vacuole pulsatiJe. 1n aceste structuri, care pot fi temporare la unele specii (sa formeaza numai in momentul acumulsrii excretelor), sau permanente la atte specii, cu structure mai simpla sau mai complexa, se acumuleaza substante de dezasimila~e §i apa, care sunt apoi eliminate brusc ca intr-o pulsa~e, de unde ~i numele de vacuole pulsatile care ~ s-a dat .

Sensibilitatea §i miscarea sunt funqii pe care corpul protozoarelor Ie poate indeplini atAt prin participarea intregii protoplasme (::::sensibilitate protoplasmatica generala) eM ~ cu ajutorul anumitor structuri: stigma, retea argentofila pentru sensibilitate .pseudopode, flageli, cili pentru miscare asa cum se va vedea in cadrul studiului diverselor grupe de protozoare . . Aceste functii sent in general simple (::::tactisme 4i tropisme), manifestalndu-se in prezenta anumitor facton stimulatori: luminal substante chimice, corpuri straine, etc., aflali la valori supratiminale (~ peste limits de reaqie). Ele sa manifestS prin apropierea corpului protozoarului de facto ru I excitant sau prjn indepartarea acestuia (tactisme §i tropisme pozitive sau negative).

Reproducerea protozoarelor se face atltt asexual cat §i prin procese sexuale.

Reproducerea asexuata se manifesta prin diviziune directa, binara sau muttipla (=schizogonie) ~i prin inmugurire. in toate cazurile diviziunea incepe cu scindarea nucleului (dupa 0 fam vegetativa mal mutt sau mai pu'\in indelungata, cu acumulare de substanta). in cazul

20

inmugu"rii, care este 0 diviziune binara specialtil, indjyidul nou rezuitat din mugure este in general mai mic.

Reproducerea sexuata a protozoarelor este reprezentata de izogamie, anizogamie ~i conjugare, procese ee se vor analiza la grupele la care acestea se manifesta.

Forma corpului protozoarelor este foarte djyersa: sfarica, cilindrica, eliptd, fuziforma, fixa sau schimbatoare.

Dimensiunile corpului protozoarek>r sunt in general mici, de la cA1iva pfins la cfltev8 sute de microni; door unele au dimensiuni ceva mai mari ( de 1a 0,5 -1 sau 2 milimetri Ia unele gregarine, ori chiar de dI1iva milimetn la unele foraminlfere). Numuli\ii. foraminifere fasUe, aveau diametru de pfina Is 5 em.

Ca mod de viata protozoareie sunt animale cu ras~ndire larga Iii diversa in natura, fiind legate 1n general de mediul lichid, de existents apei: se gasesc lioore in ape1e duld (pAraie, rAuri, lacun, bal~), sau in ape marine, cu salinitate de diferite concentrate, la difertte adAncimi, ocupand nise ecologice din eele mai diverse. Unele protozoare se gasesc in apa din interstiliile sohnui, in umiditatea din frunzar etc. Mutte protozoare traiesc comensale sau simbionte cu atte vte1uitoare, plante sau animale ~i nu pu1ine sunt ~i speciile parazite, provocand diverse boli la plante, anima Ie lli om.

Procesul evolutiei protozoarelor a constat in general in accentuarea complexitB~i structurale a corpului lor monocelular, in adaptarea la diverse medii de viata pnn complicarea modalit~lor de reproducere (alternants de genera~i asexuate cu genera~i sexuate, cu trecere prin mai mutte nil?8 ecologice sau gazde, la cele parazite), prin apari~a de forme de inchistare (forme la care metabolismul se reduce la minimul vital tar corpul este acoperit de un invelilj gros) , care pot rezista unor condi~i drastice ale mediului, reiuand ciclul vital la revenirea cond~~or pro pice .

Importanta protozoareler in ecosisteme §i in viata omului este usor de intuit, avsnd in vedere larga lor raspandire, biomasa mare pe care 0 dezvolta in conditii optimale, eM ~i efectele nocive pe care nurnarut mare de specii parazite n au asupra gazdelor lor, plante, animale sau om. Protozoarele constituie prin urmare 0 componenta importanta 1n procesul viului, ele avlind lli importanta teoretica Tn explicarea evoJu1iei lumii vii.

Clasificare. Subregnul Protozoare cuprinde increngaturi de animale diferite, a csror legaturi filetice (=de inrudire) nu sunt totallamurite ~i expunerea lor intr-o anumitA ordine nu indica necesarmente derivarea grupelor respective una din alta. 5-a incerest doar a p21stra 0 anurnita ardine in ce prive!}le complexitatea lor structurale !Ii in pnvinta dclului de viata· Tmpartim asfel subregnul Protozoare in: increngatura Sa rcomastigofore , grupul Sporozoare

-

21

(cu ordinele Gregari nom orfe, Coccidtomorfe ~i Cnidosporidii) ~i increngatura Ciliofore. Men~onam ca diverse manuale dau alte impaJ1iri ale subregnului Protozoare. in general insa, grupele de animate sunt aceleasl (Flagelate, Sarcodine, Sporozoare, Ciliofore), dar cuprinse in categorii sistematice diferite (increngaturi, subincrengaturi, ori dase).

iNCRENGATURA SARCOMASTtGOFORE

Cuprinde protozoare care au ca organe de deplasare flag eli sau pseudopode (prelungiri ale protoplasmei; gr. pseudos= fals, podos=picior). Grupele sistematice cuprinse aici sunt foarte diverse ~ infa~~re ~ mod de via\ii ~i se grupeaza in doua subincrengalun:

-

Mastigofore sau Flagelate §;i Sarcodine (pre-zentate de unii autori ca increngaturi aparte, de

al1ii drept clase in cadrul increngaturii Protozoare).

SubincrengMura Mastigofore (Flagelate)

Sunt protozoare prevazute cu unul sau mai mul~ HageU in perioada vegetativa a ciclului lor de vista. Sunt solitare sau coloniale, libere, com en sale sau parazite. Organullor de deplasare, flagelul, este 0 prelungire protoplasmatica cilindric8, acopertta de membrana. avAnd, la unele, expansiuni laterale numite mastigoneme ( gr. mastigos=flagel, bid; nematos=ata, filament). FlageJul are la baza un corpuscul bazal sau blefaromast legat de centrlolul celulei (care I-a generat) printr-un filament nurnit rizostil.

Structura mterna a flagelului este com plexa , avand 9 perechi de microtubuli laterali formati din microfilamente contractile §;i 0 pereche de microtubuli centrala, din microfilamente elastice. Corpusculul bazal are strudura asemanatoare fiind format insa din triplete de microtubuli laterali, eei centrali lipsind (Fig. 4).

Forma corpului flageJateJor este diversa: sfenodala, ovoids, fuziforma etc., uneori neregulata. La aceeasi specie forma este mentinuta constantA, datoma peticulei care se tormeaza la sUPrafa'ta corpului, pelicula care prezinta uneori un invelifj gelatinos, pseudochitinos ori din plsci celulozice. Numai la un grup mic de flagelate (Rizomastigine) pelicula lipse§;te.

fp. - filament perifene fa. - filament axial

fs. - filamente secundare . a 1 - biciul fJagelar

a2 - zona intermedlara a3 ~~ corpuscul bazal mn. - mastigoneme pet - pelicuJC\

(Radu §i Redu, 1972).

Fig. 4 . AlcStuirea unui flageI

22

';:"/1:" /"0" , I: ... '/ ,.~ oJ "._-,-

in interioruI corpului se gase~ organitele caracteristice protozoarelor: vacuole

digestive, vacuole pulsatile, uneori stigmll (cu roJ senzitiv), cromatofori ~i diverse induziuni ca granulele de paraamilon (substanta de rezervll asemanatoare amidonului) (Fig. 5). Hranirea poste fi autotrota, in care caz prezima do roplaste , heterotrota (osmotrota sau prjn fagocitoza), Is unele mixotrota.

Fig. 5. Euglena viridis

J

, ~-' I

." : ....... ~

1~ stigma 2- vacuola eon-

tractil8, 3- nudeu, 4 -nucleol, 5~ doroplast, 6- granula de paraamilon, 7- pelicula, 8- rezervor, 9- flagel, 10-11- gAtul ~i

deschiderea rezervorului. (Henger $i St~es, 1959)

Ftagelatele se reproduc asexuat prin diviziline longitudinala, uneori Iii sexuat, prin procese de izogamie (contopirea a doi indivizi morfologic identici).

£p.':':<. a!',-,:,j

(ay, ': ......

r, ; ~-~.~.

,,{J'

f'_1(1_ -,-

:; ','

-c-gr.at

I I

bp. Ie)·

/II. 1- l

6

23

Clasificare_ Subincrengatura Mastigofore cuprinde dauB clase: Fitomastigine - forme cu hranire autotrota, se studiaza Ia Botand !Ii Zoomastigine - forme cu hranire heterotroUi (holozoic6)_

Dintre FHomastigine, unele grupe sunt importante prin hranirea lor mixotrofi (holofllicA la lumina !li holozoica Ia tntunene), a!}a cum este cazul ordinului Euglenoide (ex. Euglena viridis, E gracilis), cu specii care au corp fuziform, dot ftageli inegali prin,i in fundul unui rezervor st care au de asemenea si doroplaste. Traiesc in ape statute.

ExisUil deasemenea alte grupe de fitomastigine, cum sunt cistoflagelatele din ordinul Oinoflagelate, care au hranire heter0tr0f8(osmotrofa) .. A!}a este Noctiluca milisris, specie comunA in Mares NeagrA, cu corpul sfene de 1-2 mm diametru, avAnd in cea mai mare parte a corpului 0 ~ura de ulei cu roI hidrostatic !li protoptasma Ia margine, formand a retes ce inconjoara corpul. Are un flagel ~ un tentacul, este fosforescenltri, numitS • lumlmarea de mare- (Fig. 6).

Fig. 6. NoctJ/UCB sp~

( Henger ~ Stiles, 1959)

Importanta acestor ordine de fitomastigine se releV8 atat sub aspect teoretic, el arclt8nd leg8tura intre regnurile vegetal ~ animal ~ ded unjtatea lumii vii, cat ,i sub aspect practic, fiind indicatori de poIuare a diverselor bazine acvatice. Unele dinoflagelate produc toxine responsabile de mortalHatea in masa a organismelor marine, ~, broaste testoase, cand concentrata acestor protozoare depaf8§te anumite limite.Toxinele lor, eliberate in apa on acumulate in organisme, sunt otravuri neurolitice putemice, cu efect paralizant asernanAlar cu eel produs de curara sau de exoloxinete bactenilor din genul Clostridium.

24

Clasa Zoomastigine. Cuprinde flagelate care nu au c:Ioroplaste, se hranesc holozoic, iar substanta de rezerva este de natura glicogenului ~ nu a amidonului sau paraamiJonului. Numarul flagelilor este variab~ la diverse grupe, iar ca mod de viatS, se intalnesc forme libera, co men sate sau parazne. Princip~iele ordine ale acestei dase sunt: Protomastigine (numite ~i Protomonadine), Polimastigine, Rizomastigine ~ Opa~ntde_

Ordinul Protomastigine cuprinde flagelate mici cu 1-2 flageli; uneon flagelul este ~pit de corpul celular printr-o membrana ondulama, mai mult sau mai pu~n dezvoltata. Ordinul are stat forme libere cat ~i parazite. Un exemplu de specie ~bera este Bodo putris (Fig. 7), care tra~e in ape murdare ~i se hrane~te cu bacterti. Un atl grup important din acest ordin este eel al CoanoflagelateJor, ftagelate co1oniale fixate, fiecare individ al coloniei avAnd un guleTaf protopJasmatic in jurul bazei flagelului. loc unde se formeaza vacuole digestive, ex. Codonosiga botrytis (Fig. 8).

Fig. 7. Bodo sp.

( Henger ~ Stiles, 1959)

Fig. 8. Codonosiga botrytis

(Cockrum ~i McCauley, 1965)

Indivizii coanoflage&atelor se aseamani cu celulele patuni gastrale de la spongieri §i prtn aceasta dovedesc inrudirea rntre protozoare !ii metazoare.

25

Tot in ardinul Protomastigine se cuprind !ii multe specii parme, apaf'\jnand genurilor Leismania - forme ovoiosle cu flagel redus (ex. L. tropica, care produce boala numitS "butonul de orienf', transmlse de \Antari din genul Phlebotomus); Trypanosoma, - forme monoflagelate, cu membrana ondulantii, parazile in sangele vertebratefor, la care proV0ac8 o serie de boli (T gambiense, produce "boala somnului", transmisa de "musca ,ele"; T. equiperdum, produce 0 boata de fmperechere la cai; altele paraz;teaza la caini, pisici, porti, antilope etc., care constituie rezervoare de raspandire pentru acesti parazi1i). (Fig. 9)

Fig. 9. Trypanosoma bruce; -faze de diviziune (Remane ~ cotab., 1976)

Ord!"ul Polimastigine sunt flagelate cu mai mutti flage~, 4-8 sau mult mai multi (18 subordinul Hipermastigine). Ca exemple rnenfionarn speciile: Giardia (Lamblia) duodenalis, parazita in duoden Ia om, are dai nuclei ~i opt f1ageli (Fig. 1 0) ~i Trichomonas vaginalis, parazilB in vagin; este pimorma, CU patru flageli, din care unul indreptat posterior ~ cu membrana ondulanta. Specia are de asemenea un axostil, ax filamentos rigkt care strabate intreg corpul,

Grupul Hipermastigine sunt specii care traiesc simbionte cu diverse animale, pe care Ie ajuta Ia digerarea celulazei ( ex. Spirolrichonimpha flagellata, care traie~te in simbioza cu izapterul Leucothennes lucifugus, (FJQ_ 11).

Ordinul Rizomastigine. Cuprinde flagelate care pot emile pseudopode (=piCioare false, de fapt ni~e prelungiri protoplasmatice temporare, permanent modrticabile), intocmai ca speciile din subincrengMura Sarcodine, ele aratand in fapt inrudirea intre cele doua grupe (Fig. 12). Men~nam ca de exemplu specia Mastigamoeba aspera, frecventatn apele dulci.

26

Fig.10 Giardia duodenalls

N - nucleu; f - fibre peristomele P - corpuscul bazal

R- parte postenoara

(Aron ~i Grasse. 1966)

Fig.11 Spirottichonimpha flagei/ala

N -nucleu ; Ax - axostil; Par. - corpusculi parabazati (Aron ~i Grasse. 1966)

Fig.12 MastIgamoeba sp. (Henger ~i Stiles. 1959)

Ordinul Ooalinide. Este un grup cu pozi~e sitematiclli inclli controversata. Animalefe cuprinse in acest grup au mul~ flageti scu~. interpretaf de mul~ auton ca cili. ~r in citoplasma lor se Qasesc mai mufti nuclei de marime egala.(izonuclei). Sunt specii parazite in

............... -

27

intestin Is batracieni !}i reptile. Se inmultesc metagenetic (attemeaza genera~i asexuate cu generatii sexuate). Este interesant de exemplu Ia Opalina rsnetum (Fig.13) modul in care dezvoltarea daunatorului s-a adaptat cidului de vista al gazdei sale, broasca Rana temporaria: Cand gazda este in ~ere ~i parazitul creste ,i se inmulle!l1:e vegetativ, prin diviziune. La matumate, cAnd gazda depune oua, parazitul se inchisteaza ~ ch~i sunt elimina~ in apa, Tinerii mormoloci inghid chi~tii, care se transforms in indivizi mononucleati care joacS rol de gameti !}i, dol <:Me 00, fonneaz8 zigoti care sunt inghi~~ de mormoloci mai

Fig.13 Opalina ranararum

• ciclul de via~

(A ron lii Grasse, 1966)

Subtncreng1tura Sarcodine

(gr. sarcos = carne, cu sens de citoplasma). Cuprinde protozoare care au corpul acoperit de 0 membrana plasmatica subtire (plasmalema), care permite permanent forma rea de prelungiri protoplasmatice sau pseudopode. Cu ajutorul acestor pseudopode animalele se deptaseaza, "percep" calitatea factorilor de mediu, formand vacuofe digestive. Forma corpului lor este deci permanent schimblttoare.

Pseudopodele pot fi de dfferite tipuri: la\ite = lobopode, filamentoase = filipode, anastomozate intr-o retea = reticulipocie, sau fixate pe axe rigide de natura organica sau mineraa :; axopode.

28

Protoplasma sarcodinelor este im~r1M de obicei in ectoplasma, hialina in stare fizica de gel ~i endoplasma, granularti in stare fizica de sol. Au unul sau mai mul~ nuclei. Adesea corpul lor produce forma~uni scheletice, externe sau interne, de forme ~i natura foarte diverse.

Sarcodinele trtiiesc in toate mediile de via1i!l (sol, ape, unele parazite etc.), se reproduc asexuat prin diviziune binara, diviziune muttipls, prin inmugurire, on sexuat prin izogamie sau anizogamie. in condf1ii nefavorabile unele specs se pot inchista.

Subincrengatura Sarcodine cuprinde doua dase: Rizopode ~i Actinopode.

Clasa Rizopode

Sunt sarcodine care au pseudopode de tipullobopod, filipod si reticulipod. Au corpul nud sau acoperit de 0 leasta de natura cornoasa, gelatinoasa sau calcarcasa. Teasta poate avea unul sau mai mutte orificii prin .care animalul emite pseudopode. Clasa cuprinde ordinete: Amibieni, Testacee si Foraminifere ..

Ordinul Amibieni, sau amibe nude, sunt forme lipsite de form~uni scheietice, cu pseudopode de tipullobopod. Se reproduc prjn diviziune binara. in conditii nefavorabile se pot inchista. Exista specii mononucleate ~i aHele cu mal mulli nuclei. Majoritatea traiesc liber, in apete dulci sau marine, unele sunt comensale sau chiar parazite (ex Entamoeba histolitica, care produce a dizenterie amibiana). Dintre speciile mai comune men~onam pe Amoeba proteus (Fig.14), frecventa in bAt~, A limax, care emite un singur lobopod, Pelomyxa palustris, specie polinucleata.

Ordinul Testacee cuprinde nzopode cu pseudopode de tipul lobo pod , cu corput acoperit de a teasta cornoasa, pseudochitinoasa sau gelatinoasa, care are un orificiu pe unde animalul emite pseudupode. T easta are forme diverse, caracteristice anumitor specii. Grupul cuprinde forme libere frecvente in ape dulci, in turbani sau in apa din jntersti~ile solului. Ca exemple mentonam speciile Arcella vulgaris, fungiforrna, cu leasta pseudochitinoasc\ ~i fJf!1ugia urceolata, piriforms, cu leaste gelatinoasa (Fig.15).

r

..

Fig.14 Amoeba proteus (Remane l?i coJab., 1976)

Fig.1S. Arcel/a vu/garls_ (g,h) Difflugla urceo/ata_ (i) (Remane l?i calab., 1976)

29

Ordinul Foraminifere (gr. foramen = oriflCiu). Cuprinde Rizopode a carer corp secreta o cochilie formata din una sau mai mutte camtlrule (mono sau politalamtl). in majoritatea cazurilor cochilia este de natura calcaroasa. Cand sunt mai multe camarute, acestea se formeaza pe rand, pe mssura crel?terii masei proto-piasmatice a animalului $1 pastreaza legaturi protoplasmatice intre ele, corpul fiind deci unitar, unicelular. Forma corpului ::;;i modul de aranjare a camaru\elor sunt caracteristice diferitelor specii (Fig.16). Pseudopodele sunt emise printr-o apertura a cochiliei (Ia speci~e numite nepeiforate), sau prin rnai multe orificji fine cu care este prsvazuta cochilia (la speciile perforate).

Majoritatea foraminiferelor sunt specii marine, hranindu-se cu diatomee, alte mono~\i:I~'jj:- ori particule organice in suspensie, pe care Ie inglobeaza cu ajutoruI pseudopodelor $i Ie digera in citoplasma din exteriorul on din interiorul cochiliei.

30

l

c.

Fig.16. Foraminifere : Rotalia (A), Splroplecta (8), Nodosaria (C) (Marshall ,i Williams, 1979).

Fig.17 . Elphidium crispum

- izogamia (5-13)

- schizogonia (1-4)

(Aron ~i Grasse, 1966)

Reproducerea toraminiferelor este in general schizogonic8 (diviziune multipta), cu sau tara procese sexuale (izogamie). La unele altemeaza genera~i asexuate (macrosferice = cu

-

31

camaruta ini~ala mare}, cu generatii sexuate (microsferice = cu camaru\a in~ala md, proven ita din zigot) (Fig.17).

Dintre formele monotalame menfionarn pe Lagena striata, cu cochilie neperforata in forma de butelie, iar dintre poIitalame pe Nodosaria nodosa, cu camarutele asezate in ~r drept, Textularia globifera, cu cAmArute alternante, G/obigerina buloides, cu camArule sterice de dimensiuni tot mal man asezate pe un rand in spirala (Fig.18). Foraminjfereie au partidpat la formarea calcarelor biogene (creta, in special). unele specs fosile (numulitii), au avut dlmensiuni de ca~va centimetri.

Fig. 18 GIObigerina buloides (Henger si Stiles,1959)

Clasa Actinopode

Cuprinde sarcodine cu corpul globulos, cu pseudopode dispuse radial, adesea pe cate un ax schelstic. Acestea se numesc actinopodii (gr. acunos=raza)

La actinopodele din ordinul He6ozoare, corpul este steric, cu mulle actinopodii dispuse radial. Protoplasma are 0 zona corticalcl cu vacuole cu rol hidrostatic!1i 0 zona medulara. cu unul sau mai mUfti nuclei. Pe axopodii sunt fixate adesea microfllamente contractile, care pot man sau micsora volurnul corpului, favorizand deplasarea pe verticala a animalelor. Se Inrnultesc prin diviziune binara sau prin inmugurire. Se cunosc la unele ,i procese sexuale de autogamie (unires a doi indivizi fra~, rezuttati din divizarea unui individ inchistat). Ca exemple de specii men1ionam pe Actinophrys sol (Fig.19) ~i Actinosphaerium eichomi (Fig.20). Majoritatea heliozoarelor sunt spedi duk::icole, plandonice.

32

Fig.19 Actlnophrys sol (Aron §oi Grasse, 1966)

Fig.20 Actinosphaerium eichorni (Remane ~i colab.,1976)

Ordinul Radiolari cuprinde actinopode cu forma corpului variabila, caracterizate prin prezenta unei capsule centrale, care imparte proto plasm a in extracapsulara ~ intracapsulara, ultima fiind foarte bogata in vacuole Pseudopodele sunt tot de tipul axopodelor (cu axostil). Sunt deasemenea mono sau poIinudeate. Citoplasma extracap. sulara este in legatura cu cea intracapsulara prin numeroase orfficii cu care aste prevazutB capsula centralS. Se reproduc prin diviziune binara sau multipla. Traiesc in apele marine ~i prjn depunerile scheletelor tor s-au format fOCi silicioase. Ca exemple rnenfionarn pe Acanthometra elastica, cu schelet din 20 de baghete din suifat de stronnu dispuse radial ~ Collozoum inenne, specie coIonia18, lipsiUil de schelet.

GRUPUL SPQROZOARE

Reprezinta 0 grupare de ardine de protozoare endoparazite care au ca principaIB caraeteristica faptul ell la sfa~ituJ perioadei vegetative tree prin stadiuJ de soon. Au in general cicluri de reproducere compltcate, co mai multe faze ~i schimb de _gazde. Exista fm vegetativa sau schizogonica, faza de impereehere sau gamogonic8 lli faza de producere de

33

span sau sporogonica. Sporozoarele nu au organite de deplasare, doar microgame1ii, la unele specii, pot prezenta pentru scurt !imp, flageli. Hranirea se produce pe cale osmotrota. Respiraba !li excrepa se fae tot prin osmoza, corpul fiind deci mutt simplificat structural, ca adaptare la modul de vista parazitars.

Grupul cuprinde trei ordine: G~rinomorfe, Coccidiomorfe l?i Cnidosporidii. OrdineJe acestea au probabil origine filetd difertta, tapt ce a determinat pe unii autori sa Ie considere ca increngaturi separate.

Ordinul Gregarinomorfe. Cuprinde sporozoare parazite in intestin sau in organele genitale (tuburile seminifere) la nevertebrate; deci paraziteaza extracelular, intracavitar.

n

c

D

G

Fig.21 _Monocystis agilis - ciclul de viata -

A- trofozoizi, B- gamonti inchista1i, C,D - formarea game1ilor, E- forma rea sporilor, F- fonnarea sporozoizilor, G,H- formarea ~i cresterea tinerilor indivizi (Marshall §i Williams, 1979)

Au corpul de forma ovala sau alungita, unitar sau subimpartH in 2-3 portiuni inegale de catre 0 pelicula de edo~!isma hialina. Aceste porfiuni poarta denumirile de: epimerit,

34

partea cu care paramul se prinde de epiteliul gazdei; protomerit, portunea mai midi; deutomerit, partea mai mare care poarta nueleul, Ca dimensiuni corpul gregarinomorfelor este relativ mare, in raport cu aHe sporozoare.

Ciclul de viata al gregarine40r se petrece astrel: indivizii fixa~ de epiteliul gazdei (trofozoizii) se hranesc activ ~i cresc in dimensiuni; la stadiul matur. doi astral de indivizi (9amon~i) se alipesc formand a sizigie. care secreta apoi un chist comuo. Nudeii lor se dMd formand game~ (macrogame~ !li microgame~, care pot fi flagela~ sau arneboidali). GametH se unesc cate doi in zigo~, care se inchisteaza formand tot atlqia spori. in interiorul sporiler, prin diviziune se formeaza 8 sporozoizi, care nu sunt altceva decilt indivlzi tineri, care prin cre§tere vor deveni gamonti reluAnd ciclu!. (Fig.21).

Gregarinomorfele au deci numai taza gamogonica !li faze sporogonidl in cadrul cidului lor de via~. Nu au schizogonie.

Ca exemple mentonam speciHe: Monocystis agilis, parazit in veziculele seminate la rame: are corpul nedivizat in merite; Gregarina blattsrum. parazit in tubul digestiv la gclndacul de bucatarie (Fig.22.), cu corpul alcatult din protornerit si deuteromerit !li Sty/acephalus longico/is, parazit Ia gAndacul Slaps mortiSaga, cu corpul din trei por\iuni, protomerit, deutomerit $i in plus $i epimeritul. cu care parazitul sa prinde de epiteliul intestinal (Fig.23).

A

Fig.22 Gregarina blattarum A - trofazoid, B - sizigie (Marshall!}i Williams.1979)

B

35

@

.9

Fig.23 StyIocephBlus Iongicollis

- ciclu de viata- 1- trofozotd; 2- sizigie; 3-5 - formarea game~lor, 6-12 - formarea zigotului ~i sporului, (Amn ~i Grasse, 1966)

Ordinul Coccidtomorfe. Cupnnde sporozoare parazite intracelular. la nevertebrate ~i vertebrate, in general in celulele tubului digestiv, ficat, sistemul circulator etc., prcvocand difertte boli.

Sunt de dimensiuni mutt mai mici comparativ cu gregarinele. Tn cadrul acestui ordin, grupul coccidiilor paraziteaza numai in intestin :ji ficat 13 diverse vertebrate, provocand bcMi numite coccidioze .. Au ciclul de via18 astfal: parazitul este luat a data cu hrana, sub forma de spori, din care ies sporozoizii .. Ace~a patrund in celulele epiteliului digestiv al gazdei deveniod tofozoizi, crese ~i se inmuttesc prin schizogonie (nucleul lor se divide, se inconjoarli co citoplasma formand schizozoizi, care infesteaza noi celule). La ca~ul a mai mutte generatii schizogonice, indivizii se transfonna in macrogametoci~ ~i microgametoci~, din care sa vor forma game,ii (fiecare macrogametocit formeaza un singur macrogamet, iar dintr-un microgametocit se formeaza mul~ microgame~). Dupa copula~e. zigotul format sa inchisteaza formand oocistul. in acesta se formeaza patru spori. in fiecare spor se formeaza doi sporozoizi. Elimioa~ 0 data cu fecalele, sponi ajung pe hrana animatelor, reluand ciclul.

36

Se rernarca faptul ca 13 cocccidiomorfe pe langa fazele gamogonica ~i sporogond apare §ii 0 fau. schizogonica, in cadrul dcJului de viata.(Fig.24)

Fig.24. Eimeria perforans -cicJulul de viata-

1-6 - faza schizogonica 7-12 - faza gamogonica 13 -15 -faza sporogonica (Anton l}i Grasse, 1966)

Ca exemple de coccidii mennonam specsle Eimeria (Coccidium) perforans. care produce coccidioza intestinala la iepurii de casa, Eimeria stiede. care provoaca coccidioza hepatica la iepun ~i Eimeria zOrni, care provoaca dizenterie coccidiana (diareea rosie) la bovine.

Un grup aparte in cadrul coccidiomorfelor 11 constituie eel al Hemosporidiilor, sau plasmodiile. Acestea parazrteaza in eptteliul vaselor sanguine l}i in hematiile vertebratelor, provocsnd boli specifice .. Au cidul de viatB de asemenea cu trei faze, schizogonicA, gamogontclil !ili sporogonica. acestea se petrec inss in gazde djfefite. (Fig.2S)

pi

37

Faza schizogonica exoeritrocitara ,i intraeritrocitara se petrece in corpul vertebratelor o data cu patrunderea parazitului prin inlepaturi sau leziuni. Schizogonia intraeritrocitanl se repetlt de mai multe ori, dupj care schizon~i se rotunjesc, nanstormaneu-se in gamonti, care nu evolueaza mai departe in corpul vertebratulut Ajunfi, plin r"tepare ~i sugerea sangelui.

(Marshall ,i Williams, 1979)

0° o

Fig.25 Plasmodium v/vax

- ciclul de via~ -

1-7 - faza schizogonicli, exo ,i intraeritrocitara, 8--9 - forma rea gamon~k>r, (Ia om). 10-13 - faza

gamogonica, 14 - 19 - faza spo.. rogoni~ (Ia 1c'n1ar)

in corpul unui nevertebrat (tAn\8ri, rnuste etc.), gamontJi rezista sucului digestiv fji se transforms in macro ~i microgametoci~ (ultimii mobili). DupS fecundare rezulta zigotuJ numit ~i oochinet, care srtabate epiteliul intestinal ,i se transforms in oochist. in acesta se petrece

38

sparogonia, rezuttand mai multi sparozoizi, care sunt pu§;i Tn libertate Tn cavitatea generala a corpului gazdei, migrAnd spre glandale salivare. 0 data cu inteparea gazdei vertebrat, sporezoizii ajung in corpul acestuia reluand ciclu!.

Ca exemple de hemosporidii menijonam spedile: Plasmodium ma/ariae, care produce febra cvarta, sau frigurile de batta, la om, gazda intermediara fiind tanlarul anofei ~i Plasmodium falciparom, care provoaca Ia om febra terta maligna, 0 boala tropicala.

Ordinul Cnidosporidii. Cuprinde sporozoare a carer spori au capsule potare

prevazute cu filamente de fixare, capsule asemanatoare cu eele din celulele numlta cnidoblaste prezente la reprezentan~i increngcMurii Cnidari, de unde ~ numele grupului.

Ciclullor dedezvonare este mult simplfficat. De exmplu, la M;xobolus pfeifferi, parazit in mu:;chi la rnreana (Barbus sp.), parazitul pBtrunde sub forma de spori in tubul digestiv, 0 data cu apa. Din sport ies germeni ameboidali, care strabat tesuturile !}i ajung in sAnge !Ii mu~hi, unde sa inmultesc prin diviziune. Dupa un timp, indivizii se transforms in pansporoblasti, indivizi CU 14 nuclei, rezulta1i -in urma mal multor diviziuni. Pansporoblastii se vor transforma fiecare in cAte dol spori astfel: doi nuclei formeaza celule care inconjoara pansporoblastul; eMe doi nuctei §oi 0 cantitate de dtoplasma formeaza doua celule valve ale fiecarui spor;alti doi nuclei aparijn celulelor care genereaza capsulate polare ~i doi nuclei constttuie germenul ameboidal, din care prin fuziune rezulta zigotul.(Fig.26).

Fig.26 Mixobofus pfeifferi, pan sporoblast (D), spor (E), (Marshall !?i Williams, 1979).

o

-

39

La aHe specs (grupul microsporidiilor), in pan sporoblast se formem mai multi spori care au cate 0 singura capsula potara. Ca exemple: Nosema apis, produce diareea albinEOOr, Nosema bombycis, provoaca "pebrina", 0 boalii a "viermik>r de matase~.

INCRENGATURA CILIOFORE

Se mal numesc §i infuzorii, deoarece sunt prezente in infuzii. increngatura cuprinde protozoareie eele mai evoluate, caracterizate prin prezenta ciHlor ca organe de deplasare. Fig.27. Paramecium cauda tum

1 - capatul anterior,

2 - ciJi , 3 - tricociste,

4 - vaeuola digestivs, 5 - vecuola contradiIB,

6 - pelicula, 7 - ectopJasma, 8 - endopiasma, 9 - vacuola digestiva, 10 - bacterie in

curs de ingerare, 11 - infund&tura bucals, 12 - micronucleu, 13 - macronucleu, 14 - citostom, 15 - citofaringe, 16 - formarea vacuolei digestive, 17 - citoproct, 18 - canal radial al vacuolei contractile, 19 - vacuola digestivs

(Henger ~i Stiles, 1959).

1 2~--~--~' 3 ---~-"""':;:'""--::-

4----

18--_"'~M~IJ.V 19 -_.;.,,~H1tttt;~~:

Cilii au structura identica cu 1Iagelii, sunt inss de obicei mult mai scurti. La diferite ciliofore, alii pot fi raspc1nditi pe tot corpul sau numai pe anumite portiuni; la allele (suctorii),

40

cilii sa gasesc numai in anumita faze ale cldului vital. Uneori cilii sunt consoliden mai multi la un loe, tormand cin sau membraneie, cu rot in deplasare sau in luarea hranei.

Structura interns a cilioforelor este mai complexa; astfel citoplasma lor are organite permanente pentru inglobarea hranei: citostom, citofaringe, vacuolele diges-tive se deschicl pentru eliminare resturilor prin acela!?i.loc numit citoproct (Fig.27).

Vacuolele pulsatile sunt de asemenea structuri permanente !?i complex organizate, de forma stelata, avand un rezervor central de Ia care pornesc sase canale nefOOiale, pe trarectul carora se gase!?te cate 0 arnpula nefridiala. Aceasta sa continua cu tubuli nefridiali, CU peretii cu structura buretoasa, la nivelul carora se face filtrarea apei !?i substan\elor de exc~. Acestea se acumuleaza in ampula nefridiata. de unde sunt pompate in rezervoruI

central ~i apoi 18 exterior (Fig.28). 1

Fig.28 Vacuois contractila la ciliotore

1 - par excreter, 2 - canal radial,

3 - structura peretelui canalului radial,

4 - rezervor, 5-ampule;

(Remane!?i cotab., 1976)

5

Citoplasma perife rica , hialina, sau ectaplasma. connne in apropierea membranei ni~te vezic:ule numite tricociste, care explodand elimina 0 substanta cu rol in aparare.

o atta caracterisnca irnportanta a cilioforelar este faptut ca au daua tipuri de nuclei: macronucleu, cu rol vegetativ ~i micronudeu, cu ral in reproducerea sexuata.

Reproducerea cilioforelor se poate face atat asexuat (diviziune trans-versale. Fig.29, sau inmugurire externa ori internal, cllt;;.i sexuat prin conjugare (Fig.30).

(Aron ~i Grasse, 1966)

Fig.29 Paramecium caudatum -diviziune transversalS-

..

Fig. 30 _Paramecium caudatum - conjugarea(Marshall !Ii W~liams, 1979)

in conjugare, doi indivizi se apropie, pierd cilii, intra ei se formeaza 0 punte protoplesmanca la nivelul citostoamelor, macronucleii se dezagrega, micronucleii se divid de douA on rezuMnd patru nuclei in fiecare,

din care trei dis par iar al patrulea

se mai divide 0 data, rezuMnd un nucleu stationer !Ii unul migrant. Nucleii migranti sunt schimbati

intre cei doi parteneri,

formandu-se in fiecare

sincarionul, dupa care

partenerii de conjugare

se despart. Din sincarion,

prin 3 diviziuni rezultB 8 nuclei. Patru dintre acesua evolueaza

in macronucleu, unul in micronucleu, iar trei se resorb. in continuare parameciul se divide de doua on, diviziune la care partieipa doar

41

42

micronucleul, iar macronucleii se impart, Ia inceput cate doi, apoi cate unul, in noii indivizi. Din fiecare conjugant rezutta deci in finalul procesului de conjugare cate patru indivizi.

in timpul conjugsrii indivizij nu se hranese, astfel incat eel nou rezulta~ sunt mai mtci, urrnAnd 0 perioadB de crestere ~ de reproducere vegetativB. Conjugarea este un fenomen care intervine in mod obligatoriu in ~numite faze ale vie~i cilioforelor, indiferent de calftatea cond~jlor de mediu.

Inerengat.ura Ciliofore cuprinde dous clase: Ciliate ~ Suctorii.

Clasa Ciliate

Au em, ciri sau membranele pe tot corpul sau pe anumite zone, caracter dupa care se face ~ dasfficarea pe ordine: Holotrichi, cu eili pe tot corpul, Spirotrichi, cu cili l1i ciri pe corp l1i un I?ir de membranele in zona adorals (injurul citostomului), orientate in spirala de Ia stanga la dreapta ~j Peritrichi, care au de asemenea membranele in zona adorala, orientate in spirala de is dreapta la stanga.

Majoritatea ciliatelor trsiese libere in ape dulci, pAraie, baftl, altele in apele marine.

Sunt frecvente in apele murdare, unde se hranesc cu baeterii, partidpand la epurarea apelar. Unele sunt comensale in tUbul digestiv la vertebrate, mai rare sunt speciile parazite. Pe langa specia Paramecium caudatum, care este foarte frecventa in infuzii, menfionarn ,i speciile : Colpoda cuculus (Fig.31), dintre Holotrichi, Stentor polymorphu5 ~ Stylonychia mytilus_(Fig.32), dintre Spirotrichi, Vorticella nebulifera, (Fig.33), care este a specie fixaUi printr-un peduncul ce confine mioneme contractile, dintre Peritrichi, Balantidium coli. este parazit intestinalla pore, uneori la om, producAnd 0 diaree specifica (Fig.34).

Fig.31. Colpoda cucullus (Remane $I colab., 1976)

Fig. 32 StyIonichia sp.

Stentorsp. 1 - ari

2 - nucleu

(Henger ~ Stiles 1959)

P~~,.~:

1

Fig. 34 Balantidium coil

- individ vegetativ (A)

- chist (B)

(Aron ~i Grasse)

43

Sly/onychio

2

Slenior

Fig. 33 Vorticella sp.

1 -micronudeu, 2 - macronucleu,

3 - vacuols contractila, 4 - mioneme

5 - peduncul (Marshall ~i Williams, 1979)

44

Cia sa Suctorii

Numite ~i TentacuJate, acestea sunt dliofore care au cili numai in anumlte faze ale vie~i, in rest fiind prevohute cu organite numite tentacule sugatoare, cu ajutorul carora i~i iau hrana, care este condusa apoi prin interiorul tentaculului spre masa citoplasmatica, unde este digerata.

Nu au citoplasma djferen~ata in ecto- ~i endoplasrna; nu au citostom ~i citofaringe. Asexuat se reproduc prin inmugurire. Mugurii, dupa desprinderea de corpul indivtdului mama, au pentru 0 perioada ali.

Majolitatea suctoridor sunt forme fixate; se hranesc cu alte ciliofore, baeterii sau particule organice. Ca exemple dam speciile Acineta sp. (fig. 35), Ephelota gemipBfa, specii fixate ~i SphBerophryB magna, specie relativ sferoidala.libera.

B

Fig. 35 Acineta sp.(Suctorii) (A).

- tentacul inglobiind 0 particul8 hranitoare (B)

Importanta pro'lozoarelor

T earetiea - constituie 0 fazla importanta in evolutia viului, faza monocelutara ~i prin unii reprezentanf arata inrudirea cu plante!e, deci unitatea lurn;i vii.

pi

45

Practica - mutte participa la epurarea apelor, unele sunt indicatori biologici pretiO~ ai gradului de poluare cu mateni organ ice sau anorganice a apelor. Sunt de asemenea 0 veriga importanta in lantunle trofice care se stabilesc in biocenozele acvatice.

Importanta practica mare au speciile parazite, care pot provoca boIi grave la om !li animalele de interes economic. Cunoasterea acestor specs, a gazde\or lor ~i a masurilor de prevenire §i combatere a imbolnavirilor este de mare importanta pentru cresterea calitA~i vie~i omului.

Filogenie. Potozoarele provin din protoflagelate. din care au rez uttat , in prima faza. f1agelatele ~i sarcodineie. Cilioforele sunt forme mai evoluate. provenite probabil din ~nia flagelatelor, iar sporozoarele au ongine filetica diferits.

46

SUBREGNULMETAZOARE

Cuprinde animate cu origini filetice diferite, avand drept caracter comun faptul ~ au corpul constituit din mai multe celule adaptate in generalla lndeplinirea unor functii specifice in organism. Au dimensiuni variabile, de 18 microscopice panii la aproximativ 30 m, marimea celutelor corpului lor nefiind corelata cu marimea corpuluL Numarul de celule din care este compus corpul metazoarelor este variabil de la catev8 zed sau cAteva sute, ca la unese rotifere, pans la multe miliarde.

Spre deosebire de protozoa re , ta care evolutia a mers spre complicarea structurilor protoplasmatice ale corpului lor monocelular, la metazoare evolu~a a mers spre integrarea unor grupe de celu!e in diverse tipuri de \esuturi, organe ~i sisteme, care indeplinesc functiile specffice organismelOf vii (integrare in mediu, nut~e, reproducere). Acest proces se reflecta de altfal in dezvoltarea ontogenetica a metazoarelor, care are faze specifice ce marcheaza diverse grade de comptexitate evolutiva a corpului lor.

In dezvoaarea lor toate metazoarele pornesc de la faza monocelulara, de Ia celula ou sau zigotul, provenit din unirea a doi game1i in procesul fecunda1Jei.

In functie' de cantitatea de substanta de rezerva (vitelus nutritiv) acurnulata in ovul. ouale metazoarelor pot fi grupate in: alecite (numite ~i oltgolecite), cu vitelus foarte pu1in ~i

A_

8.

D.

Ftg_ 36 Tipuri de oua la metazoare.

-alecit (A), mezolecit (B), centrolecit (C), telolecit (0); n-nucleol, N-nucleu, vit-vitejus, pr-citoplasma (Radu §;i Radu, 1972)

..

41

raspAndit uniform in masa cltoplasmatd; mezolecite (sau mixolecite) co vrtelus ceva mai mult ~ asezat rna; dens spre un pol al oului; centrolecite, cu mult vitelus, plasat central, iar citoplasma plasata periferic, cu excepna unei mid cantita~ care inconjoara nudeul; telolecile, cu vitelus foarte mult, umpland intreg oul, iar citoplasma !}i nucleul sunt impinse periferic, la un pol al oului, polul animal. (Fig. 36).

in funcije de tipul de ou, segmentarea se produce in mod diferit este totals!}i egals la alecite, totals !}i inegala la mezolecite, partiala !}i superficia18 la centrolecite !}i partiala !}i discoidala la telolecite.

in urma segmentsrii rezutta un conglomerat de celule numit morula. Celulele se a~ apoi pe un singur strat rezuMnd in interior un spa~u care este cavitatea primara a embrionului, umpluta c~_ un lichid secretat de celule. Acest stadiu se numeste blastuts (gr.

-

Blastos=vezicula). Este stadiul rnonodermie. La ouale centrolecite vitelusul nutritiv ramAne in

interiorul blastulei, aeeasta numindu-se steroblastula (gr. steros ;: tare). in alte cazuri cavitatea b£astulei sau blastocelul este 0 cavitate virtuals. EvotlJ1ja in continuare a blastulei duce la faza de gastrula, care este 0 faza didermica, GastruJa1ia (p rocesu I de formare a gastrulei) se poste produce prin difertte modalita1i: prin invaginare a poIului vegetativ in interiorul ansamblului de celule ale polului animal, reducand astrel mult cavitatea blastoceli~ !}i formAnd concomitent 0 noua cavitate, care este arhenteronul sau intestinul primitiv. Acesta se deschide spre exterior prin blastopor; prin invaluire, este atta modalitate de gastrulatie, cand celulele de la polul animal crese rapid ~i le accpera (Ie inglobeaza) pe eele de la polul vegetatiy; prin imigrare. esie modalitatea de gastruJa~e cand celulele din blastoderm imigreaza in blastocel. unde constituie 0 noua foita; prin delaminare, modalitatea de gastrulare cand celuie&e blastodermului se alungesc spre interior apoi se divid transversal, formfmd 0 noua foi\8 embrionara.

in toate cazurile rezutta deci 0 fm embrionara didermica, constituitB din ectoblast ~i endoblast. Multe metazoare ramAn in stadiul didermic ~i ca adul~ (parazoarele, celenteratele); Ja eele mai multe insa evoluna a mers mai departe spre formarea unei noi foile embrionare mezodermul sau mezoblastul, care se interpune intre ectoderm ~i endoderm. Exista mai mutte modalita~ particulare de farmare a mezodermului; doua sunt insa mai comune: formarea teloblasticS (Fig. 37) ~i formarea pe cale enterocelicS. in primul caz, in regiunea blastoporului larvei apar doua celule numite teloblaste, care prin diviziuni repetate dau daUB cordoane de celule mezodermice, din care prin fragmentare !}i muttiplicare rezutta vezicule perechi care crese intre ectoderm ~i endoderm, miOiorand cavitatea primara

48

blastocelica, pe masura formarii in interiorul acestor vezicule a unei noi cavit81i, cavitatea secundara sau celomul.

Fig. 37 Formarea mezodermului pe cale teloblastica (anelide)

-gastrula (A), trocofora (B,G), secnuni transversale in faze diferite de formare a mezodermului (O-F).

an .-anus, arh .-arhenteron, blc.-blastocel, bp. -blastopor, cat-celom, ect.ectoblast, ectd. -ectoderm, end. -endoblast, int.-intestin, mbJ. -mezoblast, m .d.mezenter dorsal, m.v.-mezenter ventral, n.-cordon nervos, o.b.-orificiu bucal, pr.-prototroc, som.-somatopleura, spl.-splanhnopleura, tbl.-teloblaste, v.d.-vas dorsal. v.v.-vas ventral.

(Radu ~i Radu, 1972)

Sacii celomici perechi se sting in partea dorsala ~ ventrala formand mezenter.! splancnopleura, care lnveleste organele inteme ~ somatopleura, care captu~,te intern peretele corpului.

49

in cazul al doilea de fonnare a mezodermului (specific cordatelor :'Ii prezent la pu~ne grupe de neve rtebrate) , endoblastul formeaza doua evaginari care se desprind apoi in doua vezicule simetrice asezate de 0 parte lii de alta a endodermului. Acestea vor forma celomut, Etapa urmlrtoare in dezvoltarea ontogenetidi a metazoarelor este faza diferentierii histologice, cand din fOi,ele embrionare se diferen~aza tesuturiie, organele *' sistemele caracteristicu adultului.

Ectodermul genereaza tegumentul, sistemul nervos, organele de sirnt, portiunes anterioara lii posterioara a tubului digestiv.

Endodermul evolueaza in intestin mediu ~i glande anexe ale tubului digestiv. Mezodermul formeaza musculatura !li elementele de endoschelet, sistemul circulator, sistemul excretor, sistemul reproducator, cat:'li pleurele ~ rnezemerul.

-

Mezenchimul, formatiune care provine din celule care se desprind din ectoderm sau

§,i din endoderm !li migreaza in cavitatea primara, genereaza tesutul conjunctiv.

Originea metazoarelor

Problema originii metazoarelor nu este total lamurita la ora actuala. Bazati pe date de anatomie com parata , embriologie ~ citohistologie, unii biologi au elaborat diverse teorii (jpoteze) asupra originii metazoarelor. Trei dintre seeste trei teoni sunt mal des mentionate:

- teoria volvocala, cauta originea metazoarelor in protozoarele coloniaie asernanatoare fdomastiginelor din genul Volvox. Aceasta este 0 colonie de cateva mil de indivizi flagela~, a~za~ in jurul unei mase gelatinoase comune. Unii indivizi ai cotoniei sunt specializat; pentru reproducere. af1ii au stigme man, av~nd rei se nzitiv , eei din partea antenoera au flageli mai lungi. fiind adapta~ la func1ia de miscare a coloniei, 0 astfel de specializare a indivizilor coloniei pe diferite functii este v3zuta ca premiza a integrani in 1esuturi ~j organe.

- teo ria gastreei, elaborata de E. Haeckel, se bazeaza pe legea biogenetica fundernentala, a aceluiasi autor, dupa care ontologia repeta prescurtat filogenia. Haacke! considera ca in evolutia metazoarelor a existat 0 faza rnonodermica, numita de el blastea ... in care unii indivizi s-au adaptat preponderent pentru hranire ~i g.·au retras in mteriorul coloniei formand astfel stadiul didermic numit gastrea. Se constata di de fapt aceasta teone 0 continua pe cea votvocala, stadiul numit de Haeckel blastea nefiind attceva dedit 0 cofonie de tip Volvox.

- teoria Qarenchime'ei a fost elaborate de Mecinikov care studiind primele faze ernbnonare la cele mal primitive nevertebrate, a constatat ca nu gastrula este faza urrna-

so

toare blastulei, ci faza de parenchimula (fazA la care cavitatea blastoceliana este p~na cu calule fol'lTlC1nd un tesut parenchimatos), EI considera ell 0 astfel de faza a urmat in evolutia metazoarelor.

Qricare ar fi luata in considerare, se constata ca teate teoriite mai serioase asupra onglnii metazoarelor admit provementa acestora din protozoarele coloniale. inrudirea protozoarelor cu metazoarele este sus~nuta ~i de faptul ca in evolutia lor toate metazoarele actuale au ~ 0 faza monocelulara, celula ou sau zigotul.

Subregnul Metazoare cuprinde doua diviziuni: Parazoare ~ Eumetazoare.

. DIVIZIUNEA PARAZOARE

Cuprinde metazoare care nu au tesuturi ~i foite embrionare adevarate. Sunt animale acvatice primitive r~mase Ia un stadiu scazut de diferen~ere histologicii. Diviziunea cuprinde 0 singura increngatum, Spongieri (sau Porifere).

INCRENGATURA SPQNGIER. (PORIFERE)

Spongierii numi\i popular ~i bure~ de apa, sunt animale solitare sau coIoniale, totdeauna acvatice, cele mai multe spedi tmind in apele marine cu salinitate mai ridicata; pu~ne sped sunt dulcicole.

Au structura corpulu; simpl8, alc8t:uitB dintr-un strat de celule turtite denumite pinacocite. cu ral protector ~i un strat de calule fJagelate, care au ~i un gulerali prate; plasmatic in jurul bazei flagelului, "umite coanocite, care formeaza pBtura gastraia, cu rot in nutf'i1ie. intre aceste straturi celulare se gEisefle 0 substan1B anhista, de consistenti!l gelatinoasa, numitS mezoolee (Fig. 38).

in mezoglee sunt raspandite celule de mai mutte tipuri !?i cu raluri diverse in viata spongierului: arheocite, sau celule totipotente, sunt celule ameboidale din care pravin toate celelatte tipuri; au ~i raJ in transportul nutrien~lor !}i al excrementelor; colencitele, celute de forma steiata, a caror prelungiri se anastomozeeza, avand deci rol conjunctiv; tococitele, celule sexuale din care rezulta game~, macrogame~ femeli I?i microgame~ maseuli, care suot mobili; sclerablastele, celule care secreta forma~uni scheletice in corpul spongierului.

>

51

Fig. 38 Struetura peretelui corpului la spongieri:

1-spicul, 2- pinacocite, 3- por inhalant, 4- particula de hrana,

5- amebocit, &- po rocit , 7- mezogleea, 8- coanocit, 9- cavitate paragastrala. (Henqer si Stiles, 1959)

Aceste formatiuni pot fi de natura calcaroasa sau de natura siUcioasa, cand se numesc spiculi (Fig. 39.), sau de natura organd, sub forma de fibre de spongina.

Spiculn pot Ii de dimensiuni mici, microsclerite, secretan de obicei in interiorul unui scIeroblast, sau mal mari, megasclerite la secreta rea carora participa mai mutte scleroblaste. Dupa forma lor ~i numarut axelor, spiculii pot fi monoaxoni, tnaxoni, tetraxoni, sau poliaxoni. Uneori spiculii sunt intretesuti in adevarate rele1e, care formeaza un putemic schelet de sustinere a spongierului.

o atta categorie de calule din corpul spongierilor sunt QQrocitele, sau celutele cu pori; sunt caJule stri:!lb8tute de pori tubulari, care fae Jegatura dintre stratul de pinacocite ~ eel de coanocite din pAtura gastralcl Ace~i pori au rol important in circulatia apei, incarcata cu particule organice §;i oxigen, in interiorul spongieruJuL

S-au descris de asemenea la unii spongieri, celule asemanatoare celulelor ner~. farA a se davedi dar raluJ lor in transmiterea de influxuri nervoase.

Fig.39 Cateva tipuri de sptculi:

microsclerite de pe gemule (d.e), monaxon (g), tetraxon (h), triaxon sau hexactiienid (i), poliaxon 0), steroid (k)

(Remane !ii colab., 1976)

9

52

I

k

Ca modalitate de organizare structural~ spa~ala. spangierii sunt de mai mutte tipuri (Fig. 40.)

Tipul Asean are forma corpului de cupa, cu pinacocitele la exterior ~i coanocitele la interior, captu!}ind cavitatea paragastrala. Acestea cornumca cu exteriorul prin porii porocitek>r care au rol inhalant Ili respectiv prin oscul care are rol exhalant.

Tipul Sycon cuprinde spongieri care au peretele corpului ingro;m prin pliere incat sau format canale inhalante ,i diverticule citiate, asezate perpendicular pe peretele corpului. Canalele inhalante se deschid spre exterior plin ostii; ele sunt captusite cu pi nacocite , ca !?i exteriorul !}i interiorul spongierului. DiverticuleJe ciltate sunt captu,jte cu coanocite ~ comuniea cu cavitatea paragastrala prin apopile. intre canalele inhalante !}t diverticulefe ciliate comunicarea se face prin porii porocitelor.

p

53

1 1 1

I

A. Asconoid

B. Syconoid

C. LCucOfJri.cI o

Fig. 40 Tipuri de organizare la spongieri:

Asconoid (A). Syconoid (B), Leuconoid (C),

1 - oscul, 2 - ostie, 3 - cavftate paraqastrala, 4 - canal inhalant, 5 - canal exhalant.

(Cokrum ~i McCauley. 1965)

Tipul Leucon are st ratu I de mezoglee bine dezvoHat, in interiorul caruia se gasesc foarte mutte camaru\e numite CO§utete vibratile, captu~ite cu coanocite, care comunlca intre ele ~i cu exteriorul ~ interiorul spongierului prin canale inhalante, toate captusite cu pinacocite. ca ~i exteriorul ~ interiorul spongieruluL

La mul~ spangieri organizarea spatiala a corpului este :?i mai compilcata, prin apafilja de cavita~ secundare (pe langa cavitatea paragastrala), cavita~ nurnite oupa pozilia lor, hipodermice l?i respediv subatriale.

Hranirea spongierilor este holozoica (heterotrota), microfaga. Apa inca~ cu particule organice intra in spongier prin ostii, on direct prin prorocite, antrenata fiind de bata~e metacrone ale flagelilor coanocrtelor. Acestea fagociteaza la nivelul citoplasmei de Is baza flagelului, particulele hranitoare, formand vacuote digestive in interiorul lor, vacuole in care are loc digestia particulelor sub influenta enzimelor produse de protoplasm a coano-citelor.

54

Substantele hranitoare sunt absorbite in masa protoplasrreca, iar resturile sunt eli-minate ~ luate de curentul de apa care Ie scoate la exterior prin oscul, La celelalte celule ale corpului spongierului substantele hranitoare ajung pnn csmoza, sau sunt purtate de cMre celulele ameboidale din mezoglee.

Respira~a se realizeaza pe toata suprafata spongierului, prjn difuziunea directs a oxigenului ~i dioxidului de carbon, pe baza gradientului dfferit de concentrate a acestor gaze intre a~ ~j corpul spongierului.

Excretia se realizeaza de asemenea prjn eliminarea directa a sucstantetor de dezasimila~e in apa, in cazul celulelor care intra in contact direct cu apa, iar de la celulete din mezoglee excrementele sunt purtate tot de catre celulele ameboidale la exterior.

Reproducerea spongierilor se face stat asexuat cAt ~i sexuat. Asexuat se reproduc prin inmugurire eXtema sau intema. Mugurii se desprind la indivizii solitari. sau pot ramane pe individul ini~al unde i~i formeazA oscuti separa~. la formale coloniale. Alteori din individul ini~al crese stoloni, pe care se dezvolUi apoi prin inmugurire mai mufti indivizi, formAnd 0 colonie.

T nmugurirea intema este un proces prin care se produc forma~uni de rezistenta Ia condi~i neprielnice, forma~unj numite solite ~i gemule. Cete doua tipuri de muguri interni sunt asemanatoere ca forma. de obicei sferice, cu 0 membrana cuticulara groasa, inUinta cu scleme ~i avand in interior arheocite, in cazul gemulelor (fig. 41.) ~i respectiv taate tipu-rile de celule, in cazul sontelor, Gemulele apar de obicei Ia spongjerii dulcicoli ~i reprezintii tonna de rezistenta pe timpul iemii.

Fig.41 Gemula: sectiune (b), extern (c). (Remane §ii coJab., 1976)

Reproducerea sexuata. Sunt organisme hermafrodite. Din tococite, aflate in masa de mezoglee, se fonneaUi elementele sexuale: ovulele, care ramAn pe loe ~i 5 perma-tozoizii , care fiind flagela~ inoata in api §ii odata cu curentul de apa ajung in cavitatea paragastra~ a altui individ din aceeasi specie. Aici spennatozoizij sunt fagocita~ de catre coanocite. dar nu sunt digera~ ci transfera~, impreuna cu celula care i-a fagocitat, la ovule pe care Ie fecundeaza rezultAnd Zigotul. Segmentarea acestuia are loe in situ (pe loe). este totala ~

..

55

egalA sau su begalS , rezuttand 0 celoblastu18 sau, uneori, 0 steroblastul8. Celulele blastulei sunt de doua tipuri: mici !li flageJate, la polul animal !ii man lli neflagelate la polul vegetaliv. Aceasta se numeste amfiblastula. Calulele man se invagineaza in eele mici fla-geJate lli larva astfel formata (in stadiul de gastrula) parase~e corpul spongierului mama lli inoata in apa. Aici celulele neflagelate se devagineaza formand din nou amfiblastula. Dupa un limp are kx; din nou un proces de invaginare, dar cu celulele flagelate in interior, larva cade la fundul apei ~ evolueaza intr-un nou spongier. Celulele exteme neflagelate vor deveni pinacocite, iar ceIe flag elate vor forma patura gastrala. Aeest tip de dezvoltare embrionara se produce la spongierii caicarosl. (Fig. 42). La cei silicio~i nu se tormeeza amfiblastula ci 0 parenchimuJa cu celule ftagelate la exterior lli neftagelate la interior. Acestea inoata un timp tiber in apa, dupa care sutera un proces de inversiune a celulelor, cele flagelate ajungand in interior ~ ceIe neflagelate la exterior, larva cade la fundul apei!}i evolueazB spre un spongier adult.

Fig. 42 Stadii larvare la spongieri; - parenchimula (c)

- amfiblastula (e)

- tAinar spongier in formare (f)

(Remane ~i colab., 1976)

Se constata deci ca in cursu! dezvoltem ontogenetice la spongieri straturse embrionare i§i inverseaza locurile, spongieni fiind constdera~ din aceasta cauza, de clUre unii autori, ca "animele intoarse pe dos". in realitate, Is acest nivel primitiv de organizere, nu se poate vorbi inca de paluri embrionare adeva rate , tapt ce a determinat pe majoritatea autorsor sA con sid ere spongierii ca 0 diviziune aparte, separata net de eumetazoare.

Dimensiunile spongierilor sunt diferite, de 1 cm - 1,5 m, solitari sau coloniali, adapta~ la grade diferite de salinitate lli diferite niveluri de adAncime ale apei. Sunt de culori sterse, on divers coloran, rna; ales in situafia cand triiesc in simbioza cu diferite alge. Spon-gierii consume particule organice din apa, iar la randullor intm in pu1ine !antun trofice.

56

Ca modalitate de comportament, prin lipsa unui sistem de integrare a organismului (sistem nervos), spangierii nu au reactii integrate (elaborate); totu~i au unele reaC\1i simple Ia diferi~ facton, cum ar fi rea~ile de secrete de mucus, contractilitatea unor zone (pori, oscul) sau schimbarea culorii la influenta unor factori. Acestea sunt insa reaqii protoplasmatice generalizate !Ii se transmit prin conti,Quitatea celulelor corpului. Locomote este prezenta la spangieri doar in stadiullarvar, restul vie~i iI petrec fixa1i de substrat

Clasificare. Dupa natura elementelor scheletice, spongierii se dasifica in: dasa Calcispongi ~i clasa Silicospongi (Fig. 43).

Clasa Calcispongi cuprinde spangierii cu schelet de natura calearoasa, format din sderite monaxone, triaxone sau tetraxone. Sunt specii marine, traind in manle cu salinrtai:e ridicata. Men~onarn speciile: Ascetta (Leucosolenia) primordialis, cu organizare de tip asconoid, Sycon raphanus, de tip syconoid, frecvent in Mediterana, forma solitara !}i Leuconia solida, cu organizare leuconoida.

Clasa Silicospongi cuprinde specii de spongieri care au scheJet de natura silicoasa, constituit din macroscierite !ii microsclerite: Dupa numarul axelor spicuhlor scheletici sau natura chimica a eiementelor scheietice dasa a fost imps$a in ordinele: Triaxontda, T etraxonida ~i Comacuspongia.

Dintre silicospongii Triaxonida mennonam specia Euplectella asperyiJlum, numjla popular !ii ~uletul Venerei, este un spongier soljlar, de aproximativ 30 em inal~me, cu spiculii intretesu~ intr-o retea, formand ca un cosulet, de unde ~i numele popular. Este frecventa in Marea Japoniei, Oc. Indian.

Din Tetraxonida mentiOnam speciile Geodia cydonium, fonna coloniala din Mediterana, cu megar:i!erite tetraxone !ii microsclerite poliaxone, forrnand 0 crusta tare la suprefata corpului, Suberites domuncula, forma coloniala simbionta cu un pagur, are spiculi in forma de ace cu gamalie.

Dintre Comacuspongi, care au ca elemente scheletice atat sclerite silicioase. cat §i fibre de spongina ori numai fibre de spongina, rnentonam speciite: Spongilla lacustris, forma cotoniata dulcicola avAnd macro !ii mierosderite monoaxone ~i fibre despongina; toamna colonia produce gemule, Euspongia oflicinalis fonna coloniala, mediteraneana ~i atlanticli cu schelet din fibre de spongins (buretele de baie) !ii Hyppospongia equina, specie asemanatoare cu precedenta, dar avand §i sclerite scheletice.

Spongierii sunt un grup inchis de animale; din ei nu au evoluat alte metazoare.

p

57

Fig. 43 Cllteva genuri de spongieri: Ascetta (Leucosolenia) (a), Sycon (b), Eup/ectella (e), Suberites (d), SpongHla (e), Cliona (f), Euspongia (9), Halicondria (h), Verongia (i).

(Remane $i colab., 1976)

58

1

!

DIVIZIUNEA EUMET AZOARE

Cuprinde metazoarele care au in dezvoltarea lor foite embrionare adev3rate din care deriv3 tesutun ~i sisteme. Diviziunea cuprinde doua subdiviziuni:

Dipioblaste (Celenterate sau Radiate) care sunt animale eu doua fOi,e embrionare, ectoderm ~i endoderm, au simetrie radiaiA ~i 0 cavitate interna, intestinul primitiv sau cavitate gastrala.

Triploblaste care sunt animale eu trei foite embrionare, ectoderm, mezoderm :$i endoderm.

Subdiviziun~a Diplablaste euprinde doua inerengiUuri: Cnidari ~ Ctenari (Acnidari).

iNCRENGATURA CNIDARI (gr. cnide = urzica).

Numele grupului vine de Ia prezenta in ectoderm a unor celule de tip special numHe enidoblaste (Fig. 44).

Fig. 44 Cnidoblaste: 1 - filament, 2 - opercul, 3 - cnidoeil, 4 - nudeul celulei. (Breneman, 1966)

Aceste celule au in interiorul lor 0 vezieu!fl sau capsula mare cu pere~i dubli :$i prezentand in interior un filament infa~urat pe un manubriu. La exterior celula este acopenta eu un apercul !ii are un enidociJ. in vezicula se gase!i1e de asemenea un lichid care poate fi

p

59

urticant sau glutinant. in func,tie de aceasta cnidoblastele pot fi urticante, voivente sau glutinante. Cele trei tipun se gasesc de obicei grupate mai mutte la un loc pe suprafa1a corpului tormand baterii de cnidoblaste.

Cnidoblastele urticante paralizeazA prada, tar eele volvente se tnvelesc in jurul ei si 0 !'elin, ca sl glutinantele care se lipesc de prada.

Cnidarii sunt animate solitare sau coIoniale, libere sau ftxate de substrat. Morfologic sunt alclrtuiti dupa douft fipuri: poltpi (de obicei fixa~) ~i meduze (libere). Ambele fonne au shnetne radiale.

Polipii (gr. polis = mutt, podos = picior) sunt in forma de sac, alungi~ pe axul oralaboral ~i prevm:u~, in apropierea unicului orifidu al corpului, orificiul buco-anal, cu un nurnar de tentacule sau bra\8 Qucate. in interior au 0 cavitate. cavitatea gastrala sau celenteronul, care poate fi mai mult sau mai putin complexA, in funqie de tipul de polip. Cavitatea gas-trata este simpls (sacifonna) la polipii hidroizi ~i se deschide prin orificiul buca-anal situ at pe 0 ridicAture numita hipostom (gr. hipo = dedesubt, stoma = gum); Ia scifopotipi cavitatea gastrala este impirtrvta partial de patru septe, iar Is antopolipi de 6,8, sau multiplu de 6 septe, orificiul buca-anal primar fiind infundat in polip.

Meduzele, spre deosebire de polipi, au corpul turtit pe axul oral-aboral, avand forma aproximativ de umbrela ~i prezentand tentacule bucale ~ tentacule marginale. Cavitatea inlema nu mai este sacforma, ci se separa intr-un sistem de canale (sistemul gastrovascular) ce se reunesc intr-un stomac ~i se deschid prin orificiul buco-anal situat ventral pe un manubriu. Spa~ul subumbreiar al meduzelor poate fi liber sau separat partial printr-un vat (craspedon), la hidromeduze (meduze craspedote), in opozitie cu scifomeduzele (meduze acraspede), care nu au val.

Aceste tipuri morfologice de baza ale cnidarilor pot aparea muff modificate in cadrul coloniilor polimorfe.

Indiferent de forma !ji complexitatea lor, cnidarii sunt alcatutti structural din doua slraturi de celule, ectodermul !li endodennul, separate de un strat mai muff sau mai putin dezvoltat de mezoglee, cu structura anhista, gelatinoasa (Fig. 45.).

Ectodermul cnidarilor cuprinde mai multe tipuri de celule:

- celule mioepite~ale sunt cete mai numeroase, fiecare celula avand aproximativ forma unui T rastumat cu 0 parte epite~aJa (prismatica pAna la cubica) ~i 0 parte cu miofilamente contractile dispuse pe axul longitudinal .at corpului, paralele cu membrana bazala formAnd a patura rnusculara Iongitudinaia externa.

60

Fig. 45 Structura peretelui corpului la cnidari: secnune tongitudinala prin polipul hidroid (A), structura histologica (8).

1-tentacul, 2-cavitate gastrala, 3-ectoderm, 4-mezoglee, 5-endoderm, 6- cnidoblast, 7 -filament urticant, 8-celula epiteliomusculara, 9-celula secretoare, 10-celule inerstqiale.

(Cockrum §i McCauley, 1965).

- celule senzitive sunt celule fuziforme cu 0 prelungire ciliars spre exterior §i 0 prelungire care face contact cu celulele nervoase spre interior.

- celule nervoase sunt celule stelate cu prelungiri a nastomozate , formand un sistem nervos reticulat subepidermal.

- celule interstiyale sunt grupari de cehne nediterentiate histologic, din care rezutta cnidobtaste, pe rnasura folosirii acestora.

- cnidoblastele, celule cu rol in aparare §i capturarea prazii. grupate de obicei in baterii, au fast descrise anterior.

- celule glandulare (secretoare) sunt celule care secreta anumite substante (mucus, etc.) pe care Ie ehbereaza la exteriorul ectoderrnului.

Mezogleea esta 0 patura gelatinoasa anhista cu dezvoitare variabila, fara sa aiba rolul §i structura pe care Ie-am aratat la spongieri.

pi

61

Endodermul este a pBturs de celule care captu!}esc cavitatea gastrala. Sunt tot celule de tip mioepitelial cu 0 portune epitelialA prismatica adesea flagelata !}i 0 porfiune cu miofilamente contractile indreptate in sens transversal, formand a paturli musculara circulara intema. Printre aceste celule se gasesc ~i celute glandulare care secreta fennen~ digestivi, calule interstitiale, cat ~i calule senzitive, formand primele elemente interoceptoare intAlnite in lumea animals.

Hrlinirea cnidarilor este holozoica. Prin prezenta miofilamentelor contractile in celulele mioepiteliale ectodermale §i endodermale, poIipii !}i meduzele pot efectua anumite mi!}ciilri (de strangere!}i alungire sau ch~r de deplasare activa in cazul meduzelor, ori pa-sivA in alte cazuri). Aceste mi!}cllri fac ca animalele sa ajunga in contact cu difeme particule organ ice sau alte animale mia. L¥I contactul cu acestea cnidoblastele explodeaza, para-lizeaza ~ re~n prada care este apoi impinsa spre orificiul buca-anal. Ajutata !}i de secre1iile mucoase exteme din aceasta zona, hrana ajunge apoi -in cavitatea gastrala unde este supusa unui prim proces de digestie sub influen1B enzimelor eli berate aiei. Hrana este astfel fragmentata, iar particuleJe mid sunt fagocitate de catre cetolele paturii gastrale, care pot emite pseudopode la capat:ullor distal. Dtgestia se desavA~e~te deci intracelular.

Cavitatea gastrala fiind 1n intreg corpul animalului, nu este necesara existen1a unui sistem circulator (sistemul gastrovascular pe care t-ern deserts la meduze aste de fapt tot cavitate gastrala, dar compartimentata specific),

Respiratia !}i excretia se efectueaza pe toata supratata corpului, neexistsnd organe specializate pentru aeeste functii.

Reproducerea cnidarilor se face atAt pe cale asexuata, cAt:}i sexuata.

Asexuat sa reproduc de obicei prin inmugurire. La fonnarea mugurelui participa ambele patun ale corpului (vezi Fig.4S). Mugurele sa desprinde forrnand un nou individ, Is speciiJe solitare sau ramAne atasat de individul mama, d&nd la rAndul sau nastere altor muguri ~ tormand 0 colonie, in cazul speciilor coloniale.

Inmuftjrea asexuata pnn inmugurire este caracteristica fonnei de polip. Forma de rneduza se reproduce sexual. La multe specii ~ polipii se reproduc sexuat.

Gonadele, la formele sexuate, pot aparea pe acela~ individ (Ia speciile hermafrodite) , sau pe indivizi diferi~ (Ia speciile bisexuate). Acestea sunt simple aglomerari de gametocite de origine ectodermica sau endodermica, La indivizii hermafroditi gametii nu se formeaza in acelasi limp (de obicei sunt proterandrice - se matureaza prima data spermatozoizii) , asa in cat nu se produce autofecundare, asigurAndu-se astfel hererogenitatea cromozorniala in cadrul speciilor.

62

Spermatozoizii sunt de obicei flagela~ (mobili). ei inoata activ ~i ajunlii la ovule Ie fecundeaza, rezuitand zigotul sau celula au din care, dup~ fazele de morula ~i blastuliil urmeaza gastrularea !}i formarea larvei planul~, care este 0 larva cu corpul alcatuit din douB pAtun celulare. Patura externa este ciliaUI astfel incAt larva inoat~ activ 0 penoada in masa apei, dupa care cade ta fund, se fix~ !}i se dezvoita intr-un polip (Fig. 46). La unele Specii din larva planula pnn modifican caracteristice rezulta direct 0 meduz8.

Fig. 46 Dezvoltarea la cnideri:

im1CV1Q

ABC

•••

D . l r

~

- formarea larvei planulA (A-H),

- formarea polipului (I-M). -

(Marshall ~i Williams, 1979)

L

M

Clasificare. increngatura Coidari cuprinde trei clase: Hid rozoare , Scifozoare ~i A ntozoare.

Clasa Hidrozoare

Cuprinde cnidari care au ca forme caracteristice polipul hidroid (deci polipul cu cavitate gastrala simpla, saciforma, fara septe) ~i meduza craspedota (meduza cu val, Fig.

pi

63

47). Exceptand pu1ine forme, pofipul reprezinta generatia asexuata, iar meduza generatia care se reproduce sexuat.

Dadi polipul hidroid are alcatuire relativ simpla, cum am aratat, meduza hidroidll, fiind un organism liber, are 0 alc8tuire mai complexa. in general aeeste meduze sunt de dimensiuni mai mid, cu spa~ul subumbrelar adancit, partial inchis de val, cu 4 sau multiplu de 4 tentacula marginale.

1

Fig.47 HidromeduzB (meouza craspedota) 1-tentacul. 2-canai gastrodennic circular, 3-canal radial, 4-manubriu. 5-

6 oriftCiu buco-anal, 6-velum (val), 7- statocist.

(Guyer~iLane, 1964)

.7

Sistemul gastrovascular are de asemenea patru sau multiplu de patru canale radiale, care se reunesc intr~un canal circular marginal. In apropierea acestuia meduza craspedota are dOUB inele nervoase alcatuite din aglomera" de calule ~i fibre nervoase (primeJe concentran nervoase pe care le intalnim in lumea animals). La baza tentaculelor pe f$ intema sau extema a acestora se gasesc oceli. Aceftia sunt aglomerari de caJule senzitive cu rot vizual, cu diferite grade de complexitate, de la simple pete oceIare la fosete vizuale sau vezicule optice care au crista!in !}i corp vitros. Tot ca organe senzitive (in legoMura cu viata activa a meduzelor) se gasesc statod¢i. Acesna pot fi sub forma de vezicula cu statolit sau sub forma de maciuca.

Organele de reproducere la rneduza se formeaza pe manubriu sau pe canaleie gastrovasculare, ca masa de celule (gonocite) de origine ectodermica,

Clasa Hidrozoare cuprinde stat specii care au numai form~ de polip (5. ord. Hidrari) cu ex. Hydra viridis, H. vulgaris, on spedi care au numai forma de rneduza (Ord.Trachiline) ex. Rhopa/onema velatum, dar marea majoritate au reproducere metageneticli, adicli cu ahemants de generatii, polipi asexuaf cu meduze sexuate, (Fig. 48). Acestea din urma cuprinse in ordinele Hidroide, Sifonofore ~i ahele, sunt in general forme coloniale. in cadrul

64

Fig. 48. Obe/is - reproducere metagenetica: formarea larvei planula (1-5), formarea polipului primordial (6-7), formarea coloniel (8), gonofor (9), mugur meduzoid (10), gestrozoizi (11), perisarc (12), cenosarc (13), meduze (14), gonade (15)

(Cockrum ~i McCauley, 1965)

14

-----

8

1

Ii

65

coIoniHor indivizii pot fi identici (indivizi hranitori sau gastrozoizi) sau pot fi diferi\i ca forma §;i functii (colonii polimorte).

Polimorfismul colonial este des inUtlnit in dasa Hidrozoare. EI merge de la specializarea indivizilor in hranitori (gastrozoizi) ~ reproducatori (blastostili) care formeaza geme meduzoide sau meduze, pana la 0 speci~lizare mai mare rezuitand §i dactilozoizi (cu rol in apararea coloniei §i rol senzitiv), acantozoizi (cu rol in proteqia pasiva) ca la specia Podocoryne camea (Fig. 49), ori plutitori, nectozoizi, dactiiozoizi, filozoizi. gonofori, gastro-

o

zoizi, fila mente prehensile, ca la coioniiie din ord. Siforlore, (Fig. 50), care sunt colonii Ubere

natante (lnotatoare) sau flotante (plutitoare). Ca exemple men~on€llm Physalia caravela, Velella spirans s.a,

CoJoniile fixate d~ substrat pot fi amorescente, ramificate monopoidal (Eudendrlum racemosum) sau simpodial (Obelia dichotoma) sau pot fi intinse pe substrat (Podocoryne cemee, Tubuiarla larinx).

Forme}e colon/ale secreta de obieei la exterior un invelj~ scheletic (perisarcul) care protejeaz.a partea climoasa comuns a coIoniei (cenosarcul), indiferent dace ne referim la cotoniile arborescente sau la eele intinse pe substrat. inveli§ul scheletic este de natura cornoasa sau pseudochitinoasa, uneori §;i de natura celcaroasa (Ia Hydrocoraline). Uneori eI invele§te ~i polipii (5. crd. Campanulari).

Indiferent de forma sa 0 cotonie provine din inmugurirea unui poIip primordial, care rezutta dintr-un zigot, format din elementele sexuale produse pe gemele meduzoide sau pe meduze, prod use de indivizii sexuati sau blastostilii coIoniai.

In cazul coloniilor monopodiale individul primordial se alunge§te, dand un hidrocaul, pe care inmuguresc ceilalU indivizi. ln cazul celor simpodiale pe individul primordial inmugure~te aI doilea, pe aeesta al treilea, etc., incat hidrocaulul rezurta din portiuni apartinand mai multor indivizi. in cazul coloniilor intinse pe substrat la baza individului primordial inmugu-resc stoloni, care se anastomozesza tormano 0 hidroriza, pe care apoi inmuguresc ceilalU indivizi.

66

Fig. 49 Podocoryne: dz- dactiloizi, spacantoizi, s-gastrozoizi

Fig. 50. Sifonofore: Vele/la spirans (b), Physalia physalis (c), Diphyes bipartita_(d) Physophora hydrostatica (e), sectune longitudinala prin colonia de sifonafore (a): 1-plutitor, 2-oectozoid, 3-stolon, 4-900 of or , 5-gastrozoid, 6-filamente prehensile, 7 -dactilozoid, 8-filozoid.

(Remane!i>i colab., 1976)

p

67

ClasiflCSre: Principalele ordine de hidrozoare sunt ord. Hidraide ~i ord. Sifonofore, CU exemplele rnentonate anterior.

Clasa Scifozoare

Sunt cnidsri la care predomina forma de rneduza (scifomeduza sau meduza acraspedc'tl, Fig. 51), PD'ipul fiind (cu exceptia ord. Stauromeduze) doar 0 faze r&Jativ mal scurta in ciclul metagenetic al acester specii.

Scifopolipul se deosebeste de hidropolip numai prin prezenta a 4 septe endoderm ice care separs partial cavitatea gastrala.

Scifomeduza est_e 0 meduza de obicei mai mare, cu spa~ul subumbreiar mai mrg, lipsRa de val, cu numeroase tentacute marginale ~i patru brale bucale fixate pe vArful manubriului, de obieei bogat franjurate ~i cu baterii de cnidoblaste. Marginea umbraiei este imparVta la scifomeduze in Blobi intre care se 9asesc nj~e formaijuni cu rol senzitiv numite ropalii. Acestea sunt tentacule modificate, cu rei senzitiV: vizual (prezinta la baza plelci ~i fosete ocelare de tip conyers ~i respectiv invers) ~i cu roJ static (prin prezenta la aeest nivel a statolitelor) l?i de asemenea cu rol chemoreceptor. La baza ropaliilor exista concentrari nervcase.

10

Fig. 51. Scifomeduza (meduza acraspede): t-brate bucale, 2-orificiu bucal, 3-epiderma, 4-mezoglee, 5-gastroderma, 6-canal circular, 7-canal interradial,

68

8-gonada, 9-filament gastral, 10-stomac, 11-tentacule marginale.

(Cockrum §i McCauley, 1965).

Scifomeduzele au musculetura mai bine dezvoltata, se deptaseaza activ prin reaqie, captureaza prada unecri destul de mare; perioada lor de cre~ere ~i dezvoltare este in general mai indelungats.

Reproducerea scifozoarelor se face sexuat ~i asexuat, in cicluri metagenetice.

Gonadele se dezvolta pe meduze, in peretele buzunarelor gastrale. Elementele sexuale sunt eliminate de obicel in apa, unde are loc fecundatia §i dezvoltarea embrionara. Din larva planula rezultata din ziqot se formeaza un polip (sdfopolip) care sutera apoi un fenomen de strobilatie sau segmentare transversalo'ti repetata, formandu-se mai multe efiruie, forme laryare care se dezvoM in continuare in meduze care cresc §i reiau ciclul sexuat (Fig. 52).

Scifozoarele sunt animale marine, in general petag ice , forma fixata, de polip, fiind de scurta durata. Ele inoata activ prin contrecna musculaturii subumbrelare !}i foJosindu-se de asemenea de elasticitatea mezogleei. Prefera anumite grade de salinitate ale apei §i lumina difuzs. Temperatura apei este un alt factor care Ie influenteaza, mai ales in ce prive!}te freeventa contraqiilor umbrelei. Hrana scifozoarelor este constituita din microplancton, crustacee mid, nematode ~ pesti de diferite dimensiuni, pe care ii paralizeaza cu cnidoblastete ~ ii digera. Dimensiunile meduzek>r sunt variabile in funqie de varsta indivizilor ~i de specie.

,

Fig. 52. - Ciclul de viata la Scifozoare:

dezvottarea scifopolipului (a-f), strobilatia !}i eliberarea de efirnle (g-I), meduzB adulta (m).

(Radu ~i Radu, 1972)

po

69

Un~e specii de scifozoare ating dimensiuni impresionante. Ex. Cyanea arctica are dimensiuni de ca~va metri.

in clasa Scifozoare (Fig. 53) se cuprind forme fixate de substrat tot timpul vif31ji (ord.

Stauromeduze, ex. Lucemaria sp.), altele care se Incarca cu suostante fosforescente (Pelagia noctiJuca din Atlantic ~i Medite~na), iar altele care au orificiul bucal astupat de franjuri bucali care s-au anastomozat, hranirea fiind microfaga (ord. Rizostomee, ex. Rhizostoma pulmo).

Clasa cuprinde 5 ordine: Stauromeduze, Cubomeduze, Coronate, Semeostomee ~i Rizostomee. Ultimele deus au mai multi indivizi ~i cu importanta mai mare. Ca exemple re~nem speciile Aurelia aunta ~i Cyanea arctica din Semeostomee ~ Rhizostoma pulmo din Rizostomee.

c

Fig. 53. Oiferite genuri de scifozoare: Lucemaria (a), NausitOe (b), Charybdea (c), Chrysaora (d), Rhizostoma (e).

(Remane ~i cotab., 1976)

70

Clasa Antozoare (anthos ~ floare, zoon ~ animal).

Sunt animale exclusiv marine, numai sub forma de poIipi, soUtari sau coloniali, in

oJ

general flXa~ de substrat, avAnd culori diverse, multe cu culori vii asemaNoare flonlor, de

unde a luat clasa numele de antozoare.

Ca alcatuire, antopolipii sunt polipi superior organiza~ fata de hidropolipi :!li scifo-pojipi, atAt pnn prezenta septelor gastrale care impart cavitatea gastrala in IDji (uneori sepa-rate de i nterlo] i) , c;a;t §i pnn faptul ca orificiul buco-anal primar nu se mai gase:p_e in varful unui con hipostomial, ci este infundat in interiorul poIipului la capatul unui tannge ectodermic (Fig. 54).

1

7

f·_

B

u;t----t-t- .. _. -.- 9

6

Fig. 54. Alcatuirea unui antopolip: 1-tentacul, 2-sifonoglif, 3-faringe, 4-epiderma, 5- filament gastral, 6-disc bazal, 7-mulichi circulari, 8-orificiu de comunicare intre loji, 9-mulichi k>ngitudinali, 1 O-sa rcosept , 11-cavitate gastrala, 12- gonada. (Breneman, 1966).

S-a format astfel un orificiu buco-anal secundar in centrul unei depresiuni a discului oral al polipului. La marginea acestui disc se gasesc tentaculeie poIipului, care pot sa fie in numar de 8, prevazute cu ramifica~i laterale numite pinule (Ia odocoralieri) lii in nurnar de 6

>

71

sau multiplu de 6, fara ramifica~i (Ia hexacoralieri). Cel211alt pol al polipului formeaza discul bazal

Cavitatea gastrala este separate de 8 septe endodermice in 8 loji, la octocoralieri ;;i de multiplu de 6 septe in tot aUitea loji separate de interioji, la hexacoralieri. Septele nu separa total cavitatea gastrala decat in zona faringelui, in rest ram&n.§nd un soauu gastral comun. Fiecare loja corespunde oral cu un tentacul, cavitatea gastrala continuandu-se ~i in tentacule !?i chiar ~i in pinule. Marginile septelor dinspre cavitatea gastrala comuna sunt ingroljate tormand filamente gastrale (sau mezenteriale) bogate in celule secretoare de fermen1i.

La antopolipi simetria radiala este alterata spre 0 simetrie bilaterala: astfel faringele este turtit lateral; la una _(octocoralieri) sau la ambele margini (hexacoralieri) ale faringelui se

.

gasesc :;;anturi numite sifonoglife, bogat ciliate, care conduc apa cu substantele nutritive in

mtenorul polipului; ciliatura din restul faringelui actionand in sens lnvers.

Alterarea simetriei radiale este data !?i de dispozitia fasciculelor de rnuschi longitudinali, care sunt orientaf spre partea cu sifonogtlful (considerata ventrala) la octocoratieri §i spre interiorul lojelor (exceptand eele douB loje directoare din dreptul sifonoglifelor) la hexacoralierL

Antozoarele se reproduc in general sexuat, dar IIi asexuat, prin stolonizare ~i

inmugurire.

Clasa Antozoare euprinde doua subclase: Oetoeoralieri ~i Hexacoralleri. Subclasa OctoCQralleri

Au potipul organizat pe tipul 8 (8 septe, 8 loji, 8 tentaeule cu pinule, Fig. 55). Au un singur sifonoglif (ventral) §i musculatura longitudinala pe fata ventrala a septelcr.

Fig. 55. Polip octoeoralier.

Corallium rubrum (Remane!iii colab., 1976).

72

Octocoralierii sunt sexuef monoici sau dioici dar se reproduc ~i asexuat, formand colonii. Aproape t01i octocoralierii sunt coloniali (Fig. 56). Coloniile lor secreta un schelet comun, fie sub forma de teci cornoase care pot Inveli ~i polipii (Tubipora), fie sub forma de spiculi calcarosi mai mult sau mai pu~n consolidati intre ei, formand un cenosteum (partea scheteuca cornuna) imbracat de cenosarc (partea csrnoasa comuns), ca la Corallium rubrum. La Gorgonia verrucosa cenosteurn-ul este cornos, La unele specii spiculii nu se consolideaz;'[j ci sunt Tmpra!?tiati in mezoglee. (A/cyonum palmatum, Pennatula mbra~ s.a.).

c

Fig. 56. Diferite genuri de octocoralieri: HRliopora (a), Alcyonum (b), Tubipora (c), Gorgonia (d), Pennatu/a (e).

(Remane !?i colab., 1976)

D

73

Subclass Hexacoralieri

Au multiplu de 6 septe, loj! des~r1ite de intertaji !li tentacule fara pinole. Musculatura Iongitudinala este orientata spre interiorul lojiilor, cu exep~a celor directoare. Sunt forme solitare (ord. Actiniari, Ceriantari) sau coIoniale (ord. Madreporari). Majoritatea secreta un schelet celcaros, totdeauna la exterior in contact cu ectodermul (Fig. 57). Acest schelet este compus dintr-o placa bazala (sclerobaza). septe scheletice (sderosepte), teca, coaste, uneon ~i colurnela !li palii ca nlste baghete interne !li de asernenea epiteca. Prin acumularea scheletelor hexecoreliernor s-au format insulale de corali ~i atolii. Marea bsriera de corali din Pacificul de Vest este fermata in mare parte din corali de acest tip. Exemple de hexa-coralien men~onam speciile: Aclinia aequina ~i Cerianthus membranaceus, solita re , tara schelet, Fungia fungites (Fig. 58), solitars, cu schelet masiv ,i Cladocora caespitosa, forma colonials, de asemenea cu schelet calcaros masiv.

Fig. 58. Fungia fungites (Remane ,i colab., 1976)

Fig. 57. Fonnarea scheletului fa hexacoralieri: 1-sarcosept, 2-sclerobazS, s-teca. 4- sclerosepte

(Rernane si calab., 1976).

74

iNCRENGATURA ACNIDARI (CTENARIl

Cuprinde metazoare diblastice, disimetrice, lipslte de cnidoblaste. Au in schimb un alt tip de celule numite colo blaste , prevazute cu un disc cu granule lipicioase care refin prada. increngatura cuprinde 0 singura cla:;a, Ctenofore (gr. ctenos = pieptene). Numele clasei vine de la prezenta la supratata corpului a 8 ~iruri de palete in otatoare , fiecare paleta awnd forma unui pieptene (un ~ir de ciJi lungi ~i putemici uni1i prin baza lor).

Corpul ctenoforelor are fonne !}i dimensiuni difelite, globules, de panglica, turtit dorsoventral, etc., cu marimi de ca,iva milimetri, pana la 1,5 metri. Multe specii prezinta in treimea aborala doua tentacule asezate simetnc in nillie teci tentaculare. Exista §oi specii care nu au tentacule.

Structura corpului ctenoforelor (Fig. 59) este Qsemanatoare cu a cnidarilor: la suprafata ectoderma unistratfficata, apoi mezogleea groasa. prevazuta cu celule mezenchimatoase de origine ectodermica !}i fibre musculare, apoi spre interior sistemul gastrovascular de origine endodermica.

Fig.59. Alcatuirea corpului la ctenotore.t-siruri de cili, 2- buzunare tentaculare, 3- tentacule retractile. 4-statocist, 5-orificiu bucal, 6-faringe, 7 -canale gastro-vascu~re, 8-stomac, 9-mezoglee. (Henger ~i Stiles, 1959)

-

75

Corpul ctenoforelor se caracterizeaza de asemenea prin prezenta unui faringe ect0- dermic (de origine stomodeala) cu care se continua orifidul bucal ~ prin prezenta unui st:atoost, organ senzmv complex constibJit asezat la polul aboral.

Faringele comunica cu stomacul care este ~at central. Sistemul gastro-vascuiar este foarte complex. Din stomac pomesc .in direqie orala dou:i canale stDmodeale care se termina orb; in sens aboral un canal infundibular care se ramifica $i se termiM in cate un "par excreter", asezete in apropierea statodstului, iar in sens lateral care un trunchi care se ramiFtdi in trei canale: cele centrale due Ia tedle tentaculare, iar cele laterale dupa ce se brturca se deschid in cate un canal meridian (8 in total) ~ sub paletele inot:atoare. Teate se termina orb.

Musculatura ctenoforelor este bine dezvoltata, aldituitlt din benzi IongitudinaJe ~ drculare in jurul guni, in tentacule ~i este atat in contact cu ectodermul, cat ~ din fibre separate bine constituite in interiorul mezog~.

Sistemul nervos este reticulat ca la cnidari, cu concentran de celule nervoase in apropierea gurii, a statocistului $i sub ~rurile de palete inotatoare.

Ca Qrgane de simt, pe lan~ statocist, au ~ celule senzitive, chemoreceptoare !ji tactile, rtlspandite in ectoderm.

Reproducerea ctenoforelor este sexuata. Sunt hennafrodite. Gonadele sunt ~e in jurul canalelor meridlane $i au origine endodermica. Fecundapa are Ioc in apa. SeQmentatia este inegal~; primele trel planuri de segmentare dau 8 celule dispuse disimetric. Acest tip de simetrie se pastreaza apoi $i in stadiul adult Se formeaza 0 steroblastu~, jar in timpul gastrulayei are loe formarea unui stomodeum ectodermiC din care dertva fanngefe aduttului cat $i a unui tesut mezenchirnatos, alcabJit din celule mici, care va forma mezenchimul $i musculabJra adultului.

Ca mod de viata ctenoforele sunt in mejontete animale pelagice, rar bentonice, libere, pracJat:oare, inoata activ ~i astfel i$i captureaza hrana. De obicei traiesc in card un mario

Dintre spedile cu tentacule c~m pe Honniphora pJumosa (Mediterana !ji AtlantiC), pirtfonn~, de aproximativ 2 crn., Cestus veneris, sub forma de panglica de aproximativ 1/5 m lungime $i 8 cm inaltime, iar dintre atentaculate pe Beroe ovata frecventa in Mediterana, de aproximativ 20 em lungime, cu gura foarte larga.

Qenoforele au denvat probabil, ca $i enidani, din stramO$i de tip planulow, ~ Ia acest grup larva planula (dliata) li~. Prio eorpul turtit ~ sistemul gastro-vascular bogat

76

ramiflCat, cat ~i prin prezenta musculaturii se aseamarta cu turbelariatele poIiclade, insa aceste caractere sunt de convergema.

SUBDIVIZIUNEA TRiPLOBlASTE

Suot metazoare care au trei foite in dezvottarea embrionara: ectodenn, mezoderm ~ endodenn. De aparitia mezodermului se leaga prezenta, Ia animalele din aceasta grupa, a unor sisteme ~i aparate noi, cu functii distincte (sistemul circulator, reproducator, muscutar, excretor, s.a.),

La tripioblasteJe acelomate (sau protocelomate) mezodennul nu formeaza sad oelomid; la cele mai ~Iuate se tormeaza un celom a~rat sau cavitate secunda@ a corpului (eucelomate).

iNCRENGiTURA PLAJELMINTE

Sunt metazoare tnploblaste acelomate. Corpul lor, de dimensiuni variabile de la cativa milimetri la capva metri, este putemic turtit dorsa-ventral ~i de obicei alungit in sens antero-posterior, avand forma de frunza sau de panglica, de uncle ~ numele increngarurii (gr. platos = lat, helminthos = vierme).

SUnt anima Ie care se gasesc fie libere in medii Ie duldcole, marine, sau in medii umede de pe uscat fie, multe dintre ele, parazite, prezentand diferite grade de parazitare exter-na sau intemi:t, unele cu ddun de dezvoltare complicate trecand prin mai mutte medii $i gazde.

Structura corpului pJatelmintelor este mai (omplexa dedit am vazut la increngawrile anterioare de metazoare.

Peretele corpului este un sac musculo--rutaneu avand tegumentul unistratiflCat ~ trei straturi musculare concenbice.

Cavitatea corpului este pliM cu un tesut parenchimatos format din celule poligonale a caror prelungiri se anastomozeaza !]I lasa spatii intre care se ~ un lichid interstitial.

lubul digestiv este fonnat din intestin anterior (orifidu bucal ~ faringe) ~ intestin mediu (numit ~i stomac). lntestinul posterior ~ orifidul anal Upsesc. Tubul digestiv poate fi simplu sau complex ramificat. La unele fonne parazite tubul digestiv Ii~, hranirea fckandu-se prin osrnoza pnn peretele corpului parazitului.

77

Sistem circutator $i respirator nu au. Orculatia este favori~ de lichidul interstitial din parenchim, iar respirapa se face prin difuziune pe toeta suprafata corpului, Ia spedile libere $I anaerob la cele parazite intern.

§istemul excretor apare pentru prima datli la metazoare $i este reprezentat de protonefridii (gr. prates = primul, nephros. = nnichi). Acestea sunt constituite din sisteme de ruburi ~ tubusoare din ce in ce mai fine, ramificate in tot corpul, flecare ramurci terminanduse cu 0 celula OJ flamur-a vibratila (celum OJ un lumen intern in care m~ continuu un rmnunchi de flageli, Fig. GO).

Fig. 60. Celulii excretoare cu ftamura

vibratila (protonefridiala): n-nucleu, v-vacuole, f-ftamu~ vibratila, t-tubul, p-prelungiri protoplasmatice.

(Marshall $i Williams, 1979).

Numarul orificiilor excretoare $i pozitia lor pe corpul animalelor sunt variabile in functie de specie.

Sistemyl nervos este reticulat: la speciile mai primitive, Ia ceIe mai mutte este insa concentrat $i cefalizat, reprezentat prin doi ganglioni cerebroizi de la care pleaca dow sau mai multe cordoane nervoase longitUdinale, care dau ramuli transversale in tot corpul.

Organele de simt. bine dezvoltate la formele libere, sunt reprezentate prin ochi sau aceli de tip iovers (Fig. 61), fosete olfactive, celule d1emoreceptoare, statod$ti, celule tactile. Toate sunt in legatura cu sistemul nervos central (cu ganglionii sau cordoanele nervoase). La fonnele parazite se g:isesc in general numai celule tactiJe $i chemoreceptaare.

Fig. 61. OChi invers (Ia turbelariate): 1- epide~ transparema, 2-cupa pigmentara, 3-celula cu pigment, 4-celule senzitive, 5-nucleu, 6-nerv optic. (Henger!ji Stiles, 1959)

1 3

" 5

78

Sistemul reproduc:atQr. Majoritatea sunt specii hennafrodite, prezentand un sistem reprodocator complex, fonnat din gonade (ovare $i testicule), gonoducte, glande anexe, organe de imperechere.

Dezvoltarea este directa Ia fonnele libere ~i cu fonne larvare $i dduri mai mutt sau mal putin complexe la cele parazite. .

Au putere de regenerare retativ mare.

increngarura cuprinde trei dase: Turbetariate, Trematode ~ Cestode.

Clasa Turbelariate (turbella=virtej mic)

Numele clasei vine de la virtejurile de apa care se forrneaza in jurul animalelor din acest grup in momentul deplasarii.

Fig. 62. Alcatuirea interna la turbelariate (bidade):

l-ochi, 2-ganglioni cerebroizi, 3-retcaua protonefridiala, 4-ceJula cu f1amura vibratila, 5-ovar, 6-sistem digestiv, 7-nervi transversali, s-coroon nervos, 9- spermiduct, 1 Q-testicul, ll-oviduct, 12-glande vitelogene, 13-faringe, 1+

19

orificiu bucal, 15-deschiderea faringiaM, 16--pu~ copulatoare, 17-penis, 18-atriu, 19-por genital, 2D-ramificare laterala a tractului digestiv.

(Henger !ji Stiles, 1959).

Sunt platelminte libere ce ~iesc in ape dulei, in general in paraie curate ~ red pe sub pietre, on in ape marine. Unele spedi sunt tericole traind in zonele bopicale umede.

Au corpul sub forma unei frunzulite alungite, mai trunchiat in partea anterioara ~i in general ascutit in partea posterioara, Anterior au oehi sau oceU ~ fosete chemoreceptoare, iar ventral (in general in treimea posterioara a corpului) au onfldul bucal $i orifidul genital.

AkAtuirea interna (Fig. 62)

T eaumentul lor este unistratificat ciUat pe toata suprafata (eili care ajuta in deplasare, Fig. 63). Celulele tegumentare sunt prismatice, unele au rabdite, ni!jte vezicule cu 0 substan~ mucilaginoasa otrnvitoare cu rol in -atac, aparare ~ facilitarea depl~rii. intre aceste celute exista ~i celule sensitive ~ glandulare.

Musculatura este bine dezvrntata, in legiitura cu modul activ de via~ al acestor animate. Exista trei straturi musculare subtegumentare concentriee: strat drcular extern, diagonale medii ~i longitudinal intern. Pe langa acestea exi~ ~ m~hi dorso-ventran, T oti ace$ti mu~hi dau posibil~a unor mi~ri complexe ale corpului.

0.-

4

5

6

FIQ. 63. Tegumentul !ji musculatura la turbelariate: 1- dli, 2-celule epiteliale, 3-muSdli circulari, 4-mU!jChi diagonali, 5-mU!jChi longitudinali,6-mioblast, 7-rnembrana baza~, 8- nucleu, 9-rabdite.

(Marshall $i Williarns,1979)

Tubul digestiv. Orifidul buco-anal este asezet in general in treimea posterioara a corpului (exceptie fae temnocefatele ~ polidadele care it au anterior) el se continua cu un faringe musculos $i extertil, de ongine ectodennicli stomooeeta, apoi OJ intestinul (denumit $i stomac de catre unii autori) de ongine endodennicli. Intestinul este cu grade diferite de complexitate la diferite grupe de turbelariate, de la lipsa acestuia, pana la 0 foarte mare ramificare in tot corpul. Aid are loe digestia $i absorbtia hranei.

80

Sistemul excretor este protonefridial reprezentat in general prin dow trunchiuri protonefridiale principale care se deschid separat plin cate un par excretor in partea posternventral~ a oorpului.

Resoiratia este aero~, pe toata suprafata corpului.

Sistemul nervos oorespunde in, general descrierii pentru platelminte: ganglioni cerebroizi $i doua-trei perechi de cordoane nervoase longitudlnale.

Qroanele de simt suot reprezeotate pri" ochi simpli de tip invers, ded OJ partea totosensibil~ indrep~ spre cupa pigmentara. Nurmrul ochilor poate fi de doi sau mai multi, formati fiecare din una sau mal multe celule vizuale. Acestea suot in legMura, prin prelungirile lor, cu ganglionii cerebroizi. Tot in partea anterioarn au fosete chemoreceptoare olfadive, cu rol i~nt in depistarea hranei. Celule chemoreceptoare $I tactile se gasesc in

.

general pe tot corpul, mai bogate in zona orifidului bocal $i in partea anterioara a corpului.

Reproducerea este sexuat}. Sunt animale hermafrodite. Aparatul genital masaJlin este reprezentat prin doua testicule formate din numero§i foculi testiculari, canele deferente

.

care se reunesc intr-o vezirulil seminal~ care se continua cu un penis musculos ce cornu-nidi

cu arnul genital ~ se deschlde la exterior prin orificiul genital hermafrodit. Aparatul genital femel este format din doua ovare cu forma $I paZitie diversa in corp, in funqie de specie, de la acestea parnesc do~ oviducte care sunt in legMura cu una sau mai mutte glande vitelogene. Oviductele se reunesc intr-un duct. genital femeJ sau vagin, care comu-nita cu 0 bu~ copulatoare $i se deschide de asemenea in atriul genital. La capMul distal al oviductelor se deschid adesea ducturile unor glande cochiliere care formeaza inveli$U! ouater sau coconilor.

Nu exista autofecundare la turbelariate. Indivizii se imperecheazil intre ei ~~ transmit reciproc spermatozoiZi. Ferundarea este intema.

DezvoItarea embrionara se petrece in interiorul coconilor (o~lor) depuse in apa (in general fixate de drverse obiecte submerse). Este 0 dezvoltare directa; din ou iese un mic tubelariat tara stadii larvare. La fonnele marine exi~ stadiul de larva a lui MUlier care are torpul cu mai multi lobi.

Turbelariatele sunt in marea majoritate spedi rapitoare, pLJtjne spedi sunt fitofage sau omnivore. captureaza molu~e, crustacee, alti viermi, diverse larve, pe care Ie udd prin sub5tantele otravitoare eliberate de rabdite $i prin st:rapungerea cu faringele exertil Ie consuma continutulj ori hrana este roiirunpta $i consumata bucata co bucata.

in funqie de compJexitatea tubului digestiv dasa Turbelariate cuprinde sase ordine:

Acele, Rabdocele, Aleocele, Triclade, Polidade $i Temnocefale (Fig. 64) respectiv tara tub

81

digestiv, cu tub digestiv drept, cu tubul digestiv alveolat, cu tubul cJjgestiv din trei ramuri (una anterioara ~i dow posterioare) ~ co tubul digestiv din mai mutte ramun. Temnocefalele au tubul digestiv simplu dar antidul bocal ESe ~ anterior ~ capul prezi~ mai multi Jobi (gr. "tomein :::; a tala, chefalan :::; cap). Ca exemple de specn din aceasta dasa retinem Dugesia gonocephala, DendrocoeIum I~m frec:.vente in apele curgiftoare cu apa aJrata, Police/is nigra prezenta in lacuri ~ baiti, jar dintre speciile marine Tysanozoon brocchii" 0 specie polid~ la care se int:aln~ larva lui Muller.

Clasa Trematode

Fig. 64.Tipuri reprezentative de turbelariale: Mesostoma (Rabdocele) (a),

Dendrocoelum (Triclade) (b),

TemnocephaJus (Temnocefa~) (e),

Tysanozoon (Poiiclade) (e), Microstomum (Rabdocele) (f).

(Remane ~ colab., 1976)

Cuprinde platelminte exdusiv parazite, extern sau in interiorul corpului attar animale.

Stadiul adult, in foarte multe cazun, paraziteaza pe vertebrate. Organismullor, de dimensiuni in general mici (de la cativa milimetri la cativa centrimetri), are forma oval- lanceolata $i prezinta organe de fIXare reprezentate prin dirlige ~i ventuze. Prezenta ventuzekH", asermnMoare unor gauri, a dat nurnele dasei de Trematode (gr. Trematos = oriflCiu).

82

Parazitismul a dus la modificAri mal mutt sau mai PuPn profunde ~ de turbelariate:

Tegumentul (Fig. 65) este sindtial, format dintr-o patura pseudocuticulara exterOO, cu st:ructura asemanatoare cu a citoplasmei, iar celulele epiteliale propriu-zise sunt retrase in interiorul corpului sub membrana bazala ~ parurile musculare ~i sunt legate prin prelungiri protoplasmatice cu partea sincitiala extema. T egumentul poate prezenta tePi care ajutli Ia fixarea parazitului in lumenul tuburilor hepatice, la formele endoparazite.

Fig. 65. Structura peretelui corpului la trematode: 1 - tell, 2 - musculatura, 3- pericarionul celulelor epidermice.

(Remane ~ colab., 1976)

.:., -

Musculatura are cele trei ~uri cu orientare diferi~, caracteristice platelmintelor $i care permit mi$diri complexe ale corpului.

rubul digestiv are intestin anterior, de origine ectodermicli (orifidul bocal asezat in partea anterioara plus faringe musculos) ~i intestin mediu, endodermic, care este fonnat din doua ramuri mai mult sau mai puttn ramificate secundar, in functie de specie.

Resoiratia este eeroba, pe intreaga suprafata a corpului la parazitji externi $i anaeroba 1a parazitii interni.

Sistem circulator nu au; circulatia nutrientilor fiind ajutata de ramificayile intestlnale ~i de lichidul interstitial din parenchim.

Sistemul excretor este protonefridial; canalele se reunesc intr-un trunchi comun care se deschide intr-o vezicula excretoare iar aceasta la exterior prin porul excretor asezat in partea postenoara a corpului.

83

Sistemul neNOS este asemanator cu eel deserts la partea generala, fiind reprezentat prin ganglioni cerebroizi, cordoane nervoase longitudinale !ii nervi.

Organele de simt sunt reduse fata de turbelariate; au doar celute chemoreceptoare $i tactile, in numar mai mare in partea anterioara a corpului.

Sistemul reproduditor este complex, Sunt animate hermafrodite. Aparatul genital mascut este reprezentat prin do~ testicule rna! mult sau mal putin ramificate sau lobate, continuate cu canale deferente, vezia.d~ seminal~, canal ejaculator, penis care se deschide prjn orificiui genital mascul asezat ventral in partea anterioara a corpului intre ventuza btJca1a $i ventuza ventrala. Aparatul genital femel este reprezentat printr-un singur ovar de asemenea mai mutt sau mai pu!}n ramificat sau lobat continuat cu un oviduct ce se deschide intr-un ootip sau ras~ntie genitala, in care se deschid de asemenea !jt doua glande vitelogene, mal multe glande cochiliere, un receptacul seminal $i care se contin~ cu uterul iar acesta se deschide prin orifK:iul genital femef 3$&8t in apropierea celui mascul pe acel~ papili:i genitala.

Nu se produce autofecundare d dol indivizi care se imperecheaz~ i$i transmit reoproc spermatozoizii. Fecundarea este interna ~ se produce in ootip,

Dezvoltarea este simpla la fonnele parazJte exteme ~ complicata cu schimb de gazde $i medii de viata la parazitii interni, De exemplu, la viermele de gl:ilbeaza (Fasciola hepatica) (Fig.66) din ou se dezvolta in apa larva miracidiu (dliata, cu tub digestiv rudi-mentar, doi ochi simp!i, protonefridii, elemente nervoase, glande cefalice) care ~runde in gazda secundara, melcul de apa Galba truncatula. in acesta larva se transtorma intr-un 5POrocist (ca un sac co mai mulm mase de celule germinatiVe). Din rnasete gurminative de calule se formeaza 0 a doua faza larvard numita redia (care are faringe, intestin drept, protonefridii !ji mal multe mase de celute germinative in interioml corpului). Din masele germinative din intenorut rediilor se tormeaza mai multe generatii de redii iar la capatul acest:ora rezulta un al treilea tip de larva numitti cercar (acesta are faringe, i ntesti nul cu doua ramuri asermMtor cu al adultului, protonefridii, 0 ooada cu care poate inota $i ventuze), Cercarul iese din corpul gazdei secundare §i inoata in apa pana la marginea bazinului acvatic unde se flXeaza de firele de iarba sl se inchiste~ intr-o forma numit'!i metacercar. Metacercarul ajuns odata cu hrana in tubul digestiv al gazdei principale care este oaia, patr"unde du~ eliberarea din inveli$ul chistului, in canalele biliare unde se transtorma in adult.

84

Fig. 66. Ciclul de viata la Fasciola hepatica: 1 - adult, 2 - miracidiu, 3 - sporocist, 4 - redie, 5 - cercar, 6 - metacercar.

(Aron ~j Grasse, 1966)

Oasa Trematode are doua ordine: Monogene ~ Digene, primele fiiod paraziti externi, traiesc pe 0 singura gazda, cele din urm~ paraz~ intemi, cu schimb de gazde.

Ordinul Monogene (Fig. 67) cuprinde spedi parazite in general pe vertebrate poichiloterme acvatice. ca exemplu mentionam speciile Polystomum integerimuma parazit in vezica urinara la Rana temporarla (parazitul are in partea postenoera a corpului un disc cu sase ventuze, sase carlige mici ~i doua ffingi de fixare) ~i Gyrodactylus elegans, parazit pe ~ (are in partea postenoara un disc cu 16 cartige marginale ~i doU3 mai mari centrale, care folosesc la ftxarea de tegumentul t>e$tilor).

85

Fig. 67. Monogene: Polystoma integerimum (a).

Gyrodactylus elegans (b). (Remane ~i colab., 1976)

Ordinul Digene cuprinde spedi care paraziteaza in stadiul adult specii vertebrate homeoterme iar in stadiul larva diverse fonne de nevertabrate. ca mentionam speciile:

Fasciola hepatica (Fig. 68.) parazlteeza in canalele hepatice la oi la care produce boala numi~ galbe~; stadiullarvar parazitea~ un mele de apa dulce; Dicrocoelium lanceolatum~ parazit in canalele hepatice la bovine ~ la or, este a specie ceva mai mica decat Fasciola hepatica; Opistorchis felineus parazit in canalete biliare ~i pancreatice la caine, uneori $i la om, are ca gazde intermediare un melc ~i un peste de apa duke; Schistosoma hematobium (Fig. 69) trai~e in sange la am, are sexele separate; depune ouale in !>tinge, QUa care sunt eliminate in apa odata cu unna, Din oua rezulta larva mira-cidiu care patrunde intr-un meic de apii dulce. Cerrarii i~ti din mele patrund amv prin pietea omului infestandu-1. Parazitul produce la om boala numita hematurie bilha$)M sau egipteana, manifestata prin urinare eu sange.

86

Fig. 68. Fasciola hepatica~ 1- orifidul bucal, 2 - ~~;;::======~2 1 ventuza bucala, 3 - faringe, 4 - uter, 5 - glande

3 Mehlis, 6 -viteloduct, 7 - spermiduct, 8 - glande

vitelogene, 9 - testicul, 10 - par excretor, 11 - intestin, 12 - canal laurer, 13 - ootip, 14 - ovar, 15 - ventuza ventrala, 16 - vezicula semlnala, 17 - penis, 18 - per genital. (Henger $1 Stiles, 1959)

16
15

14 4


13
5

12

G

7 11

8 9

',." - '_, -:, ": .. ~ - ;:.

4

Fig. 69. Schistosoma hematobium: 1 - testicul, 2 - ovar, 3 - ventuza ventraia, 4 - ventuza bucala. (Henger ~i Stiles, 1959)

Clasa Cestode

Cuprinde platelminte exclusiv endoparazite. Toate au corpul putemic turtit dorsoventral ~ alungit sub forma de panglica (cestus = panglica). Sunt parazite la vertebrate dar stadiile lor larvare pot fi intalnite 'ili la nevertebrate.

87

Corpul cestodelor cuprinde trei ~rti: cap (sau scolex), gat ~ strobil format din mai multe bucati insirate una dupa alta nurnite proalote (Fig. 70).

70. Aspectul unui cestod (a) $i scolexul (b): 1 - rostru, 2 - cangi, 3 - ventuza, 4 - regiunea gatului. (Henger ~ Stiles, 1959)

Scolexul este 0 porpune rotunjita, prevazuta cu organe de fixare reprezentate prin ventuze $i cartige; acestea din urm~ asezate pe rostru. Uneori carligele lipsesc, alteori ventuzele au forma alungrra cand se numesc pseudoventuze. botrii sau botridii.

GMuI este 0 poJ1june ingu~, cu celule- nedifereoyate morfologic; este locul unde se formeaza noi proglote, alungind corpul.

Strobilul este sub forma alungi~, de panglica de la!)me variabila in funqie de varsta proglotelor. Lungimea strobilului depinde de specie ~ de varsta animalului, fiind rupri~ intre cativa milimetri ~ 15 metri.

Structura interr@ a cestodelor este putemie marcata de viata parazitara.

Peretele corpului (Fig. 71) este un sac musculocutaneu asernanator cu eel descris la trematode, cu diferenta cli aiei nu apar tePi la suprafata corpului iar patura sind9ala extema (pseudocuticula) este prevazuui eu microvilozitati care maresc suprafata de absorbpe a hranei. La aceasta aj~ $i structura miaotubula~ a protoplasmei din acesta zon~. Celulele epiteliale sunt ~i aici retrase sub membrana bazala ~ paturile musculare.

Tubul dtgestiv Ii~ ata!: in stadiul de adult cat ~i la larve. La fel nu exi~ sistem circulator!ji respirator.

Resoiratia este aneeroba, ca la trernatodele parazite intern.

Sistemul excret~r este protonefridial, reprezentat prin doua canale longitudinale care st:rabat intreg corpul din scolex paM la ultimul proglot, unde se unesc intr-o vezicula excretoare !ji se deschid la exterior. in fiecare proglot, in partea postenoara a acestuia, cele doua canale longitudinale sunt unite print-un canal transversal.

1

88

Fig. 71. Structura peretelui corpului la cestode:

1 - microvili, 2 +: musculatura, 3 - pericarionii celulelor epiteljale.

(Remane $i colab., 1976)

Sistemul nervos este destul de complex. reprezentat printr-un ganglion cerebroid legat prln cordoane nervoase de un inel nervos anterior anterior ~ de unul posterior, ambele asezete in scolex, fiecare avand care sase ganglioni mai mid. De la ganglionii de pe inellil posterior pornesc cind perechi de cordoane nervcase longitudinale in tot corpul (trei perechi laterale, 0 pereche dorsala ~j 0 pereche ventrala). In fiecare progiot exista un inel nerves care uneste cordoanele longitudinale.

Organele de Simt sunt reduse la celule chemoreceptoare.

Sistemui genital este hermafrodit (Fig. 72) ~i se repeta in fiecare proglot Aparatul genital ma5Cul este reprezentat prin multi foliculi testlculari de la care pomesc canalicule eferente ce se deschid intr-un canal deferent, care se continua eu eirul sau penisul ce se deschide in atriul genital aflat pe papila genitala. Aparatul genital femel este reprezentat printr-un ovar bilobat situat de obicei in partea postenoara a proglotului, acesta se continua OJ un oviduct scurt care se deschide in ootip (mspantia genitala). in ootip se deschide de asemenea ductul unei glande vitelogene a~t:a in partea postenoara extrema a proglotului, mai multe glande cochiliere, uterul ~ receptaculul seminal, care se continua Ctl vaginul, ce se deschide prin orificiul genital femel din atriul genital, situat pe aceeasi papila genitala.

Aparatul genital este dezvoltat numai in proglotele mature. Exista proterandrie (se dezvoJta mai intai aparatui genital mascul), progK>tele se imperecheaza intre ele sau intre indivizi diferiti. Fecundatia este interna ~i se produce in ootip.

1

2

3

4 89

12 ------;"---c:3, r,'-:"''-''''W·

11 10--~~

'Ag. 72. Sistemul genitalia cestode: 1- spermiduct, 2-uterus, 3-ovar, 4-testicul, S-glanda vitelogen~, 6-gla~ Mehlis, 7- oono, 8-oviduct, 9-receptarul seminal, lO-vagin, ll-por genital, 12-penis. (Henger ~i Stiles, 1959)

Dezvoftarea are loe cu staclii larvare, in i"meriorul oului, eliminat odata cu fecalele ~ cu proglotele Mtrane, se dezvolta larva hexacanta, ~a liCofora, in funqie de specii ~ grupe.

larva hexacantli·(fig. 73) aju~ in tubul digestiv al gazdei intermediare (exemplu Ia pore pentru specia Taenia soJium) ~bate peretele intestinului Si cu sangele ajunge in mU!jChi unde se transforma in cisticerc (Fig. 74) (cenur sau chist hidatic, la aite specii). Prin consumarea de catre gazda definitiva a a~or forme larvare in tubul digestlv al acestora larvele se traosrorma in adult1. Larva coracidiu este 0 larva libera, ciliata; inoata in a~ ~, inghitita de un crustaceu, se transforrna in larva procercoida in interiorui acestuia. Crustaceul cu aceasta larva, inghittt de un peste, elibereaz:i larva care, ajunsa in cavitatea generala a pe$telui, se transtorma in larva pleroceIWicta, 0 larva mai mare alungita, care ajunsii cu ~Ie in tubul digestiv la gazda definitiva se transforma in adult (Ia pasari acvatice, mamifere, mai rar la om).

FIg. 73. Larva hexacan~: 1-inveli~, 2-cangi, 3-embrion. (Henger ~i Stiles, 1959)

2

3

Fig. 74. Cisticerc (seqiune) (Henger §i Stiles, 1959)

larva licofo~ este 0 larva ciliata, cu carlige, imalnita la cestodele infenoare (Subclasa Cestodan).

Clasfficare. Clasa Cestode cuprinde specii inferioare de cestode care nu au corpul impart1t in proglote ~i de asemenea nu au scolex. in dezvoltarea lor tree prin stadiul de larva licofora. ca exemplu mentionam specia Amphilina fo/iacea paraziIA in cavitatea generala la pe~i acipenserizi. Are form~ de frunza, Gazda mtermedtara este un crustaceu.

90

Subclass Eucestode cuprinde cestode care au corpul constituit. din proglote $i au scolex prevazut cu ventuze, uneori ~ ciirlige. in funqie de forma ventuzelor au fost dasificate in mat multe ordine: Tetrafilide, Difilide, Tetrarinchide, Pseudofilide ~i Cidofilide. Vorn mentiona cativa reprezentantl: Taenia soJium, parazita in tubul digestiv la am, game intermediare fiind porcul in care se dezvotta stadiul larvar de dsticerc; Taenia saginata, parazita de asemenea la am, gazde intermediare fiind vitele com ute; Echinococcus granulosus, parazita in stadiul adult la canide iar in stadiullalVar la erbivore, uneori sl la am. Stadiul larvar se numeste ehist hidatic. Acesta este 0 vezicula proligera cu mai multi scolecsi in interior; (Fig. 75); Diphylobotrium latum, parazit la om sau diverse mamifere, are ca gazda intermediara crustacee $i pesti; Ugula intestina/is, perazita la ~sari acvatice, are ca gazde intermediare crustacee $i pesti, in care se dezvolta tarvele procercoida $1 respectiv plerocercoicta.

b

Fig. 75. Echinococcus granu/osus - mist hidatic (a); adult (b) l-inveli$ chistie, 2- membrana proligera, 3-formarea unei vezicule externe.

(Remane ~i colab., 1976)

iNCRENGiJuRA NEMATELMINJE (gr. Nematos = &ti, filament)

Numele increngaturii vine de la forma corpului acestor animale care este in cele mai multe cazuri cilindri~ ~i alungrra. increngatura cuprinde in marea majoritate animale mid de cativa milimetri pana la cativa centimetri; mal rar se intillnesc specii de dimensiuni mai man (ex. Placentonema gigantissima, care ajunge pan~ la 8 mem),

91

increngtitura Nematelminte nu constitule un grup unitar in privinta planului de structure ~i organizare a corpului $i probabil nid sub aspect filogenetic. PrincipaJele caractere care definesc intregul grup sunt

- simetria bilaterala a corpului;

- corpul este acoperit de 0 cuticula ~ nu prezinta dliatura tequrnentara cJecat in rare

cazuri. Nid chiar spermatozoidul nu este fiagetat, la majoritatea speciilor;

- pereteJe corpului este un sac musculocutaneu doar 13 unele grupe; altele au mU$Chi constituiti care nu sunt in legatura directa cu tegumentul;

- cavitatea corpului este un pseudocel. adica este cavitatea primara plina cu un lichid in care plutesc organete; nu constituie celom adevarat. Uneori exista un tesut parenchimatos, ca la platelminte;

- Ia tubul digestiv apare pentru prima data in seria animala intestinul posterior ~ oriflCiul anal;

- aparat respirator $i circulator nu au;

- sitemul excretor poate fi protonefidrial sau constituit din tuburi excretoare si glande

subventrale;

- sistemul reproducator: sexele sunt de regula separate iar sistemul reproduclitor este simplu, alclituit din gonade, gonoducte $I orifidul genital;

- dezvottarea se face cu varste larvare $i naparliri, situape in care cuticula este inl~turata.

Nematelmintele sunt metazoare care triiiesc libere sau parazite pe plante $i animate, multe dintre ele provocaod 0 serie de bolt, avand deci insemnatate pracnca deosebitli. increngatura cuprinde urrOOtoarele dase; Rotifere, Gastrotrichi, Chino rinch ide, Nematode, Nematomorfe, Acantocefali ~ Priapulide. Menttonam ca multi autori Ie considera (in special ultimele coua clase) ca inaengaturi separate.

Clasa Rotifere

Cuprinde nematelminte de taJie mica, submilimetri~ paM la 2~3 milimetn, traind liber in special in apeie dulci. Se intiUnesc adesea Si in infuzii alaturi de intuzort, cu care au $1 fost confundate la inceput, paM s-a observat complexitatea COrpU!UI lor.

Au corpul ciliodoc sau fuziform, uneori sferie, la care se pot distinge in general 0 regiune cefalica, trunchiul $i 0 regiune caudala (denumita ~i pidor).

92

La partea cefalica in pozitie ventral~ subterminal~ se afI~ gura; anterior acesteia partea cefalica este trunchiata si prevazuta cu ooua ~ruri de cili: una antenoara gurii numita trocus ~i una postenoara nurntta cingulum. Ac~a au Mtaie metacrona, astfel incat dau impresia unei rotin a capului de unde $i numele de rotifere care s-a dat dasei. Uneori discul cefallc poate fi subimpartit in doua discuri, partial sau total (ex. genul Philodina). Aparatul rotator are rol in deplasarea ~i in orienta rea hranei spre orificiui bocal.

Trunchiul, mai mult sau mai putin alungit, este in general acoperit de 0 cuticula tare ca un scut numita lorica. in care se poate retrage la nevoie ~ capul ~i respectiV piciorul. Lorica poete fi dintr-o singura bucata sau la alte specn din mai multe bucap care se pot telescopa una in alta. in partea posterioara ventral se gase$te orificiul anal.

Pol1:iunea de dupa orificiul anal este piciorul, care poate fi simplu sau lobat, terminat cu doua degete. Acestea au dUe 0 glanda cimentara a carei secretle fixeaza animalul de substrat. Unele specii (cete fixe) secreta un inveli~ rnucos in jurul corpului.

Alcatuirea interna (Fig. 76). N~marul celulelor corpuJui la rotifere este constant la aceeasi specie. La un moment dat ceiulele nu se mai divid. Aceasta face ca si capacitatea de regenerare a acestor animale sa fie relativ redusa.

Tegumentul este 0 patura sincftjala aflata sub lorica (otoplasrna co mai multi nuclei).

EI secreta cuticula tare este mal mult sau mal putin dezvoltata in functie de specie. Cuticula poate avea divef}i tepil solzi sou alte fOrma\:iuni sculpturale.

Musculatura este in legatura cu partea cefalicli $i cu piciorul, a carer mobiJitate 0 asigurai nu se formeaza un strat musculocut3neu, ca 0 conseonta a prezentei ruticulei intarite.

Cavitatea corpului este un hemocel plin cu un lichid specific in care plutesc organete

interne.

Sistemul digestiv. Dupa orifidul bucal urrneaza un faringe musculos ~ prevazut intern cu formatiuni chitinoide care forrneaza mastax-ul, organ de triturat hrana. Forma pie-selor mastax-ului este caracteristtca, fiind un criteriu in determinarea speollor. Urrneaza apoi un esofag scurt, un stomac in partea antenoara a diruia se deschid doua glancle sto-macale, apoi intestinul mediu ~i un scurt intestin posterior, in care se deschide ~i vezicula excretoare, urrnand apoi orificiul anal (sau cloacal).

93

12

8

8

Fig. 76. A1cMuirea corpului la rotifere: 1-ganglioni cerebroizi, 2-dngulum, 3-organ retrocerebrai, 4-gland~ salivara, 5-glandc':j stomacala, 6-protonefridie, 7- stomac, 8-ovar, 9-vezica urinara, to-ganglion pedios, l1-degete, 12-oriflCiu bucal, 13-cloac.

(Remane ~i colab.,1976)

Sistemul excretor este reprezentat prin dow tuburi protonefridiene ramificate !ji cu multe terminatii vibratile. Ele se deschid in vezicula excretoare (denumita $1 pulsatil~) care se varsc':j in cloac. Protonefridiile au in special rol osmoreglator.

Sistemul nervos este reprezentat de trei ganglioni: unul cerebroid deasupra mastaxului, un ganglion at mastax-ului, asezat sub acesta ~ un ganglion pedios, asezat in picior. intre ace~ ganglioni exista cordoane nervoase de leg~tur~.

Organele de simt sunt reprezentate de celule, papile ~i fosete senzitive situate in special in regiunea capului. Unele au ~ oceli simpli, monocelulari.

Reproducerea. Au sexele separate, adesea cu dimorfism sexual. Mulle specs se reproduc partenogenetic tot timpul sau numai in anumite perioade. Uneori alternanta de generatii partenogenetice $i sexuate este 0 regula, generatiile fiind diferite uneori $1 sub

94

aspect morfologic in functle de conditiile mediului in care traiesc: hraM, lumina, temperatura, fenamen numit ddornorfoza,

Sistemul reproducstor mascul este reprezentat de un testicul, cu un canal deferent ce se termina cu un penis.

Sistemui reprodudltor femel este reprezentat din una sau dOt0 ovare care se continua cu oviducte scurte ce se terrnina in doac, Au oua mari; uneori ellminaree lor se face prin ruperea peretelui corpului.

Dezvoltarea este directa fara stadii larvare.

Rotiferele sunt animale microfage hrnnindu-se ell diverse particule mate ria Ie, co animale sau plante unicelutare. Intra in ciclu trofic al comunitatilor acvatice, in special ca hranii a puietului ~e peste.

Ca exemple de spedi mentlonam: Epiphanes senta, de 0,3-0,5 mm., cu corpul relativ scurt; Philodina roseola, specie cu corpul alungit ~i cu discul cefalic impartit secundar in doi iabi; cuticula este inelata, forma comuna in balti; Trochosphaera aequaforiaJis (Fig. 77), forma sferica asemanatoare cu larva trocorora pe care 0 Yom intalni la anel!de.

Fig. n. Trochosphael1l aequatorialis~ ov.-ovar, a. -anus, m. -rnuschl, d. -doac, nph, -protonefridie, d.gl.-glanda digestiva, ph.-faringe, cl,c2- dngulum ~ trocus.

(Marrshall !ji Williams, 1979)

Clasa Gastrotrich i

Cuprinde nematelminte asemanatoere cu rotiferele atat prin dimensiunile mici ale corpului lor, nedepa~ind 1,5 mm lungime, cat ~i in privinta morfologiei corpului,alcatuit din cap, trunchi ~i regiune caudala constituita din dOi lobi.

Capel, mal mult sau mal putin diferentiat fata de corp prezinta peri tactili, cili Si glande cimentare.

Corpul, invelit intr-o cuticul~ groa~J are peri, solzi sl tepi jar pe partea ventrala are dou~ siruri de eili, de unde Si denumirea grupului de gastrotrichi.

95

AlcMuirea interna ( Ftg. 78)

Epiderma este de asemenea sincitial~ ea ~i la rotifere, musculatura diferentiata iar cavitatea corpului pseudoceliana,

3

4

Fig. 78. Alcatuirea intemii la gastrotrichi: -1- creier, 2- fa ringe, 3- protonefridie, 4 - ovar, 5-lob caudal. (Remane ~i colab. 1976)

5

Tubul digestiv are acelea~i eompartimente ca ~i la rotifere (orifidu boca I, faringe, esofag, intestin mediu, intestin posterior, orificiu anal) fiind cu celule neeiliate pe toata lungimea lui.

Sistemul excretar este protonefridial alctituit din doua tuburi protonefridiene care se J.

deschi separat pe laturile corpului.

Sistemul nervos este reprezentat printr-un ganglion cerebroid bilobat, un fel de creier, asezat in cap dorsal fata de faringe, de la care pleaca doua cordoane nervoase longitudinale laterale.

Organele de simt sunt reprezentate prin peri ~i fosete senzitive; uneori au ~i oceli. Reproducerea. Formele duldeole sunt partenogenetiee (nu se cunosc masculi) iar cele marine hermafrodite. Glandele genitale sunt simple, asezate in regiunea postenoers a corpului, se deschid in intestinul posterior (intr-un cloac) sau separat.

Gastrotrichii sunt animale bentonice, rare sunt speciile planctonice; se deplaseaza cu ajutorui dliaturii ventraie sau prlnzandu-se alternativ de substrat eu extremitatile eorpului. Se

96

hranesc cu infuzori, alge, alte animale mki sau cu detritus. Ca exemplu retinem speda Chaetonotus maximus (Fig.79) 0 specie de 0,1- 0,2 mm comuni1 in b~lti ~i lacuri.

Fig.79. Chaetonotus max;mus (Marshall :ji Williams, 1979)

Clasa Chinorinchide

Cuprinde nematelminte rmd, exclusiv marine ajungand pana la 1 mm lungime. Au corpul dllndric, usor turtit pe partea ventrala, format din cap, gat §:i trunchi, acesta din UJ"TOO format din mal multe zonite inelare (Fig.SO), fara 0 corespondenta cu metameria (in general nUrMrul zomtelor este de 13).

La cap, in pozitie terminala, se aHa orifidui bucai inconjurat de 0 coroena de tePi $i este retractil, de unde $i numele clasei (gr. Kinein = a misca, rinehos = trompa).

97

Fig. 80. Planul de organizare la chinorinchide: 1- orifidu bucal, 2- caput cu tepi, 3 - pl~ki, 4 - gonada, 5- spin terminal, 6- mel perifaringian,7- faringe, 8- glande salivare, 9- esofag, 10..: glande digestive, 11- intestin mediu, 12- orificiu anal.

(Remane ~ colab.,1976)

Pe zonitele corpului se pot gasi de asemenea spini, ultimii fiind mai lungi ca ni~ prelungiri caudate. De la prezenta spinilor pe suprafata corpului grupui a primit ~ denumirea de Echinodere (piele de arid),

MU5Culatura, cavitatea general:§, sunt asemanatoere grupelor anterioare.

Tubul digestiv, format din acelea~ segmente, nu are celule ciliate. Ca anexe ale tubului digestiv se gasesc glande salivare $i glande digestive.

Sistemul excretor este constitull dintr-o pereche de protonefridii relativ scurte, Sistemul nervos este reprezentat printr-un inel nervos perifaringian Si un cordon nervos ventral.

Qrganele de Simt sunt reprezenate de una sau mai multe perechi de ochi a!jeZati dorsal pe cap, cat ~i prin peri senzitivi.

Reproducerea. Sexele sunt separate. Glandele genitale sunt pereche ~i se des-Chid separat pe zonitul13. Dezvoltarea se face cu napartiri ~i metamorfoza.

98

Sont animate bentonice. Aspira cu faringele alge microscoptce sau debitus cu care se hranesc. ca exemptu retinem specia Echinoderes dujardini frecventa in Atlantic ~i Mediterana.

Clasa Nematode

Sunt nematelmintete cete mal reprezentative, avand corpul cilindric, lung ~ nesegmentat, de dimensiuni variabile in funetie de specie. in general portiunile anterioa~ sl postertoara sunt ascutite. Anterior ~i tenninal se gase!jte orlfidul bucaL Orificiul anal se

-- 1 -----------

4-~-

\-'t----- 5

Fig. 81. AI~tuirea corpului la nematode:

1-orificiu bucal, 2- esofag, 3- orificiu excretor, 4 - tub excretor,5-linia latera-

la, 6- orificiul genital

femel,

7-vagin, 8-

uter, 9- intestin, 10-

oviduct,

11 ~ ovar, 12- ortflCiu anal.

(Henger ~ Stiles,1959)

ga~ pe partea ventral a in treimea terrntnala, De la acesta pana la varful posterior este 0 porpune caudala, mai mutt sau mai putin alungita la diferite specii (Fig.St j.

Ald~tuirea interna (Fig. 82)